Capitolul 2

Senzorii de proximitate inductivi si capacitivi

2.1. Senzorii de proximitate inductivi

Principiul de functionare
Senzorii de proximitate inductivi fac parte din categoria senzorilor fără contact,
proximitatea însemnând apropierea dintre două elemente. Sunt senzori parametrici,
senzorii inductivi de prezenta avand iesirea de tip binar. Pot detecta numai materiale
metalice feroase si neferoase.

Fig. 2.1. Exemple de variante constructive pentru senzorii inductivi

Ca domenii de aplicabilitate se pot enumera: sesizarea capetelor de cursă,

detectarea dintilor unei roti dintate – pentru aplicatiile de determinare a numarului de
rotatii, sesizarea prezenţei unui obiect în câmpul de lucru etc. Schema bloc a unui
astfel de senzor este prezentată în figura 2.2 (in figura 2.3 este prezentat un senzor
inductiv fara carcasa, iar in figura 2.4 este prezentata o sectiune printr-un senzor
inductiv). Oscilatorul din cadrul senzorului întreţine un câmp electromagnetic de înaltă
frecvenţă, în jurul bobinei.

Fig. 2.2. Schema bloc a senzorului de proximitate Fig. 2.3. Senzor inductiv - fara carcasa
inductiv

Apropierea unui corp metalic de faţa activa a senzorului conduce la amortizarea

oscilaţiilor (fig. 2.5). Circuitul intern al senzorului prelucrează semnalul rezultat şi
comandă, prin intermediul amplificatorului, circuitul de iesire (de tip releu). Alimentarea
blocurilor componente ale senzorului, se realizează din exterior.

Fig. 2.5. Principiul de funcţionare al senzorului de

Fig. 2.4. Sectiune printr-un senzor inductiv
proximitate inductiv
 1- Senzor
2- Obiect de detectat
3- Camp electromagnetic

Caracteristicile de funcţionare ale unui senzor de proximitate pot fi apreciate în

funcţie de valorile cotelor utile ale acestuia, cote notate în figura 2.6 prin: d – grosimea
corpului ţintă (grosimea obiectului detectat); l - lăţimea corpului ţintă; L – lungimea
corpului ţintă; x – distanţa de la marginea corpului ţintă la centrului feţei sensibile; y –
acoperirea feţei sensibile de către corpul ţintă; s – distanţa de la corpul ţintă la faţa
sensibilă a senzorului de proximitate.

Fig. 2.6. Cotele utile pentru studiul senzorilor de proximitate şi pentru definirea
caracteristicilor de lucru ale acestora

Principalele caracteristici funcţionale sunt :

a) Zona de acţiune, delimitată de curbele limită: curba de anclanşare (amortizarea
oscilaţiilor) şi curba de declanşare (reluarea oscilaţiilor) (fig. 2.7);
b) Distanţa utilă de detecţie, care este puternic influenţată de natura şi
dimensiunile obiectului tinta (fig. 2.8).
c) Fenomenul de histerezis, definit ca şi distanţa dintre punctele de pornire şi cele
de oprire ale oscilaţiilor, în aceleaşi condiţii (fig. 2.7).
d) Durata impulsului de ieşire, determinată în principal de viteza şi dimensiunile
obiectului tinta.

Fig. 2.7. Fenomenul de histerezis al senzorului Fig. 2.8. Influenţa materialului asupra
de proximitate inductiv caracteristicilor senzorului

Putem concluziona ca senzorul de proximitate inductiv constă dintr-o bobină

înfăsurată în jurul unui miez de ferită situat în capul de sesizare. Aplicând o frecventă
înaltă, se generează un câmp magnetic oscilant în jurul capului de sesizare. Câmpul
magnetic este monitorizat de un circuit intern. Când un obiect metalic intră în câmpul
magnetic, câmpul induce curent electric în obiectul de detectat. Valoarea curentului
indus creste odată cu apropierea obiectului de suprafata frontală a senzorului. Acest
curent cauzează un efect de transformator. Ca urmare, atât energia cât si oscilatia
scad în bobină. Până la urmă, oscilatia încetează complet pe măsura apropierii
obiectului. Circuitul intern observă încetarea oscilatiei si comută iesirea.
Având în vedere că functionarea se bazează pe un camp electromagnetic,
efectele de mediu influentează mai putin functionarea senzorilor de proximitate în
comparatie cu senzorii fotoelectrici.

Fig. 2.9. Campul magnetic al senzorului

Senzorii ecranati
Acesti senzori au un cilindru de ecranare dispus în jurul miezului de ferită. Ca
urmare, câmpul electromagnetic scade în fata capului de sesizare. Senzorul poate fi
montat la fată cu suprafata metalică. Astfel, se poate asigura protectia mecanică a
senzorului. Aceasta limitează însă distanta de detectie, dar senzorul poate fi montat
în asa fel încât obiectele metalice de lângă el să nu-l influenteze (figura 2.10).

Fig. 2.10. Evidentierea modului de detectie pentru un senzor ecranat

Senzorii neecranati
Spre deosebire de senzorii ecranati, în acest caz în jurul miezului de ferită nu se
găseste nici un clilindru de ecranare. Diferenta dintre cele două tipuri de senzori se
poate vedea cu ochiul liber. Senzorul neecranat asigură o distantă de detectie mai
mare decât senzorul ecranat cu acelasi diametru. La acelasi diametru, distanta de
sesizare a senzorului neecranat este aproximativ dublă. Odată cu cresterea câmpului,
creste si posibilitatea de influentare laterală a senzorului. De aceea, nu poate fi fixat
la acelasi nivel cu suprafata metalică.
 Fig 2.11. Evidentierea modului de detectie pentru un senzor neecranat

Fig. 2.12. Evidentierea campului magnetic pentru senzor ecranat/neecranat

Utilizarea mai multor senzori de proximitate

Mai multi senzori instalati aproape unul de altul, pot deranja reciproc functionarea
lor. Acest fenomen se numeste interferentă. Astfel de cazuri pot fi atunci când senzorii
sunt dispusi fată în fată sau unul lângă altul (figura 2.13).

Fig. 2.13. Utilizarea a doi sau mai multi senzori de proximitate

De exemplu pentru senzorii cilindrici, inductivi de la Omron această problemă

poate fi evitată prin respectarea distantelor minime din tabelul de mai jos (mm):
 Tab. 2.1.Distante de montaj
Dim M8 M12 M18 M30
Ecranat A 20 30 30 100
B 15 20 20 70
Neecranat A 80 120 120 300
B 60 100 100 200

In general pentru montarea senzorii inductivi in paralel, se poate tine cont de

distantele prezentate in figura 2.14, unde Sn reprezinta distanta de detectie
nominala.

a b
Fig 2.14. Montarea in paralel a senzorilor a) ecranati, b) neecranati

Caracteristici generale ale senzorilor inductivi

Distanta de detectie se refera la distanta la care iesirea senzorului comuta atunci
cand detecteaza un obiect metalic cu proprietatile si cu dimensiunile specificate in fisa
tehnica. Distanta de detectie este influentată de dimensiunea si materialul obiectului
de detectat.

a b
Fig. 2.15. Influenta asupra detectiei a) dimensiunea obiectului, b) materialul obiectului

Obiectul standard utilizat pentru stabilirea distantei maxime de detectie este

reprezentat de un obiect din otel moale cu grosimea de 1 mm. Dacă dorim să detectăm
un obiect diferit de acesta, distanta de detectie va fi mai mică. Exista diagrame care
prezintă aproximativ distantele de detectie referitoare la metale diferite.

Fig. 2.16. Distanta maxima de detectie

Distanța reală de detectare se referă la domeniul de operare real al senzorului.

Aceasta este distanța de operare măsurată efectiv pe un senzor în condiții de
temperatură ambientală de 23 ° C ± 5 ° C și la tensiunea nominală, așa cum este
definit de standardul IEC 60947-5-2.
Conform acestui standard, distanța de detecție reală Sr nu trebuie să depășească
distanța nominală de detectare Sn cu ± 10%: 0,9 Sn ≤ Sr ≤ 1,1 Sn

Fig. 2.17. Distanta stabila de detectie

Histerezisul unui senzor inductiv este reprezentat de diferenta dintre pozitia

obiectului definita de distanta maxima de operare a senzorului atunci cand obiectul
intra in campul de detectie (senzorul comuta – detecteaza obiectul) si pozitia maxima
de retragere (cand obiectul mai este inca detectat la limita, de senzor) atunci cand
obiectul iese din campul de detectie, conform figurii 2.18.

Fig. 2.18. Histerezisul

 Repetabilitatea senzorului inductiv (precizia) reprezinta gradul
de reproductibilitate al unei detectii in raport cu pozitia obiectului de detectat. Cu alte
cuvinte, dacă senzorul comuta atunci cand obiectul de detetctat este pozitionat in cele
doua cazuri: perpendicular pe axa senzorului sau de-alungul axei senzorului, de mai
multe ori in aceeasi pozitie.

Fig. 2.19. Repetabilitatea

Calsificarea senzorilor in functie de tipul semnalului de iesire

In general senzorii pot avea circuitul de iesire cu tranzistori PNP sau NPN. In
functie de acest lucru conectarea iesirii senzorului la sistemul de achizitie de date se
face in mod diferit conform schemelor din figurile 2.20 respectiv 2.21.

Fig. 2.20. Iesire PNP Fig. 2.21. Iesire NPN

Calsificarea senzorilor in functie de numarul de fire pentru conectare

Senzorii pot avea pentru conectare 2, 3 sau 4 fire.
In general codul culorilor pentru conectarea senzorilor industriali este urmatorul:
• 2 fire (maro (V+), albastru (V-));
• 3 fire (maro (V+), albastru (V-), negru (semnal));
• 4 fire (maro (V+), albastru (V-), negru (semnal), alb/roz (comutare tip
contact – normal inchis sau normal deschis));
 Fig. 2.22. Senzor cu doua fire Fig. 2.23. Senzor cu 3 fire cu iesire de tip PNP
(contact normal deschis) (contact normal deschis)

Fig. 2.24. Senzor cu 4 fire cu iesire de tip PNP

(contact normal deschis)

Calsificarea senzorilor in functie de contactului aferent iesirii senzorului

Senzorii pot fi cu contact normal deschis (CND) sau cu contact noramal inchis
(CNÎ). In functie de tipul contactului atunci cand senzorul detecteaza un obiect poate
sa genereze sau sa nu genereze semnal. In tabelul 2.2 sunt prezentate cele doua
cazuri in raport cu statusul indicatorului (ledului).

Tab. 2.2. Statusul indicatorului in raport cu tipul contactului

Iesire cu CND Iesire cu CNÎ
Lipsa obiect Led indicator

Status contact
iesire
Prezenta obiect Led indicator

Status contact
iesire

Combinand cele 3 criterii de clasificare in fuctie de tipul semnalului de iesire,

numarul de fire pentru conectare si tipul contactului, se obtin urmatoarele cazuri
prezentate in tabelul 2.3.
Tab. 2.3. Clasificarea senzorilor in functie de 3 criterii functionale
Senzori Contact normal deschis Contact normal inchis
2 fire

NPN PNP NPN PNP

3 fire

4 fire
 Senzorii inductivi pot functiona in medii industriale unde conditiile sunt neprielnice
(tabelul 2.4):
• rezistenta la apa si ulei;
• rezistenta mecanica ridicata;
• imunitate la zgomote electro-magnetice;
• rezistenta la diferente mari de temperatura;
• rezistenta la vibratii cu frecvente inalte.
Tab. 2.4. Conditii exploatare senzori

Rezistenta la umiditate Rezistenta mecanica

Imunitate la zgomote electro- Rezistenta la diferente mari de Rezistenta la vibratii cu

magnetice temperatura frecvente inalte

Senzorii pot fi precablati (figura 2.25), sau cu conectori (figura 2.26).

a) b)
Fig. 2.26. Senzor cu conectori – a) senzor propriu-zis,
Fig. 2.25. Senzor precablat
b)conectori

In functie de numarul de pini, dispunerea acestora, diametrul de conectare si

aplicatiile in care sunt utilizati senzorii, conectorii acestora sunt de mai multe tipuri. In
tabelul 2.5 sunt prezentate exemple de conectori.
Tab. 2.5. Tipuri de Conectorii
 Exemple de aplicatii ale senzorilo inductivi

Fig. 2.27. Detectarea integritatii burghiului Fig. 2.28. Numararea dintilor unei roti
dintate – aplicatie pentru determinarea
pozitiei, vitezei

Fig. 2.29. Detectarea capacelor sticlelor/cutiilor Fig. 2.30. Detectarea obiectelor metalice in
cutii
2.2. Senzori de proximitate capacitivi
Senzorii de proximitate capacitivi sunt dispozitive fără contact care pot detecta
prezența sau absența oricărui obiect care se afla in campul lor de detectie indiferent
de materialul din care acesta este realizat.
Funcţionarea unui senzor de proximitate capacitiv se bazează pe evaluarea
variaţiei capacităţii electrice a unui condensator dintr-un circuit rezonant RC, datorită
apropierii unui material oarecare.
Suprafaţa activă a senzorului de proximitate capacitiv este formată din doi electrozi
metalici dispuşi concentric (figura 2.31), ce se pot reprezenta ca electrozii unui
condensator plan „deschis”, figura 2.32.

Fig. 2.31. Senzor capacitiv Fig. 2.32. Condensator plan „deschis”

 Suprafeţele cu electrozi ale acestui condensator sunt dispuse pe feedback-ul unui
oscilator de înaltă frecvenţă (figura 2.33). Acesta este echilibrat astfel încât să nu
oscileze la o suprafaţa liberă.

Fig. 2.33. Schema bloc a unui condensator de proximitate capacitiv

A şi B – electrozii concentrici ai condensatorului;

C – electrod auxiliar de compensare;
1 – corp detectat; 2 – condensator; 3 – potenţiometru; 4 – oscilator; 5 – bloc
electronic; 6 – semnal de ieşire; 7 – conexiune electrică.

Dacă un obiect (metalic sau nemetalic) se apropie de suprafaţa activă a

senzorului, acesta ajunge în câmpul electric din faţa suprafeţelor cu electrozi. Acest
lucru cauzează o creştere a capacităţii de cuplare între electrozi, iar oscilatorul începe
să oscileze. Amplitudinea de oscilare este măsurată prin intermediul unei comutări a
valorii de ieşire, care este convertită într-o comandă de comutare.
Funcţionarea este diferită în raport cu natura obiectului detectat, figura 2.34.
a) La detecţia materialelor conductoare, obiectul a cărui poziţie este controlată
formează cu faţa sensibilă un condensator a cărui capacitate creşte odată cu
micşorarea distanţei Δx dintre obiect şi faţa sensibilă.
b) La detecţia materialelor izolante, faţa sensibilă este un condensator a cărui
capacitate creşte, cu atât mai mult, cu cât permitivitatea dielectrică a obiectului
controlat este mai mare.

Fig. 2.34. Funcţionarea senzorului capacitiv în funcţie de natura materialului detectat

Senzorii capacitivi pot servi la convertirea în variaţii de capacitate a oricărei mărimi

neelectrice care modifică unul din elemente: distanţa dintre armături, suprafaţa de
suprapunere a armăturilor, permitivitatea electrică a mediului dintre armături.
Senzorii capacitivi se pot realiza în trei moduri:
- cu condensatoare plane cu o armătură fixă şi una mobilă;
- cu modificarea suprafeţei de suprapunere a armăturilor;
- cu modificarea dielectricului (figura 2.35).
 Fig. 2.35. Principiul detectării obiectelor de
senzorii de proximitate capacitivi
Senzorii care funcţionează prin modificarea suprafeţei de suprapunere a
armăturilor unui condensator sunt alcătuiţi dintr-o armătură plană fixă şi una mobilă
care se deplasează paralel faţă de cea fixă.
Capacitatea unui condensator se poate modifica şi prin introducerea de dielectrici
cu permitivităţi diferite între armături sau prin modificarea stării fizice a dielectricului
datorită umidităţii.
Principalele surse de erori le reprezintă variaţiile de temperatură, respectiv
variaţiile umidităţii materialelor nemetalice higroscopice sau ale umidităţii mediului în
care lucrează senzorul. În structura senzorului capacitiv există adesea un electrod de
compensare care are rolul de compensare a influenţei umidităţii asupra funcţionării
senzorului (electrodul C, fig. 2.33).
Sensibilitatea majorităţii senzorilor de proximitate capacitivi poate fi reglată prin
intermediul unui potenţiometru (poz. 3, fig. 2.33). În acest mod este posibilă
suprimarea detecţiei unui alt mediu, de exemplu este posibilă determinarea nivelului
unei soluţii prin peretele unui recipient.
Datorită conductivităţii crescute, metalele ating cele mai mari distanţe de
comutare. Nu trebuie luaţi în considerare coeficienţi de reducere pentru diferite metale,
ca la senzorii inductivi. Pentru evitarea perturbaţiilor, în cazul detectării obiectelor
metalice, acestea se leagă la pământ.
Senzorii capacitivi sunt realizati in diferite variante constructive a carcasei pentru
a putea fi usor integrati in cadrul aplicatiilor. Astfel senzorii capacitivi pot fi: cilindrici,
paralelipipedici sau pentru montare pe conducte (figura 2.36) .

a) b) c)
Fig. 2.36. Variante constructive pentru senzorii capacitivi- a) cilindrici, b) pentru montare - conducte

Influenta obiectelor din jurul senzorului asupra modului de detetctie.

Senzorii capacitivi pot fi influentati de materialele din jurul acestora. De exemplu
pentru un senzor cilindric cu distanta maxima de detectie de 25 mm distantele impuse
de prducator (Omron) sunt reprezentate in figura 2.37.
 Fig. 2.37. Influenta obiectelor din jur asupra senzorului

De asemenea senzorii se pot influenta reciproc atunci cand sunt utilizati 2 sau mai
multi senzori in apropiere unul fata de celalalt (utilizare fata in fata sau alaturat). In
figura 2.38 sunt prezentate cele doua cazuri de montare fata in fata sau alaturat, iar in
tabelul 2.6 sunt prezentate dimensiunile de montaj pentru doi senzori de la Omron cu
distantele maxime de detectie de 20 mm respectiv 25 mm.

a) b)
Fig. 2.38. Montarea a doi senzori capacitivi – a) in serie, b) in paralel
Tab 2.6 Distante de montaj (mm)
Distana de detectie A B
20 100 100
25 100 105

Caracteristicile generale ale senzorilor de proximitate capacitivi, precum si

conectarea, tipul semnalului si tipul contactului aferent iesirii senzorilor sunt similare
cu cele prezentate pentru senzorul de proximitate inductiv la subpunctul anterior.

Aplicatii ale senzorilor capacitivi

Senzorii capacitivi de proximitate sunt utilizati in multe tipuri de aplicatii, insa
tinand cont de principiul de functionare al acestora, ei sunt folositi cu precadere in
aplicatiile unde este necesar sa se verifice daca un recipient este umplut
corespunzator sau nu. Astfel in figura 2.39. a) senzorul este folosit pentru a detecta
produsul in sine, iar in figura 2.39. b) senzorul este folosit pentru a detecta daca
recipientele au capac sau nu. In figurile 2.39. pozitiile c) si d) senzorul este folosit
pentru a verifica daca recipientele sunt umplute corespunzator, in figura 2.39.d) fiind
pus in evidenta inclusiv sistemul de evacuare de pe flux a recipientelor
necorespunzatoare.
 a) b)

c) d)
Fig. 2.39. Aplicatii ale senzorilor capacitivi

Senzorii capacitivi sunt foarte utilizati si pentru detectarea nivelului de umplere al

unor bazine sau buncare, in functie de natura produsului de detectat lichid (figura 2.40)
sau solid (figura 2.41).
Pentru detectarea nivelului de lichid, in functie de tipul corpului senzorului si de
tipul aplicatiei pot exista urmatoarele situatii: un singur senzor cu corp cilindric montat
in exteriorul bazinului pe o conducta de nivel special realizata (figura 2.40. a); 2 senzori
cu corpul cilindric, utilizati pentru mentinerea nivelului de lichid intre anumite limite
impuse, montati in interiorul bazinului (figura 2.40. b); 2 senzori cu corpul cilindric,
utilizati pentru mentinerea nivelului de lichid intre anumite limite impuse, montati in
exteriorul bazinului pe o conducta de nivel special realizata (figura 2.40. c); un senzor
cu corp paralelipipedic montat in exteriorul bazinului pe o conducta de nivel special
realizata (figurile 2.40. d si e). In figura 2.40.e sunt puse in evidenta doua modalitati
de pozitionare a senzorului de nivel.

a) b)
 c d e
Fig. 2.40. Detectarea nivelului de lichie

Pentru detectarea nivelului de granule din buncare sunt puse in evidenta in figura
2.41, doua cazuri: folosirea unui senzor cu corp cilindric montat in interiorul buncarului
(figura 2.41.a); folosirea unui senzor cu corpul cilindric (cu conexiune IO-Link),
pozitionat in exteriorul buncarului (figura 2.41.b)

a) b)
Fig. 2.41. Detectarea nivelului de granule

O alta categorie de senzori capacitivi utilizati pentru sesizarea nivelului unui lichid
este reprezentata de senzorii cu electrozi (figura 2.42). Pentru acest tip de senzor
electrodul se introduce in coloana de apă, formând un capacitor vertical. Când coloana
este golită se formează un capacitor, iar când se umple cu apă capacitorul este format
din două părți cu dielectrice diferite (figura 2.43). Un algoritm simplu deduce nivelul de
lichid.

Fig. 2.42. Senzor capacitiv cu electrod Fig. 2.43. Utilizarea mai multor senzori cu electrozi
 (Un sistem cu o capacitate sofisticată, ce are electrozi de contact de tip gradient,
se utilizează în mașina de spălat pentru a aprecia cantitatea de detergent în apă.)

Sesizarea apropierii unui obiect în aplicaţii de securitate și siguranţă în magazine

și autovehicule se poate realiza tot cu senzori capacitivi. Un pad conductiv este o placă
a capacitorului, iar un obiect este altă placă.
Prin tehnologii moderne s-a reusit creșterea sensibilitatii pad-urilor, asigurând
performanțe identice la electrozi dispuși pe o arie mare (ex. ca materiale smart pentru
podele ce pot detecta ocupanții și urmări mișcările lor).
Combinând sesizarea proximității cu un protocol wireless, precum ZigBee, se
poate extinde controlul în aplicații cu finalitate practică: siguranţa, securitate, iluminat,
controlul integrat al entertainment-ului si detectarea proximităţii în spaţiu sunt doar
câteva avantaje ale tehnologiei relativ ieftine de sesizare capacitivă.

O alta utilizare a sesizarii capacitive se refera la dispozitivele care pot fi controlate

prin atingere. Tehnologia de sesizare capacitivă a atingerii are aplicații într-o mare
varietate de produse industriale și de consum. Aceasta tehnologie oferă proiectanților
o alternativă mai ieftină decât butoanele cu apăsare sau comutatoare mecanice.
Amândouă utilizează tehnologia touchpad – o arie fără contacte care detectează
prezența sau absența unui deget și o indică prin intermediul bitilor (figura 2.44).

Fig. 2.44. Principiu de functionare

Trei factori sunt importanți în utilizare:
(1) forma electrodului și cablajul;
(2) materiale dielectrice diferite pe suprafaţa panoului;
(3) efectul condiţiilor de mediu asupra câmpului electric.
Senzorii capacitivi au devenit rapid piese favorite ale proiectanţilor de dispozitive
cu atingere fiindcă au fiabilitate mare (nu au piese în mișcare), permit o mare libertate
de proiectare și au un aspect plăcut. Senzorii capacitivi de proximitate sunt de 2 tipuri:
(tip1) cu un singur electrod, în care un câmp electric apare între deget (Virtual Ground)
și electrod; (tip 2) cu electrozi multipli, în care există deja un câmp electric între
electrozi, iar degetul (Virtual Ground) pus pe electrod face conectarea.
Electrozii mari au sensibilitate mai mare, dar sunt mai afectați de zgomote electrice și
de stratul de murdărie depus. Similar, un spațiu mare între electrozi generează un
câmp electric mai mare, dar semnalul va fi mai mic. Prin proiectare se alege mărimea
zonelor de atingere, spațiul dintre ele și un izolator cât mai subțire având o constantă
dielectrică cât mai mare. Dacă izolatorul este comprimabil (ex. neopren) atunci poate
crește constanta dielectrică și se obține o sensibilitate mai mare la atingere cu
apăsare. Factorii de mediu necontrolabili pot avea efecte mici (grăsimea) sau
considerabile (apa). Temperatura, umiditatea și vârsta materialelor pot degrada
performanțele capacitanțelor.