TRANSMISII PRIN ANGRENAJE

TRANSMISII PRIN ANGRENAJE

CUPRINS
16.1. Definire. Funcţiuni ………………………........................................... 289
16.2. Elementele geometrice ale angrenajelor cilindrice……....................... 290
16.2.1. Modificarea danturii…..…………………………………................. 293
16.2.2. Alegerea deplasărilor specifice ale profilului……………………… 301
16.3. Elementele geometrice ale angrenajelor cilindrice cu dinţi încinaţi .... 308
16.4. Elementele geometrice ale angrenajelor conice.................................... 310
16.5. Elementele geometrice ale angrenajelor melcate…………………….. 317
16.6. Precizia de execuţie şi sistemul de toleranţe la angrenaje ………....... 323
16.7. Materiale utilizate în construcţia roţilor dinţate………….................... 325
16.8. Forţele din angrenaje…………………………………………………. 334
16.8.1. Forţele din angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi………………… 334
16.8.2. Forţele din angrenajele cilindrice cu dinţi înclinaţi ……………….. 335
16.8.3. Forţele din angrenajele conice cu dinţi drepţi …………………….. 337
16.8.4. Forţele din angrenajele melcate…………………………………… 338
16.9. Modurile şi cauzele distrugerii angrenajelor…………………………. 340
16.10. Calculul de rezistenţă al angrenajelor………………………………. 343
16.10.1. Calculul la contact al angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi…… 343
16.10.2. Calculul la încovoiere ………...………………………………… 349
16.11. Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi...... 360
16.11.1. Calculul la contact………………………………………………… 361
16.11.2. Calculul la încovoiere ……………………………………………. 364
16.12. Calculul de rezistenţă al angrenajelor conice cu dinţi drepţi………. 366
16.12.1. Calculul la contact………………………………………………… 366
16.12.2. Calculul la încovoiere…………………………………………… 367
16.13. Calculul angrenajelor melcate la contact…...………………………. 369
16.13.1. Calculul angrenajelor melcate la încovoiere...……………………. 370
16.14. Precizări privind dimensionarea angrenajelor……………………… 371
16.15. Rezistenţe admisibile……………………………………………… 373
16.15.1. Rezistenţe admisibile pentru solicitarea de contact, respectiv de
încovoiere pentru predimensionare………………………………………… 373
16.15.2. Rezistenţe admisibile pentru solicitarea de contact………………. 377
16.15.3. Rezistenţe admisibile la solicitarea statică de contact……………. 377
16.15.4. Rezistenţa admisibilă la oboseală la piciorul dintelui…………….. 378
16.15.5. Rezistenţe admisibile la solicitarea statică maximă de încovoiere
la piciorul dintelui………………………………………………………… 378
Aplicaţii…………………………………………………………………….. 379

287
ORGANE DE MAŞINI

288
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
16.1. Definire. Funcţiuni

Angrenajul este un mecanism format din douã roţi dinţate conjugate, care
transmite direct mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune de la un arbore
conducãtor la un arbore condus.
Roţile dinţate sunt organe de maşini ai cãror dinţi sunt dispuşi regulat pe
suprafeţe teoretice, în general de revoluţie. Aceste suprafeţe, în cazul a douã roţi
dinţate în angrenare, se rostogolesc una pe cealaltã, datoritã cãrui fapt se numesc
suprafeţe de rostogolire.
Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate ale unui angrenaj, în
vederea asigurãrii mişcãrii continue, se numeşte angrenare. Continuitatea
angrenãrii este asiguratã prin existenţa permanentã cel puţin a unei perechi de dinţi
în contact. Contactul între dinţi se realizeazã pe suprafeţele laterale ale acestora,
numite flancuri.
Un angrenaj poate sã transmitã mişcarea de rotaţie în ambele sensuri prin dinţi
cu flancuri simetrice. Continuitatea şi succesivitatea contactului între dinţi
reprezintã condiţia esenţialã a unei angrenãri corecte (legea angrenãrii).
Funcţiile unui angrenaj sunt transmiterea forţatã a mişcãrii şi momentului de
torsiune cu modificãrile respective ca mãrime, sens şi direcţie, în limitele puterii
transmise.
În comparaţie cu alte transmisii mecanice, angrenajele prezintã urmãtoarele
avantaje:
- pot realiza rapoarte de transmitere constante, într-o gamã largã de valori;
- permit transmiterea mişcãrii între arbori cu axele de rotaţie dispuse oricum în
plan sau în spaţiu;
- au un randament ridicat, gabarit redus, durabilitate şi siguranţã mare în
exploatare etc.
Caracteristicile ce dezavantajeazã angrenajele sunt:
- valoarea raportului de transmitere nu poate fi oarecare, deoarece numãrul de
dinţi ai roţilor este un numãr întreg;
- necesitã utilaje, scule şi instrumente speciale pentru construcţia şi controlul
roţilor dinţate;
- impun o precizie mare de execuţie şi montaj, mai ales la viteze de rotaţie
mari;
- produc zgomot în timpul funcţionării, mai ales când precizia de execuţie este
mică.
Angrenajul fiind un mecanism de transmitere a mişcãrii de rotaţie, este
caracterizat, în primul rând, prin raportul de transmitere. Pentru a scoate în
evidenţã elementul conducãtor şi cel condus, raportul de transmitere se noteazã cu
doi indici. Primul indice se referã la elementul conducãtor 1, iar al doilea la cel
condus 2. Raportul de transmitere este
n ω
i12 = 1 = 1 (16.1)
n2 ω2

289
 ORGANE DE MAŞINI
Analizând valoarea absolutã a raportului de transmitere, aceasta poate fi > 1
sau < 1. În primul caz este demultiplicator, iar în al doilea - multiplicator.
( )
În cazul angrenajelor conice ortogonale δ1 + δ 2 = 90 , raportul de transmitere
este dat de relaţia
n ω 1
i12 = 1 = 1 = = tgδ 2 (16.2)
n2 ω2 tgδ1
Raportul dintre numãrul de dinţi ai roţii dinţate mari şi numãrul de dinţi ai roţii
dinţate mici se numeşte raport de angrenare, deci
z
i12 = ± 2 (16.3)
z1
Semnul plus se referã la angrenajul interior, iar semnul minus la cel exterior.
Teoria angrenării se face în următoarele ipotez:
- raportul instantaneu de transmitere este constant şi egal cu raportul de
transmitere mediu;
- erorile de execuţie şi montaj sunt nule, deci angrenajul este teoretic, fără joc
între flancurile inactive ale dinţilor;
- roţile dinţate sunt nedeformabile.

16.2. Elementele geometrice ale angrenajelor cilindrice

Elementul principal al unei roţi dinţate îl constituie dantura, care este dispusã
pe periferia roţii, dinţii fiind echidistanţi şi având toţi aceleaşi caracteristici. În
figura 16.1 se prezintã caracteristicile generale ale danturii.
Pasul, caracteristicã importantã a danturii unei roţi dinţate, prezintã douã
inconveniente: este variabil cu raza cercului oarecare şi iraţional, având ca factor
numãrul π .
2π ⋅ rx
p x = ϕ ⋅ rx = (16.4)
z
Primul inconvenient se evitã prin folosirea unei cremaliere de referinţã, care
asigurã un pas constant (p0 = const.). Orice roatã dinţatã este conjugata unei
cremaliere, elementele geometrice ale acesteia fiind definite funcţie de cele ale
cremalierei. Datoritã acestui fapt, prin norme s-au tipizat unele cremaliere, care
astfel devin cremaliere de referinţã. Pasul cremalierei de referinţă se numeşte pas
de referinţă.
Al doilea inconvenient este eliminat prin folosirea unei noi mãrimi, modulul
danturii, definit ca raportul între pasul de referinţã şi numãrul π , standardizat ca
numãr raţional.
p
m= 0 (16.5)
π

290
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
Oricărei roţi dinţate, definită de o cremalieră de referinţă îi corespunde un cerc
(cilindru) de referinţă pe care pasul este egal cu pasul de referinţă p0. Acest cerc
(cilindru) se numeşte cerc (cilindru) de divizare. Pasul pe cercul de divizare este :
2π ⋅ r π ⋅ d
p = p0 = ϕ ⋅ r = = (16.6)
z z
sau
p
d = 0 ⋅ z = mz (16.7)
π
Caracteristicile cremalierei de referinţã sunt date în STAS 821 (fig. 16.2).

Fig. 16.1

Mărimile caracteristice ale profilului de referinţã sunt:

- ha - înãlţimea capului de referinţã: ha = ha∗ ⋅ m = 1 ⋅ m
( )
- hf - înãlţimea piciorului de referinţã: h f = h∗f ⋅ m = ha* + c0* ⋅ m = 1,25 ⋅ m

( )
- h - înãlţimea dintelui de referinţã: h = ha* + h *f ⋅ m = 2,25 ⋅ m
- c - jocul de referinţã la picior (la cap): c = c0∗ ⋅ m = 0,25 ⋅ m
- α 0 - unghiul profilului de referinţã: α 0 = 20°.

291
 ORGANE DE MAŞINI
Profilul cremalierei de referinţã are o linie de referinţã care este perpendicularã
pe axele dinţilor. Aceastã linie delimiteazã capul şi piciorul dinţilor. În mod
normal, pe linia de referinţã grosimea dintelui şi mãrimea golului sunt egale.
Profilul evolventã poate fi executat cu ajutorul unei scule generatoare sub
formã de cremalierã, ca şi când aceasta ar angrena cu roata a cãrei danturã o taie. O
cremalierã generatoare cu flancuri drepte este, bineînţeles, uşor de executat şi
reprezintã negativul cremalierei de referinţã (fig. 16.2).
Modulul cremalierei de referinţã este standardizat (STAS 822) şi corespunde
diametrului de divizare al roţii.
În vederea reducerii numărului de scule necesare prelucrării roţilor dinţate sunt
standardizaţi : modulul cremalierei m, coeficientul capului dintelui cremalierei de
 h   h 
referinţă  ha* = a  , coeficientul piciorului dintelui  h*f = f  , coeficientul
 m  m
 c
jocului la piciorul dintelui  c* =  , coeficientul razei de racordare la piciorul
 m
 ρ 
dintelui  ρ *f = f  , unghiul de înclinare al profilului cremalierei α 0 = α . Cu
 m 
excepţia modulului, toate celelalte mărimi sunt constante: ha* = 1 ; c* = 0,25 ;
h*f = ha* + c* = 1,25 ; ρ *f = 0,38 ; α = 20 .

Cremalieră de refenţă Cremalieră generatoare

Fig. 16.2

Evolventa prezintă două proprietăţi remarcabile:

- normala în orice punct al evolventei este tangentă la cercul de bază;
- distanţa măsurată pe direcţia normalei, între punctul de pe evolventă şi cercul
de bază, reprezintă raza cercului de curbură a evolventei în acel punct.

292
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
16.2.1. Modificarea danturii

Roţile dinţate sunt definite prin cremaliera de referinţã şi generate de o

cremalierã sau de o roatã generatoare.
Din motive constructive sau în scopul îmbunãtãţirii condiţiilor de funcţionare,
de rezistenţã sau de uzurã a angrenajului, se recurge în majoritatea cazurilor la
modificarea danturii, la schimbarea geometriei acesteia.
Modificarea danturii a apãrut iniţial ca o necessitate pentru evitarea
interferenţei. În present, modificarea danturii nu se aplicã numai pentru roţile
dinţate cu z ≤ zmin, ci întotdeauna când se urmãreşte realizarea unui angrenaj cu
caracteristici superioare. Astfel, modificarea danturii se face în urmãtoarele
scopuri:
- evitarea subtãierii sau a interferenţei în angrenare;
- realizarea unei distanţe între axe standardizatã sau impusã din alte condiţii;
- îmbunãtãţirea randamentului angrenajului, prin reducerea alunecãrilor între
flancurile dinţilor conjugaţi;
- îmbunãtãţirea condiţiilor de ungere, prin menţinerea sensului alunecãrii
relative între flancurile dinţilor conjugaţi, sau cel puţin prin scoaterea polului
angrenãrii din zona de angrenare singularã;
- asigurarea unei repartiţii cât mai uniforme a sarcinilor pe dinţii roţilor
dinţate;
- mãrirea capacitãţii de încãrcare a flancurilor dinţilor la tensiuni de contact,
prin mãrirea razelor de curburã ale profilelor;
- mãrirea rezistenţei la încovoiere a dinţilor prin îngroşarea bazei acestora.
Posibilitãţile de modificare a danturii sunt multiple. De aceea, efectele acesteia
pot fi din anumite puncte de vedere avantajoase, iar din altele dezavantajoase.
Datoritã acestui fapt, stabilirea modificãrii danturii este destul de dificilã. În
majoritatea cazurilor se ajunge la un compromis, adicã se modificã dantura pentru
îmbunãtãţirea unor elemente ce prezintã importanţã mai mare, în defavoarea altora
ce nu prezintã interes deosebit în cazul respectiv.
Modificarea danturii poate fi:
- frontalã, caz în care profilul dintelui este identic modificat în toate planele
frontale;
- axialã, caz în care profilul nu este identic modificat în toate planele, putând
chiar sã rãmânã în anumite zone nemodificat; de obicei aceasta se realizează
simetric faţă de planul frontal ce trece prin centrul roţii.

16.2.1.1 Modificarea frontalã a danturii

Modificarea frontalã poate fi realizatã prin pãstrarea nemodificatã a

cremalierei de referinţã, respectiv generatoare sau prin modificarea acesteia.
a. Modificarea frontalã fãrã modificarea cremalierei de referinţã respectiv
generatoare, permite realizarea roţilor dinţate modificate cu profil evolventã, prin
293
 ORGANE DE MAŞINI
metoda rulãrii cu scule normalizate sau standardizate, ceea ce simplificã
considerabil tehnologia de fabricaţie. Acest lucru se poate realiza prin:
- deplasarea profilului, care constã în schimbarea radialã a cremalierei
generatoare faţã de poziţia convenţionalã zero (linia de referinţã tangentã la
diametrul de divizare al roţii);
- modificarea zonei de racordare a dintelui dupã generare, printr-o prelucrare
suplimentarã cu o altã sculã;
- scurtarea dintelui, micşorând cercul de cap al roţii.
a.1. Modificarea prin deplasarea profilului.
Modificarea danturii prin deplasarea profilului are cea mai mare aplicare. Ea
este caracteristică profilului evolventă şi poate fi realizată indiferent dacă roata
dinţată este generată de o cremalieră generatoare sau de o roată generatoare.
Danturile cu deplasare de profil se obţin prin simpla modificare a poziţiei
sculei de danturare faţã de roatã, distanţa dintre linia de referinţã şi linia de divizare
a cremalierei generatoarei fiind de " x ⋅ m ", unde x fiind coeficientul deplasãrii de
profil sau deplasarea specificã a profilului, cu semnul + sau -.

Fig. 16.3

Deplasarea de profil se considerã pozitivã dacã scula se îndepãrteazã de roatã,

deci cercurile de cap şi de picior se mãresc, iar grosimea dintelui pe cercul de
divizare creşte (fig. 16.3). În acest caz

294
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
dw > d; aw > ad şi α w > α 0 . (16.8)
Deplasând cremaliera în sens negativ (spre piciorul dintelui) cu valoarea
" x ⋅ m ", se obţine o danturã minus, deci o roatã dinţatã deplasatã negativ (fig.
16.4). Caracteristic pentru aceste roţi dinţate sunt inegalitãţile
dw < d; aw < ad şi α w < α 0 . (16.9)
Atunci când dreapta de referinţã coincide dreapta de divizare (ambele tangente
la cercul de divizare al roţii), se obţine roata zero,la care xm = 0, deci x = 0 (fig.
16.6).
Pentru o comparaţie mai clarã a celor trei tipuri de danturã, în figura 16.5 sunt
reprezentate trei roţi dinţate cu acelaşi numãr de dinţi, generate cu aceeaşi
cremalierã generatoare, dar având deplasarea specificã diferitã. Deoarece cercurile
de bazã sunt de aceeaşi mãrime (rb = r ⋅ cos α 0 ) , rezultã cã profilele dinţilor sunt
conturate de aceeaşi evolventã, numai cã se folosesc porţiuni de evolventã diferite.

Fig. 16.4

În comparaţie cu dintele roţii zero, dintele roţii plus este mărginit de două
porţiuni de evolventă mai depărtate de cercul de bază, are arcul dintelui pe cercul
de picior mai mare şi cel de pe cercul de cap mai mic. Se ştie că razele de curbură
sunt cu atât mai mari cu cât punctele de pe evolventă sunt mai depărtate de cercul
de bază. Prin urmare, dintele roţii plus are o capacitate portantă mai mare la
tensiuni de contact decât flancul dintelui roţii zero sau minus. Îngroşarea bazei
295
 ORGANE DE MAŞINI
dintelui măreşte rezistenţa acestuia la încovoiere. Ascuţirea dintelui constituie
limita superioară teoretică a deplasării pozitive. În cazul roţii minus, dintele este
profilat de două arce de evolventă mai aproape de cercul de bază, fiind ai subţire la
bază şi mai gros la vărf.
În concluzie, prin modificarea frontală, rezultă dinţi cu formă diferită şi cu
proprietăţi diferite de rezistenţă şi de comportare în angrenare. Prin alegerea
corespunzătoare a deplasării profilelor în funcţiile de condiţiile de funcţionare a
angrenajului, de materialele şi tratamentele utilizate în construcţia roţilor dinţate se
pot obţine îmbunătăţiri esenţiale a parametrilor de calitate al angrenajului.
Douã roţi dinţate cu profil evolventã generate de aceeaşi cremalierã
generatoare, angreneazã între ele. Din împerecherea a douã astfel de roţi dinţate pot
rezulta trei tipuri de angrenaje: angrenaje zero, angrenaje zero deplasate şi
angrenaje deplasate.

Fig. 16.5

296
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE

Fig. 16.6

La angrenajele "zero" , figura 16.6, distanţa dintre axe sau distanţa dintre axe
de referinţă este:
d + d2
ad = 1 (16.10)
2
La angrenajele deplasate:
d + d w2 1  cosα 0 cosα 0 
aw = w1 =  d1 ⋅ + d2 ⋅ =
2 2 cosα w cosα w 

=
1
(d1 + d 2 ) cos α 0 = ad ⋅ cos α 0 (16.11)
2 cos α w cos α w
Calculele pentru determinarea unghiului de angrenare şi a distanţei dintre axe
sunt destul de laborioase, având în vedere operaţiile ce trebuie efectuate cu numere
având cinci, şase sau chiar şapte zecimale.
Se constată că, principial, cercurile de divizare sunt diferite de cercurile de
rostogolire, primele fiind în legătură cu dimensiunea, respectiv cu execuţia, iar
celelalte, cu montajul, respectiv cu funcţionarea.
În tabelul 16.1 sunt sistematizate tipurile de angrenaje exterioare, cu indicarea
prin îngroşare, a tipurilor mai utilizate.

297
 ORGANE DE MAŞINI
În figura 16.7 este reprezentată comparaţia între un angrenaj zero şi un
angrenaj deplasat pozitiv iar în figura 16.8 este reprezentată comparaţia între un
angrenaj zero şi un angrenaj zero deplasat.

Tabelul 16.1. Comparaţii între angrenaje deplasate.

Tip angrenaj Angrenaj Angrenaj Angrenaj deplasat
zero zero
deplasat
Forma danturii Angrenaj plus Angrenaj minus
Pinion 0 + - + + 0 + - - - 0 - +
Roatã 0 - + + 0 + - + - 0 - + -
Suma deplasãrilor xs = 0 xs = 0 xs > 0 xs < 0
specifice
Distanţa între axe ad = aw ad = aw ad < aw ad > aw
Unghiul de α0 = αw α0 = αw α0 < αw α0 > αw
angrenare

a.2. Modificarea zonei de racordare se realizeazã dupã generarea danturii,

printr-o prelucrare suplimentarã cu scule speciale, în vederea evitãrii pericolului
unor interferenţe, în scopuri tehnologice sau, pentru îmbunãtãţirea comportãrii la
obosealã a bazei dintelui. Se recomandã numai în cazuri strict necesare deoarece
scumpeşte roata dinţatã.
a.3. Modificarea danturii prin scurtarea dintelui se aplicã în vederea evitãrii
unor interferenţe, în scopul asigurãrii unui joc de fund necesar, precum şi pentru
reducerea alunecãrilor relative între flancurile conjugate şi o mãrire a
randamentului angrenajului. Nu se aplicã angrenajelor cu viteze periferice mari,
deoarece scurtarea dintelui duce la micşorarea gradului de acoperire.

298
299
TRANSMISII PRIN ANGRENAJE

Angrenaj zero Angrenaj deplasat (plus)

Fig. 16.7
 ORGANE DE MAŞINI

Angrenaj zero

Fig. 16.8
Angrenaj zero deplasat

b. Modificarea frontalã prin modificarea cremalierei constã în modificarea

parţialã sau totalã a parametrilor geometrici ai acesteia: αn, ha∗, c0∗, flancarea
dintelui. Se utilizeazã mai rar.
300
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
16.2.2. Alegerea deplasãrilor specifice ale profilului

Alegerea deplasãrii profilului constituie una din problemele fundamentale ale

proiectãrii angrenajelor.
În acest scop se urmãresc respectarea urmãtoarelor condiţii:
- evitarea interfereneţei în timpul prelucrãrii sau funcţionãrii;
- evitarea ascuţirii dintelui pe cercul de cap, astfel: san ≥ 0,25 mn (materiale de
îmbunãtãţire) şi san ≥ 0,4 mn (materiale durificate superficial);
- menţinerea unui grad de acoperire ε >1,1 şi a unui joc la picior impus.
Trebuie remarcat cã unele modificãri ale danturii sunt obligatorii pentru
asigurarea funcţionãrii angrenajului, iar altele sunt numai recomandate pentru
îmbunãtãţirea acesteia.
Criteriile de alegere a deplasãrilor specifice sunt multiple şi depind de
materialele utilizate la construcţia roţilor dinţate, de tratamentele termice şi
termochimice aplicate, de condiţiile de ungere şi de exploatare etc. Dintre acestea
amintesc:
a. Realizarea unor roţi dinţate cu numãr mic de dinţi, z mai mic decât numărul
zmin, fãrã sã aparã fenomenul de subtãiere. Deplasarea minimă necesară este:
z −z
xmin = min , Pentru ha* = 1 şi α = 20 , zmin = 17
zmin
2ha*
zmin = (16.12)
sin 2 α
Pentru ha* = 1 şi α = 20 , zmin = 17
b. Realizarea unei distanţe dintre axe standardizate sau impuse:
m (z + z )
ad = n 1 2 (16.13)
2 cos β
care se standardizează conform STAS 6055 sau se adoptă folosind un anumit
criteriu.
În continuare se calculeazã suma deplasãrilor de profil şi deplasãrile specifice
x1 şi x2 în funcţie de scopurile urmãrite.
c. Mãrirea capacitãţii portante a angrenajului la solicitarea de contact necesitã
valori pozitive pentru deplasãrile specifice ale profilului, deoarece creşte raza de
curburã a flancurilor dinţilor şi implicit scade presiunea de contact. În acest caz
trebuie verificat gradul de acoperire sã nu scadã sub valoarea minimã şi grosimea
dinţilor pe cercul de cap.
d. Mãrirea capacitãţii portante a bazei dintelui la ruperea prin încovoiere se
face prin deplasãri de profil pozitive, deoarece scade factorul de formã YF, deci
creşte portanţa la încovoiere a danturii. Se observă concordanţa creşterii portanţei
la solicitarea de contact şi la încovoiere a angrenajului cu creşterea deplasărilor de
profil.
e. Mãrirea gradului de acoperire se face prin deplasãri de profil negative.

301
 ORGANE DE MAŞINI
f. Pentru ca un angrenaj modificat sã se încadreze în limitele angrenãrii şi
generãrii, este necesar sã se cunoascã aceste limite. În cazul unui angrenaj compus
din roţile dinţate având z1 şi respectiv z2 dinţi, aceste limite reprezintã legãturi
funcţionale determinate între deplasãrile specifice x1 şi x2 ale celor douã roţi.
Reprezentând grafic aceste funcţiuni într-un sistem de coordonate rectangulare x1 şi
x2, curbele respective închid un contur, în cadrul cãruia angrenajul funcţioneazã.
Pentru valori ale lui x1 şi x2 cuprinse în afara conturului, angrenajul nu
funcţioneazã, se blocheazã şi din acest motiv se numeşte contur de blocare.
În fig. 16.9 se indicã un contur de blocare pentru un angrenaj cu z1 = 18, z2 =
18 şi cremalierã de referinţã, standardizatã. Curbele limitã reprezintã:
- 1 şi 2 - limitele de subtãiere;
- 3 şi 4 - limitele deplasãrii maxime de profil la care capul dinţilor devine
ascuţit (sa = 0);
- 5 - limita deplasãrilor la care ε α = 1;
- 6 şi 7 - limitele de deplasãri la care apare interferenţa la baza dinţilor;
- 8 şi 9 - limitele de deplasãri la care apare interferenţa în zona de racordare a
dinţilor;
- 10 - limitele la care jocul la cap devine nul.
Conturul de blocare nu indicã valorile, ci ajutã sã se verifice dacã valorile
adoptate permit angrenajului o execuţie şi funcţionare corectã.
g. O soluţie cu limite mai restrânse pentru coeficienţii x1 şi x2, dar care
optimizeazã bine cerinţele angrenajelor, o reprezintã norma DIN 3992. Dupã cum
rezultã din figura 16.10 se adoptã x1 + x2 = 0 ... 0,6 pentru danturi cu alunecãri
egalizate, x1 + x2 = 0,6 ... 1,2 pentru danturi cu portanţã mare la flanc şi picior şi x1
+ x2 = -0,4 ... 0 pentru obţinerea unui grad mare de acoperire. Întrucât realizarea
unei portanţe mari este de obicei scopul principal, frecvent se adoptã x1 + x2 ≈ 1,
ajungându-se la o soluţie mult folositã, anume x1 = x2 = 0,5.

z1 = 18; c0 = 25
z2 = 18; h0a = 1

Fig. 16.9

302
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
În continuare xs se repartizeazã pe roţi (x1, x2), folosind figura 16.10, astfel: cu
valorile (z1 + z2)/2 sau (zn1 + zn2)/2 pe abscisã şi xs /2 pe ordonatã, se determină
punctul B prin care se interplolează o dreaptă între R9 şi R10; Pentru z1 şi z2
cunoscute se determină pe această dreaptă x1 şi x2.
h. Angrenajele puternic solicitate prezintã pericolul gripãrii. Una din cauzele
gripãrii o constituie întreruperea filmului de lubrifiant dintre dinţii aflaţi în contact.
În urma studiilor şi experimentãrilor, a rezultat cã una din cauzele ruperii filmului
de lubrifiant este schimbarea sensului alunecãrilor relative dintre flancuri, unde
presiunea hidrodinamicã a filmului este zero. Pentru a îmbunãtãţi condiţiile de
ungere, este deci necesar sã se modifice dantura prin deplasarea profilelor, astfel
încât schimbarea sensului alunecãrilor sã nu se mai realizeze (angrenaje extrapolare
- care au tot segmentul de angrenare în zona segmentului de intrare în angrenare)
sau cel puţin sã nu aibã loc în zona de angrenare singularã. Pentru aceasta, se
recomandã modificarea danturii pinionului, conform monogramei din figura 16.10
[27].
i. Pentru a se obţine concomitent mai multe avantaje ca: alunecãri reduse,
rezistenţe mari ale piciorului şi flancului dintelui, condiţii bune de ungere etc.,
asigurându-se totodatã încadrarea angrenajului în limitele angrenãrii şi generãrii,
deplasãrile profilelor au fost grupate în diferite sisteme de deplasãri specifice.
Sistemul TKBR, pentru angrenaje zero deplasate, recomandã egalizarea
alunecãrilor specifice, iar pentru angrenajele deplasate, şi o mãrire a capacitãţii de
încãrcare (v. tab.1.8 şi 1.9 din [27] sau 15.2 şi 15.3 din [6]).
Când se urmãreşte realizarea unei capacitãţi de încãrcare mare, se recomandã
angrenaje deplasate funcţie de felul solicitãrii la dimensionare (v. tab.1.10 din [27]
sau 15.4 din [6]). Deplasãrile prevãzute de acest sistem asigurã valori maxime ale
rezistenţei flancului dintelui la tensiuni de contact (σ K ) , la încovoiere a bazei

[ ]
dintelui (σ F ) sau la uzurã şi gripare σ ug . În acelaşi timp, deplasãrile sistemului
asigurã încadrarea angrenajului în limitele generãrii şi angrenãrii, cu valoare a
gradului de acoperire ε ≥ 1,1 şi un arc de dinte pe cercul de cap sa ≥ 0,25m .
ISO TC60 propune modificarea danturii dupã cum urmeazã:
- pentru z1 ≥ 30 propune angrenaje zero;
- pentru z1 < 30 şi ( z1 + z 2 ) ≥ 60 propune angrenaje zero deplasate, cu
deplasãrile specifice x1 = -x2 = 0,03 (30 - z1);
- pentru 30 < (z1 + z2) < 60 şi z1 > 10, propune angrenaje deplasate, având
deplasãrile specifice x1 = 0,03 (30 - z1) şi x2 = 0,03 (30 - z2);
- pentru (z1 + z2) < 30, propune x1 + x2 = 0,90, deci tot un angrenaj deplasat.
j. Se recomandã şi urmãtorul mod de adoptare al deplasãrilor specifice care
rezultã din rezolvarea sistemului:
x1 z
= 2 şi x1 + x 2 = x s (16.14)
x2 z1

303
 ORGANE DE MAŞINI
k. Recomandări privind alegerea coeficienţilor de profil.
- pentru angrenaj zero, aw =ad, x n1 = x n 2 = 0 ;
- angrenaj zero deplasat, xs = 0; x n1 = ± x n 2 , 0 ≺ x n1 ≤ 0,6 ;
- dacă a w ≠ a d , a w - cunoscut, se foloseşte relaţia din tabelul 3.6. Se
recomandă:
0 ≺ x n1 ≤ 1 , respectiv 0 ≺ x n 2 ≤ 1 ;
- dacă a w ≠ a d şi a w nu este impus, atunci se pot folosi recomandările ISO TC
60.
- dacă a w ≠ a d şi se cunosc coeficienţii deplasărilor de profil, unghiul de
angrenare frontal se determină cu relaţia:
x n 2 ± x n1
invα wt = 2 tgα n + invα t
z 2 ± z1
Dupã determinarea coeficientului deplasãrii de profil la pinion se verificã dacã
este îndeplinitã condiţia san ≥ 0,25mn sau san ≥ 0,4mn . Dacã aceastã condiţie nu
este respectatã, se determinã coeficientul deplasãrii de profil la pinion din aceastã
condiţie iar coeficientul deplasãrii de profil pentru roata conjugatã din sistemul de
mai sus.
De remarcat cã adoptarea unor deplasãri optime scopului urmãrit se realizeazã
numai când nu se impune o distanţã între axe; dacã se impune distanţa dintre axe,
suma deplasãrilor rezultã automat şi mai poate fi corectatã numai modificându-se
cu 1 la 3 numerele de dinţi ale roţilor, fãrã a modifica însã raportul de transmitere.
În tabelul 16.2 s-au sistematizat principalele mãrimi care intervin în calculul
geometric al angrenajelor cilindrice cu danturã înclinatã, notaţiile şi relaţiile de
calcul corespunzãtoare. Pentru angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi, β = 0 .

Fig. 16.11

304
TRANSMISII PRIN ANGRENAJE

b
Fig. 16.10

305
 ORGANE DE MAŞINI
Tabelul 16.2 Relaţii de calcul pentru angrenajul cilindric evolventic cu dinţi
înclinaţi
Nr. Mãrimea Notaţi Relaţia de calcul
crt. a
0 1 2 3
1 Numerele de dinţi z1, z2 z1 se adoptã; z2 = iz1
2 Cremaliera de α0, mn α0=200 ; mn- STAS 822;
referinţã STAS 821 ha*, hf*, ha*=1; hf*=1,25; c0*=0,25
*
c0
3 Unghiul de presiune αt α t = arctg (tgα 0 / cos β )
în
plan frontal al
cremalierei
4 Modulul frontal mt m
mt = n
cos β
5 Distanţa dintre axele ad
ad = t (z1 + z2 )
m
de 2
referinţã
6 Distanţa dintre axe aw Se impune sau se calculeazã din condiţia de
rezistenţã
7 Unghiul de angrenare αwt  a cosα t 
frontal α wt = arccos d 

 aw 
8 Numãrul echivalent zn1,2
zn1,2 =z1,2 / cos3β
de dinţi
9 Suma coeficienţilor xs z ±z
xn 2 ± xn1 = 2 1 (invα wt − invα t )
deplasãrilor specifice 2tgα n
în
plan normal
10 Coeficientul scurtãrii k h* a − ad
înãlţimii dintelui k h∗ = x s − w
mn
11 Diametrele de d1,2 d 1,2 = mt z1,2
divizare
12 Diametrele de bazã db1,2 d b1,2 = d 1,2 cos α t
13 Diametrele de cap da1,2 (
d a1,2 = d 1,2 + 2 mn ha∗ + x1,2 − k h∗ )
14 Diametrele de picior df1,2 (
d f 1,2 = d 1,2 − 2 mn h∗f − x1,2 )
15 Diametrele de dw1,2 cosα t
d w1, 2 = d1, 2
rostogolire cosα wt
16 Pasul normal pe pn p n = πmn
cercul de divizare
306
 TRANSMISII PRIN ANGRENAJE
17 Unghiul de presiune αyt  rb 
frontal pe un cilindru α yt = arccos ; r ≥r
 ry  y b
oarecare de razã ry  
18 Unghiul de presiune αyn α yn (
= arctg tgα yt ⋅ cos β y )
normal pe un cilindru
(ry)
19 Unghiul de înclinare βy1,2  ry1, 2 
pe un cilindru β y1, 2 = arctg  tgβ 

oarecare (ry)  r1, 2 
20 Arcul dintelui pe sn1,2 sn1, 2 = mn (0,5π ± 2 x1, 2tgα n )
cercul de divizare, în
plan normal şi frontal st1,2 st = sn / cos β
21 Lãţimea danturii b1,2 b2 = ψ a ⋅ a ; b1 = b2 + (5 ⋅ ⋅ ⋅ 10)mn
22 s 
Arcul dintelui pe sat1,2 sat1, 2 = d a1, 2  t1, 2 + invα t − invα at1, 2 
cercurile de cap, în d 
 1, 2 
plan normal şi frontal san1,2 san1, 2 = sat1, 2 cos β a1, 2
23
d a21 − d b21 + d a22 − d b22 − 2aw sin α wt
Gradul de acoperire al εα εα =
angrenajului în plan 2π ⋅ mt cos α t
frontal, gradul de εβ b sin β
εβ =
acoperire suplimentar, π ⋅ mn
respectiv total
εγ ε γ = ε α + ε β > ε α min
Obs: 1° Într-un semn dublu, semnul superior este valabil pentru angrenajele exterioare,
iar semnul inferior pentru angrenajele interioare.
2° Pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi, β = 0 .

307