BELGRAD

Belgrad (în sârbă Београд, cu alfabetul

latin: Beograd; pronunție sârbă este capitala și cel mai mare oraș

al Serbiei. Este situat la confluența dintre râul Sava și

fluviul Dunărea — două căi navigabile internaționale —, unde Câmpia

Panonică întâlnește Balcanii. De asemenea, orașul este plasat de-a

lungul coridoarelor paneuropene X și VII. Cu o populație de

1.756.534 (conform estimărilor oficiale din 2007) de locuitori, care

include și cetățenii ce locuiesc temporar în străinătate, Belgrad

este cel mai mare oraș de pe teritoriul fostei Iugoslavii, al treilea de

pe Dunăre, după Budapesta și Viena și al patrulea din sud-

estul Europei, după Istanbul, Atena și București.

Fiind unul dintre cele mai vechi orașe ale Europei, cu dovezi

arheologice ale așezărilor încă din mileniul al V-lea î.Hr.,  Belgradul și

zona sa urbană au fost locul de naștere al culturii Vinča, cea mai

mare cultură preistorică europeană. Locația a fost descoperită

de greci, celții l-au construit și numit Orașul Alb (nume pe care,

tradus în sârbă, încă îl poartă, începând cu anul 878

d.Hr.), iar romanii i-au acordat drepturi orășenești, înainte să fie

populat complet de sârbii albi. Orașul a fost câmpul de luptă a peste

115 conflicte internaționale și a fost dărâmat de 44 de ori  încă din

perioada antică de numeroasele armate orientale și occidentale.

În perioada medievală, orașul se află, succesiv, sub

stăpânirea bizantinilor, francilor, bulgarilor, ungurilor și a sârbilor. În

1521, Belgradul a fost cucerit de otomani și a devenit

reședința Pașalâcului Belgrad, fiind declarat principalul oraș al

Europei Otomane și printre cele mai mari orașe europene.  Orașul a

devenit capitala Serbiei în 1841, după o perioadă de suzeranitate a

Imperiilor Austriac și Otoman. Totuși, partea nordică a orașului a

rămas în Austria până în 1918, când s-a destrămat Imperiul Austro-

Ungar. Orașul unit a fost atunci capitala entităților  Iugoslaviei, până

în 2006, când Muntenegru s-a declarat stat suveran.

Belgradul are statutul de unitate teritorială separată în Serbia, cu un

guvern autonom. Teritoriul său este divizat în 17 municipii, fiecare

cu propriul consiliu local.Acoperă 3,6% din întreaga suprafață a țării,

iar 24% din populația Serbiei locuiește în acest oraș.  Belgrad este

totodată și centrul economic, cultural, educațional și științific al

Serbiei.

TURISM

Clădirile și zonele istorice ale Belgradului sunt printre atracțiile de

prim rang ale orașului. Printre acestea sunt Skadarlija, Muzeul

Național și Teatrul Național din apropiere, Zemun, Piața Nikola

Pašić, Terazije, Piața Studenților, Fortăreața Kalemegdan, Strada

Knez Mihailova, Parlamentul, Templul Sfântului Sava, Palatul Vechi.

Pe lângă acestea, sunt multe parcuri, monumente, muzee, cafenele,

restaurante și magazine pe ambele maluri ale fluviului. Monumentul

eroului necunoscut din vârful dealului Avala permite o vedere

panoramică asupra orașului. Mausoleul lui Iosip Broz Tito,

numit Kuća cveća (Casa florilor), precum și parcurile din

apropiere, Topčider și Košutnjak, sunt de asemenea cunoscute, în

special în rândul vizitatorilor din fosta Iugoslavie.

Beli Dvor sau „Palatul Alb”, casa familiei regale Karadjordjevic, este

deschis pentru vizitatori. Palatul are numeroase lucrări de valoare

semnate de Rembrandt, Nicolas Poussin, Sebastien Bourdon, Paolo

Veronese, Antonio Canaletto, Biagio D'Antonio, Giuseppe

Crespi, Franz Xaver Winterhalter, Ivan Mestrovic și alții.

Ada Ciganlija este o fostă insulă a râul Sava și cel mai mare

complex de recreație și sport din Belgrad. Azi are legătură către

țărm, creând un lac artificial pe râu. Aceasta este cea mai populară

destinație pentru belgrădeni în timpul verilor fierbinți ale orașului.

Plajele se întind pe o distanță de 7 kilometri și există facilită ți

sportive pentru diverse sporturi,

inclusiv golf, fotbal, baschet, volei, rugby, baseball, și tenis. În

timpul verii, aici vin pentru recreare între 200000 și 300000 de

persoane pe zi. Cluburile sunt deschise nonstop, organizând

recitaluri live, iar peste noapte sunt ținute petreceri pe plajă. Se pot

practica sporturi extreme, cum ar fi bungee jumping, schi

nautic și paintball. Există numeroase trasee pe insulă, fiind posibilă

plimbarea cu bicicleta, mersul pe jos sau jogging. În afară de Ada,

Belgradul are în total 16 insule pe râuri, multe încă neutilizate.

Printre acestea, Insula Marelui Război, la confluența râului Sava, se

prezintă ca o autentică oază de sălbăticie (în special păsări). Aceste

domenii, împreună cu Mica Insulă de Război din vecinătate, sunt

protejate de guvernul orașului ca rezervații naturale.

CATEDRALE SI BISERICI IN BELGRAD

În prezent, în capitala Serbiei, Belgrad, se constată aceeaşi situaţie pe

care o trăim în Bucureşti. „Saborna Crkva“ - Catedrala ortodoxă a

Patriarhiei Serbiei, pusă sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, se

dovedeşte neîncăpătoare pentru credincioşii dornici să participe la

sfintele slujbe. Monument istoric aflat în centrul capitalei, martor a

numeroase evenimente de seamă ale poporului sârb, îşi va păstra

pentru totdeauna locul cuvenit în inimile oamenilor care regăsesc în ea

mândria naţională specifică balcanicilor. Pentru a dăltui în piatră

această mândrie naţională, vecinii noştri de la sud au construit însă o

nouă catedrală, închinată Sfântului Sava Nemanja, întemeietorul şi

primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Catedrala care a devenit

cea mai mare biserică ortodoxă din lume s-a ridicat pe platoul Vracear,

acolo unde turcii au incendiat moaştele Sfântului Sava în 1594.

Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail“ continuă să fie Catedrală

patriarhală a Serbiei, cel puţin până la sfinţirea Catedralei „Sfântul

Sava“. Situată în centrul vechi al capitalei, chiar vizavi de reşedinţa

Patriarhiei, a fost ridicată pe locul Bisericii Sfântului Arhanghel Mihail

din zona Porţii Varoš. Acesta fusese singurul lăcaş ortodox tolerat în

Belgradul ocupat de otomani, devenit în secolul al XVI-lea catedrală şi

scaun mitropolitan. Dominaţia străină a lăsat urme adânci asupra

bisericii care la începutul secolului al XIX-lea era aproape de ruină.

Prinţul Miloš Obrenovi al Serbiei a hotărât construirea unei noi

catedrale ce s-a ridicat între anii 1837 şi 1840. Aşa a luat naştere unul

dintre cele mai importante monumente bisericeşti, culturale şi artistice

din Serbia, ce îmbină armonios faţadele neoclasice cu turnul-clopotniţă

baroc. Cei mai mari artişti sârbi ai vremii şi-au dovedit măiestria în

detaliile lucrate pentru împodobirea bisericii.

Sub cupola Catedralei „Sfântul Arhanghel Mihail“ din Serbia,

credincioşii venerează moaştele unor sfinţi locali care au condus

destinele ţării lor, precum prinţul Lazăr Hrebeljanovi (1371-1389) sau

ultimul despot sârb, Stefan Štiljanovi (1537-1543). De asemenea,

lăcaşul serveşte drept mausoleu al dinastiei Obrenovi şi al ierarhilor

sârbi. După inaugurare, toţi monarhii sârbi au primit mirungerea în

această catedrală. În sfântul altar al catedralei au primit harul arhieriei

cei mai mulţi ierarhi sârbi, biserica fiind şi loc de întronizare a

patriarhilor. Pe faţada bisericii, deasupra uşii de intrare strălucesc

mozaicuri reprezentând pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Sfinţii

Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Sfânta Treime.

Colina Vracear, loc sfânt pentru poporul sârb

Sârbii au un cult deosebit pentru Sfântul Sava Nemanja (1175-1235),

primul arhiepiscop al Serbiei. Fiu de domnitor ajuns monah atonit, a

primit hirotonia întru arhiereu prin punerea mâinilor patriarhului

ecumenic Manuel I Haritopoulos, în anul 1219, Biserica Ortodoxă din

Serbia dobândindu-şi astfel autonomia. S-a mutat la Domnul în ziua de

27 ianuarie 1235, în cetatea Târnovo, unde a fost înmormântat până

când cinstitul trup i-a fost readus în Serbia şi depus în Mănăstirea

Mileseva. În anul 1595, în Vinerea Mare, turcii conduşi de Sinan Paşa au

jefuit mănăstirea, furând moaştele Sfântului Sava. La 27 aprilie 1595, pe

colina Vracear din Belgrad au ars în foc cinstitele moaşte, acel loc

devenind reprezentativ pentru poporul sârb. În 1895, la 300 de ani de la

sacrilegiul comis de turci, un grup de credincioşi, având în frunte pe

mitropolitul Belgradului Mihail Jovanovi, a fondat o asociaţie ce milita

pentru construirea unei catedrale închinate Sfântului Sava pe Dealul

Vracear. Atunci a fost ridicat un paraclis temporar, urmând a fi

dezbătute planurile bisericii gândite a deveni monument emblematic al

naţiunii.

O construcţie zădărnicită de nesfârşite războaie

Instabilitatea din Europa de la începutul secolului XX, cu izbucnirea

Războaielor Balcanice şi a Primului Război Mondial, a tergiversat

construirea noii catedrale. Abia în anul 1926 a fost ales un proiect al

arhitectului Aleksandar Deroko. Construcţia a început în anul 1939, cu

piatra de temelie aşezată de patriarhul Gavril Doži al Serbiei. S-a lucrat

continuu până 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când

construcţia ce ajunsese la cota de 10 metri deasupra temeliei a fost

abandonată. Ulterior, conducerea ateistă a Republicii Socialiste Serbia

a tergiversat cele 88 de solicitări ale patriarhului Gherman de reluare a

lucrărilor pe şantierul abandonat, pe care ierarhul îl numea „o rană

deschisă“.

Construcţia a reînceput abia după o jumătate de secol, în anul 1985, şi

continuă în zilele noastre cu detalii de interior. La 12 mai 1985,

patriarhul Gherman săvârşea Sfânta Liturghie solemnă pe şantierul

redeschis al catedralei, împreună cu un sobor de 20 de ierarhi şi

numeroşi preoţi. În interiorul bisericii s-au aflat 12.000 de credincioşi,

alţi 80.000 asistând pe platoul din jur. Arhitect-şef al proiectului a fost

desemnat Branko Peši. Anii â90 nu au scutit Belgradul de frământările

ce cuprinseseră statele din fosta Iugoslavie, astfel că şantierul

Catedralei naţionale a evoluat anevoios. La jumătatea anilor ’90, după

domolirea războaielor fratricide, opinia publică sârbă şi-a îndreptat din

nou atenţia asupra şantierului catedralei. Arhitectul-şef Branko Peši

adresa un nou apel: „Să ieşim din acest război şi din acest iad prin cea

mai mare victorie posibilă, prin împlinirea făgăduinţei poporului sârb de

a ridica o biserică Sfântului Sava, luminătorul său, chiar pe locul unde

acum 400 de ani sfintele sale moaşte au fost arse cu gândul de a

distruge ceea ce avea mai sfânt şi mai bun acest popor. Să terminăm

această biserică drept dovadă că nu putem fi învinşi, să dovedim că

transformarea moaştelor Sfântului Sava în cenuşă nu a fost în zadar!

Orice zădărnicie a lucrului ar însemna victoria lui Sinan Paşa, a tuturor

cotropitorilor noştri, vechi şi noi duşmani!“

În anul 2002, autorităţile din Belgrad au acordat Bisericii Ortodoxe a

Serbiei un teren pe platoul Vracear, în vecinătatea Catedralei „Sfântul

Sava“, pentru a ridica o nouă Reşedinţă patriarhală. În 2004, catedrala

a fost finalizată la exterior, în prezent lucrându-se la finisajele

interioare. Familia regală a Serbiei, care s-a reîntors în patria natală

după exil, s-a angajat să contribuie la finalizarea bisericii naţionale. Un

aport deosebit în construirea catedralei l-a avut diaspora sârbă, în

special din Statele Unite ale Americii. La o strângere de fonduri din Los

Angeles, scriitorul Matija Bekovi îşi motiva conaţionalii astfel: „Aici nu

adunăm fonduri pentru Biserică, ci ne adunăm pe noi înşine. […]

Biserica «Sfântul Sava» nu aparţine nimănui, noi aparţinem ei. A fost

construită dintotdeauna, de toate generaţiile, de patriarhii noştri, de

strămoşii şi părinţii noştri. […] Biserica «Sfântul Sava» este a întregii

Serbii. Nu noi construim Biserica, ci Biserica ne clădeşte pe noi“.

Edificiu-emblemă al capitalei Serbiei

Placată cu marmură albă şi granit la exterior, Catedrala „Sfântul Sava“

din Belgrad a devenit edificiul-emblemă al oraşului. În formă de cruce

grecească, cu o cupolă maiestuoasă a Pantocratorului ce se ridică la

înălţimea de 70 de metri şi deasupra având o cruce aurită ce măsoară

12 metri, biserica domină peisajul capitalei Serbiei, fiind vizibilă din

toate împrejurimile. Pe bolţile catedralei străjuiesc alte 18 cruci aurite

de diferite mărimi, iar credincioşii sunt chemaţi la rugăciune de 49 de

clopote Grassmayr, dintre care cel mai greu cântăreşte 6,2 tone. În

lungime, de la est la vest, măsoară 91 de metri şi are o lăţime de 81 de

metri de la nord la sud. Catedrala poate adăposti peste 10.000 de

credincioşi şi o corală de 800 de persoane. La demisol se regăsesc o

criptă îmbrăcată în sticlă ce adăposteşte fragmente dintr-un veşmânt al

Sfântului Sava, un muzeu ce expune tezaurul bisericii şi o capelă

închinată Sfântului Mucenic Lazăr, cneazul Serbiei. Biserica „Sfântul

Sava“ din Belgrad va fi îmbrăcată la interior în veşmânt de mozaic.

Pentru a realiza monumentalitatea acestui edificiu, este de ajuns să

menţionăm că un singur ochi al Mântuitorului din icoana

Pantocratorului vă măsura între 3 şi 4 m2.

0771240374

0754340189