27.10.

2020
Diareea neonatală la monogastrice
Caracterul polifactorial este întâlnit și la monogastrice, cu deosebirea că factorul infecțios își pune
amprenta în epidimiologia și etiopatogeneza bolii.
La purcei, factorii predispozanți potențează agresivitatea factorilor infecțioși. Astfel, diferite
împrejurări cum ar fi agalaxia scroafelor, temperatura scăzută din adăposturi, reduc substațial, atât
cantitatea de colostru ingerată, cât și absorția anticorpilor, apărând astfel boala.
La căței cauza majoră a bolii rămâne infecția cu parvovirus, condiționată în perioada neonatală de
absența sau insuficiența transferului colostral al anticorpilor maternali.
Patogeneză. La aceste două specii leziunile de la nivel gastrointestinal se manifestă prin vomitare și
diaree. Depleția (diminuarea) rapidă de apă și electroliți conduce la deshidratatrea gravă și la șoc
hipovolemic.Rezorbția masivă de endotoxine de la nivel intestinal grăbește instalarea șocului
endotoxic și septic (infecțios).
Tabloul clinic.
La purcei boala evoluează ,,în cuib,, devin apatici, refuză suptul și prezintă vomitări repetate;
inițial, fecalele sunt păstoase dar devin rapid fluide , apoase gălbui sau cenușii, conținând frecvent
cuaguli de lapte nedigerați – manifestările clinice sunt caractersitice de obicei unor viroze (ex.
Gastroenterita transmisibilă); în cazul enteritei hemoragico – necrotice cu Clostridium perfringens
tipul C se poate constata dezinteria – diaree cu sânge sau hematochezia – pierderea de sânge pe rect
ca urmare a unei hemoragii digestive care epuizează rapid pacienții; enoftalmia și persistența pliului
pielii de la nivelul pleoapei superioare constituie indiciu inconfunabil al unei deshidratari severe.
La căței diareea neonatală este întoddeauna în legătură cu parvoviroza. Deși această viroză
digestivă majoră afectează de obicei cățeii cu vârsta de 6 – 20 săptămâni, apariția simptomelor în
primele două săptămâni de viață este întotdeauna foarte gravă și constituie expresia eșecului
imunizării materno – fetale.
Debutul îmbolnăvirii este brusc, marcat de vomitări cu caracter incoercibil – care nu poate fi oprit și
descărcări diareice apoase cu aspect de dezinterie, anorexie, tahicardie, deshidratare accentuată și
instituirea șocului hipovolemic mortal.
Prevenție și terapie.
La speciile monogastrice un rol important îl joacă aplicarea unei imunoprofilaxii eficiente la
femelele gestante, dar aceasta nu exclude respectarea măsurilor de zooigienă, de nutriție și mai ales
de urmărire strictă a consumului de colostru – la căței primele 48 de ore după fătare.
Pentru asigurarea imunității pasive la purcei și căței se pot plasa pui la femelele doici aflate în
aceași perioadă postpartum.
Cu privire la terapie, trebuie menționat că fluidoterapia intravenoasă la purcei și la căței este cel mai
adesea imposibilă, datorită dificultăților reale de abordare a unei linii venoase. Impedimentul poate
fi ânlăturat, cel puțin la căței, prin perfuzarea soluțiilor cristaloide și coloidale intraosos, dacă nu
poate fi abordată vena safenă. La purcei, o cale eficientă pentru fluidoterapie este cea
intraperitonială.
La purcei, în diareea de natură nutrițională se recomandă rehidratarea orală sau per rect a formulei
medicamentoase originale Suidex (dextroză 45 g, NaH CO (bicarbonat de sodiu) 3, Lizină
(aminoacid esențial) 4 g, Glicină (aminoacid neesențial) 6 g, fosfat monopotasic (KH 2PO4 ) 0,4 g).
Produsul este solvit în 2 l de apă și administrat timp de 4 – 5 zile.
La porcine se practică administrarea lichidelor pe nări cu ajutorul unor seringi mari.Cu seringa se
toarnă încet pe o nară, lichidul care pătrunde prin cavitatea nazală în faringe, unde ia calea
esofagiană, datorită conformației speciale a corneților nazali și a faringelui la por.
Atenție! La celelalte specii de animale nu se administrează niciodată lichide pe nări.
La căței administrarea medicamentelor pe cale bucală se face după ce animalul este contenționat,
adică legat de bot nu prea strâns cu ajutorul unei bande de tifon.Operatorul face cu ajutorul a trei
degete un buzunar la comisura stângă și cu mâna dreaptă toarnă încet lichidul medicamentos în
buzunarul format.Dacă lichidele sunt îndulcite, câinii înghit destul de ușor.
Atenție! Toate animalele cărora li se administrază băuturi forțate trebuie tratate cu blândețe pentru a
le feri de agitații, evitând în felul acesta pătrunderea lichidelor pe cale traheală – situaței adesea
mortală.
La purcei și căței, o particularitate deosebită o constituie calmarea vomitărilor, în acest sens, la căței
se pot utiliza unele antiemetice de uz uman (ex. Emetiral, Metoclopramid), la ambele specii se pot
folosi și medicamente de uz veterianr (ex. Buscopan, Spasmium). Pentru ca efectul antidiareic al
medicamentelor menționate mai sus, se poate folosi cu succes: Cărbune medicinal, Caolin, Pectină.