Asistență Socială, Anul I, ID

Universitatea ” Alexandru Ioan Cuza”- Ia și

Facultatea de filosofie și științe social politice
Curs Metodologia Cerecetării Sociale

SITUAȚIA SERVICIILOR SOCIALE ÎN ROMÂNIA

Studentă Antohi(căs.) Damian Florentina

 Metodologia cercetării sociale este un tip de metodologie specializată
disciplinar, care se dezvoltă în strânsă legătură cu teoria sociologică de referin ță și
metodele sau tehnicile de cercetare empirică.
Metodologia cerecetării sociale se identifică cu o logică a anelizei știin țifice a
realității sociale.
Metodologia ar fi sistemul de norme, tehnici și metode prin care o teorie este
testată, controlată și dezvoltată empiric.
Prin metodologie se desemnează știin ța efectuării cercetării este vorba de o
disciplină generală în care se dezvoltă modalită țile de realizare a cuno șterii
științifice și privesc ansamblul elementelorcare intervin în cercetarea vie ții sociale.
Pentru a-și putea îndeplini studiul, principii și reguli de desfă șurare a
investigațiilor, instrumentul de lucru pentru culegerea și analiza datelor, criterii de
certificare a calității rezultatelor, strategiile explicative și construc ției teoretice,
integrarea teoriilor particulare în teorii mai generale, precum și trecerea la reflec ția
filosocă.
In accepțiunea extinsă, metodologia este definită ca un domeniu de
epistemologie.În accepția cea mai restrânsă, metodologia trimite doar la tehnicile și
strategiile de manipulare a datelor.
Serviciile sociale reprezintă un mijloc actic și mai eficient de sprijin al popula ției
aflate în situații de vulnerabilitate sau marginalizare, în raport cu beneficiile sociale.
Rolul celor două tipuri de măsuri este complementar în sistemul na țional de
protecție socială.
Serviciile sociale au la bază principiul individualizării interven ției, al
ajustării la specificul și nevoile persoanei, la contextul socio-economic în care
trăiesc beneficiarii acestor servicii. Astfel, ele răspund eficient la situatiile de risc
sau de criză și permit o intervenție ajustată la particularită țile beneficiarilor, cu
ajutorul unui personal specializat.
Serviciile sociale reprezintă unul din pilonii importn ți ai sprijinului
pentru incluziune socială a grupurilor vulnerabile. Oferta unor servicii de asisten ță
adecvate, care să răspundă atât calitativ cât și cantitativ unor nevoi sociale
crescânde si din ce în ce mai complexe ale popula ției reprezintă o provocare pentru
orice instituție sau rețele de instituții. Serviciile sociale î și vor demonstra
eficacitatea atât timp cât relația dintr „nevoile grupurilor vulnerabile – ofirirea de
servicii sociale” va fi echilibrată, generând un răspuns complex si integrat în care
misiune serviciilor sociale se regăsește sub umbrela incluziunii sociale.
În urma unoe analize sectoriale cu privire la situa ția actuală de dezvoltare a
serviciilor sociale în România, rezultatele arată că sistemul încă se confruntă cu
multe lipsuri și incoerențe, având o dezvoltare inegală mai ales în ceea ce prive ște
mediul rural. În general, la nivel comunitar, sunt slab dezvoltare sau lipesesc
serviciile de identificare, intervenție timpurie și sistemele de referire pentru
majoritatea grupurilor vulnerabile.
 Menținerea serviciilor sociale la un nivel de calitate ridicat nu reprezintă
numai o garanțiea unui trai decent în comunitate. Ele sunt și un mijloc prin care
beneficiarii serviciilor sociale sunt sprijini ți să devină activi în viata economică și
socială a comunităților, să depășească situa ții de dificultate și să contribuie activ la
bunăstarea colectivă.
În acest context în care problemele sociale se diversifică extrem de rapid,
este esențial ca sectorul serviciilor sociale să fie sus ținut și dezvoltat prin politici
solide, care să includă o viziune pe termen lung și un ” spa țiu de cre ștere„ care să
permita inovația socială.
Intervențiile adecvate pentru imbunătațirea nivelului de via ță a grupurilor
vulnerabile trebuie să aibă la bază câteva principii generale.
Urmatoarele principii generale sunt:
1. Solidaritatea socială, potrivit căreia întreaca comunitate participă la sprijinirea
persoanelor vulnerabile care necesită suport și măsuri de protec ție socială
pentru depășirea sau limitarea unor situații de dificultate, în scopul incluziunii
sociale a acestei categorii de populație.
2. Subsidiaritatea, potrivit căreia, în situa ții în care persoana sau familia nu î și
poate asigura integral nevoile sociale, intervine colectivitatea locală și
structurile ei asociative și complementar, statul;
3. Universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asisten ță socială,
în condițiile prevăzute de lege.
4. Respectarea demnității umane, potrivit fiecărei persoane îi este garantată
dezvoltarea liberă și deplină a personalității, îi sunt respectate statutul
individual și social și dreptul la intimitate și protec ție împotriva oricărui abuz
fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;
5. Abordarea individuală, potrivit căreia masurile de asisten ță socială trebuie
adaptate situației particulare de viață a fiecărui individ, acest principiu ia în
considerare caracterul și cauza unor situații de urgență care pot afecta
abilitățile individuale, condiția fizică și mentală,precum și nivelul de integrare
socială a persoanei;
6. Parteneriatul, potrivit căruia autoritățile publice centrale și locale, institu țiile
publice și private, corelează și mobilizează toate resursele pentru asigurarea
unor condiții de viață decente și demne pentru persoanele vulnerabile;
7. Parteneriatul beneficiarilor, potrivit căruia beneficiarii participă la formularea
și implementarea de supor social și se implică activ în via ța comunită ții, prin
activități voluntare desfășurate în folosul persoanelor vulnerabile;

Grupurile vulnerabile care se regăsesc în comunită țile din României și necesită

intervenții prioritare sunt:
1. copii cu părinți plecați în străinătate;
2. copii cu cerințe educative speciale cu risc de abandon școlar;
3. copii cu dizabilități fară sprijin în comunitate(inclusiv copii care suferă de
cancer/leucemie, boli cronice, HIV/SIDA)
4. copii cu risc de separarede familie și copii separa ți temporar sau definitiv de
familie;
 5. femei tinere sau minore însărcinate fără suportul familiei, cu risc crescut de
abandon al nou-născutului;
6. tineri și persoane adulte cu dizabilități fără servicii de sprijin în comunitate;
7. tineri de peste 18 ani care părăsesc sistemul de protec ție a copilului;
8. persoanele fără venituri sau cu venituri mici;
9. familiile numeroase fără venituri cu grad scăzut de educa ție/ sau părin ți
alcoolici;
10. victime ale violenței domestice;
11.persoane vârstnice dependente;
12. persoanele peste 45 ani care se află în căutarea unui loc de muncă;

În cadrul fiecărui grup pot fi identificate subgrupuri cu particularită ți de

menifestăre variabile de la o zonă la alta.
Direcția de servicii sociale din România oferă o gamă largă de servicii sociale:
1. servicii sociale cu cazare în structuri de tip reziden țial
2. servicii sociale la domiciliul beneficiarului, personă/familie substitut, la
asistent maternal profesionist, în comunitate;
3. servicii sociale de zi
Serviciile sociale din România acorda servicii sociale canstând în presta ții
sociale, pentru persoanele cu handicap(indemnizații lunare, buget complementar
lunar, indemnizații lunare conform legii, presta ții sociale pentru minorii cu handicap,
indemnizații de însotitor, indemnizații ale persoanei cu handicap ce beneficiază de
serviciile asistentului personal.)
Drepturile persoanelor cu handicap potrivit legii sunt în domeniul sănată ții și
recuperării:
• consiliere în privința obținerilor dispozitivelor medicale gratuite;
• evidențierea scopului acordării alocației de stat pentru copiii cu handicap,cu
vârstă cuprinsă între 0-18 ani;
• concedii medicale pentru îngrijirea copilului cu handicap care necesită
internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu, precum si pentru reabilitare,
pănă la vârsta de 18 ani.
• Acordarea gratuită a transportului cu mijloace de transport în comun de
suprafață sa cu metroul, precum și a transportului interurban, cu autobuze sau
cu navele pentru transport fluvial, atât persoanelor cu handicap, cât și
insotitorilor.
Asistența socială în situația persoanei vârstnice singure sau a cărei familie nu
poate să asigure, parțial sau integral, îngrijirea și între ținerea acesteia, statul
intervine prin acordarea de beneficii de asistență socială și servicii sociale adecvate
nevoilor strict individuale ale persoanei vârstnice. Beneficiile și serviciile de
asistență socială se acordă persoanelor vârtnice conform legii. Aceasta se adresează
vârstnicilor care se găsesc în situații vulnerabile(nu realizează venituri,nu se pot
gospodări singuri și necesită asistență și îngrijire, nu au locuin ță și nici posibilitate
de a-și asigura condițiile de locuit.)
Persoanele vârstnice vulnerabile primesc indemniza ții de ingrijire acordate
conform legii, alocații și contribuții pentru asigurarea îngrijirii și a hranei; facilită ți
privind transportul urban, achiziția de produse alimentare.
Persoanele vârstnice pot beneficia de ajutor pentru încălzirea locuin ței,
condiția principală pentru a-l obține fiind veniturile solicitantului să fie sub nivelul
actului normativ aprobat de guvern.
Toate aceste servicii sociale acordate persoanelor vârstnice sunt pentru a
preveni, limita sau înlatura efectele temporare ori permanente ale unor situa ții care
pot afecta viața persoenelor vârstnice sau pot genera riscul de excluziune socială.
În România serviciile sociale au devenit din ce în ce mai dezvolate și oferă
centre de zi sau permanente pentru persoanel sau grupurile vulnerabile de la nivelul
tării, serviciile de asistență socială de stat sau funda țiile care activează pe teritoriul
României au ca scop comun sprijinirea persoanelor vulnerabile prin acordarea de
servicii sociale individuale sau la nivelul comunită ții din care fac parte.
Pe teritoriul României se găsesc centre maternale care acordă sprijin tinerelor
sub 18 ani insărcinate, care nu au posibilitatea să î și crească singure copii. Aceste
centre vin în sprijinul tinerelor mame cu risc cresc de a- și abandona copiii,
oferindule cazare, consiliere psihologică dar și ajutor de specialitate pentru îngrijirea
nou-născutului.
Centrele de zi sau noapte pentru persoanele făra adăpost, oferă găzduire,
hrană,îngrijire pe perioadă determinată, asisten ță medicală primară, pe baza
contractului de servicii;
Evaluează situația persoanelor fără adăpost, întocme ște dosarul de admisie și îl
înaintează spre aprobare Directorului general;
Sprijină asistații în vederea întoarcerii acestora în localită țile lor de domiciliu,
în colaborare cu instituțiile componente;
Sprijină beneficiarii în obținerea documentelor de identitate pierdute sau
furatem prin întocmirea dosarelor.
Identifică resursele comunitare care pot fi utilizate în vederea rezolvării
cazurilor sociale.
Identifică și mobilizează resursele beneficiarilor;
Stabilește identitatea persoanei amnezice sau cu probleme mentale;
Identifică cauzele care au generat sărăcia extremă în care se află beneficiarul;
Asigură servicii de consiliere psihologică și profesională.
Beneficiarii centrelor pentru persoane fără adăpost se adresează tuturor
persoanelor care nu au un domiciliu și nici rude care să aibă grijă de ei, familiilor
evacuate din diverse motive.
 BIBLIOGRAFIE

1. Internet, Metodologia cercetării sociale,biblioteca.regielive.ro

2. Strategia județeană Vrancea de dezvoltare a serviciilor sociale.
3. Www. Dgaspc3.ro centru persoane fără adăpost.