Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Managementul - este un proces de planificare, organizare a activității și controlului asupra firmei
pentru a coordona resursele umane și materiale spre atingerea scopurilor efective. În practică managementul
deseori se reduce la un grup special de oameni atribuția cărora rezidă în organizarea și conducerea tuturor
forțelor pentru atingerea scopurilor puse.
Managementul îndeplinește următoarele funcții de conducere: prognozarea, planificarea,
organizarea, comanda, coordonarea, controlul.
Sistematizând toate opiniile teoretice despre management, tragem concluzia că managementul
științific poate fi determinat ca un sistem de măsuri, de metode prin care se realizează scopurile firmei. De
aici rezultă că managementul științific are la baza sa următoarea tehnologie:
1. Adoptarea deciziilor - procesul, prin care este relevată în mod conștient o anumită cale de acțiune,
din mai multe variante, în scopul obținerii rezultatului dorit;
2. Planificarea - procesul prin care se prevede evoluția viitoare a acțiunii prin examinarea diferitelor
variante;
3. Organizarea - procesul prin care se determină structura și repartizarea funcțiilor;
4. Încadrarea personalului - procesul prin care conducerea selectează, pregătește, promovează
subordonații;
5. Comunicarea - procesul de determinare a performanțelor curente comparativ cu standardele
preconizate;
6. Dirijarea - procesul prin care informațiile sunt transmise persoanelor interesate din punct de
vedere al obținerii rezultatului dorit;
7. Conducerea - procesul prin care activitatea subordonaților este îndreptată spre scopuri comune.
Pentru îndeplinirea acestor funcții managerii trebuie să aibă următoarele calități (după Henri Fayol):
1. Să fie sănătoși și viguroși fizic;
2. Să aibă inteligență și capacitate intelectuală;
3. Să posede calitățile morale: insistență, bărbăție la luarea deciziilor, răspundere, simțul datoriei;
4. Să aibă pregătire profesională bună, studii profunde și calitative,
5. Să posede următoarele capacități de dirijare, prevederea, capacitatea de a face un plan de acțiuni,
deprinderi de organizare, arta de a ști cum să se comporte cu oamenii, capacitatea de a uni și dirija forțele
multor oameni și capacitatea de a-i controla, de a le face observații, fără a-i ofensa;
6. Cunoașterea funcțiilor întreprinderii;
7. O profundă competență în activitatea specifică a firmei.
2
1. Orientarea spre om ca bază a managementului. Acesta este principiul fundamental al firmei, ce
propune grija fața de om drept criteriu de cea mai mare valoare al firmei, descătușarea energiei creatoare,
acordarea mai multor posibilități de a manifesta inițiativă și spirit de întreprinzător.
2. Deservirea ireproșabilă a cumpărătorului. Acesta este principiul de bază al politicii externe a
firmei, care, formulat altfel poate fi redat prin cuvintele: firma există pentru cumpărători și existența ei
depinde de cumpărători.
3. Crearea și susținerea micro culturii, microclimei în firmă, fapt ce asigură modul cuvenit de
comportare a funcționarilor.
Cei dintâi care au definit activitatea de conducere la nivel de întreprindere au fost Taylor și Fayol.
Taylor: "Arta de a ști precis ce trebuie de făcut cât mai bine și mai ieftin".
Fayol: "A conduce înseamnă a organiza, a comanda, a coordona și a controla".
Alți autori susțin că conducerea reprezintă exercitarea funcțiilor administrative, de dispoziție,
îndreptate spre alegerea și repartizarea cadrelor, dirijarea și educarea lor, controlul asupra activității,
folosirea mijloacelor economice de influențare a colectivelor.
În general conducerea este un proces de influență a subiectului asupra obiectului cu un anumit scop.
Această influență are loc la nivel de întreprindere (magazin), asociație, minister, după o anumită schemă
(algoritm) și se produce cu ajutorul unor mijloace (tehnice, organizatorice, economice, sociale, psihologice).
Pornind de la aceste aprecieri, putem constata, că procesul de conducere, este influențarea proceselor
productive de către conducători, prin (cu ajutorul) altor persoane (subalternii).
Această influențare se pronunță de regulă în domeniul organizării. Eforturile de gândire și acțiune în
domeniul organizării sunt și unul din atributele de bază ale conducerii, care poate fi privită ca rezultatul
efortului de gândire și acțiune a conducătorului.
Interdependența proceselor de conducere și producție este redată în schema 1.
Proces de producție
Proces de conducere
Teoria Metodologia
Practica Tehnologia
4
Schema 2: Elementele principale ale științei managementului
Metodologia - sistem de metode, modul de cercetare folosit cât în teorie, atât și în practică, cu
ajutorul cărora pot fi înțelese fenomenele și optimizate rezultatele.
În teoria conducerii pot fi definite următoarele metode fundamentale:
- economice;
- organizatorice;
- social-psihologice;
- administrative;
- matematice;
- statistico-economice.
Tehnologia - în cel mai general sens, exprimă modul de conducere, de realizare a deciziilor.
Tehnologia poate fi privită ca un complex de metode folosite după o anumită schemă (algoritm) pentru a
obține un anumit rezultat.
Practica - nucleul (baza) acțiuni, pentru care a fost creată și teoria, și metodologia și tehnologia, cu
scopul de a optimiza procesul de conducere în practică. Orice societate se dezvoltă pe baza unui model unde
conștient sunt repartizate împuternicirile.
Apariția managementului ca știință este de dată relativ recentă. Acesta a apărut în S.U.A. odată cu
mișcarea pentru conducerea științifică, în primii ani ai secolului trecut.
Prin management ca știință se înțelege studierea procesului de management în vederea sistematizării
și generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode și tehnici care să
contribuie la creșterea eficienței activităților desfășurate pentru realizarea unor obiective.
Ca știință, managementul s-a născut în secolul XX, sintetizând tot ce a acumulat omenirea în
gândirea și practica conducerii. Desfășurând multe activități în cadrul societății, oamenii intră în relații de
conducere unul cu altul. Știința managementului se ocupă cum de cercetarea la nivel macrosocial așa și la
nivel microsocial, preocupându-se de perfecționarea. formelor și metodelor de conducere ale organizației.
Știința conducerii se ocupă de studierea relațiilor și proceselor de conducere din cadrul organizațiilor. După
determinările relațiilor de conducere, putem spune că știința managerială încă de la apariție s-a manifestat ca
un puternic caracter interdisciplinar.
Ca practică, managementul științific constituie ansamblul de activități de dirijare, îndrumare și
coordonare a organizațiilor umane cu scopul de a realiza obiective propuse de fiecare în parte. Apariția
managementului științific a fost precedată de o etapă al cărei conținut l-a constituit începuturile acestuia,
teoria managementului fiind în curs de formare și consolidare. Este vorba de o acumulare continuă de idei,
de formulare a unor concepte, de principii, de metode și tehnici specifice, care imprimau managementului un
pronunțat caracter științific. Managementul științific este urmarea și a ceea ce s-a acumulat în perioada
precedentă aplicării sale și, cu atât mai mult, a creării și dezvoltării unei metodologiei științifice, care să
5
faciliteze aplicarea în practică a elementelor de noutate din domeniul tehnicii și alte domenii adiacente
activității întreprinderilor.
Așadar managementul științific se prezintă ca un complex de acțiuni desfășurate cu scopul de a
asigura funcționalitatea normală, eficientă, atât a organizației în ansamblul ei, cât și a tuturor structurilor
organizatorice componente.
Arta de a conduce se bazează pe cunoașterea științei managementului, a realității concurente și apoi
pe talentul sau aptitudinile managerului de a aplica principiile, regulile, metodele puse la dispoziție de știința
managerială.
Managementul modern reprezintă sinteza dintre știință, practică și artă. În concluzie putem spune că
managementul cuprinde conceptele fundamentale: previzionale, inovaționale, operaționale de gestiune, de
conducere și coordonare a personalului.
7
d. Subsistemul metode și tehnici de management este alcătuit din ansamblul metodelor, tehnicilor
și procedurilor utilizate de organizație ca: diagnosticarea, delegarea, managementul prin obiective, prin
proiecte, tabloul de bord.
Subsistemul metodologic-managerial îndeplinește următoarele funcții:
a) asigură suportul logistic activității manageriale;
b) dezvoltă potențialul uman al firmei;
c) determină profesionalizarea managementului.