Anglia în timpul revoluției

În secolul XVII în Anglia se desfășoară un amplu conflict între susținătorii

monarhiei absolute și cei din partea monarhiei parlamentare. În această perioadă
Anglia era condusă de regele Carol I care domnește între 1625-1649 ce intră în
conflict cu Parlamentul. Din această cauză Parlamentul ajunge să elaboreze două
documente importante:
 1628- ” Petiția dreptului” în care se susține că pentru impunerea unor noi
taxe trebuia convocat Parlamentul, inviolabilitatea persoanei ( nimeni nu
este considerat vinovat decât după ce sunt aduse dovezi)
 1641 – ” Mustrarea cea Mare” care prevedea problema libertății comerțului,
a industriei, un guvern responsabil în fața Parlamentului
Carol I pleacă din Londra deplasându-se către Nordul Angliei care reprezenta
monarhismul în ianuarie 1642și s-a declanșat războiul civil în perioada 1642-1649,
formându-se 2 tabere:
 Tabara Cavalerilor- ce îl susțineau pe rege și era alcătuită din nobilime,
proprietarii de pământ, preoții
 Tabăra Capetelor Rotunde ce susținea Parlamentul și era alcătuită din mica
nobilime, burghezia rurală
Pe parcursul războiului se remarcă Olivier Cromwell ce conducea armata
parlamentară care și câștigă războiul civil. Regele este judecat și executat în
ianuarie 1649, iar în februarie 1649 Anglia se proclamă Republică.
Republica engleză este condusă de un Consiliu de Stat alcătuit din 40 de membri
care deținea puterea executivă, iar Cromwell deținea cea mai mare putere.
Organizarea statului se face atât în plan extern cât și intern:
 Extern: întră în conflict cu Olanda supranumită ” Cărăușa mărilor” și în
1651 este elaborat Actul de navigație -prin care corșbiile străine aveau
dreptul de a aduce în porturile engleze doar mărfuri fabricate în țările lor, iar
celelalte mărfuri trebuiau aduse doar cu flota engleză.
 Intern: în 1653 Cromwell impune Protectoratul- adică o dictatură militară,
iar el se proclamă Lord Protector al Republicii.
Protectoratul durează până la moartea lui Cromwell în 1658, iar populația
nemulțumită de acest regim dur duc la restaurarea monarhiei prin doi regi Carol II
și Iacob II. Acesta din urmă dorește să mențină monarhia absolută, dar Parlamentul
îl susține pe Wilhelm de Orania, conducătorul Olandei, care în noiembrie 1688 este
instalat ca regent al Angliei fiind denumită ”Revoluția glorioasă”
În februarie 1689 Wilhelm este proclamat rege cu numele de Wilhelm III ( 1689-
1702) care semnează ” Declarația drepturilor” ce prevedea:
 Regele nu putea impune noi impozite
 Regele nu putea convoca armata fără acordul Parlamentului
 Regele nu putea obstrucționa legile
 Cetățenii au dreptul de a-și alege reprezentanții
Prin acest document elaborat și acceptat de regele Wilhelm III, Anglia trecea de la
monarhia absolută la monarhia constituțională.