Economia (din greacă οίκος oikos, „casă” și νομος
nomos, „conducere”) este o știință socială ce studiază
producția și desfacerea, comerțul și consumul de bunuri
și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în
1932, economia este știința care studiază modul de
alocare a unor resurse rare în scopuri alternative.
Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană,
economia este o știință socială. Se spune că economia
este pozitivă atunci când încearcă să prezică în mod
obiectiv și să explice consecințele anumitor opțiuni,
date fiind un set de supoziții sau de observații. Alegerea
unei supoziții ce trebuie făcută atunci când se
construiește un model, la fel ca și observațiile ce trebuie
stabilite sunt alegeri normative.
Se spune că economia este normativă atunci când
recomandă o alegere în detrimentul altei alegeri sau
când este făcută o apreciere subiectivă asupra valorii.
Economia centrată pe variabile măsurabile se divide în
două domenii principale: microeconomia care se ocupă
de agenți individuali, cum ar fi bugetele și afacerile și
macroeconomia care ia în considerare economia ca pe
un întreg, cererea și oferta agregată, capitalul și
materiile prime. O atenție deosebită se acordă și
alocării resurselor, producției, desfacerii, comerțului și
concurenței.
Logica economică este aplicată tot mai des în cazul
problemelor legate de opțiuni în cazul lipsurilor sau
atunci când trebuie stabilită valoarea economică.
Preocuparea principală în economie se centrează pe
modul în care prețurile reflectă cererea și oferta, iar
ecuațiile sunt folosite pentru a prezice consecințele
anumitor decizii. Supoziția fundamentală care face
subiectul teoriei economice tradiționale este ideea
existenței factorului rațional care urmărește
maximizarea utilității. Economia neoclasică este bazată
pe această supoziție care este folosită pentru a deriva
rezultate referitoare la funcționarea unui sistem de
prețuri în condițiile puterii pieței descentralizate. În
paralel cu economia formală funcționează și economia
informală.
Autoritățile contractante încearcă să se asigure că prin
procesul de achiziții publice se consumă efectiv,
eficient, în mod etic, echidistant și transparent fondurile
publice alocate autorității respective în decursul unei
perioade.
În acest sens, cadrul legislativ european (implicit cel
românesc) pentru achizițiile publice enunță 7 principii:
1. nediscriminarea
2. tratamentul egal
3. recunoașterea reciprocă
4. transparența
5. proporționalitatea
 6. eficiența folosirii fondurilor publice
Repartizarea contractelor de achizitii
7. asumarea răspunderii publice atribuite de CPCS in anul 2019

Aceste principii reprezintă baza directivelor Uniunii

Europene și cadrul în care s-a dezvoltat legea
achizițiilor publice din România (OG 34 / 2006). Legea
nu acoperă toate aspectele ce pot

apărea în activitatea de achiziții publice și anumite

aspecte ipotetice sunt greu de reglementat. Atunci când
o autoritate contractantă nu regăsește în lege aspectul
cu care ea se confruntă în viața reală, poate face recurs
la principii. Dacă nici unul din aceste 7 principii nu este
5 companii principale(500mln)
încălcat, atunci, acțiunile întreprinse de autoritatea cele 100 companii 216mln
contractantă sunt corecte.

Achizițiile publice reprezintă suma tuturor proceselor

de planificare, stabilire a priorităților, organizare,
publicitate și de proceduri, în vederea realizării de
cumpărări de către organizațiile care sunt finanțate total
sau parțial de bugete publice (europene, naționale
centrale sau locale, donori internaționali).

Comerț exterior
 În 2008 România a fost principala piață de desfacere
pentru produsele moldovenești (17,56%), pentru prima
dată depășind Rusia (17,34%) Pe parcursul perioadei
ianuarie-octombrie 2008 importurile au totalizat 4100,6
mil. dolari SUA, volum superior celui înregistrat în
aceeași perioadă din anul 2007 cu 41,4%.
eficient, în mod etic, echidistant și transparent fondurile
publice alocate autorității respective în decursul unei
perioade.
În acest sens, cadrul legislativ european (implicit cel
românesc) pentru achizițiile publice enunță 7 principii:

Primele țări-partenere în derularea importurilor au fost 1. nediscriminarea

Ucraina, România și Rusia. În anul 2008, valoarea
totală a importurilor Republicii Moldova din România a 2. tratamentul egal
fost de 449 milioane dolari.următoarele: Rusia - 980 3. recunoașterea reciprocă
milioane dolari, România - 644 milioane dolari,
Ucraina - 620 milioane dolari, Italia - 418 milioane 4. transparența
dolari, Germania - 370 milioane dolari, Iran - 4,1
milioane dolari. 5. proporționalitatea

An Export ($)  UE  CSI Import ($)  UE  CSI 6. eficiența folosirii
fondurilor publice
2014 ▼2.339.530.000 53,26% 31,44% ▼5.316.959.000 48,29% 27,26%
7. asumarea răspunderii
2015 ▼1.966.837.000 61,90% 25,03% ▼3.986.820.000 49,01% 25,53%
Aceste principii reprezintă
2016 ▲2.045.340.000 65,14% 20,25% ▲4.020.356.000 49,09% 25,55% baza directivelor Uniunii
Europene și cadrul în care s-
2017 ▲2.425.118.000 65,85% 19,09% ▲4.831.412.000 49,45% 24,96% a dezvoltat legea achizițiilor
publice din România Legea
2018 ▲2.706.902.000 68,79% 15,37% ▲5.764.279.000 49,47% 25,14% nu acoperă toate aspectele
ce pot apărea în activitatea
de achiziții publice și
Autoritățile contractante încearcă să se asigure că prin anumite aspecte ipotetice sunt greu de reglementat.
procesul de achiziții publice se consumă efectiv, Atunci când o autoritate contractantă nu regăsește în
lege aspectul cu care ea se confruntă în viața reală,
poate face recurs la principii. Dacă nici unul din aceste
7 principii nu este încălcat, atunci, acțiunile întreprinse
de autoritatea contractantă sunt corecte.
Sistemul de achiziții publice (SAP)
Sistemul de achiziții publice (SAP) reprezintă totalitatea
regulilor și acțiunilor referitoare la cheltuirea banilor publici în
scopul satisfacerii unui interes public. Elementele componente
ale sistemului sunt: • autoritatea de reglementare; • autoritățile
contractante; • operatorii economici; • supraveghetorii
sistemului. SAP este format din cadrul legal și cadrul
instituțional, necesare pentru a asigura buna desfășurare a
activității în domeniul achizițiilor publice. Componenta
instituțională presupune totalitatea instituțiilor menite să asigure
aplicarea cadrului legal, monitorizarea și sporirea eficienței
procedurilor de achiziții publice. Dintre acestea fac parte: 1.
Ministerul Finanțelor prin: Agenția Achiziții Publice (A.A.P.) și
Direcția finanțele economiei naționale, cheltuieli capitale și
achiziții publice 2. Serviciul Control Financiar și Revizie 3.
Curtea de Conturi 4. Trezoreria de Stat.
-ramurale în domeniul achizițiilor publice, Agenția
Achiziții Publice, ca autoritate administrativă de
specialitate are următoarele atribuții:
- elaborează și propune Guvernului spre aprobare
proiecte de acte normative necesare executării prezentei
legi, elaborează propuneri în ce privește modificarea și
completarea legislației privind achizițiile publice;
- coordonează, monitorizează, evaluează și controlează
modul în care autoritățile contractante respectă
procedurile de achiziții publice și de atribuire a
contractelor de achiziții publice;
- întocmește, actualizează și menține lista operatorilor
economici calificați și lista de interdicție a operatorilor
economici;

Agenția Achiziții Publice se situează în centrul

Sistemului de Achiziții Publice, rolul și importanța sa
fiind determinate de principalele atribuții ce i-au fost
stabilite prin lege. Fiind înființată în scopul
reglementării de stat, efectuării supravegherii,
controlului și coordonării inter