UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA: DREPT , ZI

REFERAT
Clinică juridică

Tema: Percheziția domiciliară

Galați
2020
BIBLIOGRAFIE
1. Procedură penală Partea generală volumul 1, M. Udroiu, Editura
C.H.Beck, București, 2019
1
 2. Clinică juridică în materie procesual penală, Lector univ. dr.
Silviu Jîrlăianu, Galați, 2018
3. Tactică criminalistică, G.I.Olteanu, M.Ruiu, Editura AIT
Laboratories
4. Codul penal, codul de procedură penală, Dan Lupașcu, Editura
Universul juridic, București, 2018

Alte surse: www.scribd.com Percheziția în criminalistică

Noțiune

Percheziția constituie procedeul probatoriu prin care sunt căutate, în vederea ridicării, obiecte,
înscrisuri sau oricare alte bunuri care pot fi folosite ca probe în procesul penal. Ca origine,

2
denumirea de „percheziție” provine din latinescul „perquiro” care înseamnă a căuta, a cerceta cu
grijă. 1
Percheziția este de multe ori decisivă în soluționarea cauzelor penale. Aceasta se prezintă a fi o
activitate complexă și destul de dificilă, pot spune chiar că este una dintre cele mai
„pretențioase” activități efectuate de către organul de urmărire penală.
Conform art. 156, al. (1) și (2) din NCPP, percheziția poate fi domiciliară, corporală, informatică
sau asupra unui vehicul.
Subiectul pe care îl voi aborda în această lucrare va fi percheziția domiciliară care poate fi
definită prin acel procedeu probatoriu ce constă în cercetarea locuinței unei persoane fizice,
sediului profesional al unei persoane juridice sau a unui alt spațiu care aparține sau este folosit de
o persoană fizică sau juridică (NCPP, art. 157 al.(2)). Percheziția domiciliară se poate efectua și
în alte locuințe sau spații ce aparțin altor persoane, cum ar fi unele rude ale suspectului sau
inculpatului, martorilor etc.
Scopul efectuării percheziției îl constituie descoperirea și strângerea probelor cu privire la
infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare urmărirea penală, dar și conservarea urmelor săvârșirii
infracțiunii sau prinderea suspectului ori inculpatului.

Autorizarea percheziției domiciliare

Pentru efectuarea unei percheziții domiciliare, este necesară autorizarea judecătorului, indiferent
dacă persoana în al cărei domiciliu se va efectua procedeul probatori este de acord sau nu cu
desfășurarea percheziției. 2
Potrivit art. 157 al(1) NCPP, percheziția domiciliară poate fi dispusă în următoarele cazuri: „dacă
există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană” și se
presupune că această percheziție poate conduce la descoperirea și strângerea probelor cu privire
la această infracțiune, la păstrarea urmelor infracțiunii sau la prinderea suspectului/ inculpatului
și respectiv dacă suspiciunea rezonabilă este datorată deținerii unor obiecte sau înscrisuri ce au
legătură cu infracțiunea pentru care a fost începută urmărirea penală.
Percheziția domiciliară poate fi dispusă numai de judecătorul de drepturi și liberțăți, prin
încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecății, de
instanță, din oficiu sau la cererea procurorului (art. 158 al(1) NCPP). Înaintea începerii urmăririi
penale sau în faza camerei preliminare, nu se poate dispune percheziția domiciliară.

Efectuarea percheziției domiciliare

Percheziția domiciliară se efectuează de către procuror sau organul de carcetare penală (art. 159
al.(1) NCPP. Organul judiciar, înaintea începerii percheziției, se legitimează și înmânează o
copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziția, reprezentantului

1
G.I. Olteanu, M.Ruiu, Tactică criminalistică, Editura AIT Laboratories. Pagina 96
2
M. Udroiu, Procedură penală Partea generală, volumul I, Editura C.H.Beck, București, 2019. Pagina
530

3
acestuia sau a unui membru de familie. Art. 159 al. (14) NCPP, prevede o excepție de la această
regulă.
Persoanele la care se efectuează percheziția li se cere, înainte de începerea acestui procedeu,
predarea de bunăvoie a obiectelor sau persoanelor căutate. Un alt aspect al efectuării percheziției
este imposibilitatea efectuării acesteia în timpul nopții, la care se adaugă de asemenea și o
excepție în ipoteza în care este vorba despre o infracțiune flagrantă sau un local public, deschis la
ora percheziției.
Dacă organele judiciare consideră necesar, pot restricționa libertatea de mișcare a persoanelor
prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziția. De asemenea,
organul judiciar trebuie să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurile ce au legătură
cu fapta.3
Cei care efectuează percheziția au dreptul să deschidă, prin folosirea forței, încăperile, spațiile
sau obiecte în care s-ar găsi înscrisurile, urmele infracțiunii, obiectele sau persoanele căutate. În
timpul efectuării percheziției, „percheziționatul va fi observat și studiat în permanență, întrucât
reacțiile sale emoționale ” 4 pot conduce nemijlocit la aflarea unor indicii ce țin de obiectul,
persoana sau înscrisurile căutate.
După identificarea obiectelor pentru care s-a dispus percheziția domiciliară, acestea se prezintă
persoanei de la care au fost ridicate pentru a fi recunoscute de către acesta. Apoi se iau probele
pentru analiză în dublu și se sigilează, iar una dintre probe se lasă celui de la care se ridică dacă
deținerea acestora este considerată legală.
În final, organul judiciar care a efectuat percheziția, consemnează activitățile desfășurate întru-un
proces verbal, după cum observăm din art. 161 al.(2) NCPP. Copia procesului verbal întocmit se
lasă persoanei la care s-a efectuat percheziția. Obiectele sau înscrisurile ridicate, care constituie
mijloace de probă, se atașează la dosar sau se păstrează într-un alt mod, iar acelea care nu pot fi
ridicate, se pot fotografia, referitor la urmele săvârșirii infracțiunii, acestea sunt ridicate și
conservate. Potrivit art. 162 al.(4) NCPP, obiectele ce nu au legătură cu cauza se restituie
persoanei căreia îi aparțin, în cazul în care nu sunt supuse confiscării.

Pregătirea percheziției domiciliare

Pentru a putea fi efectuată o percheziție domiciliară, pe lângă aspectele reflecate anterior, este
necesar și stabilirea scopului efectuării percheziției, obținerea datelor referitoare la locurile ce
urmează a fi percheziționate, persoanele la care urmează să se facă percheziția, stabilirea
momentului efecuării percheziției, pregătirea mijloacelor tehnice necesare efecuării percheziției,
formarea echipei care va efectua percheziția și stabilirea obiectelor care trebuie căutate și
ridicate.
Stabilirea unui scop în efectuarea percheziției domiciliare este un moment deosebit de important,
întrucât cei ce vor efectua percheziția vor avea o imagine clară cu privire la ceea ce urmează a fi
căutat sau asupra activităților pe care urmează să le desfășoare.

3
M. Udroiu, Procedură penală Partea generală, volumul I, Editura C.H.Beck, București, 2019. Pagina
540
4
Clinică juridică în materie procesual penală, Lector univ. dr. Silviu Jîrlăianu, Galați, 2018. Pagina 87

4
Referitor la locul unde urmează să fie desfășurată percheziția, ne interesează în special adresa
exactă, particularitățile de construcție a încăperii, repartizarea geamurilor, ușilor, modalitățile de
acces, persoanele care domiciliază la adresa respectivă, vizitatorii, rudele, numărul de telefon,
particularitățile topografice a solului, alte construcții sau dependințe construite în același loc,
drumurile și căile de acces, etc.
Cunoașterea persoanei la care urmează să se facă percheziția la fel prezintă o importanță
deosebită. În cazul dat ne interesează personalitatea acesteia, datele de identitate, gradul de
cultură, viața de familie, profesia exercitată, relațiile cu vecinii, rudele, prietenii și nu în ultimul
rând comportamentul acetuia.
Prin stabilirea momentului efecturii percheziției se are în vedere timpul cel mai oportun destinat
efectuării percheziției, de regulă acesta trebuie să fie cât mai operativ posibil. Aici putem vorbi
despre stabilirea intervalului de timp care ar putea permite o eficiență maximă a activității
echipei care desfășoară percheziția.
Prin mijloace tehnice necesare efectuării percheziției înțelegem obiectele ce ar putea ajuta echipa
care efectuează percheziția domiciliară. Acestea pot fi: diverse unelte, truse de chei, surse de
iluminare, sonde metalice, magneți foarte puternici, detectoare de metal, cadavre, ultrasunete
aparate Roentgen portabile, aparate de fotografiat, filmare și înregistrare videomagnetică.
Persoanele care v-or efectua percheziția sunt reprezentate de către organul judiciar care va forma
o echipă dintr-un număr suficient de persoane, specialiști din diferite domenii care vor ajuta la
găsirea obiectlor, persoanelor sau înscrisurilor care fac obiectul percheziției domiciliare.
Mai mulți factori pot determina competența echipei cum ar fi: natura și întinderea locurilor,
suprafețelor percheziționate, natura obiectelor căutate, gradul de dificultate pe care îl implică
descoperirea acestora, date ce îl caracterizează pe cel percheziționat, anumite aspecte tactice ce
vor fi folosite în cadrul percheziției, etc. 5 Însă indiferent de situația impusă, echipa de percheziție
va trebui să acționeze într-un mod în care ar putea aduce rezultate pozitive cauzei.

Reguli tactice de efectuare a percheziției domiciliare

Pentru o bună și eficientă desfășurare a percheziției domiciliare, organul judiciar trebuie să

urmărească o conduită tactică și adecvată, adaptată acestui procedeu probatoriu. Percheziția
domiciliară, ca oricare altă percheziție, necesită multă perseverență, calm și răbdare.
De asemenea atenția este indispensabilă în efectuarea corespunzătoare a percheziției, la fel și
examinarea minuțioasă a tuturor bunurilor ce ar putea avea legătură cu săvârșirea unei
infracțiuni. Percheziția domiciliară trebuie efectuată cu minuțiozitate întrun mod metodic și
sistematic.
Pentru aflarea adevărului este necesar ca echipa de percheziție să urmeze câteva reguli generale
cum ar fi: examinarea riguroasă și observarea permanentă a tuturor aspectelor ce au legătură cu
cauza, adaptarea rapidă la situațiile concrete ce apar pe parcursul desfășurării percheziției,
evitarea oricăror conflicte cu cel percheziționat, abținerea de a face aprecieri legate de viața
personală și familia celui percheziționat (care constituie în primul rând o problemă de respect).
5
G.I. Olteanu, M.Ruiu, Tactică criminalistică, Editura AIT Laboratories. Pagina 107

5
În timpul percheziției, este necesară acordarea atenției asupra comportamentului persoanei
percheziționate întrucât psihologia acestuia oferă elemente deosebit de semnificative în
orientarea cercetării și reușitei percheziției. Principalele manifestări la care trebuie să atragă
atenția cel ce efectuează percheziția sunt: modificarea activității cardiovasculare manifestată prin
paloare sau din potrivă roșeață, dereglarea respirației și a emisiei vocale, crispare, scimbare a
expresiei faciale, mișcări sau gesturi nefirești al persoanei percheziționate.
Deplasarea și intrarea la locul percheziției trebuie pregătită cu multă atenție, astfel încât persoana
percheziționată să fie abordată prin surprindere, fără a putea avea timp să înlăture obiectele sau
înscrisurile vizate de organul judiciar. De asemenea, echipa care va efectua percheziția trebuie să
acționeze cât mai discret, fără a putea fi observați de cineva care nu trebuia. Înainte de
pătrunderea în spațiul ce urmează a fi percheziționat, vor fi luate toate măsurile necesare de pază
a intrărilor și de înlăturare a posibilității de a părăsi locul percheziției.
După intrarea la locul percheziției, cel care conduce echipa își va prezenta legitimația și
respectiv, autorizarea dată de judecător. În continuare se va prezenta o copie a mandatului de
percheziție persoanei percheziționate, reprezentantului acestuia sau unei persoane care face parte
din familia percheziționatului cu condiția ca aceasta să posede capacitate deplină de exercițiu,
sau oricărei alte persoane care îndeplinește această condiție. 6 Înaintea începerii percheziției
propriuzise, trebuie luate unele măsuri cu caracter preliminar, cum sunt: inspectarea rapidă a
întregului loc percheziționat și luarea unor măsuri de contracarare a oricărei acțiuni violente. În
funcție de situație și de particularitățile obiectelor căutate, persoanele care se află la locul
percheziției pot fi supuse și unei percheziții corporale, efectuate adecvat, după cum prevede
NCPP.
Percheziția domiciliară trebuie efectuată în strictă conformitate cu prevederile legale. Șeful
echipei de percheziție va impune o atmosferă de calm și obiectivitate, dirijând cu competență
activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini sau acțiuni abuzive, cum este
intimidarea persoanei percheziționate, distrugerea sau degradarea unor obiecte și răvășirea inutilă
a încăperii.
Atunci când percheziția se efectuează în spații închise, se cercetează elementele de construcție
ale clădirii, ale încăperilor și dependințelor, cum sunt zidurile, plafoanele, pardoselele, scările,
instalațiile sanitare, precum și obiectele ce se afă în încăperi care ar constitui adăpost pentru
lucrurile, înscrisurile, persoanele tăinuite dar și urme ale infracțiunii.7
În cazul în care prima percheziție a rămas fără rezultat iar anchetatorii au convingerea că în locul
percheziționat sunt ascunse obiecte de interes pentru cauză, se poate efectua o percheziție
repetată. De asemenea, cea de-a doua percheziție poate constitui un valoros procedeu tactic,
întrucât există posibilitatea ca după prima percheziție nereușită, percheziționatul să rămână mai
relaxat și chiar să scoată la suprafață obiectul ce interesează cauzei, iar când se așteaptă mai
puțin să fie informat despre o nouă percheziție, care cel mai probabil va da mai multe roade.
În fine putem afirma faptul că de fiecare dată când se efectuează o percheziție domiciliară și nu
numai, organele judiciare trebuie să acționeze cu maximă precauție, pe baza unui plan bine
elaborat și cunoscut, care să permită controlul chiar și a riscurilor suplimentare.

6
Clinică juridică în materie procesual penală, Lector univ. dr. Silviu Jîrlăianu, Galați, 2018. Pagina 86
7
www.scribd.com Percheziția în criminalistică

6
 Concluzii

În urma studiului efectuat am reușit să pătrundem în esența noțiunii de „percheziție” și în special

acelei de „percheziție domiciliară”. Personal consider că aceste procedee probatorii, dincolo de
reglementarea juridică pe care o putem găsi începând cu art. 156 NCPP până la art.168 ,
reprezintă mult mai mult, întrucât studiind cu atenție și consultând mai multe surse am reusit să
înțeleg într-adevăr ce se ascunde în spatele cuvântului „percheziție”.
La început am clarificat, pe lîngă noțiunile percheziției, cum și în ce cazuri se poate obține
autorizarea pentru efectuarea percheziția domiciliară și respectiv, de către cine poate fi dispusă
aceasta.
În continuare am arătat cum se efectuează o percheziție domiciliară, începând cu legitimarea
organului judiciar care efectuează percheziția și terminând cu procesul verbal unde se
consemnează toate activitățile ce s-au executat în timpul percheziției.
Pregătirea pecheziției domiciliare am explorat-o din perspectiva unui specialist în domeniu. Am
înțeles câtă importanță are obținerea unor date esențiale referitoare la locul unde se desfășoară
percheziția, persoana percheziționată, bunurile care constituie obiectul percheziției dar și
determinarea momentului efectuării percheziției și echipa care o va efectua.
Ultimul aspect pe care l-am introdus în referatul dat este caracterizat de câteva reguli esențiale în
cadrul efectuării percheziției domiciliare de către organul competent. Astfel am reușit să
înțelegem cum trebuie să acționeze echipa care efectuează percheziția, în așa mod încât rezultatul
final să fie unul cât mai favorabil și decisiv în aflarea adevărului.
Personal am rămas impresionată de această tactică a organului judiciar de a efectua percheziția și
de complexitatea acestui subiect pe care l-am mai studiat anterior însă dintr-o perspectivă mult
mai generală.