282 Diac. Drd.

Sorin Mihalache

Deschideri ale fizicii recente

spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\*

Diac. Drd. Sorin MIHALACHE,

Facultatea de Teologie Ortodox\ „Dumitru St\niloae”, Ia[i

1. Frumuse]ea [i unitatea lumii fizice

Deosebirile între microcosmos [i macrocosmos ar putea sugera c\ exist\
mai multe lumi. S-ar putea crede, de exemplu, c\ exist\ o lume a obiectelor
foarte mari, în care gravita]ia dicteaz\ toate procesele. Acesta este t\râmul
celor mai mari [i mai dense corpuri din Univers – a[trii gigantici, stelele neutro-
nice sau g\urile negre. Teoriile [tiin]ifice arat\ c\ în aceast\ lume, spa]iul este
puternic curbat, iar timpul curge mult mai lent decât suntem obi[nui]i. În
aceaste teritorii nu exist\ atomi, molecule sau altceva de felul chimiei diversi-
ficate din mediul înconjur\tor. Exist\, în schimb, particule subnucleare, plasm\,
reac]ii nucleare, temperaturi [i presiuni enorme, densit\]i inimaginabile.
S-ar putea spune c\ exist\ [i o lume a celor mai mici obiecte, ce cuprinde
ultimii constituen]i ai materiei, minuscule concentra]ii de energie care nu sea-
m\n\ cu nimic din ceea ce experien]a direct\ ne relev\ despre lumea în care
tr\im. Aceste elemente posed\ o constitu]ie dual\; uneori se comport\ ca [i cum
ar fi corpusculi, alteori la fel ca undele. În realitate, lucrurile acestei lumi au
caracteristici incomparabile cu cele aflate la scar\ natural\. Aceasta este lu-
mea cuantic\.
O astfel de clasificare s-ar putea justifica pân\ la un punct, pentru c\ lu-
mile acestea sunt cu adev\rat diferite. Deosebirile dintre ele se v\d [i în teorii-
le [tiin]ifice care le descriu. Spre exemplu, lumea gravita]iei se deosebe[te de
lumea cuantic\. Obiectele celor dou\ lumi – stelele [i, respectiv, particulele
*
Textul este alc\tuit pe baza unor paragrafe din capitolul al VII-lea al lucr\rii Lumina
Celui Nev\zut. Ra]ionalitatea Crea]iei [i teoriile [tiin]ifice recente despre Univers, volum în curs
de apari]ie la Editura Basilica. Abordarea interdisciplinar\ a cosmologiei [tiin]ifice recente [i
a cosmologiei patristice este un subiect inedit [i vast, ce necesit\ numeroase men]iuni istorice,
preciz\ri terminologice [i distinc]ii metodologice. Întrucât materialul de fa]\ nu con]ine astfel
de considera]ii extinse, autorul precizeaz\ c\ textul nu este un studiu propriu-zis, ci un eseu
care sumarizeaz\ câteva aspecte semnificative din câmpul fizicii care se deschid spre reflec]ia
patristic\ r\s\ritean\.
 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 283

elementare – au caracteristici deosebite [i se comport\ diferit, chiar dac\, în

ultim\ instan]\, primele sunt aglomer\ri gigantice de materie constituit\ din
celelalte. Teoria general\ a relativit\]ii descrie for]a gravita]iei [i structura la
scar\ mare a Universului, iar mecanica cuantic\ trateaz\ fenomene la scar\ ex-
trem de mic\. Fiecare dintre aceste teorii p\streaz\ o parte din în]elesul „clasic”
dat realit\]ii fizice, îns\ chiar acel în]eles pe care cealalt\ îl contrazice. Rela-
tivitatea general\ nu face nicio referire la principiul de incertitudine al lui Hei-
senberg1 sau la interac]iunea dintre observator [i sistemul observat. De partea
cealalt\, în teoria cuantic\, principiul de incertitudine este indispensabil, iar inte-
rac]iunea observator – sistem cuantic observat este inevitabil\2. Mai departe, în
timp ce relativitatea general\ opereaz\ cu obiecte macroscopice [i cu un timp
real, mecanica cuantic\ opereaz\ cu entit\]i duale corpuscul-und\ [i cu un timp
imaginar, introdus prin calcul matematic3. De asemenea, în relativitatea gene-
ral\ spa]iul este o textur\ care se deformeaz\, se curbeaz\ în vecin\tatea corpu-
rilor dense, în vreme ce în mecanica cuantic\ spa]iul este un fundal fix. Potrivit
principiului de incertitudine utilizat în mecanica cuantic\, întreg spa]iul este
supus fluctua]iilor cuantice, [i deci [i câmpul gravita]ional. În vreme ce rela-
tivitatea general\ sugereaz\ c\ spa]iul gol înseamn\ un câmp gravita]ional nul,
mecanica cuantic\ arat\ c\ valoarea lui real\ variaz\, datorit\ fluctua]iilor cuan-
tice. Mai mult chiar, conform principiului de incertitudine, amplitudinea oscila-
]iilor câmpului gravita]ional cre[te tot mai mult, pe m\sur\ ce este vorba de

1
Teoria mecanicii descrie ceea ce experien]a direct\ poate proba: pozi]ia [i viteza unui
corp pot fi m\surate în raport cu un reper, o scar\ de timp [i un etalon de distan]\ fixate în prea-
labil. Acest rezultat nu mai este, îns\, valabil la nivelul micilor constituen]i ai materiei. W. Heisen-
berg a dedus c\ este imposibil ca, în cadrul unui singur experiment, s\ fie determinate, în ace-
la[i timp, pozi]ia [i impulsul unei particule, cu precizie absolut\. Potrivit principiului de in-
certitudine, dac\ în cadrul unui experiment se determin\ cu precizie absolut\ pozi]ia unui
electron, atunci viteza lui r\mâne cu totul incert\. Dimpotriv\, dac\ se determin\ cu precizie
absolut\ viteza, nu va fi cunoscut\ deloc pozi]ia, ca [i cum corpusculul s-ar ascunde mereu,
printr-un procedeu care nu d\ niciodat\ gre[. Incertitudinea este totdeauna mai mare decât o
valoare numeric egal\ cu constanta lui Planck. O rela]ie similar\ de incertitudine, ob]inut\ de
aceast\ dat\ plecând de la construc]ia formal\, se stabile[te [i în raportul dintre energie [i timp.
Cu cât intervalul de timp este mai scurt, vizând un anumit moment precis, cu atât energia siste-
mului observat este determinat\ cu precizie mai mic\. Iar dac\ se urm\re[te cunoa[terea precis\
a energiei unui sistem cuantic, nu se va putea preciza momentul în care ea are aceast\ valoare.
2
Cf. Lee Smolin, Spa]iu, Timp, Univers. Trei drumuri c\tre gravita]ia cuantic\, Editura Hu-
manitas, Bucure[ti, 2002, p. 13.
3 Timpul imaginar nu are neap\rat o semnifica]ie concret\. Introducerea lui în calculul

formal al mecanicii cuantice s-a f\cut pe considerente de ordin utilitar. Cf. Stephen W. Hawking,
Scurt\ istorie a timpului. De la Big Bang la g\urile negre, edi]ia a IV-a, Editura Humanitas,
Bucure[ti, 2001, p. 162.
284 Diac. Drd. Sorin Mihalache

regiuni din ce în ce mai mici ale spa]iului. Prin urmare, geometria spa]ial\ ne-
ted\, cu un rol central în teoria general\ a relativit\]ii, „este distrus\ de fluctua-
]iile violente ale lumii cuantice la scara distan]elor mici”4.
În fine, relativitatea general\ nu poate descrie punctele-limit\, cum este cel
de la Big Bang, pentru c\ acolo întâlne[te o densitate de mas\-energie infi-
nit\. În aceste puncte speciale, conceptele de care ea dispune nu mai pot preciza
nimic (situa]ie în care punctele sunt numite singularit\]i), aceasta fiind [i do-
vada c\ teoria este folosit\ „dincolo de limitele ei de aplicabilitate”5. În mecanica
cuantic\, îns\, nu exist\ singularit\]i6.
Toate aceste deosebiri sugereaz\ c\ actualele teorii [tiin]ifice care alc\tu-
iesc imaginea noastr\ despre Univers nu se a[eaz\ exact una în prelungirea
celeilalte. Dimpotriv\, exist\ ceva ce s-ar putea numi „niveluri de realitate”, în-
trucât lipsesc piese din „puzzle”-ul [tiin]ific ce descrie realitatea. În acest sens,
unii autori propun considerarea mai multor niveluri ale realit\]ii7.
Din perspectiv\ teologic\ îns\, multitudinea aceasta de planuri scoate la
iveal\ altceva. Nici în capacitatea de sesizare a sim]urilor, nici în puterea în]ele-
g\toare a min]ii, nici în cuprinderea larg\ a universului interior, [i cu atât mai
pu]in în tehnologie, omul nu g\se[te ceva potrivit care s\-l ajute s\ lege între
ele toate aceste planuri diferite. Iar cât\ vreme r\mâne fragmentat\ în teritorii
distincte [i f\r\ o leg\tur\ special\ cu omul, lumea nu mai apare ca fiind un spa-
]iu deschis, orientat, potrivit unui subiect con[tient [i liber care poate cunoa[te.
Dar nici via]a omului în lume nu mai poate fi privit\ ca o experien]\ edifica-
toare, ca o scar\ spre cuprinderea în]elesurilor ei, tot mai înalte, [i spre un rost
mai înalt. Via]a omului – subiect personal, desf\[urat\ undeva între etajele
acestei realit\]i stratificate – m\rginit\ de abisuri imposibil de trecut, spre micro-
cosmos, [i spre marginile Universului, pare un accident. Ea nu-i poate da omului,

4
Brian Greene, Universul elegant. Supercorzi, dimensiuni ascunse [i c\utarea teoriei ultime,
Editura Humanitas, Bucure[ti, 2008, pp. 146-147.
5 Brian Greene, op. cit., p. 414.

6 Stephen W. Hawking, op. cit., p. 156. Faptul c\ relativitatea „nu ia în considerare prin-

cipiul de incertitudine din mecanica cuantic\ nu conduce la discrepan]e cu observa]ia, deoarece

toate câmpurile gravita]ionale pe care le sim]im sunt foarte slabe. Totu[i [...] exist\ cel pu]in
dou\ situa]ii în care câmpul gravita]ional trebuie s\ fie foarte puternic: g\urile negre [i Big
Bang-ul [situa]ii în care el ar trebui tratat cuantic]”. Ibidem, p. 81.
7
Nivelurile de realitate sunt considerate a fi „un ansamblu de sisteme aflate mereu sub
ac]iunea unui num\r de legi generale; de pild\, entit\]ile cuantice supuse legilor cuantice, care
sunt radical diferite de legile lumii macrofizice. [...] dou\ niveluri de realitate sunt diferite dac\,
trecând de la unul la altul, exist\ o ruptur\ a legilor [i o ruptur\ a con-ceptelor fundamentale
(cum ar fi cauzalitatea)”. Basarab Nicolescu, Noi, particula [i lu-mea, Editura Polirom, 2002,
p. 102.
 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 285

în niciun fel, socoteal\ despre faptul existen]ei lui [i nici nu-l poate orienta
spre temeiurile ei.
Cum pot fi integrate toate aceste niveluri de realitate, toate aceste planuri
ale lumii [i ale vie]ii? Deosebit de semnificativ\ este aici perspectiva cre[tin\,
întrucât lumea este creat\ „ex nihilo”, prin Cuvântul lui Dumnezeu, Logosul.
Crea]ia nu este disparat\, fragmentat\, ci oper\ [i vorbire coerent\ a Treimii
de Persoane cu omul. Chiar [i din perspectiva [tiin]elor, exist\ o serie de re-
zultate [i abord\ri ce sugereaz\ cu putere caracterul unitar al lumii fizice! Iat\
un exemplu la îndemân\: flac\ra unui chibrit [i pic\tura de ap\ care o stinge.
Ele par a avea naturi opuse, dar sunt constituite totu[i din exact acelea[i par-
ticule elementare. Ele nu sunt formate, desigur, din aceea[i atomi, îns\ [i una
[i cealalt\ posed\ protoni [i electroni! Deosebirea dintre flac\r\ [i ap\ const\
doar în modul cum sunt grupate aceste „c\r\mizi” constitutive. În general, fi-
zica ne arat\ c\ toat\ diversitatea de structuri [i texturi existente în natur\,
este alc\tuit\ din câteva particule elementare. Un alt aspect, mai cuprinz\tor:
de[i la scar\ natural\ lumea razelor de lumin\ [i cea a pic\turilor de ploaie,
sunt foarte diferite, [i pic\turile de ploaie, [i radia]ia luminoas\ – [i mai ge-
neral, obiectele lumii materiale [i câmpurile de for]e – sunt alc\tuite din enti-
t\]i cu o constitu]ie similar\, dual\, corpuscul [i und\, sau und\-corpuscul. La
fel, în mecanica cuantic\, separa]ia dintre interven]ia observatorului [i re-
zultatul m\sur\torilor lui este imposibil\. Observatorul poate m\sura para-
metrii unui sistem cuantic doar prin interven]ie, ceea ce înseamn\ c\ obser-
vatorul [i sistemul observat sunt în leg\tur\, formând un cuplu observator –
sistem observat. Alte aspecte fizice care par diferite sunt de fapt strâns legate
între ele. Riguros vorbind, materia [i energia nu sunt separate, ele fiind în esen]\
acela[i lucru, motiv pentru care fizica opereaz\ cu materie-energie. Pe de alt\
parte, la nivel macroscopic spa]iul [i timpul nu pot fi tratate separat, relativi-
tatea general\ operând cu spa]iu-timp. Mai mult, spa]iul-timp [i materia-energie
sunt într-o strâns\ leg\tur\, pentru c\, într-o zon\ în care exist\ o densitate mare
de materie-energie, caracteristicile spa]iu-timpului sunt modificate semnificativ.
Mult\ vreme, materia, spa]iul [i timpul au fost în]elese [i reprezentate în mod
separat, plecând de la forma experien]elor noastre. Ast\zi îns\ se vorbe[te de-
spre spa]iu-timp-materie-energie.
Din perspectiv\ teologic\, o teorie care s\ unifice interac]iunile [i s\ inte-
greze toate descrierile [tiin]ifice despre Univers, f\r\ a fi, desigur, dezideratul
ultim al cunoa[terii, poate sugera totu[i c\ legit\]ile fizice valabile în diversele
ei planuri, sunt destinate s\ fie puse în leg\tur\ unele cu altele de c\tre un su-
biect con[tient, capabil s\ le cunoasc\ [i s\ le adune în el, pentru c\ le poate
p\trunde [i le sesizeaz\ „înrudirea” lor. Dar lucrarea aceasta, de sesizare a pla-
nurilor distincte din realitate, micro [i macrocosmosul, dar [i str\dania omului
286 Diac. Drd. Sorin Mihalache

de a le uni, nu reu[esc s\ uneasc\ polii crea]iei [i pe oameni întreolalt\. Unirea

aceasta se împline[te pe m\sura efortului duhovnicesc de unire a lucrurilor,
puterilor [i planurilor lumii create [i a oamenilor cu Dumnezeu. Unirea aceasta
este posibil\ în Hristos - Logosul [i prin harul Duhului Sfânt, care le p\trunde
pe toate.
Potrivit Sfântului Maxim M\rturisitorul, omul avea menirea s\ uneasc\
polii Crea]iei. El trebuia s\ înf\ptuiasc\ unirea între masculin [i feminin, între
b\rbat [i femeie, între paradis [i lumea oamenilor, între cer [i p\mânt, între inte-
ligibil [i sensibil, [i, în fine, între Creat [i Necreat. Potrivit Sfântului Maxim,
abia vie]uind în Hristos omul poate uni ace[ti poli ai Crea]iei, în care sunt cu-
prinse, desigur, [i toate celelalte planuri men]ionate. Via]a duhovniceasc\ este
aceea care face posibil\ unirea polilor Crea]iei, pentru c\ în Hristos sunt unite
toate. Omul duhovnicesc le poate cuprinde [i le poate uni pe toate, pentru c\
le vede pe toate, tot mai mult, în leg\tura lor cu Hristos.
Prin cercetarea [tiin]ific\ a[adar, frumuse]ea lumii, diversitatea planurilor
ei [i convergen]a lor ies cumva la iveal\, într-un mod mai evident. Teologic,
îns\, eforturile de unificare consumate în câmpul [tiin]elor pot orienta re-
flec]ia spre via]a de comuniune a oamenilor [i a lor cu Dumnezeu. Abia pune-
rea tuturor celor existente în leg\tur\ cu Dumnezeu Care le-a f\cut, leag\ cu
sens lucrurile create, aduce pe oameni în comuniune [i împline[te vie]ile lor.
Prin cur\]irea de patimi [i prin via]a duhovniceasc\, unitatea lumii devine tot mai
clar\, dincolo de planurile lumii, dincolo de fragmentarea realit\]ii, în Hristos,
f\r\ vreun un alt efort integrator, fie el de manier\ [tiin]ific\, conceptual\ sau
metodologic\8. Din perspectiv\ teologic\, „unitatea final\ [...] cuprinde în ea
talan]ii spori]i cu care oamenii au fost înzestra]i la crea]ie [i trimi[i ca lucr\-
tori în vie (lume). Ei au crescut în cunoa[terea [i în bun\tatea dat\ lor ca aspi-
ra]ie [i, în parte, ca virtualitate la început, lucrând împreun\ în lume. Ei au f\cut
loc, în ei [i în lume, bog\]iilor de bun\tate [i de frumuse]e ale lui Dumnezeu,
conform puterii lor de a le primi [i de a le reflecta, actualiz=nd totodat\ poten-
]ele s\dite în ei [i în lume”9.

8
Sunt vizate aici, în primul rând, opiniile unor cercet\tori potrivit c\rora formularea unei
teorii [tiin]ifice atotcuprinz\toare (Theory of Everything) ar putea reprezenta `mplinirea tuturor
nevoilor de cunoa[tere ale omului, [i explicitarea complet\ a misterelor Crea]iei, vie]ii [i con[ti-
in]ei. (Vezi Stephen Hawking, O mai scurt\ istorie a timpului, Editura Humanitas, Bucure[ti,
2007, p. 77.) Exist\ multe voci, chiar în câmpul [tiin]elor, ce exprim\ opinii în defavoarea aces-
tei pozi]ii. (Dintre ace[tia pot fi men]iona]i John Barrow, Roger Penrose, Michael Heller, Paul
Davies). Dar aici este vizat\ [i metodologia transdisciplinar\, privit\ ca o inten]ie ce urm\re[te
dep\[irea imaginii lumii fragmentate de constatarea existen]ei nivelurilor de realitate.
9
Pr. Prof. Dr. Dumitru St\niloae, Introducere la Ambigua, Editura Institutului Biblic [i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 2006, p. 58.
 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 287

2. Crea]ia – [coala devenirii spirituale a omului

Omul nu înceteaz\ s\ caute în]elesuri tot mai adânci [i r\spunsuri tot mai
cuprinz\toare privind temeiurile lumii [i ale vie]ii. Iar lumea, cu toate limitele
ei, se dovede[te a fi mereu deschis\ interoga]iilor lui. Coborârea în abisurile
materiei, ordinea structurilor, bog\]ia ra]ionalit\]ii sau extinderea teritoriilor
investigate tot mai mult c\tre marginile Universului, nu par s\ se apropie de
sfâr[it. Eficien]a limbajului matematic în descrierea fenomenelor naturii, con-
vergen]a unui num\r semnificativ de rezultate [tiin]ifice c\tre un tablou care s\
cuprind\ întreaga realitate, dar [i alte situa]ii privilegiate, precum compatibili-
tatea spiritului creator al omului cu natura înconjur\toare preg\tit\ ca atelier
de crea]ie pentru el, toate încurajeaz\ tot mai mult pe om s\ înainteze pe dru-
mul [tiin]elor. {i, atât în aspectele cele mai m\runte ale realit\]ii sensibile, cât
[i în cele comune, el g\se[te mereu indicii noi, pentru deschiderea altor teri-
torii în cercetare, dar g\se[te [i structuri sau puteri noi care pot plasticiza in-
ten]iile lui creatoare.
În pofida diferen]elor semnificative dintre mecanica cuantic\ [i relativi-
tatea general\, teoriile fizicii sugereaz\ c\ lumea v\de[te o amprent\ unitar\
profund\. Propriet\]ile ce caracterizeaz\ structurile cele mai intime ale lumii
fizice corespund altora, care ]in de dimensiunile ei cele mai mari. Gravita]ia,
pe care [tiin]a o dezv\luie ca fiind întins\ pân\ la marginile universului, face ca
stelele s\ str\luceasc\, iar interac]iunea nuclear\ tare, care nu dep\[e[te niciodat\
marginile unui nucleu, strânge materia a[trilor, sintetizând „materiale” noi, asi-
gurând diversitatea chimic\ a lumii. Atomii sunt a[eza]i în adev\rate „edificii”
moleculare de interac]iunea electromagnetic\, formând structurile naturii în-
conjur\toare [i „suportul” sensibil al vie]ii. În fine, în ambientul terestru, orga-
nismele vii p\streaz\ amprenta înrudirii lor, în structurile lor intime, dove-
dind totodat\ o compatibilitate extraordinar\ cu ambientul terestru, cu acest
mediu dinamic [i extrem de complex de factori fizici.
Mai mult decât atât, ideea unit\]ii lumii are r\d\cini mai adânci. Modelele
de lucru ale unific\rii for]elor ce mi[c\ lumea [i alc\tuiesc structurile ei suge-
reaz\ c\ la începutul universului a existat o singur\ interac]iune10. Pe de alt\

10
Umbra metodei carteziene, abordarea lumii prin separarea fenomenelor ei dup\ di-
ferite criterii, a înso]it [i na[terea marilor teorii ale secolului XX, relativitatea [i mecanica
cuantic\. Cât timp fizica va opera cu teorii ob]inute separat, printr-o abordarea distinct\ a
microcosmosului [i macrocosmosului, rezultatele vor fi nesatisf\c\toare. Faptul c\ rela-
tivitatea general\ nu spune nimic despre rezultatele mecanicii cuantice e ca [i cum aceste
dou\ teorii ar fi contradictorii. „Relativitatea general\ pare fundamental incompatibil\ cu
[...] mecanica cuantic\. [...] putem spune c\ acest conflict ne previne asupra unei defici-
en]e fundamentale a concep]iei noastre despre natur\” (Brian Greene, op. cit., p. 102).
Dac\ teoriile despre lume nu se „întâlnesc” în niciun fel, nu se certific\ în niciun fel, ele
nu pot acoperi integral o descriere [tiin]ific\ pe deplin coerent\ a lumii fizice.
288 Diac. Drd. Sorin Mihalache

parte, inseparabilitatea cuantic\ conduce spre ideea c\ unitatea lumii fizice nu

a existat doar în trecut, la Big Bang, ci este [i acum prezent\, la nivelul cel mai
profund. Mai mult, este posibil ca ea s\ r\mân\ prezent\ în fiecare particul\ din
Univers, pân\ la sfâr[itul lumii, ca o urm\ de ne[ters a unit\]ii primordiale.
Sunt mai multe men]iuni teologice cu privire la aceste rezultate. În pri-
mul rând, este semnificativ c\, din perspectiv\ [tiin]ific\, unificarea interac]iu-
nilor, caracterul unitar al lumii, se descoper\ deodat\ cu diversele simetrii as-
cunse în lucruri, în legi [i în constituen]ii elementari ai materiei. Într-un fel,
caracterul unitar al lumii fizice este strâns împletit cu frumoasa ei alc\tuire,
diversele ei puteri [i propriet\]i fiind puse împreun\, într-un mod remarcabil
de armonios. Pân\ acum, strategia cercet\rilor [tiin]ifice de a g\si descrieri cât
mai cuprinz\toare pentru lumea fizic\, în forma unor principii de simetrie, a dat
roade. În multe privin]e teoriile fizice au dovedit c\ posed\ diverse forme de
frumuse]e. De aceea, în multe situa]ii, epopeea cunoa[terii lumii fizice a fost
orientat\ de convingerea în „existen]a unei simetrii finale [i a unei simplit\]i
finale ale tuturor legilor fundamentale dup\ care se comport\ Universul”11. Mai
mult decât atât, întreaga istorie a [tiin]ei ar putea fi privit\ ca o istorie a c\ut\ri-
lor unor „concepte atotcuprinz\toare, unificatoare”. Ei bine, „în mod aproape
inevitabil, conceptele care au triumfat au fost [tocmai] acelea care s-au re-
marcat prin farmecul lor estetic”12.
Desigur, frumuse]ea teoriilor reflect\ simetriile existente în lucrurile [i în
puterile lumii fizice. Îns\ principiile de simetrie, a c\ror cuprindere a fost do-
vedit\ deja în mai multe rânduri, pot fi, potrivit lui Steven Weinberg, chiar mai
mult decât atât: „o anticipare, o premoni]ie a frumuse]ii teoriei finale”. În orice
caz, spune el, „o teorie final\ nu ar fi acceptat\ dac\ nu ar fi frumoas\”13.

3. Frumuse]ea Crea]iei se împline[te prin via]a spiritual\

a omului
Este binecunoscut faptul c\, de[i de]ineau mult mai pu]ine date de ordin
fizic despre univers, filosofii greci au surprins, într-un mod remarcabil, ordi-
nea [i frumuse]ea cosmosului. Este semnificativ faptul c\ Platon sintetizeaz\
concep]iile presocraticilor în teoria sa despre cosmos, în]elegându-l ca pe un
„vie]uitor însufle]it [i inteligent”14. V\zut în acest fel, universul este, într-un
fel, revelator pentru via]\, pentru c\ întregul cosmic este în]eles ca un subiect

11
Abdus Salam, „Conceptul de simetrie [i teoria fundamental\ a materiei”, în vol. {tiin]a,
bun al întregii omeniri, Editura Politic\, Bucure[ti, 1985, p. 123.
12 Ibidem.

13 Steven Weinberg, Visul unei teorii finale, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2008, p. 147.

14 Christos Yannaras, Persoan\ [i eros, Editura Anastasia, Bucure[ti, 2000, p. 91.

 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 289

viu15. Cu alte cuvinte, reflec]ia filosofic\ clasic\ nu a g\sit o solu]ie mai potri-
vit\ pentru cuprinderea frumuse]ei [i ordinii cosmosului, decât aceea de a le
pune pe acestea în leg\tur\ cu via]a.
În zilele noastre, modelul cosmologic computa]ional, elaborat în baza
unui volum de date [i descoperiri incomensurabil mai mare, prezint\ univer-
sul în forma unui computer gigantic, care proceseaz\ informa]ii16. Peste timp
a[adar, chiar dac\ nu mai este considerat a fi asem\n\tor unui organism viu, uni-
versul p\streaz\ totu[i caracteristicile unui „organism” inteligent. Pe de o parte,
ordinea [i legit\]ile Universului, frumuse]ea remarcabil\ a teoriilor care îl de-
scriu, coeren]a fenomenelor fizice care se petrec în el solicit\ cumva o explica-
]ie din partea oric\rui privitor, cer un în]eles simbolic, o evaluare hermeneutic\
care s\ cuprind\ toate aceste aspecte într-un singur contur.
În teologia patristic\ îns\, frumuse]ea lumii const\, în ultim\ instan]\, în
manifestarea spiritului prin materie17. Privind lumea duhovnice[te, se poate
vedea c\ omul este coroana crea]iei. Între toate f\pturile, el este cel care re-
flect\, în m\sura cea mai mare, frumuse]ea Creatorului, pentru c\ el este cel care
a fost creat dup\ chipul Lui, în vederea asem\n\rii cu El. Cea mai mare fru-
muse]e, scrie P\rintele Dumitru St\niloae, este „iradierea spiritului viu prin
trupul viu, iar aceasta are loc când trupul [omului] nu mai e st\pânit de materia-
litate, [i însu[irile spirituale ale lui se fac str\vezii, într-un mod neîmpiedecat
prin ea”18. În aceasta se vede de ce anume, potrivit patristicii r\s\ritene, fru-
muse]ea lumii create e legat\ mai ales de f\ptura uman\ [i de ce anume omul
este singura fiin]\ capabil\ s\ în]eleag\ simetriile [i armoniile lumii. Numai
omul poate s\ sesizeze deplin, s\ vad\ frumuse]ea lumii [i s\ simt\ purtarea
de grij\ a lui Dumnezeu ce iradiaz\ din frumuse]ea [i în]eleapta alc\tuire a
lumii. Mai mult decât atât, frumuse]ea crea]iei nu cheam\ pe om doar la
cercetarea temeiurilor ei, la descrierea legit\]ilor ce determin\ formele ei.
Pentru om, frumuse]ea crea]iei se cere împlinit\ în el, prin cultivarea virtu-
]ilor, [i în lume prin iubirea fa]\ de semeni [i fa]\ de Dumnezeu. Frumuse]ea
lumii se cere a[adar „înmul]it\” în rela]ie cu întreaga Crea]ie, cu semenii [i cu
Dumnezeu. „Logos-ul alc\tuirii des\vâr[ite a lumii, frumuse]ea ca adev\r al
fiin]elor, scrie teologul Yannaras, nu e epuizat\, din punctul de vedere al cu-
noa[terii, într-o determinare «semantic\» (numeric\ [i cantitativ\) de c\tre

15 Ibidem.
16
Seth Lloyd [i Y. Jack Ng, „Computerele, g\uri negre”, rev. Scientific American, edi]ia în
limba român\, decembrie 2004 - ianuarie 2005, p. 25.
17 Pr. Dumitru St\niloae, Teologie Dogmatic\ Ortodox\, edi]ia a doua, vol. 1, EIBMOBOR,

Bucure[ti, 1996, p. 293.

18 Ibidem.
290 Diac. Drd. Sorin Mihalache

logosu-ul uman, ci se întâlne[te cu logos-ul uman în cadrul unui dialog (dia-

logos) personal, în cadrul unui fapt al rela]iei personale”19. Yannaras merge
chiar mai departe, considerând c\ frumuse]ea lumii r\mâne f\r\ sens, cât\ vre-
me este în afara comuniunii personale. Ea este, în acest caz, doar un fel de
„chemare tragic\” la o deplin\tate a vie]ii care se dovede[te a fi irealizabil\20.
„Cu cât omul este mai sensibil la comuniune, spune el, cu atât mai chinui-
toare devine frumuse]ea lumii – un dor tragic de nestins”21.
4. Frumuse]ea [i unitatea lumii fizice
Revenind îns\, spunem c\, dup\ dovezile [tiin]elor care confirm\ exis-
ten]a simetriilor în diferite forme, în crea]ie, frumuse]ea este pe cale s\ devin\
chiar un criteriu esen]ial în judecarea viitoarelor teorii fizice despre Univers. Mai
mult decât atât, este important de subliniat c\ pentru unii cercet\tori angaja]i
în teoriile de unificare, pare tot mai evident c\ principiile de simetrie nu sunt
simple consecin]e ale legilor cunoscute în fizic\, ci chiar temeiurile lor!
S\ detaliem pu]in. Pe de o parte, situa]ia aceasta nou\ sugereaz\ c\ felul
de a în]elege lumea [i formul\rile obi[nuite cu privire la teoriile ce descriu fe-
nomenele ei ar putea s\ se schimbe. Perspectiva dinspre care omul de [tiin]\ pri-
ve[te acum lumea [i prin care cerceteaz\ raporturile sale cu ea s-ar putea r\sturna.
De exemplu, nu ar trebui s\ ne mai întreb\m cum se face c\ în universul nos-
tru masa iner]ial\ este echivalent\ cu masa gravific\, tot a[a cum nu ar mai avea
rost s\ ne întreb\m cum se face c\ cineva dintr-un lift f\r\ hublouri aflat în
spa]iu, nu poate s\ disting\ între o mi[care accelerat\ în sus [i exercitarea unei
atrac]ii gravita]ionale în jos22. Poate mai corect ar fi s\ spunem c\ „gravita]ia
exist\ pentru ca toate sistemele posibile de referin]\ s\ se afle pe picior de
egalitate – sau, altfel spus, a[a încât principiul de echivalen]\ s\ fie valabil.
La fel, for]ele negravita]ionale exist\ pentru ca natura s\ respecte simetriile de
etalonare asociate lor”23.
Pe de alt\ parte îns\, este important de subliniat c\ prin toate aceste deschi-
deri, întreb\rile [tiin]elor fizicii se extind nea[teptat de mult. Mai întâi, investi-
gând miezul lucrurilor, cercetând constituen]ii care alc\tuiesc lumea, fizica
recent\ a preluat, într-un fel, o parte din preocup\rile ontologiei24. Dar, având

19
Christos Yannaras, op. cit., p. 97.
20
Ibidem, p. 99.
21 Ibidem.

22 Pentru mai multe detalii, Brian Greene, op. cit., p. 392 sqq. Ideea este men]ionat\ [i de

Steven Weinberg: „[...] simetria între diferitele sisteme de referin]\ impune existen]a gravi-
ta]iei”(op. cit., p. 129).
23 Brian Greene, op. cit., p. 392.

24 Cf. Michael Heller, „Essential Tension: Mathematics-Physics-Philosophy”, în rev. Foun-

dation of Science 2 (1997), pp. 44-46.

 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 291

în aten]ie [i aspecte mai generale, precum caracteristicile spa]iu-timpului, na-

tura vidului, principiul incertitudinii sau rela]ia dintre fenomenele lumii fizice
[i matematica min]ii omene[ti, fizica formuleaz\ teorii cu implica]ii [i mai ex-
tinse, situate în câmpul metafizicii25. În fine, dac\ se dovede[te c\ principiile
de simetrie sunt temeiurile legilor cunoscute în fizic\, atunci aceste principii
ar putea reprezenta un nivel chiar mai fundamental decât particulele [i câm-
purile de interac]iuni. Într-o astfel de abordare, fizica ar ajunge s\ scruteze un
t\râm mult mai îndep\rtat decât cele pomenite deja. Cap\tul expedi]iei [tiin-
]ifice prin lume ar putea s\ nu mai fie locul de unde se poate vedea ce anume
a determinat ca lumea s\ fie a[a cum este, [i cum anume a ajuns ea s\ fie a[a
(chestiuni vizate acum de teoriile de unificare). În aceast\ nou\ situa]ie, [tiin]a
ar putea s\ aib\ în aten]ie r\spunsuri mult mai dificile, dar [i mai cuprinz\-
toare, care ar putea l\muri de ce natura respect\ principiile de simetrie aso-
ciate interac]iunilor pe care le [tim26. {tiin]a ar viza, în acest fel, ceea ce este
„dedesubtul” fenomenelor, mai adânc [i mai cuprinz\tor decât reu[esc s\ sur-
prind\ legile actuale, ceva ce este ascuns „în spatele” puterilor care mi[c\ lumea,
ceea ce le a[eaz\ pe acelea într-un anumit fel. Este vorba de „substratul” ultim
al realit\]ii, de principiile cele mai generale care guverneaz\ lume fizic\. F\-
când toate aceste eforturi, [tiin]a ajunge s\ abordeze limita competen]elor [i
puterilor de investiga]ie a intrumentelor [i metodelor ei, atingând cumva „gra-
ni]a lumii” observabile. Alexei Nesteruk vede, în toate acestea, c\ [tiin]a imita,
în planul ei, „un salt transcendent” dincolo de marginile lumii, cu speran]a c\
va putea ob]ine o privire asupra lumii v\zut\ „din afara” ei, r\mânând îns\, în
acela[i timp, în interiorul lumii, adic\ suprinderea unei perspective care s\ se
apropie de mintea lui Dumnezeu care a creat Universul27. Îns\ toate aceste as-
pecte nu apar]in metafizicii, ci sunt strâns legate de teologie!

5. Comprehensibilitatea crea]iei [i r\spunsurile [tiin]elor

Albert Einstein observa c\, poate cel mai greu de explicat, în întreg de-
mersul cunoa[terii Universului, este chiar inteligibilitatea lui. În acela[i sens,
cosmologul Michael Heller, laureat al premiului Templeton, se întreab\28: de

25
Hyung S. Choi, „Science of the Unseen”, în vol. Spiritual Information. 100 perspectives on
science and religion, ed. Charles L. Harper Junior, Templeton Fundation Press, 2005, p. 157.
Despre dialogul dintre filosofie [i preocup\rile recente ale fizicii în chestiunea gravita]iei cuan-
tice, vezi mai multe în Physics meets philosophy at the planck scale. Conteporary theories in
quantum gravity, Craig Callender [i Nick Huggett (editori), Cambridge University Press, 2004.
26 Brian Greene, op. cit., p. 392.
27 Alexei Nesteruk, Universul în comuniune. C\tre o sintez\ neopatristic\ a teologiei [i

[tiin]ei, Editura Curtea Veche, Bucure[ti, 2009, p. 84.

28
Michael Heller, Creative Tension. Essays on Science and Religion, Templeton Foun-
dation Press, 2003, p. 143.
292 Diac. Drd. Sorin Mihalache

ce este lumea comprehensibil\? Toate realiz\rile [tiin]elor din ultimele decenii

scot la iveal\ o situa]ie de cunoa[tere extraordinar\: felul miraculos în care
omul, suflet [i trup, se întâlne[te cu lumea creat\, sensibil\ [i inteligibil\, felul
cum sim]urile lui percep lumea sensibil\ [i ra]iunea lui este capabil\ s\ deslu-
[easc\, în datele lor, în]elesuri cu privire la lume29.
În multe privin]e, comprehensibilitatea lumii se datoreaz\ armoniei pre-
zente în natur\. Ra]ionalitatea [i logicitatea naturii, care au f\cut posibil în se-
colul al [aptesprezecelea, debutul [tiin]elor30, s-au dovedit a fi fundamentele
[tiin]elor31. Descoperirile [i teoriile [tiin]ifice dezv\luie întreg universul ca pe
un mesaj imprimat în lumin\, adresat omului. Mai mult chiar, când sim]urile sau
dispozitivele tehnice sunt dep\[ite de imensitatea universului, el se deschide spre
noi. Razele de lumin\ îl aduc pân\ în lentila telescopului oferind „dovezi” de-
spre cele petrecute în spa]iu [i timp, în locuri [i vremuri îndep\rtate, prin care
ele au trecut [i pe unde noi nu vom putea ajunge. Lumina aduce universul în-
dep\rtat, spre care noi nu putem c\l\tori fizic, chiar acas\. Dar universul posed\
[i „telescoape naturale”, por]iuni dense ce curbeaz\ spa]iul însu[i în forma
unor lentile gravita]ionale gigantice, care apropie imaginile îndep\rtatelor ga-
laxii, mai mult decât tot ceea ce ar putea construi omul prin propriile lui puteri.
La polul opus, în lumea dimensiunilor mici, lucrurile se petrec într-un mod ase-
m\n\tor. Atomii radioactivi deschid bre[e adânci în abisul materiei, adev\rate
ferestre spre structura nucleelor, care lumineaz\ un t\râm de investiga]ie com-
plet nou, c\tre particulele elementare [i c\tre alte forme de materie (antimateria).
Am v\zut c\ modelul cosmologic computa]ional arat\ c\ fiecare corp din
Univers poate fi privit ca un procesor ce comunic\, în timp real, date de ie[ire
în form\ radiativ\, despre procesele [i fenomenele care se petrec în interiorul
lor32. Pe de alt\ parte, ajungând cu întârziere din diferite puncte ale spa]iului,
radia]ia d\ „m\rturie” despre stadiile trecute ale acestor procese. În ansamblu,

29
S-ar putea spune c\ în]elegerea se petrece într-un fel care angajeaz\ personal. Când ci-
neva îi explic\ unui copil ce este un triunghi [i îi cere apoi s\ reproduc\ ce a în]eles, va avea
surpriza s\ descopere ceea ce de fapt cadrele didactice [tiu foarte bine. În]elegerea este mai
mult decât reproducerea unui con]inut: este împroprierea lui. Spunând ce a în]eles, copilul va
povesti deja despre triunghiul lui, într-o manier\ personal\, introducând [i altceva în ceea ce i
s-a transmis. Nu este vorba de alt con]inut, ci de un fel propriu de a-l descrie. Cel ce i-a ex-
plicat despre triunghi va sesiza, în ceea ce ascult\, o nuan]\ care nu-i apar]ine, dar care nici nu
schimb\, în esen]\, ceea ce a transmis. Acesta este [i semnul c\ micu]ul a în]eles.
30 Lydia Jaeger, „Cosmic Order and Divine Order”, în vol. Spiritual Information, p. 151.

31 Paul C. W. Davies, „The Universe. What’s the Point”, în vol. Spiritual Information, p. 135.

32 Cum s-a men]ionat, radia]ia luminoas\ reprezint\ un semnal foarte fidel, în ciuda faptu-

lui c\ el este receptat mult mai târziu [i la distan]e foarte mari de surs\. Radia]iile, care con]in
informa]ii foarte precise, sunt tratate în spectrografie ca adev\rate „autografe” din care se pot
deduce date importante despre fiecare „emitent”.
 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 293

modelul cosmologic computa]ional reprezint\ Universul ca un flux de date

imprimat în radia]ii, flux ce con]ine o parte considerabil\ din lunga istorie a
lumii. Radia]iile „povestesc”, f\r\ întrerupere, procesele fizice prin care trec ma-
teria [i energia. În acest fel, nicio raz\ de lumin\ nu este întâmpl\toare, nicio
radia]ie rezidual\ nu este f\r\ în]eles sau f\r\ relevan]\, nici m\car cele elibe-
rate din discul de acre]ie întemni]at în câmpul gravita]ional al g\urilor negre.
Fizica tinde s\ dovedeasc\ prin toate acestea, c\ exist\ un în]eles precis depo-
zitat în fiecare foton minuscul din radia]ia oric\rei stele, captat de oriunde din
vasta cuprindere a Universului. Exist\ un în]eles ascuns în fiecare atom al ori-
c\rei pietre m\runte, în fiecare particul\ din imensitatea lumii fizice. Fiecare
f\râm\ de materie con]ine o frântur\ pre]ioas\ din „istoria” Universului. În fe-
lul lor, precis [i concis, toate aceste fragmente infime dau „m\rturie” despre
Crea]ia în care tr\im.
Îns\, comprehensibilitatea lumii mai are o r\d\cin\ adânc\: matematica de
care este capabil\ ra]iunea uman\, potrivirea instrumentelor ei cu ordinea lumii
fizice. Nu doar universul se deschide spre om. {i omul este înzestrat cu sim-
]uri [i cu ra]iune p\trunz\toare, încât el poate s\ perceap\ [i s\ descrie structurile
[i mi[carea lui. Cosmologia ultimului secol sugereaz\ c\ actuala descriere a
universului este suficient de bun\ pentru a cuprinde o parte a trecutului [i pre-
zentului s\u, [i chiar a unor aspecte privind viitorul lui, întrucât procesele [i
fenomenele cunoscute se desf\[oar\ dup\ legit\]i descriptibile matematic33.
Plecând de la dovezile experimentale ale mecanicii cuantice [i de la datele
observa]ionale ale astrofizicii, s-ar putea spune c\ o colec]ie de formule [i de
semne bine alese, ce încap pe o simpl\ foaie de hârtie, sunt suficiente pentru
o descriere matematic\ suficient de bun\ a întregului Univers34. (În acest fel par-
ticular, fizica furnizeaz\ teologiei un bun exemplu despre faptul c\ universul
întreg poate intra (simbolic) în mintea omului!) Chiar dac\ anumite abord\ri
recente tind s\ refuze creditarea matematicii în descrierea lumii fizice, faptul
de [tiin]\ în general, [i mai ales colec]ia de date [i teorii astrofizice arat\ do-
vezi privind capacitatea de cuprindere a realit\]ii sensibile prin folosirea con-
ceptelor matematice35.
Îns\ faptul c\ matematica poate produce descrieri potrivite pentru feno-
menele, legile [i structurile din universul fizic, este de neîn]eles. Eficacitatea

33 Kelvin Kelly, „Our universal computation, first zero, the one”, în Spiritual Information,

p. 234.
34 John D. Barrow, „Outward bound”, în vol. Spiritual Information, p. 119.

35 Mai d\m aici un exemplu: predic]iile cu privire la electroni, oferite de actualele teorii

ale fizicii, au fost verificate experimental cu o acurate]e mai bun\ decât o parte la un miliard,
probând un „acord uluitor între teorie [i lumea real\”. Brian Greene, op. cit., p. 141.
294 Diac. Drd. Sorin Mihalache

ei este atât de pu]in explicabil\, încât dep\[e[te teritoriul argumentelor ra]ionale,

la limit\ fiind considerat\ chiar „ira]ional\”36! De aceea, din perspectiv\ [tiin-
]ific\, se poate spune c\ „miracolul” potrivirii limbajului matematic în formu-
larea legilor fizicii este extraordinar, „un dar minunat pe care niciodat\ nu-l vom
putea în]elege ([tiin]ific n.n.), dar pe care nici nu-l vom putea merita”37. Este
imposibil s\ fii om de [tiin]\, afirm\ Paul Davies, chiar [i un om de [tiin]\ ateu,
[i s\ nu fii impresionat de frumuse]ea, armonia [i inteligen]a naturii38!

6. Situa]ii privilegiate în faptul de [tiin]\.

O perspectiv\ teologic\
Rezum spunând c\, din tot ce s-a spus, se degaj\ dou\ situa]ii privile-
giate. Pe de o parte, s-ar putea spune c\, într-un fel, prin lumin\ [i prin cele-
lalte, Universul vine spre noi, [i abisurile materiei se deschid investiga]iilor [i
interoga]iilor omului. Crea]ia e f\cut\ în a[a fel, încât s\ ne fie de ajutor în de-
p\[irea propriilor noastre limite. Pe de alt\ parte îns\, se poate afirma c\ [i noi
înaint\m în cunoa[tere prin puterile ra]iunii, care se dovede[te a fi admirabil
potrivit\ cu lumea în care tr\im. Universul se deschide spre ochii [i spre ra-
]iunea omului prin lumina fizic\, [i omul îl descoper\ ca lume potrivit\ lui.
Îns\ potrivirea aceasta remarcabil\ dintre om [i lume se poate observa [i
pe alte planuri. Fizica [i chimia lumii nu asigur\ doar supravie]uirea omului,
ci permit realizarea de forme [i structuri noi din materia existent\ în natur\,
pentru proiectele lui tehnice, prin noi [i noi combina]ii. Îns\ aceast\ potrivire
se reg\se[te chiar la un nivel mai adânc. Multe din situa]iile de cercetare arat\
c\ omul poate investiga lumea, luând separat fenomenele sau p\r]ile ei. Putem
s\ cunoa[tem suficient de bine anumite aspecte ale naturii, neglijându-le pe
altele. Într-un mod fericit, pe astfel de „rute ocolitoare” c\tre anumite por]iuni
restrânse din lumea înconjur\toare, nu se pierde ceva relevant. Dimpotriv\, se
evit\ în acela[i timp situa]ii complicate, greu de solu]ionat. S\ d\m un exem-
plu. Putem cunoa[te comportarea unui atom în leg\turile chimice pe care el le

36Facem aici referire la faptul c\ ea a fost numit\ „eficacitatea ira]ional\ a matematicii.

Cf. Steven Weinberg, op. cit., p. 140. „Este foarte straniu, scrie mai departe Weinberg, c\
matematicienii sunt c\l\uzi]i de sim]ul estetic spre elaborarea unor structuri formale pe care
fizicienii abia mai târziu le g\sesc utile, chiar dac\ matematicienii nu s-au gândit vreodat\
la acel scop” (Ibidem).
37
Cf. „The unreasonable effectiveness of mathematics in the natural sciences”, communi-
cation on pure and applied mathematics 13, 1960, pp. 1-14, apud Robin Collins, Design and
the designer, în vol. Spiritual Information, p. 164.
38 Paul C. W. Davies, în discursul de acceptare a premiului Templeton, în Joseph M. Zycinscki,

„Between mathematics and transcendence. The search for the spiritual dimmension of scien-
tific discovery”, în vol. Spiritual Information, p....
 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 295

poate face cu al]i atomi, f\r\ s\ fie îns\ necesar\ implicarea unor rezultate ce
privesc interac]iunile slab\ [i tare din nucleul lui. „Datele” nucleare, s\ le spu-
nem, pur [i simplu nu sunt relevante, nu afecteaz\ semnificativ leg\turile chi-
mice ale atomului. Plecând de aici, fizicianul A. Zee scrie c\ omul poate „înv\]a
din natur\”, gra]ie acestei situa]ii favorabile, întrucât „realitatea fizic\ nu tre-
buie neap\rat s\ fie în]eleas\ toat\ deodat\!”39. S-ar putea spune c\ natura în-
conjur\toare permite, într-un fel cre[terea omului, înaintarea lui în cunoa[tere,
trecând de la un fenomen la altul, de la un nivel la altul – mai adânc sau mai
cuprinz\tor, oferind totodat\, în multe situa]ii, [i prilejuri de verificare a rezulta-
telor. Prin pa[i succesivi, lumea [tiin]ei propune teorii din ce în ce mai bune,
care îmbrac\ o familie tot mai mare de rezultate [i date experimentale, ce cu-
prind la rândul lor, tot mai mult [i mai adânc, fenomenele fizice.
În alte situa]ii, îns\, anumite aspecte ale lumii nu pot fi scoase la lumin\
decât deodat\ cu altele sau pe temeiul altora. Este cazul decoperirilor f\cute
în cele dou\ câmpuri vaste ale cercet\rii actuale, microcosmosul [i macrocos-
mosul, teritorii ce se contureaz\ ast\zi simultan [i reciproc. Descoperirile din fi-
zica particulelor deschid noi ferestre spre orizonturile cosmologiei, în timp ce
observa]iile din astrofizic\ ofer\ numeroase sugestii pentru fizica particulelor40.
Mai general, multe dintre descoperiri dovedesc c\ sunt legate de altele, aju-
tând mintea omului s\ se ridice pe o treapt\ de în]elegere mai înalt\. În]elesu-
rile lucrurilor din natur\ sau din univers sunt legate de în]elesurile altor lu-
cruri sau p\r]i ale lumii; unele descoperiri fac lumin\ asupra altora, ar\tând c\,
pe m\sur\ ce omul le cunoa[te [i le leag\, lucrurile [i fenomenele lumii create
se deschid, asemenea unor fereastre, spre ceva mai adânc sau mai cuprinz\-
tor. Lumea înconjur\toare este cumva preg\tit\ s\-l orienteze pe om spre ori-
zonturi tot mai largi, materia lumii pare preg\tit\ s\-l conduc\ spre abisurile
ei, marginea universului expansiv pare s\ trag\ dup\ ea [i n\zuin]a infinit\ a
omului de a merge tot mai departe, dorin]a de a-l cuprinde pe de-antregul cu
mintea.
Pe de alt\ parte, constituen]ii elementari care compun materia lumii, dar [i
teoriile [tiin]ifice par s\ dezv\luie tot mai multe aspecte ce sugereaz\ unitatea
planurilor distincte ale lumii. Datele culese din lume l\rgesc orizontul de

39 A. Zee, „Fearful Symmetry: the Search of Beauty in Modern Physics”, Priceton,

NJ, Princeton University Press, 1986, p. 20, apud. Robin A. Collins, art. cit., în vol. Spir-
itual Information, p. 164. Dac\ lumea ar avea toate fenomenele ei interconectate [i nu ar
putea fi cunoscut\ decât deodat\, în ansamblu, în acela[i timp (un fel de problem\ a celor
trei corpuri), cunoa[terea ei ar fi prea pu]in posibil\.
40 Unii fizicieni ajung s\ considere c\ s-ar putea descoperi mai multe lucruri despre Uni-

vers prin utilizarea acceleratoarelor de particule, decât privind cerul. Cf. Geoff Brumfiel,
„Welcome to the Dark Side”, în rev. Nature, vol. 448, 19 iulie, (2007), pp. 242-248.
296 Diac. Drd. Sorin Mihalache

în]elegere al omului, [i deschid [i mai mult mintea lui, f\când-o dornic\ s\ în-
trevad\ [i capabil\ s\ primeasc\ în]elesuri tot mai adânci, mai iluminatoare. Încât,
cele ce sunt descoperite în lume sunt puse în leg\tur\ cu alte în]elesuri edifi-
catoare, aratând c\ lumea creat\ este potrivit\ felului în care omul cre[te, prin
experierea [i cunoa[terea ei.
În acestea se dezv\luie faptul c\ lucrurile lumii create nu sunt a[ezate la
întâmplare în spa]iul vie]ii, tot a[a cum nici evenimentele istoriei nu sunt risi-
pite prin timp, f\r\ sens. Nici via]a omului, nici istoria lumii nu sunt r\t\ciri
f\r\ rost, într-un teritoriu de via]\ f\r\ ax\, f\r\ valoare simbolic\, într-un timp
f\r\ orientare. Omul se na[te [i tr\ie[te într-o lume ordonat\, în care [i lucrurile
create, [i mi[carea lor îndreapt\ c\ut\rile [i cuget\rile omului, indicând un drum
al gândirii, c\tre descoperirea locului privilegiat pe care el îl are în lume. Dru-
mul acesta conduce firesc c\tre alte întreb\ri mai cuprinz\toare, privind rostul
tuturor celor existente [i sensul vie]ii omului. În acestea se vede într-un fel nou,
c\ omul împline[te rostul lumii [i c\ cele existente nu ar avea sens f\r\ cineva
care sesizeaz\ orientarea lumii, care caut\ [i g\se[te în]elesurile ei [i care poate
cre[te prin ele.
Dar toate acestea arat\ [i faptul c\ noi putem înv\]a de la natur\, de la fe-
lul în care ea este zidit\, prin por]iuni distincte, care permit pa[i succesivi.
Descoperirile se pot a[eza, una lâng\ alta, într-un edificiu al cunoa[terii ce poate
fi construit de c\tre om de-a lungul vie]ii lui, pe baza a ceea ce a primit de la
înainta[ii lui, în colaborarea cu semenii, într-un [ir ce continu\ de-a lungul
mai multor genera]ii. Faptul c\ lumea poate fi cunoscut\ în acest fel, arat\ c\ ea
este un fel de [coal\: prin explorare, prin c\utarea unor r\spunsuri cu privire
la lume [i la ei în[i[i, oamenii pot aduce neamurile în solidaritate, împ\rt\[ind
unii altora realiz\rile [tiin]elor, [i sporind în leg\tura lor, tot mai mult peste timp.
Din perspectiv\ teologic\, prin faptul c\ împ\r]im aceea[i lume [i putem îna-
inta în cunoa[terea ei împreun\, prin etape, de-a lungul genera]iilor, lumea ni
se dezv\luie ca mediu al cre[terii noastre spirituale spre Dumnezeu, prin acumu-
larea unei viziuni tot mai cuprinz\toare despre ea [i printr-o vie]uire tot mai
solidar\, cu semenii, cu înainta[ii [i urma[ii no[tri . „Omul, scrie p\rintele Du-
mitru St\niloae, e ajutat în urcu[ul lui spre Dumnezeu de natur\, dar în vederea
cre[terii lui spirituale spre Dumnezeu. El e cel ce adun\ din ea sensurile ori-
ginii ei divine [i o folose[te ca mijloc al comuniunii tot mai sporite cu semenii
s\i, care-l ajut\ s\ creasc\ [i în comuniune cu Dumnezeu, izvorul iubirii din-
tre oameni”41.

41
Cf. Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987,
p. 261.
 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 297

În fine, teoriile [tiin]ifice nu dovedesc doar compatibilitatea omului cu

lumea, ci dezv\luie [i o nea[teptat\ apropiere între fenomenele fizice, descrie-
rea lor matematic\ [i spa]iul estetic al frumosului. O parte din frumuse]ea lu-
mii create, care încânt\ privirea fiec\ruia dintre noi, se reg\se[te, într-un anumit
fel, [i în expresiile matematice care descriu fenomenele fizice. „Teoriile fi-
zice au un gen de frumuse]e [...] frumuse]ea simplit\]ii [i inevitabilului – fru-
muse]ea structurii perfecte, frumuse]ea potrivirii rigidit\]ii logice”42. Este bine-
cunoscut c\, [i f\r\ s\ [tie cu precizie unde anume în munca lor trebuie s\ se
bazeze pe sim]ul estetic, fizicienii au folosit totu[i, în fizica particulelor ele-
mentare, judec\]ile estetice, iar acest mod de lucru a func]ionat [i pare s\ o fac\
din ce în ce mai bine. Ei chiar au luat decizii bazate pe criterii estetice, ceea
ce arat\ c\ „teoriile au o elegan]\ [i o frumuse]e a structurii pe m\sura lumii în
care tr\im. Pân\ acum, aceast\ abordare s-a dovedit extrem de folositoare”43.
Mai departe, acest fel de a ob]ine rezultate este o dovad\ c\ drumul ales
c\tre o cunoa[tere [tiin]ific\ tot mai adânc\ [i mai cuprinz\toare, este bun. Fru-
muse]ea teoriilor cu care se încearc\ o cuprindere tot mai larg\ a lumii nu este
doar simpla op]iune estetic\ a cercet\torului, ci tocmai garan]ia c\ ruta aleas\
duce spre vârf44. Comprehensibilitatea matematic\ a universului fizic, faptul
c\ el poate primi descrieri adecvate, dar [i împletirea unitar\ [i plin\ de fru-
muse]e a planurilor lui sunt dovezi extraordinare privind compatibilitatea
structurilor materiei [i a universului cu matematica de care este capabil\ per-
soana uman\ iubitoare de frumos.

7. Descoperirile [tiin]elor [i nevoile spirituale ale omului

Cu toate acestea, omul nu se poate `mplini prin r\spunsurile pe care le
poate g\si în lume, prin [tiin]\ sau prin str\daniile lui autonome. Din perspec-
tiv\ teologic\, însumarea tuturor în]elesurilor men]ionate pân\ aici, înc\ nu las\
s\ se întrevad\ adev\rul de credin]\ fundamental, c\ omul este creat dup\ chi-
pul lui Dumnezeu [i c\ lumea a fost f\cut\ pentru el. Este drept c\, într-un fel,
prin toate cele spuse pân\ acum se vede cumva c\ persoana uman\, în]eleg\-
toare [i liber\, capabil\ de iubire fa]\ de semeni, are menirea s\ adune în]elesurile
lumii [i s\ întrebuin]eze în mod ziditor lucrurile [i puterile create. Îns\, din
perspectiv\ teologic\, omul poate face mai mult: el poate înainta în comuniunea
cu semenii [i cu Dumnezeu. Primind lucrarea sfin]itoare a harului, vie]uind în
comuniune cu Dumnezeu în spa]iul eclesial, omul poate ajunge la asem\narea
cu Dumnezeu. Îns\, a[a cum remarc\ p\rintele St\niloae, asem\narea omului

42 Steven Weinberg, op. cit., p. 147.

43 Brian Greene, op. cit., p. 187.
44 Steven Wenberg, op. cit., p. 147.
298 Diac. Drd. Sorin Mihalache

cu Dumnezeu nu vizeaz\ doar realizarea comuniunii depline cu semenii [i cu

Dumnezeu, ci [i o „încadrare” a întregului Univers în comuniunea omenirii
transfigurate. „Duhul dumnezeiesc, scrie p\rintele, r\spândit în plenitudinea
Lui din Hristos în oamenii care cred în El, înt\rind spiritul în ei, va face nu
numai trupul lor deplin elastic [i transparent, ci [i natura cosmic\”45. A[adar,
Dumnezeu transfigureaz\, prin om [i împreun\ cu el, întreg universul. El îl în-
dumnezeie[te pe om, pe m\sura vie]uirii lui în lume potrivit poruncilor Lui, dar
îndumnezeie[te [i lumea.
Cu toat\ transparen]a [i curpinderea lor, descoperirile [tiin]elor referitoare
la natura „energetic\” a materiei sau cele privitoare la ordinea sau unitatea lu-
mii fizice, nu pot dezv\lui aceste în]elesuri spirituale. Mai general, teoriile [tiin-
]ifice nu pot împlini via]a omului, nu pot lumina îndeajuns nici taina adâncului
s\u – chipul lui personal – nici pe cea a lumii. În]eles doar ca trup viu, fie el [i
posesor al unei biologii subtile, constituit\ din cuante energetice elementare, de
natur\ dual\, omul nu are înc\ un r\spuns care s\ explice unicitatea [i adân-
cimea lui, rostul vie]ii lui în lume sau nevoile lui spirituale. V\zut\ doar ca
sum\ de procese bio-fizico-chimice, produse de un sistem termodinamic des-
chis, într-o lume a energiilor, via]a omului nu poate fi pus\ în leg\tur\ cu un
logos de aceea[i adâncime cu el. Judecat\ doar între marginile lumii fizice,
ra]iunea vie]ii umane nu poate elucida prea multe necunoscute, nu poate cu-
prinde prea multe planuri, nu poate fi mai mult decât o simpl\ „acomodare la
circuitul lumii naturale”46. P\rintele St\niloae observ\ c\, în acest fel, via]a [i
cuno[tin]a omului nu pot s\ sfâr[easc\ decât „îndreptate exclusiv spre lumea
natural\ închis\ în sine”, „atinse de nonsensul, de accidentalitatea [i de nimicni-
cia existen]ei”47.
De fapt, dorin]a omului de a cuprinde tot mai multe în]elesuri, imboldul
lui de a dep\[i toate r\spunsurile pe care le prime[te în lume pentru a g\si un
fel de r\spuns ultim, atotcuprinz\tor, care s\ lege cu sens toate experien]ele
lui de via]\, care s\ l\mureasc\ misterele, îl înf\]i[eaz\ deja pe om „drept o

45 Pr. Dumitru St\niloae, Teologie Dogmatic\..., p. 279.

Dumitru St\niloae, Ascetic\ [i Mistic\ cre[tin\ sau Teologia vie]ii spirituale, Edi-
46

tura Casa C\r]ii de [tiin]\, Cluj, 1993, p. 187. Chestiunea este remarcat\ [i de p\rintele
Doru Costache: „privit f\r\ un logos, [i în afara istoriei Universului, fenomenul uman apare
cercet\rii [tiin]ifice a fi «pur natural», nu cel mai reu[it produs al evolu]iei [i desigur [...]
întâmpl\tor. Într-o asemenea evaluare, ceea ce conteaz\ sunt mai degrab\ fundamentele
chimice [i jocul [anselor, mecanismul genetic [i aspectele morfologice ale evolu]iei speciei
noastre”. Cf. „Logos, evolu]ie [i finalitate. Spre o solu]ie transdisciplinar\”, în vol. Sfin]ii
P\rin]i despre originile [i destinul cosmosului [i omului, (ed. Pr. Ioan Ic\), Editura Deisis,
Sibiu, 2003, p. 220.
47 Ibidem.
 Deschideri ale fizicii recente spre cosmologia patristic\ r\s\ritean\ 299

fiin]\ inteligent\ [i c\ut\toare de sens, capabil\ s\ primeasc\ în minte noi taine

[i sensuri ale Universului [i ale existen]ei”48. Se dezv\luie, pe de o parte, c\ lu-
crurile [i puterile lumii create, întreg spa]iul de via]\ al omului este pus înain-
tea lui, în felul unor trepte care pot s\-i urce reflec]ia c\tre marginile lumii [i
dincolo de ele, c\tre Dumnezeu Creatorul. Pe de alt\ parte îns\, aceasta arat\
[i faptul c\ omul nu poate fi pe deplin satisf\cut de r\spunsurile culese din lu-
mea creat\. De fapt, numeroasele limite întâlnite în abord\rile ra]ionale ale reali-
t\]ii anun]\ deja c\, prin efortul ra]iunii, nu este posibil\ nici m\car cuprinde-
rea realit\]ii fizice. Cu atât mai pu]in deslu[irea unor mistere mult mai adânci,
cum ar fi via]a omului, moartea sau nevoia lui de iubire. Cum s-a mai spus, ori-
cât s-ar l\rgi teritoriile de lucru ale [tiin]elor, taina persoanei r\mâne necuprins\.
Pentru c\ adâncul ei nep\truns nu ]ine de alc\tuirea miraculoas\ a trupului
biologic, sau de capacit\]ile extraordinare ale creierului, ci de un alt temei, care
le cuprinde pe acestea, dar care le [i dep\[e[te, acela c\ f\ptura uman\ este
creat\ dup\ chipul lui Dumnezeu Cel necuprins. „{i a zis Dumnezeu: S\ fa-
cem om dup\ chipului [i asem\narea noastr\. [...] {i a f\cut pe om... Atunci,
luând Domnul Dumnezeu ]\rân\ din p\mânt, a f\cut pe om [i a suflat în fa]a
lui suflare de via]\ [i s-a f\cut omul fiin]\ vie” (Facerea 2, 7).
Din perspectiv\ teologic\ deci, dezv\luirile [tiin]elor nu pot mul]umi pe
om. P\rintele St\niloae merge mai adânc, [i dezv\luie r\d\cina profund\ a
acestei situa]ii de via]\: întreb\rile omului cu privire la sine [i la lume nu pot
primi un r\spuns din lume, pentru c\ ele sunt de fapt împletite cu nevoia de
sens [i de iubire. Chiar [i în cele mai cuprinz\toare teorii [tiin]ifice despre
univers, omul nu g\se[te ceva care s\-i umple via]a de sens, s\-i împlineasc\
a[tept\rile, tocmai pentru c\ interoga]iile lui sunt mult mai cuprinz\toare,
c\ut\rile lui sunt mai adânci; ele pun în chestiune [i sinele [i întreaga reali-
tate, [i moartea [i iubirea, [i dorin]a de a în]elege [i cea de a tr\i ve[nic. În orice
persoan\, scrie p\rintele, setea nesfâr[it\ de iubire este cea care se împlete[te
cu „indefinita bog\]ie a sensurilor” [i cu „setea nesfâr[it\ de a le cunoa[te [i
în]elege”. Or, pentru om, lipsa de sens nu ]ine doar de necunoa[terea ra]i-
uniilor pe care le au cele existente, ci [i de absen]a iubirii. Orice ra]iune f\r\ iu-
bire este o ra]iune monoton\, „limitat\”, o „repeti]ie f\r\ sens”49. De aceea,
via]a omului nu se poate împlini în descoperirea ra]ionalit\]ii lumii [i prin

48 Cf. „Dialogul dintre teologie, filosofie [i [tiin]\ – o cale necesar\ de a în]elege via]a.
Cuvântul Preafericitului P\rinte Daniel, Patriarhul României, la deschiderea simpozionului
«Semnifica]ia Universului [i valoarea vie]ii umane – abordare teologic\, filosofic\ [i [tiin-
]ific\ actual\», desf\[urat la Palatul Patriarhiei, Bucure[ti, 14 mai 2009”, publicat în Ziarul
Lumina, vineri, 15 mai 2009.
49
Pr. Prof. Dr. Dumitru St\niloae, „Introducere la Ambigua”, în Sf. Maxim M\rturisitorul,
Ambigua, p. 60.
300 Diac. Drd. Sorin Mihalache

folosin]a resurselor ei. Pentru c\, în c\utarea sensului [i în experien]a iubirii,

omul nu vizeaz\ r\spunsuri discursive, ci împlinirea nevoilor lui existen]iale, un
angajament al tuturor puterilor lui suflete[ti. El vizeaz\, de fapt, un fel de a fi,
o via]\ împlinit\.
Teologul Lars Thunberg scrie, plecând de la considera]iile pe care le face
Sfântul Maxim M\rturisitorul, c\ Dumnezeu, în bun\tatea Sa, l-a creat pe om
de sine mi[c\tor, dup\ propriul S\u chip50. Îns\ omul nu se împline[te doar prin
mi[carea lui în lume, ci se odihne[te în Dumnezeu. Sfântul Maxim afirm\ c\
„toat\ mintea contemplativ\ care se aseam\n\, din pricina invizibilit\]ii natu-
rale [i a adâncimii [i mul]imii cuget\rilor, cu un adânc, dup\ ce a str\b\tut toat\
orânduirea celor v\zute [i a ajuns în ]ara celor inteligibile [i apoi s-a ridicat [i
peste aceasta prin mi[carea fulger\toare a credin]ei, oprindu-se în sine, cu totul
fixat\ [i nemi[cat\, odat\ ce toate au fost trecute, invoc\ precum se cuvine în-
]elepciunea duhovniceasc\ [...] adic\ cere s\-i d\ruiasc\ o oarecare în]elegere
a credin]ei, care s\-i fac\ cunoscute modurile [i ra]iunile providen]ei dumne-
zeie[ti referitoare la toate cele ce sunt”51. P\rintele St\niloae scrie [i el, c\
mintea omului, ca abis, cheam\ mereu abisul dumnezeiesc. „Ea nu se poate
s\tura cu lucruri finite, determinate, dându-[i seama c\ fiecare lucru finit are
dincolo de el altceva care-l m\rgine[te. Abisul ei indefinit în poten]\, nu poate
fi umplut cu niciun num\r de lucruri finite a c\ror sum\ nu poate fi decât tot
ceva finit. Abisul nostru poten]ial e însetat de abisul dumnezeiesc actual [i se
întinde spre el”52.
A[adar, cap\tul c\ut\rilor omene[ti, sfâr[itul mi[c\rii lui prin lume, r\s-
punsul întreb\rilor lui, împlinirea nevoilor lui nu sunt de ordin gnoseologic, ci
fiin]ial. Ele ]in de via]a în credin]\, de experien]a comuniunii cu Dumnezeu
personal, Cel Care îl iube[te, Care îl ajut\ în fiecare ceas, Care îl mântuie[te.
De aceea, potrivit în]elegerii sfin]ilor, noi nu-L c\ut\m pe Dumnezeu în Uni-
vers, [i nici în substratul energetic al materiei acestei lumi. Nu-L c\ut\m, scrie
p\rintele Dumitru St\niloae, ca „origine a Universului, ci ca ]int\ a vie]ii noastre”53.

50
Lars Thunberg, Antropologia teologic\ a Sfântului Maxim M\rturisitorul. Microcosmos
[i mediator, Editura Sofia, Bucure[ti, 2005, p. 138.
51 Sf. Maxim M\rturisitorul, Ambigua, & 179, ed. cit., p. 517.

52 Nota 440, în Ibidem.

53 Pr. Prof. Dr. Dumitru St\niloae, Introducere..., în Ibidem, p. 59.