Compoziție Urbană

Notițe de curs 2019-2020

Branea Ana-Maria & Găman Marius

1 Design urban

De vizionat:

Ellen Dunham-Jones: Retrofitting suburbia

https://www.youtube.com/watch?v=J_uTsrxfYWQ

Bibliografie opțională

Seventy-Five Percent - Ellen Dunham-Jones (Articol Harvard design Magazine)

http://www.harvarddesignmagazine.org/issues/12/seventy-five-percent

Planificarea urbană este activitatea de a organiza cadrul spațial al coexistentei satisfăcând nevoile
umane - la nivelul orașului sau comunității, atingând un echilibru între aspectele sociale, economice și
ecologice; interesele publice și private, aspecte de dezvoltare, conservare și continuare a formei
urbane existente, generare și conservare a peisajului urban și natural.

Planificarea urbană se ocupa cu procesul de planificare per ansamblu și integrarea în societate.

Designul urban se ocupă cu planificarea spațială având ca obiective generarea identității și creare de
locuri.

Fiecare epocă a avut propriul limbaj urban și propriul mesaj, dar au utilizat aceleași elemente urbane
și aceleași principii compoziționale, fără a depinde de modelul social, zeitgeist sau modă.

Două reguli ar trebui urmate în ciuda marii varietăți de forme disponibile, tradiționale sau
contemporane:

• Nu tot ce e posibil are logică - nu tot ce se poate ar trebui construit - societatea trebuie să se
regăsească în identitatea transpusă în designul urban

• Panificarea nu trebuie gândită doar din avion ci și de la nivelul ochiului, deoarece așa este ea
trăită de locuitori

Un plan de urbanism trebuie să răspundă în același timp contextului, să fie funcțional, eficient
economic, sustenabil și armonios. Pentru a satisface toate cerințele adeseori e necesară îndeplinirea
unor liste de criterii care lasă prea puțin loc interpretării și unui design memorabil, unei idei coerente
sau unui întreg coerent, Gestalt. Dacă în privința designului și realizării unui obiect, chiar și de
arhitectură, este posibil să identificăm care îi sunt caracteristicile ce îl fac a avea o calitate ridicată, nu
este atât de ușor și cu un plan de urbanism. Mai ușor sunt identificate problemele iar buna sa
funcționare este văzută ca o stare naturală fără a i se percepe calitățile ce ii stau la bază.
1
1.1 Principii vizuale
1.1.1 Figură fond
Obiectele/corpurile solide sunt mai ușor de perceput decât fundalul pe care acestea se găsesc.

Formele simetrice sunt mai ușor percepute decât cele asimetrice. Dacă acest fundal, sau spațiu liber
între clădiri, este simetric el este perceput mai ușor de clădirile ce îl generează.

Formele convexe sunt percepute drept mai tangibile/palpabile decât cele concave conform lui
Metzger Wolfgang și legii numită de el a interiorului.

1.1.2 Regula închiderii

Avem tendința de a completa figurile deschise cu linii conceptuale ce le închid deoarece sunt mai ușor
de perceput decât figuri deschise.

Această tendință poate fi fructificată centru a întării perceperea spațiului urban, perceperea
elementelor urbane sau în realizarea unui plan în care umbrele sunt singurele vizibile dar din acestea
putem deduce clădirile.

1.1.3 Regula continuității

Liniile și curbele urmează cea mai simplă rută. Linii intersectate sunt percepute ca continue chiar dacă
există o întrerupere. În designul urban se percep în această manieră aliniamentele fațadelor sau ale
cornișelor.

1.1.4 Regula proximității

Elementele aflate în proximitate unele față de altele sunt percepute drept grup chiar dacă nu au
elemente de design comune.

1.1.5 Regula similarității

Elementele ce au forme similare sunt percepute ca un grup mai ușor decât cele diferite între ele. Iar
cu cât sunt mai asemănătoare cu atât grupul este mai uniform.

1.1.6 Regula simetriei

Ansambluri simetrice atrag atenția mult mai mult decât cele asimetrice, iar simetria pe verticală este
percepută mai puternic.

1.1.7 Regula conciziei (Prägnanz)

Într-o analiză figură-fond formele mai simple sunt mai ușor percepute și în general se caută soluții
pentru haos și redundanță. Prea multă concizie, ordine și se poate însă ajunge la monotonie.

1.2 Interpretare Gestalt în designul urban

1.2.1 Integritate formală
Rudolf Wienands definește integritatea Gestalt drept compoziții a căror elemente componente sunt
subordonate întregului și se susțin și influențează reciproc dar care nu se rezumă la suma
caracteristicilor părților individuale.

1.2.2 Forma-fond
În aprecierea calității unui design urban Rudolf Wienands susține că aceasta e cu atât mai ridicată cu
cât fundalul, spațiul urban format intre clădiri, este egal ca importanță și a fost creat conștient, ambele
elemente figura și fondul creând o unitate insolubilă.

2
1.2.3 Concizie
În determinarea conciziei unui amenajări Rudolf Wienands subliniază importanța limitelor, orașului
sau spațiului urban/piațetei, ce întărește percepția regularității, simetriei, unității, simplicității,
echilibrului și rarității.

1.2.4 Contrast
Pentru a evita monotonia unei prea puternice regularități și a satisface idiosincrasia ce ne determină
să căutăm îndeplinirea concomitentă a nevoilor opuse (ordine și haos, stabilitate și libertate, tradiție
și inovare) este necesară prezența elementelor de contrast:

• Diagonale în planuri stradale ortogonale;

• Întreruperi a unei grile ortogonale
• Eliminarea unor părți a țesutului – spații publice – piațete, parcuri
• Ritmul zonelor construite și libere
• Limitarea extinderii urbane
• Diversitate în înălțimea clădirilor

1.2.5 Profunzime a conceptului

Profunzimea conceptului denotă scara până la care a fost aplicat conceptul planificării.

1.2.6 Fragmentabilitate
Fragmentabilitatea unei amenajări reprezintă calitatea acestei de a fi realizată într-o manieră
etapizată în care fiecare etapă să aibă un aer complet, să poată funcționa satisfăcător chiar dacă
etapele ulterioare nu se mai construiesc, sau dacă se construiesc ulterior după alte principii, conform
perioadei în care sunt finalizate (mari zone de dezvoltare sau regenerare urbană necesită perioade
îndelungate, decenii pentru a fi finalizate).

1.2.7 Robustețe
Luând în considerare aceleași perioade îndelungate necesare finalizării marilor proiecte de dezvoltare
sau regenerare urbană planurile trebuie să posede robustețe și flexibilitate, să se poată adapta
schimbărilor vremii și nevoilor, introducerii de noi funcțiuni fără a se îndepărta de principiile de design
inițiale. Proiectul trebuie să fie adaptabil la diferite stiluri arhitecturale și a calității executării.

1.3 Principii de organizare

1.4 Principii non-geometrice

1.4.1 Biomorfic/organic
Multe structuri urbane non geometrice par organice, dezvoltate în mod natural, dar chiar și orașele
medievale au fost realizate după o schemă standard . Acest tip de planimetrie este descris drept
antiteza celui matematic, aditiv, bazat pe o grilă rectangulară. Această tipologie a fost reluată în secolul
19 până la WWI pentru a crea suburbiile exclusiviste sau a sta la baza Orașului grădină. A servit drept
alternativă/opus al orașului aglomerat, dens, ostil al perioadei industriale. Perioada modernistă a
reprezentat o îndepărtare de această tipologie și abia în post-modernism s-a revenit la organizarea
organică sau pitorească.

1.4.2 Colaj, compoziție liberă

Compoziția liberă de volume în spații mari verzi este o temă a planificării moderniste.

Colajele narative aparțin curentului deconstructivist al anilor 90, în care elementele structurii urbane
sunt dezasamblate și reconstruite cu o nouă semnificație. Exemple conțin lucrările realizate de Daniel
3
Libeskind și Zaha Hadid. Modelele nu sunt transferabile și nu se pot refolosi, criteriile care le-au
determinat sunt adesea greu de înțeles și arbitrare. În vreme ce Libeskind face referire la elemente
dincolo de arhitectură și design urban, Zaha Hadid vorbește despre o nouă înțelegere a spațiului în
carte singurul factor ce determină forma e mișcarea.

1.5 Principii geometrice

1.5.1 Rețea/grid ortogonal
Rețeaua stradală ortogonală este cea mai utilizată structură urbană, fiind conform lui Spiro Kostof (The
city shaped) universală atât geografic cât și cronologic.

Avantajele utilizării sale numără:

• Posibilitatea utilizării pe orice tip de tren

• Eficiență în subdiviziunea terenului
• Facilitate în realizarea de centre și ierarhii, și amplasarea liberă a clădirilor
• Se poate adapta ușor terenului prin operațiuni de omisie, deformare, rotație sau curbe
• Suportă operațiuni de suprapunere sau tăieri în masa țesutului (Broadway în NY și diagonalele
în Barcelona)
• Este ușor de edificat datorită cvartalelor rectangulare
• Se potrivește oricărei perioade istorice și ideologii culturale sau politice

Bibliografie opțională

EPISODE 296 Bijlmer (City of the Future, Part 1)

https://99percentinvisible.org/episode/bijlmer-city-future-part-1/

EPISODE 297 Blood, Sweat & Tears (City of the Future, Part 2)
https://99percentinvisible.org/episode/blood-sweat-tears-city-future-part-2/

1.5.2 Forme circulare

Forme urbane circulare, bazate pe rețele stradale radiale au fost propuse dar arareori construite
deoarece ar fi avut probleme în utilizarea cvartalelor, prea mici spre centru, prea mari la periferie.

1.5.3 Forme hexagonale

Încercările realizate de planificatorii urbani din SUA de a se îndepărta de rețeaua stradală ortogonal
nu au avut succes. Planul realizat de Augustus B. Woodward în 1807 pentru Detroit, bazat pe o rețea
hexagonală cu străzi radiale spre centre, a fost abandonat în 1820 și doar o parte a centrului s-a
construit.

Alte tipuri de rețele stradale bazate pe forme hexagonale, triunghiuri echilaterale sau tip fagure au
avut sorți similare deoarece ar fi rezultate în numeroase spații reziduale de forme triunghiulare greu
de construit.

1.6 Relația părților cu întregul

Trei tipuri de operațiuni pot determina relația parților unei amenajări/planificări urbane cu întregul:

• Adiție
• Diviziune
4
 • Suprapunere

1.6.1 Adiție
Operațiunii Adiție îi este caracteristică o bună definire a părților componente, cartiere, cvartale sau
ansambluri de clădiri. Întregul este suma părților dar asupra sa se poate intervenii, modifica sau
extinde sau poate fi limitat de constrângeri topografice. Poate fi simplă sau compusă, respectiv
realizată din ansambluri.

1.6.2 Diviziune
Pentru utilizarea operațiunii Diviziune forma finală este cunoscută de la început și asupra ei se
intervine în baza unor reguli ce rezultă din contextul cultural. Se utilizează pentru reprezentare sau
are justificare funcțională sau militară.

Prin această operație se optimizează caracteristicile ce țin de design și imagine urbană în detrimentul
flexibilității designului, posibilității de extindere sau modificare. Constrângerile geometriei formei pot
împiedica buna funcționare a zonei/dezvoltării urbane. Se poate extinde doar prin adiție, folosind ca
unități alte districte sau grupări de districte realizate pe baza diviziunii.

1.6.3 Suprapunere
Prin suprapunere a mai multor principii de design se creează o structură urbană care evită monotonia
operației de adiție și constrângerile formale ale celei de diviziune. Exemple includ planul Washington
DC realizat de Pierre Charles L'Enfant în 1792 și planul pentru Barcelona realizat de Ildefons Cedra în
1859. Diagonalele se suprapun unui grid rectangular și conectează puncte importante la nivelul
orașului.

Este necesară a dimensiune suficient de mare a zonei planificate pentru a se putea utiliza vizibil regula
suprapunerii. Se recomandă a se utiliza la nivel de cartiere, districte sau orașe.

1.6.4 Formă
O altă abordare constă în realizarea unei forme unitare urbane. Forma poate prima în compoziție
realizându-se prin diviziune ulterioara sau pot prima elementele forma finală fiind un colaj rezultat din
adiție. Rezultatul final poate fi geometric, organic, biomorfic sau o formă liberă.

Se utilizează cel mai adesea în realizarea unui singur cvartal cu câteva clădiri. Se realizează adesea de
cel care a planificat-o fiind dificilă implementarea de autori ulteriori diferiți.

1.7 Rețea/grid
1.7.1 Regulat
Cvartalele unui grid regulat pot fi pătrate sau dreptunghiuri. Oferă avantaje datorită ușurinței în
extindere și a flexibilității dar este predispun monotoniei repetiției. Se poate opera asupra sa pentru
a preveni aceste dezavantaje prin:

• suprapunerea unei alte reguli/rețele/straturi

• stabilirea unei ierarhii de străzi, parți sau cvartale
• subîmpărțirea gridului în celule de dimensiuni mai mari
• inserarea sau omiterea de celule pentru a crea spații publice, verzi sau minerale

1.7.2 Neregulat
Neregularitatea gridului poate avea efecte pozitive sau negative asupra calității zonei. Se evită
monotonia și de creează structuri urbane cu o mai mare diversitate. Se poate opera și cu o

5
neregularitate parțială, respectiv păstrând regularitatea gridului doar pe o direcție. O astfel de
abordare poate sublinia care este direcția principală sau poate ușura tranzitul în acea direcție, sau
îngreuna intenționat în cealaltă.

1.7.3 Rotit
Un grid se poate roti pentru a se adapta topografiei, a se conecta de țesutul existent sau a facilita
circulația. Se poate roti și pentru a crea neregularități în cadrul uni grid prea ordonat iar spațiile unde
se operează cu aceste modificări se tratează într-o manieră specială, se accentuează, se poziționează
funcțiuni sau clădiri deosebite sau se păstrează libere pentru spații publice, verzi sau minerale.

1.7.4 Deformat
Gridurile nu trebuie să fie neapărat ortogonale. Se pot utiliza griduri curbe sau vălurite pentru a se
adapta topografiei terenului sau formei zonei de implantate sau pentru a integra coridoare verzi.
Străzile curbe sunt o soluție consacrată în a rezolva problema monotoniei unei structuri urbane prea
rigide și nu creează imaginea unei destinații la infinit, dezvăluită prea repede și către care nu pare a se
avansa.

1.7.5 Transformat
În grid transformat suferă alterare către centru sau limite. Transformarea poate avea loc incremental
sau poate fi fluidă și greu de perceput. Gridul se poate transforma de la unul rectangular la unul
incomplet, sau unul organic. Străzile se pot continua, pot să devină înfundături, cul-de sac, sau pot fi
închise perimetral ce un alt drum ce le conectează la rețeaua inițială.

1.7.6 Suprapus
Un grid suprapus rezultă din suprapunerea mai multor straturi de reguli de compoziție. Un strat
trebuie să rămână dominant. Suprapunerea prea multor straturi va duce la haos astfel încât este
nevoie să se opereze cu reținere.

2 Tipologii de structuri urbane

Structurile urbane sunt componentele cu care prin asamblări cream o varietate de ansambluri de
clădiri, cartiere sau orașe, sau completări, reparări ale țesutului existent. În ciuda dezvoltării lor pe o
perioadă foarte lunga de timp, numărul componentelor cu care lucrăm este restrâns. Unele dintre
acestea sunt specifice unui anumit țesut urban dar pot fi dezvoltate noi interpretări sau forme hibride.
Este extrem de important, atât pentru urbaniști cât și pentru arhitecți să cunoască tipologiile,
caracteristicile, avantajele și dezavantajele, semnificația culturală și posibilele utilizări.

Clasificare structuri urbane:

• Mari
• Standard
• Mici
• Speciale

Structurile standard reprezintă tipologia dominantă din țesut determinându-i astfel caracterul,
morfologia, forma. Evident depind de zona studiată, diferite orașe, din diferite arii geografice, culturi,
dezvoltate în diferite perioada istorice sau chiar din diferite părți ale aceluiași oraș pot rezulta drept
având diferite standard.

Structurile mari se disting de cele standard prin dimensiune, funcțiune sau caracter particular. Joacă
un rol dominant în țesut dar pot avea atât efect negativ cât și pozitiv asupra acestuia sau a percepției

6
pe care o creează locuitorilor asupra orașului. Se pot distinge prin supradimensionarea unor structuri
standard – pe orizontală sau verticală, funcțiune, importanță în oraș.

Structurile mici includ componentele urbane de importanță mai scăzută sau cele temporare.

Structurile speciale deviază de la tipologia standard a zonei pentru a crea un contrast cu aceasta. Pot
fi clădiri landmark sau se pot diferenția prin funcțiune, complex comercial, școală, locuri de munca în
zona rezidențială; bloc de locuințe colective, sau pentru bătrâni sau social housing în zona cu locuințe
individuale.

Pot avea dimensiuni standard sau mari depinzând de funcțiune.

2.1.1 Structuri urbane standard

Cvartal Linie Punct Spațial Individual Hibrizi

•Închis •Înșiruit •Turn •Covor •Comp.

•Deschis •Zeile •Cluster orizontală
•Urban/Centru •Molecular •Comp.
•Curte •Meandre verticală
•Comp.
amplasare

3 Urban Sprawl (Dezvoltare necontrolată în teritoriu)

Creșterea urbană necontrolată în teritoriu (urban sprawl) reprezintă o dezvoltare mono-funcțională cu
densități mici și segregare socială, unde populația este dependentă de automobil, în timp ce în multe
cazuri zona centrală a așezării este abandonată.

Acest tip de dezvoltare reprezintă problema cea mai urgentă a statelor dezvoltate sau în curs de
dezvoltare în ultimul secol din punct de vedere al ocupării teritoriului. Problema majoră este că acest
tip de dezvoltare este nesustenabil.

Comisia Brundtland 1987, definiție a dezvoltării sustenabile - dezvoltare care satisface nevoile
prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

Dezvoltarea necontrolată în teritoriu a orașelor (urban sprawl) afectează negativ fiecare dintre cei trei
piloni ai sustenabilități: ecologic, economic și social. Descentralizarea funcțională a orașului pentru
satisfacerea dorințelor individuale de a locui la casa unifamilială cu propria gradină creează prejudicii
imposibil de măsurat tuturor locuitorilor orașului. Suprafețe mari de teren sunt ocupate de către o
singură funcțiune, separate prin infrastructură sau teren agricol. Fiecare dezvoltare este gândită separat
de către investitor, fără o corelare a infrastructurii între proiecte. Densitatea redusă nu poate susține
funcțiuni publice, grădinițe, școli și alte servicii și nici transportul public care să permită deplasarea
organizată către acestea. Se creează astfel dependență de automobil, creșterea numărului de mașini,
necesitatea corelării programelor tuturor membrilor familiei și petrecerea unui timp îndelungat în
trafic. Astfel apar următoarele probleme, împărțite pe cei 3 piloni ai sustenabilității:

1 – Pilonul ecologic al dezvoltării sustenabile

• Densitate mică a populației

• Extinderea necontrolată duce la irosirea resurselor agricole și a habitatelor pentru
animale (peisaj, agricol)
• Întreruperea biodiversității (același tipuri de plante peste tot)
• Dezvoltări ce necesită un consum mai mare de energie pentru construcția lor

7
 • Densitatea dezvoltării duce la un consum mai mare de energie
• Producerea de cantități mai mari de deșeuri
• Noile dezvoltări nu reciclează materiale și nu refuncționalizează clădiri existente
• Afectarea negativă, în multe cazuri, a sistemului de ape de suprafață și subterane
• Dezvoltările tot mai întinse duc la scăderea permeabilității terenului pot crea
probleme de inundații
• Dezvoltări în zone inundabile sau foste mlaștini cresc pericolul de inundații
• Densitatea mică duce la ineficiența transportului public și dependența de autoturismul
propriu
• Infrastructura rutieră ce fragmentează habitate, peisaje naturale și terenuri agricole
• Numărul mare de autoturisme duce la creșterea poluării atmosferice și fonice
• Densitatea mică a dezvoltări duce la dezvoltări tot mai întinse ce semnifică un consum
mai mare de combustibil
• Suprafețe mari de parcări necesare
• Scăderea calității sănătăți din cauza poluării ridicate
• Deplasarea cu autoturismul poate duce la o viață sedentară ce poate determina
probleme de sănătate

2 - Pilonul economic al dezvoltării sustenabile

• Dezvoltări monofuncționale ce duc la lipsa de slujbe în apropierea zonelor rezidențiale

• Dezvoltări monofuncționale ce duc la lipsa serviciilor, funcțiunilor culturale și
educaționale
• Cost ridicat al serviciilor din oraș din cauza scăderii numărului populației și deci a
taxelor colectate
• Îndatorarea populației față de bănci pentru a trăi visul american
• Dezvoltările tot mai întinse duc la o extindere constantă a infrastructurii și deci și a
costului acesteia
• Creșterea infrastructurii duce la creșterea costului de mentenanță a acesteia
• Dezvoltări tip incapabile de a se adapta la noile cerințe

3 - Pilonul social al dezvoltării sustenabile

• Segregare socială
• Apariția comunităților închise
• Accesibilitate scăzută pentru copii, persoanele cu handicap și persoanelor în vârstă
care duce la segregarea acestora
• Lipsa centrelor și spațiilor publice de întâlnire duce la alienare
• Apariția de comunități exclusiviste
• Timpul îndelungat petrecut în trafic
• Lipsa unei identități a locului, fără istorie și cultură
• Cartiere monotone din punct de vedere estetic

În diagrama Cuantificări sustenabilității unei dezvoltări (de mai jos) avem în centru parametri fiecărui
pilon al sustenabilității urbane și pe margine sub-parametri fiecărui parametru.

8
4 The New Urbanism
The New Urbanism este o mișcare de design urban care promovează dezvoltări ecologice, prin crearea
de cartiere la scară umană care să poată fi parcurse pietonal și care să conțină o diversitate a tipologiilor
de locuințe și a tipurilor de locuri de muncă.

The New Urbanism încearcă să promoveze un nou tip de dezvoltare urbană care să înlocuiască
dezvoltările de tip urban sprawl și dezvoltările urbane moderniste. În SUA după cel de-al doilea război
mondial au început să fie distruse comunități în cadrul a două tipuri de dezvoltări diferite, dezvoltările
suburbiilor de tip urban sprawl și dezvoltările moderniste de locuințe colective.

În cadrul unei dezvoltări de tip urban sprawl nu avem o comunitate deoarece:

- spațiul public este unul de tranzit, lipsind piațete sau spații verzi adică spațiile de coagulare a
locuitorilor

- lipsa centrelor cartierelor din cauza zonificării și a densităților mici.

În cadrul unei dezvoltări urbane moderniste nu avem o comunitate deoarece:

- spațiul public este unul negativ/rezidual

- spațiul public și clădirile nu sunt gândite la scara umană

- străzile sunt proiectate pentru a încuraja deplasarea cu automobilul

4.1 Elementele dezvoltărilor New Urbanism

The New Urbanism este compus din trei elemente de organizare spațială la nivel macro și trei la nivel
micro plus un regulament atât pentru spațiul public cât și cel privat:

MACRO
9
- cartier = reprezintă o zonă urbanizată cu o mixtură de activități

- zone cu funcțiuni speciale (the district) = reprezintă areale dominate de o singură activitate
specializată (exemplu: zonă aeroport, campus universitar, cartiere turistice etc.)

- coridor = reprezintă elementele care conectează și separă cartierele și zonele

MICRO

Forma noului urbanism este dată de asamblarea străzilor, cvartalelor și a clădirilor.

- strada = reprezintă pasaje și camere comune mai mult decât linii de separare din interiorul unui oraș

- cvartal = ajută atât la determinarea țesutului urban cât și a spațiilor publice

- clădire = reprezintă elementul cel mai mic al unei dezvoltări urbane iar amplasarea lor determină
caracterul localităților.

REGULAMENT

- În cadrul designului de clădiri, străzi și cvartale ar trebui realizate reglementări. Reglementările ar

trebui să fie scrise și ilustrate, să fie fizice.

- Aplicarea reglementărilor ar trebui să ducă la dezvoltări diversificate, frumoase și predictibile, fiind

luate în considerare atât țesutul construit,

clădirile cât și peisajul.

- Arhitectura și urbanismul nu ar trebui separate iar aceste reguli pot defini de la nivelul unei clădiri la
nivelul unei zone, cartier, sat, oraș, zonă metropolitană.

- Aceste reglementări specifice SUA ajută la protejarea spațiului public și determină o anumită libertate
designului fiecărui obiect individual.

10
4.2 Tipuri de dezvoltări New Urbanism
Principiile curentului New Urbanism, stabilite la începutul anilor 1990, se bazează pe două tipuri de
dezvoltări noi care încercau să rezolve problemele urbanismului modernist și cele ale urban sprawlului,
plecând de la premise diferite și ajungând la soluții foarte asemănătoare.

Arhitecți Concept Proiect

DPZ Traditional Neighborhood Development Seaside, Florida

Peter Calthorpe Transit Oriented Development Laguna West, California

1 - Traditional Neighborhood Development (TND) dezvoltări bazate pe principii tradiționale

- Traditional Neighborhood Development (TND) se bazează pe principii tradiționale de proiectare dintr-

o anumită zonă și pe cele de încurajare a vieții în cadrul spațiului public.

- Acest tip de dezvoltare a fost conceput de Andres Duany & Elizabeth Plater-Zyberk, firma DPZ, după
ce în 1981 au analizat mai multe localități tradiționale din zona Florida pentru a stabilii o serie de
principii care au stat la baza propunerii dezvoltării zonei Seaside.

- Acest tip de planificare poate avea diferite funcțiuni: stațiune ( Seaside și Windsor, Florida), centre
comerciale ( Mashpee, Massachusetts ), parcuri de case mobile ( Rosa Vista, Mesa Arizona ), suburbii
tradiționale ( Kentlands, Gaithersburg Maryland )

- O dezvoltare tradițională TND poate varia în suprafață între 16ha și 80ha

- Elementul principal al dezvoltărilor tradiționale TND este cartierul care va avea o suprafață de
aproximativ 16ha. Dezvoltările tradiționale sunt înglobate și stratificate în unități mai mari de tip sate și
orașe. Grupuri de cartiere pot forma sate, fiind despărțite între ele de centuri verzi dar conectate prin
străzi majore.

11
- Cartierul va avea o rază de aproximativ 400m. Toate gospodăriile să fie la o distanță de 3 minute de
parcurs pietonal până la parcuri și 5 minute până la piațetă.

- Dezvoltările TND se axează pe importanța spațiilor publice, piațete și parcuri, și pe rolul civic al
acestora similar dezvoltărilor tradiționale. Funcțiunile publice și spațiul public joacă un rol foarte
important în generarea unei comunități. Piațetele sunt de cele mai multe ori amplasate central de-a
lungul unei artere importante fiind bordate de clădiri cu funcțiuni publice, comerciale. În jurul piațetei
ar trebui să fie o sală de întâlniri, child-care center, stație de autobuz, și magazine.

- Funcțiunile comerciale, de recreere, facilitățile publice, sunt amplasate de-a lungul străzii principale a
dezvoltării în proximitatea piațetei. Școala unui sat ar trebui amplasată la intersecția a mai multor
cartiere.

- Andres Duany & Elizabeth Plater-Zyberk promovează structura stradală rectangulară, care era cel mai
des întâlnită în ani 1920. Acest tip de structură stradală creează mai puține ambuteiaje existând mai
multe opțiuni la fiecare intersecție și se creează mai multe intersecții care duc la încetinirea vitezei de
deplasare a automobilelor. Astfel se crește siguranța deplasării pietonale sau cu bicicleta și se

realizează mai multe legături/scurtături față de planificările cu înfundături. Acest lucru combinat cu
creșterea densității poate duce la o deplasare pietonală zilnică a populației. Acest tip de intersecții
creează și un sens de ordine și orientare la nivelul cartierului.

12
- Se propune o diferențiere a străzilor în funcție de importanță, bulevarde, străzi, drumuri, alei, etc.
astfel evitându-se monotonia în timpul deplasării. În cadrul acestor străzi va exista o variație a lățimii
zonelor verzi cu aliniamente de copaci, a trotuarelor, a locurilor de parcare de-a lungul străzii etc. Se
propun reguli de aliniere a clădirilor astfel încât să genereze un volum bine definit al spațiului public.

- Trebuie relaționată înălțimea clădirilor cu lățimea spațiului public pentru a genera un spațiu public
pozitiv.

- În zonele comerciale sau de servicii, parcările nu vor fi amplasate între trotuar și clădire ci în lateral
sau în spate pentru a nu genera o limită între spațiul public și clădiri.

- Străzile trebuie să fie sigure, confortabile și interesante pentru pietoni.

- Unitățile rezidențiale sunt foarte variate: case înșiruite, duplexuri, apartamente cu o curte comună,
locuire colectivă, locuire deasupra birourilor sau spațiilor comerciale.

- Retragerile clădirilor creează un spațiu semi privat, spațiu deschis funcțional.

- În unele cazuri se realizează coduri și reglementări foarte stricte la nivel de arhitectură. Aceste coduri
se bazează pe principii tradiționale și pe cele de încurajare a vieții în cadrul spațiului public.

Transit Oriented Development (TOD) dezvoltare bazată pe accesibilitate

- Peter Calthorpe a dezvoltat acest tip de dezvoltare în cartea sa - The Next American Metropolis, din
1993. Principiile acestui tip de dezvoltare au fost implementate pentru prima dată de Calthorpe în
cartierul Laguna West din California.

- Dezvoltarea la nivelul zonei metropolitane trebuie să se desfășoare în jurul nodurilor de transport

public, tramvai, tren, autobuz. La nivelul unei zone metropolitane pot fi implementate diferite feluri de
TOD-uri.

1 - TOD de tip urban este amplasat pe ruta de tranzit majoră, cel mai bine la intersecția dintre o cale
ferată și o stradă principală cu autobuz, și poate susține zone de birouri cu densitate mai mare, centre
comerciale și zone rezidențiale cu densitate mare. Zona rezidențială ocupă maxim 40% din suprafața
dezvoltării.

2 - este amplasat de-a lungul unei străzi principale cu autobuz, care poate susține zone rezidențiale și
comerciale locale. Zona rezidențială ocupă între 50% și 90% din suprafața dezvoltării.

13
14
- TOD pot fi atât dezvoltări urbane cât și completări între zonele dezvoltate deja.

- Dezvoltările bazate pe tranzit TOD sunt dense, compacte, fiind formate din comunități bine închegate,
cu mixtură de funcțiuni, dezvoltate în jurul unei stații de transport în comun ce permit o deplasare
pietonală în cadrul cartierului. Calthorpe susține că oameni sunt dispuși să meargă pe jos de la stația de
transport public 400m, adică o suprafață de dezvoltare în jurul stației de aproximativ 485.500mp (48
ha). Suprafața cartierului, după calculele lui Calthorpe, ar putea să conțină 2.000 de unități rezidențiale,
93.000 mp de spații comerciale, parcuri, școli, grădinițe. În cadrul aceleași suprafețe o suburbie clasică
ar avea maxim 720 de unități rezidențiale.

- În proximitatea stației de transport public trebuie amplasate spațiile comerciale, de servicii,

restaurante, zona de birouri, facilități culturale, săli de sport și funcțiuni publice. Astfel erau ușor de
accesat zonele de slujbe, relaxare și bunuri atât pentru populația din cartier cât și pentru navetiști fără
a folosi automobilul pentru deplasare. Procentul de ocupare al terenului din proximitatea stațiilor de
transport public era mai mare pentru că nu au nevoie de o parcare așa de mare. În proximitatea stațiilor
de transport în comun este încurajată și mixtura de funcțiune pe aceeași parcelă. Astfel dacă sunt pe
aceeași parcelă funcțiuni ce atrag populație la diferite ore, birouri de dimineața până seara, și
cinematograf care funcționează seara și noapte, parcarea poate fi împărțită de-a lungul zilei între cele
două funcțiuni astfel fiind mai puțin spațiu ocupat cu parcări la nivelul zonei.

- În apropierea zonei comerciale trebuie să fie construite zone mai compacte și cu densitate mai mare.
Case pe parcele mai mici, duplexuri și locuire colectivă pentru familii, oameni în vârstă, studenți, cei
care trăiesc singuri var fi amplasate mai aproape de centru. Aceste locuințe ar trebui grupate în jurul
unor spații verzi, curți sau parcuri, conectate între ele. La limita cartierului ar trebui să fie amplasate
zonele rezidențiale cu case detașate și zone comerciale.

- De multe ori rețeaua stradală propusă de Calthorpe era una radială deoarece creează distanțe cât mai
scurte între zonele rezidențiale și centrul cartierului. Această rețea stradală ajută la evidențierea
centrului și crearea unei identități proprii.

15
4.3 Critici aduse dezvoltărilor New Urbanism
Acest tip de dezvoltări urbane trebuie corelate la nivelul zonei metropolitane pentru a avea un impact
cât ai mare.

În unele cazuri se pune prea mult accent pe stilul vizual și mai puțin pe caracterul urban. Existând
pericolul ca mișcarea să fie caracterizată de case proiectate într-un stil tradițional pierzându-se
importanța spațiului public sau diversitatea funcțională.

Spațiul public nu trebuie să fie unul privat amenajat ca și când ar fi public.

Deși se pune accent pe designul spațiului public și facilitățile publice acestea nu pot garanta generarea
unei comunități. Astfel trebuie să se realizeze organizații comunitare operative la nivelul cartierului.

Aceste dezvoltări private ar trebui susținute de autoritățile locale pentru a oferi și locuințe sociale. O
problemă majoră a acestui tip de planificare este realizarea de locuințe sociale sau pentru familii cu
venit mai mic. Exemplele cele mai cunoscute Seaside, Laguna West etc. au fost construite de
dezvoltatori pentru că sa putut crea un profit, în cazul planificării pentru comunități sărace este foarte
dificil. Acest lucru ar fi posibil prin implicare autorității locale prin subvenții sau parteneriate public
private.

Nu sunt amenajate piațete minerale care pot găzdui diverse evenimente. Astfel nodurile din cadrul
cartierelor sunt doar spații de relaxare, spații verzi, nu și spații active, piațete minerale.

Perceperea centrului doar în plan, lipsa unei clădiri înalte pentru a defini centrul cartierului.

5 Regenerări urbane
Regenerarea urbană reprezintă aducerea la viață a zonelor abandonate din zonele centrale ale
localităților printr-o dezvoltare cu densități ridicate, mixtură de funcțiuni și a claselor sociale.

Regenerarea urbana = physical planning

Structurile clasice teritoriale au un caracter normativ, indicativ in timp ce regenerările urbane sunt
structuri vectoriale, ce exprimă caracteristicile fizice ale proiectului. În cadrul planificării sunt propuse
volumele clădirilor plus etapizarea proiectului ce duce la o gândire în patru dimensiuni, lățime, lungime,
înălțime și timp. - PHYSICAL PLANNING

16
Management

Se realizează o structura de management unde sunt reprezentați toți participanții: investitorii,

autoritatea locala/specialiști, cetățenii/ asociații, ONG-uri, politicieni. Fiecare entitate are drept de vot
asimetric în structura asociativă care este proporțional cu contribuția sa în urma negocierilor.

Există trei categorii de regenerări urbane:

• Regenerarea urbană a zonelor istorice

• Regenerarea urbană a porturilor
• Regenerarea urbană a zonelor industriale

5.1 Regenerarea urbana a zonelor istorice

Regenerarea urbană reprezintă un proiect de vindecarea/reparare urbana (urban healing) și se referă
la valorificarea patrimoniului existent istoric prin introducerea de funcțiuni urbane noi și cu redefinirea
poziției zonei tradiționale în orașul existent. Un proiect de regenerare a zonelor istorice presupune mai
mult propunerea unei strategii de restaurare, refuncționalizare și reamenajare decât propunerea de
noi clădiri.

Pentru regenerarea urbană a zonelor istorice avem 5 principii:

1. restaurare a clădirilor istorice prin crearea unei strategii sustenabile

2. refuncționalizarea clădirilor prin inserția de obiecte publice în puncte cheie ale zonei
3. amenajarea/reamenajarea spațiului public: crearea de străzi pietonale, amenajarea piațetelor
și a spațiilor verzi
4. organizarea de evenimente în cadrul spațiului public
5. crearea unei accesibilități ridicate, conectarea zonei istorice la restul orașului prin intermediul
infrastructurii, transport public, piste de biciclete, pietonale și crearea de parcaje subterane
sub zona istorica sau in proximitatea acesteia.
5.2 Regenerarea urbană a zonelor industriale și portuare
Pentru regenerarea urbană a fostelor zone industriale sau portuare se ține cont de următoarele
principii:

1. se realizează o strategie de etapizare a proiectului

O regenerare urbană reprezintă un proiect pe termen lung ce poate dura 15-25 de ani, depinzând de
mărimea sa. Proiectul se realizează pe etape, de obicei de cate 5 ani, și se începe cu etapele cele care
creează un profit mare. În prima etapă este de obicei curățat terenul și păstrate, dacă este cazul,
clădirile cu valoare arhitecturală, simbolică etc. În etapa doi este realizată clădirea reper și începe să fie
amenajat spațiul public. În această etapă este bine să fie amenajate spațiile verzi. În următoarele etape
se începe cu construirea dalei urbane și amplasarea diverselor clădiri deasupra.

2. orice proiect de regenerare urbană trebuie sa aibă accesibilitate bună

În marea majoritate a cazurilor zonele regenerate urban sunt amplasate relativ central având deja o
bună accesibilitate. În cazul în care aceasta nu există trebuie realizate legături cu restul orașului prin
intermediul transportului public, pistelor de biciclete și artere principale de circulației auto.

3. se pornește prin realizarea spatiilor publice: parcuri, piațete, străzi pietonale etc.
Proiectele de regenerare urbană se realizează în primul rând prin generarea unui spațiu public
reprezentativ sub forma de parc, piațete care ocupa aproximativ 20%-30% din toată suprafața
proiectului. Având în vedere că densitatea este mare în cadrul acestor proiecte, de obicei spațiile
construite sunt orientate către spații publice reprezentative.

17
 4. se realizează o dală urbană sub toată zona construită
De obicei se realizează sub zona construită o dală urbană, de cele mai multe ori subterană, care conține:
parcări, spații tehnice, spații comerciale etc. Prin realizarea dalei urbane este redus în primul rând
numărul de locuri de parcare de la nivelul străzii.

5. în primele etape se realizează de obicei o clădire simbol a zonei, reperul

Reperul înseamnă individualizarea unui element dintr-un câmp mai larg de posibilități. Reperul poate fi
refuncționalizarea unei clădiri industriale existente, sau o nouă clădire. Aceasta pentru a deveni un
reper din cauza înălțimii sau formei.

6. se creează o mixtura de funcțiuni

În cadrul cartierelor se creează de obicei o mixtură de funcțiunii: locuire, birouri (locuri de muncă),
comerț, servicii, spații culturale, educaționale etc. Astfel în cadrul cartierului sunt prezente aproape
toate funcțiunile necesare cea ce determină o deplasare pietonală.

7. se generează o mixtură de clase sociale

Pentru a evita probleme sociale se încurajează mixarea claselor sociale în cadrul cartierului chiar și în
cadrul clădirilor.

8. se dorește creșterea densității dar fără a afecta calitatea vieții

Trebuie realizat un echilibru între densitatea care să permită eficiența: transportului public, a spațiilor
comerciale, a investiției pentru dezvoltatori sau autoritatea locală dar fără să afecteze calitatea vieții.

5.3 Regenerarea urbană a zonelor portuare

Pentru regenerarea urbană a unei zone portuare se pot păstra toate principiile de la regenerarea
zonelor industriale cu câteva mici modificări. Diferența majoră între o fostele zone industriale și cele
portuare o reprezintă prezența apei ca element natural important. Apa ca element natural înlocuiește
acel spațiu verde care reprezintă aproximativ 30% din întreaga zonă regenerată, rezultând mai multă
suprafață pentru construcții ce duce la o densitate mai mare cât și la un profit mai mare pentru
investitori.

Un alt element foarte important este amenajarea malurilor astfel încât oameni să poată avea acces
direct la apă

Foarte des se folosește un obiect de coagulare a populației pentru regenerarea unei zone urbane:

1. Inserția unui punct cultural

2. Proiect major de infrastructură
5.4 Inserția unui punct cultural ca și catalizator al regenerări urbane
Punctul cultural poate fi folosit ca și catalizator a fiecărei din cele trei tipuri de regenerări urbane: a
zonelor istorice, a zonelor industriale și a zonelor portuare. În cazul zonelor istorice cel mai des este
refuncționalizată o clădire istorică în timp ce în cadrul celorlalte tipuri de regenerări urbane pot fi
construite și noi clădiri. Un punct cultural este mai mult decât un muzeu, bibliotecă, teatru, având foarte
multe spații dedicate pentru alte funcțiuni de atracție a populației. În cazul unui muzeu avem în plus
față de expozițiile permanente: o serie de expoziții temporare; funcții recreative si comerciale;
includerea de activități de învățământ și formare profesională în domeniul artei; artiști care lucrează
direct în muzeu și pot fi observați de vizitatori; capacitatea de a fi închiriat pentru diverse evenimente.
Acest nou tip de muzeu devine un punct cultural ce se poate auto susține financiar și aduce venituri și
autorității locale plus devine un atractor mai puternic.

5.5 Proiecte majore de infrastructură drept catalizator al regenerări urbane

Cel mai des sunt folosite pentru regenerările zonelor industriale din zona gării.
18
Tranzitul rapid a dus la schimbări majore la nivel global. Un oraș pentru a fi competitiv trebuie să se
branșeze la rețelele majore de tranzit. Astfel trebuie generate puncte inter-modale separate pentru
mărfuri și persoane. Punctul inter-modal reprezintă intersecția între traficul: global (aeroport), regional
(CF, autostrada), local ( metrou, autobuz, taxi, piste pentru biciclete). Aeroporturile, gările au devenit
astfel poli de atracție și motoare de regenerare urbană a zonei învecinate bazând-se pe fluxul mare de
oameni care folosesc aceste facilitați.

Transportul feroviar a început să cunoască o creștere în ultimele decenii. Transportul auto duce la
pulverizarea orașului și extinderea ne controlată în teritoriu în timp ce transport feroviar duce la
polarizarea funcțiunilor și a orașului în jurul gări. Transportul de marfă și cel de persoane s-a separat iar
marfa astăzi este transportată direct în parcurile industriale din afara orașului. Astfel zonele industriale
care existau de-a lungul triajelor au fost abandonate iar în locul lor s-au generat proiecte de regenerare
urbană. Gara a fost regândită pe verticală, liniile de cale ferata au fost introduse subteran pe mai multe
niveluri în funcție de mărimea gări. Ca și la punctele culturale foarte multe spații din gară au fost
transformate în zone comerciale, de servicii etc. care duc la o rază de atracție și mai mare a gării.

5.6 Criticii
În unele țări regenerările urbane reprezintă proiecte de gentrificare a populației. Gentrificarea
reprezintă schimbarea compoziției sociale a unei zone prin înlocuirea populației cu un venit mai mic, în
general din cartierele istorice, industriale sau fostele porturi, cu o populație cu un venit mult mai mare.
Gentrificarea este în marea majoritate a proiectelor un fenomen negativ, pentru că autoritatea locală
sau investitorii nu doresc neapărat rezolvarea problemei sociale ci doar mutarea ei în altă
zonă/localitate.

6 Gentrificare

De vizionat și citit:
No Free Walls: Art and Gentrification Collide In Bushwick
https://www.youtube.com/watch?v=7n5pDoKAcgw

The War to Live in London: Regeneration Game (Full Length)

https://www.youtube.com/watch?v=82tgwk1IWIE&feature=youtu.be

Why Moscow's Massacre of Mass Housing Is a Huge Mistake

https://www.archdaily.com/868981/why-moscows-massacre-of-mass-housing-is-a-huge-mistake

Moscow's big move: is this the biggest urban demolition project ever?
https://www.theguardian.com/cities/2017/mar/31/moscow-biggest-urban-demolition-project-
khrushchevka-flats

In Berlin, a Grass-Roots Fight Against Gentrification as Rents Soar

https://www.nytimes.com/2017/03/18/world/europe/berlin-rent-fight-against-gentrification.html

7 Design urban operațional - utilizarea regulilor ca unelte

Design urban drept strategie reprezintă îmbinarea diverselor viziuni prin negocierea intereselor
publice și private diverse și constă în aplicarea conștientă de reguli mai degrabă decât în realizarea
planurilor de execuție.
19
Regulile urbane sunt create pentru a:

• influenta/obține un anumit răspuns

• conserva
• schimba direcția de dezvoltare

În mod uzual regulile sunt văzute drept constrângeri dar utilizarea lor corectă creează grade de
libertate. Această libertate este crucială în crearea de calități efemere cum ar fi diversitatea sau
vitalitatea urbană. Libertăți create conștient înzestrează planificarea cu abilitatea de a se adapta unui
viitor incert. Deși sunt clare și lipsite de ambiguitate regulile pot genera o multitudine de realități
paralele.

Regulile sunt întotdeauna rezultatul contextului în care au apărut și pe care îl vor modela în viitor.
Acestea s-au stabilit drept urmare a unor condiții din mediul construit, o buclă în care elementele
condiționate stabilesc condițiile și vice versa. Impactul acestora este totdeauna in prezent, efectul lor
este totdeauna temporar, dar transforma continuu evenimente a căror origine se găsește în trecut în
devin instrucțiuni pentru viitor. Pot apărea în urma unei situații deosebite și irepetabile dar prin
implementarea lor se creează externalități, efecte indirecte ale acțiunilor, pozitive sau negative,
conștiente sau neintenționate, ce afectează funcțiuni sau acțiuni nerelaționate cu cele inițiale în
maniere neașteptate.

Adeseori nu este înțeleasă legătura dinte contextul în care a fost creată o regulă și aceasta și se ignoră
posibilitatea importării unei reguli ce nu va avea aceleași rezultate benefice în orice locație.

Ex. Adoptarea reglementarilor de zonificare a New York-ului după 1916 de majoritatea orașelor din
SUA, inclusiv a erorilor de editare. S-a creat opinia eronată că orice regula poate funcționa universal,
leac universal pentru probleme caracteristice/particulare.

Capacitatea de reglare este una din cele mai importante precondiții ale designului urban pentru
crearea diversității și vitalității urbane, încurajarea participării și asigurarea succesului pe termen lung
al proiectului.

Există o multitudine de feluri în care putem clasifica regulile:

• scara
• durata de valabilitate
• permit mai multe posibilități de aplicare/urmare
• care echilibrează condiții - creează condiții egale pentru toți
• sunt nedrepte pentru anumite categorii sociale
• judecă probleme de estetică
• stabilesc praguri maxime/minime
• sunt importate din alte locații
• sunt adesea încălcate
• nu au fost încă reglementate
• sunt aplicate universal cu excepția unor locații
• au fost adoptate într-o/ după o anumita perioada
• sunt legate de iluminare și ventilare
• sunt legate de drept comercial
• sunt negociabile
• se bazează pe motive ce nu mai sunt relevante
• valide

20
 De vizionat:

Copenhagen, Denmark: Christiania and Christianshavn

https://www.youtube.com/watch?v=v57JVVD6-ag

The Anarchist Haven - This Is Christiania

https://www.youtube.com/watch?v=C0kcNUdsycE

7.1 Grade de libertate

Friedrich von Hayek, în The constitution of liberty, 1972, definește libertatea drept absența
constrângerii, fiind necesară pentru a oferi posibilitatea existenței imprevizibilului și neașteptatului.

Libertatea acordată de o regulă consta mai ales în ceea ce ea nu reglementează, atât timp cât lipsa
specifității este conștientă. Ea este o necesitate in transformarea planificării într-un proces
operațional, dar ea nu există în totalitate. Exista anumite grade de libertate ancorate în reguli clar
formulate. Acestea pot varia de la acordarea pasivă de libertate într-o marjă de opțiuni până la
generarea conștientă de opțiuni și alegeri. Apare astfel întrebarea dacă acestea sunt grade de libertate
sau grade de constrângere. Pot fi astfel folosite regulile drept unelte ale planificării operaționale,
înlocuind “trebuie” cu “permis cu anumite condiții”.

In carte sa Notes on the synthesis of form, 1974, Christopher Alexander descrie o metodă de a
descompune o strategie în etape ce pot fi catalogate și deci controlabile evitând pericolul de a fi
depășiți de o problemă sau de a o supra simplifica și obține un rezultat deficitar. Ele vede Patternurile
sau regulile drept ingrediente discrete ale aparatului de direcționat planificarea urbana.

Reguli posedă o anumită continuitate și inerție în efectele și evoluția lor. Ele fac legătura dintre spațiul
în care se manifesta și probabilitatea transformărilor iminente. Sunt legătura dintre analiza unei
situații existente și proiecția ei in viitor. Conform lui Lynch există o varietate de reguli:

● ce țin de:
• forma
• procesele ce o generează
• execuția/utilizarea sa ulterioara
● valoare:
 minime/maxime
 valori optime folosite drept ghid
● tip:
 descriu o tipologie de a rezolva o problema (cele mai bune practici din domeniu)
 predicții (cerințe necesare pentru a asigura funcționarea optimă a unei funcțiuni
propuse)
 standardizări arbitrate pentru a limita variații nedorite (capete de șuruburi)

Un exemplu proeminent pentru acest tip de reguli sunt cele patru reguli pentru menținerea vitalități
și diversității urbane propuse de Jane Jacobs în cartea sa The death and life of great american cities,
1961, create in urma analizei unor situații reale pentru a anula deteriorarea orașelor americane sau
măcar evitarea repetării acelorași greșeli în viitor:

1. O strada sau un cartier trebuie sa deservească mai multe funcțiuni primare

2. cvartalele trebuie să fie scurte

21
 3. clădirile trebuie să varieze în vârsta, condiție și utilizare
4. populație trebuie să fie densă

Din perspectiva designului operațional exista două categorii principale în funcție de care se pot
clasifica regulile:

● originea și motivația ce le-a generat

● capacitatea de a permite libertate in domeniul designului urban

Din acest domeniu, al libertăților create, există patru aspecte fundamentale ce trebuie discutate:

1. care este domeniul specificat de regulă. Pentru a înțelege libertățile posibile create trebuie
clarificat care sunt domeniile care sunt în afara sferei de reglementare.
2. daca nu cumva acest domeniu neacoperit nu este reglementat de o regulă simultan validă.
Regulile sunt înglobate unui context și există într-o rețea de conexiuni și interdependențe.
3. cât de stricte sunt regulile, standarde absolute sau valori relative ce depind de alte condiții
(procentul de ocupare a terenului ce depinde de funcțiunile clădirilor și amplasarea la nivelul
așezării)
4. Externalități, efecte indirecte ale regulilor, pozitive sau negative, conștiente sau
neintenționate.

Ex. Limitarea funcțiunilor posibile ale unei parcele prin implementarea unui procent de ocupare a
terenului.

8 Interese publice și private

Multe din viziunile urbane nu devin niciodată realitate nu pentru că ar fi nepotrivite ci doar pentru că
nu s-au găsit metode de a determina proprietarii privați să permită orașului să fie remodelat după
acestea. Principala problema în orice proiect urban este definire interesului public. În mod
convențional aceste este perceput drept derivat din o cantitate critică a interesului privat și în același
timp delimitat de acesta. Medierea dintre cei doi poli stă la baza oricărui proiect de urbanism.

Administrații locale și agențiile de planificare urbana își ating obiectivele prin două metode:

• investiți directe în proprietăți publice (ex. construcția de parcuri, clădiri publice,

infrastructură)
• încercări de a exercita control asupra proprietății private (coordonare a inițiativelor private)
Foarte dificil de realizat deoarece este greu de definit interesul public și impus celui privat.
Supra reglementarea și decizii arbitrare sunt principale critici aduse acestei abordări.

Studii de caz discutate:

 Intervenții Hausmann
 Conflict Jane Jacobs – Robert Moses
 Chicago – Daniel Burnham

De vizionat:

Robert Moses
https://www.youtube.com/watch?v=rvWB8R8yqAA

22
 Bibliografie opțională:

Story of cities #32: Jane Jacobs v Robert Moses, battle of New York's urban titans
https://www.theguardian.com/cities/2016/apr/28/story-cities-32-new-york-jane-
jacobs-robert-moses

Rudolph’s LOMEX in Retrospect

https://archpaper.com/2010/11/rudolphs-lomex-in-retrospect/

LoMEX
https://www.youtube.com/watch?v=1Y0nRDm7e14

In Remembering a Long-Abandoned Project, Nostalgia for Grand Plans

https://nextcity.org/daily/entry/in-remembering-a-long-abandoned-project-
nostalgia-for-grand-plans

Economistul Adam Smith în The wealth of nations, 1966, caracteriza mecanismele sociale prin care
fiecare individ contribuia automat la bunăstarea comunității doar prin urmărirea obiectivelor private.
El nu definește interesul public și îl relaționează de cel privat spunând că un interes privat este automat
și unul public și viceversa. Același lucru se aplică și în cazul neplăcerilor comune, respectiv fiecare
individ se va comporta în așa fel încât acțiunile sale să nu prezinte o problema/neplăcere pentru alții.

Din păcate în majoritatea cazurilor acesta nu este situația reală, piața urmând interesele private și nu
modelul altruist, realizându-se profit prin exploatarea mediului și semenilor. Biologul Garret Hardin
ilustrează acest principiu prin regula tendinței către supraexploatare. Logica interesului privat al
fiecăruia este sa își maximizeze profiturile personale exploatând bunul comun tuturor, existând doar
două urmări:

• aspectul pozitiv reprezentat de creșterea profitului, ce ii revine în întregime individului

• aspectul negativ al împărțirii resurselor, ce se împarte între toți proprietarii comuni, fiecăruia
revenindu-i o fracțiune din problema

Deoarece efectele pozitive le depășesc pe cele negative, concluzia logică, la care ajunge fiecare în
parte, este supraexploatarea, într-un număr infinit de repetiții ale ciclului pentru o lume cu resurse
finite.

Pentru a evita aceasta tragedie exista două principii ce se pot aplica:

• înlocuire proprietății publice cu cea privată, mutând responsabilitatea individului

• generarea de reguli general valide care sa determine indivizii să adopte un comportament

moderat în spațiul public

O combinație a acestor două principii este cea mai buna soluție.

Un interes public nu este tot timpul just, chiar dacă rezultatul este pozitiv, ci oglindește opinia
majorității, care uneori coincide cu interesul public dar mai adesea este confundată cu acesta.

23
Cazurile discutate Circleville, Ohio și Euclic, Ohio prezintă două variante de adresare a problemei
interesului comun.

 In cazul orașului Circleville, Ohio restructurarea urbana în interes public a luat o formă
distinctă. Fără a fi propulsată de nici o agenție guvernamentală sau obiectiv primordial ci prin
intermediul intervențiilor directe ale cetățenilor motivați de profit personal - “squaring or
Circleville”.
 În cazul Village of Euclid vs. Ambler Realty Co prin reglementari impuse de autorități locale și
susținute în instanță s-a stabilit legalitatea reglementărilor și a dreptului autorităților locale
de a limita profitul posibil al investitorilor pentru a proteja interesele comunității pe care o
reprezintă.

Cazul Rizzoli și Coty reprezintă o ilustrare a transformării interesului privat în public și a deciziilor pieței
în decizii politice.

9 Putere și control
Stabilirea de praguri este dintotdeauna o problematica principală a planificării urbane. Stabilirea unei
limite astfel încât sa poată fi implementata de autorități fără a limita in același timp intențiile private
este factorul ce determina succesul, productivitatea sau acceptarea unui plan sau a unei reguli.
Crearea unui prag este, prin definiție, o acțiune brutală, artificială, ce creează limite dure. Relevanța
sa este in directa legătură cu contextul iar gradul de flexibilitate determina potențialul de generare a
rezultatelor productive.

Efecte posibile a stabilirii limitelor absolute:

 Demotivare
 Răspunsuri tardive cu efect îndelungat

Cazul discutat San Gimignano a prezentat efectul de demoralizare generat de stabilirea unui prag
arbitrar absolut și varianta alternativă a unei limite relative ce ar fi creat un impuls către inovații
tehnologice.

Drept exemplu de tipuri de limite posibile se pot lua în considerare cele trei înălțimi discutate
tehnologică, economică și maximă admisă și efectul lor asupra skyline-ului orașului Chicago ce
ilustrează dificultatea creării unei unui standard unic care sa răspundă unor contexte foarte diferite,
atât fizice cât și temporale și legislative.

Conform lui Carol Willis cele mai înalte clădiri apar întotdeauna la finalul unu boom al pieței imobiliare
când preturile terenurilor au crescut într-o asemenea maniera încât investitorii nu pot garanta profit
decât printr-o creștere considerabilă pe înălțime. Deoarece construcțiile nu coincid temporar cu
ciclurile boomurilor economice iar reglementările nu sunt realizare decât in urma schimbărilor
morfologiei urbane, fiind astfel chiar mai defazate temporar, adeseori sunt inutile sau
contraproductive dezvoltării pieței imobiliare dacă sunt realizate într-o variantă absolută și fără a se
considera contextul într-o manieră holistică. Schimbările rapide și reglementările continue realizează
tot timpul o inter-relaționare critică.

Downtown-ul, centrul de afaceri al unui oraș, este o entitate în mișcare datorită preturilor ridicate ale
terenurilor. Dacă acesta este static, cel mai probabil este ținut in loc de reglementari, limite sau
zonificări. Mutarea downtown-ului e realizată adesea prin proiecte deosebite, de mari dimensiuni, în
locații periferice unde terenul e accesibil ca preț. S-a discutat exemplul Rockefeller Center ce a devenit
un prototip pentru centre urbane, mall-uri, complexe de clădiri de birouri și proiecte mixed-use.

24
Deschiderea către libertatea de mișcare a Downtown-ului este adresată prin crearea de districte
speciale. Standardele și uneltele de planificare urbană multifuncționale nu sunt totdeauna potrivite
putând rezulta în reacții întârziate la trenduri de dezvoltare urbană și inconsecvențe spațiale și
temporare. Standardele ilustrează caracteristici stabile considerate dezirabile și pot varia de la lățimea
trotuarelor, la planificarea rutelor de evacuare și până la înălțimea blaturilor de lucru pentru bucătarii.
La nivel urban ele fac referire la vecinătăți care adeseori nu mai sunt stabile. Problema apare în
reticența de a accepta excepții sau în stabilirea unor limite relative ce rezultă într-un grad de
uniformitate determinabil.

O soluție poate consta în stabilirea de districte, cartiere speciale, ce se supun altor reglementari la
nivel urban. O altă variantă o reprezintă utilizarea standardelor/reglementări relative. O abordare a
standardelor prin negociere ce relaționează elemente sau atribute ce nu par a avea legătură:

• înălțimea maximă sau minimă a unei clădiri cu importanța acesteia

• numărul de etaje relaționat cu mărimea parcelei
• depășirea înălțimii maxime permise prin realizarea legăturii subterane la metrou.

Cu cât motivația economică este mai apropiată de limita maximă admisă de construit cu atât mai mult
control este necesar din partea autorității locale. Cu cât sunt mai mari eforturile depuse de investitori
în negociere cu atât este mai puterea de negociere a orașului și dispoziția investitorilor de a participa
la negocieri constructive.

În stabilirea unui CUT maxim daca cifra este prea joasă nu se poate garanta că toate parcele, indiferent
de mărime și locație, se vor putea construi. Daca limita stabilită este prea mare autoritatea locală nu
mai are putere de negociere pentru sistemul de bonusuri. În aceste condiții un oraș va avea mult de
așteptat până să vadă facilități publice create de investitori privați.

S-au discutat exemplele Parisului, Santa Monica și Berlin în discuția privind încercări și reușite în
exercitarea controlului de către autoritatea publică și efectele generate.

10 Estetică reglementată
În planificarea urbană controlul este exercitat din motive variate:

• dorința autocratică de a manifesta putere

• dorința de a educa spre o societate moderna într-un mediu urban organizat și funcțional
• dorința de a crea o nouă organizare socială
• intenție de a proteja interesul și sănătatea publică
• dorința de a crea o identitate unitară
• manifestare artistică

Studiul de caz discutat, Chicago, reprezintă încercarea de a introduce în orașe din SUA a unor principii
de reglementare estetică sub formă de model - 1893 Chicago Fair sau stil prin mișcarea City Beautiful.

In carte sa The image of the city, 1960, Kevin Lynch vorbește despre importanța existenței unui plan
vizual al orașului sau a zonei metropolitane, un set de recomandări și reglementari pentru imaginea
orașului care să varieze de la:

• dispoziții de zonificare generale

• comentarii consultative asupra propunerilor
• exercitarea influenței asupra aspectului propunerilor private
• dispoziții stricte pentru punctele critice ale orașului

25
 • exemple pozitive prin clădirile publice si infrastructura urbană

Cu toate că în 1954 Curtea suprema a Statelor unite ale Americii a decretat că este în puterea
autorității locale să decidă ca o comunitate trebuie să fie frumoasă, nu s-a hotărât cine decide ce este
frumos și ce este urât și dacă merita efortul încercarea de a codifica frumusețea ideală. Studiile de caz
discutate pe aceasta temă, reglementări privind îngrădirea proprietății, îngrijirea spațiului verde
privat și signalistica publicitară ilustrează dificultatea acestei reglementări.

Bibliografie opțională:

Episode 177 Lawn Order

https://99percentinvisible.org/episode/lawn-order/

10.1 Cauză, efect și măsuri preventive

Măsurile preventive și organele de protecție apar doar după incidente, iar gravitatea acestora este
direct proporțională cu răspunsul generat. Mișcarea activiștilor anilor 60 din San Francisco ca protest
la clădirile construite în downtown a dus la crearea disciplinei simulărilor urbane a căror rezultate
aveau statut de probe pentru procese. Reglementările ulterioare privind:

• volumul admis, o definiție a volumului clădirilor bazată o relație între pe suprafața unui etaj
și geometria formei
• studii de lumină
• protecție a monumentelor
• estetică acoperișurilor
• norma maximă de construcții a Downtown Plan

au rezultat într-o sistare a construirii pe verticală în San Francisco.

10.2 Conservarea peisajului de fundal

Orașe discutate, San Francisco, Vancover, Hong Kong și Londra au viziuni holistice asupra viitoarei
dezvoltări urbane ce ia în considerare peisajul particular în care sunt amplasate și pe care îl generează.
Strategiile implementate diferă în abordarea reglementărilor privind modelarea fondului construit sau
a zonelor protejate.

10.3 Sacrificii
Demolarea stației de tren Penn Station a reprezentat catalistul mișcării de conservarea a
monumentelor în Statele Unite ale Americii, înființării comisiilor de monumente și a reglementărilor
care au permis conservarea multor altor clădiri, printre care și Central Station.

De vizionat:

How to Make an Attractive City

https://www.youtube.com/watch?v=Hy4QjmKzF1c&t=195s

26
11 Vecini, vecinătăți, cartiere
Relațiile directe și indirecte dintre vecini caracterizează țesutul urban, mărimea și natura vecinului
este irelevantă, putând varia de la o clădire de birouri ce umbrește sau produce mult trafic, la un
apartament vecin unde se ascultă muzică foarte tare sau înălțimea gardului viu.

Caracteristici ale influenței exercitate de un vecin:

• mărimea unui proiect/unei intervenții generează limite ale influentei sale restricționând
autonomia individuală
• regulile universale sunt o reacție la o acțiune exagerată ce a fost detectată
• cantitatea este definitorie când vine vorba de influența reciprocă
• influențe reciproce generează noi dependențe și în consecință noi reguli
• libertatea de mișcare este limitată de vecinii direcți

Orice limită poate fi văzută din trei perspective, a celui care o stabilește, a celui afectat de ea și a celui
care o impune așa cum a fost discutat cu exemplul înălțimii unui simplu gard. Gradul de restrictivitate
a limitei determină raportul între vecini, fie el de colaborare productivă sau în cazul unei limite prea
decisive din partea autorităților colaborarea e înlocuită cu controlul.

Noțiunea de vecin a deschis discuții privind raza sa de influență e determinată de natura vecinului și
distanța la care autoritățile locale acceptă transferarea drepturilor și obligațiilor.

Diferențele în abordarea reglementărilor de iluminat ilustrează abordările diferite privind regulile

urbane, respectiv variantele reglementărilor absolute sau relative, reglementarea cauzei umbrei sau
a umbrei însăși.

Prima tipologie se adresează direct cauzei umbrei și reglementează forma clădirii, prin distante,
înălțimi, retrageri. Adesea acestea sunt limite absolute.

A doua tipologie se adresează umbrei și stabilește anumite grade de umbrire permise și condițiile in
care acestea sunt acceptabile. Nu este reglementată forma clădirii vecine ci sunt stabilite standarde
de performanta ce creează un mai mare grad de libertate, lăsând proprietarului decizia asupra felului
în care vor fi îndeplinite standardele.

Regula creează o conexiune puternica între obiect, parcelă și context iar lipsa sa aparentă de
specificitate creează o libertate în abordare ce unifică morfologia, densitatea și funcțiunea
programului construit.

Deoarece aceasta reglementare se aplică exclusiv clădirilor de locuit, in Elveția, se încurajează astfel
clădirile mixed use daca se dorește atingerea anumitor parametrii de densitate. O simplă regulă de
iluminare împlinește visul cartierelor cu funcțiuni mixte transformându-le in necesitate.

Urmând acesta reglementare primul care construiește într-o anumită zonă este avantajat nefiind
restricționat de nici un vecin. Echitatea este dificil de atins iar regula primului venit creează rezultate
ce o mai buna calitate decât limitări uniforme.

27
 De vizionat:

The high cost of free parking - Donald Shoup

https://www.youtube.com/watch?v=Akm7ik-H_7U&list=WL&index=32

4 ways to make a city more walkable | Jeff Speck

https://www.youtube.com/watch?v=6cL5Nud8d7w

7 principles for building better cities | Peter Calthorpe

https://www.youtube.com/watch?v=IFjD3NMv6Kw

Jan Gehl - People Oriented City Planning

https://www.youtube.com/watch?v=BjO8JVXmBYc&t=1322s&list=WL&index=35

Bibliografie opțională:

Planetizen - https://www.planetizen.com/

12 Bibliografie:
Grand Urban Rules - Alex Lehnerer

Designing cities – Leonhard Schenk

28