BUSINESSUL MARE ȘI MIC: INTERACȚIUNE ȘI

IMPORTANȚA ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ

REFERAT

Specialitatea: Economia comerțului, turismului și servicii

Autori:

Studenți grupa 2

_______

_______

Conducător știinșific:

Alla TRUSEVICI, Doctor conferențiar

___________

BĂLȚI, 2018
 CUPRINS

Pag.

Introducere.............................................................................................................................................3

1. Abordări conceptuale privind business-ul mic și business-ul mare.............................................4

1.1. Întreprinderea................................................................................................................................4

1.2. Micul business (avantaje și dezavantaje).....................................................................................7

1.3. Marele business (avantaje și dezavantaje).................................................................................11

2. Situația actuală și problemele business-ului in Republica Moldova..........................................12

2.1. Clasamentul „Doing Business 2018” Moldova..........................................................................14

2.2. Micul business în profil teritorial................................................................................................16

2.3. Problemele micului business în Republica Moldova.................................................................17

Concluzie și recomandări...................................................................................................................20

Bibliografie...........................................................................................................................................21

2
INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei investigate. În prezent, businessul reprezintă o verigă

esențială în dezvoltarea economiei naționale și mondiale. Acesta creează locuri de muncă,
generează concurența și contribuie la sporirea calității modului de trai. Nu putem da o definiție
exactă a business-ului, însă trebuie specificat faptul că acesta cuprinde întreprinderile mici,
mijlocii și mari, în depnednță de numărul de muncitori și suma veniturilor anuale pe care le
înregistrează.

Scopul lucrării. Prin urmare, s-a propus să se caracterizeze fiecare tip de business în parte, mic
și mare, și să se releve problemele cu care se confruntă în cadrul economiei Republicii Moldova.
Pentru a se îndeplini cu succes scopul urmărit trebuie să se realizeze următoarele obiective:
-definirea noțiunii de întreprindere;
-specificarea trăsăturilor acesteia;
-clasificarea tipurilor de întreprindere și explicarea esenței fiecărui tip în parte;
-enumerarea avantajelor și dezavantajelor micului business;
-enumerarea avantajelor și dezavantajelor marelui business;
-abordarea situației business-ului în cadrul Republicii Moldova;
-evaluarea problemelor business-ului în Republica Moldova.

Metodologia de cercetare. S-a consultat literatura de specialitate, care a oferit o gamă largă de
informații privind tema abordată, de asemenea s-a consultat site-uri specializate în domeniul
economic, care au oferit date statistice referitoare la situația actual si din anii precedenti. Referatul
este structurat în două părți. Prima parte cuprinde abordările conceptuale privind business-ul mare și
business-ul mic, iar cea de a doua parte este una practică, în care s-a realizat o analiză a situației
business-ului din Republica Moldova, prezentînd date statistice, proiecte, probleme si succese
înregistrate în domeniul respectiv.

Cuvinte-cheie: business, întreprindere micro, întreprindere mică, întreprindere mijlocie,

întreprindere mare, avantaje, dezavantaje, economie, concurență, salariați, venituri anuale,
bilanțul activelor

3
 I. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND MICUL ȘI MARELE BUSSINES

1.1. ÎNTREPRINDEREA

Întreprinderea este o organizaţie umană în care se combină factori de producţie în vederea

obţinerii de bunuri şi servicii. Ea reprezintă un agent economic, persoană juridică, în care
elementele de natură materială, financiară şi umană se combină în scopul realizării unor
obiective. Importanţa sa deosebită decurge din o serie de realităţi: ea generează cea mai mare
parte a produselor şi serviciilor fără de care populaţia unei ţări nu ar supravieţui în prezent. Ea
este principala creatoare de locuri de substanţă economică, de valoare adaugată în orice ţară, fară
de care societatea contemporană nu poate exista. Apoi, performanţele sale condiţionează starea
economiei fiecărei ţări şi standardul de viaţă al populaţiei din cadrul său. Fireşte, întreprinderea
nu poate şi nu trebuie să fie concepută ca o formă organizatrică izolată, ca un sistem închis sau
semi-închis. Întreprinderea se abordează într-o viziune deschisă, fiind un sistem integrat cu
numeroase alte suprasisteme, sectoriale sau teritoriale, locale, naţionale sau internaţionale. Deşi
întreprinderea este considerată ca reprezentând celula economică de bază a societăţii, ea este
abordată într-o viziune contextuală, holistică, implicând management şi stabilizare la nivel
macroeconomic, desigur pe baza principiilor economiei de piaţă.

Trăsăturile întreprinderii sunt:

● este un organism social, deoarece cuprinde activităţi umane cu finalitate bine

determinată. Indiferent de baza tehnico-materială de care dispune, orice întreprindere
funcţionează prin implicarea resursei umane, care devine cea mai importantă în alegerea şi
practicarea metodelor de management;

● este un organism tehnico-productiv deoarece foloseşte mijloace materiale, tehnici şi tehnologii

de producţie potrivit profilului activităţii;

● este un organism economic deoarece urmăreşte gestionarea resurselor în cele mai bune condiţii
în vederea satisfacerii obiectivelor urmărite, adică administrarea eficientă a patrimoniului;

● este un organism stabil, care utilizează elemente materiale, financiare şi umane în vederea
funcţionării continue şi permanente potrivit profilului şi perspectivelor de dezvoltare, direcţii de
acţiune consecvente, metode de conducere cunoscute de factorul uman, instrumente de lucru
adecvate;

4
● este un organism dinamic, care dincolo de tehnicile şi direcţiile constante de acţiune utilizează
instrumente noi, strategii de rezervă, metode de lucru adecvate schimbărilor de mediu;

● este un organism complex, care formează un sistem bine definit, construit din mai multe
subsisteme, adică direcţii şi compartimente între care există legături funcţionale şi ierarhice;

● este un organism cu reglare proprie, care se bazează pe aplicarea principiilor de autoconducere,

autogestionare şi autofinanţare în derularea funcţiilor managementului.

În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt
volumul anual al vînzărilor şi numărul de angajaţi, astfel întreprinderile se pot clasifica in:

→ Întreprindere micro - întreprindere cu numărul mediu scriptic anual de salariaţi de pînă la

10 persoane, suma anuală a veniturilor din vînzări este pînă la 3 milioane euro şi valoarea totală
anuală de bilanţ a activelor este pînă la 3 milioane euro.

→ Întreprindere mică - întreprindere cu numărul mediu scriptic anual de salariaţi de pînă la

50 persoane, suma anuală a veniturilor din vînzări este pînă la 25 milioane euro şi valoarea totală
anuală de bilanţ a activelor este pînă la 25 milioane euro. Limitele menţionate diferăde la o ţară la
alta.

→ Întreprindere mijlocie - întreprindere cu numărul mediu scriptic anual de salariaţi de pînă

la 250 persoane, suma anuală a veniturilor din vînzări este pînă la 50 milioane euro şi
valoarea totală anuală de bilanţ a activelor este pînă la 50 milioane euro.

→ Întreprindere mare –întreprinderele care au peste 250 de salariaţi.

Orice economie de piaţă autentică este formată atât din întreprinderi mici şi mijlocii, cât şi
întreprinderi mari. Analizele efectuate au relevat existenţa unor intense relaţii de
complementaritate între IMM-uri şi întreprinderile mari. Explicaţiile acestei stări de fapt sunt
multiple şi pot fi prezentate grupat în două categorii. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt
esenţiale pentru întreprinderile mari întrucât ele reprezintă clienţii cei mai numeroşi care
cumpară majoritatea produselor şi serviciilor întreprinderilor mari . Apoi, IMM-urile furnizează
întreprinderilor mari majoritatea pieselor, subansamblelor, ansamblelor şi o parte apreciabilă din
materiile prime, materialele, energie şi utilităţiile de care au nevoie.

5
De asemenea, o parte din forţa de muncă utilizată în întreprinderile mari a lucrat înainte în IMM-uri.
Acestea ,,absorb’’ majoritatea şomerilor ,,produşi’’ de întreprinderile mari. Mai mult, IMM-urile
generează cea mai mare parte din întreprinderile mari.

În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, unde micul business este considerat promotor al
dezvoltării economice graţie avantajelor pe care le oferă, micul business cunoaşte o dezvoltare
accelerată, mai ales în domeniile serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg consum.

Întreprinderile mici sînt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului de
afaceri şi la cerinţele pieţei. Din aceast considerent investiţiile în micul business aduc venituri
mai mari decît investiţiile în întreprinderile mari. Micul business este orientat spre satisfacerea
necesităţilor pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală, avînd o contribuie
substanţială şi în soluţionarea problemei şomajului.

Teoretic, fiecare întreprindere, mică, mijlocie sau mare își are scopurile sale. Antreprenorii,
alături de angajații lor, muncesc mult zilnic, indiferent de situație, pentru atingerea obiectivelor,
pentru dezvoltarea unei afaceri profitabile, de durată și pentru prosperarea întregii societăți în
care trăim.

6
1.2. MICUL BUSINESS

Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai
mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor
şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului
business. Se poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile, întreprinderile mici
și mijlocii, iar marele business cuprinde interprinderile mari.
Sectorul „ ÎMM ” este un termen generic, de obicei, se subânţelege o activitate
antreprenorială de un volum redus, iar firmele care activează în acest mod sunt denumite
întreprinderi mici şi mijlocii ( ÎMM ). Este iternaţional recunoscută abrevierea „ SME ” ( Small
and Medium Enterprises ) – echivalentul în engleză a „ ÎMM ”, care se utilizează atunci când se
face referinţă la businessul mic.
În literatura de specialitate exista mai multe definiţii ale micului business. În SUA, de
exemplu, ca primă variantă poate fi considerată: „ micul business este o întreprindere independent
posedată, condusă şi care nu poate fi dominantă în domeniul în care activeaza ”.

Pe lângă celelalte definiţii folosite, în SUA mai exista una care se bazează, în principal, pe
două criterii:

1. numărul persoanelor angajate;

2. volumul anual al vanzărilor pe domenii de activitate.

Printre caracteristicile cantitative cel mai frecvent este utilizat criteriul numărului de
angajaţi ai întreprinderii. În anumit context s-ar părea că acest indicator este cel mai precis, însă în
diferite ţări el diferă de la o ţara la alta.
În ţările economic dezvoltate, la categoria de întreprinderi mici se referă acele la care
activează:

1. În Japonia – până la 50 de angajaţi.

2. În Italia si Finlanda – până la 100 de angajaţi.
3. În Marea Britanie – până la 200 de angajaţi.
4. În SUA – până la 500 de angajaţi.

În Uniunea Europeană criteriul principal în clasificarea „ ÎMM - urilor ” este cel al numărului
de salariaţi clasificat pe trei categorii:

 Micro – întreprindere: 1 – 9 salariaţi.

 Întreprinderi mici: 10 – 99 salariaţi
 Întreprinderi mijlocii: 100 – 499 salariaţi.

7
În România, acest criteriu este parţial prezent, astfel „ ÎMM - urile ” se clasifică conform
Legii 133 / 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-
urilor:

 Micro-întreprindere: 1-9 salariaţi

 Întreprinderi mici: 10-49 salariaţi
 Întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.

Conform legislaţiei Republicii Moldova, „ Legea cu privire la susţinerea întreprinderilor

mici şi mijlocii ”, nr. 206 din 07.07.2006, sectorul ÎMM cuprinde trei categorii de agenţi
economici, clasificaţi în baza a trei indicatori: numărul angajaţilor, volumul anual al vânzărilor,
valoarea de bilanţ a activelor.

Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI reprezintă un adevărat „ boom „ pentru

sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii din întreaga lumea. Relaţiile capitaliste au pătruns practic
în toate economiile naţionale, impunându-se şi accentuându-se din ce în ce mai mult în sectorul
mic şi mijlociu a fiecărei societăţi.
Astăzi acestui sector, care s-a impus foarte mult în economiile majoritatelor state, reprezintă
un catalizator al prosperităţii şi a creşterii nivelului de trai. Micele afaceri contribuie în bună
măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naţionale şi joacă un rol
important din următoarele considerente:

 Businessul mic are un înalt nivel de flexibilitate şi mobilitate, ceea ce-i permit să
reacţioneze operativ la cerinţele pieţei.
 Întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea industrială
regională, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economică a regiunii respective,
iar pe de altă parte la reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai, pentru că oferă
locuri de muncă.
 Pentru lansarea afacerii nu sunt necesare investiţii substanţiale de capital, fapt ce
influenţează pozitiv costul producţiei fabricate.
 Dimensiunile mici ale întreprinderii asigură un nivel înalt de gestionare, în
comparaţie cu cheltuielile mici de administrare.
 Un nivel rapid al circulaţiei informaţiei, operativitatea luării şi implementării
deciziilor. Acest fapt este determinat de un volum mic de informaţie la întreprinderile
mici, cât şi comunicarea directă între antreprenor şi angajaţi.
 Posibilitatea de a se limita la micro-credite în caz de insuficienţă a resurselor proprii.
 Posibilitatea înlocuirii unui lucrător cu altul, posibilitatea îndeplinirii temporare a
funcţiilor unui lucrător de către altul, ceea ce este caracteristic pentru un colectiv mic.
8
  Rotaţie relativ rapidă a capitalului propriu.

În general se conturează în viaţa economică două tipuri de IMM - uri:

1) Mica întreprindere tradiţională care de regulă nu are o strategie pe termen lung, are o piaţă
restrânsă de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor şi eventuala linie de dezvoltare
sunt transmise prin experienţă din generaţie în generaţie.

2) Noul tip de ÎMM ( ÎMM-urile moderne ) pun în aplicare o tehnologie de vârf, caută pieţe
noi, se orientează spre găsirea unui avânt tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate
destinaţiei lor, produse de calitate superioară însoţite de un service superior mai ales în ceea ce
priveşte fiabilitatea, rezistenţa şi finisajele. „ ÎMM-urile ” moderne de regulă prezintă
competenţă în realizarea unui produs complex, competenţă dobândită fie prin studii de
specialitate ale angajaţilor fie prin aptitudini deosebite şi experienţa acestora.

Micul business prezintă următoarele avantaje și dezavantaje:

Avantaje:

 În economia națională, micul business predomină în ramurile ce oferă condiții favorabile

pentru dezvoltare
 Întreprinderile mici se acomodează mai ușor la condițiile pieței;
 Întreprinderile mici sunt mai mobile, ele pot utiliza mai repede și eficient utilajele și
dispozitivele
 Aceste întreprinderi pot fi înființate cu investiții mai mici în comparație cu companiile
mari și perioada de recuperare a acestora este de asemenea mai redusă
 Întreprinderile respective exercită o funcție socială, prin asigurarea cetățenilor cu locuri
de muncă, oferirea salariilor cuvenite, motivarea angajaților și crearea unui colectiv unit.
 Își pot dezvolta activitatea în orașele și localitățile mici
 Oferă produse și servicii de o înaltă calitate la prețuri rezonabile
 Întreprinderile mici și mijlocii cunosc mai bine cerințele clienților și au posibilități mai
mari de extindere pe piața locală;
 Este prezent un sistem de management, de planificare, organizare și control, foarte
simplu, ușor și eficient;
 Aceste întreprinderi, fiind în continuă creștere, duc la existența unui număr tot mai mare
de proprietari, care sunt considerați drept pătura de mijloc asocietății, ce-și asigură de
sine stătător o condiție socială mai bună și un trai cât mai decent, ajutând în paralel și alți
oameni să ajungă la scopurile propuse;
 Întreprinderile mici și mijlocii duc necontenit la progresarea și reformarea economiei.

9
  işi pot schimba uşor locul de amplasare, pot utiliza operativ toate tipurile de
resurse, inclusiv cele de muncă şi financiare şi îşi pot schimba repede tehnologia producerii

Dezavantaje:

 Posibilități financiare limitate;

 Dificultăți în asigurarea tehnico-materială;
 Lipsa experienței activitații în structurile de piață;
 Pot apărea dificultăți la obținerea creditelor sau la convingerea investitorilor pentru a
primi resursele financiare necesare dezvoltării afacerii. De asemenea, rata dobânzii înalte,
deseori duce la imposibilitatea întreprinderii de a se adapta tuturor cerințelor și la
falimentare. Lipsa unui program de stat viabil pentru satisfacerea întreprinderilo mici;
 Lipsa infrastructurii corespunzătoare specific micului business;
 Lipsa unei evidențe eficiente a rezultatelor activității;
 Existența unor cazuri de investiții nerentabile;
 Impozite și cerințe prea mari;
 Legislația, politica țării în care activează întreprinderea și situațiile de monopol, pot
influența negativ asupra dezvoltării acesteia.

Conform statisticii, în ţările dezvoltate întreprinderile mici şi mijlocii constituie majoritatea

agenţilor economici. Ponderea acestora constiuie 95 % din numărul total. De exemplu, în ţările
europene „ ÎMM - urile ” constituie 98 %, iar în Marea Britanie – 99,8 %. Aproximativ 70 % din
locurile de muncă sun create de ÎMM, majoritatea produselor serviciilor fiind produse de
reprezentanţii businessului mic. Micul business devine din ce în ce mai atractiv pentru oamenii
talentaţi şi de performanţă, inovativi şi caracterizaţi prin rezultativitate înaltă.

1.3 MARELE BUSINESS

Marele business prezintă următoarele avantaje și dezavantaje:

Avantaje:

 Posibilități financiare mari

 Ușurință în obținierea unor credite mari și cu o rată a dobînziii convenabilă;
 Dispune de un mare capital tehnic utilizat în productie;
10
  Stabilesc relații de parteneriat cu alte corporații economice sau interprinderi mari;
 Produc mărfuri în cantități mari, exportînd în țări din întreaga lume;
 Dispun de mari resurse umane;
 Întreprinderile mari pot deține monopolul asupra unor categorii de marfuri economice;
 Domină piața de desfacere a mărfurilor;
 Are acces la tehnologii și sisteme informaționale moderne.

Dezavantaje:

 Întreprinderile mari se acomodează mai greu la condițiile de piață

 Necesită investiții mari, care sunt recuperate intr-un timp mai îndelungat;
 Presupune manevrarea unui numar mare de angajați;
 Este prezent un sistem de management, de planificare, organizare și control complex,
dificil de condus;
 În cazul unui faliment, daunile ar fi enorme, care ar afecta atît calitatea vieții angajaților,
cît și a economiei naționale;
 Se pot dezvolta doar în cadrul marilor orase si megapolisuri, deoarece au nevoie de o
mare desfășurare a teritoriului pentru a-și extinde activitatea de producție.

11
 II. SITUAȚIA ACTUALĂ ȘI PROBLEMELE BUSINESS-ULUI MIC DIN
REPUBLICA MOLDOVA

Businessul privat în Republica Moldova a început să apară şi să se dezvolte pe la sfârşitul

anilor 80, după liberalizarea gorbaciovistă. Primele semne de viaţă ale privaţilor au apărut odată cu
fondarea primelor cooperative. Acestea din urmă au dispărut cu timpul, în locul lor apărând SRL-uri,
Societăţi pe Acţiuni, Întreprinderi Individuale. După demararea privatizării pământurilor au apărut şi
Gospodăriile de fermieri, Asociaţii, etc. Scopul tuturor celor care au iniţiat afaceri proprii a fost
câştigarea unui ban propriu, într-o afacere proprie.

Biroul Național de Statistică informează că în anul 2017 numărul întreprinderilor mici şi mijlocii
(ÎMM) a constituit 53,6 mii întreprinderi și reprezintă circa 98,6% din numărul total de întreprinderi.
Numărul salariaților care au activat în întreprinderile mici şi mijlocii în perioada de referinţă a
constituit 323,3 mii persoane, deținând 61,2% din numărul total de salariați ai întreprinderilor.
Veniturile din vînzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă au însumat 41,5% din
venituri din vînzări în total pe economie.

Figura 1. Ponderea întreprinderilor mici şi mijlocii în totalul întreprinderilor în anul 2017 pe principalii indicatori

100% 1.4

90%

80% 38.8

70% 58.5

60%

50% 98.6

40%

30% 61.2

20% 41.5

10%

0%
nr de întreprinderi nr de salariați venituri din vânzări

ÎMM Întreprinderi cu excepția ÎMM

12
Sectorul micului business în Republica Moldova, ca şi în majoritatea statelor în curs de dezvoltare, a
apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în procesul trecerii de la economia centralizată la
cea de piaţă. Potrivit datelor  Proiectului BIZPRO Moldova, astăzi cca.90 la sută din totalul de agenţi
economici ai ţării reprezintă întreprinderile micului business,dintre care 73 la sută sînt micro-
întreprinderi, iar 19 la sută sînt întreprinderi mici.

Actualmente, structura micului business reflectă cu aproximaţie situaţia anului 2006: predomină
activitatea comercială – 49 la sută; urmată de industria de prelucrare a materiei prime agricole şi
extractivă – 13 la sută; tranzacţiile imobiliare – 11,8 la sută; construcţii – 6 la sută și transport şi
telecomunicaţii – 5 la sută.

Figura 2.

Structura micului business, anul 2006, după domeniile de activare

Construcții
6%

Producere
13%

Transport
5%
Vânzări
49%
Gospodării agrare
6%

Alte sfere
22%

13
 2.1 CLASAMENTUL DOING BUSINESS 2018: MOLDOVA PE LOCUL 44

Moldova şi-a păstrat poziţia în clasamentul Doing Business 2018, ocupând locul 44 dintre 190 de ţări.
Potrivit raportului privind excelența în afaceri Doing Business 2018, elaborat de Banca Mondială
și Corporația Financiară Internațională, Moldova este situată între Serbia și România, cu un indice de
73% din 100% (+ 0,2 puncte procentuale pe an). În Doing Business 2018, poziția Republicii
Moldova s-a îmbunătățit la 3 criterii, la 5 s-a înrăutățit, la 2 — a rămas neschimbate.

La criteriul «impozitare», țara noastră a scăzut de la locul 31 la 32. Rata totală de impozitare în
Moldova este de 40,5% din profitul societății, timpul pentru plata impozitelor este de 181 de ore pe
an, iar numărul total al plăților fiscale atinge 10 pe an.

Procedura de înregistrare a întreprinderilor a fost simplificată, iar la criteriu țara noastră s-a
ridicat de la a 44 poziţie la a 23. În prezent, înregistrarea afacerilor în Moldova durează 5 zile,
prevede 4 proceduri și costă aproximativ 5,6% din venitul pe cap de locuitor în țară.

Potrivit criteriului de «obținere a autorizaţiei de construcție», Moldova și-a păstrat locul 165.
Obținerea unei autorizaţii în construcție durează 276 de zile, cuprinde 28 de proceduri, iar costul este
de aproximativ 1,6% pe cap de locuitor. Indicele controlului calității în construcții în țara noastră este
de 12 (din 15).

Privind conectarea la sistemele de alimentare cu energie, Moldova a scăzut de la locul 73 la 80.

Conectarea la rețeaua de electricitate din țara noastră implică 6 proceduri, durează 87 de zile și costă
721,4% din venitul mediu pe cap de locuitor.

În categoria "înregistrarea proprietății", Moldova a urcat cu o poziţie — de la locul 21 la locul 20.

Astăzi, este vorba de 5 proceduri, 5,5 zile și 1,1% din costurile din valoarea proprietății. Indicele de
calitate al sistemului de administrare a terenurilor este de 22 (pe o scară de la 0 la 30).

Potrivit criteriului de «primire a creditelor», Moldova a ocupat locul 42, coborând 10 poziţii.
Indicele nivelului de protecție a operațiunilor de creditare în Moldova a fost de 8 puncte (din 12),
indicele de creditare — 6 (din 8), iar registrul de stat al istoriei creditelor acoperă 13,6% din populația
adultă a țării.
Moldova și-a îmbunătățit poziția în categoria «protecția investitorilor minoritari», ridicându-se de
la poziţia 42 la 33, dar şi-a înrăutățit-o în categoria «soluționarea insolvenței», ajungând de la locul
60 pe 65. Procedura medie de insolvență durează 2,8 ani, rata de restituire de la companiile
insolvabile este de 28 de cenți pentru fiecare dolar, costul procesului este de 15% din valoarea
proprietății, iar indicele de eficiență al cadrului de reglementare din țara noastră este de 12 pe o scară
14
de 0-16.

În domeniul comerțului internațional, țara noastră a scăzut cu o poziţie, situându-se pe locul 35,
deși cifrele absolute nu s-au schimbat comparativ cu anul precedent: pentru export, costul procesării
documentelor este de $44 şi 48 de ore, alți $76 reprezintă costul controlului vamal (3 ore). La import
costul procesării documentelor este de $41 (2 ore), alţi $83 reprezintă costul controlului vamal.

În secțiunea «executarea contractelor» — Moldova a păstrat poziția de anul trecut — 62. Pentru
executarea contractelor în Moldova sunt cheltuite 585 de zile, costurile de judecată fiind de 28,6% din
valoarea creanței, iar indicele de calitate al sistemului judiciar este estimat la 9,5 din 18 puncte.

Clasamentul mondial al Doing Business 2018 este condus de Noua Zeelandă. Primii 10 lideri sunt Singapore,
Danemarca, Coreea de Sud, Hong Kong, Statele Unite, Marea Britanie, Norvegia, Georgia și Suedia. La coada
clasamentului se află Eritreea și Somalia. Ucraina şi România, ţările vecine ale Republicii Moldova, au ocupat
locul 76 şi 45, respectiv. Ucraina și-a îmbunătățit situaţia cu 4 poziţii, România, dimpotrivă, a scăzut cu 9.

Figura 3.

Poziția Republicii Moldova în plasamentul global stabilit în raportul

Doing Business 2018
160
120
80
40
0
re r e i r l r ri i
iz ta r ilo cți r gie tati elo ona elo ita nțe
u e e it i t r e
po de str en ri d aț tra
c
in
o lv
Im rin on cu r op cre ern n m i nso
p c p a t co
re de re ea ire i in or a
înt ei n ta a r m lu r ea o ril a re
ea i e tr i țu ta tit n
aț Pr țio
tr ar riz alim egis m
er
x ecu v es lu
is to e r o E in So
eg au ed În lc
r a el i u cția
În e en te
er em m ro
țin is st D o P
Ob al
a
r e
e cta
n
Co

15
2.2. MICUL BUSINESS ÎN PROFIL TERITORIAL

În continuare, este necesar a menţiona că prezentarea micului business rămâne a fi

incompletă fără examinarea sectorului din punct de vedere teritorial. În acest context, municipiile
Chişinău şi Bălţi deţin prioritate după numărul de întreprinderi, cifra de afaceri obţinută şi numărul
de salariaţi, iar raioanele care urmează sunt: UTA Găgăuzia, Anenii-Noi, Orhei.

Figura 4.

Distrinuirea Micului Business in profil teritorial

4% 3%
22%

Municipiul chisinau
Raioanele Republicii
Municipiul Balti
U. T. A. Gagauzia

71%

De menţionat că întreprinderile micului business din Chişinău sînt mai mari decît
celelalte, atît după cifra de afaceri şi numărul de salariaţi, cît şi după cheltuielile efectuate pentru
întreţinerea personalului. Bunăoară, întreprinderile de acest tip din capitală realizează 72 la
sutădin întregul volum al vînzărilor nete realizate de micul business din întreaga ţară, aici
fiindocupaţi circa 57 la sută din toţi salariaţii întreprinderilor mici şi mijlocii.

16
2.3. PROBLEMELE MICULUI BUSINESS ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Deşi în ultimul deceniu s-a înregistrat o dezvoltare importantă a micilor afaceri, în special, în
statele din S-E Asiei, în Republica Moldova nu s-a atestat o dezvoltare esenţială a acestui sector, din
cauza unor probleme care nu se soluţionează deja de mult timp şi cu care mai continuă să se
confrunte economia noastră. Dar nici România, spre deosebire de multe ţări din Europa, deşi este un
stat membru a Uniunii Europene, nu a înregistrat realizări esenţiale în domeniul businessului mic.

Cauza principală rezidă în faptul confruntării cu unele probleme caracteristice şi pentru Republica
Moldova, în special, fiscalitatea înaltă. De altfel, rata fiscalităţii totale în Republica Moldova se
ridică la 30,9%. Am vrea să reamintim că rata totală a impozitelor reprezintă combinaţia dintre rata
impozitului pe profit, contribuţiile sociale şi alte taxe aferente forţei de muncă, în special, impozitul
pe profit şi T.V.A, insuficienţa fondurilor băneşti proprii, a spaţiilor şi echipamentelor necesare, lipsa
unor cunoştinţe minime necesare pentru dezvoltarea unei afaceri, a suportului real pentru crearea şi
dezvoltarea Î.M.M. Alte probleme ţin de dificultăţile privind accesul la finanţare, insuficienţa de
spaţii, de utilaje şi echipamente, precum şi de lipsa de informare a întreprinderilor mici şi mijlocii cu
posibilităţile accesului la împrumuturile oferite de organisme şi organizaţii financiar-bancare din
afara ţării.

De asemenea, un impact major care a influenţat dezvoltarea macroeconomică în Republica Moldova,

pentru activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii l-a constituit în mod prioritar criza economică şi
financiară mondială.

Pe lângă schimbările în planul demografiei sectorului businessului mic şi mijlociu, rezultatele

economice înregistrate au fost afectate de spiritul antreprenorial, care s-a manifestat considerabil prin
aversiunea faţă de asumarea riscurilor de către investitori.

17
 8

2
Republica Moldova
0 România
2008 2009 2010
-2

-4

-6

-8

Figura 5. Ritmuil de sporire a PIB-ului Repiblicii Moldova si a Romaniei (%)

Sursa: Raportul anual privind ÎMM din Romanie, 2010, Ziarul “Economist” nr. 199, 03.12.2008 și nr. 48 (299)
22.12.2010

Astfel, fiind influenţate într-o măsură esenţială de criza economică şi financiară globală,
întreprinderile au fost şi sunt nevoite să acţioneze în condiţii noi determinate de aceasta, care se
caracterizează prin reduceri sau discontinuităţi ale lichidităţilor disponibilizate anterior, de
diminuarea numărului clienţilor şi consumul redus pentru operatorii economici, atât din domeniul
productiv, cât şi al serviciilor. Unele întreprinderi, neputând face faţă noilor condiţii, au falimentat.

Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi,
businessmenii indică, în primul rînd, piedicile birocratice:

- sutele de acte normative şi instrucţiuni, depăşite de timp, protejează traiul liniştit al funcţionarilor
publici şi favorizează abuzurile şi corupţia organelor de control;
- politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalităţi şi amenzi;
-altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficienţa mijloacelor financiare
proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît şi pe termen lung (pentru
investiţii) şi accesul limitat la sursele externe de finanţare.

Piaţa financiară a ţării este alcătuită din 15 bănci comerciale şi instituţii de finanţare
nebancare: organizaţii de microfinanţare, companii de leasing, factoring etc.

Totuşi, deşi băncile sînt principalii deţinători de mijloace financiare, ele rămîn, deseori, reticente în
acordarea creditelor subiecţilor micului business, din cauza solvabilităţii insuficiente aîntreprinderilor
18
micului business, insuficienţa garanţiilor, lipsa experienţei etc. În plus, rata dobînzii solicitată de
bănci este considerată de micii antreprenori exagerată şi, deci, total neconvenabilă.

Drept urmare, întreprinderile micului business continuă să întîmpine dificultăţi în accesul la finanţe.
O dovadă e şi faptul că ponderea creditelor direcţionate pentru sectorul micului businessnu depăşeşte
15 la sută din totalul de credite, iar majoritatea creditelor sînt acordate agenţilor economici din raza
mun. Chişinău.

În Republica Moldova, în calitate de sursă alternativă de finanţare, au fost instituite Organizaţiilede

Microfinanţare, inclusiv Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor (AEIC), care se
deosebesc prin dreptul de a accepta depozite. La moment, în ţară sînt înregistrate peste 500 de AEIC
care activează în zonele rurale (conform datelor din 2007).

Printre partenerii finanţării business-ului rural se numără şi Proiectul Investiţii şi Servicii

Rurale(RISP) şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).

Din cauza lipsei multor atribute ale echilibrului economic și a reglării reale a activității, ciclul
de viață a întreprinderilor înființate este destul de redus, multe dintre ele nici nu ajung la etapa
începerii vînzărilor.

19
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma studiere temei, am facut următoarele concluzii:

 Business-ul reprezintă o veriga foarte importantă pentru dezvoltarea economica;

 Micul business are o contribuție esențială în stimularea concurenței si crearea locurilor de
munca;
 Atît în cazul micului business, cît și în cazul marelui business există avantaje și
dezavantaje, care trebuies luate în calcul pentru a evita ulterioare eșecuri economice sau
pentru a putea face anumite estimări și pronosticuri în legătură cu veniturile obținute pe
viitor;
 La baza business-ului stă întreprinderea, care este de mai multe tiprui, în dependență de
numarul muncitorilor și veniturile acestea;
 În Republica Moldova predomina micul business, dar care se confrunta cu numeroase
probleme.
 La momentul actual, micul business reprezintă elementul inalienabil şi cel mai dinamic al
economiei de piaţă fiind, totodată, un promotor de iniţiative tehnologice şi economice, o sursă
primară a inovaţiei, precum şi un factor determinant al productivităţii înalte şi al economiei
competitive, aceasta fiind relevant şi pentru Republica Moldova.

După cerectarea temei, pot să fac următoarele recomandări:

 Realizarea reformelor reale de către stat în direcţia optimizării cadrului regulatoriu al

business-ului şi perfecţionării politicii fiscal;
 Perfecţionarea activităţii organelor de control, reorientarea funcţiilor de sancţionare spre
acordarea ajutorului şi motivaţiei îndeplinirii corecte a prevederilor
legislaţiei;
 Acordarea de către bănci a unor credite avantajoase ambelor părți;
 Utilizarea deplină și eficient a resurselor umane, dar și natural pentru a spori
procesul producției, numărul vînzărilor și pentru a face față concurenței;
 Să se realizeze o campanie publicitară intensă pentru sporirea numărului vînzărilor fiecărei
întreprindere în parte;
 Fiecare întreprindere trebuie să-și consolideze pozițiile pe contul sporirei calității, ieșirea la
produsul-marcă și căpătarea unei imagini pe arena internațională;
 În procesul de producție trebuie să se ia în calcul opinia și preferințele consumatorului.

20
BIBLIOGRAFIE:

1. Maria Haramură, Victoria Țăruș, Valeria Capsîzu. Teorie economică. Microeconomie.

Concepte și aplicații. Tipografia „Reclama”. Chișinău, 2013. Pag.70

2. https://ru.scribd.com/doc/51168541/MICUL-BUSINESS-IN-..

3. Elena Chișlari. Antreprenoriatul. Diversitatea modelelor și mecanismelor de realizare.

Editura A.S.E.M. Chișinău, 2005. Pag.211-212

4. http://www.statistica.md/

5. Raporul “Doing Business 2018”, Moldova http://www.doingbusiness.org

6. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/12-3.htm

7. Ziarul “Economist” nr. 199, 03.12.2008 și nr. 48 (299) 22.12.2010

8. http://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat

9. Ghid pentru antreprenorii incepatori si prestatorii de servicii in afaceri din zona rurala ,
Ministerul Economiei si Comertului, Chisinau, 2007, p. 7

21