ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI

SPORTULUI
UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
Specializarea: PEDAGOGIE MUZICALĂ
Forma de învățământ: ZI
Cursul Estetică, sem. I

ECCE HOMO
DE MUNKÁCSY MIHÁLY

Coordonator:

Prof. univ. Ștefan Angi

Student:

Borzási Mírjám

Oradea, 2014
 Analiză din punct de vedere valorilor estetice

„Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haină de purpură. „Iată Omul!”,
le-a zis Pilat.”1

În lucrarea de față voi voi prezenta o scurtă analiză din punct de vedere estetic a
picturii Ecce Homo („Iată Omul”) al pictorului renumit romantic maghiar, Munkácsy
Mihály.
Pictura Ecce Homo face parte din trilogia de Hristos bazată pe tema suferinței lui
Isus, deşi fiind al doilea moment din ordinea cronologică, ea a fost făcută ultima dată. Din
punct de vedere valorilor estetice, pictura reprezintă valoarea sublimului.
„Prima imagine a trilogiei prezintă prima întâlnire a lui Isus cu Pilat”2, apoi al doilea
concretizează scena Golgotei. În caz ideal, ar fi urmat tema de înviere, dar se zice, că
scăderea nivelului de sănătate a lui Munkácsy l-a influențat în decizie să-l pictează încă o
dată pe Isus, ca omul suferinței.
Tema trilogiei a fost inspirată de nuvela Guvernatorul lui Iuda de Anatole France.
Imaginea cuprinde în total șaptezeci și trei de figuri. Munkácsy a umplut în total
patruzeci de foi (optzeci de pagini) cu schițele figurilor. Împreună se formează o compoziție
amplă, aglomerată și unduioasă. Munkácsy – spre definirea specialității lui, ajungând la
1
Evanghelia după Ioan, capitolul 19, versetul 5.
2
Bakó Zs., Sz. Kürti K., Ónody M, Munkácsy, p. 84.
2
nivelul suprem în reprezentarea caracterelor și stărilor sufletești – a creat caractere diverse,
emoționante, realizând o compoziție unitară. În centrul compoziției stă o persoană distinctă,
unică, față de toate celelalte: figura trudită a lui Hristos, în dreapta lui cu Pilat, care arată
spre el, în cazul acesta fiind o persoană suplimentară a lui Isus.
Se poate analiza, sau se poate alătura o poveste oricărui personaj din îmbulzeală.
Emoțiile sunt formate în cel mai realist și expresiv mod: bunăvoința sau ferocitate, frica sau
înverșunare. Figura albă a lui Pilat parcă ar lepăda „prada” pentru gloată cu un gest nervos,
totuși încă stând pe fața lui întrebarea „Ce este adevărul?”, susținând cu încăpățânare, că
„Iată, Omul”, adică cel nevinovat. În îmbulzeală se observă și personajele cunoscute – Ioan
cu mama lui Isus, Maria Magdalena, Nicodim, Iosif din Arimateea, apostolul Petru, etc. –
dar în același timp sunt conturate anumite personaje necunoscute, dar cu diverse stări
sufletești bine precizate: copilul adormit în mâna mamei sale cea cu mirare, o bătrână uitând
deoparte cu dezgust și cu privire cumplită, fețele încruntate și uimite ale soldaților, priviri de
groază, cutremurate, sau cu ferocitate, strigând și arogând. Pilat îl arată spre Isus, așteptând
răspunsul lumii, când toți se uită la El, dar El nu răspunde, se uită sus cu privire încremenită
spre cer.
Compoziția și vigurozitatea culorilor eternizează un moment părut infinit. Parcă a
oprit aerul pentru un moment pe scenă, dar dintr-o dată se izbucnește cu mare prăbușire
mugetul gloatei, parcă se aude strigătele de „Răstignește-L!”, țipetele, plângerile femeilor și
copiilor, lătratul câinilor. Aceste elemente generează o stare suficient de tragic, dacă n-ar sta
acolo, împotriva tuturor, privirea transă a lui Hristos, care schimbă totul, și ne cheamă într-
un „mediu” sublim.
Mulți au analizat acest Hristos-față a lui Munkácsy. Se zice, că „dacă facem
comparație dintre cele trei picturi din trilogie, se observă că nu în ordinea întâmplării, ci în
ordinea pictatului devine Christos tot mai căzut, chinuit. În timp ce figura albă din prima
pictură Îl putem observa un Învățător calm, în Hristosul din Ecce homo Îl putem recunoaște
autoportretul lui Munkácsy, suferind de o boală terminală”3. Aici se observă chiar că ”ideea
estetică are caracter subiectiv, trece prin „filtrul sufletesc” al creatorului”4. Însă, eu îmi aduc
aminte de un pasaj din Biblie, care se referă la suferințele lui Hristos: „ Disprețuit și părăsit
de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferință, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de
la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferințele noastre le-a purtat…”5. E posibil,

3
Bakó Zs., Sz. Kürti K., Ónody M, Munkácsy, p. 90.
4
Ștefan Angi, Prelegeri de estetică muzicală, Vol. II., Tom 1, p. 11.
5
Biblia, Isaia, capitolul 53, versetele 4-5.
3
ca Munkácsy după propria experiențe și trăirile lui de suferință a fost atras spre această temă,
însă este clar imaginea unică și până atunci nevăzută despre Mântuitor. „Hristos este arătat
într-o ipostază așa de transfigurată, încât indică faptul că exclude lumea din afară, lupta lor
măruntă, și se concentrează la vocea dinăuntru, la chemarea lui, la împlinirea scopul Lui.”6
Despre această temă scrie James Joyce în lucrarea lui din 1899: „Dacă este orice
transcendental în această imagine, orice, care ar sta asupra emoțiile oamenilor, acest lucru
este în Hristos. Dar oricum dacă omul se uită la Hristos, în privirea Lui nu găsim nimic așa
ceva. În încruntătura Lui nu este nimic divin, nimic transcendental. Asta nu este slăbiciunea
pictorului, el orice ar fi putut exprima: a fost intenționat. (…) Fața lui Hristos este un studiu
despre răbdare, despre suferință și despre curaj, care depreciază moartea. (…) Întreaga față
este fața a unui om inspirat, entuziasmat, și minunat de pasionat. Acesta este Hristos, Om al
durerii, haina lui este purpuriu, ca și celui care stoarce struguri. Într-adevăr: Iată, Omul.”7
Deci, Isus este punctul pe pictură, care schimbă totul. Dacă în fața lumii ar sta un om
vinovat, scăzut moral, ar rămâne clipa complet tragică. Dar în centrul compoziției stă Isus,
cu Pilat la dreapta Lui. Toga albă a lui Pilat aproape că lucește, proclamând de fapt, ce spune
el: „E nevinovat, nu găsesc nici o vină în El.” Aici apare conflictul, care întoarce situația o
sută optzeci de grade: Hristos este eroul sublimului, care suferă nevinovat, și al cărui corp
este crispat, deși proclamă valori sufletești: „dragostea, curajul, îndurarea și acuratețea”.8
Moartea Lui nu stă nicidecum aproape de tragic: este triumf, o victorie asupra morții. Isus -
stând așa de trudit, cu cununa de spini și cu sceptru de trestie, într-o haină de purpură (care
sugerează prețul pe care trebuie să plătească – de fapt prezintă o victorie și neprihănire.
Mergând mai departe, putem observa ceva interesant. „Compoziția este însumată
într-un spațiu închis, cu arcade, îndeajuns de întuneric și îngust”9, făcând puțin îmbâcsit. Sus
însă, într-o crăpătură subțire, putem avea o priveliște destul de surprinzătoare la cer și la
niște palmieri. Culoarea cerului este albastru cu vivacitate, palmierii stau înviorate, care stă
contrar cu scena spălăcită, punând o rază de speranță în inima spectatorului. Această parte
nici nu a fost inclusă în schema făcută în 1892. Acest detaliu arată ceva dincolo de
momentul întuneric al prezentului, și ne călăuzește spre cerul către care Isus se uită așa de
încremenit, sugerând un mesaj mai ascuns, scoțând în evidență și mai mult sublimul picturii.

6
Munkácsy képek Erdélyben, p. 147.
7
Bakó Zs., Sz. Kürti K., Ónody M, Munkácsy, p. 91.
8
Ștefan Angi, Prelegeri de estetică muzicală, Vol. I., Tom 2, pg. 338.
9
Munkácsy képek Erdélyben, p. 145.
4
 Această pictură a fost ultimul mare proiect lui Munkácsy, din cauza bolii sale.
Aproape că se simte suferința psihică și fizică, care pătrunde întregul moment pictat, dar în
același timp, se simte dorul, speranța, privirea spre un final mai bun și mai frumos. Opera
cuprinde realitatea dură, ura și frica omenească, dar în același timp, în Om strălucește
finalul victorios.

Bibliografie:
1. Bakó Zsuzsanna, Sz. Kürti Katalin, Ónody Magdolna, Munkácsy, Tóth
Könyvkereskedés és Kiadó Kft, Debrecen;
2. Munkácsy képek Erdélyben, Szemimpex Kiadó, Budapest, 2007;
3. Ștefan Angi, Prelegeri de estetică muzicală, Vol. I., Tom 2, Editura Universității
din Oradea, 2004;
4. Ștefan Angi, Prelegeri de estetică muzicală, Vol. II., Tom 1, Editura Universității
din Oradea, 2004.
5. Biblia, traducerea lui Dumitru Cornilescu.