Guvernul[modificare | modificare sursă]

Palazzo Montecitorio(en), sediul Camerei Deputaților.

Italia are un sistem de guvernare parlamentar, bazat pe un sistem de vot cu reprezentare

proporțională. Parlamentul este bicameral, dar cele două camere, Camera Deputaților (cu sediul
în Palazzo Montecitorio(en)) și Senatul(en) (cu sediul în Palazzo Madama(en)), au aceleași puteri. Primul
ministru, denumit Presidente del Consiglio dei Ministri, este șeful guvernului. Primul ministru și
cabinetul său sunt numiți de către președinte, dar trebuie să obțină votul de încredere al
Parlamentului.[171]
Deși organizarea guvernării este similară cu cea a majorității sistemelor parlamentare, primul
ministru italian are mai puțină autoritate ca omologii săi din alte republici parlamentare. Primul
ministru nu poate cere dizolvarea Parlamentului și nu poate demite miniștri (acestea fiind prerogative
exclusive ale președintelui) și are nevoie de un vot de aprobare din partea Consiliului de Miniștri—
deținătorul puterii executive efective—pentru majoritatea activităților politice.[171]
O particularitate a Parlamentului Italiei este reprezentarea acordată cetățenilor italieni cu domiciliul
în străinătate: 12 deputați și șase senatori aleși în patru circumscripții distincte ale diasporei. Senatul
Italian este și el caracterizat de existența unui număr mic de senatori pe viață(en), numiți de președinte
„pentru merite patriotice deosebite în domeniile social, științific, artistic sau literar”.[173] Foștii
președinți sunt senatori pe viață din oficiu.[173]
Cele trei mari partide politice ale Italiei sunt Partidul Democrat, Forza Italia și Mișcarea Cinci Stele.
La alegerile generale din 2013, aceste trei partide au câștigat 579 de locuri din cele 630 disponibile
în Camera Deputaților și 294 din 315 în Senat.[174] Mare parte din restul locurilor au fost obținute de o
platformă efemeră care îl susținea pe fostul prim ministru Mario Monti, de partidul de extremă
stânga Stânga, Ecologie, Libertate sau de partidele ce participă la alegeri doar în anumite regiuni ale
Italiei: Liga Nordului(en), Partidul Popular din Tirolul de Sud(en), Vallée d'Aoste(en) și Marele Sud(en).[174] La
15 noiembrie 2013, 58 de parlamentari demisionari din Forza Italia au înființat Noul Centru-Dreapta.
[175]

Justiția[modificare | modificare sursă]

Curtea Supremă de Casație(en).

Sistemul juridic italian se bazează pe dreptul roman, modificat de codul napoleonian și de statutele
ulterioare. Curtea Supremă de Casație(en) este cea mai înaltă instanță din Italia pentru apeluri în
cazuri civile și penale.[176] Curtea Constituțională a Italiei(en) (Corte Costituzionale) decide cu privire la
constituționalitatea legilor[171] și este o inovație postbelică.
De la apariția lor la jumătatea secolului al XIX-lea, criminalitatea organizată(en) a infiltrat viața
economică și socială a multor regiuni din sudul țării, cea mai notorie fiind Mafia Siciliană, care avea
apoi să se extindă și peste hotare, inclusiv în Statele Unite.[177] Veniturile Mafiei ar putea ajunge la
9%[178][179] din PIB-ul Italiei.[180] Un raport din 2009 a identificat 610 de comune cu prezență mafiotă
puternică, în care locuiesc 13 milioane de italieni și în care se produce 14,6% din PIB.[181]
[182]
 Gruparea calabreză 'Ndrangheta, astăzi poate cea mai puternică organizație mafiotă italiană,
controlează circa 3% din PIB-ul țării.[183] Cu toate acestea, la 0,013 omucideri la mia de locuitori,
Italia are doar a 47-a rată a crimelor dintr-un grup de 62 de țări,[184] clasându-se și pe locul 47 din 65
de țări la rata violurilor, cifre relativ scăzute comparativ cu alte țări dezvoltate.[185]
Forțele polițienești[modificare | modificare sursă]

Carabinieri călare in Milano.

Există în Italia mai multe forțe polițienești, dintre care cinci sunt agenții la nivel național. Polizia di
Stato(en) (Poliția Statului) este forța civilă de poliție a Italiei.[186] Pe lângă munca de patrulare și atribuții
de anchetă și aplicare a legii, ea patrulează și autostrăzile și supraveghează securitatea
transportului feroviar, a podurilor și căilor fluviale.[187] Carabinieri este o organizație de
tipul jandarmeriei, cu atribuții polițienești. Ea funcționează ca poliție militară pentru forțele armate.
[188]
 Guardia di Finanza(en), (în traducere, Garda financiară) se află sub autoritatea Ministerului
Economiei și Finanțelor, cu rol de forță polițienească. Ea se ocupă cu securitatea publică, financiară,
economică și judiciară.[189] Corpo Forestale dello Stato(en) (Departamentul Forestier al Statului) este
responsabil cu aplicarea legilor în parcurile naționale și în pădurile Italiei. Atribuțiile sale sunt cele de
a aplica legile braconajului, de a veghea la siguranța speciilor de animale protejate, și de a preveni
incendiile forestiere.[190]