Avonze SaPcowsk! s-a nascut pe 21 iunie 1948 in k6d2, Polonia, A studiat ‘economia sia lucrat ca agent de vanzari pentru o companie staina. A tradus literatura science fiction siin 1986 ascris prima povestire in glum, dar textul a fost publicat imediat in revista Fantastyka. A devenit apoi scritor ful time, cucerind si publicu larg, sci iterari. Vorbind despre inceputur,scritorul povestea: ,Cnd am inceput eu sa scriu, Polonia nu avea scritori de fantasy. Euam fost un pionier. Nuelpsa de modestie, e adevarul: a trebuit a inventez literatura fantasy n Polonia. trebuit slain urma lecture mele din domeniu, tot ce stiam despre fantasy cdc cititorul polonez, care e pretentios, nu voia 8 accepte hibriz, carti la milocul drumului dintre fantasy si alte genuri sau pur si simplu o imitatie dupa Tolkien. Cauta ceva nou, ceva special Nerabdarea lui de a descoperi ceva nou, ceva special, m-a facut s8 scriu.” Literatura pe care o scrie de peste dou decenii are mare succesin ara natala si in strainatate, iar cartile sale se vand in milicane de exemplare, Andrzej Sapkowski find unul dintre cei mai cunoscutisicei mai indragiti autor polonezi de ai, catile sale find traduse in multe limbi. Faima ia adus-o seria Wiedkzmin, cunoscuta sub titlul The Witcher si popularizata la scara larga datoritajocurilor video cu acelasi nume, care se bucurd de un succes résundtor. Saga care ka consacrat cuprinde trei volume de povestiri, publicate in mai multe edit si sub mai multe tiluri, Ostatnie 2yczenie ~ 1993 (Ultima dorinta ~ Nemira, 2015, 2019) a aparut initial sub ttlul Wiedzmin in 1990, Au urmat volumele Miecz preeznaczenia ~ 1992 (Sabia destinului ~ Nemira, 2017, 2019) si Krew elféw ~ 1994 (Séngel elfilor ~ Nemira, 2017, 2019). A publicat apoi aas Pogardy (Vremea disprefului - Nemira, 2018). Serie i s-au adaugat, in timp, si alte cai, iar autorul a semnat s alte volume de prozascurta si romane, printre care Zmija (2009), a carui poveste se petrece in Afganistan. Autorul 2 castigat numeroase premii prestigioase. A primit doua distincti de la ‘The European Science Fiction Society si cinci premiiZajdel. In anul 2012 is-a decernat Medalia de Mert pentru Cultura Gloria Artis in Polonia, ANDRZEJ SAPKOWSKI WITCHER CARTEA IIL SANGELE ELFILOR Editia a Ika ‘Traducere din limba poloneza MniAELA FiscUTEAN RADOSLAWA JANOWSKA-LASCAR ARMADA,Adeuarat grdiesc voud, ca veni-vor veacul spadei sal toporului, Vremea Vifornitei Lupului. Veni-vor Vremea Frigului Alb si a Luminii Albe, Vremea Nebuniei si Vremea Scarbei, Tedd Deireadh, Vremea Sfarsitului. Lumea muri-va sub gheata si reintrupase-va dimpreuna cu noul soare. Reintrupa-se-va din Sangele Vechi, din Hen Ichaer, din graunta semanata. Graunta care nu incolti-va, i tdgni-va asemenea unei vipa, Ess'uath, Faci-se-va intocmall Uitai-t la seme Ce fel de semne ‘fivor, grdi-ud-voi eu mai intéi pamantul fi-va scildat in singe de Aen Seidbe, Singele Elflor... Aen Iehlinnespeath, protein TTHLINNEL ARCLI ARP ASVENTEN rasul ardea. Stridutele inguste, care duceau spre santul de aparare, spre prima terasi, emanau fum gi jar, flicarile devorau acoperigurile din paie ale caselor lipite unele de altele,lingeau zi- durile fortarefei. De la apus, dinspre intrarea in port, se intetea urletul, vacarmul unei lupte crancene si bocaniturile surde ale berbecului care zguduia zidurile. Cotropitorii i-au Iuat prin surprindere, darimind baricada apirati de citiva soldat, de targovetii cu halebarde si de arbale- trieri din breasli. Caii acoperiti cu caparasoane negre au zburat deasupra haricadei asemenea unor strigoi, taisurile lucioase si scinteietoare seminau moartea printre aparitorii care fugeau care-ncotro. Ciri a simpit cum cavalerul care o ducea pe saa dat dintr-odata pinteni calului. Ia auzit ricnetul. Tine-e, a urlat cavalerul, finete! Ceilalti cavaleri, sub stindardul Cintrei, i-au luat-o inainte si in goana lor s-au inctierat cu cei din Nilfgaard. Ciri a vizut asta 0 clip cu coada ochiului vartejul ametitor al capelor albastre-aurii si negre printre scragnetele ofelului, zanganitul tiisurilor pe scu- turi, nechezatul cailor... ‘Un tipat. Nu, nu un pipat. Un urlet. Tinetel Spaima. Fiecare hurducituri, fiecare smucire, fiecare saltatura a calului fi fring méinile strinse in dirlogi. Picioarele amortite8 | Anorzes SAPKOwsKi dureros nu-si gisesc sprijin, ochii licrimeaza din cauza fumului. Bratul care 0 cuprinde 0 sufoca, o inabusi, {i striveste dureros coastele. in jur se inalfi un ricnet cum nu mai auzise pind atunci. Oare ce trebuie sii faci unui om ca si ricneasci in halul acesta? Spaima. O spaima incremenitoare, paralizanti, sufocanta. Din nou scragnet de fier si nechezat de cal. Casele din jur dan- seaza, ferestrele care vomit’ foc gliseaz dintr-odata spre locul in care se afla initial stridaya maclaiv’, inyesata de cadavre, impanzit de catrafusele abandonate ale fugarilor. Cavalerul din spatele ei e cuprins deodata de o tuse stranie, horcaitoare. Pe mainile inclestate pe darlogi tasneste singele lui. Racnet. Sfichiuit de sigeti. Prabusire, zguduire, izbire dureroasi de armur’. Alituri bu- buie copitele, deasupra capului aluneca burta calului si chinga zdrenquita, urmatoarea burta de cal, caparasonul negru risfirat {in vant. Icnete asemenea celor ale unui padurar care taie lemne. Dar nu despre lemn este vorba, ci despre fier pe fier. Tipit ind- busit si surd, imediat ling’ fara, ceva mare si negru se pribuseste {n plescait de noroi, improscnd cu singe. Talpa inarmurata tre- muri, se zguduie si ard pamfntul cu un pinten urias. Smucitura. O forya necunoscuti o salt’, o trage pe valtrap. ‘Tine-te! Din nou o hurduciturd, un galop halucinant. Mainile si picioarele cauti eu disperare un sprijin. Calul cabreaz4. Tine+te.. Sprijin nicaieri... nicaieri... nicdieri. Peste tot numai sange, Calul se pribuseste. Nu poate si sari, nu poate si se smuceasca, si se elibereze din stransoarea brayelor acoperite de zale. Cum si fuga de singele lui care i se scurge pe cap si pe spate? Ropot, pleoscait de noroi, ciocnire violent cu pamantul in- spiimantitor de incremenit in urma unei goane silbatice. Horcaitul si suieratul patrunzator al calului, in incercarea de a-si silta crupa. Ropot de potcoave, valuri de copite. Cape si capa- rasoane negre. Urlet. Pe stridute ricnea focul, un zid rosiatic de foc. Pe fundalul creat de el, un cilirey urias pare si atingi cu capul acoperisurile caselor cuprinse de foc. Calul invelit cu caparason negru se ba- anseaza, igi scutura violent capul, necheaza. SANGELE ELFILOR| 9 Caliretul o priveste pe Ciri. Ea se uit’ la stralucirea ockilor prin viziera coifului imens, impodobit cu aripile unei pasiri ri- pitoare, Se uit’ la lumina focului oglindit in taigul lat al sabiei cuprinse in mana lasat8 in jos. Calaretul o priveste. Ciri nu este in stare si se miste, O fncurca miinile inerte ale celui mort, care ii incing mijlocul. E imobilizata de ceva greu $i jilavit de singe, ceva care apasi pe coapsi si o tintuieste la pimant. E imobilizata si de spaima. O spaima monstruoasi care fi tor- sioneaza viscerele, care o face pe Ciri si nu mai audi geamatul calului rinit, ricnetul incendiului, urletele oamenilor omoriti, vijaitul tobelor. Singura care exist’, care conteaz’, care are im- portant’ este spaima. Spaima care a luat forma cavalerului negra, cu coiful impodobit cu pene, incremenit pe fundalul zidului ro- siatic de flacari inversunate. Cavalerul da pinteni calului, aripile pasirii ripitoare de pe coif filfaie, pasiea isi ia zborul. Catre un atac, ca o victima lipsita de apirare, paralizata de spaima. Pasirea sau poate cavalerul urla, scrisneste infioritor, triumfal. Calul negru, armura neagr’, capa neagri risfirati, si in spatele tuturor focul, o mare de foc. Spaima. Pasirea croncine. Aripile filffie, penele fi biciuiesc faya. Spaimal Ajutor! De ce nu sare nimeni? Sunt singura, mica si lipsita de apirare, nu ma pot migca, nu pot nici macar si-mi eliberez. vocea din gitlejul contractat, De ce nu-mi sare nimeni in ajutor? Mi-e teama! Ochii arzitori abia se vad prin viziera coifului urias inaripat Capa neagr acoperi totul... ~ Ciri! S.a trezit eoarca de transpiratie, amortiti, iar propriul ei urlet, urletul care a trezit-o, mai tremura si vibra undeva in mijloc, sub stern, dogorindu-i gitul uscat. O dureau mainile cu care stringea pitura, o durea spatele. ~ Ciri, linigteste-telro |ANDRzEJ SAPKowskI in jur domnea o noapte intunecata si vantoasi, care susotea monoton si melodios cu coroanele pinilor ale caror trunchiuri sciryaiau. Incendiul si ucletele incetasers, rimasese doar cintecul soptit de leagin, Alituri pulsa cu lumina si caldura focul de ta- bara, valvataia stralucea pe cataramele harnasamentului, bitea in rosu pe manerul si pe fiarele sabiei sprijinite pe saua de pe jos. Nu ‘mai era alt foc sinici alt fier. Mina care ii atingea obrazul mirosea a piele si a cenusi. Nu a singe. ~ Geral. ~ A fost doar un vis. Un cosmar. Ciri tremura din toate incheieturile, chircinduse. Un vis. Doar un vis. Focul didea si se sting’, butucii de mesteacan rosii si transpa- renti trosneau si impristiau flaciri albstrui, Vapaile luminau parul alb si profilul aspru al barbatului care 0 acoperea cu o cergi sium cojoc. ~ Geralt, eu... = Sunt langa tine. Dormi, Ciri. Trebuie si te odihnesti. Mai avem mult drum de strabatut. ‘Aud muzict, i-a trecut ei prin gind. fn acest tumult ¢ o muzica. Muzica de laut. $i voci, Prinjesa Cintrei... Copilul Destinului Copilul Singelui Vechi, singelui elfilor. Geralt din Rivia, Lupul Alb, sidestinul siu, Nu, nu, nu-i decit 0 legenda. O niscoceala de poet. Ea nu mai triieste. A fost omorit’ in timp ce fugea pe stri- Rezisti... ~ Cee, Cini? ~ Ce mio fi facut? Ce so fi intimplat atunci? Oare... ce mi-o fi ficur? ~ Cine? ~ Cavalerul... Cavalerul negru cu pene la coif... Nu-mi mai amintese nimic. El urla si se uita la mine. Nu mai tin minte ce s-a {intimplat. Stiu doar atit, ci-mi era fric’... Groaznic de frici. SANGELE ELFLOR| 11 Barbatul s-a aplecat, flacira focului se reflecta in ochii lui. Avea niste ochi strani, Foarte stranii, Candva Ciri se temea de ei, mui placea sii priveasca. Dar asta a fost demult, Mult timp in urma. Nurmi amintese nimic, sopti ea, cdutandu-i mana tare si as- praca un lemn necioplit. Acel cavaler negru. ~ A fost doar un vis. Stailinistital Nu se mai intoarce. Ciri mai auzise asemenea promisiuni mai demult. fi repetau de multe ori, de multe, multe ori, linistind-o atunci cand se tre- zea in toiul nopyii strigind. Dar acum era altfel. Acum avea in- credere. Pentru ci acum erau rostite de insusi Geralt din Rivia, Lupul Alb. Vrajitorul. Cel care era destinul ei, Cel ciruia fi fusese harazita. Vrajitorul Geralt, care o gisise in miezul razboiului, al mortii si al disperarii, o luase cu el si-i promisese ci nu se vor mai desparti niciodata. A adormit tindndwl de mina. Bardul a incetat sa mai cAnte. Plecindw-si usor capul, a repetat Ja Lauta motivul principal al baladei, delicat, incet, in ton cu uce- nicul care il acompania, Nimeni nu mai spunea nimic. in afar de muzica din ce in ce ‘mai suava se mai auzeau doar fosnetul frunzelor si pirdivul crengjlor unui stejar urias. Apoi deodata a behait o capri, priponita cu o funie de una dintre caruyele aflate in jurul copacului milenar. Atunci, ca Jaun semnal, unul dintre ascultatorii adunati intr-un semicerc mare va ridicat in picioare. Aruncindw-si pe umeri capa albastru-cobalt, cu insert din aur, a facut o plecaciune rigida si distinss. ~ fyi multumim tie, maestre Jaskier, -a spus cu 0 voce sonor’, dar temperata. O si fiu eu, Radcliffe din Oxenfurt, Maestrul ‘Tainelor Magice, acela care neintarziat o si exprim opinia tuturor celor de fat’, 0 si rostesc cuvinte de recunostint’ side laud’ pen- tru marea ta arti si marele tu talent. Vesjitorul ia scrutat cu privirea pe cei adunati, in numar de peste o suti, unii inghesuiti in semicerc la poalele stejarului, altii in picioare sau in ciruye. Ascultitorii sopteau clatinand din cap. Unii au inceput si bata din palme, alii Lau salutat pe cintire cu12 | ANDRzEs SapKowsKi miinile fn aer. Muierile emorionate se smiorcdiau sii stergeau ochii cu ce aveau la indemina, in funcyie de starea lor socials, profesionala si materiala: pirincile cu antebrayul sau cu dosul palmelor, sotiile negustorilor cu stergare din in, elfele si boieroai- cele cu batiste fine, iar cele tri fiice ale palatinului Vilibert, care {si intrerupsese impreuna cu suita lui vinatoarea cu soimi pentru a asista la concertul celebrului trubadur, se smiorcdiau zgomotos sipatrunzator in esarfe gingase de lina de culoare verde-mucegai. ~ Nu voi exagera, continua vrijitorul, spunnd ci ne-ai miscat pana in adincul sufletului, Maestre Jaskier, ci ne-ai pus pe gin- duri, ne-ai facut si reflectim, ne-ai atins inimile. Si-mi fie drept cuviing’ si-gi adresez recunostinta si respectul nostru. ‘Trubadurul sa ridicat gia ficut o reverenta, fluturandu-si pana Ja genunchi pana de batlan de la paliriuya fantezist’. Ucenicul a {ncetat si mai cinte, a rinjt ssa inclinat siel, dar Maestrul Jaskier ica aruncat o privire fioroasi, mormaind printre dinyi. Baiatul si-a plecat capul si a revenit la zdringineala strunelor Liutei. Spectatorii sau inviorat. Negustorii din caravane, dupa ce au susotit intre ei, au scos in fara stejarului un butoias de bere. Veajitorul Radcliffe sa adncit intr-o conversatie in soapta cu palatinul Vilibert. Fiicele palatinului s-au oprit din smiorcait gi se 7giian la Jaskier cu veneratie. Bardul n-a observat nimic, fiind absorbit cu trimiterea unor zimbete, clipiri de pleoape si sclipiri de dinyiin directia unui grup de elfi nomazi si mai ales in directia une’ elfe,o splendoare cu par negru si ochi mari, cu o tocd micuta din blana de hermina. Jaskier avea rival iar posesoarea ochilor ‘mari si a tocii frumoase fusese observata si curtati din priviri i de unii dintre ascultatorii lui cavaleri, student si goliarzi. Elfa, vizibil incdntata de interesul pe care il stirnise, isi intindea man- setele dantelate ale bluzei clipind des din gene, dar elf‘ insotitori au inconjurato din toate pirile fird si-i ascundy aversiunea fata de curtenitori Poiana din jurul stejarului Bleobheris, virimul frecventelor adu- nari al popasurilor calatorilor sal intilnirilor hoinarilor, era ves tits pentru tolerant si deschidere. Druizii care aveau griji de SANGELE ELFILOR| 13 copacul milenar numeau poiana ,Locul prieteniei* si gizduiau cu phicere pe oricine. insa, chiar la ocazii exceptionale, precum repre- zentatia abia incheiata a trubadurului vestit in toata lumea, calito- rii se tineau in grupurile lor destul de bine delimitate. Elfiitrigeau la elfi. Mestesugarii piticani se grupau impreuna cu confrarii lor ‘narmati pin’ in dinti, angajati ca paznici la caravanele negustori- lor, tolerindw-i cel mult pe gnomii miner si pe fermierii spiridusi, ‘Toti neoamenii pistrau in mod unanim o anumiti rezerva fayi de oameni. Oamenii le rispundeau neoamenilor cu aceeasi moneda, dar nici micar intre ei nu se remarca vreo tendinja de integrare, Boierimea fi privea cu dispret pe negustori si comis-voiajori, iar soldatii si mercenarii ti evitau pe ciobanii in cojoace imputite. Cei iva vrajitori si adeptii lor se izolau complet, demonstrind dis pret tuturor celor din jur in egali misuri. Fundalul era compus dintr-o muljime compacta, intunecat’, mohorit’ de tarani. Acestia, aritind cao armati cu o padure de greble, furci si imblicie ridicate deasupra capetelor, ignorau totul si pe toti. Exceptie ficeau, ca de obicei, copiii. Puzderia de plozi, scutiti de obligatia de a ticea in timpul reprezentatiei bardului, au luat-o a goand intr-un urlet silbatic catre pidure, pentru ca acolo si se dedea cu patima unui joc ale carui reguli erau de neinteles pentru cineva care iyi luase ramas-bun de la anii feri ai copilariei. Oamenii micuti, elf, spiridusi, piticii, gnomii, semielfii, sfertel- fii si odraslele de provenienja misterioasi nu cunosteau $i nu acceptau ierarhizari rasiale gi sociale. Deocamdata. ~ Exact aga! a strigat unul dintre cavalerii prezenti in poiand, tun Tungan slab ca o prajina intraun veston rosu cu negru impo- dobit cu trei lei in mers. Bine a 2is domnul vrijitor! Minunate au fost baladele, pe onoarea mea, stimate Jaskier, daci va veti afla vreodata pe Ling Lysorog, castelul seniorului meu, intrati va rog, nu ezitati nicio clipa. O si va gizduim ca pe un print, dar ce spun eu, ca pe insusi regele Vizimir! Jur pe sabia mea, auzit-am multi menestreli, dar nu se pot compara cu dumneata, maestre. Primiti, vi rog, de la noi, cei de vita nobil& si unsi, respectul si omagiul pentru arta dumneavoastri!14 | ANDRZEJ SAPKOWSKI Simtind fara grey momentul potrivit, trubadurul i-a facut cu ochiul ucenicului, Baiatul a lasat la o parte lauta gi a luat de pe jos caseta care servea la adunarea dovezilor mai palpabile de respect din partea ascultatorilor. A ezitat, sa uitat prin mulfime, dupa care a pus deoparte caseta sia luat ciubarul de marime considera- bila de linga el. Maestrul Jaskier a aprobat injelepciunea tinéru- ui cu un zimbet binevoitor. ~ Maestre! a strigat o femeie bine ficuta, asezata intr-o ciruti cu inscriptia , Vera Loewenhaupt $i fii, incircata cu produse din richita. Fiii nu se vedeau nictier, fiind cu siguranyé ritacigi in risipirea averii agonisite de mama. Maestre Jaskier, cum adica? [Ne lisati in suspans? Doar nu asa se sfargeste o balada, Cantagi-ne despre ceea ce s-a intmplat mai departe. ~ Cintecele si baladele, s-a inclinat artisul, nu au niciodata sfarsit, stimata doamna, cici poezia e vesnic si nemuritoare, nu cunoaste nici inceput si nici sfirsc. ~ Dar ce a fost mai departe? nu s-a lsat pigubas negusto- reasa, virsind cu generozitate si cu 2gomot monedele in ciubarul care i-a fost pus in fata de citre ucenic, Macar povestiti-ne, daci rau mai doriti si cintayi, Nu am auzit in cintecele dumitale ni- ciun nume, dar stim cu togii et vrajitorul pe care lati pomenit nu este altcineva decat celebrul Geralt din Rivia, iar magiciana cireia fi poarti o dragoste fierbinte este nu mai putin faimoasa Yennefer. lar Copilul Surpriza promis si harizit vrijitorului este Cirilla, prinyesa nefericita din Cintra cea nimicita de cotropitori. Nu-i aga? Jaskier a schitat un zimbet mindru si misterios. ~ Eu cnt despre chestii universale, a declarat bineficitoarea mea generoasi. Despre emotii pe care le-ar putea trai fiecare. Nu despre anumite persoane. ~ Ei nal a fipat cineva din multime. Stim cu totii ci in cinte- celele astea e vorba despre vrajitorul Geralt! ~ Da, da, au chiuit incor fiicele palatinului Vilibert, uscindusi esarfele pline de lacrimi, Mai cintaji-ne, Maestre Jaskier! Ce s-a {ntimplat mai departe? Oare vrajitorul si magiciana Yennefer sau SANGELE ELFILOR| 15 gisit intr-un sfarsit? Oare s-au iubit? Oare au fost fericiti? Vrem si noi si stim! Maestre, maestre! ~ Ce siti spun! a urlat cu o voce sugrumati seful grupului de piticani, scuturandu-si barba uriasi, roscata, care-i atirna pana la briu, Nu fac doi bani toate aceste printese, vrajitoare, predestinari, dragoste si alte basme muieresti. Toate astea, cu respect pentru domnul poet, is vrijeli adic’ niste niscociri poetice, ca si fie mai frumos si mai induiositor. Cat despre chestiunile de rizboi, cum ar fi micelul si jefuirea Cintrei, cum ar fi bataliile de la Marnadal siSodden, abia astea ni le-ai cAntat matale minunat, Jaskier! Zvarli cu tot dragul argintii la asa un cfntec, care bucura inima unui luptator! Si se vede de la o posta ci nu minti nici oleaca, va zic io, Sheldon Skaggs, si stiu io ce spun, cici am fost la Sodden si am uptat impotriva cotropitorilor nilfgaardieni cu toporul in mina... ~ Eu, Donimir din Troy, a strigat cavalerul slibinog cu cei tei lei pe veston, am fost la ambele bitalii de la Sodden, dar nu v-am vazut peacolo, domnule pitican! ~ Cu siguranta pazeati carutele! i-a retezat-o scurt Sheldon ‘Skaggs. lar eu eram in prima linie, acolo unde ardea cel mai tare! ~ Bagi de seama ce spui, barbosule! s.a inrosit Donimir din ‘Troy, tragindui in sus cureaua de cavaler, ingreunata de sabie. Si cui spuil Baga tu de seama! Piticanul a atins cu mina toporul bagat in curea si, intorcindu-se spre companion si sia rinjt: — Ati vazut? Ce flescait de cavaler! Cu blazon! Pe scut trei lei! Doi se cact si-unul mirdie la ei! ~ Pace! Pace! a stins scandalul un druid carunt intr-o haind alba, cu voce aspri si poruncitoare. Nu se cuvine, domnilor! Nu aici, nu sub crengile lui Bleobheris, acest stejar care e mai batran decit toate litigiile si certurile acestei lumi! $i nu in prezenga poetului Jaskier, ale carui balade ar trebui sa ne inveye despre dragoste, nu despre sfade. = Just! La sustinut pe druid un preot mic si indesat, cu faya lac de transpiratie. Priviti, dar ochi nu aveti, ascultati, dar urechile16 | ANDRZEJ SAPKOWSK! ‘va sunt surde... Pentru ci nu aveti dragoste de Dumnezeu, pentru c& sunteyi asemenea unor butoaie goale... — Daca e vorba de butoaie, a ciripit un gnom cu nasul lung, aflat in caruja impodobita cu inscriptia ,Articole de feronerie, productie si vanzare, mai scoateti unul, domnilor breslasi! poe- tului Jaskier negresit i s-a uscat gitlejul, ca si noua de altfel de la atitea emotii! ~ Adevarat vi griiesc voua, sunteti asemenea unor butoaie goale, Ia bruiat preotu! pe gnom, nelasindu-se mai prejos si con- tinuindu-si predica. Nimic, absolut nimic n-ai priceput si n-ati {nvajat din baladele sale, N-ati ingeles c& baladele vorbeau despre soarta omului, despre faptul ci suntem doar o jucirie in mainile zeilor, iar plaiurile noastre sunt terenurile lor de joaca. Baladele au grat despre predestinare, despre destinul nostru, al tuturor, iar legenda despre vrajitorul Geralt si printesa Ciri, desi azvarlit’ pe scena reali a acelui rizboi, este doar o metafora, un produs al imaginatiei poetului, al cirui rol este ca noi. ~ Bati cimpii, preasfinga tla strigat de la fnaltimea carutei Vera Loewenhaupt. Care legend3? Care produs al imaginatiei? Toate ca toate, dar eu il cunosc pe Geralt din Rivia, Lam vizut cu ochii mei Ja Wyzima, unde a dezlegat-o de farmece pe fiica regelui Foltest. lar mai tirziu Lam mai intilnit pe Drumul Negustorilor, unde la ru gimintea Ghildei Fa omorit pe infioritorul Grifon care ataca in- truna caravanele, salvand astfel viata multor oameni cumsecade, Nu, nue nici legend, nici basm. Adevarul, adevarul gol-goluy nea fost cintat aici de Maestrul Jaskier. ~ Confirm, a zis o luptitoare zvelt’, cu pirul negru, impletit {ntr-o coada groasi. Si eu, Rayla din Lyria, il cunosc pe Geralt Lupul Alb, celebrul invingitor al monstrilor. Am vizut-o nu de purine ori si pe magiciana Yennefer, pentru ci am fost la Aedirn, {in oragul Vengerberg, unde igi are resedinta. insi n-am cunostinya si se fi iubit cei doi. ~ Dar trebuie si fie adevarat, s-a bagat dintr-odata in vorba, cu vocea sa melodioasa, elfa cea frumoasi, cu toca de hermin’, O balada atat de frumoasi nu poate si nu fie adevarata. SANGELE ELFILOR| 17 — Nu poate! au sustinut-o pe elf ficele palatinului Vilibert, ster- sgindui ca la comanda ochii inkicrimayi. In niciun caz nu poate! = Stimabile vrajitor! i s-a adresat Vera Loewenhaupt lui Radcliffe. S-au iubit sau nu? Dumneavoastra stiti cu siguranta cum au stat lucrurile cu adevarat {ntre vrajitor si acea Yennefer. Vreti si ne dezvaluiti ceva din mister? — Daca in cintec se spune c& s-au iubit, a zimbit vrajitorul, inseamna ci asa a fost, iar dragostea aceasta va dainui un veac. in aceasta const’ puterea poeziei. ~ S-a dus vestea, a intrat in vorb& pe neasteptate palatinul Vilibert, c& Yennefer din Vengerberg s-a pripidit pe Dealul Sodden. Mai multe magiciene au pierit acolo. ~ Nu este adevarat, a spus Donimir din Troy. Pe monument nu e numele ei. Eu sunt de peacolo si am fost pe deal de mai multe ori si am citit inscripriile de pe monumente... Trei magiciene au pierit acolo. Triss Marigold, Lytta Neyd, numiti si Coral... lar numele celei de-a treia imi scapi... Cavalerul s.a uitat la magicianul Radcliffe, iar acesta a zimbit doar, firi a spune nimic. ~ lar vrajitorul ala, a strigat dintr-odata Sheldon Skaggs, Geralt ala care a iubit-o pe Yennefer, e mancat deja de viermi, Am auzit c& lau matragit undeva prin Zarzecze, A omorat el mongtri cea omorit, pana intr-o zi, cAnd i-a venit cineva de hac si lui. Asa e, oameni buni, cine manuieste sabia de sabie moare. Fiecare da, la indul stu, peste unul mai bun ca el sisi inghite fierul. ~ Eu nu cred, si-a schimonosit buzele livide luptatoarea 2velta sia scuipat cu naduf pe jos, incrucisindu-sila piept antebratele si zdringinind din zale. Nu cred ci Geralt din Rivia a dat peste unl mai bun decit el. Mi-a fost dat si vid cum jongleaza sabia acest vrajitor... Era neomenese de iute. - Bine zis! a intervenit vrajitorul Radcliffe. Neomenesc. \Vrajitorii din aceasta categorie sunt niste mutanyi, de aceea viteza lor de reactie... ~ Nu ingeleg despre ce vorbiti, domnule magician! Luptitoarea si-a strimbat si mai urat buzele. Folositi cuvinte prea savante.