Testul 22

Subiectul I
A. 1. Sinonimul potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate este:
,,mânios’’=nervos, furios;
,,zări’’=observă, văzu.
2. Virgula, semn de punctuație, are rolul de a separa substantivul în cazul vocativ
,,stăpâne’’, de restul enunțului.
3. Patru termeni din familia lexicală a cuvântului ,,frumos’’ sunt: frumușică,
frumusețe, înfrumusețat, înfrumusețare.
4. Două cuvinte care conțin diftong sunt:
,,vreo=diftongul ,,eo’’
,,apoi=diftongul ,,oi’’
5. Două moduri de expunere identificate în text sunt: narațiunea ,, Apoi se scutură o
dată […] și rămase ca uns cu unt de frumos’’ și dialogul -,,Să mergem dar!’’
6. Ferestrele curților se sparseră, deoarece armăsarul zmeului din grajd a rânchezat.
B.
Basmul este o specie a epicii populare, în care se povestesc întâmplări fantastice,
puse pe seama unor personaje sau forțe supranaturale, aflate în luptă cu forțele
răului, pe care le înving.
Consider că fragmentul citat din opera literară ,, Crâncu, vânătorul codrului’’, cules
de Ioan Pop-Reteganul întrunește caracteristicile acestei opere literare atât la nivel
formal, cât și de conținut.
Un prim argument este reprezentat de faptul că tema constă în lupta dintre bine și
rău, basmul având un rol educativ și un caracter exemplar. Totodată, el este
construit pe baza unui tipar narativ. Un cal își sfătuiește stăpânul să facă un foc
mare pentru a mânca tot jarul. Acesta devine foarte frumos și este încălecat de către
fecior pentru a ajunge la curțile zmeului. Acolo, a avut loc o luptă o luptă între cal și
zmeu, întrucât animalul îl omoară pe acesta. Calul Crâncului și cu cel al zmeului au
plecat la frații Crâncului. Crâncu este chemat la socrul său pentru a deveni împărat
și pentru a stăpâni împărăția.
Timpul și spațiul în care se desfășoară acțiunea sunt vagi, fiind evocate întâmplări
din vremuri imemoriale (,,la curțile zmeului’’, ,,acum’’, ,,până acasă la frații
Crâncului’’). Modul de expunere predominant este narațiunea, (,, Apoi se scutură o
dată […] și rămase ca uns cu unt de frumos’’) prin care sunt prezentate întâmplările
fantastice la care participă personajele, care se îmbină cu dialogul (-,,Să mergem
dar!’’) și cu descrierea, cu rol în încetinirea acțiunii și în caracterizarea personajului
(,,rămase ca uns cu unt de frumos’’.)
Se remarcă prezența formulei tradiționale finale, (,,Iar eu mă suii p-un cui/ Să nu v-o
mai spui.’’) care au rolul de a scoate cititorul din lumea fantastică. Fiind o operă
populară, autorul urmărește tiparul creațiilor populare, din care se inspiră, întâlnindu-
se cuvinte și expresii populare ,,(ș-aduse’’, ,,mă suii p-un cui’’, ,,zup’’, ,,să vază’’ ).
Basmul are caracter oral, tradițional, colectiv și anonim, iar oralitatea acestuia reiese
și din folosirea mărcilor oralității: interjecția ,,zup, exclamația ,,Să mergem dar!’’ și
repetiția ,,frate, frate’’
O altă caracteristică a basmului este reprezentată de împletirea elementelor reale cu
cele supranaturale. Basmul popular propune o lume diferită, astfel încât acțiunea se
petrece pe un tărâm magic (,, la curțile zmeului’’) unde are loc lupta dintre bine și
rău, iar răul este anihilat. Totodată, se identifică motivele specifice basmelor-motivul
călătoriei, al împăratului fără urmași, al probei, al animalului năzdrăvan, al luptei, dar
și prezența cifrei magice: trei (trei pâini, trei cupe cu vin) și a obiectului miraculos
(focul).
De asemenea, se identifică personajele specifice basmelor populare-fiul de împărat
și armăsarul sunt reprezentanții binelui, iar zmeul este antagonistul. Caii reprezintă
ajutoarele pentru depășirea probei, iar eroul, feciorul este înzestrat cu curaj,
deoarece face focul mare și pleacă la curțile zmeului pentru a-l învinge.
În concluzie, deoarece este prezentată ideea binelui, care triumfă în fața răului, iar
elementele reale se împletesc cu cele supranaturale, consider că textul ,,Crâncu,
vânătorul codrului’’, cules de Ioan Pop Reteganul este un basm popular.
Subiectul al II-lea
A. 1.- Anul în care a fost construită Școala Spaniolă de Călărie este 1729.
-Ziua săptămânii în care este închisă pentru public Școala Spaniolă de Călărie este
lunea.
2.Sursa este www.infotour.ro. Titlul este ,,Școala Spaniolă de Călărie din Viena’’.
3. Diateza și modul verbelor subliniate în textul dat sunt:
,,a fost construită’’=diateza pasivă, modul indicativ;
,,să anticipeze’’=diateza active, modul conjunctiv
4. Funcția sintactică și partea de vorbire sunt:
,,o relație’’=subiect, exprimat prin substantiv comun;
,,foarte bine’’=complement circumstantial de mod, exprimat prin adverb de mod.
5. Două propoziții subordonate diferite sunt:
,,care practică de 440 de ani echitația’’=propoziție subordonată atributivă;
,, să cultive echitația clasică’’=propoziție subordonată completivă directă.
6. Problema/ să fie rezolvată/ este știută./
,,Problema (…) este știută’’=propoziție principal;
,,să fie rezolvată’’=propoziție subordonată atributivă, introdusă prin conjuncția
subordonatoare ,,să’’.
B.
O întâlnire artistică
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de una dintre cele frumoase ore pe care le-am
petrecut la școală. Era o zi frumoasă de primăvară, iar noi ne pregăteam de ora de
limba și literatura română. Cu toții eram curioși de noua lecție pe care doamna
profesor urma să ne-o predea.
Deodată, ceva s-a petrecut. Să fi fost posibil așa ceva? Doamna profesor a apărut
însoțită de poeta Ana Blandiana. Nu ne venea să credem. Abia atunci am înțeles că
ora va fi dedicată poeziei contemporane. Ne-a rugat să facem liniște și să o
ascultăm pe distinsa poetă, dar să și adresăm întrebări în ceea ce privește
curiozitățile noastre despre arta sa. Aveam emoții, iar glasul poetei transmitea
căldură și liniște. Ne-a recitat câteva poezii, însă noi i-am demonstrat că o iubim,
aducându-i la cunoștință toate informațiile pe care le știam despre dumneaei.
Timpul trecea, iar noi nu voiam să se termine aceste clipe. La final, am fost bucuros,
deoarece am reușit să-mi împlinesc un vis, acela de a primi un autograf și o carte
cadou. Ajuns în fața doamnei Blandiana ceva s-a întâmplat. Nu puteam să înțeleg.
Am leșinat de emoție. Doamna profesor împreună cu colegii mei m-au dus la
cabinet. Mi-am revenit și am putut participa până la final la mirobolantul eveniment.
A fost o zi fascinantă pe care nu o voi uita și din care am înțeles că visul poate
deveni realitate, dar e bine să știi să-ți păstrezi emoțiile.
Testul 25
Subiectul I
A.1. Sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate este:
,,supărare’’=tristețe, nostalgie;
,,am lucrat’’=am jucat, am dansat.
2. Cratima, semn de ortografie, are rolul, din punct de vedere fonetic de a elida
vocala ,,ă’’, morfologic, unește două părți de vorbire diferite (conjuncția
subordonatoare ,,c’’ și verbul auxiliar ,,am’’), iar prozodic, păstrează ritmul și măsura
metrice, conferind muzicalitate textului liric.
3. Patru termeni din familia lexicală a cuvântului ,,floare’’ sunt: floricică, înflorit,
înflorire, reînflorire, neînflorit.
4. ,,cine-o’’=diftongul ,,e-o’’
,,aibă’’=diftongul ,,ai’’
,,le-am=diftongul ,,e-a’’
5. Rima este monorimă, Măsura este de 7 silabe.
6. O figură de stil este repetiția ,,le-am învățat…le-am învățat…le-am învățat’’.
B.
Doina este una dintre speciile reprezentative ale folclorului românesc, fiind o operă
lirică, în versuri, prin care se exprimă, în mod direct, sentimente și trăiri profunde,
prin valorificarea resurselor de expresivitate ale limbii populare.
Opera literară selectată din ,,Poezii și povești populare din Țara Lăpușului’’ este o
doină populară, deoarece prezintă, la nivel formal și de conținut, toate trăsăturile
acestei specii, având caracter oral, colectiv, anonim, sincretic și tradițional.
Un prim argument este redat de tema acestei poezii, dorul față de hore, în fața
cărora eul liric se simte lipsit de putere, însă se lasă cuprins de vraja puternică a
acestora. Doina citată este una tristețe ,,La omu cu supărări./Că și io când mă
supăr’’,lucru subliniat de intensitatea sentimentelor de nostalgie și de dor trăite de
poet.
Se remarcă oralitatea stilului, una dintre trăsăturile esențiale ale acestei specii,
susținută de prezența cuvintelor și a expresiilor de factură populară (,,o făcut’’,
,,stâmpărare’’, ,,io’’). Se pot identifica motive literare folclorice, precum cel al horei și
al florii. Modul de expunere predominant este monologul liric, deoarece sunt redate
trăiri profunde, textul constituindu-se sub forma unei confesiuni lirice (,,Că și io când
mă supăr’’). Acesta se împletește cu descrierea (,,aibă ochi ca zorile’’). Sentimentele
eului liric sunt subliniate de prezența mărcilor subiectivității, redate prin formele
verbale (,,supăr’’, ,,astâmpăr’’, ,,am învățat’’) și pronominale la persoana I (,,io’’,
,,mă’’.)
Un alt argument este reprezentat, la nivel stilistic, de prezența figurilor de stil și a
imaginilor artistice. Doina, cântectul liric al singurătății, se individualizează între
celelalte creații populare prin expresivitate. În text, se regăsesc: comparațiile ,,ochi
ca zorile’’, ,,fața ca florile’’, arătând mulțumirea pentru cei care au dat naștere horei,
iar repetiția ,,le-am învățat…le-am învățat…le-am învățat’’ exprimă bucuria
românului de a avea parte de acest dans ancestral care i-a fericit sufletul.
Totodată, se remarcă paralelismul sintactic ,,Că…Că…Că…’’, specific creațiilor
populare, care conferă textului simetrie compozițională.
Versificația este specifică operelor lirice populare: ritmul trohaic, iar rima este
împerecheată și se îmbină cu monorimă, versurile sunt scurte, cu măsura de 7-8.
Muzicalitatea versurilor pune în lumină caracterul sincretic al doinei, aceasta fiind
însoțită de o linie melodică/melodie tărăgănată. Fiind o operă ce aparține folclorului,
doina are, totodată, caracter anonim și colectiv, punând în valoare imaginația
creatoare a poporului român.
În concluzie, întrucât reprezintă ecoul celor mai profunde trăiri omenești, opera
selectată din volumul ,,Poezii și povești populare din Țara Lăpușului’’ ilustrează toate
trăsăturile unei doine populare.
Subiectul al-II-lea
A. 1. – Un dans cu funcția ritualică este „Călușul”.
-În 2005, dansul Călușului a fost inclus în patrimoniul UNESCO.
2. Sursa din care a fost preluat fragmentul dat se numește www.octava.ro. Titlul din
care a fost preluat fragmentul dat se numește „Dansurile populare”.
3. Felul și cazul substantivelor subliniate sunt:
„vechimii” = substantiv comun, cazul dativ;
„Antichitate” = substantiv propriu, cazul acuzativ.
4. Funcția sintactică și partea de vorbire a cuvintelor subliniate sunt:
„oglindește” = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ;
„conceptia” = complement direct, substantiv comun
5. Propozitia principala si o propozitie subordonata sunt:
„Se credea” = propoziție principală
„și că aduce fericire, noroc și sănătate” = propoziție subordonată subiectivă
6. Știe/ ca el să muncească./
„Știe” = propoziție principală
„ca el să muncească” = propoziție subordonată completivă directă, introdusă prin
conjuncția subordonatoare compusă „ca...să”
B. O seară perfectă
Cu bucrie în suflet, îmi aduc aminte de seara pe care am petrecut-o cu clasa și cu
doamna dirigintă la un spectacol de dans. Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția.
Cum era posibil așa ceva?
Sala era plină, nu mai era niciun loc liber. Așteptam cu emoție să înceapă mult
așteptatul eveniment. În cele din urmă, spectacolul a început. Dansatorii se mișcau
foarte bine și erau sincronizați cu melodia care ne ducea într-o lume inedită. Eram
tare fascinat de talentul pe care-l aveau artiștii! Totul era de vis, simțeam cum
dansurile vibrau și cum împărtășeau cu noi povești de ceva vreme apuse...
Venise și ultimul dans al spectacolului. Era un vals frumos, iar dansatoarele aveau
rochiile simple și frumoase, iar bărbații erau îmbrăcați în costume potrivite culorii pe
care le aveau rochiile. Melodia ne făcea să tremurăm de emoție și parcă ne vedea
să ne alăturăm artiștilor de pe scenă. După ce s-a terminat și valsul, ne-am ridicat și
am aplaudat. Înncetul, cu încetul lumea părăsea sala, însă se cite ape fețele noastre
o notă de nostalgie.
Ajunsi la autocar, am constat că un lucru îmi lipsea. Und ear fi putut să fie? Am
rugat-o pe doamna dirigintă să mă aștepte pentru câteva clipe. Îmi lipsea haina. Am
verificat să văd dacă era în sală, însă nimic. După câteva minute, cea mai bună
prietenă a venit
spre mine, spunându-mi că ea mi-a luat haina, însă din greșeală. Mi-a înapoiat-o.
A fost o zi minunată pe care nu o voi uita niciodată și din care am învățat că la un
eveniment este bine să ai grijă multă grijă de lucrurile tale.
Testul 21
Subiectul I
A.1. Sinonimul potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate este:
,,alungi’’=îndepărtezi;
,,mare’’=numeros, considerabil, consistent.
2. Virgula, semn de punctuație, are rolul de a separa interjectia afectivă ,,ah’’, de
restul propoziției.
3. Patru termeni din familia lexicală a cuvântului ,,albastru’’ sunt: albăstreală,
albăstrit, albăstrele, albăstrui, albăstrire.
4. Două cuvinte care conțin diftong sunt:
,,ia=diftongul ,,ia’’
,,iulie=diftongul ,,iu’’
5. Măsura versurilor din prima strofă a textului este de 8 silabe.
6. Metafora: ,,cărăbușul de aramă’’;
Epitetul ,,susur mare’’.
B.
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod
direct, prin excelenţă, cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii
eului liric, dar şi cu ajutorul resurselor expresive, astfel, creând un Univers de mare
forţă sugestivă, ce se adresează sensibilităţii cititorului.
Opera literară ,,Cărăbușul de aramă’’ de Lucian Blaga aparține genului liric,
deoarece prezintă, la nivel formal și de conținut, toate caracteristicile acestuia.
În primul rând, tema poeziei este natura, comuniunea omului cu natura, fiind
surprinsă o făptură ieșită din turnătoria verii-cărăbușul-când acesta părăsește
,,belșugul de verdeață’’ și pleacă într-o călătorie spre ,,stăpânul iulie’’, avântându-se
în zbor spre cer. Mica făptură necuvântătoare nu se teme de om, ci îi dă mereu
târcoale, întorcându-se, chiar dacă e alungată. Eul liric este surprins în ipostaza de
admirator și își exprimă sentimentele de emoție, de sensibilitate pe care i le trezește
miracolul verii și își face simțită prezența prin intermediul mărcilor subiectivității,
redate în acest text prin verbul la persoana I ,,să luăm’’ și prin formele pronominale
de persoana a II-a ,,te’’, ,,-ți’’. Acestora li se alătură mărci ale afectivității, precum:
intejectia afectivă ,,ah’’, care accentuează cele mai profunde trăiri ale poetului,
dativul posesiv ,,caldu-ți umăr’’, ce arată implicarea afectivă și exclamația ,,ce cald
e!’’, ilustrând uimirea eului liric.
Modul de expunere predominant în această operă literară este descrierea de tip
tablou, prin care poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate
,,Susur mare de lăcuste/ și de gâze fără număr’’, care se îmbină armonios cu
monologul liric ,,Te încearcă pe la glezne’’.
În al doilea rând, imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil și al
imaginilor artistice. Metafora ,,cărăbușul de aramă’’ surprinde metalul care este
potrivit pentru a picta trăsătura esențială - culoarea aprinsă a acestei vietăți
inofensive. Este culoarea pe care arama o dobândește în timpul prelucrării sale în
turnătorie. Cuvântul aparține poetului și se aplică culorii acestei insecte, care vine
din ,,turnătoria verii". Imaginea vizuală ,,din belșugul de verdeață’’ exprimă un
contrast coloristic cu verdele vegetal, iar hiperbola, aflată în comparație face din
această gâză o ființă ce se vrea luată în seamă ,,Zgomotos ca o reptilă/ Printre
vreascuri se avântă".
Din nou, poetul foloseste hiperbola amplificând forța cu care gâza nu se dă dusă din
preajma vieții: ,,Cărăbuș te ia cu iureș,/ Te încearcă pe la glezne/ Îl alungi, el vine
iarăși..." Comparația ,,Ca suveica rândunica/ țese pânzele de vară" ilustrează lumea
diversă în continuă activitate. Mica viețuitoare caută apropierea omului, de aceea, ea
devine un mesager al acestui prieten, ducând gândurile și sentimentele acestuia
,,spre uitare în albastru’’.
La nivel prozodic, poezia ,,Cărăbușul de aramă’’ este structurată în sase catrene,
versurile sunt scrute, cu măsura de 8 silabe și rima este încrucișată, conferind
muzicalitate textului.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar autorul își
exprimă, în mod direct, sentimentele, consider că poezia ,,Cărăbușul de aramă’’ de
Lucian Blaga este o operă lirică.
Subiectul al II-lea
A.1. Lungimea cărăbușului găsit în chihlimbar este de 3 milimetri.
-Perioada geologică în care megacontinentul s-a desprins în continente este
Cretacicul.
2. Numele autorului este Alexandru Voiculescu. Titlul articolului este: Un mic gândac
prins în chihlimbar acum 99 de milioane de ani completează un capitol în istoria
evoluției Pământului.
3. Felul și cazul pronumelor sunt:
,,le’’=pronume personal, cazul acuzativ;
,,care’’=pronume relativ, cazul nominativ.
4. Funcția sintactică și partea de vorbire sunt:
,,noua’’=atribut adjectival, exprimat prin adjectiv propriu-zis;
,,astăzi’’=complement circumstantial de timp, exprimat prin adverb de timp.
5. ,,Probabil’’=propoziție principală;
,,că antenele erau extrem de sensibile pentru a ajuta insect la orientare în
spațiu’’=propoziție subordonată subiectivă.
6. Am/ ce-mi doresc/.
,,Am’’=propoziție principală;
,,ce-mi doresc=propoziție subordonată completivă direct, având ca termen regent
verbul ,,a avea’’.
B. Un incident neașteptat
Cu melancolie în suflet, îmi amintesc de o zi normală din viața mea, care a reușit să
mă agite. Totul a început într-o zi de vară când am ieșit cu prietenii mei într-un parc
din apropierea blocului nostru. Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Cum era
posibil așa ceva?
Un leagăn mare era în fața noastră, iar alături de el o bancă cu părinții noștri, care
voiau să ne supravegheze. În timp ce ne dădeam în leagăn, pe lângă noi a venit o
albină la floarea din apropierea băncii. O priveam curios să văd ce făcea și cât vas ta
acolo. După ce am terminat a mă da în leagăn, am hotărât să mă apropii de ea. Am
pus mâna pe floare, însă nu am putut anticipa ce urma să mi se întâmple. Toți din
jurul meu s-au speriat de țipătul auzit.
În momentul acela, mama unui prieten a venit să vadă ce mi s-a întâmplat. Și-a dat
seama că am fost înțepat de insectă, și, fiind asistentă medicală a reușit să mă
dezinfecteze și să îmi pună un plasture.
I-am mulțumit doamnei pentru ajutorul acordat, iar, după aceea, m-am întors la joacă
și am petrecut foarte frumos până seara târziu, reușind să păstrez momentele unice,
dar și micul incident cu frumoasa insectă.
Testul 23
Subiectul I.
A. 1. Sinonimul potrivit pentru cuvintele selectate este:
,,văzduhul”= atmosfera, cerul, zarea;
,,falnic”= măreț.
2. Cratima, semn de ortografie, marchează pronunțarea împreună a două părți de
vorbire diferite (substantivul comun ,,arborii” și prepozitia simplă ,,în”), lipsa
vocalei ,,î”, prozodic, ajută la păstrarea ritmului și a măsurii metrice, conferind
muzicalitate poeziei.
3. Modul de formare a cuvintelor este:
,,plecate” – cuvânt format prin conversiune, adjectiv provenit din verbul la participiu;
,,piroteală” – cuvânt format prin derivare cu sufixul ,,-eală” de la verbul predicativ ,,a
piroti”
4. Un cuvânt cu diftong si unul cu hiat din strofa a treia sunt:
,,pleoștite” – diftongul ,,eo”
,,caișii” – hiatul ,,a-i”
5. Poezia are o rima îmbrățișată, iar măsura ultimului vers are 14 silabe.
6. Două figuri de stil distincte din text sunt:
,,arborii… privesc” – personificare
,,bolta încintată” - epitet
B. Pastelul este specia liricii peisagiste, în care poetul descrie un tablou din natură și
își exprimă, în mod direct, sentimentele, gândurile și sentimentele prin intermediul
vocii eului liric și cu ajutorul resurselor expresive.
Poezia ,,Nucul” de V. Voiculescu este un pastel, prezentând particularitățile acestuia
atât la nivel formal, cât și de conținut: tema naturii și limbajul expresiv.
Un prim argument ce susține apartenența acestei opere la un pastel este reprezentat
de tema abordată de poet: natura, surprinsă fiind o grădină într-o zi de vară (,,În
arșița de vară, sub soarele de-amiază/ Toți arborii-n grădină cu frunțile plecate”). Eul
liric se lasă fermecat de frumusețea naturii, exprimându-și, în mod direct,
sentimentele de monotonie și de liniște față de tabloul conturat: ,,De lene toropite,
trec ceasuri de zăbavă…/ Stau lâncedele clipe și moțăie pe cale.” De asemenea,
modul de expunere predominant este descrierea literară, prin care poetul recreează
realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: ,,Ca un monarh ce, falnic în mijlocul
grădinii/ Cu brațele-nălțate își ține sus cununa.”
Un alt argument ce încadrează poezia în specia pastel este constituit de limbajul
expresiv, la nivelul căruia se remarcă grupul nominal: ,,frunțile plecate”, ,,bolta
încintată”, ,,crengile pleoștite”, ,, foile pălite”, care ajută la conturarea tabloului
descris, construit pe baza alternaței planului cosmic (,,soarele”, ,,văzduhul”) cu cel
terestru (,,arborii”, ,,cireșii”, ,,merii”). Sunt prezente verbele statice, la timpul prezent,
care nu conferă dinamism tabloului, sugestie a unei atmosfere sufocante: ,,stau’’,
,,privesc’’, ,,se sprijină’’. Realitatea este transfigurată artistic cu ajutorul resurselor
expresive. Astfel, comparatia ,,Nucul… ca un monarh” și epitetul ,,Nucul… falnic”
sugerează mareția elementului naturii, care iese în evidență în grădină, opunându-se
puterii soarelui și a căldurii; personificările ,,toți arborii…privesc în neclintire’’ ,
,,umbrele…se strâng și se scurtează’’, ,,Văzduhul tot e pară și fierbe până-n
slavă’’, ,,Cireșii nici nu suflă’’ arată transformările produse odată cu căldura
sufocantă a verii, iar epitetul ,,caișii gingași cu foile pălite’’ profilează fragilitatea
arborilor, procedeu artistic urmat de personificarea ,,Se sprijină-n zaplazuri, sfârșiți
de zăpușeală’’ ce marchează sfârșitul acestora, fiind străpunși de căldura
neiertătoare. Metafora ,,ceasuri de zăbavă’’ exprimă lipsa de rapiditate în acțiunile
săvârșite cauzate de toropeala căldurii.
Comuniunea perfectă a omului cu elementul naturii reiese din ultima strofă,
accentuându-se și sentimentele de admirație și de fascinație față de nucul
personificat, care rămâne mereu ,,drept’’, iar ultimul vers potențează măreția
acestuia în mijlocul naturii: ,,Cu brațele-nălțate își ține sus cununa’’.
În concluzie, deoarece este o operă literară în care este descris un peisaj din natură,
prin intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, poezia ,,Nucul” de V.
Voiculescu este un pastel.
Subiectul al II-lea
A. 1. Vecinul vestic al mahalalei Văcărești este Mărțișorul lui Arghezi.
Neculai Tudor devine proprietar al reședinței în 1921.
2. Autoarea textului este Selma Iusuf. Titlul articolului este ,,Delta și drumul către ea
(ultima parte)”.
3. Felul si modul verbelor sunt:
,,era” – verb copulativ, modul indicativ;
,,vedea” – verb predicativ, modul infinitiv.
4. Funcția sintactică și partea de vorbire a cuvintelor sunt:
,,plină” – nume predicativ, exprimat prin adjectiv propriu-zis;
,,bucureștene” – atribut adjectival, exprimat prin adjectiv propriu-zis.
5. Propoziția principală și o propoziție subordonată sunt:
,,Adâncul gropii n-a fost niciodată uscat” – propoziție principală;
,,unde acum orăcăie brotacii” – propoziție subordonată atributivă.
6. Problema este/ unde s-a dus./
,,Problema este” – propoziție principală
,,unde s-a dus” – propoziție subordonată predicativă, introdusă prin adverbul
relativ ,,unde”.
B. Întâlnirea cu vulpea
Era o zi răcoroasă de aprilie, în vacanța de primăvară, iar eu mă aflam la țară, la
bunicii mei. Aceștia au o livadă minunată, așa că am decis să fac o plimbare,
admirând frumusețea pomilor înfloriți.
De dimineață, m-am trezit și am pornit direct la drum, pe poteca mult cunoscută din
livada bunicilor. După un timp, m-am oprit în fața nucului bătrân, în jurul căruia erau
numeroase tufișuri de flori și de pomi fructiferi. Deodată, s-a auzit ceva. Sa fi fost
vreun animal? Brusc, din spatele nucului a apărut o vulpe. Prima reacție pe care am
avut-o a fost să mă sperii, făcând câțiva pași înapoi, dar după ceva timp, am
conștientizat că vulpea nu voia să facă niciun rău. Dimpotrivă, aceasta a luat o frezie
din cele de lângă ea și mi-a adus-o, apoi a început să țopăie veselă de colo-colo.
Vulpea a început să se îndepărteze de mine, așa că am urmat-o, aceasta
conducându-mă până la vizuina sa, unde avea strânse o mulțime de flori. Vulpea s-a
uitat la mine, apoi la flori, iar eu am înțeles ce trebuia să fac. Am pus frezia pe care
mi-o dăruise alături de restul florilor din grămadă. Aceasta, apoi, a luat tot buchetul și
l-a lăsat jos, lângă mine. Le-am luat și mi-am luat la revedere de la ea, fiind nevoit să
mă întorc acasă.
De atunci, mă întâlnesc cu vulpea tot timpul în livadă, iar ea imi aduce flori de fiecare
dată. Aceasta m-a făcut să înțeleg că nu toate animalele sălbatice sunt periculoase
și că pot fi o companie chiar plăcută.
Testul 24
Subiectul I
A.1. Antonimul potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate este:
,,interesante’’=plictisitoare, banale;
,,risipea’’=aduna, strângea.
2. Semnul întrebării, semn de punctuație, marchează sfârșitul unei propoziții
interogative, stilistic, accentuează curiozitatea personajului de a afla cât mai multe
informații.
3. Modul de formare a cuvintelor subliniate este:
,,trecută’’=cuvânt format prin conversiune, adjectiv provenit din verb la participiu;
,,vânătorească’’=cuvânt format prin derivare, cu sufixul de masculin ,,esc’’,
formându-se sufixul femininul ,,ească’’, de la substantivul ,,vânător’’.
4. Două cuvinte care conțin diftong sunt:
,,toamna=diftongul ,,oa’’
,,doream=diftongul ,,ea’’
5. Ideile principale sunt:
-Naratorul-personaj se întâlnește cu vânătorul Voișel.
-Vânătorul Voișel împușcă șaptesprezece iepuri într-o zi.
6. Motivul pentru care Voișel nu este mulțumit de arma de vânătoare a tovarășului
său este că aceasta nu pare o marcă de încredere.
B.,,Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții’’de Mihail Sadoveanu este
o operă în care autorul pune în lumină tema prieteniei dintre doi oameni cu anumite
valori demne de urmat.
Voișel este protagonistul acestui text fragmentar, deoarece autorul îi evidențiază
comportamentul acestuia în raport cu celelălalt personaj. Acesta este un vânător
pasionat și devotat acestei dorințe de a vâna cât mai mult.
Trăsăturile lui Voișel sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin
caracterizarea indirectă, ce reiese din limbaj, comportament și relația cu naratorul-
personaj, dar și din întâmplarea la care participă. Aici, Voișel este surprins în
momentul în care îi povestește tovarășului său de drum/de vânătoare cum nu a fost
mulțumit de arma primită și cum a reușit să prindă șaptesprezece iepuri într-o zi.
Nu sunt precizate detalii de ordin fizic în ceea ce privește personajul Voișel,
deoarece autorul a vrut să evidențieze trăsăturile sale morale și constituie un tip
uman: vânătorul devotat.
Personajului i se conturează un portret moral complex, realizat prin mai multe
mijloace de caracterizare. În mod direct, este un om vorbăreț ,,iar domnul Voișel
vorbea’’, stârnindu-i acestuia/naratorului interes, dar și plăcere de a fi în prezența lui.
Tot direct ,,Domnul Voișel însă, plin de plăcere și de siguranță și foarte mulțămit de
cizmele-i noi.’’
Alte trăsături ale personajului sunt prezentate prin procedeele indirecte.
Comportamentul personajului reliefează felul său aparte, cu un mod direct, fără a
ascunde anumite detalii ,,se poate să fie bună, dar e o marcă în care eu n-am
încredere’’, evidențiindu-se și felul său priceput în acest domeniu al vânătorii. Este
mândru de efortul pe care-l depune și care-i aduce rezultate impresionante ,,Și când
ți-oi spune, cucoane, câți iepuri am împușcat eu în ziua aceea, n-ai să mă crezi.’’Știe
să trezească interes și uimire aceluia căruia el îi povestește despre întâmplările
vânătorești ,,mă privi cu ochi mari, ca să se bucure mai bine de uimirea
mea’’făcându-l bucuros.
Trăsătura dominantă a acestuia este omenia și reiese din relația cu naratorul-
personaj, trezindu-i admirație și curiozitate în ceea ce privește vânatul.
În concluzie, consider că în acest fragment, autorul Sadoveanu vrea să contureze un
anumit tip de personaj cu o trăsătură aparte, omenia, prezentată prin intermediul
personajului Voișel.
Subiectul al II-lea
A.1. –Perioada în care iepurii erau considerați o delicatesă era în Evul Mediu.
-Universitatea unde lucrează Dr. Greger Larson este Oxford.
2. Numele autoarei este Elena Drăghici. Titlul articolului din care a fost preluat
fragmentul dat este ,,Iepurii și aparenta origine a domesticirii.’’
3. Diateza și modul verbelor subliniate sunt:
,,să explicăm’’=diateza active, modul conjunctiv;
,,au fost domesticiți’’=diateza pasivă, modul indicativ.
4. Funcția sintactică și partea de vorbire sunt:
,,care’’= subiect, exprimat prin pronume relativ;
,,exactă’’=nume predicativ, adjectiv propriu-zis.
5. ,,Dovezile istorice îi creditează pe romani ca fiind primii’’=propoziție principală;
,,care au folosit cuști pentru iepuri’’=propoziție subordonată atributivă.
6. Continuă/ cine vrea/.
,,Continuă’’=propoziție principală;
,,cine vrea=propoziție subordonată subiectivă, având ca termen regent verbul ,,a
continua’’
B. O întâmplare petrecută la Grădina Zoologică
Îmi amintesc și acum de ziua în care am fost împreună cu părinții mei, la un final de
săptămână, la Grădina Zoologică din oraș. Ajunși acolo, un lucru mi-a atras atenția.
Să fi fost posibil așa ceva? Erau mai multe sectoare în care erau diverse animale,
care de care mai frumoase și înfiorătoare (lei, crocodili, șerpi gigantici). Furat de
frumusețea maimuțelor și luând exemplu de la ceilalți oameni prezenți la Zoo, m-am
apropiat de cușcă pentru a face o o poză unei maimuțe mici, care se dădea într-un
leagăn improvizat. Privind prin obiectiv, pentru a prinde cât mai bine maimuța în
cadru, nu am băgat de seamă că dintr-o parte a cuștii o maimuță se apropia pe furiș
de mine. Într-o fracțiune de secundă, până să reușesc să apăs pe buton pentru a
face poza, aceasta, care deja era lângă mine, a pus mâna pe aparatul foto și mi l-a
smuls. Ea a început să alerge cu aparatul meu, iar împreună cu părinții mei am
strigat la dânsa, cu gândul că, poate de țipetele noastre, ne va returna obiectul
însușit pe nedrept.
La un moment dat, a apărut un îngrijitor, care era alertat de strigătele noastre. Ne-a
certat pentru ceea ce am făcut, iar după câteva minute de negocieri cu maimuța și
după ce a încercat să o momească cu fructele cu care era înarmat, îngrijitorul
reușește să o ademenească pe maimuță și să-mi recupereze aparatul. Acesta mi-a
înmânat camera și eu i-am mulțumit pentru tot ajutorul pe care mi l-a acordat. Nu
avea nicio stricăciune, iar curios, am dorit să văd dacă reușisem să imortalizez
maimuța pentru care mă apropiasem de gard. Am observat că nu era nimic
fotografiat, însă, în schimb, maimuța își făcuse o serie de fotografii atunci când
râdea de disperea mea. Am început să râdem cu toții și ne-am îndreptat spre ieșire,
amuzați și bucuroși că totul se terminase cu bine.