Sunteți pe pagina 1din 224

UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TÂRGU JIU

F ACU L T A T E A D E Ş T I I N ł E EC O N O M I C E Ş I G E ST I U N E A A F A C
ER I L O R DE P A R TA M E N T U L P ENT R U Î N V Ă ł Ă M Â N T L A D I S T A N
łĂ

Prof. univ. dr. CĂRUNTU CONSTANTIN


Lect. univ. dr. LĂPĂDUŞI MIHAELA LOREDANA

ANALIZA RISCURILOR
pentru uzul studenŃilor ID

Editura Academica Brâncuşi


Târgu Jiu, 2011

1
ReferenŃi ştiinŃifici:
Prof. univ. dr. Holt Gheorghe
Conf. univ. dr. Căruntu Genu Alexandru
Cuprins
INTRODUCERE.......................................................................................................................7

MODULUL 1
UNITATEA 1: Conceptul, trăsăturile şi tipologia riscurilor
10
U1.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ...........................10
U1.2. Riscul - concept şi trăsături specifice........................................................................11
U1.3. Tipologia riscurilor....................................................................................................13
U1.4. Test de autoevaluare...............................................................................................17
U1.5. Rezumat....................................................................................................................20
Bibliografie minimală.......................................................................................................20
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.......................................................20
U N I T A T E A 2 : F a c t o r i i d e r i s c - c o n c e p t ş i c l a s i f i c a r e2 1
U2.1.Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ...................................................................21
U2.2. Aspecte privind conceptul şi clasificarea factorilor de risc.......................................22
U2.3. Factorii macroeconomici...........................................................................................24
U2.4. Factorii sectoriali.......................................................................................................26
U2.5. Factorii microeconomici............................................................................................27
U2.6. Test de autoevaluare..................................................................................................29
U2.7. Rezumat.....................................................................................................................32
Bibliografie minimală.........................................................................................................33
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.............................................................33

MODULUL 2
U N I T A T E A 3 : A n a l i z a r i s c u l u i e c o n o m i c ( r i s c u l u id i n
e x p l o a t a r e )....................................................................................................... 3 5
U3.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ..................................................................35
U3.2.Abordări generale privind riscul economic................................................................36
U3.3. Analiza riscului economic pe baza pragului de rentabilitate.....................................37
U3.4. Analiza riscului economic pe baza coeficientului din exploatare.............................41
U3.5. Evaluarea riscului din exploatare..............................................................................42
U3.6. Test de autoevaluare..................................................................................................44
U3.7. Rezumat.....................................................................................................................47
Bibliografie minimală.........................................................................................................47
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.............................................................47
U N I T A T E A 4 : A n a l i z a r i s c u l u i f i n a n c i a r..............................4
48
U4.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ..................................................................48
U4.2. ConsideraŃii generale privind riscul financiar .....................49
U4.3. Metode de evaluare a riscului financiar....................................................................50
U4.4. Indicatorii de performanŃă ai firmei analizaŃi de bancă în acordarea unui credit... 54
U4.5. Test de autoevaluare..................................................................................................56
U4.6. Rezumat.....................................................................................................................58
Bibliografie minimală.........................................................................................................58
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.............................................................59
U N I T A T E A 5 : A n a l i z a r i s c u l u i d e f a l i m e n t.........................60
U5.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ..................................................................60
U5.2. Aspecte generale privind riscul de faliment.............................................................61
U5.3. Principalele cauze care conduc la falimentul unei firme...........................................63
U5.4. Metode de analiză a riscului de faliment..................................................................65
U5.4.1. Analiza riscului de faliment prin metoda indicatorilor de echilibru......................65
U5.4.2. Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de lichiditate..............................66
U5.4.3. Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de solvabilitate..........................67
U5.4.4. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor...............................................69
U5.5. Test de autoevaluare..................................................................................................74
U5.6. Rezumat.....................................................................................................................77
Bibliografie minimală.........................................................................................................77
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.............................................................78
TEMA DE CONTROL NR. 1....................................................................................................78

MODULUL 3
UNITATEA6:Aspectelegeneraleşiclasificareariscurilor
i n v e s t i Ń i o n a l e............................................................................................... 80
U6.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ..................................................................80
U6.2. Aspecte generale privind riscurile investiŃionale ..................81
U6.3. Clasificarea riscurilor investiŃionale ............................84
U6.4. Test de autoevaluare..................................................................................................90
U6.5. Rezumat.....................................................................................................................94
Bibliografie minimală.........................................................................................................94
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.............................................................94
UNITATEA7:Metodeledediminuareşianalizăariscurilor
i n v e s t i Ń i o n a l e................................................................................................. 95
U7.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ...............................................................95
U7.2. Metode şi indicatori de analiză a riscurilor..............................................................96
U7.3. Metode de diminuare a riscurilor investiŃionale ......................................................100
U7.4. Test de autoevaluare................................................................................................102
U7.5. Rezumat....................................................................................................................106
Bibliografie minimală........................................................................................................106
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.......................................................106
TEMA DE CONTROL NR. 2...................................................................106

MODULUL 4
UNITATEA8:Aspectelegeneraleşiprincipalelecategorii
d e r i s c u r i î n a s i g u r ă r i........................................................................... 108
U8.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ...............................................................108
U8.2. Aspecte generale privind riscul în asigurări..............................................................109
U8.3. Analiza principalelor categorii de riscuri în asigurări...............................................113
U8.3.1. Analiza riscurilor obiective şi subiective..............................................................113
U8.3.2. Analiza riscurilor statice şi dinamice.....................................................................114
U8.3.3. Analiza riscurilor fundamentale şi particulare.......................................................114
U8.3.4. Analiza riscurilor pure şi speculative.....................................................................116
U8.4. Test de autoevaluare................................................................................................118
U8.5. Rezumat....................................................................................................................121
Bibliografie minimală........................................................................................................122
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.......................................................122
U N I T A T E A 9 : C o n s e c i n Ńe l e riscurilor şi metod
ele de
p r o t e c Ń i e.............................................................................................................. 123
U9.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ...............................................................123
U9.2. ConsecinŃele riscurilor în activitatea de asigurări .....................................................124
U9.3. Metodele de protecŃie împotriva riscurilor ...............................................................126
U9.4. Test de autoevaluare................................................................................................130
U9.5. Rezumat....................................................................................................................133
Bibliografie minimală........................................................................................................133
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.......................................................133
TEMA DE CONTROL NR. 3.........................................................................133
MODULUL 5
UNITATEA 10: Aspectelegenerale privind riscul în
a c t i v i t a t e a b a n c a r ă ş i c l a s i f i c a r e a r i s c u r i l o r b a n c a r e 134
U10.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .............................................................134
U10.2. Aspecte generale privind riscul în activitatea bancară............................................135
U10.3. Tipuri de riscuri bancare..........................................................................................137
U10.3.1. Riscuri bancare în funcŃie de piaŃa care determină apariŃia riscului ....................137
U10.3.2. Riscuri bancare în funcŃie de expunerea la risc ....................................................141
U10.3.3. Riscuri bancare în funcŃie de caracteristicile bancare ..........................................142
U10.3.4. Riscuri bancare în funcŃie de elementele afectate de producerea riscului ...........144
U10.3.5. Riscuri bancare în funcŃie de reflectarea în bilanŃul contabil ..............................144
U10.4. Test de autoevaluare.............................................................................................146
U10.5. Rezumat..................................................................................................................149
Bibliografie minimală.......................................................................................................150
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.......................................................150
UNITATEA11:ClasificareariscurilorbancaredeB.R.I.şi
i n d i c a t o r i i d e m ă s u r a r e a a c e s t o r a.............................................. 151
U11.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .............................................................151
U11.2. Clasificarea riscurilor bancare de Banca Reglementelor InternaŃionale .................152
U11.3. Indicatorii de măsurare a riscurilor bancare............................................................154
U11.4. Test de autoevaluare.............................................................................................158
U11.5. Rezumat..................................................................................................................161
Bibliografie minimală.......................................................................................................161
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.......................................................162
TEMA DE CONTROL NR. 4...................................................................162
MODULUL 6
U N I T A T E A 1 2 : A n a l i z a r i s c u l u i d e Ń a r ă.................................163
U12.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .............................................................163
U12.2. Aspecte generale privind riscul de Ńară ...................................................................164
U12.3. Factorii care influenŃează riscul de Ńară ..................................................................165
U12.4. Analiza indicatorilor folosiŃi în analiza riscului de Ńară ..........................................168
U12.5. Metode de evaluare a riscului de Ńară .....................................................................171
U12.6. Test de autoevaluare.............................................................................................175
U12.7. Rezumat..................................................................................................................178
Bibliografie minimală.......................................................................................................179
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare.......................................................179

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................180
Introducere
Scopul cursului:
Analiza riscurilor este disciplina fundamentală obligatorie în planurile de
învăŃământ la toate specializările din domeniul fundamental ştiinŃe economice,
studii universitare de licenŃă al cărei obiect constă în cercetarea riscurilor din
activităŃile structurilor organizatorice (societăŃi comerciale, regii autonome, etc.), a
factorilor care le-au determinat şi modalităŃile de evitare şi reducere a efectelor lor.
Analiza riscurilor are în vedere evidenŃierea, evaluarea şi
valorificarea rezervelor privind reducerea riscurilor, direcŃionarea eforturilor
spre domenii nevalorificate suficient şi oferirea de soluŃii referitoare la
menŃinerea în afaceri a firmelor; în cunoaşterea esenŃei fenomenelor şi proceselor
ce se derulează în mediul microeconomic, în scopul descoperirii legităŃilor care
guvernează portofoliul de afaceri al societăŃilor comerciale.
Cursul de analiza riscurilor se adresează cu precădere studenŃilor de la
forma de învăŃământ la distanŃă de la Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Gestiunea
Afacerilor din cadrul UniversităŃii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, dar poate fi
util şi altor studenŃi de la alte forme de învăŃământ.
Cursul reprezintă suportul teoretico - metodologic al analizei risurilor necesar
pentru înŃelegerea şi însuşirea acestei discipline, iar prin prezentarea concisă
a noŃiunilor de bază, a exemplelor practice şi testelor de autocontrol ajută
studenŃii la însuşirea şi consolidarea cunoştinŃelor referitoare la această disciplină.
ConŃinutul lucrării a fost structurat pe 6 module divizate în 12 unităŃi de studiu
care cuprind obiectivele învăŃării, sinteze de noŃiuni teoretice şi exemple
ilustrative, rezumate, concluzii şi teste de autoevaluare.
O unitate de învăŃare, acoperă în câte 2 ore de studiu individual şi se constituie
practic ca o succesiune de sarcini de învăŃare, în care un rol determinat revine
autoevaluării dorind astfel să dezvoltăm capacitatea de studiu individual şi să dăm
posibilitatea studentului ID, deşi lipsit de explicaŃiile profesorului, să dobândească
cunoştinŃe şi competenŃe de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate cu cele ale studenŃilor
de la forma de învăŃământ zi.
Parcurgând prezentul material ne dorim să dobândiŃi capacităŃi
privind explicarea şi interpretarea la un nivel elementar a conceptelor, abordărilor,
modelelor şi metodelor analizei riscurilor sub forma unor raŃionamente
argumentate, interpretarea contextuală, la un nivel elementar, a rezultatelor obŃinute în
urma procesului de evitare şi reducere a riscurilor, dezvoltând abilităŃi evaluare şi
valorificare a rezervelor privind reducerea riscurilor.
Testele de autoevaluare care sunt incluse pe parcursul fiecărei unităŃi de
studiu au rolul de a vă testa atingerea obiectivele propuse. Aceste exerciŃii de
autotestare împreună cu răspunsurile/rezolvările/indicaŃiile incluse la sfârşitul
unităŃii respective încearcă să vă ajute în activitatea de autotestare, activitate prin care
vă puteŃi da seama dacă aŃi atins obiectivele propuse la începutul unităŃii de studiu, sau
nu.
Finalizarea studiului unui modul, de regulă, se concretizează prin rezolvarea
unor teme de control, care vor fi transmise de către student tutorelui de disciplină care,
le va analiza, le va nota, va face comentarii individualizate şi le va returna studentului.
Temele de control sunt însoŃite de instrucŃiuni privind redactarea
lucrării, constrângeri privind lungimea răspunsurilor, resursele suplimentare necesare
elaborării lucrării, criterii de evaluare şi notare a lucrării astfel încât să atingeŃi
toŃi parametri necesari obŃinerii notei maxime. Cursul de Analiză economico-financiară
are prevăzute 3 teme de control obligatorii.
Obiectivele cursului:
Cursul intitulat Analiza riscurilor are ca obiectiv principal dobândirea
competenŃelor privind cunoaşterea, înŃelegerea, aplicarea, analiza, sinteza şi
evaluarea blocului teoretico-metodologic al analizei riscurilor în scopul promovării unui
management de calitate prin cunoaşterea riscurilor şi orientarea efectelor acestora în
scopul realizării obiectivelor stabilite prin strategia de dezvoltare. În acest sens, la
sfârşitul acestui curs, veŃi fi capabili să:
să cunoaşteŃi prin distingerea, identificarea, amintirea şi recunoaşterea
terminologiei analizei riscurilor, a modelelor şi metodelor care permit calcularea
principalilor indicatori de determinare a acestora, a clasificărilor şi factorilor de
influenŃă care se află la baza acestor riscuri;
să înŃelegeŃi prin transpunerea semnificaŃiilor, exemplelor, definiŃiilor;
interpretarea relaŃiilor, faptelor esenŃiale, aspectelor, punctelor de vedere noi,
concluziilor, metodelor, teoriilor; extrapolarea consecinŃelor influenŃelor riscurilor
şi implicaŃiilor acestora, concluziilor, factorilor de influenŃă, semnificaŃiilor, efectelor,
probabilităŃilor;
să aplicaŃi prin distingerea, analizarea, identificarea, clasificarea, compararea,
discriminarea, deducerea: concluziilor, rezultatelor, efectelor, proceselor, fenomenelor,
procedeelor economice;
să analizaŃi prin căutarea elementelor, relaŃiilor analizei riscurilor prin
distingerea, detectarea, identificarea, clasificarea, discriminarea, compararea, analiza şi
deducerea: elementelor, ipotezelor, concluziilor, supoziŃiilor, faptelor, argumentelor,
particularităŃilor fenomenelor economico-financiare influenŃate de riscurile posibile,
cauzelor şi efectelor acestora;
să sintetizaŃi prin relatarea, crearea, modificarea, propunerea, organizarea, sintetizarea
prin propriile idei a: structurilor, modelelor de analiză a riscurilor, performanŃelor
economico-financiare obŃinute în urma controlării riscurilor, obiectivelor, schemelor,
soluŃiilor, modalităŃilor de interpretare a riscurilor, relaŃiilor etc.
să evaluaŃi prin judecarea, argumentarea, validarea, evaluarea, deciderea şi compararea
(erorilor, lacunelor, exactităŃii, eficienŃei, scopurilor, mijloacelor,
alternativelor, planurilor de acŃiune, standardelor etc.) tuturor aspectelor
teoretico-metodologice asimilate în urma parcurgerii acestui curs.

Timpul alocat:
Durata medie de studiu individual a conŃinutul cursului - 24 ore(SI)
ActivităŃi tutoriale – 8 ore (AT)
Elaborarea temelor de control – 16 ore(TC)

Evaluarea:
Temele de control vor avea o pondere de 30% în nota finală, restul reprezintă 60%
nota la testul de verificare a cunoştinŃelor de la examenul programat în sesiunea de
examene şi 10% accesarea platformei e-learning.
MODULUL 1

Conce ptul, trăsăturile şi tipologia


UNITAT EA 1:
risc urilor
Factorii de risc - conce pt şi
UNITAT EA 2:
clasificare
UNITATEA 1
Conceptul, trăsăturile şi tipologia riscurilor

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins: pag.
U1.1.Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ............................................10
U1.2. Riscul - concept şi trăsături specifice....................................................11
U1.3. Tipologia riscurilor................................................................................13
U1.4. Test de autoevaluare............................................................................17
U1.5. Rezumat................................................................................................20
Bibliografie minimală....................................................................................20
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare....................................20

U1.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de conceptul, trăsăturile specifice
şi tipologia riscurilor.
La terminarea studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să identifici corect situaŃiile în care se poate afla o firmă în procesul de
luare a deciziilor;
 să defineşti conceptul de risc;
 să prezinŃi principalele trăsături specifice ale riscului;
 să identifici corect componentele riscului;
 să identifici corect cauzele care pot genera diferite tipuri de riscuri;
 să identifici corect tendinŃele de manifestare în domeniul riscului;
 să identifici corect criteriile de clasificare a riscurilor;
 să identifici corect tipurile de riscuri economice;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de autoevaluare de la sfârşitul acestei unităŃi.

10
U1.2. Riscul - concept şi trăsături specifice
Mediul ambiant al firmei este compus dintr-o multitudine de elemente
interne şi externe care definesc situaŃia firmei şi care sunt influenŃate de o
multitudine de factori generând o serie de efecte cu impact pozitiv sau negativ
asupra activităŃii economico-financiare a firmei. Din punct de vedere al riscurilor la
care este supusă firma aceste elemente se transformă într-o serie de variabile şi
condiŃii impuse.
În procesul de luare a deciziilor de către o firmă aceasta se poate afla în
una din următoarele trei situaŃii:
a)certitudine - se caracterizează prin realizarea obiectivelor urmărite şi
utilizarea metodelor şi tehnicilor stabilite; în această situaŃie variabilele sunt
controlabile, caracteristicile acestora sunt cunoscute, iar evoluŃia lor poate fi
anticipată cu un grad mare de precizie;
b) incertitudine - se caracterizează prin probabilitatea mare a realizării
obiectivelor, dar asupra modului de acŃiune există omiteri; aici variabilele
sunt numeroase, în mare parte controlabile, unele insuficient studiate şi analizate,
deci a căror anticipare este aproximativă;
c) risc - se caracterizează prin apariŃia doar a posibilităŃii de realizare
a obiectivelor, cu o probabilitate apreciabilă, iar modalităŃile de realizare
prezintă un grad mare de nesiguranŃă.
DefiniŃia 1. Într-un sens general, riscul reprezintă posibilitatea ca o
acŃiune viitoare să genereze pierderi care vor afecta patrimoniul, interesele,
activitatea şi rezultatele unui agent economic.1
DefiniŃia 2. Unii autori francezi2 riscul este „un element de incertitudine
care poate afecta activitatea unui agent economic sau derularea unei
operaŃiuni economice”.
DefiniŃia 3. În definiŃia dată de OCDE (OrganizaŃia pentru Cooperare
şi Dezvoltare Economică), se apreciază că “riscul este constituit din
posibilitatea ca un fapt cu consecinŃe nedorite să se producă”. Această
definiŃie are la bază eventualitatea ca un eveniment (anticipat cu o anumită
probabilitate sau neprevăzut de decident) să se materializeze şi să afecteze negativ
anumite aspecte ale activităŃii economice.
DefiniŃia 4. DEX - DicŃionarul explicativ al limbii române defineşte
riscul ca fiind “posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de
înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă, sau ca pe un pericol posibil”.
DefiniŃiile menŃionate mai sus nu sunt singurele, alături de acestea existând
o multitudine de alte definiŃii fiecare adoptând propria viziune despre risc.
Riscul prezintă următoarele trăsături specifice:3
 riscul este un eveniment incert, dar posibil, originea lui aflându-se în
incertitudine;
 riscul este un eveniment păgubitor (material sau moral);
 efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;

1
Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;
2
Bernard Y., Colli J.C., Vocabular economic şi financiar, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994;
3
Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică, Bucureşti, 2010;
 riscul apare în toate activităŃile umane, în raporturile dintre oameni sau în
raporturile om-natură.
Cunoscând aceste trăsături specifice noŃiunii de risc, se poate acŃiona
în direcŃia elaborării unor politici moderne de prevenire a riscului, de
ocrotire împotriva riscului şi de înlăturare a efectelor sale.
Riscul are două componente principale:4
a) probabilitatea de apariŃie a evenimentului;
b) impactul acestei apariŃii - mărimea riscului.
Probabilitatea este şansa este „şansa de producere a unui anumit
eveniment”.5
În general riscurile se împart în două mari categorii:6
 variabile cunoscute, adică riscuri care au fost identificate, evaluate şi
cuantificate şi pentru care au fost elaborate planuri;
variabile necunoscute, respectiv riscuri care nu au fost încă identificate

sau sunt imposibil de prevăzut.
Cauzele care pot genera diferite tipuri de riscuri pentru întreprindere pot
fi: specificul activităŃii desfăşurate, concurenŃa, creşterea gradului de
îndatorare, calitatea actului managerial, calitatea şi calificarea forŃei de
muncă, relaŃiile cu clienŃii, furnizorii, băncile, lipsa informaŃiilor sau
inexactitatea lor, împrejurări de forŃă majoră (calamităŃi naturale) sau fortuite
(incendii, furt, accidente), efectuarea unor investiŃii ineficiente, utilizarea unor
sisteme tehnologice depăşite, etc.
În literatura de specialitate se evidenŃiază o evoluŃie progresivă în
aprecierea noŃiunilor de risc şi incertitudine, precum şi manifestarea a trei
tendinŃe principale în acest domeniu:
1.creşterea rapidă a situaŃiilor de risc şi incertitudine, cauzate de
dezvoltarea fenomenului de internaŃionalizare şi externalizare a activităŃilor,
de diversificare a instrumentelor financiare, de crizele economico-financiare care
capătă o amploare tot mai mare, de creşterea competiŃiei etc.;
2.intensificarea preocupărilor economiştilor de a dezvolta cunoştinŃele
ştiinŃifice în acest domeniu, prin apelarea la un număr mare de ramuri ale ştiinŃei
(management, marketing, finanŃe, statistică etc.) şi prin identificarea, testarea
şi implementarea de noi instrumente şi tehnici de evaluare, prevenire, control şi
protecŃie împotriva riscului;
3.amplificarea şi diversificarea consecinŃelor pe care
implementarea instrumentelor şi tehnicilor de prevenire şi protecŃie
împotriva riscului le generează asupra mediului economic, social, natural.

4
Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică, Bucureşti, 2010;
6 Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică, Bucureşti,
2010;

12
5
Druică Elena, Risc şi afaceri, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006;

7 Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică, Bucureşti,


2010;

12
U1.3. Tipologia riscurilor
Deşi literatura de specialitate propune clasificări după numeroase criterii,
este indicat ca fiecare firmă să îşi creeze propria clasificare adaptată specificului
de activitate, a organizaŃiilor şi a obiectivelor urmărite în procesul de management
al riscului. Gama riscurilor este, de asemenea, nuanŃată în funcŃie de unitatea de
analiză (aceasta poate fi individul, populaŃia, o tranzacŃie, un proiect sau o
organizaŃie), natura acestora, precum şi din punctul de vedere al magnitudinii de
producere sau a efectelor pe care le generează. Acest aspect a condus la crearea
unor taxonomii ale riscurilor.7
În principal pot fi întâlnite următoarele categorii de riscuri:
1.după nivelul la care este localizat, riscul poate fi:
a)risc macroeconomic (la nivelul Ńării) – este generat de interacŃiunea
factorilor de natură economică, politică sau socială, a căror evoluŃie în timp
trebuie luată în considerare de către managementul firmei. Acest tip de riscuri
poate fi cauzat de greve, convulsii sociale, războaie civile, schimbări de guverne,
modificări de politică, recesiune economică, restricŃii de convertibilitate a
monedei naŃionale în valută, de transfer al fondurilor în străinătate, inflaŃie,
evoluŃia nefavorabilă a ratei dobânzii pe piaŃă, sistemul juridic etc. Riscurile
macroeconomice pot fi clasificate în riscuri de Ńară, de transfer, suveran, financiar,
de inflaŃie, operaŃional, de implantare şi juridic.
b)risc sectorial (al afacerii) – este determinat de caracteristicile sectorului
în care firma îşi desfăşoară activitatea, fiind, mai departe, dependent de sistemul
politic, de infrastructură, legislaŃie, cultură, concurenŃă etc.;
c)risc microeconomic (al firmei) – este determinat de factori endogeni,
specifici fiecărei întreprinderi în parte.
2. după posibilitatea de interpretare a legii de probabilitate , riscurile se
pot clasifica în:
a)riscuri subiective – depind de aprecierile subiective ale fiecărui individ,
de informaŃia sa, de temperamentul său;
b)riscuri obiective – inerente oricărei activităŃi caracterizate printr-o
anumită probabilitate de variaŃie a rezultatelor şi sunt independente de individ.
Riscul se poate caracteriza prin asocierea unei legi de probabilitate pentru
apariŃia fiecărui rezultat scontat. Probabilitatea arată în ce măsură este posibilă
producerea unui anumit eveniment în condiŃii determinate. Deci, pentru
fiecare eveniment există o probabilitate de apariŃie. Atât probabilitatea, cât şi
riscul pot fi apreciate subiectiv şi obiectiv.
Probabilitatea subiectivă apare când aprecierea riscului se face de către un
singur individ şi reflectă mentalităŃile şi gradul de documentare ale persoanei
respective.
Probabilitatea obiectivă intervine când aprecierea riscului se face de către
mai mulŃi indivizi, pe baza evidenŃei istorice a datelor statistice.

7 Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică, Bucureşti,


2010;

13
3. după posibilitatea de previziune, riscurile pot fi:
a)riscuri previzibile – sunt provocate de factori ce pot fi prevăzuŃi înainte
de desfăşurarea unei operaŃiuni sau activităŃi. Principalele cauze care determină
aceste riscuri sunt: decesele, maternitatea, bătrâneŃea, modificarea bruscă
a temperaturii prin schimbarea anotimpurilor, fluctuaŃiile valutare în condiŃiile
unei crize economice mondiale etc.
b)riscuri imprevizibile – sunt provocate de factori imprevizibili,
întâmplători, ce nu pot fi prevăzuŃi înainte de începerea derulării unei operaŃiuni.
Cauzele acestor riscuri pot fi: secetă, inundaŃii şi alte calamităŃi
naturale, evenimente fortuite precum: războaie, greve, naŃionalizări, restricŃii
valutare impuse de stat etc.
4. după originea factorilor care le generează, riscurile pot fi:
a)riscuri interne – sunt generate de factori care acŃionează în interiorul unei
întreprinderi şi sunt legate de modul de conducere, organizare şi desfăşurare a
activităŃii firmei respective. Cauzele acestor riscuri pot fi: defecŃiuni ce pot
apărea în funcŃionarea mijloacelor fixe, fraude provocate de angajaŃi, greve
ale personalului, accidente de muncă provocate de nerespectarea normelor de
protecŃie a muncii, penalităŃi plătite partenerilor de afaceri ca urmare a
nerespectării contractelor din motive subiective etc.;
b)riscuri externe – sunt determinate de factori din afara întreprinderii şi
afectează activitatea firmei în cauză. Cauzele apariŃiei acestor riscuri pot
fi: majorarea impozitelor de către stat, oscilaŃii ale cursului valutar,
modificări nefavorabile ale dobânzii bancare, calamităŃi naturale, pierderi
financiare provocate de partenerii de afaceri, etc.
5. după natura lor, riscurile pot fi:
a)riscuri pure - sunt consecinŃe ale unor evenimente accidentale sau fortuite
care provin din acŃiunea unor forŃe exterioare necontrolate care produc
evenimente de forŃă majoră (uragane, surpări de teren, inundaŃii,
grindină, îngheŃuri deosebite, etc.) sau ca suport comportamentul psihologic al
omului în sistemul economic şi social existent (război, atentate, etc.).8
b)riscuri speculative - sunt dependente de apariŃia sau existenŃa unor factori
ca: fiscalitate, drepturile şi obligaŃiile întreprinderilor (decizia puterii publice),
tehnicile de producŃie (brevete, informaŃii), factorul uman (vârstă, sex, nivel
de pregătire), factori organizatorici şi de structură (organizare, fuziune, absorbŃii);9
6. din punct de vedere al consecinŃelor asupra activităŃii economico-
financiare, riscul poate fi:
a)riscul de exploatare sau riscul economic – arată variaŃia rezultatului de
exploatare la modificarea condiŃiilor de exploatare şi exprimă incapacitatea firmei
de a se adapta la timp şi cu cele mai mici costuri la variaŃiile mediului economico-
social.
b)riscul financiar – exprimă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca
urmare a modificării structurii financiare a întreprinderii. 10 Dacă decizia de a
investi determină riscul activităŃii economice (de exploatare), decizia de finanŃare

8
Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;
9
Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;
10
Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005;

14
generează riscul financiar.11 Altfel spus riscul financiar este riscul asociat
modalităŃilor de finanŃare a firmei.
c)riscul de faliment sau de insolvabilitate – reprezintă posibilitatea de
apariŃie a incapacităŃii de onorare a obligaŃiilor scadente ale societăŃii, născute din
angajamente anterioare contractate, din operaŃii curente, determinabile pentru
continuarea activităŃii.12
7.în funcŃie de domeniul pe care-l afectează, riscurile pot fi:
a)riscuri sociale – sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau
imprevizibile, precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai,
şomajul, maternitatea etc. ProtecŃia împotriva acestor riscuri depinde, în mare
măsură, de politica statului în domeniu, de nivelul de dezvoltare a economiei
naŃionale, calitatea sistemului educaŃional.
b)riscuri politice – sunt determinate de evenimente politice majore, precum
războaiul, revolta, grevele, embargoul, naŃionalizarea, etc.; Acoperirea
riscurilor politice este aproape imposibil de realizat, având în vedere efectele ce
decurg din declanşarea factorilor care le produc, precum şi de interesele majore
ale statului, care se opun intereselor individului, întreprinderilor, organizaŃiilor.
La nivelul statului, riscul politic poate fi concretizat în:13
 riscul de naŃionalizare şi de expropriere fără compensare adecvată;
riscul de transfer legat de restricŃii posibile asupra convertirii valutei

în monedă locală;
 riscul rezilierii unor contracte din cauza acŃiunii autorităŃilor statale în care
se află compania contractantă;
 riscul acŃiunii militare sau dezordinii publice.
c)riscuri economice – sunt cele mai numeroase şi pot fi:
1.riscul de organizare şi conducere – constă în inexistenŃa în
structura funcŃională a întreprinderii a unor compartimente specializate sub
formă de servicii, secŃii, sectoare, funcŃie de volumul şi natura afacerilor precum
şi lipsa de informare sau chiar informarea greşită între aceste structuri
organizatorice. Ca subdiviziuni ale acestui risc apar:14
-riscul de selecŃionare a personalului, respectiv riscul izvorât din
incompetenŃă şi ignoranŃă;
-riscul de insuficientă dotare tehnico-materială şi financiară, acesta putând
determina lipsa de activitate cu repercursiuni negative asupra rentabilităŃii;
-riscul de management (de conducere) poate fi cel mai agresiv, fiind generat
de incompetenŃa conducerii.
2.riscul de investiŃii - rezultă din inutilitatea, utilitatea parŃială
sau ineficienŃa economică a unei investiŃii şi are efecte negative grave
asupra activităŃii firmei.

11
J. Van Horn, Gestion et politique financière, Dunod, Paris, 1972;
12
Achim Miniva Violeta, Analiză economico-financiară, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2010;
13
Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică, Bucureşti, 2010;
14
DănuleŃiu Adina Elena, Analiza echilibrului financiar al firmei, Ed. Aeternitas, Alba Iulia, 2009;
3.riscul de aprovizionare – este riscul de a nu putea asigura aprovizionarea
continuă cu materii prime, materiale, combustibil, energie necesare desfăşurării
procesul de producŃie.
4.riscul de fabricaŃie – poate fi determinat de factori tehnici,
economici, sociali, naturali. Această categorie de risc poate cuprinde:
-modificarea la intervale scurte de timp a parametrilor tehnici ai
sortimentelor, ca urmare a apariŃiei unor produse concurente noi pe piaŃă;
-rebuturi determinate de materiale necorespunzătoare sau de forŃa de muncă
insuficient calificată;
-producerea accidentelor de muncă;
-defecŃiuni tehnice ale utilajelor, care determină întreruperea procesului de
fabricaŃie.
5.riscul de depozitare – este legat de modul în care sunt asigurate spaŃiile
de depozitare a produselor şi mărfurilor, de dimensiunile şi caracteristicile
tehnico-funcŃionale ale acestora, de modul în care sunt amplasate şi administrate
aceste spaŃii.
6.riscul de desfacere sau riscul comercial – este riscul de apariŃie a
pierderilor în urma relaŃiilor cu clienŃii sau ca urmare a modificării
condiŃiilor pieŃei. Acesta poate fi: riscul privind bonitatea partenerilor,
riscul privind executarea contractelor, riscul specific furnizorilor de mărfuri;
7.riscul valutar – este generat de fenomene şi procese specifice
pieŃei valutare, precum devalorizare, revalorizare, reglementările privind
transferurile valutare şi convertibilitatea, care au consecinŃe deosebite
asupra situaŃiei economico-financiare a unei firme.
8.riscul creditului – provine fie din incertitudinea creditorului cu privire la
încasarea creanŃelor ca urmare a lipsei de bonitate a debitorului, fie
din incertitudinea debitorului cu privire la posibilitatea achitării la timp a datoriei,
datorată nerealizării veniturilor programate.
9.riscul de muncă – presupune neîndeplinirea corectă şi la timp a sarcinilor
de muncă ceea ce determină întârzierea lucrărilor, apariŃia penalităŃilor, rezilierea
contractelor.
10.riscul de publicitate comercială – poate proveni fie din lipsa de
publicitate, fie din publicitatea deformată.
11.riscul în contractele economice – este riscul de creştere a preŃului
pe piaŃă, în timp ce întreprinderea trebuie să livreze produsele la preŃuri
inferioare, fixate prin contracte semnate anterior, sau riscul de deteriorare a
preŃului datorită fluctuaŃiilor valutare.
12.riscul licitaŃiilor – se referă la pagubele pe care le pot avea fie
firma organizatoare a licitaŃiei, fie firma participantă.
13.riscul tehnologic – se referă la pierderile pe care le poate suporta
întreprinderea datorită neimplementării celor mai noi tehnici şi tehnologii.
14. riscul de transport – se referă la pierderile materiale sau financiare pe
care întreprinderea le poate suporta ca urmare a efectuării transportului materiilor
prime, materialelor, produselor, mărfurilor în condiŃii improprii sau cu întârziere.
15.riscul ratei inflaŃiei – inflaŃia afectează rentabilitatea unei firme,
din acest motiv întreprinderea trebuie să Ńină seama de deprecierea monetară
în încheierea contractelor şi în întocmirea situaŃiilor financiare.

Întrebări facultative
1. Care sunt situaŃiile în care se poate afla o firmă în procesul de luare a
deciziilor?
2. Ce este riscul?
3. Care sunt principalele trăsături specifice ale riscului?
4. Care sunt componentele riscului?
5. Care sunt cauzele care pot genera diferite tipuri de riscuri?
6. Care sunt tendinŃele de manifestare în domeniul riscului?
7. Care sunt criteriile de clasificare a riscurilor?
8. Care sunt tipurile de riscuri economice?

U1.4. Test de autoevaluare


1)În procesul de luare a deciziilor firma se poate afla în următoarele
situaŃii:
a. certitudine, incertitudine, rentabilitate;
Timp de lucru : 20 min
Punctaj 100p b. profitabilitate, incertitudine, risc;
c. certitudine, incertitudine, risc. (5 puncte)

2)Riscul reprezintă:
1.posibilitatea ca o acŃiune viitoare să genereze pierderi care vor afecta patrimoniul,
interesele, activitatea şi rezultatele unui agent economic;
2.un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent economic sau
derularea unei operaŃiuni economice;
3.posibilitatea ca un fapt cu consecinŃe nedorite să se producă.
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2
b. 1,3
c. 1,2,3
(5 puncte)
3)Trăsăturile specifice ale riscului sunt:
1. riscul este un eveniment incert, dar posibil, originea lui aflându-se în
incertitudine;
2. riscul este un eveniment păgubitor (material sau moral);
3. efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;
4. riscul apare în toate activităŃile umane, în raporturile dintre oameni sau în
raporturile om-natură;
5. riscul este un eveniment incert şi benefic firmei.
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2,3,4,5
b. 1,2,3,4
c. 3,4,5
d. 1,3,4,5
e. 3,4,5
(10 puncte)
4)După nivelul la care este localizat riscul poate fi:
a. risc macroeconomic;
b. risc sectorial;
c. risc de exploatare;
d. risc microeconomic;
e. risc financiar.
(5 puncte)
5)După posibilitatea de interpretare a legii de probabilitate, riscurile pot
fi:
a. riscuri subiective;
b. riscuri obiective;
c. riscuri naturale. (5 puncte)
6)După posibilitatea de previziune, riscurile pot fi:
a. riscuri previzibile;
b. riscuri interne;
c. riscuri imprevizibile. (5 puncte)
7)După originea factorilor care le generează, riscurile pot fi:
a. riscuri sectoriale;
b. riscuri interne;
c. riscuri externe. (5 puncte)
8) După natura lor, riscurile pot fi:
a. riscuri pure;
b. riscuri speculative;
c. riscuri imprevizibile. (5 puncte)
9)Din punct de vedere al consecinŃelor asupra activităŃii economico-financiare,
riscurile pot fi:
a. riscuri de exploatare;
b. riscuri financiare;
c. riscuri de faliment.

10)În funcŃie de domeniul pe care-l afectează, riscurile pot (5 puncte)


fi:
a. riscuri sociale;
b. riscuri politice;
c. riscuri economice.
(5 puncte)
11) La nivelul statului, riscul politic poate fi concretizat în:
a. riscul de naŃionalizare şi de expropriere fără compensare adecvată;
b. riscul de transfer legat de restricŃii posibile asupra convertirii valutei
în monedă locală;
c. riscul de credit în obŃinerea resurselor financiare necesare firmei;
d. riscul rezilierii unor contracte din cauza acŃiunii autorităŃilor statale în care
se află compania contractantă;
e. riscul acŃiunii militare sau dezordinii publice.
(5 puncte)
12) Componentele riscului sunt:
a. probabilitatea de apariŃie a unui eveniment;
b. certitudinea apariŃiei unui eveniment;
c. impactul apariŃiei unui eveniment - mărimea riscului.
(5 puncte)
13) Cauzele care pot genera diferite tipuri de riscuri pentru întreprindere pot fi:
a. specificul activităŃii desfăşurate;
b. creşterea radului de îndatorare;
c. calitatea şi calificarea forŃei de muncă;
d. lipsa informaŃiilor sau inexactitatea lor;
e. efectuarea unor investiŃii ineficiente.
(5 puncte)
14) Riscul de fabricaŃie poate cuprinde:
a. modificarea la intervale scurte de timp a parametrilor tehnici ai
sortimentelor, ca urmare a apariŃiei unor produse concurente noi pe piaŃă;
b.rebuturi determinate de materiale necorespunzătoare sau de forŃa de muncă
insuficient calificată;
c.producerea accidentelor de muncă;
d. defecŃiuni tehnice ale utilajelor, care determină întreruperea procesului de
fabricaŃi;
e. efectuarea unor investiŃii ineficiente.
(5 puncte)
15)Riscul de investiŃii, riscul de tehnologic, riscul de transport sunt riscuri politice.
Adevărat Fals
(5 puncte)
16)Riscul de investiŃii rezultă din inutilitatea, utilitatea parŃială sau ineficienŃa economică
a unei investiŃii şi are efecte negative grave asupra activităŃii firmei.
Adevărat Fals
(5 puncte)
17)Riscul valutar este generat de fenomene şi procese specifice pieŃei valutare,
precum devalorizare, revalorizare, reglementările privind transferurile valutare şi
convertibilitatea, care au consecinŃe deosebite asupra situaŃiei economico-financiare
a unei firme.
Adevărat Fals
(5 puncte)
TOTAL 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU = 100 PUNCTE

U1.5. Rezumat

Această unitate abordează în mod unitar principalele aspecte privind


conceptul de risc, trăsăturile caracteristice şi principalele tendinŃe manifestate în
acest domeniu, iar în finalul unităŃii a fost prezentată o clasificare a tipurilor de
risc.
Pe parcursul unităŃii a fost definit conceptul de risc, au fost
prezentate principalele trăsături ale riscurilor, dar şi principalele tendinŃe de
manifestare în acest domeniu. De asemenea s-au prezentat principalele criterii de
clasificare a riscurilor oferind explicaŃii esenŃiale pentru fiecare categorie de risc.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la conceptul de risc, la trăsăturile specifice acestuia,
la tendinŃele manifestate în acest domeniu, precum şi la clasificarea riscurilor.

Bibliografie minimală
1.Bătrâncea Maria, Risc şi faliment, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pag.
13;
2.Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed.
Mirton, Timişoara, 2004, pag.161;
3.Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică,
Bucureşti, 2010, pag.17;
4.DănuleŃiu Adina Elena, Analiza echilibrului financiar al firmei, Ed.
Aeternitas, Alba Iulia, 2009, pag.213;
5.Druică Elena, Risc şi afaceri, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 12;
6.Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în România,
curs în format digital, www.biblioteca-digitala.ase.ro, capitolul 1;
7.Mihai Ilie, Velicu Ileana, Managementul riscurilor, Ed. Economică,
Bucureşti, 2008, pag.39;
8.Prunea Petru, Riscul în activitatea economică, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003, pag. 201.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.b 2.c 3.b 4.a,b,d 5.a,b
6.a,c 7.b,c 8.a,b 9.a,b,c, 10.a,b,
c
11.a,b,c,d, 12.a,c 13.a,b,c,d, 14.a,b,c, 15.fals
e e d
16.adevăra 17.adevăra
t t

20
UNITATEA 2
Factorii de risc - concept şi clasificare

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U2.1.Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .........................................21
U2.2. Aspecte privind conceptul şi clasificarea factorilor de risc................22
U2.3. Factorii macroeconomici....................................................................24
U2.4. Factorii sectoriali................................................................................26
U2.5. Factorii microeconomici.....................................................................27
U2.6. Test de autoevaluare........................................................................29
U2.7. Rezumat.............................................................................................32
Bibliografie minimală................................................................................33
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare................................33

U2.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de conceptul şi clasificarea
factorilor de risc.

La terminarea studiului acestei unităŃi vei fi capabil:


 să defineşti factorii de risc;
 să identifici corect criteriile de clasificare a factorilor de risc;
 să identifici corect aspectele cu privire la informaŃiile referitoare la
factorii de risc pe care trebuie să le aibă în vedere decidentul;
 să defineşti şi să clasifici factorii macroeconomici;
 să defineşti şi să clasifici factorii sectoriali;
 să defineşti şi să clasifici factori microeconomici;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de autoevaluare de la sfârşitul acestei unităŃi.
U2.2. Aspecte privind conceptul şi clasificarea factorilor de risc
DefiniŃie. Factorii de risc sunt forŃe motrice care, în anumite condiŃii, pot
conduce la producerea unor evenimente generatoare de pierderi pentru agenŃii
economici.
Factorii de risc pot fi clasificaŃi după mai multe criterii, astfel:
1.în funcŃie de locul acŃiunii, factorii de risc pot fi:
a) factori externi – sunt factori legaŃi de caracteristicile economiei naŃionale
sau ale sectorului de activitate în care activează firma, de sistemul politic sau
social al Ńării. Ei nu pot fi influenŃaŃi de către manageri şi afectează în acelaşi mod
toate întreprinderile.
b) factori interni – sunt legaŃi de caracteristicile intrinseci ale fiecărui agent
economic.
2. după natura lor, factorii de risc pot fi:
a) factori economici - au în vedere relaŃiile sau fluxurile economice interne;
b) factori sociali – aceştia se referă la mediul social al unei Ńări poate
fi privit:15
 din punct de vedere economic mediul social furnizează informaŃii cu privire
la dimensiunea pieŃei externe deoarece populaŃia se manifestă ca purtător al
cererii pentru bunurile de consum şi ca furnizor al unuia dintre cei mai importanŃi
factori de producŃie-muncă;
 din punct de vedere politic coponentele mediului social pot fi privite ca
depozitare a valorilor morale şi spirituale (cultură, religie, ideologie, politică).
c) factori politici - pot fi formaŃi din legi, sistemul juridic, tratate, instituŃii
interne şi internaŃionale care reglementează activităŃile firmelor în Ńară şi în
străinătate şi care pot pune firmele în situaŃii neprevăzute de natură să sporească
incertitudinea şi riscul.
3. după posibilitatea de previziune, factorii de risc pot fi:
a) factori previzibili (cerŃi sau determinabili) - acŃionează în cadrul
unor procese controlate de conducerea firmei;
b) factori imprevizibili (incerŃi sau aleatori)- acŃionează necontrolat ca
urmare a unor abateri de la desfăşurarea normală a unor procese economice sau
sub impulsul unor forŃe din exterior, ce nu pot fi controlate (piaŃa internă şi
externă, forŃe ale naturii, etc.);
4. după posibilitatea de verificare a acŃiunii lor, factorii de risc pot fi:
c) factori controlabili - pot fi controlaŃi;
d) factori necontrolabili - nu pot fi controlaŃi, de exemplu factorii naturali;
5.în funcŃie de efortul propriu al firmei, factorii de risc pot fi:
a) factori dependenŃi de efortul propriu - îşi au originea în efortul propriu al
firmei de a economisi, de a folosi raŃional orice categorie de resurse sau de
a aplica orice logică de organizare şi funcŃionare a procesului productiv,
toate
15
Păun Cristian, Păun Laura, Riscul de Ńară, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
acestea cu scopul reducerii oricărui tip de risc ce poate rezulta din aceste
activităŃi;
b) factori independenŃi de efortul propriu - sunt cei care nu izvorăsc
din efortul propriu al firmei şi provin în principal din mediul în care firma îşi
desfăşoară activitatea.
6.după nivelul la care acŃionează, factorii de risc pot fi:
a) factori macroeconomici - aici se regăsesc factorii de natură economică,
politică sau socială a căror acŃiune în timp trebuie luată în considerare de
către managementul firmei.
b) factori sectoriali - acŃionează asupra sectorului în care firma îşi
desfăşoară activitatea şi sunt dependenŃi de sistemul politic, de infrastructură,
legislaŃie, cultură, concurenŃă etc.;
c) factori microeconomici se referă la factorii endogeni, specifici fiecărei
întreprinderi în parte.
7.după durata de exercitare a influenŃei, factorii de risc pot fi:
a)factori de durată (continui);
b)factori tranzitorii (discontinui).
Studiul factorilor de risc din mai multe puncte de vedere şi
informaŃiile care privesc aceşti factori prezintă o importanŃă deosebită în acŃiunile
întreprinse de agenŃii economici atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
Cu cât aceşti factori sunt mai bine cunoscuŃi de către decidenŃi, cu atât riscul
afacerii va fi mai redus. Acest lucru presupune obŃinerea cât mai multor informaŃii
referitoare la factorii de risc, iar decidentul trebuie să aibă în vedere următoarele
aspecte privind aceste informaŃii:
 Calitatea informaŃiilor - influenŃează decisiv calitatea analizei riscului.
În procesul decizional, managerii se confruntă, însă, cu o serie de probleme legate
de disponibilitatea acestor informaŃii, calitatea lor, promptitudinea
obŃinerii, actualitatea, exactitatea, costul etc. DificultăŃile procurării de informaŃii
pertinente provin din două aspecte:
a)diversitatea şi complexitatea elementelor componente ale mediului de
afaceri, printre care pot fi amintite:
 numărul mare de agenŃi economici care activează pe piaŃă;
 cadrul legal-instituŃional complex sau birocratic;
 mediul economico-social;
 politica economică, financiară şi socială a guvernului.
b)elemente componente ale mediului de afaceri nu sunt constante în timp, ci
se află într-o continuă evoluŃie şi schimbare, conducând la creşterea situaŃiilor de
risc şi incertitudine. Pentru a atenua această instabilitate a mediului, este important
ca firmele să dispună şi să utilizeze un număr cât mai mare de informaŃii
pertinente.
Calitatea informaŃiilor depinde de profesionalismul personalului din
compartimentele de analiză ale întreprinderii, de existenŃa unor instituŃii publice, a
cabinetelor de consultanŃă, a băncilor, care pot furniza informaŃii pertinente
sub formă de studii, rapoarte, informări etc.
InformaŃia de calitate este acea informaŃie care creează valoare prin
utilizare şi este caracterizată prin următoarele elemente:16
 este relevantă pentru scopul său;
 este suficient de exactă;
 este destul de completă pentru problema la care se referă;
 este dintr-o sursă în care utilizatorul are încredere;
 este comunicată în timp pentru scopul său;
 este corespunzător de detaliată;
 este comunicată printr-un canal corespunzător;
 este înŃeleasă de către utilizator.
 Veridicitatea informaŃiei - poate avea de suferit dacă nu sunt utilizate
căile adecvate de transmitere. De multe ori, aceste căi sunt întâmplătoare şi
complexe, implicând riscul distorsionării informaŃiei ca urmare a acŃiunii
subiective a culegătorilor de informaŃii şi a celor care le transmit sau le utilizează.
PertinenŃa informaŃiei depinde şi de cultura de afaceri dintr-o anumită Ńară.
De regulă, se obŃin mai uşor date veridice într-un stat cu o cultură superioară decât
în unul aflat în situaŃia opusă.
 Gestionarea volumului de informaŃii trebuie să aibă în vedere accesul
cât mai rapid la informaŃii pertinente, care riscă să fie incluse într-un volum mare
de informaŃii în continuă creştere şi să nu li se mai acorde importanŃa necesară.
Pentru evitarea acestei probleme, se pot utiliza sisteme informatice performante de
gestiune a informaŃiilor.
InformaŃiile, cât mai numeroase şi mai detaliate, sunt absolut necesare
în analiza riscului. Există, însă, o diferenŃă evidentă între informaŃiile de care o
firmă are nevoie şi cele pe care le poate culege şi utiliza. Costul informaŃiilor
diferă de la o sursă la alta, cele mai ieftine fiind cele obŃinute din sursele
publicate. La costul informaŃiilor se adaugă timpul şi resursele umane implicate
în culegerea şi prelucrarea lor. Utilizarea unei game variate de proceduri şi
mijloace de tratare a informaŃiilor reduce semnificativ timpul de reacŃie a
firmei la schimbările de mediu.

U2.3. Factorii macroeconomici


DefiniŃie. Factorii macroeconomici sunt factorii externi care au impact
major asupra nivelului de risc al unei firme, acŃionând asupra mecanismului
decizional impunând o bună înŃelegere de către decident a mediului
economic general, a vulnerabilităŃilor economiei naŃionale, a relaŃiilor
structurale ale acesteia, a calităŃii sistemului politic şi instituŃional al statului.
După natura lor factorii externi se pot grupa în:
a)factorii economici
 starea economiei naŃionale - are în vedere dimensiunea economiei
naŃionale, precum şi creşterea economică înregistrată de aceasta pe o perioadă de
timp
16
Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică, Bucureşti, 2010;
determinată (3-5 ani); dimensiunea economiei naŃionale se apreciază prin prisma
următorilor indicatori economici principali:17
-produsul intern brut (PIB) exprimă mărimea valorii adăugate brute a
bunurilor economice ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic care au fost
create în interiorul unei Ńări de către agenŃii economici autohtoni şi străini, într-o
perioadă determinată de timp, de regulă 1 an.
-formarea brută de capital fix oferă informaŃii asupra dimensiunii
(amplorii) fenomenului investiŃional dintr-o economie. Formarea brută de capital
fix are în vedere atât investiŃiile realizate de firmele autohtone, cât şi cele realizate
de agenŃii economici străini.
-variaŃia stocurilor este un indicator care scoate în evidenŃă competitivitatea
la nivelul întregii economii, eficienŃa cu care rezultatele activităŃii economice sunt
complet valorificate.
-creşterea economică este apreciată de regulă prin intermediul indicatorului
“ritmul de creştere a PIB real” care oferă informaŃii sintetice despre
creşterea (dezvoltarea) reală, anuală a unei economii naŃionale.
 dimensiunea pieŃei interne - acest aspect este luat în calcul de către
investitorii străini, însă în cadrul acestora există o categorie aparte - “căutătorii de
pieŃe” (care îşi internaŃionalizează activitatea în vederea valorificării produselor
lor pe alte pieŃe externe), pentru care dimensiunea unei pieŃe este
fundamentală în luarea deciziei de internaŃionalizare.18
 situaŃia financiară internă - existenŃa unei pieŃe financiare dezvoltate
oferă investitorilor străini: posibilităŃi de pătrundere pe piaŃă, posibilităŃi de
finanŃare, modalităŃi de protejare împotriva unor riscuri economice sau politice.
 factorii geografici - principalii factori sunt: dotarea cu resurse naturale,
dependenŃa de importul de combustibili şi energie, accesibilitatea formelor de
relief, densitatea reŃelei de transport, densitatea reŃelei de poştă şi telecomunicaŃii,
calitatea infrastructurii şi a serviciilor oferite.
Materializarea factorilor economici duce la apariŃia evenimentelor
de natură economică, iar cele mai importante evenimente economice ce pot
influenŃa negativ activitatea firmei sunt:
 scăderea economică sau diminuarea creşterii economice;
 creşterea rapidă a costurilor de producŃie ca urmare a ratei ridicate a
inflaŃiei sau a importurilor masive de produse energetice, combustibili etc.;
 apariŃia deficitelor comerciale sau bugetare, a dezechilibrelor balanŃei
de plăŃi, diminuarea venitului naŃional etc.
Toate acestea determină deteriorarea climatului general de afaceri şi
restrâng oportunităŃile de afaceri ale întreprinderilor.
b)factorii sociali - se referă la structura socială, diferenŃele între nevoi
şi aspiraŃii, valorile spirituale ale populaŃiei, tradiŃiile acesteia. Ei se pot
grupa în următoarele categorii:
factori generaŃi de diverse aspecte legate de forŃa de muncă şi ocuparea acesteia;
factori generaŃi de diverse aspecte legate de populaŃie şi veniturile acesteia;
17
Păun Cristian, Păun Laura, Riscul de Ńară, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
18
Păun Cristian, Păun Laura, Riscul de Ńară, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
factori generaŃi de dimensiunea culturală a mediului social;
influenŃe externe la nivelul mediului social.
Cele mai importante evenimente sociale care pot conduce la materializarea
riscului sunt conflictele interetnice sau de natură religioasă, greve, revolte şi
demonstraŃii împotriva regimului politic, conflicte ale personalului cu conducerea
firmei. Cu cât gradul de cultură, civilizaŃie, educaŃie şi de dezvoltare al unei
naŃiuni este mai ridicat, cu atât probabilitatea producerii unor astfel de evenimente
este mai mică. La nivel de firmă, cele mai multe evenimente de natură socială care
pot provoca pierderi provin din insuficienta motivare a personalului, atitudinea
ostilă a salariaŃilor faŃă de manageri sau faŃă de schimbare, gradul scăzut de
calificare.
c)factorii politici - urmăresc calitatea liderilor politici şi a partidelor
politice, puterea relativă a guvernului şi eficienŃa instituŃiilor statului. Factorii
politici cuprind: tipul şi structura de guvernare, partidele politice, caracterul,
ideologia şi concepŃia politică a personalităŃile politice, promovarea, stabilitatea şi
permanenŃa politicilor guvernamentale, statul şi instituŃiile sale, mecanismele de
control care asigură stabilitatea şi longevitatea unui sistem politic.
Cele mai importante evenimente de natură politică sunt: războaiele,
actele teroriste, conflictele regionale, revoltele. Toate aceste evenimente sunt
determinate, de cele mai multe ori, de acŃiunea conjugată a factorilor politici şi a
celor sociali şi au un impact major, în primul rând, asupra economiei naŃionale,
apoi se repercutează asupra activităŃii fiecărei firme. ConsecinŃele unor astfel de
evenimente sunt controlate şi eliminate cu mare dificultate de către puterea
politică.

U2.4. Factorii sectoriali


DefiniŃie. Factorii sectoriali sunt factorii externi care influenŃează în mod
considerabil rezultatele activităŃii oricărei întreprinderi şi se referă, în general, la
piaŃa pe care activează o firmă şi cuprind în principal: furnizorii, clienŃii şi
concurenŃii.
DefiniŃie. Furnizorii sunt persoane fizice sau juridice ce livrează unui sau
unor clienŃi o marfă, un produs sau prestează un anumit serviciu.
Contractele de aprovizionare încheiate cu furnizorii trebuie să urmărească
obŃinerea unor costuri minime cu materiile prime şi materialele cumpărate, dar şi
desfăşurarea ritmică a fluxului de producŃie în cadrul întreprinderii. Principalele
evenimente nedorite ce pot apărea sunt legate de:
 nerespectarea de către furnizori a condiŃiilor specificate în contracte;
 majorarea preŃurilor de vânzare a materialelor;
 falimentul unui furnizor important;
 riscul ca firma să nu poată achita furnizorii ca urmare a unei crize de
lichidităŃi.
În cadrul furnizorilor, se includ şi instituŃiile financiare care pun
la dispoziŃie firmei resurse financiare sub formă de împrumuturi. Astfel apar
aceleaşi riscuri ca şi în cazul furnizorilor de materii prime şi materiale, la care se
mai adaugă şi alte categorii de riscuri legate de: penalităŃile plătite în
cazul nerambursării la timp a împrumutului, refuzul creditorilor de a mai
împrumuta
firma ca urmare a neonorării la timp a obligaŃiilor financiare sau a unei structuri
financiare precare etc.
DefiniŃie. ClienŃii sunt persoanele care cumpără frecvent produsele sau
serviciile unei firme sau dintr-un magazin, consumatori obişnuiŃi ai unui local. De
asemenea ei pot fi persoane care apelează la serviciile unui avocat, ale unui medic,
ale unui croitor, etc.
Aceştia se manifestă ca un factor de risc pentru întreprindere dacă prezintă
un grad mare de concentrare. Dacă în cazul falimentului unui furnizor, activitatea
firmei nu este, de regulă, afectată foarte grav, agentul economic putând găsi alte
surse de aprovizionare, dispariŃia unui client poate pune probleme deosebite
întreprinderii, mai ales dacă acesta are o pondere mare în cifra de afaceri a
companiei. Şi în cazul consumatorilor, evenimentele nedorite pot fi provocate de:
 nerespectarea termenilor contractuali;
 pierderea unor clienŃi neurmată de găsirea altora;
 impunerea unor condiŃii dezavantajoase pentru firmă sau solicitarea unor
avantaje financiare atunci când clienŃii deŃin o situaŃie privilegiată.
DefiniŃie. ConcurenŃii sunt agenŃii economici care se confruntă pentru
câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei activităŃi.
Succesul sau eşecul unei firme pe piaŃă depinde, în mare măsură, de deciziile
concurenŃilor. În aceste condiŃii, firma trebuie să se informeze în permanenŃă cu
privire la nivelul investiŃiilor întreprinderilor concurente, la nivelul productivităŃii
muncii acestora, al capacităŃilor de producŃie, al strategiei lor comerciale.
Rivalitatea între firmele din cadrul aceluiaşi sector are ca principale forme
de manifestare războiul preŃurilor, campaniile de publicitate, serviciile post-
vânzare oferite clienŃilor etc. Multe din aceste forme de concurenŃă, în
special reducerea preŃurilor, au ca efect reducerea rentabilităŃii în cadrul
sectorului, ceea ce afectează negativ toŃi agenŃii economici. În mod evident,
nivelul concurenŃei influenŃează dimensiunea riscului operaŃional, generând, cel
mai adesea, reduceri sau limitări ale preŃului de vânzare sau ale cantităŃilor
vândute.

U2.5. Factorii microeconomici


DefiniŃie. Factorii microeconomici sunt factorii interni care acŃionează în
mod direct asupra nivelului riscului şi al performanŃelor activităŃii unui agent
economic şi cuprind următoarele categorii mai importante: potenŃialul uman,
potenŃialul tehnico-material şi potenŃialul financiar.
DefiniŃie. PotenŃialul uman este unul din factorii principali de producŃie şi
se referă şi reprezintă coordonata esenŃială a dimensiunii şi calităŃii a
activităŃii firmei. PotenŃialul uman al întreprinderii este dat de efectivul
şi structura profesională şi de vârstă ale salariaŃilor, de nivelul de calificare şi
de inteligenŃa acestora, de vechimea lor în întreprindere.
Asigurarea întreprinderii cu personalul de specialitate necesar, folosirea lui
eficientă în activitatea operativă şi de conducere constituie premisa potenŃării
resurselor materiale şi financiare şi totodată a valorificării în avantajul acesteia, a
condiŃiilor pe care le oferă mediul natural şi social.19
19
Niculescu Maria, Diagnostic economic, vol. 1, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;
Desfăşurarea corespunzătoare a activităŃii într-o întreprindere impune o
analiză atentă a personalului angajat şi a modului în care acesta corespunde
cerinŃelor structurii organizatorice, a stabilităŃii salariaŃilor, a eficienŃei
utilizării timpului de lucru al acestora şi a productivităŃii muncii, a
calităŃii managementului.
Gestiunea eficientă a resurselor umane previne riscul de migrare a
personalului, al declanşării grevelor sau conflictelor de muncă, al
apariŃiei accidentelor de muncă, al manipulării defectuoase a echipamentelor, al
rebuturilor etc. Materializarea acestor riscuri are consecinŃe nefavorabile
asupra volumului producŃiei obŃinute, asupra calităŃii producŃiei obŃinute,
asupra modului de respectare a contractelor încheiate cu clienŃii, asupra
performanŃelor firmei şi imaginii sale pe piaŃă.
DefiniŃie. PotenŃialul tehnico-material este format din resursele materiale
utilizate de către firmă şi cuprinde activele imobilizate şi activele circulante, iar
cantitatea, structura şi calitatea acestora trebuie să fie conforme cu nivelul şi
calitatea activităŃii pe care firma doreşte să o desfăşoare.
PotenŃialul material este evidenŃiat de volumul şi calitatea bazei materiale a
întreprinderii, de performanŃa tehnologiilor practicate, de gradul de
mecanizare, automatizare şi informatizare a proceselor de muncă.
Principalii factori de risc legaŃi de echipamentele utilizate în
activitatea unei firme se referă la:
 utilizarea necorespunzătoare a echipamentelor;
 utilizarea echipamentelor care au ieşit din garanŃie;
 neefectuarea la timp a reparaŃiilor capitale şi curente;
 utilizarea unor echipamente vechi şi deteriorate;
 întreŃinere neadecvată a echipamentelor;
Toate aceste aspecte pot determina defecŃiuni şi întreruperi în funcŃionarea
mijloacelor fixe, realizarea de produse rebutate, eficienŃă scăzută în
exploatare, întârzierea procesului de producŃie, etc.
Starea echipamentelor permite importanŃa programului de investiŃii în raport
cu capacităŃile sale de producŃie şi de distribuŃie. Depăşirea unui anumit
prag comportă şi o creştere a riscului legat de: schimbarea conjuncturii
economice, schimbarea tehnologiei, neasigurarea sporului de productivitate
scontat, asigurarea vânzării produselor (serviciilor) realizate cu noile capacităŃi.
Pentru prevenirea apariŃiei riscurilor legate de potenŃialul tehnico-
economic, este necesară:
dimensionarea mijloacelor fixe în raport cu nivelul şi structura producŃiei
previzionate;
 respectarea programului de reparaŃii capitale şi curente;
 folosirea eficientă a potenŃialului tehnico-material din punct de vedere
extensiv şi intensiv;
 prevenirea apariŃiei premature a uzurii fizice şi morale.
Toate aceste riscuri, odată materializate, afectează negativ volumul
producŃiei, calitatea produselor obŃinute, rezultatele firmei, modul de respectare a
contractelor încheiate cu beneficiarii, etc.
DefiniŃie. PotenŃialul financiar reprezintă totalitatea resurselor financiare
şi este reprezentat de capacitatea întreprinderii de a produce profit, de
disponibilităŃile băneşti ale acesteia, aflate în conturile bancare, de volumul
creditelor şi a altor datorii pe care le are, precum şi de scadenŃa acestora, pe de o
parte, şi de volumul creanŃelor şi scadenŃa acestora, pe de altă parte.
Identificarea surselor de finanŃare a activităŃii, precum şi
combinarea acestora în vederea obŃinerii celui mai bun raport rentabilitate-riscuri
constituie o provocare permanentă pentru managerii unei firme.
ProporŃiile diferite în care o firmă apelează la finanŃări prin capitaluri
proprii sau prin capitaluri împrumutate, definesc structura financiară a
întreprinderii.
Decizia în privinŃa structurii financiare trebuie să conducă la un raport
optim între finanŃările prin credite şi cele prin capitaluri proprii, astfel încât
costurile de finanŃare să fie minime.

Întrebări facultative
1. Ce sunt factorii de risc?
2. Care sunt criteriile de clasificare a factorilor de risc?
3. Care sunt aspectele cu privire la informaŃiile referitoare la factorii de risc pe
care trebuie să le aibă în vedere decidentul?
4. Ce sunt factorii macroeconomici?
5. Care sunt factorii macroeconomici?
6. Ce sunt factorii sectoriali?
7. Care sunt factorii sectoriali?
8. Ce sunt factori microeconomici?
9. Care sunt factorii microeconomici?

U2.6. Test de autoevaluare


1)Factorii de risc sunt:
a. forŃe motrice care în condiŃii de criză economică conduc la producerea unor
evenimente generatoare de pierderi pentru agenŃii economici;
Timp de lucru : 20 min
Punctaj : 100 b. forŃe cu acŃiune directă care conduc la producerea unor
evenimente generatoare de câştiguri pentru agenŃii economici;
c. forŃe motrice care în anumite condiŃii pot conduce la producerea unor
evenimente generatoare de pierderi pentru agenŃii economici.
(5 puncte)
2)În funcŃie de locul acŃiunii factorii de risc pot fi :
1.în funcŃie de locul acŃiunii;
2.după natura lor ;
3.după posibilitatea de previziune;
4.după posibilitatea de verificare a acŃiunii
lor; 5.în funcŃie de efortul propriu al firmei;
6.după nivelul la care acŃionează;
7.după durata de exercitare a influenŃei.
Varianta corectă este:
a. 1,2,3,5,7
b. 1,2,3,4,5,6,7
c. 2,3,5,6,7
(5 puncte)
3)După natura lor factorii de risc pot fi:
a. factori economici;
b. factori sociali;
c. factori politici.
(5 puncte)
4)După posibilitatea de previziune, factorii de risc pot fi:
a. factori previzibili (cerŃi sau determinabili);
b. factori imprevizibili (incerŃi sau aleatori);
c. factori cu acŃiune directă.
(5 puncte)
5) În funcŃie de efortul propriu al firmei, factorii de risc pot fi:
a. factori dependenŃi de efortul propriu al firmei;
b. factori controlabili de firmă;
c. factori independenŃi de efortul propriu al firmei.
(5 puncte)
6) După nivelul la care acŃionează, factorii de risc pot fi:
a. factori macroeconomici;
b. factori sociali;
c. factori sectoriali;
d. factori politici;
e. factori microeconomici.
(5 puncte)
7) După durata de exercitare a influenŃei, factorii de risc pot
fi:
a. factori de durată (continui);
b. factori care acŃionează pe termen scurt;
c. factori tranzitorii (discontinui). (5 puncte)

8) Factorii macroeconomici sunt:: a.


f
a
c
t
o
r
i
i

e
x

30
terni care acŃionează asupra activităŃii de creditare
a firmei impunând o bună înŃelegere de către
decident a mediului economic general, a
vulnerabilităŃilor economiei naŃionale, a relaŃiilor
structurale ale acesteia, a calităŃii sistemului politic şi
instituŃional al statului;
b. factorii interni care acŃionează asupra
mecanismului financiar al firmei impunând o bună
înŃelegere de către decident a mediului economic
general, a vulnerabilităŃilor economiei naŃionale, a
relaŃiilor structurale ale acesteia, a calităŃii
sistemului politic şi instituŃional al statului;
c. factorii externi care acŃionează asupra
mecanismului decizional al firmei impunând o bună
înŃelegere de către decident a mediului economic
general, a

31
vulnerabilităŃilor economiei naŃionale, a relaŃiilor structurale ale acesteia, a calităŃii
sistemului politic şi instituŃional al statului.
(5 puncte)
9) Factorii economici sunt:
a. starea economiei naŃionale;
b.situaŃia economico-financiară a firmei;
c. dimensiunea pieŃei interne;
d. situaŃia financiară internă;
e. factorii geografici.
(5 puncte)
10) Starea economiei naŃionale se apreciază cu ajutorul următorilor indicatori:
a. produsul intern brut, cifra de afaceri, variaŃia stocurilor, valoarea adăugată;
b. produsul intern brut, forma brută de capital fix, variaŃia stocurilor, creşterea
economică;
c. soldurile intermediare de gestiune, valoarea medie a mijloacelor fixe,
creşterea economică.
(5 puncte)
11) Factorii socialii sunt:
a. factori generaŃi de diverse aspecte legate de forŃa de muncă şi ocuparea
acesteia;
b.factori generaŃi de diverse aspecte legate de populaŃie şi veniturile acesteia;
c. factori generaŃi de dimensiunea culturală a mediului social;
d. influenŃe externe la nivelul mediului social;
e. factorii generaŃi de aşezarea geografică.
(5 puncte)
12) Factorii politici sunt:
a. tipul şi structura de guvernare şi partidele politice;
b.caracterul, ideologia şi concepŃia politică a personalităŃile
politice;
c. promovarea, stabilitatea şi permanenŃa politicilor guvernamentale;
d. statul şi instituŃiile sale;
e. mecanismele de control care asigură stabilitatea şi longevitatea unui sistem
politic.
(5 puncte)
13) Principalii factori de risc legaŃi de echipamentele utilizate în activitatea unei firme
se referă la:
a. utilizarea necorespunzătoare a echipamentelor;
b.utilizarea echipamentelor care au ieşit din garanŃie;
c. neefectuarea la timp a reparaŃiilor capitale şi curente;
d. utilizarea unor echipamente vechi şi deteriorate;
e. întreŃinere neadecvată a echipamentelor.

(5 puncte)
14) PotenŃialul financiar reprezintă:
a. totalitatea resurselor financiare şi este reprezentat de capacitatea
întreprinderii de a produce profit, de disponibilităŃile băneşti ale acesteia, aflate în
conturile bancare, de volumul creditelor şi a altor datorii pe care le are, precum şi de
scadenŃa acestora, pe de o parte, şi de volumul creanŃelor şi scadenŃa acestora, pe de altă
parte;
b. totalitatea resurselor economice şi este reprezentat de capacitatea
întreprinderii de a produce profit, de disponibilităŃile băneşti ale acesteia, aflate în
conturile bancare, de volumul creditelor şi a altor datorii pe care le are, precum şi de
scadenŃa acestora, pe de o parte, şi de volumul creanŃelor şi scadenŃa acestora, pe de altă
parte;
c. totalitatea resurselor economico-financiare şi este reprezentat de capacitatea
întreprinderii de a produce profit, de disponibilităŃile băneşti ale acesteia, aflate în
conturile bancare, de volumul creditelor şi a altor datorii pe care le are, precum şi de
scadenŃa acestora, pe de o parte, şi de volumul creanŃelor şi scadenŃa acestora, pe de altă
parte.
(5 puncte)
15)CompletaŃi: Furnizorii sunt …………………………………………………………….
(5 puncte)
16)CompletaŃi: ClienŃii sunt...................................................................................................
(5 puncte)
17)Factorii sectoriali sunt factorii externi care influenŃează în mod
considerabil rezultatele activităŃii oricărei întreprinderi şi se referă, în general, la
piaŃa pe care activează o firmă şi cuprind în principal: furnizorii, clienŃii şi concurenŃii.
Adevărat Fals
(5 puncte)
18)Factorii microeconomici sunt factorii interni care acŃionează în mod direct
asupra nivelului riscului şi al performanŃelor activităŃii unui agent economic şi
cuprind următoarele categorii mai importante: potenŃialul uman, potenŃialul tehnico-
material şi potenŃialul financiar.
Adevărat Fals
(5 puncte)

TOTAL: 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU = 100 PUNCTE

U2.7. Rezumat

Unitatea abordează în mod unitar principalele aspecte legate de conceptul


şi clasificarea factorilor de risc.
Pe parcursul unităŃii au fost definiŃi factorii de risc şi au fost
prezentate principalele criterii de clasificare a acestora. De asemenea au
fost definiŃi şi clasificaŃi factorii macroeconomici (economici, sociali şi
politici), factorii sectoriali (furnizorii, clienŃii şi concurenŃii) şi
factorii microeconomici (potenŃialul uman, tehnico-material şi financiar).
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la conceptul şi clasificarea factorilor de risc.
Bibliografie minimală
1.Bătrâncea Maria, Risc şi faliment, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pag.
30;
2.Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică,
Bucureşti, 2010, pag. 65;
3.Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în România,
curs în format digital, www.biblioteca-digitala.ase.ro, capitolul 1;
4.Niculescu Maria, Diagnostic economic, Ed. Economică, Bucureşti, 2003,
pag. 102, 139;
5. Păun Cristian, Păun Laura, Riscul de Ńară, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999, pag. 129, 159;
6.Prunea Petru, Riscul în activitatea economică, Ed. Economică, Bucureşti,
2003, pag. 25;
7.Russu Corneliu, Albu Mădălina, Diagnosticul şi strategia firmei, Ed.
Tribuna Economică, Bucureşti, 2005, pag. 99;

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

1.c 2.b 3.a,b,c 4.a,b 5.a,


c
6.a,c,e 7.a,c 8.c 9.a,c,d,e 10.b
11.a,b,c,d 12.a,b,c,d,e 13.a,b,c,d,e 14.a
1 5 . persoane fizice sau juridice ce livrează unui sau unor clienŃi o marfă, un produs sau
prestează un anumit serviciu
1 6 . persoanele care cumpără frecvent produsele sau serviciile unei firme sau dintr-un magazin,
consumatori obişnuiŃi ai unui local
17.adevăr
at18.adev
ărat
MODULUL 2

Analiza risc ului ec


UNITATEA 3:
onomic ( risc ului din e
xploatare)
UNITATEA 4: Analiza risc ului financ
iar
UNITATEA 5: Analiza risc ului de faliment
UNITATEA 3
Analiza riscului economic
(riscului din exploatare)

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U3.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .........................................35
U3.2.Abordări generale privind riscul economic..........................................36
U3.3. Analiza riscului economic pe baza pragului de rentabilitate...............37
U3.4. Evaluarea riscului din exploatare.........................................................41
U3.5. Analiza riscului economic pe baza coeficientului din exploatare….. 42
U3.6. Test de autoevaluare..........................................................................44
U3.7. Rezumat..............................................................................................47
Bibliografie minimală..................................................................................47
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................47

U3.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de analiza riscului economic.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să defineşti riscul economic şi pragul de rentabilitate;
 să explici modalitatea de determinare a pragului de rentabilitate în cazul
firmelor monoproductive şi în cazul firmelor care fabrică o gamă largă de
produse;
 să identifici corect direcŃiile pe care trebuie să se orienteze managementul
unei firme;
 să identifici corect indicatorii utilizaŃi în evaluarea riscului de exploatare;
 să explici modalitatea de determinare a coeficientului de elasticitate;
 să prezinŃi situaŃiile în care se poate afla întreprinderea în funcŃie
de valoarea coeficientului de elasticitate;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.
U3.2.Abordări generale privind riscul economic
Deciziile legate de structura capitalului folosit de o firmă sunt luate având
vedere două elemente: riscul economic şi riscul financiar al firmei.
Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaŃiile rezultatului
exploatării în funcŃie de poziŃia faŃă de pragul de rentabilitate şi de
structura costurilor de exploatare (fixe şi variabile).20
Riscul financiar se referă la variabilitatea suplimentară a dividendului pe
acŃiune (cash-flow-ul către investitori) şi la probabilitatea crescută
de insolvabilitate care se produce atunci când o firmă foloseşte surse de capital cu
cost relativ fix, cum ar fi creditele bancare sau capitalul preferenŃial, în
cadrul structurii sale de capital.21
DefiniŃie. Riscul economic sau de exploatare exprimă incapacitatea firmei
de a se adapta la timp şi cu cele mai mici costuri la variaŃiile mediului economico-
social şi reflectă variabilitatea rezultatului economic în funcŃie de condiŃiile
de exploatare.22
Evaluarea riscului de exploatare se realizează pe baza interpretărilor date
valorilor aferente indicatorilor determinaŃi la pragul de rentabilitate. Atunci când o
firmă realizează o producŃie şi o cifră de afaceri sub nivelul aferent
punctului mort, se înregistrează pierderi. De asemenea, dacă perioada critică este
mai mare decât perioada implicată în analiză firma nu îşi acoperă toate cheltuielile
de exploatare. Pentru evaluarea riscului de exploatare putem folosi informările
oferite de studiul pragului de rentabilitate şi de studiul pârghiei de exploatare.23
Pe termen scurt, o astfel de situaŃie nu este alarmantă, deoarece este
posibil ca în politica firmei să fi intervenit anumite evenimente care au modificat
evoluŃia aşteptată (de exemplu, realizarea unei investiŃii care nu a condus la
obŃinerea unor performanŃe deosebite în acelaşi an, modificarea
deciziilor strategice etc.).
Pe termen lung, perpetuarea unei situaŃii negative poate accentua
foarte mult riscul de exploatare, astfel că autonomia financiară a firmei se va
reduce odată cu creşterea gradului de îndatorare. ConsecinŃa va fi creşterea
riscului financiar şi chiar a riscului de faliment. Rezultă că analiza riscului
economic (operaŃional) oferă imaginea stării de sănătate a firmei.
Din analiza pragului de rentabilitate se pot constata următoarele aspecte:24
 atunci când cifra de afaceri se situează cu până la 10% peste pragul de
rentabilitate, situaŃia firmei este instabilă;
 când cifra de afaceri este cu până la 20% mai mare decât cea a punctului
critic, firma are o situaŃie relativ stabilă;
dacă cifra de afaceri depăşeşte punctul mort cu peste 20%, situaŃia este
confortabilă.

20
Petrescu Silvia, Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010;
21
Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel
microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;
22
Siminică Marian, Diagnosticul economico-financiar, Ed. Universitaria, Craiova, 2008;
23
Moroşanu Iosefina, Analiza economico-financiară, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
2008;
24
Moroşanu Iosefina, Analiza economico-financiară, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
2008;
În concluzie, mărimea riscului de exploatare este dată numai de
dimensiunea cheltuielilor fixe (rata cheltuielilor variabile este constantă în timp).
Cu cât cheltuielile fixe sunt mai mici cu atât riscul de exploatare este mai mic
(deoarece pragul de rentabilitate se obŃine pentru o valoare a cifrei de afaceri mai
redusă).

U3.3. Analiza riscului economic pe baza pragului de rentabilitate


Punctul critic corespunde nivelului de activitate pentru care ansamblul
încasărilor acoperă ansamblul cheltuielilor încât profitul este nul. În alŃi termeni:25
 dacă întreprinderea nu a atins punctul critic, înregistrează pierderi;
 dacă cifra de afaceri corespunde punctului critic, profitul este nul;
 dacă volumul activităŃii depăşeşte punctul critic, se obŃine profit.
DefiniŃie. Pragul de rentabilitate reprezintă punctul în care veniturile
firmei sunt egale cu cheltuielile acesteia, adică:
CA  CT  P  0
unde: CT - suma cheltuielilor totale; CA - cifra de afaceri; P - profit.
Pragul de rentabilitate oferă informaŃii utile factorilor de decizie,
referitoare la:26
 stabilirea unui volum de activitate la care rezultatul întreprinderii este nul
(veniturile vor fi egale cu veniturile);
 determinarea unui volum de activitate (nivel al producŃiei, cifră de afaceri)
pentru a obŃine un profit dorit;
 reflectarea corelaŃiei dintre dinamica producŃiei, respectiv a veniturilor şi
dinamica costurilor grupate în variabile şi fixe;
 evaluarea riscului de exploatare prin calcularea unui „indicator de poziŃie”
faŃă de pragul de rentabilitate.
Determinarea pragului de rentabilitate se realizează în mod diferit la
firmele monoproductive şi la cele care fabrică o gamă largă de produse.
La firmele monoproductive (care fabrică un singur produs) determinarea
pragului de rentabilitate se poate face atât în unităŃi fizice, cât şi în unităŃi valorice,
iar la firmele care fabrică o gamă largă de produse numai în unităŃi fizice.
A.FIRMELE MONOPRODUCTIVE
A1. Determinarea pragului de rentabilitate în unităŃi fizice
RelaŃiile necesare în determinarea acestuia sunt:
CA  CT
CA  q  p q  p  cf  cv
CT  cf  cv

25
Păvăloaia Willi, Păvăloaia Daniela, Analiza economico-financiară, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2009;
26
Burja Carmen, Analiză economico-financiară, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2009;
Dacă: cvt  q 
 q  p  cf  q  cv
cv
cf
Deci: q   p  cv   qcr 
cf p  cv

unde: CA - cifra de afaceri; CT - cheltuieli totale; q - volumul fizic al producŃiei; p


- preŃul unitar; cf - cheltuieli fixe; cv - cheltuieli variabile; cvt-cheltuieli
variabile totale.
Teoria punctului critic, cunoscută şi sub denumirea de analiza cost-
volum-profit, dă posibilitatea calculării şi altor mărimi care să întregească
informaŃiile furnizate, precum:27
 cifra de afaceri critică: CAcr  qcr  p ;
qcr
 gradul critic de utilizare a capacităŃii de producŃie: Gcr  q 100 ;
m

CAcr
 perioada critică:  T
CA
tcr

Exemplu:
Pentru exemplificare admitem cazul unei firme care produce şi
comercializează un singur produs. Se cunosc următoarele date:
Tabelul nr. 3.1.
Nr. Indicatori Simbol UnităŃi Suma
Crt.
1. Capacitatea de producŃie q bucăŃi 5.000.000
2. PreŃul unitar p lei 30/bucată
3. Cheltuieli variabile unitare cv lei 10/bucată
4. Cheltuieli fixe totale cf lei 90.000.000
5. Cifra de afaceri (q x p) CA lei 150.000.000

a) Determinarea pragului de rentabilitate în unităŃi fizice:

qcr  cf 90.000.000
  4.500.000 bucăŃi
p 30 10
cv
Prin urmare, la un volum de activitate de 4.500.000 bucăŃi, profitul este nul.
Orice activitate de producŃie realizată în plus va aduce profit, după cum o
producŃie mai mică de 4.500.000 bucăŃi va înregistra pierderi.
Calculul celorlalte mărimi oferă informaŃii complementare, astfel:
 cifra de afaceri
CAcr  qcr  p  4.500.000  30  135.000.000 lei
critică:
gradul critic de utilizare a capacităŃii de producŃie:
q 4.500.000
G  cr 100  100  90%
cr
qm 5.000.000

27
Păvăloaia Willi, Păvăloaia Daniela, Analiza economico-financiară, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2009;

 perioada critică: CAcr


 T  45.000.000 zile
tcr  365  109,
Ca
5
150.000.000
După ce a obŃinut 90% din producŃia totală, firma începe să obŃină profit.
Pentru a realiza profitul prevăzut are la dispoziŃie doar 10% din capacitatea
de producŃie. Determinarea perioadei critice informează dacă întreprinderea a
început activitatea la 1 ianuarie după 109,5 zile începe să obŃină profit, adică
din 12 aprilie.
AplicaŃie propusă:
Pe baza datelor din tabelul de mai jos determinaŃi pragul de rentabilitate în
unităŃi fizice.
Tabelul nr. 3.2.
Nr. Indicatori Simbol UnităŃi Suma
Crt.
1. Capacitatea de producŃie q bucăŃi 7.500.000
2. PreŃul unitar p lei 45/bucată
3. Cheltuieli variabile unitare cv lei 15/bucată
4. Cheltuieli fixe totale cf lei 135.000.000
5. Cifra de afaceri (q x p) CA lei 337.500.000

A2. Determinarea pragului de rentabilitate în unităŃi valorice


Calculul pragului de rentabilitate în expresie valorică se face plecând de la
relaŃia de calcul a pragului de rentabilitate în unităŃi fizice şi înmulŃind
ambii termeni ai relaŃiei cu preŃul unitar astfel:

q  p  p  cf
p cf
CA  CA 
cv p  pr
1  cv
 cf
pr
cv  p
p 1  
p
 

unde:
CApr - cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate;

cv
1 p - rata marjei cheltuielilor variabile.

Exemplu:
a) Pe baza datelor din tabelul nr. 3.1. determinarea pragului de
rentabilitate în unităŃi valorice se realizează astfel:
cf
CA 
90.000.000 90.000.000
  


pr
cv 10 1 0, 33333333334
1 p 1
30
90.000.000
 0, 6666666666  135.000.000 lei
sau
CAcr  qcr  p  4.500.000  30  135.000.000 lei

AplicaŃie propusă:

Pe baza datelor din tabelul de mai jos determinaŃi pragul de rentabilitate în


unităŃi valorice.
Tabelul nr. 3.3.
Nr. Indicatori Simbol UnităŃi Suma
Crt.
1. Capacitatea de producŃie q bucăŃi 7.500.000
2. PreŃul unitar p lei 45/bucată
3. Cheltuieli variabile unitare cv lei 15/bucată
4. Cheltuieli fixe totale cf lei 135.000.000
5. Cifra de afaceri (q x p) CA lei 337.500.000

B.FIRMELE CARE FABRICĂ O GAMĂ LARGĂ DE PRODUSE


Pragul de rentabilitate se determină numai în expresie valorică astfel:
CApr  CT  cf  cv
Presupunând că preŃul de vânzare şi costul variabil mediu sunt constante
cv
atunci
C este constant şi relaŃia de mai sus devine:
A
cv
CApr  cf  
cf cf
CA
CA
 rezultă CApr  
CA  1 Rmcv
cv  cv
pr   1 C
CA cf A


unde:

CApr - cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate;


cf - cheltuielile fixe;
cv - cheltuielile variabile;
CA - cifra de afaceri totală;
Rmcv - rata marjei cheltuielilor variabile în cifra de afaceri.

Exemplu:
Pentru exemplificare admitem cazul unei firme care produce şi
comercializează mai multe produse. Se cunosc următoarele date:
Tabelul nr. 3.4.

40
Nr. Indicatori Produsul A Produsul B Total
Crt.
1. Cifra de afaceri (q x p) - lei 40.000.000 60.000.000 100.000.000
3. Cheltuieli variabile (cv) - lei 10.000.000 30.000.000 40.000.000

41
4. Cheltuieli fixe (cf) - lei - - 48.000.000
6. Rata marjei cheltuielilor variabile 75 50 60
(Rmcv = 1-cv/CA) - %
a) Determinarea pragului de rentabilitate în unităŃi valorice:

cf
CA 
cf 48.000.000
  
pr
cv R mcv 40.000.000
1  CA 1 100.00.000

48.000.000 48.000.000
 1 0, 4  0, 6  80.000.000 lei
Principalele direcŃii pe care trebuie să se orienteze managementul unei
întreprinderii în vederea gestionării corecte a riscului economic ce însoŃeşte
activitatea productivă, sunt:28
 îmbunătăŃirea politicii comerciale care printr-un marketing adecvat să
conducă la o creştere puternică a volumului cifrei de afaceri şi o poziŃionare mai
bună faŃă de pragul de rentabilitate;
 micşorarea ponderii cheltuielilor fixe ceea ce generează o creştere a
flexibilităŃii şi a capacităŃii de răspuns la cerinŃele pieŃei prin sporirea dimensiunii
activităŃii;
 îmbunătăŃirea marjei de siguranŃă a activităŃii prin îndepărtarea cifrei
de afaceri de punctul critic al gestiunii şi diminuarea pe această cale a gradului de
risc;
 creşterea rentabilităŃii economice şi reducerea variabilităŃii rezultatelor
exploatării prin reducerea costurilor de producŃie, majorarea preŃurilor dacă
condiŃiile pieŃei o permit, sporirea vânzărilor, creşterea eficienŃei factorilor de
producŃie, creşterea eficienŃei deciziilor;
 creşterea flexibilităŃii întreprinderii adică a capacităŃii de a fi rentabilă şi la
un volum mai scăzut al activităŃii (prag de rentabilitate mai redus).

U3.4. Analiza riscului economic pe baza coeficientului de


elasticitate
DefiniŃie. Coeficientul de elasticitate se mai numeşte şi coeficientul
de levier al exploatării, se determină pe baza cifrei de afaceri aferentă pragului
de rentabilitate şi măsoară sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la
variaŃia nivelului de activitate.
 Re
Acest coeficient se determină astfel: e  Re
CA
CA
unde: RE - rezultatul exploatării; CA - cifra de afaceri;

La nivelul pragului de rentabilitate rezultatul exploatării este nul (Repr = 0)


şi atunci calculul coeficientului de elasticitate se realizează astfel:29

28
Burja Carmen, Analiză economico-financiară, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2009;
29
Burja Carmen, Analiză economico-financiară, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2009;
Re Re pr
1
e Re  CA
 CA 
CA  CApr CA 
CApr CApr
CA CA
Valoarea acestui
coeficient este
dependentă de poziŃia
nivelului de activitate
faŃă de pragul de
rentabilitate. Cu cât
întreprinderea se
îndepărtează de pragul de
rentabilitate cu atât
elasticitatea este mai
redusă, deci riscul
economic mai mic, iar cu
cât se apropie de pragul
de rentabilitate,
elasticitatea este mai
mare, iar riscul creşte.
În funcŃie de
valoarea coeficientului
de elasticitate,
întreprinderea se poate
afla în una din situaŃiile
următoare:30
a)instabilă, cu un
risc economic ridicat dacă
e  11; un nivel ridicat al
coeficientului de
elasticitate evidenŃiază
o sensibilitate mare a
rezultatului exploatării la
modificarea volumului de
activitate, deci o
probabilitate mai mare ca
întreprinderea să
înregistreze scăderi
semnificative ale
rezultatului exploatării sau
chiar pierderi;
b)relativ stabilă, dacă e 
6 (dacă e se află în
proximitatea valorii 6);
c)confortabilă, cu
risc redus, dacă e  6; o
valoare mică a
coeficientului de
elasticitate reflectă o

42
modificare mai veniturile aferente
lentă a pragului de rentabilitate.
rezultatului El se mai numeşte şi
a
exploatării la coeficient de volatilitate
sig
modificarea şi are aceeaşi valoare
m
volumului de informaŃională ca şi
a
marja de siguranŃă.
(M
activitate, ceea
e 30
Popa Ion Lala, Miculeac Melania,
ce asigură
di Analiză economico-financiară, Ed.
întreprinderii
valorică Mirton, Timişoara, 2009;
un timp mai 31
existentă între Popa Ion Lala, Miculeac Melania,
mare de reacŃie Analiză economico-financiară, Ed.
volumul de
la modificarea Mirton, Timişoara, 2009;
activitate
condiŃiilor de
realizat efectivIs 
mediu. CA
şi volumul de
ac CAcr
a 3.Abaterea
U3.5. Evaluarea pun indicelui de siguranŃă
riscului din d (Is) exprimă procentual
exploatare s ecartul dintre volumul de
Evaluare Msa activitate realizat şi
a riscului de volumul de activitate
exploatare se corespunzător pragului
metodologia critic. Se determină după
face cu
de relaŃia:
ajutorul unor
rezultă
indicatori care CA  CAcr 100
marja
ne indică în Is  CAcr
siguran
ce măsură
mărimi Din observaŃiile statistice
poate oscila
absolute s-au desprins
volumul
trebuie următoarele:
activităŃii
pozitivă
desfăşurate, valoarea abaterii
ca
fără ca indicelui de siguranŃă
întreprinderea
această mai mică de 10%

oscilaŃie să desemnează o situaŃie
Cu
implice riscul instabilă, respectiv un risc
ei este mai
înregistrării de exploatare ridicat;
mare, cu atât
unor pierderi:31
riscul de o valoare a
marja de exploatare la abaterii indicelui de
siguranŃă în care siguranŃă cuprinsă între
mărimi întreprinderea 10% şi 20% corespunde
absolute; este supusă e unui nivel mediu al
indicele de mai redus. riscului (situaŃie relativ
siguranŃă; stabilă);

abaterea nd depăşirea valorii


indicelui de sig de 20% a abaterii
siguranŃă; e indicelui de siguranŃă
r denotă un risc de
momentul de v exploatare redus.
realizare a r
punctului 4.Momentul de
efectiv şi
43
realizare a cazul firmelortuaŃiile rezultatului exploatării în
U3.6.
punctului monoproductiv
critic e?
Test de funcŃie de poziŃia faŃă de pragul de
rentabilitate şi de structura costurilor de
(denumit şi autoev exploatare;
3. aluare
punct mort)
are este b.fluctuaŃiile rezultatului
reflectă Riscul de definanciar în funcŃie de poziŃia faŃă de
numărul de modalitatea
exploatar pragul de rentabilitate şi de structura
zile de care determinare a
e decurge costurilor de exploatare;
întreprinderea pragului
din: de
are nevoie rentabilitate în c. fluctuaŃiile rezultatului
pentru a cazul a.
firmelorexploatării în funcŃie de poziŃia faŃă
f
care fabrică o de pragul de rentabilitate şi de structura
realiza nivelul luc
de producŃie gamă largă decosturilor financiare.
aferent produse? (5 puncte)
punctului 2)Riscul financiar se referă la:
4.
critic. ar a. variabilitatea
CAcr di suplimentară a profitului net
Tcr  T şi la probabilitatea crescută
CA c
se de insolvabilitate;
Cu cât m
punctul mort b.variabilitatea
un suplimentară a
are o valoare
5. dividendului pe acŃiune şi
mai mică, cu la probabilitatea crescută de
atât mai ar
solvabilitate;
redus va fi indi
riscul de utili c. variabilitatea
exploatare. Se e suplimentară a
poate observa r dividendului pe acŃiune şi
că valoarea e la probabilitatea crescută de
punctului mort insolvabilitate.
6. (5 puncte)
este la rândul are este 3)Riscul economic sau de
ei cu atât mai
modalitatea de exploatare exprimă:
mică cu cât
determinare a
nivelul a. capacitatea
coeficientului
pragului de firmei de a se adapta la timp
de şi cu cele mai mici costuri la
rentabilitate
este mai mic, 7. variaŃiile mediului
la un nivel dat ar economico-social;
al activităŃii. situ b. incapacitatea
c firmei de a se adapta la timp
af şi cu cele mai mici costuri la
înt variaŃiile mediului
în economico-social;
Întrebări
v
facultative coeficientului
c. incapacitatea
firmei de a se adapta la timp
1. Ce este riscul de elasticitate? şi cu cele mai mari costuri la
economic şi pragul de
variaŃiile mediului
de rentabilitate? lucru
: 20 economico-social.
2. Care este min (5 puncte)
Pun 4)SituaŃia unei firme este stabilă
modalitatea de
ctaj atunci când:
determinare a T
i :
pragului de 100
m critic; critic; critic.
rentabilitate în p
44
a. cifra de (
afaceri 5
se b. cifra de afaceri se situează cu
situează până la 20% mai mare decât p
cu până cea a punctului u
la 10% n
mai c. cifra de afaceri se situează cu c
mare până la 15% mai mare decât t
decât cea cea a punctului e
a )
punctului (5 puncte)
5)Care din afirmaŃiile
de mai jos este
adevărată:
a. dacă
întreprind (
erea nu a 5
atins
punctul p
critic, u
înregistre n
ază c
pierderi; t
e
b. dacă )
cifra de
afaceri
corespun
de
punctului
critic,
profitul
este nul;
c. dacă
volumul
activităŃii
depăşeşte
punctul
critic, se
obŃine
profit.

6)Pragul de
rentabilit
ate b.
reprezintă
:
a.
u c.
n
ct
ul
în
c
ar
e
45
7)Pragul de rentabilitate în unităŃi fizice se determină după relaŃia:
a. qcr cf
;
 p
cv cv
;
b. qcr p 
 cv
cv 1
.

c. qcr p  (5 puncte)
cv

8)Pragul de rentabilitate în unităŃi valorice se determină după relaŃia:
a. CA
cf ;

cr
cv
1 p

cf ;
b. CA 
cv
cr
1 p

cf .

cf
c. CA 1 p
cr
(5 puncte)
9)Pragul de rentabilitate în cazul firmelor care produc mai multe produse se determină
după relaŃia:
a. CA cf ;

cr
cv
1 CA

cf ;
b. CA 
cv
cr 1 CA

c. CA cf
cr  Rmcv .
(5 puncte)
10) Indicatorii utilizaŃi în evaluarea riscului din exploatare
sunt:
a. marja de siguranŃă în mărimi absolute ;
b. pragul de rentabilitate ;
c. indicele de siguranŃă;
d. abaterea indicelui de siguranŃă;
e. momentul de realizare a punctului critic. (5 puncte)

11) Marja de siguranŃă în mărimi absolute exprimă:


a. suma valorică dintre volumul de activitate realizat efectiv şi
volumul de activitate aferent punctului critic;
b. produsul valoric dintre volumul de activitate realizat efectiv şi
volumul de activitate aferent punctului critic;
c. diferenŃa valorică dintre volumul de activitate realizat efectiv şi
volumul de activitate aferent punctului critic.
(5 puncte)
12) Indicele de siguranŃă exprimă:
a. raportul dintre veniturile realizate efectiv şi veniturile aferente
pragului de rentabilitate;
b. raportul dintre veniturile din exploatare şi veniturile aferente
pragului de rentabilitate;
c. raportul dintre veniturile realizate efectiv şi veniturile financiare.
(5 puncte)
13) Abaterea indicelui de siguranŃă se determină după
relaŃia:
CA  CAcr
a. Is  100 ;
CAcr
Ve  CAcr
b. Is  100 ;
CAcr
CA  CAcr
c. Is  100 .
qcr (5 puncte)

14) Coeficientul de elasticitate se determină:


a.pe baza producŃiei fizice aferente pragului de rentabilitate şi măsoară
sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la variaŃia nivelului de activitate;
b. pe baza cifrei de afaceri aferentă pragului de rentabilitate şi măsoară
sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la variaŃia nivelului de activitate;
c.pe baza cifrei de afaceri aferentă pragului de rentabilitate şi măsoară
sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului financiar la variaŃia nivelului de activitate.
(10 puncte)
15) În funcŃie de valoarea coeficientului de elasticitate, întreprinderea se poate afla
în una din următoarele situaŃii:
1.instabilă, cu un risc economic ridicat dacă e  11;
2.foarte bună cu o rentabilitate ridicată;
3.relativ stabilă, dacă coeficientul de elasticitate se află în proximitatea valorii 6;
4.stabilă dacă coeficientul de elasticitate se află în proximitatea valorii 8;
5.foarte stabilă dacă coeficientul de elasticitate se află în proximitatea valorii 11;
6.confortabilă, cu risc redus, dacă e  6;
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2,3,4
b. 1,3,5,6
c. 1,3,6
d. 1,2,3
e. 1,3,6
(10 puncte)
16)Riscul economic sau de exploatare exprimă incapacitatea firmei de a se adapta la timp
şi cu cele mai mici costuri la variaŃiile mediului economico-social şi reflectă variabilitatea
rezultatului economic sau a cash-flow-ului de exploatare în funcŃie de condiŃiile de
exploatare.
Adevărat Fals
(5 puncte)
17) CompletaŃi: Coeficientul de elasticitate măsoară:...........................................................
(10 puncte)
TOTAL: 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU = 100 PUNCTE
U3.7. Rezumat

Unitatea abordează în mod unitar principalele aspecte teoretice şi


practice privind riscul economic.
La începutul unităŃi a fost definit conceptul de risc economic, s-a
făcut o scurtă prezentare privind evaluarea riscului economic pe termen scurt şi
pe termen lung şi s-au prezentat câteva aspecte rezultate din analiza pragului de
rentabilitate.
Pe parcursul unităŃii a fost prezentată şi explicată analiza
riscului economic pe baza pragului de rentabilitate, atât în unităŃi fizice, cât şi
în unităŃi valorice şi analiza riscului de exploatare pe baza coeficientului de
elasticitate. Au fost prezentaŃi principalii indicatori utilizaŃi în evaluarea
riscului economic: marja de siguranŃă în mărimi absolute, indicele de
siguranŃă, abaterea indicelui de siguranŃă şi momentul de realizare a punctului
critic.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la aspectele generale privind riscul economic,
analiza riscului economic pe baza pragului de rentabilitate, analiza riscului
economic pe baza coeficientului de elasticitate şi modalităŃile de evaluare a

Bibliografie minimală
1.Achim Violeta, Analiză economico-financiară, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2010, pag. 390;
2.Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed.
Mirton, Timişoara, 2004, pag. 165;
3.Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti,
2005, pag. 340;
4.Burja Camelia, Analiză economico-financiară. Aspecte metodologice şi
aplicaŃii practice, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2009, pag.269;
5.Ghic GraŃiela, Grigorescu Carmen, Analiză economico-financiară.
Repere teoretice şi practice, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, pag. 221;
6.Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003,
pag. 314;
7.Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară.
Elemente teoretice şi studii de caz, Ed. Mirton Timişoara, 2009, pag. 136;
8.Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria
Craiova, 2008, pag. 214.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.a 2.c 3.b 4.a 5.a,b,c
6.c 7.a 8.b 9.a,c 10.a,c,d,e
11.c 12.a 13.a 14.b 15.c
16.adevărat
17.sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului exploatării la variaŃia nivelului de activitate
UNITATEA 4
Analiza riscului fi nanciar

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U4.1. Scopul şi obiectivele unităŃii .............................................................48
U4.2. ConsideraŃii generale privind riscul financiar ......................................49
U4.3. Metode de evaluare a riscului financiar...............................................50
U4.4. Indicatorii de performanŃă ai firmei analizaŃi de bancă în acordarea
unui credit......................................................................................................54
U4.5. Test de autoevaluare..........................................................................56
U4.6. Rezumat..............................................................................................58
Bibliografie minimală..................................................................................58
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................59

U4.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de analiza riscului financiar.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să defineşti riscul financiar;
 să identifici corect trăsăturile caracteristice ale riscului financiar;
 să identifici corect principalele categorii de participanŃi la viaŃa
economică a întreprinderii interesaŃi de analiza riscului financiar;
 să identifici corect metodele de evaluarea riscului financiar;
 să defineşti pragul de rentabilitate financiară;
 să identifici corect indicatorii utilizaŃi în analiza efectivă a riscului
financiar;
 să defineşti efectul de levier;
 să explici modalitatea de determinare a efectului de levier;
 să identifici corect situaŃiile ce rezultă din corelaŃia dintre rata
rentabilităŃii economice şi rata dobânzii;
 să identifici factorii care acŃionează asupra ratei rentabilităŃii financiare
prin explicarea factorială a acesteia;
 să identifici corect indicatorii de performanŃă financiară urmăriŃi de
bancă în acordarea unui credit;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.
U4.2. ConsideraŃii generale privind riscul financiar
DefiniŃie 1. Riscul financiar reflectă variabilitatea indicatorilor de rezultate
ca urmare a modificării structurii financiare a întreprinderii.32
DefiniŃie 2. Riscul financiar este partea variabilităŃii ratei de randament a
capitalurilor proprii care se datorează îndatorării sau variabilitatea profitului net,
sub incidenŃa structurii financiare a firmei.
Pe baza celor două definiŃii similare de mai sus, se pot desprinde câteva
trăsături caracteristice ale riscului financiar, astfel:33
se referă la nesiguranŃa obŃinerii unei rentabilităŃi suficiente din activitatea
de exploatare care să permită acoperirea cheltuielilor cu dobânzile;
apariŃia sa este cauzată de prezenŃa capitalului împrumutat în cadrul
structurii de capital a întreprinderii;
materializarea riscului financiar presupune reducerea remuneraŃiilor
cuvenite acŃionarilor (dividende sau profituri nete);
în mod direct, materializarea riscului financiar afectează numai acŃionarii
firmei.
Principalele categorii de participanŃi la viaŃa economică a
întreprinderii interesate de analiza riscului financiar sunt:34
managerii – sunt interesaŃi de aspecte cu privire la stabilirea strategiei în
privinŃa investiŃiilor viitoare pe care firma doreşte să le realizeze, a
resurselor financiare de care are nevoie şi a disponibilităŃii procurării
acestora (de la acŃionari sau creditori). Ei pot identifica sursele de finanŃare care
asigură cel mai mic cost pentru întreprindere, precum şi structura financiară
optimă, care maximizează valoarea firmei.
creditorii – sunt interesaŃi de riscul pe care îl suportă atunci când acordă
credite unei întreprinderi. Ei vor să cunoască gradul de îndatorare, evitând să mai
împrumute firma atunci când aceasta depăşeşte un anumit nivel al îndatorării sau
când nu au siguranŃa că firma va obŃine o rentabilitate suficientă pentru achitarea
ratelor şi plata dobânzilor;
acŃionarii –sunt interesaŃi de valoarea de piaŃă a companiei la care deŃin
acŃiuni. Dacă firma devine prea îndatorată şi apare un risc ridicat de faliment, ei
pot solicita o remuneraŃie mai mare prin dividende sau prin acordarea de acŃiuni
gratuite, pentru a compensa riscul crescut sau pot lua decizia vânzării acŃiunilor,
căutând alternative mai puŃin riscante de investiŃii;
investitorii – se referă la potenŃialii acŃionari sau obligatari care doresc să
cumpere titluri emise de firma respectivă (acŃiuni sau obligaŃiuni) atunci
când aceasta decide să atragă noi resurse financiare. Evident, riscul pe care îl
implică plasamentele la care se angajează constituie unul din criteriile urmărite în
efectuarea investiŃiilor;
investitorii instituŃionali – sunt reprezentaŃi de către firme mari, din
acelaşi domeniu de activitate sau din alt domeniu, implicate în operaŃiuni de
fuziuni şi achiziŃii. În afară de rentabilitatea sperată şi de cursul acŃiunilor pe piaŃă,
32
Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005;
33
Simină Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2008;
34
Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel
microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;
aceste firme sunt interesate, în efectuarea unor astfel de operaŃiuni şi de gradul de
îndatorare, practica în Ńările occidentale arătând că întreprinderile cu un grad de
îndatorare mic sunt cele mai expuse riscului de a fi preluate de către concurenŃi.
agenŃiile de rating – sunt companii specializate ce analizează capacitatea
unei firme de a rambursa obligaŃiile sale financiare faŃă de diverşi creditori.
Aceste firme diferenŃiază debitorii din punct de vedere al riscului financiar şi al
afacerii, adică al capacităŃii de rambursare la timp a datoriilor financiare, şi
permite companiilor cu un rating mai bun să se finanŃeze la un cost mai scăzut pe
piaŃa de capital. În cazul în care firma este cotată de către o astfel de
agenŃie, aceasta poate emite un calificativ, care să reflecte şi riscul financiar al
firmei respective.
Riscul financiar depinde de patru factori: riscul economic, gradul de
îndatorare, evoluŃia ratei dobânzii, fiscalitatea. El se produce atunci
când împrumuturile firmei nu sunt generatoare de eficienŃă financiară adică
rata rentabilităŃii economice obŃinute prin utilizarea împrumuturilor este
inferioară ratei dobânzii capitalului împrumutat.

U4.3. Metode de evaluare a riscului financiar


Evaluarea riscului financiar se poate face prin trei modalităŃi: prin metoda
pragului de rentabilitate, prin analiza efectului de levier financiar şi prin explicarea
factorială a rentabilităŃii financiare prin evidenŃierea efectului de levier.
I. Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate
Calculul pragului de rentabilitate se face asemănător cu calculul pragului
de rentabilitate din exploatare, luându-se în considerare şi cheltuielile cu
dobânzile ca elemente de cheltuieli fixe.
DefiniŃie. Pragul de rentabilitate financiar reprezintă acel nivel
de activitate corespunzător căruia veniturile din exploatare acoperă cheltuielile din
exploatare şi cheltuielile cu dobânzile.
Astfel se va calcula o cifră de afaceri care corespunde unui prag de
rentabilitate global (CAprg) pe baza relaŃiei:
CAprg cf  cd cf  cd
 cv  R
1 mcv
CA
unde:
CAprg - cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate; cf - cheltuieli fixe
(din exploatare); cd - cheltuieli cu dobânzile; cv - cheltuieli variabile totale; CA -
cifra de afaceri; Rmcv - rata marjei cheltuielilor variabile.
Analiza efectivă a riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate se
face prin intermediul aceloraşi indicatori utilizaŃi în cazul riscului din
exploatare:35
1.marja de siguranŃă în mărimi absolute (Msa) exprimă
diferenŃa valorică existentă între volumul de activitate realizat efectiv şi volumul
de activitate aferent punctului critic, determinându-se cu relaŃia:
Msa  CA  CAcr

35
Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;
50
Din metodologia de calcul rezultă că marja de siguranŃă în mărimi
absolute trebuie să fie pozitivă pentru ca întreprinderea să obŃină profit. Cu cât
valoarea ei este mai mare, cu atât riscul de exploatare la care întreprinderea este
supusă e mai redus.
2.indicele de siguranŃă (Is) exprimă raportul dintre veniturile realizate
efectiv şi veniturile aferente pragului de rentabilitate. El se mai numeşte şi
coeficient de volatilitate şi are aceeaşi valoare informaŃională ca şi marja de
siguranŃă.
CA
Is 
CAcr
3.abaterea indicelui de siguranŃă (Is) exprimă procentual ecartul dintre
volumul de activitate realizat şi volumul de activitate corespunzător pragului
critic. Se determină după relaŃia:
CA  CAcr 100
Is  CAcr
Din observaŃiile statistice s-au desprins următoarele:
valoarea abaterii indicelui de siguranŃă mai mică de 10% desemnează
o situaŃie instabilă, respectiv un risc de exploatare ridicat;
o valoare a abaterii indicelui de siguranŃă cuprinsă între 10% şi 20%
corespunde unui nivel mediu al riscului (situaŃie relativ stabilă);
depăşirea valorii de 20% a abaterii indicelui de siguranŃă denotă un risc de
exploatare redus.
4.momentul de realizare a punctului critic (denumit şi punct mort)
reflectă numărul de zile de care întreprinderea are nevoie pentru a realiza nivelul
de producŃie aferent punctului critic.
CAcr
Tcr  T
CA
Cu cât punctul mort are o valoare mai mică, cu atât mai redus va fi
riscul de exploatare. Se poate observa că valoarea punctului mort este la rândul
ei cu atât mai mică cu cât nivelul pragului de rentabilitate este mai mic, la un nivel
dat al activităŃii.
II. Analiza riscului financiar pe baza efectului de levier
Utilizarea de către o firmă a unor resurse financiare cu cost fix implică
folosirea levierului financiar.
Levierul financiar exprimă impactul structurii financiare asupra
rentabilităŃii financiare a firmei.
Efectul levierului financiar exprimă variaŃia ratei rentabilităŃii financiare a
capitalurilor proprii în funcŃie de corelaŃia dintre rata rentabilităŃii economice
şi rata dobânzii precum şi faŃă de gradul de îndatorare.
DefiniŃie. Efectul de levier reprezintă practic incidenŃa îndatorării
asupra rentabilităŃii capitalurilor proprii şi depinde pe de-o parte de corelaŃia care
există
între rata rentabilităŃii economice şi costul mediu al datoriei (rata dobânzii), iar pe
de altă parte de nivelul îndatorării.36
Pentru ilustrarea influenŃei efectului de levier se poate pleca de la structura
bilanŃului, respectiv de la ratele de rentabilitate specifice:37

CAPITALURI PROPRII
ACTIV ECONOMIC (A) RATA RENTABILITĂłII FINANCIARE
RATA RENTABILITĂłII ECONOMICE (Rf)
(Re) DATORII
RATA DOBÂNZII
(Rd)
Figura nr. 4.1.
Structura bilanŃului şi ratele rentabilităŃii specifice

Pentru a se ajunge la determinarea efectului de levier trebuie avute în


vedere următoarele relaŃii:
a) dacă se exclude impozitul pe profit, rezultă că rezultatul
exerciŃiului (Rex) se determină ca diferenŃă între rezultatul exploatării (Re)
şi dobânda (Dob) plătită pentru resursele financiare împrumutate (Dft):38
Re x  Re Dob
unde:
rezultatul exploatării se poate determina în funcŃie de rata rentabilităŃii
economice (Rre) ca produs între activul economic (Ae) şi rata rentabilităŃii
economice (Rre):
Re
Re  Ae  Rre relaŃie ce rezultă din : Rre 
Ae
dobânda se calculează ca un produs între nivelul datoriilor (D) şi rata
dobânzii (Rd) astfel:
Dob  D  Rd
b)pe baza relaŃiilor de mai sus se înlocuieşte şi se determină rata
rentabilităŃii financiare (Rf):
Re zultatul e xerciŃiului Re Dob  Ae  Rre    D 
Rf   
Rd  Capital propriu Kpr Kpr

În concluzie rata rentabilităŃii financiare se determină după relaŃia:


D
Rf  R r e R r e Rd 
Kpr

36
Miculeac Melania, Analiză economico-financiară. Concepte teoretice, aplicaŃii şi teste grilă, Ed.
Mirton, Timişoara, 2007;
37
Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;
38
Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;
D D
unde:
Kp - levierul financiar; R r e Rd - efectul de levier al
Kp
r  r D
îndatorării. i
n
a
n
a
li
z
a
c
o
r
e
l
a
Ń
i
e
i
d
i
n
t
r
e
r
a
t
a
r
e
n
t
a
b
il
i
t
ă
Ń
ii
e
c
o
n
o
m
i
c
e
ş

53
i ă, când (pârghia financiară) 
rata rata Re este mai ridicat
dobâ = Rd (efectul de levier 
nzii, (efectul financiar este D
se pot de negativ). in
întâln levier această
i financia relaŃie
următ r
r este rezultă
oarel p
0). În că
e a
această factorii
situaŃ de
situaŃie, care
ii:39 ac
apelarea acŃione
p
1. la ază
c
d credite asupra
f
e nu ratei
politi
sigur influenŃ rentabil
care să permită
anŃă, ează ităŃii
valorificarea
când gradul financi
conjuncturilor
Re > de risc are
favorabile.
Rd, la care sunt:
iar întrepri
nderea n a) v
apela
este f it
rea la
supusă; e e
credit
f z
e 3.d
r a
supli e risc,
ment f d
când Re e
are e
< Rd. r
va e
Folosire o
duce a
la calcul t
îndatoră
îmbu rentabilită a
rii va
nătăŃi financiare Ńi
determi
rea analiza e
na
ratei func a
reducer
renta ea de a
bilităŃ rentabili rentabilită c
ii tăŃii economice ti
finan financia de v
ciare re, factori vor fi u
(efect reducer descompuşi la l
ul de e care rândul lor în factori u
levier va fi de nivelul II care i
finan cu atât influen e
ciar mai rândul c
este mare rentabilitatea o
0); cu cât financiară n
2. gradul rezultă o
d de mai jos: m
e i
îndatora Rf
D
indif AE CA c
erenŃ re  -
53
CA rare a
; firme
AE i-D
b) rat .
a Kp
ren
tab Reduce
ilit rea
ăŃii riscului
co financi
me ar
rci presupu
ale ne:41
-  acceler
Re
area vitezei de
; rotaŃie;
 creşter
c) dif ea
ere profitabilităŃii
nŃa comerciale;
din
tre
39
Popa Ion Lala,
rat Miculeac
a Melania, Analiză
ren economico-
financiară, Ed.
tab Mirton,
ilit Timişoara, 2009;
ăŃii 40
Burja
eco Camelia,
Analiză
no economic
mi o-
ce financiară
. Aspecte
(C metodolo
A
 gice şi
Re aplicaŃii
practice,
) şi Ed. Casa
rat CărŃii de
a ŞtiinŃă,
Cluj
do
Napoca,
bâ 2009;
41
nzi Buglea
Alexandru,
i;
AE CA Analiza situaŃiei
financiare a
d) gra întreprinderii,
dul Ed. Mirton,
Timişoara, 2004;
de
înd
ato
53
 fundamentarea politicii financiare care să permită valorificarea
conjuncturilor favorabile
Pentru a spori rentabilitatea financiară a întreprinderii este nevoie de
măsuri care să vizeze:42
 accelerarea vitezei de rotaŃie a activelor;
 sporirea rentabilităŃii economice;
 creşterea rentabilităŃii economice şi pe această bază a ecartului faŃă de rata
dobânzii;
 optimizarea structurii capitalului bazat pe efectul de levier financiar a
îndatorării.

U4.4.Indicatorii de performanŃă ai firmei analizaŃi de bancă


în acordarea unui credit
Mărimea riscurilor financiare este dependentă de performanŃa financiară a
întreprinderii ce se cere a fi determinată în cazul în care întreprinderea solicită un
sprijin bancar. Pentru a obŃine acest sprijin bancar, banca cere solicitantului
îndeplinirea unor condiŃii. Banca ajută în general dacă afacerea este
prosperă, riscurile pe care şi le asumă fiind limitate. Din acest punct de vedere
banca evaluează performanŃa financiară a întreprinderii în funcŃie de
informaŃiile privind: descrierea activităŃii, cifra de afaceri, venitul net,
capitalul propriu, datorii, comparaŃii cu anii anteriori, plan de afaceri,
etc. Indicatorii de performanŃă financiară urmăriŃi de bancă sunt:43
a) gradul de îndatorare:
Datorii totale
Gî  Activ total 100 ;
b) lichiditatea imediată:
Active lichide şi uşor lichide
Li  100 
Datorii pe termen scurt  Credite pe termen scurt ;
DisponibilităŃi băneşti  CreanŃe a sup ra terŃilor
 100
Datorii pe termen scurt  Credite pe termen scurt

c) rentabilitatea funcŃie de cheltuieli: Pr ofit net


Rch 100 ;
 Cheltuieli totale

d) gradul de acoperire a cheltuielilor din încasări:

Gach / î  Venituri medii lunare 100


Cheltuieli medii lunare

e) solvabilitatea patrimonială:
100 .
Capital social
Sp 
ÎTML  Capital social

Pe baza practicii din Ńările cu economii concurenŃiale dezvoltate, s-a ajuns


la o anumită grilă, prin care băncile evaluează performanŃele financiare ale
întreprinderii, în funcŃie de care acceptă sau nu creditele bancare solicitate. Aceste
performanŃe pot fi sintetizate în felul următor:44

42
Burja Camelia, Analiză economico-financiară. Aspecte metodologice şi aplicaŃii practice,
Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca, 2009;
43
Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;
54
44
Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;

55
Tabelul nr. 4.1.
Nr. INDICATORUL Clasa de încadrare a
Crt. performanŃelor financiare
1 2 3 4 5
1. Gradul de îndatorare 0-30 30,1-50 50,1-65 65,1-80 Peste 80
2. Lichiditatea imediată Peste 110 95,1-110 75,1-95 50,1-75 Sub 50
3. Solvabilitatea patrimonială Peste 50 40,1-50 30,1-40 20,1-30 Sub 20
4. Rentabilitatea în funcŃie de Peste 10 5,1-10 3,1-5 1,1-3 Sub 1
cheltuieli
5. Gradul de acoperire a Peste 120 100,1-120 90,1-100 70,1-90 Sub 70
cheltuielilor din venituri
PUNCTAJUL FIECĂRUI 10 8 5 2 0
INDICATOR PE CLASE
CATEGORIA DE A B C D E
ÎNCADRARE
PUNCTAJUL CUMULAT AL 44-50 26-43 11-25 1-10 0
CATEGORIEI

Sintetic, cele 5 categorii de încadrare a performanŃelor financiare ale


solicitanŃilor de credite bancare pe termen scurt au următoarele semnificaŃii:
A  împrumutul are, în mod sigur, capacitatea de a rambursa ratele
scadente şi de a-şi plăti dobânzile datorate din propriile resurse, iar pentru viitor se
prefigurează a avea o situaŃie financiară solidă;
B  împrumutatul are o situaŃie financiară stabilă, chiar dacă există şi unele
aspecte nesatisfăcătoare din punct de vedere financiar;
C  împrumutatul se confruntă cu câteva aspecte nesatisfăcătoare din
punct de vedere financiar, care afectează capacitatea de rambursare a creditelor
scadente;
D  împrumutatul se caracterizează printr-un număr important de aspecte
nesatisfăcătoare din punct de vedere financiar, care-i periclitează capacitatea de
rambursare a creditelor;
E  PerformanŃa financiară a împrumutatului este slabă, încât rambursarea
creditelor scadente şi plata dobânzilor datorate sunt imposibile.

Întrebări facultative
1. Ce este riscul financiar?
2. Care sunt trăsăturile caracteristice ale riscului financiar?
3. Care sunt principalele categorii de participanŃi la viaŃa economică a
întreprinderii interesaŃi de analiza riscului financiar?
4. Care sunt metodele de evaluarea riscului financiar?
5. Ce este pragul de rentabilitate financiară?
6. Care sunt indicatorii utilizaŃi în analiza efectivă a riscului financiar?
7. Ce este efectul de levier?
8. Cum explici modalitatea de determinare a efectului de levier?
9. Care sunt situaŃiile ce rezultă din corelaŃia dintre rata rentabilităŃii economice şi
rata dobânzii?
10. Care sunt factorii care acŃionează asupra ratei rentabilităŃii financiare
prin explicarea factorială a acesteia;
11. Care sunt indicatorii de performanŃă financiară urmăriŃi de bancă în acordarea
unui credit?

U4.5. Test de autoevaluare


1)Riscul financiar poate fi definit astfel:
1.reflectă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificării structurii
financiare a întreprinderii;
Timp de lucru : 20 2.reflectă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificării structurii
min cifrei de afaceri a întreprinderii;
Punctaj : 100 3.este partea variabilităŃii ratei de randament a capitalurilor proprii care
se datorează îndatorării sau variabilitatea profitului net, sub incidenŃa structurii
financiare a firmei;
4.reflectă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a modificării structurii
financiare a întreprinderii;
5.este partea variabilităŃii ratei de randament a mijloacelor fixe active care
se datorează modificării mijloacelor fixe, sub incidenŃa structurii financiare a firmei;
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,5
b. 2,3
c. 1,3
d. 3,4
e. 3, 5
(5 puncte)
2)Care din semnificaŃiile de mai jos constituie caracteristici ale riscului financiar:
1.se referă la nesiguranŃa obŃinerii unei rentabilităŃi comerciale suficiente;
2.se referă la nesiguranŃa obŃinerii unei rentabilităŃi suficiente din activitatea
de exploatare care să permită acoperirea cheltuielilor cu dobânzile;
3.apariŃia sa este cauzată de prezenŃa capitalului împrumutat în cadrul structurii de
capital a întreprinderii;
4. riscul financiar afectează toŃi participanŃii la viaŃa economică;
5.materializarea riscului financiar presupune reducerea remuneraŃiilor cuvenite
acŃionarilor (dividende sau profituri nete);
6.în mod direct, materializarea riscului financiar afectează numai acŃionarii firmei.
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2,3,4,5,6
b. 1,2,3,4
c. 3,4,5,6
d. 1,2,4,5,6
e. 2,3,5,6
(10 puncte)
3)Principalele categorii de participanŃi la viaŃa economică a întreprinderii interesaŃi
de analiza riscului financiar sunt:
a. personalul firmei, concurenŃii, managerii, investitorii;
b. managerii, acŃionarii, agenŃiile de rating ;
c. managerii, acŃionarii, investitorii, investitorii instituŃionali, agenŃiile de
rating;
d. acŃionarii, investitorii, investitorii
instituŃionali;
e. acŃionarii, statul, personalul firmei, investitorii. (10 puncte)
4) Riscul financiar depinde de următorii factori:
a. riscul economic, structura cifrei de afaceri, evoluŃia ratei
dobânzii, fiscalitatea;
b. riscul politic, gradul de îndatorare, evoluŃia ratei dobânzii, fiscalitatea;
c. riscul social, resursele umane, evoluŃia ratei dobânzii, fiscalitatea;
d. riscul economic, gradul de îndatorare, evoluŃia ratei dobânzii, resursele
materiale;
e. riscul economic, gradul de îndatorare, evoluŃia ratei dobânzii, fiscalitatea;
(10 puncte)
5) RelaŃia corectă a pragului de rentabilitate financiară este:
CF  CD CF  CD
CAcrf  CV  Rmcv
1
a. CA ;
CF  CD CF  CD
CAcrf  CV  Rmcv
1
b. CF
CA
CF
;
CAcrf  
CV Rmcv
1
c. CA .
(5 puncte)
6)Analiza efectivă a riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate se face pe baza
următorilor indicatori:
a. marja de siguranŃă în mărimi absolute;
b. indicele de siguranŃă;
c. abaterea relativă a marjei de siguranŃă;
d. abaterea indicelui de siguranŃă;
e. momentul de realizare a punctului critic.
(5 puncte)
7)Principalii indicatori de performanŃă urmăriŃi de bancă
sunt:
a. gradul de îndatorare;
b. lichiditatea imediată;
c. rentabilitatea funcŃie de cheltuieli;
d. gradul de acoperire a cheltuielilor din încasări;
e. solvabilitatea patrimonială. (5 puncte)
8)CompletaŃi: Pragul de rentabilitate financiar reprezintă acel nivel de
activitate corespunzător căruia veniturile din exploatare acoperă cheltuielile din
exploatare şi …….
(5 puncte)
9) Dacă Re > Rd rezultă că apelarea la credite suplimentare va duce la îmbunătăŃirea ratei
rentabilităŃii financiare.
Adevărat Fals
(5 puncte)
10) Dacă Re = Rd rezultă că întreprinderea prezintă un risc financiar ridicat şi nu poate
apela la credite;
Adevărat Fals
(5 puncte)
11)Dacă Re < Rd rezultă că folosirea îndatorării va determina reducerea
rentabilităŃii financiare.
Adevărat Fals
(5 puncte)
TOTAL: 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU=100 PUNCTE
U4.6. Rezumat

Unitatea abordează în mod unitar principalele aspecte privind riscul


financiar, metodele de evaluare a riscului financiar şi indicatorii de performanŃă
analizaŃi de bancă în acordarea unui împrumut.
Pe parcursul unităŃii a fost definit riscul financiar, au fost prezentaŃi
principalii utilizatori interesaŃi de analiza riscului financiar (managerii,
creditorii, acŃionarii, investitorii, agenŃiile de rating), a fost analizat riscul
financiar pe baza celor trei metode, iar în finalul unităŃii au fost prezentaŃi
principalii indicatori urmăriŃi de bancă pentru acordarea unui credit: gradul de
îndatorare, lichiditatea imediată, rentabilitatea funcŃie de cheltuieli, gradul
de acoperire a cheltuielilor din încasări şi solvabilitatea patrimonială.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la riscul financiar, analiza acestuia pe baza celor
trei metode şi indicatorii de performanŃă analizaŃi de bancă în acordarea
unui împrumut.

Bibliografie minimală
1. Achim Violeta, Analiză economico-financiară, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2010, pag. 399;
2. Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed.
Mirton, Timişoara, 2004, pag. 170;
3. Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti,
2005, pag. 346;
4. Burja Camelia, Analiză economico-financiară. Aspecte metodologice şi
aplicaŃii practice, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2009, pag.275;
5. Ghic GraŃiela, Grigorescu Carmen, Analiză economico-financiară.
Repere teoretice şi practice, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, pag. 224;
6. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003,
pag. 327;
7. Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară.
Elemente teoretice şi studii de caz, Ed. Mirton Timişoara, 2009, pag. 136;
8. Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria
Craiova, 2008, pag. 221.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.c 2.e 3.c 4.e 5.b
6.a,b,d,e 7.a,b,c,d, 8.cheltuielicudobânzi 9.adevăra 10.fal
e le t s
11.adevăra
t
UNITATEA 5
Analiza riscului de faliment

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U5.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ..........................................60
U5.2. Aspecte generale privind riscul de faliment........................................61
U5.3. Principalele cauze care conduc la falimentul unei firme.....................63
U5.4. Metode de analiză a riscului de faliment.............................................65
U5.4.1. Analiza riscului de faliment prin metoda indicatorilor de echilibru 65
U5.4.2. Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de lichiditate…… 66
U5.4.3. Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de solvabilitate… 67
U5.4.4. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor.........................69
U5.5. Test de autoevaluare..........................................................................74
U5.6. Rezumat..............................................................................................77
Bibliografie minimală..................................................................................77
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................78

U5.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de riscul de faliment.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să defineşti riscul de faliment, insolvenŃa şi solvabilitatea;
 să identifici corect principalii subiecŃi interesaŃi de analiza riscului
de faliment;
 să identifici cele trei categorii de dificultăŃi care au impact asupra
imaginii firmei;
 să identifici corect indicatorii folosiŃi drept martor al degradării situaŃiei
unei întreprinderi;
 să identifici corect cauzele interne şi externe care conduc la falimentul
unei întreprinderi;
 să identifici corect după natura lor cauzele dificultăŃilor;
 să analizezi riscul de faliment prin metoda indicatorilor de echilibru;

60
 să analizezi riscul de faliment prin metoda ratelor de lichiditate;
 să analizezi riscul de faliment prin metoda ratelor de solvabilitate;
 să analizezi riscul de faliment prin metoda scorurilor;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.

U5.2. Aspecte generale privind riscul de faliment


DefiniŃie. Riscul de faliment sau de insolvabilitate reprezintă
posibilitatea de apariŃie a incapacităŃii de onorare a obligaŃiilor scadente ale
firmei, născute din angajamente anterioare contractate, din operaŃii curente,
determinabile pentru continuarea activităŃii, prelevări obligatorii. 45
DefiniŃie. InsolvenŃa este acea stare a patrimoniului firmei debitoare care se
caracterizează prin insuficienŃa fondurilor băneşti disponibile, pentru plata
datoriilor exigibile.46
DefiniŃie. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faŃă
obligaŃiilor scadente care rezultă fie din angajamente anterioare contractate,
fie din operaŃii curente a căror realizare condiŃionează continuarea activităŃii, fie
din prelevări obligatorii.47
Principalii parteneri ai firmei interesaŃi de analiza riscului de faliment
sunt:
băncile sunt preocupate în mod evident de calitatea portofoliilor de credit
ce le formează;
diferite categorii de acŃionari interesaŃi să-şi protejeze capitalul investit
şi să se poată bucura de beneficiile oferite de respectiva investiŃie (obŃinerea de
dividende);
investitorii doresc să cunoască starea firmei înainte de a-şi investi
capitalul deŃinut;
creditorii au interesul sa-şi recupereze capitalul acordat sub formă ce
împrumut;
partenerii de afaceri (clienŃii, furnizorii), doresc să încheie relaŃii cu
companii sigure care să-şi poată îndeplini obligaŃiile contractuale.
Criteriile generale care stau la baza identificării întreprinderilor în
dificultate sunt48:
 insolvabilitatea, adică activul nu este suficient pentru achitarea datoriilor;
 supraîndatorarea, caz în care gradul de îndatorare este atât de mare încât
compromite capacitatea întreprinderii de a face faŃă datoriilor scadente;
 existenŃa unor fapte de natură să compromită continuitatea exploatării.

45
Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;
46
Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;
47
48
Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;
Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;
Indicatorii folosiŃi drept martor al degradării situaŃiei unei
întreprinderi, Grupul InternaŃional de Contabilitate menŃionează49:

1. Indicatori ai dificultăŃilor de trezorerie:

a) relaŃiile cu furnizorii;

b) viteza de rotaŃie a stocurilor şi durata de recuperare a creanŃelor, aflate


sub media ramurii sau sectorului respectiv;

c) finanŃarea investiŃiilor prin pasive de exploatare;

d) garanŃii acordate;

e) necesitatea practicării unor marje de profit inferioare mediei ramurii sau


sectorului respectiv;

f) cronicizarea pierderilor de exploatare;

g) înrăutăŃirea raportului datorii/capital propriu şi excedent al datoriilor


faŃă de activul net.

2. Indicatori ai dificultăŃilor în gestionarea întreprinderii:

a)dificultăŃi la nivelul conducerii: unul sau mai mulŃi


directori sau conducători au părăsit întreprinderea fără ca
succesiunea lor să fie pregătită;

b)dificultăŃi la nivelul desfacerii:


 concurenŃa a sporit foarte mult;

 un contract important nu a fost reînnoit;

 apariŃia unor produse de substituŃie faŃă de cele produse de întreprindere,


la un preŃ inferior;
 falimentul unui client important;

c)dificultăŃi ce Ńin de procesul de producŃie:


 falimentul unui furnizor important;

 închiderea unor secŃii din cauza unor greve sau a altor situaŃii fortuite;

 aplicarea unor noi reglementări referitoare la protecŃia mediului


înconjurător, care conduc la scăderea accentuată a rentabilităŃii;

 costul unei noi investiŃii, care depăşeşte cu mult estimările iniŃiale;

d)dificultăŃi excepŃionale datorate unei catastrofe, care produce


pierderi pentru care întreprinderea nu a fost asigurată.

Desfăşurarea unei activităŃi viabile care să asigure perenitatea întreprinderii


este o condiŃie esenŃială ce implică multe eforturi şi totodată o atenŃie permanentă
asupra evoluŃiei mediului intern şi extern specifice domeniului de activitate.

49
Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005;
Falimentul este ultima etapă în existenŃa economică a unei întreprinderi. În
literatura de specialitate, deseori termenul de eşec este considerat echivalentul
celui de faliment.

U5.3. Principalele cauze care conduc la falimentul unei firme


Riscul de faliment, este strâns legat de starea de solvabilitate, reflectând
posibilitatea ca o întreprindere să nu-şi mai poată îndeplini obligaŃiile de plată. În
acest caz spunem că întreprinderea se află într-o stare de dificultate financiară.
NoŃiunea de întreprindere aflată în dificultate este o noŃiune largă, asupra căruia
specialiştii nu au ajuns la un consens. Se poate desprinde însă ideea că starea de
dificultate a unei întreprinderi este strâns legată de solvabilitatea sa. Această
noŃiune reflectă posibilitatea unei întreprinderi de a-şi îndeplini obligaŃiile de plată
faŃă de partenerii de afaceri.

Din punct de vedere al amplitudinii dificultăŃilor şi impactului asupra


imaginii întreprinderii acestea se împart în:50

1.dificultăŃi temporare sau ocazionale de neacoperire în termen a unei


datorii, generate de existenŃa unor neconcordanŃe de moment, care nu pun
în pericol echilibrele fundamentale şi nu afectează imaginea întreprinderii;

2.dificultăŃi financiare periodice care deşi nu pun în pericol


viabilitatea întreprinderii conduc la degradarea imaginii acesteia;

3.dificultăŃi financiare permanente care reflectă o fragilitate economică şi


financiară structurală, cu efecte în restrângerea activităŃii, scăderea
rentabilităŃii, degradarea climatului social, restructurarea sistemului de gestiune,
sau, în cazurile grave, falimentul întreprinderii.

Cauzele care conduc la falimentul unei întreprinderi pot fi grupate în


cauze externe şi cauze interne.
A. Cauzele externe, provin din mediul economico - social şi concurenŃial
în care întreprinderea funcŃionează şi se regăsesc în:51

accentuarea concurenŃei;

apariŃia unor produse de substituŃie;

pierderea unui client important sau falimentul acestuia;

falimentul unui furnizor important;

falimentul băncii cu care întreprinderea avea relaŃii financiare


preponderente;

apariŃia unor reglementări privind protecŃia mediului.

50
Buglea Alexandru, Popa Ion Lala, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;
51
Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;
B.Cauzele interne îşi au originea într-o gestiune defectuoasă, reflectată
în:52

rotaŃia stocurilor şi clienŃilor inferioară mediei pe ramură;


existenŃa unor mijloace fixe depăşite din punct de vedere tehnic;
prelungirea duratei creditului - client şi diminuarea duratei creditului -
furnizor;
grad redus de reînnoire a produselor,
respectiv de adaptare la cerinŃele pieŃei;
pierderi repetate din exploatare;
imposibilitatea reînnoirii creditelor;
nivel calitativ slab al produselor;
ponderea mare a cheltuielilor financiare;
organizarea deficitară a întreprinderii.
După natura lor, cauzele dificultăŃilor pot fi53:

a ) cauze legate de reducerea volumului de


activitate:
 tendinŃa de scădere a cererii pentru produsele
realizate de întreprindere;
 pierderea unui (unor) client important;
 competitivitate în scădere a produselor
întreprinderii;
 gradul redus de reînnoire a produselor, respectiv de
adaptate l a nevoi;
 scăderea conjuncturală a cererii;
 intensificarea concurenŃei interne şi internaŃionale;
 falimentul unui furnizor.
b ) cauze legate de reducerea marjelor şi a
rentabilităŃii:
 decizii strategice inadecvate;
 rigiditatea preŃurilor de vânzare;
 cheltuieli prea mari cu personalul;
 existenŃa unor mijloace fixe depăşite din punct de
vedere tehnic;
 ponderea mare a cheltuielilor financiare;
 creşterea preŃurilor materiilor prime.
c)cauze specifice privind trezoreria întreprinderii:
 falimentul unui (unor) client important;
52
Buglea Alexandru, Popa Ion Lala, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;
53
Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;

64
 rotaŃie a stocurilor;
 prelungirea duratei creditului-clienŃi;
 diminuarea duratei creditului-furnizori.

52
Buglea Alexandru, Popa Ion Lala, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;
53
Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;

65
d)cauze specifice sistemului de management:
 pregătirea profesională necorespunzătoare a conducătorilor şi incapacitatea
de a se adapta noilor condiŃii ale pieŃei;
 neînŃelegeri între membrii conducerii;
 contabilitatea analitică deficitară şi necunoaşterea costului complet:
 lipsa înlocuitorilor pentru conducătorii actuali;
 remunerarea excesivă a conducătorilor.
e)cauze accidentale:
 deturnări de fonduri;
 calamităŃi;
 decesul conducătorului;
 probleme sociale interne.

U5.4. Metode de analiză a riscului de faliment


U5.4.1. Analiza riscului de faliment prin metoda indicatorilor de
echilibru
Pentru analiza riscului financiar pe baza metodei indicatorilor de echilibru
se folosesc: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria.
Sintetizat aceşti trei indicatori se determină astfel:54
1. Fondul de rulment:
FR  Capital permanent  active imobilizate nete

FR  Active circulante  datorii totale pe termen scurt

2. Necesarul de fond de rulment


NFR  Active ciclice  pasive ciclice

3. Trezoreria netă
TN  Fondul de rulment  necesarul de fond de rulment

Riscul de neplată pe termen scurt a obligaŃiilor rezultă din punerea în


corespondenŃă a lichidităŃii activelor cu exigibilitatea pasivelor. Pot
exista următoarele situaŃii:55
1. AC 
 FR  0 
DTS chiar dacă pe termen scurt întreprinderea îşi
poate achita obligaŃiile, acest echilibru este fragil, putând fi compromis de orice
dereglare în încasarea creanŃelor.
2. AC 
 FR  0 
DTS se înregistrează un excedent de lichidităŃi,
întreprinderea fiind într-o situaŃie favorabilă care îi permite să facă faŃă
obligaŃiilor ajunse la scadenŃă.

54
Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel
55
Buglea Alexandru, Popa Ion Lala, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;

65
microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;

55
Buglea Alexandru, Popa Ion Lala, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;

65
3. AC  DTS  FR  0 
lichidităŃile nu acoperă exigibilităŃile, iar
întreprinderea înregistrează
dificultăŃi din punct de
vedere al echilibrului
financiar.
Analiza riscului
trebuie să se urmărească în
dinamică, în corelaŃie cu
necesarul de fond de rulment,
respectiv prin urmărirea
relaŃiilor fundamentale de
trezorerie.
Dacă
FR   - întreprinderea are
NF T suficiente resurse pe
R 0 termen
lung, nu numai pentru finanŃarea
NFR, ci şi pentru efectuarea de
plasamente sau deŃinerea de
disponibilităŃi.
Dacă
FR   - resursele pe termen lung
NF T nu acoperă necesarul
R 0
de fond de rulment,
întreprinderea fiind
considerată vulnerabilă. În
acest caz întreprinderea
devine dependentă de
bănci, situaŃie care poate
genera riscul nereînnoirii
creditelor curente, precum şi
riscul de a accepta condiŃii de
creditare neavantajoase, în
special cu o rată a dobânzii
mare.
Dacă
FR  - menŃinerea unei
 T trezorerii care să tindă
NF 0 spre
R
zero poate fi expresia unei
politici de gestiune
financiară. în acest caz
întreprinderea elimină atât
riscurile pe care le
prezintă deŃinerea unei
supralichidităŃi, cât şi
riscurile unei trezorerii
negative.

56 Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara,


2004;

66
U5.4.2.A poten
a i u
naliza (datorii
n v l
trebuie
riscului t e a
rambursate
de e
pe n
faliment scurt). c t
prin P
Formele i e
metoda care
a r
ratelor îmbracă
s c
de
de
sunt: Active circulante = stocuri +
lichidita lichidită creanŃe + investiŃii financiare
te generale, pe termen scurt
Rate lichidită + disponibilităŃi băneşti;
le de reduse,
Pasive circulante = datorii pe
lichiditate lichidită
termen scurt.
măsoară curente,
capacitate lichidită  De cele mai multe ori
a imediate. se consideră că lichiditatea
întreprinde generală reflectă o situaŃie
rii de a favorabilă bună, dacă are
a
face faŃă valori cuprinse între [1,2 şi
li
obligaŃiilo 2] limita minimă a sa fiind 1.
g
r pe care ( 2.Rata lichidităŃii
le are pe e reduse (Rlr) exprimă
termen ca capacitatea întreprinderii de
scurt. înt a-şi onora obligaŃiile pe
Anal de termen scurt din acele
iza ratelor oblig active circulante care pot
de t fi transformate relativ rapid
lichiditate ( în disponibilităŃi. În acest
se e fel, pentru calculul ratei, se
realizează d
prin d
comparare A
a R
c
ansamblul
ui lt
u
g
lichidităŃil n i
or de v
potenŃiale 
: e
(active
care pot fi
transforma c
te în i
monedă pe r
termen c
scurt) cu
u
exigibilităŃ
ile l

57 Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara,


2004;

66
elimină influenŃa lichidităŃii stocurilor. Ca modalităŃi de calcul, rata
lichidităŃii reduse se poate determina:
a)prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor circulante şi
raportarea la valoarea pasivelor circulante:
Ac  S
Rlr  Dts

b)prin raportarea sumei creanŃelor, investiŃiilor financiare pe termen scurt şi


disponibilităŃilor băneşti, la valoarea pasivelor circulante:
CreanŃe  InvestiŃii financiare pe termen scurt  DisponibilităŃi băneşti
Rlr  Dts
Mărimea optimă a acestui indicator este 1, dar această rată este de regulă
subunitară, considerându-se că un nivel între [0,6 şi 1] reflectă o bună capacitate
de plată a obligaŃiilor pe termen scurt. Depăşirea nivelului optim poate reflecta o
utilizare ineficientă fie a creanŃelor (dificultăŃi în încasarea lor), fie a
disponibilităŃilor (lipsa unei strategii în utilizarea acestora).
3.Rata lichidităŃii curente (Rlc), pune în corespondenŃă elementele
cele mai lichide ale activului cu obligaŃiile pe termen scurt, reflectând
capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe termen scurt din
plasamente şi disponibilităŃi.
InvestiŃii financiare pe termen scurt  DisponibilităŃi băneşti
Rlc  Dts
Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între [0,4 şi 0,6],
4.Rata lichidităŃii imediate (Rli) caracterizează capacitatea întreprinderii de
a rambursa prompt datoriile, Ńinând cont de disponibilităŃile existente.
DisponibilităŃi băneşti
Rlc  Dts
Valoarea optimă a acestei rate de lichiditate este cuprinsă între [0,2 şi 0,3].
O valoare mai ridicată a acestei rate nu constituie o garanŃie că
întreprinderea poate să-şi plătească datoriile pe termen scurt dacă celelalte
elemente ale activului circulant au un grad redus de lichiditate.
Un nivel redus al acestei rate poate asigura menŃinerea echilibrului financiar
dacă întreprinderea deŃine stocuri, creanŃe sau titluri de plasament uşor
mobilizabile, în concordanŃă cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt.

U5.4.3.Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de


solvabilitate
Solvabilitatea poate fi definită în două modalităŃi:57
a)ca aptitudinea întreprinderii de a face faŃă angajamentelor sale în caz de
lichidare;
b)ca şi capacitatea unei firme de a-şi achita obligaŃiile pe termen lung.

57 Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara,


2004;

67
Pornind de la aceste definiŃii, putem analiza solvabilitatea plecând de la:
solvabilitatea patrimonială şi solvabilitatea patrimonială la termen.
1.Solvabilitatea patrimonială (Sp) exprimă gradul în care capitalul social
asigură acoperirea obligaŃiilor pe termen mediu şi lung, determinându-se cu
relaŃia:
Capital social
Sp  100
ÎTML  Capital social

unde:
ÎTML - împrumuturi pe termen mediu şi lung.
Acest indicator reflectă o situaŃie favorabilă pentru valori cuprinse între 40
- 60%, limita sa inferioară fiind de 30%. Folosirea acestui indicator este
recomandată în cazul în care întreprinderea este în stare de faliment, urmând a fi
aplicată procedura de lichidare. În acest caz are loc oprirea activităŃii
de exploatare şi punerea în vânzare a activelor. Putem să considerăm o
întreprindere ca fiind insolvabilă, atunci când capitalurile proprii sunt negative
datorită faptului că datoriile întreprinderii sunt mai mari decât valoarea activelor.
2.Solvabilitatea patrimonială la termen (Spt) se poate construi în două
variante:
a)Spt  Total activ  Active imobilizate  Active circulante
Datorii totale ÎTML  DTS

O întreprindere aflată în stare de funcŃionare spunem că este solvabilă


atunci când suma activelor fixe şi circulante este mai mare sau cel puŃin egală cu
totalul pasivelor exigibile. Indicatorul ne arată măsura în care datoriile totale ale
întreprinderii sunt acoperite pe seama activelor, valoarea sa optimă fiind cuprinsă
între 1,5 şi 3.
Total activ
b) S
pt  Datorii financiare totale

Indicatorul ne arată măsura în care datoriile financiare ale societăŃii


(aferente împrumuturilor pe termen lung, mediu şi scurt) sunt acoperite pe seama
activelor, mărimea sa optimă fiind de cel puŃin 3, iar nivelul minim
acceptabil fiind de 2.
În analiza solvabilităŃii întreprinderii pe baza capacităŃii
de rambursare a datoriilor pe care le înregistrează se utilizează următorii
indicatori:58
a)gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd), arată măsura în care
întreprinderea îşi acoperă rata de rambursare a creditului pe termen mediu şi lung
(Rc) şi dobânda aferentă creditului pe termen mediu şi lung (Db) din profitul net
(PN) şi amortizare (A). RelaŃia de calcul este:
PN  A  Dividende plătite
Gasd  Rc  Db

Cu cât indicatorul are un nivel mai scăzut cu atât el arată o marjă de


siguranŃă mai mică, considerându-se că o mărime de „3” este asigurătorie. În acest
caz relaŃia evidenŃiază oportunitatea creditului din punct de vedere al
efectelor

5 Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel


microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;

68
generate, considerâdu-se că acesta trebuie rambursat din veniturile viitoare
obŃinute şi nu din lichidarea activelor.
b)capacitatea de rambursare a datoriilor (Crd) exprimă măsura în care
datoriile totale ale întreprinderii pot fi acoperite din rezultatele obŃinute. în funcŃie
de indicatorii de rezultate folosiŃi se pot construi următoarele relaŃii:
1. Capacitate de autofinanŃare
Crd  Datorii totale
2. AutofinanŃarea exerciŃiului
Crd  Datorii totale
3. Excedentul brut de exp loatare
Crd  Datorii totale

Ca să reflecte o bună capacitate de plată, nivelul acestor rate trebuie să fie


cel puŃin egal cu 1, nivelul optim considerându-se a fi 2.
Dacă întreprinderea înregistrează valori ale ratelor mai mici de 1, iar
dificultăŃile financiare ale unei întreprinderi se transformă din
evenimente temporare în situaŃii periodice efectul se va regăsi în înrăutăŃirea
echilibrului şi posibil în capacitatea întreprinderii de a-şi desfăşura activitatea.
c)gradul de acoperire al dobânzii (Gad) arată gradul în care rezultatul
exploatării poate acoperi cheltuielile cu dobânzile:
Re zultatul exp loatării
Gad  Cheltuieli cu dobânzile

Nivelul optim al indicatorului este 2.

U5.4.4. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor


Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziŃie a unor modele pentru
evaluarea riscului de faliment, pe baza ratelor. În literatura economică mondială se
utilizează frecvent următoarele modele: Modelul Altman numit şi modelul „Z” şi
Modelul Canon şi Holder.
1. Modelul Altman numit şi modelul „Z”
Este un model de prognoză a stării de faliment dezvoltat de profesorul
Altman în SUA, în anul 1968. Modelul cuprinde cinci variabile considerate a fi
cele mai reprezentative pentru o întreprindere.59
Reprezentarea matematică a modelului este:
Z  1, 2  X1 1, 4  X 2  3, 3 X3  0, 6  X 4  X5

unde:
variabila X1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport
între capitalul circulant (active circulante de exploatare - pasive circulante de
exploatare) sau fond de rulment şi activul total:
Capital circulant
X 1 Activ total sau X1  Fond de rulment
Activ total

5 Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel


microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;

69
variabila X2 reprezintă rata autofinanŃării activelor totale şi se determină
ca raport între profitul reinvestit (rezultatul net al exerciŃiului - dividende acordate
acŃionarilor) şi activul total:
Pr ofit reinvestit
X 2 Activ total

variabila X3 reprezintă rata rentabilităŃii economice şi se calculează


ca raport între rezultatul brut al exerciŃiului şi activul total:
Re zultatul brut al exerciŃiului
X3  Activ total

variabila X4 evidenŃiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi


se calculează ca raport între capitalizarea bursieră (pentru firmele necotate se
foloseşte capitalul social) şi datoriile pe termen mediu şi lung:

X 4
Capitalizare bursieră
Datorii pe termen mediu şi lung

variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între


cifra de afaceri şi activul total:

X 5
CA
Activ total

În funcŃie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaŃii:


a)dacă Z < 1,8 rezultă că întreprinderea este insolvabilă, aflându-se foarte
aproape de faliment;
b) dacă 1,8<Z<2,2 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie dificilă;
c) dacă 2,2 < Z < 3 rezultă că situaŃia întreprinderii este bună;
d) dacă Z>3 rezultă că situaŃia întreprinderii este foarte bună.
2. Modelul Conan şi Holder
Acest model, construit în anul 1978, se aplică întreprinderilor industriale cu
un număr de 10 până la 500 salariaŃi şi se bazează pe analiza „lichiditate -
exigibilitate”. Modelul se bazează tot pe o funcŃie „Z”, având
următoarea structură:60
Z  16  X1  22  X 2  87  X3 10  X 4  24  X5

unde:
variabila X1 reprezintă rata lichidităŃii reduse şi se determină ca raport
între creanŃe, investiŃii financiare pe termen scurt şi disponibilităŃi băneşti, pe de o
parte şi datoriile pe termen scurt, pe de altă parte:
Active circulante  Stocuri
X 1 Datorii pe termen scurt

variabila X2 reprezintă rata stabilităŃii financiare şi se determină ca raport


între capitalul permanent şi pasivul total:
Capital permanent
X 2 Pasiv total
6 Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel
microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;

70
variabila X3 evidenŃiază gradul de finanŃare a vânzărilor din resurse
externe şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi cifra de afaceri:
Cheltuieli financiare
X 3 CA
variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină
ca raport între cheltuielile cu personalul şi valoarea adăugată:
Cheltuieli cu personalul
X 4 VA
variabila X5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul
valorii adăugate şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi
valoarea adăugată:
Excedentul brut din exp loatare
X 5 VA

În funcŃie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaŃii:


a) dacă Z < 4 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie
financiară dificilă, posibilitatea de faliment fiind de 75 - 100%;
b) dacă 4 < Z < 9 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie financiară
incertă, posibilitatea de faliment fiind de 35 - 70%;
c) dacă 9 < Z < 16 rezultă că întreprinderea se află într-o situaŃie financiară
bună, posibilitatea de faliment fiind de 15 - 30%.
AplicaŃie rezolvată:
Pentru exemplificare modelului Conan şi Holder la S.C. „X” S.A. se vor
utiliza datele din tabelul de mai jos:
Tabelul nr.5.1.
Nr. Indicatori N-1 (0) N (1)
Crt.
1. CreanŃe 25.242.623 31.651.400
2. DisponibilităŃi (casa şi conturi la bănci ) 2.537.591 1.940.697
3. Datorii pe termen scurt 69.643.250 61.655.136
4. Capital permanent 70.764.630 75.159.020
5. Pasiv total 168.188.094 170.406.253
6. Cheltuieli financiare 8.543.076 5.951.096
7. Cifra de afaceri 202.255.924 146.705.621
8. Cheltuieli cu personalul 45.276.642 32.304.402
9. Valoarea adăugată 55.821.052 43.368.453
10. Excedentul brut din exploatare 9.730.522 10.082.907

Plecând de la datele obŃinute de mai sus variabilele modelului Conan


şi Holder înregistrează următoarele valori:
Variabila X1 reprezintă rata lichidităŃii reduse şi se determină ca raport între
creanŃe, investiŃii financiare pe termen scurt şi disponibilităŃi băneşti, pe de o parte
şi datoriile pe termen scurt, pe de altă parte:

71
N 1 CreanŃe  DisponibilităŃi 25.242.623  2.537.591 27.780.214
X1     0, 3989
Datorii pe termen scurt 69.643.250 69.643.250
N CreanŃe  DisponibilităŃi 31.651.400 1.940.697 33.592.097
X1     0, 5448
Datorii pe termen scurt 61.655.136 61.655.136

Variabila X2 reprezintă rata stabilităŃii financiare şi se determină ca raport


între capitalul permanent şi pasivul total:
N 1 Capital permanent
X   70.764.630  0, 4207
2
Pasiv 168.188.094
total
Capital permanent
X 
N
 75.159.020  0, 4411
2
Pasiv 170.406.253
total
Variabila X3 evidenŃiază gradul de finanŃare a vânzărilor din resurse externe
şi se determină ca raport între cheltuielile financiare şi cifra de afaceri:
N 1 Cheltuieli financiare
X   8.543.076  0, 0422
3
Cifra de afaceri 202.255.924
Cheltuieli financiare
X 
N
 5.951.096  0, 0406
3
Cifra de afaceri 146.705.621
Variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină
ca raport între cheltuielile cu personalul şi valoarea adăugată:
N 1 Cheltuieli cu personalul 45.276.642
X4    0,8111
Valoarea adăugată 55.821.052
N Cheltuieli cu personalul 32.304.402
X4    0, 7449
Valoarea adăugată 43.368.453
Variabila X5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul
valorii adăugate şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi
valoarea adăugată:
N 1 Excedentul brut din exp loatare
X   9.730.522  0,1743
5
Valoarea 55.821.052
adăugată
N Excedentul brut din exp loatare 10.082.907
X5    0, 2325
Valoarea 43.368.453
adăugată
FuncŃia Z are următoarele valori:
Z N 1  16  0, 3989  22  0, 4207  87  0, 0422  10  0, 8111  24  0,1743

 6, 3824  9, 2554  3, 6714  8,111 4,1832  31, 6034
Z N  16  0, 5448  22  0, 4411  87  0, 0406  10  0, 7449  24  0, 2325 
 8, 7168  9, 7042  3, 5322  7, 449  5, 58  34, 9822
Sintetizate datele obŃinute se prezintă astfel:
Tabelul nr. 5.2.
Indicatori N-1(0) N (1)
X1 Rata lichidităŃii rapide 0,3989 0,5448
X2 Rata stabilităŃii financiare 0,4207 0,4411
X3 Gradul de finanŃare a vânzărilor din surse împrumutate 0,0422 0,0406
X4 ContribuŃia cheltuielilor cu personalul la crearea valorii
adăugate
0,8111 0,7449
X5 Ponderea EBE în valoarea adăugată 0,1743 0,2325
FUNCłIA Z 31,6034 34,9822

Având în vedere regula de decizie Conan - Holder se poate confirma că S.C.


„X” S.A are o situaŃie excelentă din punct de vedere a riscului de faliment,
probabilitatea de faliment fiind sub 15%, iar poziŃia financiară a
acesteia înregistrează un scor Z mai bun în anul N.

Întrebări facultative
1. Ce este riscul de faliment?
2. Ce este insolvenŃa?
3. Ce este solvabilitatea?
4. Care sunt principalii subiecŃi interesaŃi de analiza riscului de faliment?
5. Care sunt cele trei categorii de dificultăŃi care au impact asupra imaginii firmei?
6. Care sunt indicatorii folosiŃi drept martor al degradării situaŃiei unei
întreprinderi?
7. Care sunt cauzele interne şi externe care conduc la falimentul unei
întreprinderi?
8. Care sunt după natura lor cauzele dificultăŃilor?
9. AnalizaŃi riscul de faliment prin metoda indicatorilor de echilibru.
10. AnalizaŃi riscul de faliment prin metoda ratelor de lichiditate.
11. AnalizaŃi riscul de faliment prin metoda ratelor de solvabilitate.
12. AnalizaŃi riscul de faliment prin metoda scorurilor.
U5.5. Test de autoevaluare
1)Riscul de faliment sau de insolvabilitate reprezintă:
a.posibilitatea de apariŃie a incapacităŃii de producŃie a firmei, născute
din angajamente anterioare contractate, din operaŃii curente, determinabile pentru
Timp de lucru : 20 continuarea activităŃii, prelevări obligatorii;
min
Punctaj : 100 b.posibilitatea de apariŃie a reducerii creditelor firmei, născute din angajamente
anterioare contractate, din operaŃii curente, determinabile pentru continuarea
activităŃii, prelevări obligatorii;
c.posibilitatea de apariŃie a incapacităŃii de onorare a obligaŃiilor scadente ale
firmei, născute angajamente anterioare contractate, din operaŃii curente, determinabile pentru continuarea
din activităŃii, prelevări obligatorii.
(5 puncte)
2)InsolvenŃa reprezintă:
a.acea stare a patrimoniului firmei creditoare care se caracterizează prin
insuficienŃa fondurilor băneşti disponibile, pentru plata datoriilor exigibile;
b.acea stare a patrimoniului firmei debitoare care se caracterizează prin
insuficienŃa fondurilor băneşti disponibile, pentru plata datoriilor exigibile;
c.acea stare financiară a firmei debitoare care se caracterizează prin suficienŃa
fondurilor băneşti disponibile, pentru plata datoriilor exigibile.
(5 puncte)
3)Solvabilitatea reprezintă:
a.capacitatea întreprinderii de a nu face faŃă obligaŃiilor scadente care rezultă
fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaŃii curente a căror realizare
nu condiŃionează continuarea activităŃii, fie din prelevări obligatorii;
b.capacitatea întreprinderii de a face faŃă obligaŃiilor scadente care rezultă fie
din angajamente anterioare contractate, fie din operaŃii curente a căror
realizare condiŃionează continuarea activităŃii, fie din prelevări obligatorii;
c.incapacitatea întreprinderii de a face faŃă creditelor scadente care rezultă fie
din angajamente anterioare contractate, fie din operaŃii curente a căror
realizare condiŃionează continuarea activităŃii, fie din prelevări obligatorii.
(5 puncte)
4) Principalii parteneri ai firmei interesaŃi de analiza riscului de faliment
sunt:
a.diferite categorii de acŃionari, investitorii, creditorii;
b.personalul firmei, investitorii, partenerii de afaceri (clienŃii, furnizorii),
creditorii;
c.băncile, diferite categorii de acŃionari, investitorii, partenerii de afaceri
(clienŃii, furnizorii), creditorii;
(5 puncte)
5) Indicatorii care reflectă dificultăŃile de trezorerie sunt
:
a.relaŃiile cu furnizorii şi viteza de rotaŃie a stocurilor şi durata de recuperare a
creanŃelor;
b.finanŃarea investiŃiilor prin pasive de exploatare şi garanŃii acordate;
c.necesitatea practicării unor marje de profit inferioare mediei ramurii sau
sectorului respectiv;
d.cronicizarea pierderilor de exploatare;
e.înrăutăŃirea raportului datorii/capital propriu şi excedent al datoriilor faŃă
activul net. de

(5 puncte)
6) Indicatorii dificultăŃilor în gestionarea întreprinderii sunt:
a.dificultăŃi la nivelul conducerii;
b.dificultăŃi la nivelul afacerii;
c. dificultăŃi ce Ńin de procesul de producŃie;
d. dificultăŃi privind finanŃarea investiŃiilor prin pasive de
exploatare; e.dificultăŃi excepŃionale.
(5 puncte)
7)Din punct de vedere al amplitudinii dificultăŃilor şi impactului asupra
imaginii întreprinderii acestea se împart în:
a. dificultăŃi temporare sau ocazionale de neacoperire în termen a unei datorii;
b. dificultăŃi financiare periodice;
c. dificultăŃi financiare permanente.
(5 puncte)
8)Cauzele externe care pot conduce la falimentul unei firme pot fi:
a. accentuarea concurenŃei;
b. apariŃia unor produse de substituŃie;
c. pierderea unui client important sau falimentul acestuia şi falimentul unui
furnizor important;
d. falimentul băncii cu care întreprinderea avea relaŃii financiare
preponderente;
e. apariŃia unor reglementări privind protecŃia mediului.
(5 puncte)
9)Principalele cauzele interne care conduc la falimentul unei întreprinderi pot fi:
1. existenŃa unor mijloace fixe depăşite din punct de vedere tehnic;
2. prelungirea duratei creditului - client şi diminuarea duratei creditului -furnizor;
3. grad redus de reînnoire a produselor şi nivel calitativ slab al produselor;
4. încheierea unui număr redus de contracte cu partenerii de afaceri;
5. pierderi repetate din exploatare şi organizarea deficitară a întreprinderii;
6. imposibilitatea reînnoirii creditelor şi ponderea mare a cheltuielilor financiare.
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2,3,4,6
b. 5,6
c. 3,4,5,6
d. 1,2,3,5,6
e. 4,5,6
(5 puncte)
10)După natura lor, cauzele dificultăŃilor pot fi:
a.cauze legate de reducerea volumului de activitate;
b . cauze legate de reducerea marjelor şi a rentabilităŃii;
c.cauze specifice privind trezoreria întreprinderii;
d.cauze accidentale;
e.cauze specifice sistemului de management.
(5 puncte)
11) Criteriile generale care stau la baza identificării întreprinderilor în dificultate sunt:
a. insolvabilitatea, supraîndatorarea şi unele
situaŃii care compromit continuitatea activităŃii de
exploatare;
b. insolvabilitatea, supraîndatorarea şi unele
situaŃii care compromit continuitatea activităŃii de
comercializare;
c. insolvabilitatea, supraîndatorarea şi unele
situaŃii care compromit continuitatea activităŃii de
creditare.
(5 puncte)
12)Pentru analiza riscului financiar pe baza metodei indicatorilor de echilibru se
folosesc:
a. fondul de rulment, capacitatea de autofinanŃare şi trezoreria;
b . fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria;
c. autofinanŃarea, capacitatea de autofinanŃare şi trezoreria.

13)Formele pe care le îmbracă ratele de lichiditate sunt: (5 puncte)

a. rata lichidităŃii
generale; b . rata
lichidităŃii reduse;
c. rata lichidităŃii curente;
d. rata lichidităŃii imediate;
e. rata lichidităŃii comerciale. (5 puncte)
14) În analiza solvabilităŃii întreprinderii pe baza capacităŃii de rambursare a
datoriilor pe care le înregistrează se utilizează următorii indicatori:
a. gradul de acoperire a serviciului
datoriei; b . capacitatea de rambursare a
datoriilor; c.gradul de acoperire a dobânzii.
(5 puncte)
15) RelaŃia X Capital circulant sau X1  Fond de rulment reflectă
1 
Activ total Activ total :

a.flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul circulant


(active circulante de exploatare - pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi
activul total;
b . flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul financiar
(active circulante de exploatare - pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi
pasivul total;
c.flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul financiar
(active circulante de exploatare - pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi
activul total.
(5 puncte)
16) Solvabilitatea patrimonială la termen se determină după relaŃia:
a.
Spt  Total activ  Active imobilizate  Active circulante ;
Datorii totale ÎTML  DTS

b. Total activ ;
DatoriiSpt 
financiare totale

c. Total pasiv .
Spt  pe termen scurt
Datorii financiare
(5 puncte)
17) Gradul de acoperire al dobânzii (Gad) arată gradul în care rezultatul exploatării
poate acoperi cheltuielile cu dobânzile şi se determină după
relaŃia: Re zultatul exp loatării
Gad 
Cheltuieli cu dobânzile .

Adevărat Fals
(5 puncte)
18) Solvabilitatea poate fi definită în două modalităŃi:
a)ca aptitudinea întreprinderii de a face faŃă angajamentelor sale în caz de
lichidare;
b)ca şi capacitatea unei firme de a-şi achita obligaŃiile pe termen lung.
Adevărat Fals
(5 puncte)
TOTAL 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU = 100 PUNCTE

U5.6. Rezumat
Unitatea abordează în mod unitar principalele aspecte generale privind
riscul de faliment, cauzele care conduc la falimentul unei întreprinderi, precum şi
metodele de determinare a riscului de faliment.
În prima parte a unităŃii este definit conceptul de risc de faliment şi
sunt prezentaŃi principalii parteneri de afaceri interesaŃi de analiza
riscului de faliment (băncile, acŃionarii, investitorii, creditorii, clienŃii,
furnizorii). În partea a doua sunt prezentate principale cauze care conduc la
falimentul unei întreprinde (interne şi externe) şi cauzele cele mai fregvente care
conduc firma spre o stare de dificultate.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la aspecte generale privind riscul de faliment,
cauzele care conduc la falimentul unei întreprinderi şi metodele de determinare a
riscului de faliment.

Bibliografie minimală
1.Achim Violeta, Analiză economico-financiară, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2010, pag. 406;
2.Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed.
Mirton, Timişoara, 2004, pag. 174;
3.Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti,
2005, pag. 347;
4.Burja Camelia, Analiză economico-financiară. Aspecte metodologice şi
aplicaŃii practice, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2009, pag.282;
5.Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003,
pag. 334,336;
6.Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară.
Elemente teoretice şi studii de caz, Ed. Mirton Timişoara, 2009, pag. 143;
7.Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria
Craiova, 2008, pag. 223.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.c 2.b 3.b 4.a,b,c 5.a,b,c,d,e
6.a,b,c,e 7.a,b,c 8.a,b,c,d,e 9.d 10.a,b,c,d,e
11.a 12.b 13.a,b,c,d 14.a,b,c 15.a
16.a,b 17.adevărat 18.adevărat

TEMA DE CONTROL NR. 1


RealizaŃi un studiu privind analiza riscurilor în activitatea agentului
economic
Capitolul I
Aspecte teoretice privind riscurile firmei
Capitolul II
Aspecte metodologice privind riscurile firmei
Capitolul III
Analiza riscurilor la S.C.....................S.A.
Capitolul IV
Concluzii ale analizei efectuate
MODULUL 3

Aspecte le ge ne rale şi clasific area


UNITATEA 6:
r i s c u r i l o r i n v e s ti Ń i o n a l e
Metodele de dim inuare şi analiză a
UNITATEA 7:
r i s c u r i l o r i n v e s ti Ń i o n a l e
UNITATEA 6
Aspectele generale şi clasificarea riscurilor
investiŃionale

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U6.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ......................................80
U6.2. Aspecte generale privind riscurile investiŃionale .............................81
U6.3. Clasificarea riscurilor investiŃionale ................................................84
U6.4. Test de autoevaluare......................................................................90
U6.5. Rezumat..........................................................................................94
Bibliografie minimală..............................................................................94
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..............................94

U6.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor generale privind riscurile
investiŃionale şi criteriile de clasificare a acestora.

La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:


 să defineşti riscul investiŃional şi decizia de investire;
 să identifici corect formele pe care le poate lua riscul investiŃional;
 să identifici corect criteriile de clasificare a riscurilor investiŃionale;
 să prezinŃi tipurile de riscuri investiŃionale în funcŃie de criteriile de
clasificare;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.

80
U6.2. Aspecte generale privind riscurile investiŃionale
Abordarea riscului în investiŃii este generată de corelaŃia strânsa care apare
între investiŃie şi risc în procesul adoptării unei decizii de investiŃii.
Această corelaŃie este determinată de particularităŃile investiŃiei.
DefiniŃia 1. Riscul investiŃional reprezintă orice situaŃie în care nu se
cunosc cu certitudine caracteristicile unui eveniment viitor, dar în care se cunosc
cel puŃin numărul de alternative posibile ale valorilor respective şi posibilitatea de
apariŃie a fiecăreia dintre ele.61
DefiniŃia 2. Riscul investiŃional reprezintă ca posibilitatea ca investiŃia
actuală să nu realizeze rentabilitatea aşteptată62.
Gestiunea riscului unei investiŃii implică obligatoriu şi măsurarea pagubei
în scopul studierii posibilităŃilor de acoperire a costului riscului. Toate deciziile de
investire importante implică luarea în considerare a riscului. Prin natura lor
activităŃile de investiŃii implică cheltuirea unor sume de bani astăzi,
anticipând beneficii viitoare nesigure, altfel spus o sumă de bani sigură investită
astăzi va aduce o sumă de bani nesigură într-un viitor mai apropiat sau mai
îndepărtat.
DefiniŃie. Decizia de investire reprezintă ansamblul acŃiunilor
economice complexe care să ia în considerare riscul la care investitorul se expune
şi indiferent de obiectul sau natura sa, investirea înseamnă întotdeauna asumarea
unor riscuri în speranŃa obŃinerii unui câştig viitor suficient pentru a
compensa riscurile anticipate.
Adoptarea unei decizii de investiŃii implică prin definiŃie, anticipaŃii
sau speranŃe de câştig ale celor care încep investiŃia, dar aceste anticipaŃii
pot fi compromise de evenimente ale căror surse sunt multiple. Uneori, aceste
evenimente pot genera oportunităŃi şi câştiguri nesperate pentru investitor.63
Realizarea unor profituri în viitor mai mici decât nivelul de referinŃă în
fundamentarea deciziei, poate să conducă la apariŃia unor situaŃii de criză şi
să afecteze negativ activitatea economică.
Riscul asociat deciziei de investiŃii se caracterizează prin faptul că nu se
cunosc cu certitudine caracteristicile evenimentelor viitoare care pot afecta
derularea proiectului de investiŃii, dar se cunoaşte numărul de alternative posibile
ale valorilor respective şi probabilitatea de apariŃie a fiecăreia dintre ele.64
Principalele surse de risc în decizia de investiŃii pot fi:65
 erori în analiza oportunităŃii investiŃiei;
 estimarea datelor referitoare la un proiect de investiŃii;
 evaluarea incorectă a unor fenomene sau procese economice;
 modificări imprevizibile ale mediului economic;
 complexitatea mediului economic şi amploarea proiectului.

61
Heline R., Lafrage O., Pripart, Investissements. Selection et Financement, Paris, 1976;
62
The Investopedia dictionary, London, 1993;
63
Stoina Cristian Nicolae, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
64
Cocriş V., Işan V., Economia afacerilor, Ed. Graphix, Iaşi, 1995;
65
Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2006;
Exista legături clare între dimensiunea riscurilor şi cea a câştigurilor aferente
unei investiŃii: cu cât sunt mai mari riscurile pe care un investitor şi le asumă, cu
atât va fi mai mare câştigul aşteptat de acesta. Astfel, fiecare investitor încearcă să
obŃină cel mai ridicat nivel al câştigului pentru un anumit risc asumat dat sau să
suporte cel mai mic risc posibil cu scopul obŃinerii unui câştig determinat.
Toate trăsăturile proiectelor de investiŃii conduc la ideea de risc, astfel:
 proiectul se realizează pentru a oferi firmei avantaj competitiv sau pentru
a-i reîntări poziŃia pe piaŃă, dar nu există siguranŃa că răspunsurile concurenŃei nu
vor fi mai puternice, iar astfel efortul se poate dovedi inutil;
 pentru realizarea proiectului sunt necesare sume mari de bani care încep să
aducă rezultate abia după ce proiectul s-a încheiat, iar produsele realizate pe baza
acestuia au ajuns pe piaŃă;
 în general, realizarea obiectivului investiŃional presupune o combinaŃie de
eforturi materiale, umane şi financiare, care pot fi afectate de erori sau variaŃii faŃă
de estimările iniŃiale, ceea ce se reflectă în nefinalizarea la timp şi la
caracteristicile dorite a proiectului.
Pe parcursul realizării proiectului apar unele cauze care pot influenŃa
rezultatele economice, cum ar fi: prelungirea duratei de realizare a obiectivului
sau de atingere a parametrilor proiectaŃi; depăşirea volumului de
investitii prevăzut iniŃial; creşterea preturilor la materii prime şi
materiale, energie, modificarea preŃurilor echipamentelor care se desfac pe piaŃa
externă sau pe cea internă.
Riscul investiŃional poate lua următoarele forme:66
1.risc inflaŃional - reprezintă riscul ca moneda naŃională să-şi piardă
valoarea de cumpărare simultan cu creşterea preŃurilor bunurilor şi a tarifelor
serviciilor;
2.riscul cursului de schimb - reprezintă pericolul care apare când debitele
şi creditele (plăŃile şi încasările) sunt exprimate în monede diferite;
3.riscul ratei dobânzii - reprezintă pericolul care îi ameninŃă pe cei
ce acordă credite cu dobândă variabilă şi acceptă depozite cu dobândă fixă;
4.riscul scadenŃei - reprezintă pericolul ce ameninŃă atunci când
datoriile sunt scadente peste 7 zile (de exemplu), dar nu se încasează nimic timp
de 8 zile;
5.riscul politic - reprezintă pericolul de schimbare a guvernului în Ńara
debitorului, acesta fiind tentat să refuze rambursarea sau să reducă, într-o oarecare
măsură, valoarea datoriei;
6.riscul de credit - reprezintă pericolul de performanŃă economică scăzută,
care apare atunci când o corporaŃie de prim rang acordă credit uneia mediocre;
7.riscul afacerii - reprezintă incertitudinea în obŃinerea unor venituri
din desfăşurarea afacerii; poate fi generat de:
cereri scăzute pentru produsele ce fac obiectul de producŃie şi
comercializare;
 slaba activitate de conducere şi administrare a afacerii;
 scăderea calităŃii produselor şi serviciilor.

66
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
8.riscul operaŃional - reprezintă pierderile potenŃiale rezultate din:
aplicarea unui management defectuos;
lipsa contractelor;
fraudă etc.
Acesta poate lua următoarele forme:
 riscul de execuŃie generat de întârzieri sau penalităŃi cauzate de slaba în-
deplinire a sarcinilor de serviciu;
 riscul de fraudă;
 riscul tehnologic cauzat de apariŃia unor defecŃiuni tehnice, acces
neautorizat în exercitarea drepturilor de proprietate industrială etc;
9.riscul opŃional - este generat de necesitatea de a alege la un moment dat
între mai multe tipuri de valori mobiliare.
Valorile mobiliare sunt instrumente financiare negociabile care dau
deŃinătorilor lor dreptul la o fracŃiune din capitalul social al emitentului sau
un drept de creanŃă general asupra patrimoniului emitentului, şi sunt susceptibile
de tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată.
Valorile mobiliare includ:
a) acŃiunile;
b) titluri de stat, obligaŃiuni emise de administraŃia publică centrală sau
locală sau societăŃile comerciale, precum şi alte titluri de împrumut cu scadenŃa
mai mare de un an;
c) drepturi de preferinŃă la subscrierea de acŃiuni şi drepturi de conversie a
unor creanŃe în acŃiuni;
d) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată, care
dau dreptul de a dobândi valori mobiliare echivalente celor menŃionate mai
sus prin subscriere, schimb sau la o compensaŃie bănească;
e) orice alte instrumente financiare calificate ca valori mobiliare.
10.riscul momentului - reprezintă riscul de a suferi pierderi sau scăderi ale
câştigului prin cumpărări sau vânzări de valori mobiliare, la un moment dat în
desfăşurarea afacerii;
11.riscul pieŃei - reprezintă incertitudinea viitoarelor preŃuri, creată de
schimbarea atitudinii investitorilor (optimismul sau pesimismul investitorilor care
poate duce la mari schimbări în preŃul valorilor mobiliare, chiar şi în cazul unei
societăŃi bine cotate;
12.riscul creditului - se referă Ia posibilitatea ca, la momentul scadenŃei, o
societate să nu poată plăti dobânda sau capitalul investit;
13.riscul solvabilităŃii - reprezintă modificările nefavorabile ce
afectează posibilitatea de convertire a valorilor mobiliare în lichidităŃi
(fără a suferi penalizări sau pierderi importante);
14.riscul lichidităŃii - cuantifică uşurinŃa şi viteza cu care o valoare
mobiliară poate fi tranzacŃionată, fără o schimbare majoră a preŃului (o
valoare mobiliară care se găseşte în cantitate mare pe piaŃă şi este
tranzacŃionată, este foarte vandabilă şi este lichidă). Ca forme specifice, se pot
evidenŃia:
 riscul cauzat de lichiditatea pieŃei/produsului (are loc atunci când o
tranzacŃie nu poate fi realizată la preŃurile predeterminate ale pieŃei şi poate
fi
gestionat prin limitarea plăŃilor pe anumite pieŃe sau produse şi prin mecanismul
diversificării);
 riscul cauzat de lipsa numerarului (incapacitatea de a onora obligaŃiile în
numerar - poate fi controlat printr-o planificare corectă a nevoilor de numerar);
15.riscul schimbării cadrului legislativ - reprezintă posibilitatea apariŃiei
unor modificări ale cadrului legislativ, la nivel naŃional sau internaŃional.
Ia forma riscurilor de acorduri şi riscurilor de reglementare care se referă la
activităŃi ce pot aduce atingere prevederilor legale: distorsionarea
informaŃiilor publice, manipularea pieŃei, diferite restricŃionări etc.
Practic, luarea în considerare a tuturor categoriilor de riscuri enunŃate
permite determinarea riscului total al investiŃiei realizate.

U6.3. Clasificarea riscurilor investiŃionale


Investirea resurselor într-un sistem tehnic sau economic implică asumarea
unor riscuri determinate de funcŃionarea sistemului şi nivelul de eficienŃă stabilit.
Apar, astfel o serie de riscuri care se regăsesc într-o formă sau alta în riscul
investiŃional.
Pentru o bună cunoaşterea a acestor riscuri este necesară o grupare a
acestora în funcŃie de mai multe criterii:
1. După tipul activităŃii avem:
a) riscuri în investiŃii reale - presupun implicarea riscului în tranzacŃiile cu
bunuri materiale cum ar fi clădirile, echipamentele industriale mijloacele de
transport etc.
InvestiŃiile reale sunt investiŃiile în bunuri şi servicii necesare
populaŃiei (şcoli, spitale) şi nu în scopul obŃinerii de profituri.67
b)riscuri în investiŃii financiare - tranzacŃionarea pe pieŃele financiare
implică un nivel ridicat de risc şi ar putea fi periculoasă pentru unii investitori.
Înainte de a lua o decizie referitoare la o investiŃie financiară trebuie luaŃi în
considere o serie de factori precum:
scopul investiŃiei;
nivelul de experienŃă;
apetitul sau aversiunea faŃă de risc.
Există posibilitatea ca să se piardă o parte sau toată suma investită iniŃial şi
de aceea se recomandă ca pentru astfel de investiŃii să se folosească doar
acea sumă de bani care poate fi pierdută fără nici un risc la adresa situaŃiei
financiare a investitorului.
InvestiŃiile financiare sunt investiŃiile sub formă de titluri de
participare, cote de participaŃie, împrumuturi acordate pe termen lung, etc.68
Riscul unei investiŃii financiare este format din riscul de firmă şi riscul de piaŃă.

67
Vasilescu Ruxandra (coordonator), DicŃionar de termeni economici, Ed. Polirom,
Bucureşti, 2008;
68
Vasilescu Ruxandra (coordonator), DicŃionar de termeni economici, Ed. Polirom,
Bucureşti, 2008.
2. În funcŃie de perspectiva din care sunt abordate, riscurile pot fi:
a)macroriscurile sunt rezultatul evoluŃiei într-un anumit sens a condiŃiilor
de mediu de afaceri în care este localizată investiŃia. În categoria macroriscurilor
intră totalitatea riscurilor de mediu cum ar fi:
-riscul de Ńară - reprezintă expunerea la pierderi ce pot apărea într-o
afacere cu un partener străin, cauzate de evenimente specifice care sunt, cel puŃin
parŃial, sub controlul guvernului Ńării partenerului;
-riscul de transfer - exprimă posibilitatea ca guvernul să nu poată sau să nu
dorească să pună la dispoziŃia firmelor private valuta solicitată în schimbul
monedei naŃionale, destinată achitării obligaŃiilor externe;
-riscul suveran – exprimă probabilitatea ca un stat să nu poată sau să nu
dorească să-şi onoreze angajamentele externe din cauze aflate sub controlul
guvernului respectivului stat;
-riscul politic - îşi are originea în măsuri de politică economică sau în
măsuri cu caracter militar adoptate de stat din raŃiuni ce vizează uneori protejarea
intereselor naŃionale.
Un astfel de risc se poate concretiza în:
interzicerea transferului valutar;
pierderi de curs în procesul de revalorizare şi devalorizare a monedei de
plată;
instituirea unui moratoriu cu privire la rambursarea creditelor externe;
riscul de război.
-riscul de piaŃă – reprezintă riscul cu privire la profit şi capital care apare
datorită modificării valorii portofoliilor de instrumente financiare.
Factorii de risc de piaŃă includ ratele dobânzii, cursurile de schimb valutar,
preŃul acŃiunilor, preŃul mărfurilor, precum şi volatilitatea acestora şi
corelaŃiile dintre acestea.
b)microriscurile sunt determinate de factori endogeni, specifici sectorului
de activitate, firmei şi proiectului propriu-zis şi/sau de insuficienta corelare între
particularităŃile activităŃii şi limitele impuse de cadrul general al Ńării gazdă.
În categoria microriscurilor intră majoritatea riscurilor de firmă şi a
riscurilor de proiect:
-riscul de implantare;
-riscul valutar;
-riscul de dobândă;
-riscul de preŃ;
-riscurile comerciale;
-riscurile legate de personal;
-riscurile juridice etc.
3. În funcŃie de nivelul la care se pot manifesta, riscurile investiŃionale
pot fi:
a)riscul de proiect reprezintă probabilitatea apariŃiei unei erori privind
deciziile sau soluŃiile luate pe baza proiectului respectiv, responsabilitatea
fiind cel mai adesea cea a echipei de proiectare.
Caracterul de unicat al proiectelor este cea mai importantă sursă de
incertitudine şi risc pentru că nu se pot defini cu foarte mare precizie încă din
etapa de iniŃiere toate rezultatele aferente termenelor intermediare de realizare.
Riscul de proiect este reprezentat de probabilitatea şi impactul oricărui
eveniment care poate avea o influenŃă pozitivă sau negativă asupra
obiectivelor acestuia pe întregul său ciclu de viaŃă.
Efectele unui asemenea risc pot fi identificate pe parcursul executării
investiŃiilor cu ocazia recepŃiei şi punerii în funcŃiune a obiectivelor de investiŃii
sau chiar pe parcursul perioadei de exploatare.
b)riscul de societate reprezintă posibilitatea ca un eveniment major să
afecteze activitatea unei societăŃi comerciale, de natura să ducă la declinul
sau chiar falimentul acesteia.
Pe piaŃa de capital sunt:
-societăŃi cu un nivel de risc investiŃional scăzut - societăŃi mari şi stabile
ale căror acŃiuni au o lichiditate ridicată;
-societăŃi cu un nivel de risc mai ridicat – este dat de pierderile înregistrate,
lichiditatea mai scăzută sau de activarea în cadrul unui sector economic instabil.
Reducerea acestui tip de risc se poate face prin diversificare portofoliului de
investiŃii - instrumente financiare ale diferiŃilor emitenŃi.
c)riscul de ramură sau riscul domeniului de activitate - reprezintă riscul
asociat ramurii de activitate în care o firmă activează; cele mai riscante ramuri de
activitate în opinia băncilor sunt tranzacŃiile imobiliare, construcŃiile, industria şi
comerŃul;
d)riscul regional - reprezintă riscul de investiŃii care ar putea apărea
în anumite regiuni;
e)riscul de Ńară - în sens larg, riscul de acest risc exprimă
probabilitatea pierderilor financiare în afacerile internaŃionale, pierderi
generate de unele evenimente macroeconomice şi/sau politice din Ńara analizată.
4. În funcŃie de domeniul de manifestare riscurile investiŃionale pot fi:
a)riscul tehnic sau tehnologic - se referă la pierderile pe care le poate
suporta întreprinderea datorită neimplementării unor tehnici şi tehnologii noi şi
moderne.69
În domeniul investiŃiilor riscurile tehnice pot interveni în:
-etapa de concepŃie;
-etapa de exploatare;
-sau în activitatea de menŃinere.

69
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
Evitarea riscului tehnic sau tehnologic necesită fundamentarea proiectării,
exploatării şi menŃinerii pe baza unor analize de fiabilitate şi a utilizării
unor modele probabilistice adecvate soluŃiilor tehnice adoptate.
b)riscul natural este generat, de regulă, de:
-calamităŃi naturale: furtună, cutremur de pământ, alunecarea terenului,
inundaŃie, grindină etc.
sau
-culpa unui terŃ.
Manifestarea unui asemenea risc poate afecta obiectivul de investiŃii, atât în
perioada de implementare, cât şi pe parcursul exploatării.
Protejarea investiŃiei faŃă de riscul natural în investiŃii este posibilă
prin asigurarea lucrărilor de construcŃii-montaj la societăŃile de asigurare care
au în produsele oferite o asemenea formă de asigurare.
c)riscul economic este dat de capacitatea firmei de a se adapta la timp şi cu
cel mai mic cost la variaŃiile mediului.
După natura şi poziŃia firmei în mediul economic, rezultatele ei sunt
mai mult sau mai puŃin influenŃate de o serie de evenimente economico-sociale:
-creşterea preŃului la materiile prime şi la energie;
-creşterea salariilor;
-accentuarea concurenŃei;
-inovaŃia tehnologică etc.
Luarea deciziei de a investi, în special pentru dezvoltarea firmei, nu poate
face abstracŃie de riscurile pe care le implica viitorul, modul de evoluŃie al
mediului economic. Calculele şi aprecierile privind gradul de risc completează
calculele de evaluare a investiŃiilor.
Datorită incertitudinii ce caracterizează piaŃa şi preŃurile,
previziunile asupra diverşilor parametri ai unui proiect de investiŃii devin
nesigure. O decizie economică realistă Ńine seama de caracterul probabil al
evenimentelor viitoare, de riscul ce se poate ivi.
d)riscul financiar este reprezentat de reducerea ratei profitabilităŃii firmei,
faŃă de rata medie stabilită pe orizontul de timp considerat.
În situaŃia când datoriile firmei cresc (creşte gradul de îndatorare), sporeşte
şi riscul financiar. Riscul financiar al investiŃiilor poate fi abordat în doua moduri,
şi anume:
- riscul fluxurilor de încasări, respectiv riscul veniturilor;
- riscul fluxurilor de plaŃi, respectiv riscul costurilor.
Riscul financiar este semnificativ asupra proiectelor de investiŃii şi are
influenŃă asupra activităŃii investitorului mai ales în cazul investiŃiilor noi, al
investiŃiilor de dezvoltare şi strategice.
În schimb este redus în cazul investiŃiilor de ameliorare a condiŃiilor
de muncă şi a celor privind protecŃia mediului.
e)riscul economico-financiar are la bază o serie de cauze şi manifestări
multiple precum:
-imprevizibilitatea mersului economic;
-evoluŃia cursului valutar;
-evoluŃia ratei dobânzii;
-evoluŃia fiscalităŃii, etc.
În riscul economico-financiar se remarcă implicaŃiile riscului de
investiŃii prin faptul că un proiect de investiŃii deşi produce modificări ale
parametrilor economici ai firmei precum: cifra de afaceri, costuri, productivitate,
nu poate reorienta mersul economic general în sectorul respectiv, datorită unor
factori exogeni pe care nu-i poate anihila: concurenŃa, restricŃiile legislative,
inflaŃia, etc.
f)riscul de faliment - reprezintă probabilitatea ca o societate comercială să
înregistreze pierderi atât de mari astfel încât:
-să fie în imposibilitatea de a-şi onora contractele cu beneficiarii;
-incapacitatea de a plăti furnizorii;
-incapacitatea de a restitui împrumuturile către bănci.
Acest tip de risc trebuie privit ca o prioritate deoarece o firmă poate rămâne
în circuitul activităŃii economice doar în condiŃiile în care aceasta
anticipează, gestionează şi controlează acest risc.
g)riscul politic - în domeniul investiŃiilor se au în vedere în special
investiŃiile realizate în străinătate.
Principalele cauze care generează un asemenea risc pot fi:
măsurile luate de statul respectiv care blochează derularea lucrărilor de
investiŃii;
interdicŃia decontării lucrărilor de investiŃii;
blocarea transferului valutei;
interzicerea readucerii de către investitori a maşinilor, utilajelor şi
instalaŃiilor;
embargoul instituit asupra Ńării receptoare a investiŃiilor, etc.
Chiar dacă nu este un risc care vizează în mod direct şi implicit activitatea
unei firme, este necesar a fi cunoscut şi evaluat îndeosebi în legătura cu:
-investiŃiile derulate pe durate mari de timp;
-investiŃiile efectuate în raport cu instituŃiile statului.
Acest risc este legat de faptul că instabilitatea politică poate duce la
incoerenŃă legislativă, îngreunând foarte mult evaluarea unor parametri pentru
durate mari de timp.
h)riscul de tranziŃie - este specific Ńărilor foste comuniste pentru perioada
de trecere la economia de piaŃă.
InflaŃia, declanşată odată cu liberalizarea preŃurilor, a fost un
factor principal al dezechilibrelor macroeconomice, deteriorând valoarea reală a
activelor şi pasivelor şi înăsprind condiŃiile de manifestare a firmelor pe
piaŃă. Restructurarea şi lichidarea unor întreprinderii au constituit un permanent
factor de risc în economia naŃională.
5. După sursele de apariŃie riscurile pot fi:
a)risc sistematic depinde de factori economici generali ca inflaŃie,
recesiuni, războaie, variaŃii ale ratei dobânzii care determină conjunctura
economică a Ńării;
b) riscul nesistematic este determinat de acei factori de risc care depind în
mod nemijlocit de condiŃiile interne ale firmei. Investitorul poate minimiza
riscurile nesistematice prin adoptarea unor măsuri capabile să îmbunătăŃească
situaŃia actuală a firmei.
În privinŃa riscurilor sistematice, investitorul acceptă posibilitatea
materializării lor fără a avea la îndemână prea multe mijloace de minimizare (în
general se consideră că firmele nu pot influenŃa semnificativ
conjunctura economică a Ńării gazdă)70. În acest caz, este mult mai
importantă analiza riscurilor sistematice, deoarece un investitor inteligent poate
elimina prin deciziile sale riscurile nesistematice.
6. După posibilitatea de previziune, riscurile investiŃionale pot fi
a)riscuri previzibile sunt provocate de factori care pot fi prevăzuŃi încă din
faza precontractuală a investiŃiei;
b)riscuri imprevizibile sunt determinate de factori care nu pot fi anticipaŃi
şi care apar după asumarea obligaŃiilor contractuale. Astfel de factori sunt
de regulă evenimente fortuite:
-războaie;
-greve;
-naŃionalizări;
-revolte;
-inundaŃii;
-cutremure etc.
7. După localizarea lor riscurile investiŃionale pot fi:
a)riscuri interne – sunt generate de factori care acŃionează în
interiorul unei întreprinderi şi se referă la:
defecŃiuni ce pot apărea în funcŃionarea mijloacelor fixe;
fraude provocate de angajaŃi;
greve ale personalului;
accidente de muncă provocate de nerespectarea normelor de protecŃie
a muncii;
penalităŃi plătite partenerilor de afaceri ca urmare a nerespectării
contractelor din motive subiective etc.;
b)riscuri externe – sunt determinate de cauze localizate în afara
întreprinderii şi care afectează activitatea firmei în cauză.
Se referă la:
majorarea impozitelor plătite către stat;

70
Richard Stevenson, Fundaments of investments, Ed. West Publishing Company, SUA, 1988;
 oscilaŃii ale cursului valutar;
modificări nefavorabile ale dobânzii bancare;
calamităŃi naturale;
pierderi financiare provocate de partenerii de afaceri, etc.
Din punctul de vedere al măsurilor pe care întreprinderea le poate adopta
pentru a se proteja împotriva acestor riscuri, cele mai importante sunt riscurile
interne, pentru acestea firma având posibilităŃi mai mare de intervenŃie. În privinŃa
riscurilor externe, agentul economic dispune de căi reduse de acŃiune, mai
important pentru el fiind identificarea acestor riscuri pentru a încerca reducerea
consecinŃelor în cazul materializării lor.
Mediul actual economic a impus noi categorii de riscuri: riscuri
manageriale, riscuri informaŃionale, riscuri de natură legislativă, etc.

Întrebări facultative
1. Ce este riscul investiŃional şi decizia de investire?
2. Care sunt formele pe care le poate lua riscul investiŃional?
3. Care sunt criteriile de clasificare a riscurilor investiŃionale?
4. PrezentaŃi tipurile de riscuri investiŃionale în funcŃie de criteriile de clasificare.

U6.4. Test de autoevaluare


1)Riscul investiŃional reprezintă:
a. orice situaŃie în care se cunosc cu certitudine caracteristicile unui eveniment
viitor, dar în care nu se cunosc numărul de alternative posibile ale valorilor respective şi
Timp de lucru : 20
min posibilitatea de apariŃie a fiecăreia dintre ele;
Punctaj : 100 b. orice situaŃie în care nu se cunosc cu certitudine caracteristicile unei
activităŃi economice, dar în care se cunosc cel puŃin numărul de alternative posibile ale
valorilor respective şi posibilitatea de apariŃie a fiecăreia dintre ele;
c. orice situaŃie în care nu se cunosc cu certitudine caracteristicile unui
eveniment viitor, dar în care se cunosc cel puŃin numărul de alternative posibile
ale valorilor respective şi posibilitatea de apariŃie a fiecăreia dintre ele.
(5 puncte)
2)Decizia de investire reprezintă:
a. ansamblul acŃiunilor financiare complexe care să ia în considerare
riscul financiar la care investitorul se expune;
b. ansamblul acŃiunilor economice complexe care să ia în considerare riscul la
care investitorul se expune;
c. ansamblul activităŃilor de exploatare care să ia în considerare riscul la care
investitorul se expune.
(5 puncte)
3)Principalele surse de risc în decizia de investiŃii pot fi:
a. erori în analiza oportunităŃii investiŃiei;
b. estimarea datelor referitoare la un proiect de investiŃii;
c. evaluarea incorectă a unor fenomene sau procese economice;

90
d. modificări imprevizibile ale mediului economic;
e. complexitatea mediului economic şi amploarea proiectului.
(5 puncte)
4)Cauzele care pot să apară pe parcursul realizării proiectului şi care pot
influenŃa rezultatele economice sunt:
a. prelungirea duratei de realizare a obiectivului sau de atingere a parametrilor
proiectaŃi;
b. depăşirea volumului de investiŃii prevăzut iniŃial;
c. creşterea preturilor la materii prime şi materiale, energie şi modificarea
preŃurilor echipamentelor care se desfac pe piaŃa externă sau pe cea internă.
(5 puncte)
5) Riscul investiŃional poate lua următoarele forme:
a. riscul inflaŃional, riscul cursului de schimb, riscul ratei
dobânzii;
b. riscul scadenŃei, riscul politic, riscul de credit;
c. riscul afacerii, riscul operaŃional, riscul opŃional;
d. riscul momentului, riscul pieŃei, riscul creditului;
e. riscul solvabilităŃii, riscul lichidităŃii, riscul schimbării cadrului legislativ.
(5 puncte)
6)Riscul operaŃional poate lua următoarele forme:
a.riscul de execuŃie generat de întârzieri sau penalităŃi cauzate de slaba în-
deplinire a sarcinilor de serviciu;
b.riscul de fraudă;
c.riscul tehnologic cauzat de apariŃia unor defecŃiuni tehnice, acces neautorizat
în exercitarea drepturilor de proprietate industrială etc.
(5 puncte)
7)Valorile mobiliare sunt:
a. instrumente financiare negociabile care dau deŃinătorilor lor dreptul la
o fracŃiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanŃă general
asupra patrimoniului emitentului, şi sunt susceptibile de tranzacŃionare pe o piaŃă
reglementată;
b. instrumente financiare negociabile care dau deŃinătorilor lor dreptul de
a obŃine un credit sau un drept de creanŃă general asupra patrimoniului emitentului, şi
sunt susceptibile de tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată;
c. instrumente economice negociabile care dau deŃinătorilor lor dreptul la
o fracŃiune din capitalul propriu al emitentului sau un drept de creanŃă general
asupra patrimoniului emitentului, şi sunt susceptibile de tranzacŃionare pe o piaŃă
reglementată.
(5 puncte)
8)Valorile mobiliare includ:
a. acŃiunile;
b.titluri de stat, obligaŃiuni emise de administraŃia publică centrală sau locală
sau societăŃile comerciale, precum şi alte titluri de împrumut cu scadenŃa mai mare de un
an;
c.drepturi de preferinŃă la subscrierea de acŃiuni şi drepturi de conversie a unor
creanŃe în acŃiuni;
d.alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată, care dau
dreptul de a dobândi valori mobiliare;
e. orice alte instrumente financiare calificate ca valori mobiliare.
(5 puncte)
9) După tipul activităŃii riscurile în investiŃii pot fi:
a. riscuri în investiŃii reale;
b. riscuri în investiŃii economice;
c. riscuri în investiŃii financiare.
(5 puncte)
10) InvestiŃiile financiare sunt:
a. investiŃiile în activitatea economico-financiară a firmei şi
împrumuturile acordate pe termen lung;
b. investiŃiile sub formă de acŃiuni, obligaŃiuni, cote de participaŃie
şi împrumuturi acordate pe termen lung;
c. investiŃiile sub formă de titluri de participare, cote de
participaŃie, împrumuturi acordate pe termen lung.
(5 puncte)
11)În categoria macroriscurilor intră:
a. riscul de Ńară;
b.riscul de transfer;
c.riscul suveran;
d.riscul politic;
e. riscul de credit.
(5 puncte)
12)În categoria microriscurilor intră:
1. riscul de implantare;
2. riscul valutar;
3. riscul de dobândă;
4. riscul de preŃ;
5. riscul comercial;
6. riscul legat de personal;
7.riscul juridic.
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2,3,4,6
b. 2,3,4,5,6,7
c. 1,2,3,4,5,6,7
(5 puncte)
13)Riscul de proiect reprezintă:
a. probabilitatea şi impactul oricărui eveniment care poate avea o
influenŃă pozitivă sau negativă asupra obiectivelor proiectului pe întregul său ciclu de
viaŃă;
b . probabilitatea şi impactul oricărui eveniment care poate avea o influenŃă
pozitivă asupra obiectivelor proiectului pe întregul său ciclu de viaŃă;
c. probabilitatea şi impactul oricărui eveniment care poate avea o influenŃă
negativă asupra obiectivelor firmei pe întregul său ciclu de viaŃă.
(5 puncte)
14) În funcŃie de nivelul la care se poate manifesta riscul investiŃional poate
îmbrăca următoarele forme:
a. riscul de proiect;
b. riscul de societate;
c. riscul de ramură sau domeniului de activitate;
d. riscul regional;
e. riscul de Ńară.
(5 puncte)
15)În domeniul investiŃiilor riscurile tehnice pot interveni în următoarele etape ale unui
proiect:
a. etapa de concepŃie;
b . etapa de exploatare;
c. etapa de menŃinere.

16)Principalele cauze care pot genera riscul politic pot (5 puncte)


fi:
a. măsurile luate de statul respectiv care blochează derularea lucrărilor de
investiŃii;
b . interdicŃia decontării lucrărilor de investiŃii;
c. blocarea transferului valutei;
d. interzicerea readucerii de către investitori a maşinilor, utilajelor şi
instalaŃiilor;
e. embargoul instituit asupra Ńării receptoare a investiŃiilor,
etc. (5 puncte)
17) În funcŃie de domeniul de manifestare, riscurile investiŃionale îmbracă
următoarele forme:
1.riscul tehnic sau tehnologic;
2.riscul natural;
3.riscul economic;
4.riscul financiar;
5.riscul economico-financiar;
6.riscul de faliment;
7riscul politic;
8.riscul de tranziŃie.
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2,3,4,6,7
b. 1,2,3,4,5,6,7,8
c. 1,2,3,4,5,6,7
(5 puncte)
18) După posibilitatea de previziune riscurile investiŃionale pot fi: previzibile
şi imprevizibile.
Adevărat Fals
(5 puncte)

TOTAL: 90 PUNCTE+10 PUNCTE OFICIU=100 PUNCTE


U6.5. Rezumat
Această unitate abordează în mod unitar principalele aspecte generale privind
riscurile investiŃionale şi criteriile de clasificare a acestor riscuri.
În prima parte a unităŃii a fost definit riscul investiŃional şi decizia de investiŃii
şi au fost prezentate principalele forme pe care le poate îmbrăca riscul în activitatea de
investiŃii. Partea a doua a unităŃii prezintă criteriile de clasificare a
riscurilor investiŃionale şi descrie fiecare tip de risc în funcŃie de criteriile de clasificare
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la aspectele generale privind riscurile investiŃionale şi
criteriile de clasificare a acestor riscuri.

Bibliografie minimală
1. HorobeŃ Alexandra, Managementul riscului în investiŃiile internaŃionale,
Ed. All Beck, Bucureşti, 2005,pag. 43;
2. Maniu Isac Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în România,
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=206&idb =;
3. Prunea Petru, Riscul în activitatea economică, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003, pag. 63;
4. Stoian Marian, Gestiunea investiŃiilor, http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=16&idb=;
5. Stoina Cristian Nicolae, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora,
Bucureşti, 2008, pag. 71;
6. Vasilescu Ruxandra (coordonator), DicŃionar de termeni economici,
Ed. Polirom, Bucureşti, 2008.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.c 2.b 3.a,b,c,d,e 4.a,b,c 5.a,b,c,d,e
6.a,b,c 7.a 8.a,b,c,d,e 9.a,c 10.c
11.a,b,c,d 12.c 13.a 14.a,b,c,d,e 15.a,b,c
16.a,b,c,d,e 17.b 18.adevărat
UNITATEA 7
Metodele de analiză şi diminuare a riscurilor
investiŃionale

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U7.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .........................................95
U7.2. Metode şi indicatori de analiză a riscurilor.........................................96
U7.3. Metode de diminuare a riscurilor investiŃionale .................................100
U7.4. Test de autoevaluare..........................................................................102
U7.5. Rezumat..............................................................................................106
Bibliografie minimală..................................................................................106
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................106

U7.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de metodele de analiză şi
diminuare a riscurilor investiŃionale.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să defineşti analiza riscurilor, analiza calitativă a riscurilor şi analiza
cantitativă a riscurilor;
 să identifici corect cerinŃele ce trebuie îndeplinite de metodele folosite în
analiza riscurilor
 să identifici corect mijloacele şi tehnicile de analiză calitativă a riscului
investiŃional;
 să identifici corect şi să prezinŃi principalele metode utilizate pentru
analiza cantitativă a riscurilor investiŃionale;
 să identifici corect metodele de diminuare a riscurilor în funcŃie de etapele
desfăşurării unui proiect de investiŃii;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.
U7.2. Metode şi indicatori de analiză a riscurilor
DefiniŃia 1. În sens larg, analiza riscului reprezintă orice
metodă cantitativă şi/sau calitativă de evaluare a impactului riscului asupra
alternativelor decizionale printr-o mai bună cunoaştere a rezultatelor posibile pe
care le pot genera diferite variante decizionale.
DefiniŃia 2. Analiza riscurilor constă în estimarea probabilităŃii de apariŃie
a riscurilor şi efectelor acestora şi utilizarea informaŃiilor obŃinute
pentru cuantificarea riscului.71
Complexul de metode folosite pentru analiza riscului trebuie să
satisfacă următoarele cerinŃe:
a)să fie bine fondate din punct de vedere ştiinŃific şi coerente logic;
b)să se soldeze cu rezultate menite să contribuie la clarificarea evidentă a
caracterului riscului şi a căilor de diminuare a acestuia;
c)să fie iterabile şi verificabile.
DefiniŃie. Analiza calitativă a riscului este procesul de realizare a
unei evaluări de natură calitativă a riscurilor identificate anterior şi stabileşte o
prioritate a riscurilor, în funcŃie de efectul lor potenŃial asupra obiectivelor
proiectului de investiŃii.72
Analiza calitativă este o modalitate de determinare a importanŃei riscurilor
identificate şi un ghid pentru măsurile de răspuns la risc.
Analiza calitativă a riscului necesită estimarea probabilităŃii şi
impactului riscului, utilizând metode şi tehnici de analiză calitativă. Acest proces
trebuie reluat pe parcursul ciclului de viaŃă al proiectului, pentru a reflecta
schimbările intervenite în proiect şi schimbările riscului proiectului. Rezultatele
acestui proces pot conduce la o analiză cantitativă a riscului sau direct la
planificarea răspunsului la risc.73
Principalele mijloace şi tehnici de analiză calitativă a riscului sunt:74
a)probabilitatea şi impactul riscului: acestea sunt descrise în termeni
calitativi (foarte ridicate, ridicate, moderate, scăzute sau foarte scăzute). Aceste
dimensiuni ale riscului se aplică riscurilor specifice şi nu întregului proiect.
Analiza riscului ne ajută să identificăm acele riscuri cu consecinŃe majore asupra
activităŃii si asupra cărora trebuie să se acŃioneze;
b)matricea scorului riscului: aceasta este o matrice construită prin
combinarea scalelor de probabilitate şi de impact. Scala de probabilitate a riscului
are valori cuprinse între 0 (probabilitatea evenimentului imposibil) şi 1
(probabilitatea evenimentului sigur).
c)testarea ipotezelor proiectului: ipotezele identificate trebuie testate faŃă
de două criterii: stabilirea ipotezei şi impactul asupra proiectului dacă ipoteza este
falsă. În această situaŃie, trebuie identificate ipoteze alternative care să fie
adevărate, iar impactul acestora asupra obiectivelor proiectului trebuie testat în
procesul de analiză calitativă;

71
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
72
Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2006;
73
74
Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2006;
Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2006;
d)clasificarea preciziei datelor: analiza calitativă a riscului necesită date
precise care să vină în ajutorul managementului proiectului. Tehnica de clasificare
a preciziei datelor evaluează gradul în care datele despre risc sunt utile pentru
managementul riscului. Aceasta implică evaluarea datelor din punct de vedere al
calităŃii, integrităŃii şi fiabilităŃii acestora.
DefiniŃie. Analiza cantitativă a riscului este procesul prin care
se urmăreşte evaluarea numerică a probabilităŃii şi impactului fiecărui risc
asupra obiectivelor proiectului de investiŃii şi influenŃa asupra riscului
75
general al proiectului.
Acest proces utilizează tehnici cantitative cu scopul de a dezvolta modele
valide pentru:76
 determinarea probabilităŃii de a nu atinge obiectivele specifice ale
proiectului de investiŃii;
 cuantificarea expunerii la risc a proiectului de investiŃii şi
determinarea mărimii rezervelor neprevăzute pentru costuri şi pentru program care
ar putea fi necesare;
 identificarea riscurilor care implică o atenŃie mai mare prin cuantificarea
contribuŃiei lor relative la riscul general al proiectului de investiŃii;
 identificarea realistă a costurilor, a programului şi obiectivelor ce pot fi
realizate.
Principalele metode utilizate pentru analiza cantitativă a riscului sunt:
1.interviul;
2.metoda analizei de senzitivitate;
3.metoda punctului critic;
4.metoda scenariilor;
5.analiza riscului prin tehnica simulării.
1. Interviul
Tehnicile de intervievare sunt utilizate pentru a cuantifica probabilitatea şi
impactul riscurilor asupra obiectivelor activităŃii. Primul pas îl constituie
realizarea unor interviuri despre riscurile activităŃii cu participarea responsabililor
sau a experŃilor. InformaŃia care este necesară depinde de tipul distribuŃiilor
de probabilitate care vor fi utilizate pentru modelarea riscului. Se stabilesc astfel
argumentele care au stat la baza parametrilor atribuiŃi, distribuŃiilor de
probabilitate ale modelelor de risc care vor constitui elemente de intrare pentru
strategiile de răspuns la risc.77
2. Metoda analiza de senzitivitate
DefiniŃie. Analiza de senzitivitate reprezintă o tehnică de studiu
a modificărilor unor concluzii, rezultate în urma unor cercetări, faŃă de
variaŃiile posibile ale valorilor factorilor sau faŃă de erorile diferitelor mărimi
conŃinute în estimaŃiile făcute.78

75
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
76
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
77
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
78
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;

97
Analiza de sezitivitate parcurge două etape:79
 luarea în considerare a modificării fiecărui parametru, în timp ce
ceilalŃi rămân neschimbaŃi;
 luarea în considerare a modificării simultane a mai multor variabile, ca de
exemplu capitalul investit, preŃul de cumpărare sau de vânzare a produselor,
durata de realizare a obiectivului de investiŃii, iar apoi se recalculează indicatorii
de eficienŃă.
Metoda analizei de sezitivitate constă şi în modificarea unuia sau mai
multor elemente componente ale venitului adică preŃ de vânzare, cantitate vândută
sau costului, respectiv costul materiilor prime şi materialelor, al forŃei de muncă, al
utilităŃilor într-un sens favorabil sau nefavorabil pentru un obiectiv de investiŃii, cu
scopul de a stabili limitele în care acesta rămâne rentabil.
Pentru a cunoaşte limitele minime şi maxime (exprimate procentual) între
care pot varia diferiŃi factori sau variabile ce stau la baza calculului veniturilor şi
costurilor astfel încât profitul să fie nul, se poate calcula indicele de sensitivitate.
Cu cât valoarea procentuală este mai redusă, cu atât riscul este mai ridicat,
deoarece aceasta semnifică faptul că la o creştere mică a cheltuielilor (respectiv la
o scădere mică a veniturilor), proiectul devine ineficient (profitul este egal cu
zero).
3. Metoda punctului critic
În proiectarea oricărui obiectiv de investiŃii este important să se cunoască de
la ce nivel (încărcarea capacităŃii) activitatea de exploatare a proiectului
devine rentabilă. Acest lucru se poate determina pe baza analizei punctului critic
sau pragului de rentabilitate
DefiniŃie. Punctul critic (pragul de rentabilitate) reprezintă acel nivel al
producŃiei sau activităŃii firmei pentru care veniturile sunt egale cu
cheltuielile. Acesta se poate calcula atât fizic cât, şi valoric, dacă se pot delimita
cheltuielile în fixe şi variabile.
Cunoscând valoarea punctului critic şi a estimărilor privind nivelul
producŃiei ce va fi vândută după punerea în funcŃiune a proiectului se poate
măsura distanŃa dintre acestea şi, cu cât aceasta este mai mică, cu atât proiectul de
investiŃii este mai riscant.
Analiza pragului de rentabilitate liniar oferă informaŃii de gestiune
interesante din punct de vedere al calculului economic, dar mai puŃin pertinente sub
aspectul realităŃii economice, datorită următoarelor limite: presupune o cerere
limitată, la preŃ fix, randamente şi costuri (fixe şi variabile) constante pe perioada
de analiză; orizontul pe care îl are în vedere este scurt şi nu determină modificări
în structura producŃiei.
Cu toate aceste limite, calculul pragului de rentabilitate poate fi utilizat în
analiza riscului la dimensionarea activităŃii unui obiectiv de investiŃii
deoarece furnizează informaŃii cu privire la nivelul minim de activitate
necesar pentru a obŃine profit şi oferă explicaŃii privind abaterile dintre previziuni
şi realizări.
Aceste considerente îl recomandă ca pe un instrument ce ajută la luarea
deciziei privind investiŃiile pentru produsele noi, investiŃiile de modernizare
sau de dezvoltare a întreprinderii.
79
Ciocoiu Nadia, Managementul riscului în afaceri şi proiecte, Ed.ASE, Bucureşti, 2006;

98
79
Ciocoiu Nadia, Managementul riscului în afaceri şi proiecte, Ed.ASE, Bucureşti, 2006;

98
4. Metoda scenariilor
În analiza investiŃiei pe baza scenariilor, analistul financiar cere
managerilor să imagineze:80
a)un set de circumstanŃe nefavorabile sau un scenariu pesimist, de exemplu:
un număr mic de unităŃi vândute, intrarea unui nou competitor reflectată în
scăderea procentului de vânzări, costuri mai mari de exploatare a noii investiŃii în
extindere, etc.
b) un set de circumstanŃe favorabile sau un scenariu optimist.
La acestea se adaugă o variantă de mijloc, considerată scenariul cel mai
probabil.
Se calculează indicatorii pentru situaŃia favorabilă şi cea nefavorabilă şi se
compară cu indicatorii pentru situaŃia de bază. DiferenŃele mari între
scenariul pesimist şi varianta de bază reflectă un nivel ridicat al riscului asociat
afacerii sau proiectului.
Dacă în cazul instrumentelor cantitative de estimare a riscului una dintre
probleme era disponibilitatea datelor, în cazul de faŃă această limită poate fi
eliminată utilizând, alături de alte surse de date şi de informare, tehnica „Delphi”
pentru obŃinerea datelor de intrare necesare elaborării scenariilor.
5. Analiza riscului prin tehnica simulării
DefiniŃie. Simularea este o tehnică de realizare a experimentelor cu
calculatorul şi implică utilizarea unor modele matematice sau logice, care descriu
comportarea unui sistem real de-a lungul unei perioade mari de timp.81
Scopul acestei analize este de a înlătura inconvenientul utilizării unei
singure valori (pesimiste, optimiste sau cea mai probabilă) prin luarea în calcul a
aspectului probabilistic al variaŃiei elementelor fluxurilor de costuri
şi/sau venituri.
Cele mai importante etape pentru conducerea cu succes a simulării pot fi
grupate în patru domenii majore:82
 stabilirea problemei de rezolvat;
 construirea modelului de simulare;
 realizarea experimentelor de simulare;
 analiza rezultatelor.
Considerată ca una dintre cele mai complexe şi eficiente metode de analiză
a riscului în proiectele de investiŃii, tehnica simulării are o aplicabilitate mai
redusă în special în firmele de dimensiuni mici şi mijlocii datorită faptului că
necesită cunoştinŃe de specialitate şi produse informatice specializate.

80
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
81
Naylor T.H., Balintfy J.L., Burdick D.S., Chu K., Computer Simulation Technique, John Wiley,
New York, 1996;
82
RaŃiu-Suciu C., Luban F., Hîncu D., Ciocoiu N., Modelare economică, Ed. ASE, 2007;

99
U7.3. Metode de diminuare a riscurilor investiŃionale
Odată adoptată decizia de investiŃii şi aleasă o variantă de realizare a
proiectului, se pot identifica riscurile ce pot să intervină pe durata de viaŃă a
proiectului.83
Metodele de diminuare a riscurilor investiŃionale pot fi grupate în funcŃie de
etapele desfăşurării unui proiect de investiŃii astfel:84
a)etapa de pregătire a proiectului cuprinde activităŃile ce
compun proiectul, resursele necesare, participanŃii şi competenŃele lor în cadrul
proiectului şi se identifică factorii interni şi externi de influenŃă.
Riscuri specifice acestei etape sunt riscurile care apar la stabilirea
specificaŃiilor de proiect şi a necesarului de resurse.
Metodele de diminuare a riscului specifice acestei etape sunt:
 utilizarea unor instrumente economico – matematice de calcul şi
previziune a necesarului de resurse, precum şi de alocare a acestora: tehnici de
prognoză, tehnica simulării, analiza sensibilitătii rezultatelor, planificarea
activităŃilor cu metoda analizei drumului critic (CPM), metode de programare
matematică pentru alocarea de resurse, metode de dimensionare a stocurilor, etc.;
 utilizarea unor proceduri formalizate de identificare a riscurilor: arborele
erorilor, realizarea unei liste a riscurilor posibile (checklist), realizarea unui profil
de risc, stabilirea riscurilor pe baza experienŃelor precedente şi compararea
riscurilor cu cele survenite în cadrul proiectelor similare, identificarea riscurilor ce
pot surveni în derularea activităŃilor şi a bugetului proiectului prin detalierea
profundă a acestora.
b) etapa de execuŃie a proiectului - în această etapă factorii de risc sunt
determinaŃi de caracteristicile tehnice ale proiectului, experienŃa şi modul de lucru
al echipei de execuŃie, parametrii exogeni (în principal macro-economici) ce pot
să afecteze sumele necesare finanŃării în această etapă. Principalele riscuri ce apar
sunt:
 riscul tehnologic care apare în cazul unor investiŃii cu grad ridicat
de noutate tehnologică. În general, investitorii se simt mai în siguranŃă
dacă tehnologia a fost probată în alte proiecte, folosirea unei tehnologii probate
fiind o condiŃie de a se acorda un împrumut.
 riscul de depăşire a costurilor ce apare în situaŃia în care nu s-au
specificat în contractul de execuŃie sau în bugetul investiŃiei actualizări ale
costurilor sau cheltuieli neprevăzute.
 riscul de întârziere (depăşire a duratei stabilite) poate conduce, pe de o
parte la creşterea nevoii de finanŃare, inclusiv a dobânzilor aferente, iar pe de altă
parte la întârzierea intrării în exploatare cu efecte negative asupra respectării
clauzelor faŃă de furnizori şi de clienŃi.
 riscul de interfaŃă este generat de intercondiŃionarea dintre
diferiŃi executanŃi pe care participă la realizarea proiectului şi derivă din
coordonarea executanŃilor sau din incoerenŃa între clauzele diferitelor contracte de
execuŃie.
 riscul de subcontractanŃi este asumat de titularul de contract când
tratează lucrări în subantrepriză.
 riscul de indexare a costurilor proiectului apare în situaŃia în care nu se
prevăd în contract clauze ferme privind finalizarea proiectului la costurile
prevăzute la momentul semnării acestuia, beneficiarul fiind nevoit să suporte
modificările de preŃ.

83
Stoian Marian, Gestiunea investiŃiilor, Ed. ASE, Bucureşti, 2003;

100
84
Stoian Marian, Gestiunea investiŃiilor, Ed. ASE, Bucureşti, 2003;

100
Metodele de diminuare a riscului specifice acestei etape sunt:
 transferul riscului, către o terŃă parte ce poate prelua gestiunea
acestuia precum companiile de asigurări şi firmele specializate în realizarea unor
părŃi din proiect (outsourcing);
 diminuarea riscului prin programarea corespunzătoare a
activităŃilor, instruirea personalului sau prin reducerea efectelor în cazul
apariŃiei acestuia formarea de rezerve de costuri sau de timp;
 selectarea ştiinŃifică a subcontractorilor (folosind informaŃii din derularea
unor contracte anterioare) şi negocierea atentă a contractelor.
c) etapa de exploatare a proiectului cea mai frecventă problemă ce apare
este legată de capacitatea beneficiarului de proiect de a exploata în mod
corespunzător obiectivul fizic realizat, adică de a fi capabil să atingă nivelul de
performanŃă stabilit fără a depăşii costurile planificate, iar în această etapă
apar riscuri de depăşire a costurilor de exploatare, de aprovizionare, de forŃă
majoră, politice sau legislative.
Metodele de diminuare a riscului specifice acestei etape sunt:
 instruirea corespunzătoare a personalului în exploatarea echipamentelor
sau tehnologiilor realizate prin proiect;
 utilizarea unor furnizori care au o bună reputaŃie în indeplinirea
obligaŃiilor contractuale;
 cunoaşterea şi respectarea reglementărilor legislative în domeniu;
 studierea cu anticipaŃie a cardului politic şi crearea unor alianŃe care
să permită protejarea investiŃiei şi a firmei.
Dimensionarea riscului investiŃional are un rol informativ, arătând celor
interesaŃi cât de mari vor fi eventualele pierderi în afacerea pe care
o preconizează, dar decizia revine conducerii firmei şi este puternic influenŃată
de atitudinea decidenŃilor faŃă de risc.85
Strategiile manageriale de reducere a gradului de expunere la risc
aplicabile de investitorii naŃional şi internaŃionali cuprind:
a) în faza pre - investiŃională:
 obŃinerea mai multor informaŃii despre Ńara gazdă;
 evitarea Ńărilor cu risc ridicat;
 încheierea unor poliŃe de asigurare;
 negocierea cadrului de acŃiune;
 adaptarea proiectului de investiŃii;
 diversificarea sectorială sau geografică a investiŃiei.
b) în faza post - investiŃională:
 monitorizarea permanentă a nivelului de risc;
 adaptarea investiŃiei la schimbările ulterioare de mediu;
 promovarea unor relaŃii bune cu operatorii sau instituŃiile locale;
 dezinvestirea;
 maximizarea profitului.

85
Al Sibaai Ibrahim, Studies in Economic Feasibility Study of New Project, Al-Shabab Library,
2000;
101
Mecanismul intern de neutralizare a riscurilor investiŃionale reprezintă
un sistem de metode de minimizare a consecinŃelor negative, selectate şi realizate
de însăşi investitor. Scopul investitorului este de a examina şi prezenta cele mai
importante mecanisme de minimizare şi neutralizare a riscului. Obiectivul de bază
de utilizare a mecanismelor interne de neutralizare, de regulă, sunt toate formele
riscurilor investiŃionale.

Întrebări facultative
1. Ce reprezintă analiza riscurilor, analiza calitativă a riscurilor şi analiza
cantitativă a riscurilor?
2. Care sunt cerinŃele ce trebuie îndeplinite de metodele folosite în analiza
riscurilor?
3. Care sunt mijloacele şi tehnicile de analiză calitativă a riscului investiŃional?
4. Care sunt principalele metode utilizate pentru analiza cantitativă a riscurilor
investiŃionale?
5. PrezentaŃi fiecare metodă utilizată în analiza cantitativă a riscurilor
investiŃionale;
6. Care sunt metodele de diminuare a riscurilor în funcŃie de etapele desfăşurării
unui proiect de investiŃii?

U7.4. Test de autoevaluare


1)Analiza riscului reprezintă:
a. orice metodă cantitativă şi/sau calitativă de evaluare a impactului riscului
asupra alternativelor decizionale printr-o mai bună cunoaştere a rezultatelor posibile pe
Timp de lucru : 20
min care le pot genera diferite variante decizionale;
Punctaj : 100 b. orice metodă cantitativă de evaluare a impactului riscului asupra
alternativelor decizionale printr-o mai bună cunoaştere a rezultatelor posibile pe care le
pot genera diferite variante decizionale;
c. orice metodă calitativă de evaluare a impactului riscului asupra
alternativelor decizionale printr-o mai bună cunoaştere a rezultatelor posibile pe care le
pot genera diferite variante decizionale.
(5 puncte)
2)Complexul de metode folosite pentru analiza riscului trebuie să satisfacă următoarele
cerinŃe:
a. să fie bine fondate din punct de vedere ştiinŃific şi coerente logic;
b.să contribuie la clarificarea evidentă a caracterului riscului şi a căilor de
diminuare a acestora;
c. să fie iterabile şi verificabile.
(5 puncte)
3)Analiza calitativă a riscului este:
a. procesul de realizare a unei evaluări de natură cantitativă a riscurilor
identificate anterior şi stabileşte o prioritate a riscurilor, în funcŃie de efectul lor potenŃial
asupra obiectivelor afacerii;

102
b. procesul de realizare a unei evaluări de natură calitativă a riscurilor
identificate anterior şi stabileşte o prioritate a riscurilor, în funcŃie de efectul lor potenŃial
asupra obiectivelor proiectului de investiŃii;
c. procesul economic de natură calitativă a riscurilor identificate anterior şi
stabileşte o prioritate a riscurilor, în funcŃie de efectul lor potenŃial asupra
obiectivelor proiectului de investiŃii.
(5 puncte)
4)Principalele mijloace şi tehnici de analiză calitativă a riscului
sunt:
a. probabilitatea şi impactul riscului;
b. matricea scorului riscului;
c. arborele de decizie;
d. testarea ipotezelor proiectului;
e. clasificarea preciziei datelor. (5 puncte)

5) Analiza cantitativă a riscului este


a. procesul prin care se urmăreşte evaluarea calitativă a probabilităŃii şi
impactului fiecărui risc asupra obiectivelor proiectului tehnologic şi influenŃa asupra
riscului general al proiectului;
b. procesul prin care se urmăreşte evaluarea cantitativă a probabilităŃii şi
impactului fiecărui risc asupra obiectivelor afacerii şi influenŃa asupra riscului general al
proiectului;
c. procesul prin care se urmăreşte evaluarea numerică a probabilităŃii şi
impactului fiecărui risc asupra obiectivelor proiectului de investiŃii şi influenŃa
asupra riscului general al proiectului.
(5 puncte)
6)Analiza cantitativă utilizează tehnici cantitative cu scopul de a dezvolta modele valide
pentru:
a.determinarea probabilităŃii de a nu atinge obiectivele specifice ale
proiectului de investiŃii;
b.cuantificarea expunerii la risc a proiectului de investiŃii şi determinarea
mărimii rezervelor neprevăzute pentru costuri şi pentru program care ar putea fi necesare;
c. identificarea riscurilor care implică o atenŃie mai mare prin
cuantificarea contribuŃiei lor relative la riscul general al proiectului de investiŃii;
d.identificarea realistă a costurilor, a programului şi obiectivelor ce pot fi
realizate;
e. identificarea punctelor slabe şi forte ale obiectivului de
investiŃii. (5 puncte)
7)Principalele metode utilizate pentru analiza cantitativă a riscului
sunt:
a. interviul;
b. metoda analizei de senzitivitate;
c. metoda punctului critic;
d. metoda scenariilor;
e. analiza riscului prin tehnica simulării. (5 puncte)
8)Tehnicile de intervievare sunt utilizate pentru a cuantifica:
a.probabilitatea şi impactul riscurilor asupra activităŃii de exploatare;
b.probabilitatea şi impactul riscurilor asupra obiectivelor activităŃii;
c.probabilitatea şi impactul riscurilor asupra activităŃii financiare.
(5 puncte)
9) Analiza de senzitivitate reprezintă:
a. o tehnică calitativă a variaŃiilor posibile ale valorilor factorilor sau a
erorile diferitelor mărimi conŃinute în estimaŃiile referitoare la proiectul de investiŃii;
b. o tehnică de studiu a modificărilor unor concluzii, rezultate în urma unor
cercetări, faŃă de variaŃiile posibile ale valorilor factorilor sau faŃă de erorile
diferitelor mărimi conŃinute în estimaŃiile făcute;
c. o tehnică cantitativă a variaŃiilor posibile ale valorilor factorilor sau
a erorile diferitelor mărimi conŃinute în estimaŃiile referitoare la proiectul de investiŃii.
(5 puncte)
10) Analiza de sezitivitate parcurge următoarele etape:
a. luarea în considerare a modificării fiecărui parametru, în timp ce
ceilalŃi rămân neschimbaŃi;
b. luarea în considerare a modificării simultane a mai multor variabile, iar apoi
se recalculează indicatorii de eficienŃă;
c. luarea în considerare a rezultatelor financiare pe termen lung, iar apoi se
recalculează indicatorii de eficienŃă.
(5 puncte)
11)Punctul critic (pragul de rentabilitate) reprezintă:
a. acel nivel al producŃiei sau activităŃii firmei pentru care veniturile sunt egale
cu cheltuielile;
b. acel nivel al producŃiei sau activităŃii firmei pentru care veniturile sunt mai
mici decât cheltuielile;
c. acel nivel al producŃiei sau activităŃii firmei pentru care veniturile sunt mai
mari decât cheltuielile.
(5 puncte)
12)Simularea este:
a. o tehnică de realizare a experimentelor cu calculatorul şi implică utilizarea
unor modele matematice sau logice, care descriu comportarea unui sistem real de-a lungul
unei perioade mari de timp.
b. o tehnică economico-financiară ce implică utilizarea unor modele
matematice sau logice, care descriu comportarea unui sistem real pe o perioadă
determinată de timp;
c. o tehnică de realizare a experimentelor cu calculatorul şi implică utilizarea
unor modele factoriale, care descriu comportarea unui sistem real de-a lungul unei
perioade mari de timp.
(5 puncte)
13)Cele mai importante etape pentru conducerea cu succes a simulării pot fi grupate în
patru domenii majore:
a. stabilirea problemei de rezolvat;
b . construirea modelului de simulare;
c. realizarea experimentelor de simulare;
d. analiza rezultatelor;
e. analiza factorială a rezultatelor financiare.
(5 puncte)
14) Instrumentele economico – matematice de calcul, previziune şi alocare a necesarului
de resurse sunt:
a. tehnici de prognoză şi tehnica simulării;
b. analiza sensibilităŃii rezultatelor;
c. planificarea activităŃilor cu metoda analizei drumului critic;
d. metode de programare matematică pentru alocarea de resurse;
e. metode de dimensionare a stocurilor.
(5 puncte)
15)Etapele desfăşurării unui proiect de investiŃii sunt:
a. etapa de exploatare a proiectului;
b . etapa de execuŃie a proiectului;
c. etapa de pregătire a proiectului.
(5 puncte)
16)Principalele riscuri ce apar în etapa de execuŃie a proiectului
sunt:
1.riscul tehnologic;
2.riscul de depăşire a costurilor;
3.riscul de întârziere;
4.riscul de interfaŃă;
5.riscul de subcontractanŃi;
6.riscul de indexare a costurilor proiectului;
7.riscul politic;
8.riscul de tranziŃie.
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2,3,4,6,7
b. 1,2,3,4,5,6,7,8
c. 1,2,3,4,5,6,7 (5 puncte)
17) Scopul investitorului este de a examina şi prezenta cele mai importante mecanisme de
minimizare şi neutralizare a riscului.
Adevărat Fals
(5 puncte)
18) Scopul analizei riscului prin tehnica simulării este de a înlătura inconvenientul
utilizării unei singure valori (pesimiste, optimiste sau cea mai probabilă) prin luarea în
calcul a aspectului probabilistic al variaŃiei elementelor fluxurilor de costuri şi/sau
venituri.
Adevărat Fals
(5 puncte)

TOTAL 100 puncte = 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU


U7.5. Rezumat
Această unitate abordează în mod unitar principalele aspecte privind
metodele de analiză şi diminuare a riscurilor investiŃionale.
În prima parte a unităŃii prezintă s-au definit conceptele de analiza
riscurilor, analiza calitativă a riscurilor, analiza cantitativă a riscurilor, analiza
de senzivitate, punctul critic şi simularea. De asemenea au fost prezentate
mijloacele şi tehnicile de analiză calitativă a riscului, metodele utilizate în
analiza cantitativă a riscurilor investiŃionale şi anume: interviul, metoda
analizei de senzivitate, metoda punctului critic, metoda scenariilor.
În partea a doua a unităŃii au fost prezentate metodele de diminuare
a riscurilor investiŃionale corespunzătoare fiecărei etape de derulare a unui
proiect de investiŃii.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la metodele de analiză şi diminuare a
riscurilor investiŃionale.

Bibliografie minimală

1. Ciocoiu Nadia, Managementul riscului în afaceri şi proiecte, Ed.ASE,


Bucureşti, 2006;
2. HorobeŃ Alexandra, Managementul riscului în investiŃiile internaŃionale,
Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, pag.14;
3. Prunea Petru, Riscul în activitatea economică, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003, pag.63;
4. Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică,
Bucureşti, 2006, 229;
5. Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed.
Teora, Bucureşti, 2008, pag.113.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.a 2.a,b,c 3.b 4.a,b,d,e 5.c
6.a,b,c,d 7.a,b,c,d,e 8.b 9.b 10.a,b
11.a 12.a 13.a,b,c,d 14.a,b,c,d,e 15.a,b,c
16.b 17.adevărat 18.adevărat

TEMA DE CONTROL NR. 2


RealizaŃi un studiu privind analiza riscurilor în activitatea investiŃională
Capitolul I
Aspecte teoretice privind riscurile investiŃionale
Capitolul II
Aspecte metodologice privind riscurile investiŃionale
Capitolul III
Analiza riscurilor investiŃionale la S.C.....................S.A.
Capitolul IV
Concluzii ale analizei efectuate
MODULUL 4

Aspecte le ge ne rale şi
UNITATEA 8: principalele categorii de risc
uri în asigurări
Co n s ec i n Ń e l e r i s c u r i l o r
UNITATEA 9:
ş i me t o d el e d e
p r o tec Ń i e
UNITATEA 8
Aspectele generale şi principalele categorii de
riscuri în asigurări

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U8.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .........................................108
U8.2. Aspecte generale privind riscul în asigurări........................................109
U8.3. Analiza principalelor categorii de riscuri în asigurări.........................113
U8.3.1. Analiza riscurilor obiective şi subiective..........................................113
U8.3.2. Analiza riscurilor statice şi dinamice................................................114
U8.3.3. Analiza riscurilor fundamentale şi particulare..................................114
U8.3.4. Analiza riscurilor pure şi speculative................................................116
U8.4. Test de autoevaluare..........................................................................118
U8.5. Rezumat..............................................................................................121
Bibliografie minimală..................................................................................122
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................122

U8.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate principalele tipuri de riscuri în
asigurări.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să defineşti conceptul de asigurare, risc în asigurări, risc obiectiv şi subiectiv,
risc static şi dinamic, risc fundamental şi particular, risc pur şi speculativ;
 să identifici corect condiŃiile ce trebuie să le îndeplinească riscul pentru
a constitui elementul unei asigurări;
 să identifici corect criteriile de clasificare şi tipurile de risc în asigurări;
 să identifici corect principalele forme ale riscului în asigurări;
 să prezinŃi riscul obiectiv şi subiectiv;
 să prezinŃi riscul static şi dinamic;
 să prezinŃi riscul fundamental şi particular;
 să prezinŃi riscul pur şi speculativ;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20 min
la testul de evaluare.
U8.2. Aspecte generale privind riscul în asigurări
DefiniŃia 1. Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în
protecŃia persoanelor fizice sau juridice în calitate de asiguraŃi
împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către societăŃi specializate, în
calitate de asigurători.86
DefiniŃia 2. Asigurarea este un aranjament (o înŃelegere) prin care
una dintre părŃi numită asigurător promite să plătească celeilalte părŃi numită
asigurat sau deŃinătorul poliŃei o anumită sumă de bani dacă se întâmplă ceva ce îl
face pe asigurat să sufere o pierdere financiară.87
DefiniŃia 1. Riscul în asigurări reprezintă acel pericol sau primejdie la care
sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile şi pentru care societăŃile de asigurări pot
oferi protecŃie.88
DefiniŃie. Din punct de vedere juridic riscul în asigurări reprezintă
evenimentul viitor, posibil dar incert, al cărui moment de apariŃie este
nedeterminat şi aflat în afara influenŃei şi voinŃei părŃilor, contra căruia asiguratul
îşi ia măsura de protecŃie prin încheierea asigurării.
DefiniŃie. Din punct de vedere al tehnicii riscul reprezintă probabilitatea
de producere a eveniment agreat în asigurare care se determină pe baza legilor
statisticii aplicate la constatările făcute asupra unui număr mare de cazuri
întâmplate în trecut în împrejurări comparabile.
Pentru ca riscul să poată constitui elementul unei asigurări trebuie să
îndeplinească următoarele condiŃii:89
a)să fie măsurabil în bani - nu se poate cumpăra o asigurare care să acopere
pierderi nemăsurabile în bani.
Exemplu:
Valoarea anumitor bunuri cum ar fi operele de artă care nu au valoare de
piaŃă cunoscută şi a căror valoare este dificil de determinat.
Valoarea vieŃii unei persoane nu poate niciodată măsurată cu adevărat.
b)se asigură numai riscurile pure, adică numai acele riscuri care îndeplinesc
următoarele condiŃii:
producerea riscului să fie posibilă, astfel asigurarea persoanei sau bunului
nu devine necesară;
apariŃia evenimentului să fie reală,adică să prezinte un anumit grad
de periculozitate pentru persoana asigurată;
producerea evenimentului trebuie să aibă loc în viitor;
apariŃia riscului să aibă caracter întâmplător, imprevizibil;
producerea evenimentului să nu depindă de voinŃa asiguratului, a
beneficiarului asigurării sau a asigurătorului, ci a hazardului;

86
Negru Titel, Asigurări, ghid practic, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
87
Galiceanu Ion, Galiceanu Mihaela, Asigurări interne şi internaŃionale, Ed. Spirit Românesc,
Craiova, 1999;
88
Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Ed. Dimitrie Cantemir, Tg-Mureş,
1997;
89
Galiceanu Ion, Galiceanu Mihaela, Asigurări interne şi internaŃionale, Ed. Spirit Românesc,
Craiova, 1999;
evenimentul să se producă pe un teritoriu cât mai întins pentru a cuprinde
cât mai mulŃi asiguraŃi;
ivirea evenimentului să aibă o anumită frecvenŃă şi să poată fi supus
evidenŃei statistice pentru a i se putea calcula probabilitatea de apariŃie;
c)să existe un număr mare de expuneri independente - asigurătorul trebuie
să fie capabil să adune un grup suficient de mare de unităŃi de expunere
(de exemplu: case, autovehicule, terenuri) separate şi independente, care sunt
supuse, în mare, la riscuri asemănătoare.
d) pierderile trebuie să fie fortuite - din punct de vedere al asigurătorului,
pierderile trebuie să fie accidentale sau neintenŃionate;
e)să fie licite - pentru a fi asigurabil un risc trebuie să fie în concordanŃă cu
legile; nu va constituii niciodată un risc asigurabil o faptă care contravine legilor
şi moralei;
f) să fie suportabile ca mărime şi frecvenŃă - adică să poată fi suportate din
punct de vedere financiar de către asigurător.
Criteriile de clasificare a riscurilor în asigurări sunt:90
1.din punct de vedere al asigurabilităŃii:
a) riscuri pure - sunt riscurile care pot fi preluate sub protecŃia financiară de
către companiile de profil;
b) riscuri speculative - se referă la acele evenimente care în momentul
producerii pot conduce la trei situaŃii diferite de finalizare: pierdere, situaŃie
neschimbată sau câştig;
Exemplu:
Un investitor care achiziŃionează un pachet de acŃiuni:
-dacă în viitor preŃul acestora va scădea investitorul va înregistra o pierdere;
-dacă cursul titlurilor de valoare rămâne neschimbat, situaŃia financiară
a investitorului rămâne neschi,bată;
-dacă preŃul acŃiunilor creşte, investitorul va obŃine un câştig.
2. din punct de vedere al implicaŃiilor şi naturii lor:
a) riscuri fundamentale - se referă la acea categorie de riscuri a căror
producere afectează o parte semnificativă a populaŃiei unei Ńări sau a unei regiuni
şi care generează pierderi de o amploare foarte mare;
Exemplu:
Evenimente precum: războaie, poluarea, catastrofele naturale, foametea,
epidemiile, etc.
b) riscuri particulare - sunt riscuri a căror producere afectează un număr
relativ redus de persoane, iar efectele lor nu ating dimensiuni catastrofale.
3. din punct de vedere al (ne) implicării indivizilor în producerea
riscurilor:
a) riscuri obiective - sunt acele evenimente generate de forŃele distructive
ale naturii şi care nu pot fi controlate de om;

90
Băiescu Alin Tudor, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005;

110
Exemplu:
CalamităŃile naturale.
b) riscuri subiective - sunt generate sau influenŃate de
comportamentului uman prin: necunoaştere, lipsă de prevedere, imprudenŃă,
vinovăŃie, etc.
4. din punct de vedere a evoluŃiei probabilităŃii de producere a riscului:
a) riscuri constante în timp - probabilitatea de producere a acestora nu se
schimbă;
b) riscuri variabile în timp - sunt acele fenomene la care pe durata
asigurării, probabilitatea de ivire a riscului se modifică.
Exemplu:
La asigurările de viaŃă:
-riscul de deces este progresiv, adică creşte probabilitatea de producere a
acestuia odată cu trecerea timpului;
-riscul de supravieŃuire este regresiv, adică probabilitatea ca asiguratul să
ajungă la maturitatea contractului scade în timp.
5. din punct de vedere a teoriei managementului riscului:
a) riscuri statice - sunt riscuri asigurabile deoarece apariŃia
acestora generează doar pierderi, iar neproducerea lor înseamnă menŃinerea
neschimbată a situaŃiei financiare;
b) riscuri dinamice - sunt neasigurabile şi sunt identificate cu riscurile
comerciale tipice care pot genera, atât pierderi, cât şi câştiguri, în funcŃie
de modificarea contextului în care acestea se pot manifesta;
6. din punct de vedere a modului în care sunt tratate de către
asigurători:
a) riscuri asigurabile - sunt cele acceptate de către companiile de profil şi
se împart în:
 riscuri generale - sunt acele evenimente pentru care se oferă protecŃie
financiară în conformitate cu condiŃiile generale de asigurare.
Exemplu:
Furt, incendiu, furtună, cutremur, accident, prăbuşire, deces cauzat de
accident, boală, etc.
 riscuri speciale - sunt riscurile pentru care se oferă protecŃie, la solicitarea
asiguratului, prin ataşarea la condiŃiile generale de asigurare a unor clauze
suplimentare pentru situaŃii precum: evenimente generate de acŃiunea
oamenilor (război, grevă, revoltă), evenimente legate de natura mărfurilor
(alterare, rugină, spargere);
b) riscuri neasigurabile - sunt riscurile pentru care asigurătorii nu îşi asumă
responsabilitatea suportării pagubelor în cazul producerii lor.
Exemplu:
Evenimente cauzate intenŃionat de asigurat.
Beneficiul unei asigurări de viaŃă care provocând decesul persoanei
asigurate, urmăreşte încasarea sumei asigurate.
Evenimente a căror producere este certă.
Fenomene care Ńin de ciclul normal de „viaŃă” a bunurilor (uzura acestora).
Principalele forme ale riscului în asigurări sunt:
a)riscul asigurabil este un eveniment viitor, nesigur, generator de prejudicii
şi care îndeplineşte cerinŃele pentru a fi preluat în asigurare;
b)riscul asigurat îl constituie evenimentul viitor, incert, imprevizibil,
generator de pagube în măsura în care evenimentul respectiv a fost agreat în
asigurare;
c)riscul asigurătorului exprimă diferenŃa între probabilitatea de apariŃie de
daune şi frecvenŃa efectivă a fenomenului, prezentând importanŃă pentru
determinarea răspunderii asigurătorului şi a primelor de asigurare;
d)riscul cărăuşului se datorează specificului activităŃii sale şi apare în
legătură cu răspunderea asimilată faŃă de proprietarul bunurilor în ceea ce priveşte
efectuarea transportului de bunuri de la locul de îmbarcare sau expediere la cel de
destinatare cu asigurarea integrităŃii cantitative şi calitative, în condiŃiile în care pe
parcursul transportului se pot ivi diverse evenimente neprevăzute şi nedorite.
e)riscul exceptat sau exclus reflectă evenimente care deşi au caracter incert
şi se produce în viitor, nu se preia în asigurare (evaporarea lichidelor, etc.)
f)riscul maritim este un risc specific activităŃilor maritime respectiv a unei
expediŃii maritime din momentul în care nava maritimă intră în procedura de
îmbarcare în portul de expediere şi până la finalizarea acŃiunii de descărcare
în portul de destinaŃie.
g)riscul obiectiv îl constituie evenimentul generat de forŃe distructive
ale naturii necontrolate de om (calamităŃi naturale).
h)riscul subiectiv este acel risc general ori influenŃat de
comportamentul uman) prin necunoaştere, lipsă de prevedere, imprudenŃă, etc.)
i)riscul tehnic reflectă diferenŃa dintre probabilitatea obiectivă potrivit legii
numerelor mari în legătură cu producerea unui eveniment care condiŃionează plăŃi
din fondul de asigurare şi frecvenŃa reală a evenimentului.
j)riscurile comune sunt cele care periclitează bunuri ale unui număr mare
de persoane fizice şi juridice, generând astfel constituirea comunităŃii de risc
( ploaia torenŃială)
k)riscurile generale sunt acele evenimente, preluate în asigurare, care prin
pagubele pe care le generează comportă încadrarea lor cu o astfel de denumire
generică. În asigurarea de bunuri se consideră riscuri generale incendiul, trăsnetul,
explozia, inundaŃiile, ploaia torenŃială, grindina, cutremurul de pământ, etc.
l)riscuri constante sunt acelea care prezintă şanse egale de a se produce în
timp, fapt demonstrat prin analize statistice în cadrul unei perioade de timp.
m)riscuri variabile reflectă fenomene ale căror şanse de a se produce se
modifică pe parcursul perioadei de asigurare.
U8.3. Analiza principalelor categorii de riscuri în asigurări
U8.3.1. Analiza riscurilor obiective şi subiective
DefiniŃie. Riscul obiectiv reprezintă acele caracteristici de pericol, precum şi
împrejurările care sunt în general inerente persoanelor asigurate, dacă se face
abstracŃie de pericolul subiectiv.
Riscurile obiective pot fi:
a)riscurile obiective exogene - a căror probabilitate poate fi calculată cu un
grad înalt de precizie şi care se situează în afara individului, fiind independente de
acŃiunile sale. În faŃa unei anumite situaŃii de risc, poziŃia fiecărui individ
este diferită, fiecare fiind mai mult, mai puŃin sau deloc ameninŃat de
producerea riscului.
b)riscurile obiective, dar cu informaŃie privată - probabilităŃile legate de
aceste riscuri constituie, în mare parte, informaŃii private ale individului.
Într-o asemenea situaŃie, asigurătorul nu poate cunoaşte gradul de risc
plecând de la caracteristicile observabile din afară ale riscului, pentru fiecare
individ. Este, de exemplu, cazul riscului de pierdere de venituri (din activitatea
desfăşurată), probabilitatea de pierdere fiind însă diferită de la un individ la altul.
c)riscurile obiective endogene sunt riscurile a căror manifestare este
consecinŃa unor variabile controlate de fiecare individ şi cunoscute numai de
el. Există numeroase situaŃii în care asiguraŃii pot influenŃa probabilitatea
producerii unor riscuri, agravând astfel riscul obiectiv, mediu, luat în considerare la
stabilirea primei, situaŃii calificate drept risc moral.
Caracteristicile riscului obiectiv:
 se reduce odată cu creşterea numărului de expuneri;
 riscul obiectiv variază în mod invers cu rădăcina pătrată a numărului de
cazuri aflate în observare;
 poate fi cuantificat statistic cu ajutorul dispersiei, al deviaŃiei standard sau
al coeficientului de variaŃie; cuantificarea riscului obiectiv este foarte folositoare
pentru un asigurător sau pentru un manager de risc.
Pe măsură ce numărul de expuneri se măreşte, un asigurător poate anticipa
viitoarele pierderi cu un grad mai mare de acurateŃe, întrucât se poate baza
pe legea numerelor mari. Această lege susŃine că pe măsură ce numărul de
expuneri devine mai mare, gradul de acurateŃe a previzionării numărului de
pierderi este mai mare.91
DefiniŃie. Riscul subiectiv reprezintă riscul care apare în acea împrejurare în
care o persoană provoacă în mod intenŃionat o pagubă sau exagerează valoarea
daunelor produse.92
Termenul de risc subiectiv se referă la defecte sau slăbiciuni ale caracterului
uman, fiind consecinŃa unei supraasigurări sau a unor circumstanŃe care pot tenta
oamenii să cauzeze sau să exagereze pagubele produse, pentru a obŃine profit.
Riscul subiectiv este acel risc generat ori influenŃat de
comportamentul uman) prin necunoaştere, lipsă de prevedere, imprudenŃă, etc.).

91
Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti,
2008;
92
Negru Titel, Asigurări, ghid practic, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
Impactul riscului subiectiv variază de la individ la individ. Două persoane
aflate în aceeaşi situaŃie pot avea o percepŃie diferită asupra riscului,
iar comportamentul lor poate fi modificat în mod corespunzător. Dacă o persoană
experimentează o stare de incertitudine mentală semnificativă atunci când apare o
pierdere, comportamentul acelei persoane poate fi afectat. Un risc subiectiv
ridicat poate duce la comportament conservativ şi prudent, în timp ce un risc
subiectiv scăzut va duce la un comportament mai puŃin conservativ.93

U8.3.2. Analiza riscurilor statice şi dinamice


DefiniŃie. Riscurile statice sunt riscuri asigurabile deoarece apariŃia
acestora generează doar pierderi, iar neproducerea lor înseamnă menŃinerea
neschimbată a situaŃiei financiare.94
Dacă se menŃin aceleaşi niveluri ale preŃurilor, ale producŃiei, ale
veniturilor şi acelaşi nivel de tehnologizare, tot vor exista persoane care vor suferi
pierderi financiare. Aceste pierderi apar ca urmare a unor cauze distincte de
domeniul economic, cum ar fi: evenimente naturale, nesinceritatea unor persoane.
Spre deosebire de riscurile dinamice, riscurile statice nu reprezintă o sursă
de câştig pentru societate. Riscurile statice determină fie distrugerea unui bun, fie
o schimbare a dreptului de proprietate ca rezultat al nesincerităŃii sau a unei erori
umane. Pierderile statice tind să apară cu o oarecare regularitate, şi de aceea pot fi
anticipate mai uşor. Întrucât pot fi prognozate, riscurile statice pot fi supuse
asigurării, spre deosebire de riscurile dinamice.95
DefiniŃie. Riscurile dinamice sunt acele riscuri neasigurabile şi
sunt identificate cu riscurile comerciale tipice care pot genera, atât pierderi, cât şi
câştiguri, în funcŃie de modificarea contextului în care acestea se pot manifesta.96
Schimbări ale preŃurilor, ale capacităŃii şi structurii producŃiei, ale
tehnologiei, pot duce la pierderi financiare pentru cei implicaŃi în economie.
Riscurile dinamice aduc rezultate pozitive doar pe termen lung, întrucât ele sunt
rezultatul ajustării unei alocări defectuoase a resurselor. Deşi aceste riscuri
dinamice afectează un număr mare de persoane, ele sunt considerate ca fiind mai
greu de anticipat decât riscurile statice, întrucât nu apar în mod regulat.97

U8.3.3. Analiza riscurilor fundamentale şi particulare


DefiniŃie. Riscurile fundamentale reprezintă acele riscuri a căror
producere afectează o parte semnificativă a populaŃiei unei Ńări sau a unei regiuni şi
care generează pierderi de o amploare foarte mare.98
Exemplu:
Evenimente precum: războaie, poluarea, catastrofele naturale, foametea,
epidemiile, etc.

93
Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa Mariana, Novac Laura, Asigurări
comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007;
94
Băiescu Alin Tudor, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005;
95
Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti, 2008;
96
Băiescu Alin Tudor, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005;
97
Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti, 2008;
98
Băiescu Alin Tudor, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005;
Când riscurile fundamentale au un potenŃial de dezastru foarte mare,
ele apar ca ne fiind neasigurabile din punct de vedere al asigurătorilor.
Riscul fundamental afectează fie societatea, în general, fie grupuri de
oameni, şi nu poate fi Ńinut sub control, nici măcar parŃial, de către o
singură persoană (calamităŃi naturale, inflaŃia, şomajul etc.).
Riscurile fundamentale sunt considerate, în general, ca fiind de resortul
societăŃii şi al guvernului şi actualmente statul înŃelege să se ocupe de
consecinŃele unor evenimente ca: şomajul, tulburările sociale, eventuale catastrofe
naŃionale etc.
Exemplu:
Riscul de terorism. Multe Ńări se confruntă în ultima vreme cu o
creştere semnificativă a terorismului care cauzează daune proprietarilor şi pierderi
de vieŃi omeneşti. Cel mai important atac din istoria omenirii rămâne cel din 11
septembrie 2001, când patru avioane comerciale au fost folosite în scopuri
teroriste, efectele fiind distrugerea celor două turnuri ale complexului World
Trade Center, afectarea serioasă a clădirii Pentagonului, respectiv moartea a peste
5.0 de oameni. Pierderile asigurate s-au situat la nivelul a 40,2 miliarde de
dolari, iar efectele s-au propagat în întreaga industrie a asigurărilor şi nu numai.99
DefiniŃie. Riscurile particulare sunt riscurile a căror producere afectează un
număr relativ redus de persoane, iar efectele lor nu ating dimensiuni
catastrofale.100
Riscul particular se referă la acele evenimente viitoare pe care le putem Ńine
parŃial sub control, deşi nu le putem prevedea. Ele provin, de exemplu, din
deciziile individului de a deŃine o proprietate, de a conduce o afacere etc.
Deoarece riscurile particulare intră în responsabilitatea indivizilor, fiecare dintre
aceştia trebuie să le suporte consecinŃele.
Spre deosebire de riscurile fundamentale, un risc particular este un risc care
afectează numai anumite persoane şi nu întreaga comunitate.
Exemplu:
Furturi auto, jafuri la bănci, incendii de locuinŃe, accidente auto sau
de muncă etc.
DistincŃia dintre un risc fundamental şi unul particular este importantă
întrucât în cazul unui risc fundamental, guvernul Ńării afectate va acorda asistenŃă.
Asigurarea socială şi programele de asigurare guvernamentală, subvenŃiile şi
garanŃiile guvernamentale pot fi utile în protecŃia împotriva unor astfel de
riscuri.101

99
Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti, 2008;
100
Băiescu Alin Tudor, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005;
101
Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa Mariana, Novac Laura, Asigurări
comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007;
U8.3.4. Analiza riscurilor pure şi speculative
DefiniŃie. Riscurile pure sunt riscurile care pot fi preluate sub
protecŃia financiară de către companiile de profil deoarece îndeplinesc două
condiŃii de bază:
1. ele există indiferent de voinŃa indivizilor (adică clientul nu şi le asumă în
mod conştient, nu e la latitudinea acestuia, dacă riscul planează sau nu asupra sa);
2. în cazul apariŃiei lor se generează pierderi, iar dacă acestea nu se produc
situaŃia financiară a asiguratului rămâne neschimbată (deci nu există în nici un caz
posibilitatea de câştig).
Exemplu:
Fenomene ale naturii care pot genera pagube materiale, vătămări corporale
sau chiar pierderi de vieŃi omeneşti (furtuni, cutremure, secetă, inundaŃii, etc.).
Evenimente precum: incendii, explozii, furturi,etc.
Principalele categorii de riscuri pure care pot cauza incertitudine
financiară se referă la:102
a) riscurile personale sunt riscuri care afectează direct un individ şi implică
posibilitatea unei pierderi totale sau reducerea venitului câştigat, apariŃia unor
cheltuieli suplimentare care, uneori, se pot suprapune şi cu înstrăinarea unor active
financiare. Principalele patru riscuri personale sunt:
 riscul decesului prematur - definit ca decesul susŃinătorului financiar al
unei familii cu obligaŃii. Aceste obligaŃii se pot referi la sprijin financiar, al unui
terŃ, ipotecă, cheltuieli cu studiile copiilor etc. Dacă membrii familiei primesc o
sumă insuficientă care nu poate să înlocuiască veniturile care erau aduse de capul
familiei sau dacă nu au bunuri suficiente pentru a înlocui venitul pierdut, aceştia
se vor găsi într-o situaŃie de incertitudine financiară;
 riscul venitului insuficient pe perioada pensionării - în majoritatea
Ńărilor, pensionarea are loc până la vârsta de 70 de ani. Acest moment este foarte
important în viaŃa unei persoane, întrucât, începând cu acel moment, se pierde o
mare parte din venitul cu care aceasta era obişnuită. Dacă nu are suficiente bunuri
de valoare sau rezerve pe care să se poată bizui, cum ar fi o pensie privată sau
ocupaŃională, pe lângă pensia socială, persoana respectivă va fi expusă din punct
de vedere financiar;
 riscul unei sănătăŃi precare - determină o capacitate de muncă
scăzută sau întreruperea serviciului pe anumite perioade, cu consecinŃe directe
asupra nivelului veniturilor;
Exemplu:
Cel mai grăitor exemplu poate fi cel din SUA, unde în anul 2006, o operaŃie
pe cord deschis ajungea până la 200.000 de dolari, un transplant de rinichi
sau inimă depăşea valoarea de 400.000 de dolari iar cheltuielile cu refacerea
unui pacient, inclusiv intervenŃiile chirurgicale în urma unui accident rutier
atingeau nivelul de 500.000 de dolari. Dacă persoanele afectate nu au o
poliŃă de sănătate corespunzătoare, economii particulare şi active financiare

102
Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti,
2008;
sau alte surse de venit, atunci situaŃia lor financiară va fi afectată în mod
semnificativ. Uneori, o astfel de situaŃie poate duce la faliment personal.103
 riscul şomajului - poate fi cauzat de încetiniri ale ritmului de activitate la
nivel de industrie, schimbări de natură structurală şi/sau tehnologică în economie,
factori sezonieri, imperfecŃiuni sau perturbări pe piaŃa locurilor de muncă.
b)riscurile de proprietate apar atunci când proprietatea personală şi
activele imobiliare pot fi afectate sau chiar distruse în cazul unui incendiu, trăsnet,
tornade, furtuni şi a altor cauze. în general, se pot distinge două tipuri de pierderi
asociate cu distrugerea sau furtul proprietăŃii:
 pierderi directe - o pierdere financiară care rezultă dintr-o pagubă fizică,
distrugere sau furt al proprietăŃii.
Exemplu:
Dacă cineva deŃine un restaurant care este afectat de incendiu, paguba fizică
la restaurant este considerată pierdere directă.
 pierderi indirecte (consecinŃă) - pierdere financiară rezultată indirect din
apariŃia unei pagube fizice directe sau a furtului proprietăŃii.
Exemplu:
În exemplul anterior, pe lângă paguba fizică directă, restaurantul trebuie
închis pentru renovare; pierderea profitului pe perioada de reparaŃii va
fi considerată o pierdere indirectă.
c)riscurile de răspundere - potrivit legii, orice persoană poate fi
considerată răspunzătoare pentru rănirile sau pagubele aduse proprietăŃii cu
influenŃe negative asupra vieŃii altei persoane. în urma unor astfel de acŃiuni, un
judecător poate obliga pe vinovat la plata unor despăgubiri. Din acest punct de
vedere, SUA reprezintă societatea cu cele mai multe procese:
 conducătorii auto sunt consideraŃi răspunzători pentru modul în care
îşi folosesc vehiculele;
 operatorii de bărci pot fi daŃi în judecată pentru răniri aduse pasagerilor, a
înotătorilor sau a schiorilor pe apă;
 proprietarii de animale care pun în pericol viaŃa copiilor (câini de pază,
şerpi, crocodili) sunt predispuşi la procese civile cu despăgubiri uriaşe;
 companiile pot fi considerate răspunzătoare pentru produsele defecte care
pot răni clienŃii;
 medicii, contabilii, avocaŃii sau inginerii pot li daŃi în judecată de
către pacienŃi respectiv clienŃi pentru greşeli de diagnostic sau de consultanŃă.
DefiniŃie. Riscuri speculative sunt riscurile care se referă la
acele evenimente care în momentul producerii pot conduce la trei situaŃii
diferite de finalizare: pierdere, situaŃie neschimbată sau câştig.104
Exemplu:
Un investitor care achiziŃionează un pachet de acŃiuni:
 dacă în viitor preŃul acestora va scădea investitorul va înregistra o pierdere;
103
Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa Mariana, Novac Laura, Asigurări
comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007;
104
Băiescu Alin Tudor, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005;
 dacă cursul titlurilor de valoare rămâne neschimbat, situaŃia financiară
a investitorului rămâne neschimbată;
 dacă preŃul acŃiunilor creşte, investitorul va obŃine un câştig.
Riscurile speculative pe care o persoană şi le asumă în mod conştient,
voluntar şi care pot conduce chiar şi la înregistrarea unui profit, nu pot fi preluate
în asigurare de către companiile în domeniu.
Riscurile speculative sunt legate de deciziile care se iau într-o companie,
constituind evenimente cu probabilitate de apariŃie mare şi depinzând în
mare măsură de profitul şi mediul în care acestea acŃionează.105

Întrebări facultative
1. DefiniŃi conceptul de asigurare, risc în asigurări, risc obiectiv şi subiectiv, risc
static şi dinamic, risc fundamental şi particular, risc pur şi speculativ.
2. Care sunt condiŃiile ce trebuie să le îndeplinească riscul pentru a constitui
elementul unei asigurări?
3. Care sunt criteriile de clasificare şi tipurile de risc în asigurări?
4. Care sunt principalele forme ale riscului în asigurări?
5. RealizaŃi o scurtă prezentare a riscurilor obiective şi subiective.
6. RealizaŃi o scurtă prezentare a riscurilor statice şi dinamice.
7. RealizaŃi o scurtă prezentare a riscurilor fundamentale şi particulare.
8. RealizaŃi o scurtă prezentare a riscurilor pure şi speculative.

U8.4. Test de autoevaluare


1)Asigurarea este:
a. o activitate economico-socială care constă în protecŃia persoanelor
fizice sau juridice în calitate de asiguraŃi împotriva diverselor riscuri şi este realizată
Timp de lucru : 20 de către societăŃi specializate, în calitate de asigurători;
min
Punctaj : 100 b. o activitate financiară care constă în protecŃia persoanelor fizice în
calitate de asiguraŃi împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către societăŃi
specializate, în calitate de asigurători;
c. o activitate economico-socială care constă în protecŃia persoanelor
fizice sau juridice în calitate de asiguratori împotriva diverselor riscuri şi este realizată de
către societăŃi specializate, în calitate de asiguraŃi.
(5 puncte)
2)Riscul în asigurări reprezintă:
a. acel avantaj adus bunurilor şi afacerilor firmei şi pentru care societăŃile
de asigurări pot oferi şi protecŃie;
b. acel pericol sau primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile şi
pentru care societăŃile de asigurări pot oferi protecŃie;
c. acel pericol sau primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile şi
pentru care băncile pot oferi protecŃie.
(5 puncte)

105
Deaconu Petre, Creditare bancară, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008;
3)Pentru ca riscul să poată constitui elementul unei asigurări trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
a. să fie măsurabil în bani;
b. se asigură numai riscurile pure;
c. să existe un număr mare de expuneri independente;
d. pierderile trebuie să fie fortuite;
e.să fie licite şi să fie suportabile ca mărime şi frecvenŃă.
(5 puncte)
4)Criteriile de clasificare a riscurilor în asigurări sunt:
a. din punct de vedere al asigurabilităŃii;
b.din punct de vedere al implicaŃiilor şi naturii lor;
c. din punct de vedere al (ne) implicării indivizilor în producerea riscurilor;
d. din punct de vedere a modului în care sunt tratate de către asigurători;
e.din punct de vedere a evoluŃiei probabilităŃii de producere a riscului;
f.din punct de vedere a teoriei managementului riscului.
(5 puncte)
5) Din punct de vedere juridic riscul în asigurări reprezintă:
a. evenimentul trecut, al cărui moment de apariŃie este stabilit şi aflat
sub influenŃa şi voinŃa părŃilor, contra căruia asiguratul îşi ia măsura de protecŃie
prin încheierea asigurării;
b. evenimentul viitor, posibil dar incert, al cărui moment de apariŃie
este nedeterminat şi aflat în afara influenŃei şi voinŃei părŃilor, contra căruia asiguratul
îşi ia măsura de protecŃie prin încheierea asigurării;
c. evenimentul viitor, posibil dar incert, al cărui moment de apariŃie
este nedeterminat şi aflat în afara influenŃei şi voinŃei părŃilor, contra căruia asigurătorul
îşi ia măsura de protecŃie prin încheierea asigurării.
7.riscu
6)Din punct de vedere al asigurabilităŃii: consta
şi
a. riscuri pure şi riscuri speculative; variab
b. riscuri statice şi dinamice;
c. riscuri asigurabile şi neasigurabile.

7)Din punct de vedere a evoluŃiei probabilităŃii de producere a


riscului:
a. riscuri fundamentale şi particulare;
b. riscuri statice şi dinamice;
c. riscuri constante în timp şi riscuri variabile în timp.

8) Principalele forme ale riscului în asigurări sunt:


1.riscul asigurabil şi riscul asigurat;
2.riscul asigurătorului şi cărăuşului;
3.riscul exceptat şi riscul maritim;
4.riscul obiectiv şi riscul subiectiv;
5.riscul tehnic;
6.riscul comun şi general;
(5 puncte)

(5 puncte)

(5 puncte)
AlegeŃi varianta corectă
a. 1,2,3,4,6,7
b. 1,2,3,4,5,6,7
c. 1,2,4,5,6,7
(5 puncte)
9) Riscul obiectiv reprezintă:
a.
î
mprejurări
le care
sunt în
general
inerente
persoanelo
r
asigurate,
dacă se
face
abstracŃie
de
pericolul
subiectiv;
b.
î
mprejurări
le care
sunt în
general
inerente
societăŃilo
r de
asigurări,
dacă se
face
abstracŃie
de
pericolul
subiectiv;
c.
î
mprejurări
le care
sunt în
general
inerente
persoanelo
r
asigurate,
dacă se
face
abstracŃie
de
pericolul
obiectiv.

120
ve endogene. ( te)
10) Ris 5
cur 11)Ris
ile cul p
obi sub u
ect iect n
ive iv c
pot rep (5 pun
fi: rezi
a.
ntă:
a. r
iscul de
Ńară care
apare în
acea
împrejurar
e în care o
persoană
provoacă
în mod
neintenŃio
nat o
pagubă
sau
exagereaz
b. ă din
greşeală
valoarea
daunelor
produse;
b.
r
iscul care
apare în
acea
împrejurar
e în care o
persoană
provoacă
în mod
intenŃionat
o pagubă
sau
exagereaz
ă valoarea
daunelor
produse;
c.
r
iscul care
apare în
acea
c. împrejurar
e în care o
persoană
provoacă
în mod
121
intenŃionat o pagubă modificare
sau exagerează a
valoarea daunelor contextulu
produse. i în care
(5 puncte) acestea se
12)Riscurile statice sunt: pot
manifesta.
a. riscuri (5 puncte)
asigurabile care 14) Riscurile
generează doar fundamental
pierderi, iar e reprezintă:
neproducerea lor
înseamnă menŃinerea a.
neschimbată a a
situaŃiei financiare; cele
riscuri a
b. riscuri căror
asigurabile care producere
generează doar afectează
câştiguri, iar o parte
neproducerea lor redusă a
înseamnă menŃinerea populaŃiei
neschimbată a unei Ńări
situaŃiei economice; sau a unei
c. riscuri regiuni şi
neasigurabile care care
generează doar generează
câştiguri, iar pierderi
neproducerea lor reduse;
înseamnă menŃinerea
neschimbată a
situaŃiei financiare.
(5 puncte)
13)Riscurile dinamice sunt:
a. acele
riscuri asigurabile
care pot genera
doar câştiguri, în
funcŃie de
modificarea
contextului în care
acestea se pot
manifesta;
b . acele
riscuri neasigurabile
care pot genera, atât
pierderi, cât şi
câştiguri, în funcŃie de
modificarea
contextului în care
acestea se pot
manifesta;
c. acele
riscuri asigurabile
care pot
ierderi în funcŃie de
122
b. acele riscuri a căror producere afectează o parte semnificativă a
populaŃiei unei Ńări sau a unei regiuni şi care generează pierderi de o amploare foarte
mare;
c. acele riscuri de Ńară a căror producere afectează o parte semnificativă
a populaŃiei unei Ńări sau a unei regiuni şi care generează pierderi reduse.
(5 puncte)
15)Riscurile particulare sunt:
a. riscurile a căror producere afectează un număr relativ redus de persoane, iar
efectele lor nu ating dimensiuni catastrofale;
b . riscurile a căror producere afectează un număr mare de persoane, iar
efectele lor ating dimensiuni catastrofale;
c. riscurile pe termen lung a căror producere afectează un număr relativ mare
de persoane, iar efectele lor nu ating dimensiuni catastrofale.

(5 puncte)
16)Principalele categorii de riscuri pure care pot cauza incertitudine financiară se referă
la:
a. riscurile personale şi de proprietate;
b . riscurile de proprietate şi riscuri asigurabile;
c. riscurile statice şi dinamice.

17)Riscuri speculative sunt: (5 puncte)

a. riscurile care se referă la acele evenimente care în momentul producerii pot


conduce la două situaŃii diferite de finalizare: pierdere şi câştig.
b . riscurile care se referă la acele evenimente care în momentul producerii pot
conduce la două situaŃii diferite de finalizare: situaŃie neschimbată şi câştig.
c. riscurile care se referă la acele evenimente care în momentul producerii pot
conduce la trei situaŃii diferite de finalizare: pierdere, situaŃie neschimbată sau câştig.
(5 puncte)
18) Riscurlei personale sunt: riscul decesului prematur, riscul venitului insuficient pe
perioada pensionării şi riscul unei sănătăŃi precare.
Adevărat Fals
(5 puncte)
TOTAL 100 PUNCTE = 90 PUNTE + 10 PUNCTE OFICIU
U8.5. Rezumat
Această unitate abordează în mod unitar aspectele generale privind riscul
în asigurări şi principalele tipuri de riscuri.
Pe parcursul unităŃii au fost definite conceptele de: asigurare, risc în
asigurări, risc obiectiv şi subiectiv, risc static şi dinamic, risc fundamental şi
particular, risc pur şi speculativ. Au fost prezentate condiŃiile ce
trebuie îndeplinite de risc pentru ca acesta să poată constitui elementul unei
asigurări, precum şi criteriile de clasificare şi tipurile de riscuri în asigurări. În
partea a doua a unităŃii au fost prezentate riscurile obiective şi subiective,
statice şi dinamice, fundamentale şi particulare, pure şi speculative.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la aspectele generale şi principalele tipuri de riscuri
în asigurări.
Bibliografie minimală

1. Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed.


Economică, Bucureşti, 2008, pag. 29;
2. Băiescu Alin Tudor, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 2005, pag. 75, 87;
3. Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Ed.
Dimitrie Cantemir, Tg-Mureş, 1997, pag.50;
4. Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici
internaŃionale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, pag. 32;
5. Galiceanu Ion, Galiceanu Mihaela, Asigurări interne şi internaŃionale,
Ed. Spirit Românesc, Craiova, 1999, 74;
6. Negru Titel, Asigurări, ghid practic, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006,
pag. 15;
7. Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa
Mariana, Novac Laura, Asigurări comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti,
2007, pag.25;
8. Văcărel Iulian, Bercea Florian, Asigurări şi reasigurări, Ed. Expert,
1997, pag.313.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.a 2.b 3.a,b,c,d,e 4.a,b,c,d,e,f 5.b
6.a 7.c 8.b 9.a 10.a,b,c
11.c 12.a 13.b 14.b 15.a
16.a 17.c 18.adevărat
UNITATEA 9
Co n s e c i n Ń e l e r i s c u r i l o r ş i me t od e l e d e
p r ot e c Ń i e
Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U9.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .........................................123
U9.2. ConsecinŃele riscurilor în activitatea de asigurări ................................124
U9.3. Metodele de protecŃie împotriva riscurilor ..........................................126
U9.4. Test de autoevaluare..........................................................................130
U9.5. Rezumat..............................................................................................133
Bibliografie minimală..................................................................................133
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................133

U9.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de consecinŃele riscurilor şi
metodele de protecŃie.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să identifici corect tendinŃele manifestate de evoluŃia aprecierii noŃiunilor
de risc şi incertitudine;
 să identifici corect consecinŃele riscurilor ce afectează obiectele din
patrimoniul unei firme;
 să identifici corect principalele consecinŃe pe care orice risc le poate
aduce asupra societăŃii;
 să identifici corect consecinŃele riscurilor ce pot să apară în cadrul unei
companii de asigurări;
 să identifici corect metodele de protecŃie împotriva riscurilor;
 să prezinŃi metodele de protecŃie împotriva riscurilor;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.
U9.2. ConsecinŃele riscurilor în activitatea de asigurări
EvoluŃia aprecierii noŃiunilor de risc şi incertitudine în ultimele decenii
a manifestat trei tendinŃe principale:
 creşterea într-un ritm fără precedent a situaŃiilor de risc şi incertitudine;
 se înregistrează o utilizare din ce în ce mai intensivă a resurselor ştiinŃei
(management, marketing, statistici aplicate în economie) în procesele de studiu ale
riscului şi incertitudinii sistemului socio-economic;
 se constată o amplificare şi diversificare a consecinŃelor pe care aplicaŃiile
şi tehnicile de analiză a riscului şi incertitudinii le-au generat în cadrul mediului
social, în natură, la nivelul fiecărui agent economic.
Verbul „a asigura” se referă atât la măsurile de precauŃie şi de prevedere, cât
şi la oferirea unei siguranŃe sau unei garanŃii în legătură cu ceva. Acest „ceva” face
trimitere la evenimente nedorite cu consecinŃe materiale, financiare, vătămări grave
sau deteriorări ale stării de sănătate şi chiar decese. Concret asemenea evenimente
pot fi:
1) independente de om, precum calamităŃile naturale: seceta, uraganele,
cicloanele, inundaŃiile, cutremurele de pământ, îngheŃul, grindina, incendiile,
alunecările, surpările, prăbuşirile de teren, erupŃiile vulcanice, ploile
torenŃiale, avalanşele de zăpadă, etc.
2) dependente de om, legate de comportamentul omului şi/sau de
activitatea sa:
 acte ca: neglijenŃa, superficialitatea, iresponsabilitatea pot să provoace sau
să favorizeze înregistrarea de accidente grave, incendii, explozii, electrocutări,
asfixieri, arsuri, etc.;
 săvârşirea de acŃiuni delictuale: furt, spargere, jaf, crime, acŃiuni teroriste,
etc.;
 pe coordonata economică, generatoare de crize, şomaj, inflaŃie, greve,
conflicte sociale, etc.
În esenŃă cauzele acestor evenimente nedorite sunt trei: forŃele naturii, omul
luat ca individ, dar şi ca grup sau societate, dezvoltarea ştiinŃifico-tehnologică.
Pe măsura conştientizării şi identificării riscurilor se caută metode şi
mijloace de control sau cel puŃin de control asupra consecinŃelor lor.
Identificarea şi evaluarea expunerii la daune presupune identificarea
obiectelor din patrimoniu care sunt expuse la riscuri, identificarea riscurilor ce pot
cauza pagube şi comensurarea consecinŃelor care pot fi de mai multe feluri:
a)consecinŃe fizice - prin modificarea aspectului, al formei obiectelor din
patrimoniu;
b)consecinŃe funcŃionale - pierderea parŃială sau totală a capacităŃii de
producŃie;
c)consecinŃe financiare - se referă la riscuri ce presupun fonduri
băneşti pentru acoperirea pagubelor provocate.
ConsecinŃele riscurilor ce pot să apară în cadrul unei companii de
asigurări sunt:106
 crearea de produse care nu corespund nevoilor reale;
 asigurătorul poate ajunge în imposibilitatea de a-şi onora
obligaŃiile asumate;
 clienŃi nemulŃumiŃi de timpul de aşteptare prea îndelungat;
 asigurătorul acceptă doar cazurile cu riscuri foarte reduse, dar pierde o
parte din clienŃi;
 clienŃii devin nemulŃumiŃi şi renunŃă la serviciile companiei;
 plata unor despăgubiri necuvenite, cu consecinŃe grave asupra solvabilităŃii
asigurătorului şi a nivelului primelor de asigurare;
 înregistrarea de pierderi din investiŃiile realizate sau a unor profituri mai
reduse;
 documentele contabile şi financiare ale companiei sunt incorecte;
 sancŃionarea companiei de asigurări de către cei îndreptăŃiŃi;
 accesul la diverse informaŃii a unor persoane neautorizate;
 scăderii valorii companiei după realizarea operaŃiunii în cauză (afectează
capitalul acŃionarilor).
Cele mai importante consecinŃe ale riscului în societate
sunt următoarele107:
a)îngrijorare: evenimentele riscante tind să creeze o stare de incertitudine
şi să provoace oamenilor agitaŃie. Efectul îngrijorării este alocarea ineficientă
a resurselor;
b)oportunităŃi pierdute: dacă riscul este cel care consumă
resursele companiei, atunci firma nu le mai poate folosi în scopuri financiare.
Aceste oportunităŃi pierdute reduc beneficiile pentru investitori;
c)costuri de finanŃare a riscului: atunci când riscurile duc la
pierdere, companiile pot să aleagă între reŃinere şi transfer al riscului către o altă
parte (de exemplu, o societate de asigurări). Aceste costuri de finanŃare a riscului
pot folosi aproape tot bugetul companiilor;
d) dimensiunea fondurilor de urgenŃă trebuie mărită - este prudent
ca anumite fonduri de urgenŃă să fie create. Totuşi, în lipsa unei asigurări,
persoanele fizice şi juridice trebuie să-şi mărească fondurile pentru a plăti pagube
neaşteptate.
Exemplu:
O persoană fizică doreşte să cumpere o casă în valoare de 50.000 lei şi că
doreşte să creeze un fond de urgenŃă pentru reparaŃii în caz de incendiu, grindină,
furtuni sau alte cauze de pericol. Dacă persoana respectivă nu are o poliŃă
de asigurare, va trebui să economisească circa 10.000 lei anual pentru a crea un
fond suficient într-o perioadă de timp relativ scurtă. Dar chiar şi aşa, în cazul unei
pierderi timpurii se va găsi în imposibilitatea de a acoperi pagubele. Indiferent de

106
Băiescu Tudor Alin, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2005;
107
Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa Mariana, Novac Laura, Asigurări
comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007;
caz, cu cât suma de economisit este mai mare, cu atât consumul curent trebuie
redus, ceea ce va duce la o reducere a standardului de viaŃă.
e)societatea este lipsită de anumite bunuri şi servicii
Exemplu:
Din cauza unui risc de răspundere, multe companii au întrerupt producŃia
la anumite produse.
Cu câŃiva ani în urmă, aproape 250 de companii din lume produceau
vaccinuri pentru copii; în prezent, doar un mic număr de firme se mai ocupă de
această activitate, majoritatea de frica unor procese din partea consumatorilor.
Alte firme au renunŃat să mai producă anumite produse cum ar fi deviaŃi
din azbest, implanturi de silicon, instrumente de control al naşterii.
f)apar neplăcerile şi frica - pot fi date numeroase exemple pentru a ilustra
agitaŃia şi frica cauzate de riscuri.
Exemplu:
PărinŃii se pot îngrijora atunci când copiii pleacă într-o excursie la ski şi în
timpul unei furtuni puternice din cauza riscului de gheaŃă pe şosele.
Pasagerii dintr-un avion pot deveni nervoşi şi agitaŃi atunci când avionul
trece printr-o zonă de turbulenŃe.
Un student care are nevoie de o notă de trecere poate intra la un examen
plin de emoŃii.
g)inabilitatea de a plănui: atunci când există informaŃii imperfecte şi
incertitudini în ceea ce priveşte rezultatele sau variaŃii de la rezultatele anticipate,
managerii nu pot crea planuri de afaceri realiste;
h)speculaŃie: „Fără efort, nu există câştig, fără risc, nu există beneficii”108.
Stabilirea unui nivel controlabil de risc în anumite momente poate duce la
obŃinerea nivelului dorit de beneficii. Lipsa unei iniŃiative va proteja persoana de
anumite expuneri, dar în acelaşi timp nu-i va aduce niciun beneficiu.

U9.3. Metodele de protecŃie împotriva riscurilor


Riscul nu reprezintă o povară doar pentru persoane în particular, ci şi pentru
societate, în general. De aceea este importantă examinarea unor tehnici care pot fi
utilizate pentru protecŃia împotriva riscurilor. Se pot distinge cinci
metode principale de protecŃie împotriva riscurilor: evitarea, controlul pierderii,
reŃinerea, asigurarea, autoasigurarea, transferuri, altele decât asigurarea.
1.Evitarea - este aplicată atunci când nu există posibilitatea de
apariŃie a unui eveniment şi se concretizează în reducerea la 0 a probabilităŃii de
producere a unei anumite pierderi prin luarea deciziei, de către o persoană sau
organizaŃie, de a nu se implica într-o anumită activitate care ar putea fi afectată de
riscul în cauză.
Nu se poate vorbi de o evitare completă a unor expuneri personale, de
proprietate sau de răspundere, ci mai degrabă de o evitare a unor aspecte specifice
ale acestor expuneri.
108
Joc de cuvinte: „No pain - no gain: no risk - no return”;
Exemplu:
O persoană poate evita riscul de a fi jefuită într-o zonă cu grad de
criminalitate ridicat, prin ocolirea zonei respective sau poate evita riscul de divorŃ
prin renunŃarea la căsătorie.
O firmă poate evita riscul de a fi dată în judecată pentru produse defecte
prin prestarea de servicii, în loc de producŃie.
2.Controlul pierderii - presupune o serie de acŃiuni care reduc atât
frecvenŃa, cât şi severitatea pierderilor şi are ca obiective: prevenirea şi reducerea
pierderilor.
Scopul prevenirii şi reducerii pierderilor este acela de a diminua
pierderile la un nivel minim compatibil cu un anumit nivel, rezonabil, de efort
uman şi cheltuieli.
Prevenirea pierderilor se aplică pentru a diminua probabilitatea de apariŃie
a unei pierderi astfel încât frecvenŃa acesteia să fie redusă.
Exemplu:
AcŃiuni incluse în această categorie de metode se pot menŃiona: cursuri de
condus preventiv pentru conducătorii auto - prevenirea accidentelor auto,
controale medicale regulate, renunŃarea la fumat şi diete sănătoase, toate putând
preveni atacurile de cord.
O metodă de reducere a ratei de producere a daunelor se referă la
îmbunătăŃirea parametrilor de frânare la autovehicule în vederea diminuării
numărului de accidente.109
Prevenirea pierderilor este importantă şi pentru companii. 110
Exemplu:
O explozie a unui cazan poate fi prevenită prin inspecŃii periodice
executate de un inginer specializat.
Accidentele de la locul de muncă pot fi prevenite prin eliminarea
condiŃiilor improprii de muncă şi prin implementarea riguroasă a regulilor de
siguranŃă.
Incendiile pot fi prevenite prin interzicerea fumatului angajaŃilor în
încăperile în care se află materiale inflamabile.
Pe scurt, obiectivul metodei de prevenire a pierderilor constă în evitarea
unei pierderi.
3.ReŃinerea - este acea metodă de protecŃie împotriva riscurilor prin care o
persoană fizică sau juridică îşi păstrează responsabilitatea asupra unei părŃi sau a
întregului risc. ReŃinerea poate fi aleasă conştient sau inconştient de existenŃa unui
potenŃial de pierdere. ReŃinerea poate fi:111
a)reŃinerea activă a riscurilor poate fi remarcată atunci când o persoană
este conştientă de riscuri şi planifică în mod deliberat să reŃină o parte sau întregul
set de efecte.
109
Băiescu Tudor Alin, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2005;
110
Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti,
2008;
111
Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa Mariana, Novac Laura, Asigurări
comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007
Exemplu:
În cazul unui magazin, conducerea poate alege să reŃină toate
efectele cauzate de riscuri cum ar fi furtul de către angajaŃi, distrugerea unor
produse de către clienŃi etc. În acest caz persoana afectată de riscuri ia o decizie,
conştientă de a reŃine o parte sau toate efectele produse de respectivele riscuri.
b)reŃinerea pasivă a riscurilor - anumite riscuri sunt reŃinute în mod
inconştient din cauza ignoranŃei, a indiferenŃei sau a comodităŃii celui
afectat. ReŃinerea pasivă este periculoasă dacă riscul reŃinut are un potenŃial
ridicat de distrugere.
Exemplu:
O companie care nu-şi asigură angajaŃii împotriva riscului de invaliditate
parŃială sau totală pe termen lung. ConsecinŃele financiare negative în cazul
apariŃiei unui astfel de risc sunt mult mai severe decât riscul unui deces prematur.
De aceea, conducerea companiei poate fi acuzată de aplicarea metodei de reŃinere
pasivă a riscului într-o manieră necorespunzătoare şi chiar periculoasă.112
4.Asigurarea - se realizează în condiŃiile în care o persoană fizică sau
juridică care este ameninŃată de un risc oarecare, plăteşte unei entităŃi
distincte (compania de asigurări) o anumită sumă de bani, în schimbul căreia
aceasta din urmă se obligă să suporte, total sau parŃial, pierderile generate de
producerea evenimentului nedorit.113
5.Autoasigurarea (autoprotecŃia) reprezintă o tehnică de administrare
a riscurilor care se poate manifesta în două moduri distincte:114
a) separarea unităŃilor expuse - implică divizarea unui bun sau a unei
activităŃi desfăşurate în cadrul unei firme în două sau mai multe entităŃi separate,
care urmează să fie exploatate zilnic, la capacitate normală.
Exemplu:
Se poate recurge la separarea stocurilor de marfă în două depozite diferite
(din ambele realizându-se aprovizionarea) sau fabricarea unui produs în două
fabrici distincte.
UnităŃile trebuie să fie constituite astfel încât să poată prelua sarcina
susŃinerii integrale a activităŃilor la parametri normali ăn situaŃia în care se
produce un eveniment nedorit care afectează una dintre unităŃi.
b) crearea de rezerve - implică faptul că anumite bunuri sau activităŃi sunt
Ńinute în conservare şi nu sunt introduse în procesul de exploatare, decât
atunci când bunurile sau operaŃiile primare au fost distruse de un eveniment.
Exemplu:
Realizarea unor copii a tuturor înregistrărilor contabile ale unei firme şi
depozitarea lor în locaŃii diferite pentru a nu fi distruse în urma unui
eventual incendiu.
DeŃinerea unui lot de piese de schimb pentru cazul în care unele se
defectează.

112
Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa Mariana, Novac Laura, Asigurări
comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007;
113
Băiescu Tudor Alin, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2005;
114
Băiescu Tudor Alin, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2005;
Crearea unui fond bănesc de rezervă pentru stuaŃii neprevezute.
6.Transferuri, altele decât asigurarea115 - prin transferuri, altele decât
asigurarea, persoana afectată transferă efectele riscurilor altor persoane, alta decât
o companie de asigurare.
Se numeşte transfer acea situaŃie în care riscul şi activitatea sau
situaŃia presupusă de risc sunt distincte.
Exemplu:
Accidentele industriale implică riscul de accidentare a angajaŃilor, ceea ce
presupune suferinŃe fizice, pierderea veniturilor, cheltuieli medicale etc.
Costul pierderii veniturilor şi cheltuielile medicale pot fi separate de activitatea
efectivă care a produs accidentul şi este transferată către o altă persoană,
instituŃie, şi anume Casa de Sănătate, pentru a suporta pierderea. Transferul nu
poate fi întotdeauna complet sau de încredere.
Un risc poate fi transferat prin mai multe metode, astfel:116
a)transfer prin contracte
Exemplu:
Riscul unui produs defect poate fi transferat la vânzătorul en détail printr-
un contract de service care transferă responsabilitatea la vânzător pentru toate
reparaŃiile de după perioada de garanŃie.
Riscul creşterii chiriei poate fi transferat la proprietar printr-un contract de
leasing pe termen lung.
Riscul creşterii preŃurilor de construcŃie poate fi transferat companiei de
construcŃii printr-un contract cu preŃuri fixe.
b)transfer prin „hedging” - elimină expunerea la risc prin luarea unei
poziŃii de compensare.
Exemplu:
DeŃinătorul unei mine de aur îşi poate acoperi expunerea la risc de scădere
a preŃului prin luarea unei poziŃii de vânzare a futures-ului pe aur. Se vor căuta
întotdeauna active de bază care să fie puternic corelate cu activul pentru care se
face acoperirea.

Întrebări facultative
1. Care sunt tendinŃele manifestate de evoluŃia aprecierii noŃiunilor de risc şi
incertitudine?
2. Care sunt consecinŃele riscurilor ce afectează obiectele din patrimoniul
unei firme?
3. Care sunt consecinŃele riscurilor ce pot să apară în cadrul unei companii
de asigurări?
4. Care sunt principalele consecinŃe pe care orice risc le poate aduce asupra

115
Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti,
2008;
116
Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed. Economică, Bucureşti,
2008;
129
societăŃii?
5. Care sunt metodele de protecŃie împotriva riscurilor?
6. PrezentaŃi metodele de protecŃie împotriva riscurilor.

U9.4. Test de autoevaluare


1)EvoluŃia aprecierii noŃiunilor de risc şi incertitudine au manifestat
următoarele tendinŃe principale:
a. creşterea într-un ritm fără precedent a situaŃiilor de risc şi incertitudine;
Timp de lucru : 20
min b. se înregistrează o utilizare din ce în ce mai intensivă a resurselor
Punctaj : 100 ştiinŃei (management, marketing, statistici aplicate în economie) în procesele de studiu ale
riscului şi incertitudinii sistemului socio-economic;
c. se constată o amplificare şi diversificare a consecinŃelor pe care aplicaŃiile
şi tehnicile de analiză a riscului şi incertitudinii le-au generat în cadrul mediului social, în
natură, la nivelul fiecărui agent economic.
(5 puncte)
2)Evenimentele independente de om sunt:
a. furt, spargere, jaf, crime, acŃiuni teroriste,
etc.;
b.neglijenŃa, superficialitatea, iresponsabilitatea pot să provoace sau
să favorizeze înregistrarea de accidente grave, incendii, explozii, electrocutări, asfixieri,
arsuri, etc.;
c. seceta, uraganele, cicloanele, inundaŃiile, cutremurele de pământ, îngheŃul,
grindina, incendiile, alunecările, surpările, prăbuşirile de teren, erupŃiile vulcanice, ploile
torenŃiale, avalanşele de zăpadă, etc.
(5 puncte)
3)Evenimentele dependente de om sunt:
a. neglijenŃa, superficialitatea, iresponsabilitatea pot să provoace sau
să favorizeze înregistrarea de accidente grave, incendii, explozii, electrocutări, asfixieri,
arsuri, etc.;
b. săvârşirea de acŃiuni delictuale: furt, spargere, jaf, crime, acŃiuni teroriste,
etc.;
c. pe coordonata economică, generatoare de crize, şomaj, inflaŃie, greve,
conflicte sociale, etc.
(5 puncte)
4)ConsecinŃele riscurilor care pot cauza pagube pot
fi:
a.consecinŃe fizice - prin modificarea aspectului, al formei obiectelor din
patrimoniu;
b.consecinŃe funcŃionale - pierderea parŃială sau totală a capacităŃii de
producŃie;
c.consecinŃe financiare - se referă la riscuri ce presupun fonduri băneşti
pentru acoperirea pagubelor provocate.
(5 puncte)
5) ConsecinŃele riscurilor ce pot să apară în cadrul unei companii de asigurări pot fi:
a. crearea de produse care nu corespund nevoilor reale;
b. asigurătorul poate ajunge în imposibilitatea de a-şi onora obligaŃiile
130
asumate;

130
c. clienŃi nemulŃumiŃi de timpul de aşteptare prea îndelungat;
d. asigurătorul acceptă doar cazurile cu riscuri foarte reduse, dar pierde o parte
din clienŃi;
e. clienŃii devin nemulŃumiŃi şi renunŃă la serviciile companiei.
(5 puncte)
6)Cele mai importante consecinŃe ale nabilit
riscului în societate sunt următoarele: plănui
1 AlegeŃ
. varian
î corect
n
g a. 1
r b. 1
i
j c. 1
o
r 7)Meto
a prin
r le de
e prot
a împo
; riscu
sunt
2 1.evita
. 2.cont
o pierde
p 3.reŃin
o 4. asig
r 5.auto
t 6.trans
u 7. altel
n asigura
i AlegeŃ
t varian
ă corect
Ń
a. 1
i
b. 1
p
i c. 1
e
r 8) Evit
d este
u apli
t atun
e cân
;
3.costuri de finanŃare a riscului;
4. dimensionarea fondurilor de
urgenŃă;
5.societatea este lipsită de anumite
bunuri şi servicii;
6. apar neplăcerile şi frica;
7.
i

131
unei anumite pierderi prin luarea deciziei, de către
o persoană sau organizaŃie, de a nu se implica într-
o anumită activitate care ar putea fi afectată de
riscul în cauză;
b. există posibilitatea de apariŃie a
unui eveniment şi se concretizează în reducerea
la 1 a probabilităŃii de producere a unei anumite
pierderi prin luarea deciziei, de către o persoană sau
organizaŃie, de a nu se implica într-o anumită
activitate care ar putea fi afectată de riscul în cauză;
c. există posibilitatea de apariŃie a
unui eveniment şi se concretizează în reducerea
la 2 a probabilităŃii de producere a unei anumite
(10 pierderi prin luarea deciziei, de către o persoană sau
(10 puncte) pun organizaŃie, de a nu se implica într-o anumită
cte) activitate care ar putea fi afectată de riscul în cauză.
a. (5 puncte)
n 9) Scopul prevenirii şi reducerii pierderilor constă în:
u a. diminuarea pierderilor la un nivel
exi minim compatibil cu un anumit nivel, rezonabil, de
stă efort uman şi cheltuieli;
pos
ibil
itat
ea
de
apa
riŃi
e a
unu
i
eve
nim
ent
şi
se
con
cret
ize
ază
în
red
uce
rea
la 0
a
pro
bab
ilită
Ńii
de
pro
duc
ere
a

131
b. creşterea veniturilor la un nivel minim compatibil cu un anumit nivel,
rezonabil, de efort uman şi cheltuieli;
c. diminuarea pierderilor la un nivel maxim compatibil cu un anumit nivel,
rezonabil, de efort uman şi cheltuieli.
(5 puncte)
10)ReŃinerea este:
a. metodă de reducere a riscurilor prin care o persoană fizică sau juridică îşi
păstrează responsabilitatea asupra unei părŃi sau a întregului risc;
b. metodă de protecŃie împotriva riscurilor prin care o persoană fizică
sau juridică îşi păstrează responsabilitatea asupra unei părŃi sau a întregului risc;
c. metodă de analiză factorială a riscurilor prin care o persoană fizică sau
juridică îşi păstrează responsabilitatea asupra unei părŃi sau a întregului risc.
(5 puncte)
11)ReŃinerea poate fi:
a. reŃinere activă a riscurilor;
b. reŃinerea complexă a riscurilor;
c. reŃinere pasivă a riscurilor.
(5 puncte)
12)Asigurarea se realizează în condiŃiile în care:
a. o persoană fizică care este ameninŃată de un risc economic, plăteşte
unei entităŃi distincte (compania de asigurări) o anumită sumă de bani, în schimbul
căreia aceasta din urmă se obligă să suporte, total sau parŃial, pierderile generate de
producerea evenimentului nedorit;
b . o persoană fizică sau juridică care este ameninŃată de un risc
oarecare, plăteşte unei entităŃi distincte (compania de asigurări) o anumită sumă
de bani, în schimbul căreia aceasta din urmă se obligă să suporte, total sau parŃial,
pierderile generate de producerea evenimentului nedorit;
c. o persoană fizică sau juridică care este ameninŃată de un risc de credit şi de
dobândă, plăteşte unei entităŃi distincte (compania de asigurări) o anumită sumă de bani,
în schimbul căreia aceasta din urmă se obligă să suporte, total sau parŃial,
pierderile generate de producerea evenimentului nedorit.
(10 puncte)
13)Autoasigurarea (autoprotecŃia) reprezintă o tehnică de administrare a riscurilor
care se poate manifesta în următoarele moduri:
a. separarea unităŃilor expuse - implică divizarea unui bun sau a unei activităŃi
desfăşurate în cadrul unei firme în două sau mai multe entităŃi separate, care urmează să
fie exploatate zilnic, la capacitate normală;
b. crearea de rezerve - implică faptul că anumite bunuri sau activităŃi
sunt Ńinute în conservare şi nu sunt introduse în procesul de exploatare, decât
atunci când bunurile sau operaŃiile primare au fost distruse de un eveniment;
c. apelarea la credite - implică o mai bună gestionare a resurselor financiare
ale firmei.
(5 puncte)
14)Un risc poate fi transferat prin mai multe metode,
astfel:
a.transfer prin contracte;
b . transfer prin „hedging”;

132
c. transfer prin know-how.
(5 puncte)
15) Se numeşte transfer acea situaŃie în care riscul şi activitatea sau situaŃia presupusă de
risc sunt distincte.
Adevărat Fals
(5 puncte)
TOTAL 100 PUNCTE = 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU

U9.5. Rezumat
Această unitate abordează în mod unitar aspectele privind consecinŃele riscurilor
şi metodele de protecŃie.
În prima parte a unităŃii au fost prezentate tendinŃele manifestate în
evoluŃia aprecierii noŃiunilor de risc şi incertitudine, consecinŃele riscurilor ce afectează
obiectele din patrimoniul unei firme, consecinŃele riscurilor ce pot să apară în
cadrul unei companii de asigurări şi principalele consecinŃe pe care riscurile le
pot aduce asupra societăŃii. În partea a doua a unităŃii au fost prezentate metodele de
protecŃie împotriva riscurilor: evitarea, controlul pierderii, reŃinerea, asigurarea,
autoasigurarea, şi transferurile, altele decât asigurarea.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la consecinŃele riscurilor şi metodele de protecŃie.

Bibliografie minimală

1. Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed.


Economică, Bucureşti, 2008, pag. 37;
2. Băiescu Tudor Alin, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed.
Dacia, Cluj Napoca, 2005;
3. Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa
Mariana, Novac Laura, Asigurări comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti,
2007, pag. 37,38.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.a,b,c 2.c 3.a,b,c 4.a,b,c 5.a,b,c,d,e
6.c 7.b 8.a 9.a 10.b
11.a,c 12.b 13.a,b 14.a,b 15.adevărat

TEMA DE CONTROL NR. 3


RealizaŃi un studiu privind analiza riscurilor în activitatea de asigurări
Capitolul I
Aspecte teoretice privind riscului în asigurări
Capitolul II
Aspecte metodologice privind riscului în asigurări
Capitolul III
Analiza riscului în asigurări la S.C.....................S.A.
Capitolul IV
Concluzii ale analizei efectuate
UNITATEA 10
Aspectele generale privind riscul în activitatea
bancară şi clasificarea riscurilor bancare

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U10.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .......................................134
U10.2. Aspecte generale privind riscul în activitatea bancară.......................135
U10.3. Tipuri de riscuri bancare....................................................................137
U10.3.1. Riscuri bancare în funcŃie de piaŃa care determină apariŃia
riscului...........................................................................................................137
U10.3.2. Riscuri bancare în funcŃie de expunerea la risc ..............................141
U10.3.3. Riscuri bancare în funcŃie de caracteristicile bancare .....................142
U10.3.4. Riscuri bancare în funcŃie de elementele afectate de producerea
riscului...........................................................................................................144
U10.3.5. Riscuri bancare în funcŃie de reflectarea în bilanŃul contabil…… 144
U10.4. Test de autoevaluare........................................................................146
U10.5. Rezumat............................................................................................149
Bibliografie minimală..................................................................................150
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................150

U10.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de aspectele generale privind
riscul în activitatea bancară şi clasificarea riscurilor bancare.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să defineşti riscul bancar;
să identifici obiectivul analizei riscurilor bancare şi principalele funcŃii pe

care trebuie să le îndeplinească o bancă;
 să identifici variabilele care determină riscul bancar;
 să identifici şi să prezinŃi riscurile bancare în funcŃie de piaŃa care
determină apariŃia riscului;
 să identifici şi să prezinŃi riscurile bancare în funcŃie de expunerea la risc;
 să identifici şi să prezinŃi riscurile bancare în funcŃie de
caracteristicile bancare;
 să identifici şi să prezinŃi riscurile bancare în funcŃie de elementele
afectate de producerea riscului;
 să identifici şi să prezinŃi riscurile bancare în funcŃie de reflectarea
în bilanŃul contabil;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.

U10.2. Aspecte generale privind riscul în activitatea bancară


DefiniŃie 1. Riscul bancar reprezintă un conglomerat sau complex de
evenimente cu consecinŃe adverse pentru bancă, de cele mai multe ori
interdependente, prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia
poate genera în lanŃ şi alte evenimente adverse.
DefiniŃie 2. Riscul bancar reprezintă fenomenul care apare pe
parcursul derulării operaŃiunilor bancare şi care provoacă efecte
negative asupra activităŃilor respective, prin deteriorarea calităŃii afacerilor,
diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi, afectarea funcŃionalităŃii
băncii.117
Obiectivul analizei riscurilor bancare constă în minimizarea cheltuielilor
asociate acestora pentru toate expunerile care au fost identificate, dar nu şi evitate
sau eliminate. PerformanŃa unei bănci este strict legată de dimensiunea riscurilor
de credit, de lichiditate, de capital şi de rată a dobânzii. Ignorarea acestor riscuri
poate conduce brusc sau în timp la dezechilibrarea situaŃiei interne a băncii,
anihilarea efectelor de rentabilitate şi chiar la apariŃia imposibilităŃii de plată, la
faliment.118
Prin prisma riscului, obiectivul fundamental al activităŃii unei bănci
este acela de maximizare a profitului în condiŃiile de minimizare a riscului.
Într-o economie modernă o bancă se consideră că trebuie să îndeplinească
următoarele principale funcŃii:119
a)funcŃia de protejare a resurselor financiare în excedent ale entităŃilor
economice şi persoanelor fizice, prin păstrarea acestora în depozite bancare;
b)funcŃia de intermediere între firmele care dispun de resurse în excedent şi
le plasează în depozite bancare în calitate de împrumutători şi entităŃile
economice care se află la un moment dat în deficit de resurse financiare şi care
participă pe piaŃa monetară în calitate de împrumutători;
c)funcŃia de transfer a fondurilor în economie.
În acelaşi timp, o bancă face parte dintr-un sistem care funcŃionează organic
şi se află în interdependenŃă cu celelalte bănci, iar acest sistem este coordonat şi
supervizat de banca centrală, deoarece băncile îndeplinesc din punct de vedere
macroeconomic, alături de rolul propriu de societate comercială şi următoarele
roluri:

117
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
118
Piciu Gabriela Cornelia, Riscul în economie, AplicaŃii în domeniul bancar, Ed. Economică,
1 Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul Bancar. Caracteristici,
Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, 2003;

135
Bucureşti, 2008;

1 Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul Bancar. Caracteristici,


Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, 2003;

135
 fiecare bancă este agent social, participând prin funcŃiile sale la
dezvoltarea economiei din zona în care activează;
 fiecare bancă reprezintă un instrument de bază prin care banca centrală îşi
realizează macro-politicile monetare.
Având în vedere o multitudine de variabile care determină riscul
bancar, există o serie de clasificări, şi anume:120
1. în funcŃie de caracteristica bancară:
a. riscuri financiare: riscul de lichiditate, riscul de capital;
b.riscuri de prestare: riscul operaŃional, riscul tehnologic, riscul
introducerii de noi produse;
c. riscuri ambientale: riscul de frauda, riscul economic, riscul legal.
2. în funcŃie de geneză:
a. risc de exploatare;
b. risc financiar;
c. risc de faliment.
3. în funcŃie de natura lor:
a. riscuri comerciale;
b. riscuri provocate de clauze de forŃă majoră;
c. riscuri politice.
4. în funcŃie de expunerea la risc:
a. riscuri pure - sunt riscuri a căror expunere este generată de activităŃi şi
de procese bancare cu potenŃial de a produce evenimente care să se soldeze
cu pierderi, cum ar fi:
 riscuri fizice (distrugeri, accidente, avarii);
 riscuri financiare (generate de operaŃiuni bancare tradiŃionale);
 riscuri criminale şi frauduloase (fraude, furturi, deturnări de fonduri);
 riscuri cu răspundere (nerespectarea normelor bancare).
b. riscuri lucrative (speculative) - în acest caz expunerea la risc este
generată de încercarea de a obŃine profit maxim. Acestea sunt:
 riscuri de piaŃă (variaŃia condiŃiilor de piaŃă);
 riscuri de afaceri;
 riscuri de lichiditate (incapacitatea de a finanŃa operaŃiunile bancare
curente).

1 Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul Bancar. Caracteristici,


Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, 2003;

136
10.3. Tipuri de riscuri bancare
U10.3.1.Riscuri bancare în funcŃie de piaŃa care determină
apariŃia riscului
Riscurile bancare, în funcŃie de piaŃa care le determină apariŃia pot fi:
A.riscuri determinate de piaŃa produsului;
B. riscuri determinate de piaŃa capitalului.
A. Riscurile de pe piaŃa produsului se referă la aspectele strategice
şi operaŃionale ale gestiunii veniturilor şi cheltuielilor de exploatare. Riscurile de
pe piaŃa produsului cuprind:
1.riscul de creditare se mai poate numi şi: risc de parteneriat, risc de
insolvabilitate a debitorului, risc de nerambursare sau risc de deteriorare a calităŃii
activelor şi exprimă probabilitatea neîncasării la scadenŃă de către bancă a fluxului
de venituri anticipat (inclusiv dobânda) sau poate consta doar în simple întârzieri
la plată, ambele datorate modificărilor survenite în nivelul solvabilităŃii
debitorului.
Riscul de creditare este asumat de toate băncile şi poate genera probleme
serioase atât băncii în cauză, cât şi întregului sistem bancar dacă expunerea la risc
este substanŃială. Din această cauză, strategia fiecărei bănci trebuie să
includă programe şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare, în general, şi a
celor de creditare, în special, minimizarea expunerii la risc, alături de maximizarea
rentabilităŃii şi respectarea reglementărilor bancare şi a celor generale, fiind unui
dintre obiectivele importante ale managementului bancar.121
Gestiunea acestui risc de către bănci se poate realiza prin:122
decizii echilibrate de creditare, prin care riscul de creditare este corect
apreciat;
asigurarea unor debitori diverşi, aşa încât pierderile să nu fie concentrate în
timp;
cumpărarea de garanŃii de la terŃe părŃi (asigurarea creditelor astfel ca
riscul de faliment să fie total sau parŃial transferat de la creditori).
2.riscul de strategie (de afaceri) este legat de mediul de afaceri al băncii,
incluzând cadrul macroeconomic, factorii legali şi regulatorii, infrastructura
sectorului financiar şi sistemele de plăŃi, şi riscul sistemic general (de Ńară).
Exemplu:
DispariŃia relativă a pieŃei tradiŃionale de credite mari cu risc scăzut
pentru corporaŃii, acestea fiind înlocuite cu hârtii comerciale.
O bancă nu este pregătită sau nu este capabilă să devină competitivă într-o
nouă activitate. Astfel, în activitatea de emitere a cardurilor, unele bănci au
amânat această acŃiune, ele nemaiputând obŃine un avantaj competitiv în
acest domeniu. Această atitudine conservatoare de a aştepta piaŃa să se
dezvolte reprezintă ea însăŃi un risc.123

121
Deaconu Petre, Creditare bancară, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008;
122
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
123
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;

137
Riscurile afacerii sunt asociate mediului în care activează o bancă, inclusiv
preocupărilor macroeconomice şi de politici, factorilor legali şi de reglementare,
precum şi infrastructurii şi sistemului de plăŃi existente la nivelul întregului sector
bancar.124
3.riscul datorat reglementărilor bancare - poate să apară în cazul în care
instituŃiile financiare funcŃionează ca centre de profit în baza unor licenŃe care pot
fi revocate, ceea ce poate să ducă la pierderea unor investiŃii importante.
Exemplu:125
În SUA, în ultimele decenii au avut loc naŃionalizări de bănci.
În România poate fi explicată în acest sens retragerea licenŃei de funcŃionare
a unor bănci care, deşi erau neoperaŃionale, angajaseră investiŃii importante pentru
sedii şi echipamente în momentul retragerii.
Retragerea licenŃelor de dealer de pe piaŃa valutară interbancară românească
a mai multor bănci româneşti şi străine.
Riscul de reglementare poate fi întâlnit şi când o bancă specializată într-un
anumit domeniu se transformă într-o bancă universală, urmând astfel să concureze
cu celelalte bănci care acŃionează şi ele pe acelaşi domenii.126
4.riscul de operare constă în riscul nefuncŃionării corespunzătoare
a sistemelor de calcul computerizate; ele sunt asociate:127
 organizării şi funcŃionării sistemelor interne ale unei bănci, incluzând
sistemele computerizate şi alte tehnologii;
 conformităŃii cu politicile şi procedurile bancare, precum şi măsurile
îndreptate împotriva managementului necorespunzător şi fraudei.
5.riscul de marfă - preŃurile mărfurilor pot să afecteze uneori imprevizibil
băncile, precum şi alŃi creditori, având impact general atât asupra economiilor, cât
şi asupra debitorilor.128
Exemplu:
Creşterea preŃului energiei poate să acŃioneze asupra inflaŃiei, contribuind la
creşterea ratelor dobânzii şi, în continuare, efectul propagându-se asupra unor
active financiare bazate pe o rată fixă a dobânzii.
6.riscul resurselor umane rezultă din politica de personal: recrutarea,
pregătirea, motivarea şi menŃinerea specialiştilor. Plecarea unui foarte
bun specialist poate duce la compromiterea unei activităŃi sau a unui sistem de
lucru. Motivarea inadecvată a salariaŃilor, care în unele situaŃii poate avea efecte
mari se referă la absenŃa stimulentelor sau acordarea greşită a acestora.

124
Piciu Gabriela Cornelia, Riscul în economie, AplicaŃii în domeniul bancar, Ed. Economică,
Bucureşti, 2008;
125
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
126
Piciu Gabriela Cornelia, Riscul în economie, AplicaŃii în domeniul bancar, Ed. Economică,
Bucureşti, 2008;
127
Piciu Gabriela Cornelia, Riscul în economie, AplicaŃii în domeniul bancar, Ed. Economică,
Bucureşti, 2008;
128
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
7.riscul legal îmbracă două forme, şi anume:129
a. responsabilitatea creditorilor atunci când debitorii au pretenŃia
că falimentul lor a fost cauzat de faptul că banca a promis că nu va retrage creditul
sau că va acorda credite suplimentare;
b. litigii legate de deşeuri toxice depozitate pe terenul deposedat, care iniŃial
a stat la baza acordării de credite ca garanŃie. După deposedarea acestui teren, prin
efectul legii, trebuie făcute cheltuieli mai mari decât valoarea lui, pentru a realiza
neutralizarea efectului poluării sau chiar interdicŃia de înstrăinare sau folosire
a acestuia.
8.riscul de produs se referă la marele risc ca produsele oferite de către o
instituŃie financiară să se uzeze şi să devină necompetitive.
Exemplu:
Un astfel de risc poate fi întâlnit la ATM-uri. O bancă poate să investească
şi să-şi dezvolte o reŃea de ATM-uri la un moment dat, care este competitivă. În
paralel, furnizorii de ATM-uri dezvoltă propriile produse şi le oferă altor clienŃi.
Produsele oferite se dovedesc a fi superioare tehnologiei băncii, astfel că investiŃia
ei poate deveni pierdere.130
B. Riscuri determinate de piaŃa de capital.
Din punct de vedere al pieŃei de capital, există următoarele tipuri de risc:
1.riscul ratei dobânzii
DefiniŃie. Dobânda este suma ce revine proprietarului capitalului
la rambursarea unui împrumut acordat, sau preŃul folosirii capitalului, precum
şi remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.131
DefiniŃie. Rata dobânzii reprezintă sensibilitatea rezultatelor financiare la
variaŃia nivelului ratelor dobânzii sau acel risc de deteriorare a situaŃiei
patrimoniale a băncii sub influenŃa unor modificări adverse a nivelului dobânzilor
pe piaŃă.132
DefiniŃie. Riscul ratei dobânzii este riscul curent sau prospectiv care
afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de modificarea ratei dobânzii.
Riscul ratei dobânzii apare în momentul în care plasamentele pe termen
scurt sunt finanŃate de bancă din resurse pe un termen mai scurt, iar ratele
dobânzii cresc peste nivelul estimat de bancă, cheltuielile cu dobânzile aferente
depozitelor unei bănci cresc mai mult decât veniturile din dobânzile aferente
activelor, astfel încât scăzând venitul net din dobânzi şi valoarea băncii scade. În
situaŃia în care ratele dobânzii scad sub nivelul anticipat de bancă, diferenŃa între
veniturile din dobânzi şi cheltuielile cu dobânzile va fi mai mare şi valoarea băncii
va creşte corespunzător.

129
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
130
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
131
Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul Bancar. Caracteristici,
Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, 2003;
132
Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul Bancar. Caracteristici,
Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, 2003;
ApariŃia şi dezvoltarea riscului ratei dobânzii este determinată de o serie de
factori endogeni şi exogeni astfel:
factori endogeni: strategia băncii, volumul şi structura activelor şi
pasivelor bancare, calitatea portofoliului de credite, eşalonarea scadenŃei
creditelor şi scadenŃa fondurilor atrase;
 factori exogeni: evoluŃia condiŃiilor economice generale, tipul de politică
economică, monetară, financiar-bancară şi valutară practicată de autorităŃi,
necorelarea politicii monetare a autorităŃii centrale cu politica economică a
guvernului, evoluŃia pieŃei interbancare, factori de ordin psihologic şi nu în
ultimul rând concurenŃa.
2.riscul de lichiditate este riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării
profiturilor estimate, ce rezultă din imposibilitatea băncilor de a onora în orice
moment obligaŃiile de plată pe termen scurt, fără ca acestea să implice costuri sau
pierderi ce nu pot fi suportate de bănci.133
DefiniŃie. Lichiditatea bancară reprezintă capacitatea unei bănci de a face
faŃă, în orice moment, atât obligaŃiilor asumate în numele clienŃilor, cât şi în nume
propriu.
Principalele cauze care determină apariŃia riscului de lichiditate sunt:134
 situaŃia economiei reale;
 influenŃa mass – media;
 indisciplina financiară a agenŃilor economici;
 dependenŃa pe piaŃa financiară;
 necorelarea între scadenŃele depozitelor şi a creditelor.
3.riscul valutar este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile
şi capitalul, cauzat de modificarea cursului valutar.135
Acesta apare la orice cumpărare sau vânzare de monedă, alta decât cea în
care se evidenŃiază în contabilitate. Riscul cursului de schimb afectează atât piaŃa
produselor, cât şi piaŃa de capital.136
Pentru acoperirea riscului valutar sunt utilizate:137
 contractele forward - reprezintă acordul ferm între cumpărător şi
vânzător prin care se stabileşte în prezent un preŃ la care vor fi cumpărate
sau vândute acŃiuni, şi a căror decontare sew realizezaă în viitor;
 operaŃiuni swap – reprezintă acordul bilateral între băncile centrale prin
care părŃile semnatare se obligă să-şi pună reciproc la dispozitie, la cerere, o sumă
de bani în valută proprie, în cadrul unui plafon prestabilit.138

133
Norma B.N.R. nr.17/2003 privind organizarea activităŃii şi sistemul de control intern al
băncilor, administrarea riscurilor semnificative, precum şi organizarea şi
funcŃionarea compartimentului de audit intern, Monitorul Oficial nr. 17, ianuarie 2004;
134
Olteanu A, Olteanu F.M., Badea, L., Management bancar-caracteristici, strategii, studii de caz,
Ed.Dareco, Bucureşti, 2003;
135
Deaconu Petre, Creditare bancară, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008;
136
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
137
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
138
www.contabilizat.ro

140
Scopurile acordului „swap” pot fi:139
-echilibrarea temporară a balanŃelor de plăŃi;
-finanŃarea operaŃiunilor de intervenŃie pe piaŃa valutară pe un termen
determinat (de până la un an);
-creşterea rezervelor oficiale de valută convertibilă ale băncilor semnatare.
Sumele utilizate în aceste scopuri se vor rambursa într-un termen de până la
o jumatate de an de la expirarea termenului de valabilitate a acordului.
4.riscul de decontare reprezentă de probabilitatea ca în cadrul
tranzacŃiilor efectuate, titlurile de creanŃă, titlurile de capital şi mărfurile să nu se
deconteze după data de livrare scadentă.
Astfel trebuie să se calculeze diferenŃa dintre preŃul de decontare stabilit
prin contract pentru titlurile de creanŃă, titlurile de capital sau mărfurile în cauză şi
valoarea lor curentă de piaŃă. DiferenŃa se calculează, în vederea acoperirii riscului
de decontare, numai în cazul în care implicaă o pierdere.

U10.3.2. Riscuri bancare în funcŃie de expunerea la risc


În funcŃie de expunerea la risc a unei societăŃi bancare, care este generată
atât de ansamblul activităŃii sale, cât şi de fiecare tip de operaŃiune
(tranzacŃie) efectuată, se identifică expunerea pură la risc (riscuri pure) şi cea
suplimentară (riscuri lucrative). În acest context, se poate face clasificarea
riscurilor după criteriul activităŃii bancare în: riscuri pure şi riscuri lucrative.140
1) Riscuri pure sunt cele care apar ca urmare a activităŃii bancare curente,
de fiecare zi. Aceste riscuri pot fi diferenŃiate în:141
• riscuri fizice
Exemplu:
Distrugeri sau avarieri de clădiri, deteriorări a liniilor de telecomunicaŃii,
accidente de circulaŃie, etc;
• riscuri financiare
Exemplu:
Pot apare ca urmare în pierderi de date, de cecuri şi în general de
documente, distrugerea arhivelor, etc.;
• riscuri criminale şi frauduloase
Exemplu:
Pătrunderea în bazele de date, utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată,
contrafacerea cardurilor şi cecurilor, efectuarea unor operaŃii incorecte de
către salariaŃi, întocmirea unui dosar de credit pe bază de falsuri, deturnări de
fonduri, existenŃa unor bancnote false, etc.
• riscuri de răspundere

139
www.contabilizat.ro
140
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
141
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;

141
Exemplu:
Nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi, erori în gestiunea
conturilor şi serviciilor de fructificare a economiilor, erori de ordin bursier în
operaŃiile cu titluri, acordări abuzive de credite, greşeli de consultanŃă în ingineria
financiară, nerespectarea actelor normative în vigoare, a normelor şi circularelor
băncii, etc.
2)Riscuri lucrative (speculative) sunt generate de încercarea de a
obŃine profit mai mare, prin activităŃi ce au drept consecinŃă cheltuieli
suplimentare, deci şi posibile pierderi mai mari. Aceste cheltuieli pot rezulta
din:142
-credite nerambursabile la scadenŃă;
-pierderi din portofoliul de titluri;
-structura defectuoasă a activelor bancare.
Riscul speculativ implică obŃinerea unui profit sau a unei pierderi, în timp ce
riscul pur implică o singură alternativă, aceea a pierderii. Riscurile speculative
sunt legate de deciziile care se iau într-o companie, constituind evenimente cu
probabilitate de apariŃie mare şi depinzând în mare măsură de profitul şi mediul în
care acestea acŃionează.143

U10.3.3. Riscuri bancare în funcŃie de caracteristicile bancare


Clasificarea succintă a principalelor tipuri de riscuri asumate de o bancă
universală în desfăşurarea operaŃiilor proprii impune următoarele categorii de
riscuri:144
-riscuri financiare asumate în gestiunea bilanŃului;
-riscuri de prestare caracteristice pentru sfera serviciilor bancare;
-riscuri ambientale care sunt generate de operarea băncii într-un mediu
concurenŃial strict reglementat de autoritatea bancară şi într-un spaŃiu
economic caracterizat de propia sa dinamică.
În funcŃie de caracteristica bancară şi de grupa de risc avem
următoarele tipuri de riscuri:145
a)în funcŃie de operaŃiile bilanŃiere avem riscurile financiare care sunt
cele mai importante riscuri din această categorie şi a căror gestionare incorectă
poate duce la falimentul treptat al unei societăŃi bancare.
Principalele riscuri financiare care pot afecta activitatea unei societăŃi
bancare sunt:
 riscul de creditare - exprimă probabilitatea încasării efective, la scadenŃă,
a fluxului de venituri anticipat;
 riscul de lichiditate - exprimă probabilitatea finanŃării efective a operaŃiilor
bancare;

142
Roxin LuminiŃa, Gestiunea riscurilor bancare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;
143
Deaconu Petre, Creditare bancară, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008;
144
Roxin LuminiŃa, Gestiunea riscurilor bancare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

142
145
Roxin LuminiŃa, Gestiunea riscurilor bancare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

142
 riscul de piaŃă - reprezintă riscul de variaŃie a ratei dobânzii, riscului
valutar şi riscului de variaŃie a cursului activelor financiare;
 riscul de faliment - exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să
fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă.
b)în funcŃie de serviciile bancare avem riscurile de prestare care
sunt asociate operaŃiilor din sfera serviciilor financiare; aici sunt cuprinse
următoarele riscuri:
 riscul operaŃional -exprimă probabilitatea ca banca să devină incapabilă să
mai asigure servirea clienŃilor într-un mod rentabil;
 riscul tehnologic - este asociat calităŃii şi structurii ofertei de produse
financiare care au şi ele un ciclu de viaŃă propriu şi tind să fie înlocuite de produse
mai performante;
 riscul produselor noi - este asociat inovărilor din sfera produselor
financiare şi exprimă probabilitatea cumulată a producerii mai multor evenimente
adverse precum: situarea cererii sub nivelul anticipat, depăşirea nivelului
planificat al costurilor specifice, lipsa de profesionalism a echipei manageriale,
etc.
 riscul strategic - exprimă probabilitatea de a nu alege strategia optimă în
condiŃiile date.
c)în funcŃie de cadrul de activitate avem riscurile ambientale
cuprind acea clasă a riscurilor care este considerată ca având un puternic impact
asupra performanŃei bancare, dar asupra cărora societatea bancară are un
control limitat.146 Această grupă de riscuri cuprinde:147
riscul de fraudă este un risc de ordin intern şi exprimă probabilitatea
comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii de către
angajaŃii acesteia;
riscul economic exprimă probabilitatea diminuării performanŃei băncii ca
urmare a unei evoluŃii adverse a condiŃiilor de mediu; este asociat evoluŃiei
mediului economic în care acŃionează banca şi clienŃii acesteia şi se poate
manifesta la nivel sectorial, regional, naŃional sau internaŃional;
riscul concurenŃial exprimăprobabilitatea reducerii profitului în condiŃiile
modificării raporturilor de piaŃă în defavoarea băncii;
riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextul
stabilit de reglementările legale în vigoare, chiar dacă acestea le creează un
dezavantaj competitiv faŃă de alte instituŃii financiare concurente.

146
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
147
Roxin LuminiŃa, Gestiunea riscurilor bancare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;

143
U10.3.4.Riscuri bancare în funcŃie de elementele afectate de
producerea riscului
În funcŃie de elementele afectate de producerea riscului, literatura de
specialitate deosebeşte148:
1) Riscuri financiare - afectează elemente de activ şi pasiv, iar proasta
gestionare a acestora conduce la falimentul treptat al unei societăŃi bancare.
Aceste cuprind următoarele tipuri de risc:149
riscul de credit;
riscul titlurilor guvernamentale;
riscul de schimb valutar;
riscul ratei dobânzii;
riscul de preŃ;
riscul de lichiditate a pieŃei;
riscuri tehnice, organizatorice (afectează fluxul de numerar).
2) Riscul tranzacŃional - este asociat potenŃialelor câştiguri sau
pierderi dintr-o anumită tranzacŃiei care este sensibilă la schimbările cursului de
schimb. Principalele elemente supuse riscului de tranzacŃie sunt: creanŃele de
încasat, obligaŃiile de plată, repatrierea veniturilor sau dividendelor, plata
împrumuturilor sau veniturilor obŃinute din dobânzi toate denominate într-o
monedă străină. Această categorie de riscuri cuprinde:150
riscul tranzacŃional în cazul vânzărilor făcute în monedă străină;
riscul tranzacŃional în cazul obligaŃiilor de plată în monedă străină;
riscul tranzacŃional al contractelor în monedă străină;
riscul tranzacŃional în cazul primirii de credite sau investiŃii în
monedă străină.

U10.3.5.Riscuri bancare în funcŃie de reflectarea în bilanŃul


contabil

Gestiunea dinamică a bilanŃului constă în căutarea tuturor formelor


de manifestare a riscului, pornind de la analiza fiecărui post bilanŃier.
Gestiunea activelor şi pasivelor bilanŃiere vizează toate riscurile financiare
(rata dobânzii, rata de schimb, lichiditatea, riscul de faliment, etc.), iar
metodologia presupune parcurgerea următoarelor etape: inventar, evaluare,
consolidarea riscurilor financiare, respectiv acoperirea prin oŃiuni în funcŃie de
gradul de risc la care se expune banca respectivă.
Cadrul contabil general este dat de cele două documente sintetice: bilanŃul
şi contul de rezultate. Riscurile şi performanŃele depind de diferitele părŃi ale

148
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
149
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
150
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
bilanŃului contabil bancar şi pe ansamblu de structura acestuia. Într-o formă
simplificată, bilanŃul se poate regrupa astfel:
Tabelul nr. 10.1.
Activ Pasiv
OperaŃiuni de trezorerie OperaŃiuni de trezorerie
OperaŃiuni cu clientela OperaŃiuni cu clientela
OperaŃiuni cu titluri şi diverse OperaŃiuni cu titluri şi diverse
OperaŃiuni pe termen lung: imobilizări OperaŃiuni pe termen lung: capital permanent

Aceste parŃi de bilanŃ nu sunt, în general, echilibrate. În funcŃie de


tipul băncii şi de contextul în care îşi desăşoară actictivitatea, întâlnim:
- bănci, în special cele comerciale, care prezintă o importantă parte de
operaŃiuni cu clientela, materializată în credite şi depozite;
- pentru alte banci însă, operaŃiunile pe piaŃa interbancară pot fi mai
importante şi cu o pondere mai mare;
- pentru alte bănci operaŃiunile extrabilanŃiere au o pondere din ce în ce mai
mare în activitatea bancară.
Riscurile bancare au la bază anumite operaŃiuni şi pot fi asociate unora sau
mai multor părŃi de bilanŃ. Astfel:
 riscul de credit este strâns legat de operaŃiunile de creditare a clientelei;
 operaŃiunile cu titluri implică un risc de piaŃă;
 riscul de dobândă depinde în mică măsură de operaŃiunile extrabilanŃiere,
având în vedere că acestea nu sunt remunerate prin dobânzi, ci prin comisioane.
Riscurile bancare în funcŃie de reflectarea lor în bilanŃul contabil
151
sunt :
a) riscuri referitoare la poziŃiile bilanŃiere:
Exemplu:
Riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii, riscul de schimb valutar, riscul de
portofoliu, riscul instrumente financiare folosite, riscul pieŃei, riscul de Ńară, riscul
de partener, riscul decontării, riscul profitabilităŃii, riscul structurii bilanŃului,
riscul indicilor de solvabilitate, etc.;
b) riscuri în afara bilanŃului :
Exemplu:
Contracte la termen, acreditive, contracte futures, contracte options,
contracte swaps, caps, flors, collars, swaptions, etc.;
c. alte tipuri de risc:
Exemplu:
Riscul de tendinŃă, riscul de strategie, riscul de producŃie, riscul de
investiŃie, riscul concurenŃei.

151
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
Întrebări facultative
1. Ce este riscul bancar?
2. Care este obiectivul analizei riscurilor bancare?
3. Care sunt principalele funcŃii pe care trebuie să le îndeplinească o bancă?
4. Care sunt variabilele care determină riscul bancar?
5. IdentificaŃi şi prezentaŃi riscurile bancare în funcŃie de piaŃa care
determină apariŃia riscului.
6. IdentificaŃi şi prezentaŃi riscurile bancare în funcŃie de expunerea la risc.
7. IdentificaŃi şi prezentaŃi riscurile bancare în funcŃie de caracteristicile bancare.
8. IdentificaŃi şi prezentaŃi riscurile bancare în funcŃie de elementele afectate
de producerea riscului.
9. IdentificaŃi şi prezentaŃi riscurile bancare în funcŃie de reflectarea în
bilanŃul contabil.

U10.4. Test de autoevaluare


1)Riscul bancar reprezintă:
a. un complex de factori cu consecinŃe pozitive pentru bancă, de cele
Timp de lucru : 20
mai multe ori interdependente, prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea
min unuia poate genera în lanŃ şi alte evenimente adverse;
Punctaj : 100 b. un conglomerat sau complex de evenimente cu consecinŃe adverse pentru
bancă, de cele mai multe ori interdependente, prin aceea că pot avea cauze comune sau că
producerea unuia poate genera în lanŃ şi alte evenimente adverse;
c. un complex de factori cu consecinŃe negative pentru bancă, de cele
mai multe ori interdependente, prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea
unuia poate genera în lanŃ şi alte evenimente adverse.
(5 puncte)
2)Obiectivul analizei riscurilor bancare constă în:
a. minimizarea cheltuielilor de exploatare pentru toate expunerile care au fost
identificate, dar nu şi evitate sau eliminate;
b. minimizarea cheltuielilor asociate acestora pentru toate expunerile care au
fost identificate, dar nu şi evitate sau eliminate;
c. minimizarea cheltuielilor financiare pentru toate expunerile care au fost
identificate, dar nu şi evitate sau eliminate.
(10 puncte)
3)În funcŃie de natura lor riscurile bancare pot fi:
a. riscuri comerciale;
b. riscuri provocate de clauze de forŃă majoră;
c. riscuri politice.
(10 puncte)
4)Riscurile pure pot fi:
a. riscuri fizice (distrugeri, accidente, avarii);
b. riscuri financiare (generate de operaŃiuni bancare
tradiŃionale);
c. risc de exploatare;
d. riscuri criminale şi frauduloase (fraude, furturi, deturnări de fonduri);
e. riscuri cu răspundere (nerespectarea normelor bancare).
(5 puncte)
5)O bancă trebuie să îndeplinească următoartele funcŃii:
a.funcŃia de protejare a resurselor financiare în excedent;
b.funcŃia de intermediere;
c.funcŃia de transfer a fondurilor în economie.
(5 puncte)
6)În funcŃie de caracteristica bancară riscurile pot fi:
a. riscuri financiare: riscul de lichiditate, riscul de capital;
b.riscuri de prestare: riscul operaŃional, riscul tehnologic, riscul
introducerii de noi produse;
c. riscuri ambientale: riscul de frauda, riscul economic, riscul legal.
(5 puncte)
7)Riscurile de pe piaŃa produsului cuprind:
1. riscul de creditare;
2. riscul de strategie (de afaceri);
3.riscul datorat reglementărilor bancare;
4.riscul de operare;
5.riscul de marfă;
6.riscul resurselor umane;
7.riscul legal;
8.riscul de produs.
Varianta corectă este:
a. 1,2,4,5,6,7,8
b. 1,2,3,4,5,7,8
c.1,2,3,4,5,6,7,8
(5 puncte)
8) Gestiunea riscului de creditare de către bănci se poate realiza
prin:
a. decizii echilibrate de creditare, prin care riscul de creditare este corect
apreciat;
b. asigurarea unor debitori diverşi, aşa încât pierderile să nu fie concentrate
în timp;
c. cumpărarea de garanŃii de la terŃe părŃi, asigurarea creditelor astfel ca
riscul de faliment să fie total sau parŃial transferat de la
creditori. (5 puncte)

9)Dobânda este:
a. suma ce revine proprietarului capitalului la rambursarea unui împrumut
acordat, sau preŃul folosirii capitalului, precum şi remunerarea riscului pe care îl implică
împrumutul respectiv;
b. o cheltuială ce revine proprietarului capitalului la rambursarea unui
împrumut acordat sau o remunerare a riscului pe care îl implică împrumutul respectiv;
c. o cheltuială extraordinară a proprietarului capitalului la rambursarea unui
împrumut acordat sau o remunerare a riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.
(5 puncte)
10)Rata dobânzii reprezintă:
a. sensibilitatea rezultatelor din exploatare la variaŃia nivelului ratelor
dobânzii sau acel risc de deteriorare a situaŃiei financiare a băncii sub influenŃa
unor modificări adverse a nivelului dobânzilor pe piaŃă;
b. sensibilitatea rezultatelor financiare la variaŃia nivelului ratelor dobânzii sau
acel risc de deteriorare a situaŃiei patrimoniale a băncii sub influenŃa unor
modificări adverse a nivelului dobânzilor pe piaŃă;
c. sensibilitatea rezultatelor extraordinare la variaŃia nivelului ratelor dobânzii
sau acel risc de deteriorare a situaŃiei financiare a băncii sub influenŃa unor
modificări adverse a nivelului dobânzilor pe piaŃă.
(5 puncte)
11) Principalele cauze care determină apariŃia riscului de lichiditate
sunt:
a. situaŃia economiei reale;
b. influenŃa mass – media;
c. indisciplina financiară a agenŃilor economici;
d. dependenŃa pe piaŃa financiară;
e. necorelarea între scadenŃele depozitelor şi a creditelor. (5 puncte)

12) Contractele forward reprezintă:


a. acordul ferm între cumpărător şi bancă prin care se stabileşte în prezent un
preŃ la care vor fi cumpărate sau vândute acŃiuni, şi a căror decontare se realizezează tot
în prezent;
b. acordul ferm între cumpărător şi vânzător prin care se stabileşte în prezent
un preŃ la care vor fi cumpărate sau vândute acŃiuni, şi a căror decontare se realizezaă în
viitor;
c. acordul ferm între bancă şi vânzător prin care se stabileşte în prezent un
preŃ la care vor fi cumpărate sau vândute acŃiuni, şi a căror decontare se
realizează în viitor.
(5 puncte)
13)Principalele riscuri financiare care pot afecta activitatea unei societăŃi bancare
sunt:
a. riscul de creditare, riscul de lichiditate, riscul de piaŃă şi riscul de faliment;
b. riscul de dobândă, riscul valutar, riscul comercial şi riscul de faliment;
c. riscul de creditare, riscul de lichiditate, riscul de piaŃă şi riscul comercial.
(5 puncte)
14) În funcŃie de serviciile bancare riscurile de prestare sunt asociate operaŃiilor
din sfera serviciilor financiare şi cuprind:
a. riscul operaŃional;
b.riscul tehnologic;
c.riscul produselor noi;
d. riscul strategic;
e. riscul de Ńară.
(5 puncte)
15)Riscul tranzacŃional cuprinde următoarele categorii de riscuri:
a.riscul tranzacŃional în cazul vânzărilor făcute în monedă străină;
b.riscul tranzacŃional în cazul creditelor pe termen scurt, mediu şi lung;
c.riscul tranzacŃional în cazul obligaŃiilor de plată în monedă străină;
d.riscul tranzacŃional al contractelor în monedă străină;
e.riscul tranzacŃional în cazul primirii de credite sau investiŃii în monedă
străină.
(5 puncte)
16)Riscurile bancare în funcŃie de reflectarea lor în bilanŃul contabil pot
fi:
a.riscuri referitoare la poziŃiile bilanŃiere;
b.riscuri în afara bilanŃului;
c.alte tipuri de risc. (5 puncte)
17)Riscuri financiare - afectează elemente de activ şi pasiv, iar proasta gestionare a
acestora conduce la falimentul treptat al unei societăŃi bancare.
Adevărat Fals
(5 puncte)
17)Riscurile ambientale cuprind: riscul de fraudă, riscul economic, riscul concurenŃial şi
riscul legal.
Adevărat Fals
(5 puncte)

TOTAL 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU = 100 PUNCTE

U10.5. Rezumat
Această unitate abordează în mod unitar principalele aspecte generale
privind riscul bancar şi principalele categorii de riscuri întâlnite în activitatea
bancară.
În prima parte a unităŃii a fost definit conceptul de risc bancar, a
fost prezentat obiectivul analizei riscurilor bancare, au fost prezentate
funcŃiile principale ale unei bănci şi au fost clasificate variabilele care determină
riscul bancar.
În partea a doua a unităŃii au fost prezentate principalele tipuri de riscuri
bancare şi anume: riscurile bancare în funcŃie de piaŃa care determină apariŃia
riscului, riscurile bancare în funcŃie de expunerea la risc, riscurile bancare
în funcŃie de caracteristicile bancare, riscurile bancare în funcŃie de
elementele afectate de producerea riscului, riscurile bancare în funcŃie de
reflectarea în bilanŃul contabil.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la aspectele generale privind riscurile bancare şi
la principalele categorii de riscuri întâlnite în activitatea unei societăŃi bancare.
Bibliografie minimală
1. Deaconu Petre, Creditare bancară, Ed. FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2008, pag.40,165-182;
2. Dedu Vasile, Gestiune şi audit bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003,
pag. 89-168;
3. Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie,
Ed. ASE, Bucureşti, 2003, pag.75;
4. Manolescu Gheorghe, Bănci şi credit, Ed. FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2007, pag. 133, 141, 211;
5. NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti,
2000, pag. 55, 57,147;
6. Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul
bancar. Caracteristici, Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, Bucureşti, 2003, pag.
177, 186, 203, 233, 250, 270;
7. Piciu Gabriela Cornelia, Riscul în economie. AplicaŃii în domeniul
financiar-bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2008, pag.29, 53, 85;
8. Roxin LuminiŃa, Gestiunea riscurilor bancare, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag.36, 109, 147.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.b 2.b 3.a,b,c 4.a,b,c,d, 5.a,b,c
e
6.a,b,c 7.c 8.a,b,c 9.a 10.c
11.a,b,c,d, 12.b 13.a 14.a,b,c,d 15.a,c,d,
e e
16.a,b,c 17.adevăra 18.adevăra
t t

150
UNITATEA 11
Clasificarea riscurilor bancare de B.R.I. şi
indicatorii de măsurare a acestora

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U11.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare ........................................151
U11.2.Clasificarea riscurilor bancare de Banca Reglementelor InternaŃionale
........................................................................................................................
152
U11.3. Indicatorii de măsurare a riscurilor bancare.......................................154
U11.4. Test de autoevaluare........................................................................158
U11.5. Rezumat............................................................................................161
Bibliografie minimală..................................................................................161
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................162

U11.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de clasificarea riscurilor bancare
de Banca Reglementelor InternaŃionale şi indicatorii de măsurare a acestora.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să specifici ce reprezintă Banca Reglementelor InternaŃionale;
 să clasifici riscurile bancare în funcŃie de clasificarea dată de Banca
Reglementelor InternaŃionale;
 să identifici tipurile de riscuri stabilite prin clasificarea dată de Banca
Reglementelor InternaŃionale;
 să identifici indicatorii de măsurare a riscurilor bancare;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.
U11.2.Clasificarea riscurilor bancare de Banca Reglementelor
InternaŃionale
Banca Reglementelor InternaŃionale este un organism financiar-bancar
înfiinŃat în 1930 prin acordurile ConferinŃei de la Haga din acelaşi an, referitoare
la reglementarea definitivă a plăŃilor datorate aliaŃilor, de către Germania pe baza
Tratatului de pace de la Versaille.
În prezent B.R.I. are ca obiectiv pricipal promovarea cooperării dintre
băncile centrale ale Ńărilor membre, prin punerea la dispoziŃia acestora a
unor mijloace suplimentare pentru operaŃiile financiare internaŃionale.
De asemenea, Banca Reglementelor InternaŃionale, al cărei sediu este
la Basel, acordă prin F.M.I., împrumuturi Ńărilor a căror balanŃă de plăŃi manifestă
un dezechilibru temporar.
O altă clasificare a riscurilor bancare este dată de Banca Reglementelor
InternaŃionale, astfel:
1) Riscuri financiare:152
riscul ratei dobânzii (sensibilitatea rezultatelor financiare la
variaŃia nivelului ratelor dobânzii);
riscul cursului de schimb (diminuarea profitului net bancar şi/sau
odificarea marjei dobânzii bancare, datorită variaŃiei cursului valutar pe piaŃă);
riscul de lichiditate (incapacitatea societăŃii bancare de a-şi
finanŃa operaŃiunile curente, datorită necorelării scadenŃelor operaŃiunilor de
pasiv cu plasamentele sub forma creditelor);
riscul titlurilor cu venit variabil (apărut în urma tranzacŃionării titlurilor pe
pieŃele financiar-bancare).
2) Riscuri legate de parteneri:153
riscul clientelei (probabilitatea ca, în timp, clientul să devină insolvabil sau
să nu-şi poată onora obligaŃiile către bancă);
riscul apărut pe piaŃa interbancară (în operaŃiunile pe piaŃa monetar ă, ca
urmare a variaŃei ratelor dobânzilor);
riscul de Ńară (posibilitatea ca un stat să nu dorească sau să nu-şi
poată onora obligaŃiile financiare faŃă de un alt stat sau faŃă de instituŃiile
financiar- bancare internaŃionale);
riscul de credit (furnizor, piaŃă).
3) Riscuri comerciale:154
riscul de produse (care poate apărea atât din punctul de vedere al
producŃiei, transportului, livrării, dar şi din cel al preŃului);
riscul serviciilor (atât din punctul de vedere al prestării serviciului în cauză
şi/sau din cel al tarifelor);

152
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
153
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
154
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
riscul de plată (riscul ratelor dobânzilor, al preŃurilor, al cursului de
schimb);
riscul de imagine (care apare atunci când o societate bancară este implicată
fie într-un scandal mass-media, fie se află în criză de lichiditate sau este
insolvabilă);
4) Riscuri legate de forŃa de muncă ca număr, structură ori ca pregătire
profesională, eficienŃă, imagine).
5) Riscuri operaŃionale şi tehnice, legate de calitatea operaŃiunilor, de
nivelul de informatizare, etc.
6) Riscuri ale gestiunii interne:155
riscul de reglementare (asemănător celui legal, dar cu incidenŃă numai
asupra reglementărilor interne proprii societăŃii bancare în cauză);
riscul de deontologie (al personalului);
riscul de strategie (alegerea unei strategii inadecvate momentului);
riscul de insuficienŃă funcŃională;
riscul resurselor umane (număr, componenŃă, pregătire profesional ă,
educaŃie)
riscul de comunicare (comunicarea internă a societăŃii bancare şi
comunicarea externă);
riscul controlului intern total şi financiar.
Exemplu:
În conformitate cu prevederile Băncii Reglementelor InternaŃionale de la
Basel (ElveŃia), clasificarea riscurilor este făcută în:156
a) riscuri financiare: riscul ratei dobânzii, riscul cursului de schimb, riscul
de lichiditate, riscul titlurilor de venit variabil.
b) riscuri legate de parteneri: riscul clientelei, riscul apărut pe piaŃa
interbancară, riscul de Ńară, riscul de credit (furnizor, piaŃă).
c) riscul comercial: riscul de produse, riscul serviciilor, riscul de
piaŃă, riscul de imagine.
d) riscuri legate de forŃa de muncă;
e) riscuri operaŃionale şi tehnice, legate de:calitatea operaŃiunilor, nivelul
de informatizare şi telecomunicaŃii;
f) riscul gestiunii interne: riscul de reglementare, riscul de deontologie,
riscul de strategie, riscul de insuficienŃă funcŃională, riscul resurselor umane,
riscul de comunicare, riscul controlului intern total şi financiar.

155
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
156
Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul bancar. Caracteristici,
Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, Bucureşti, 2003;
U11.3. Indicatorii de măsurare a riscurilor bancare
În cadrul analizei riscurilor bancare, o importanŃă deosebită revine
cuantificării acestora, pe baza unui sistem de indicatori specifici, care permit
evaluarea statică şi dinamică a riscurilor, prin raportarea la standardele
internaŃionale sau la propria experienŃă istorică a băncii.157
A. Indicatori ai riscului de creditare
Pentru estimarea riscului de creditare pe baza ponderii activelor de calitate
slabă, care întârzie sau nu permit realizarea veniturilor anticipate se determină
următorii indicatori:158
volumul creditelor res tan te
1.rata creditelor restante: RCR  100
total credite
2.rata creditelor neperformante:

volumul creditelor neperformante


RCN  total credite 100

Este de dorit ca cele două rapoarte să abia valori minimale, creditele


restante, dar mai ales cele neperformante generând probleme în activitatea şi
asupra rezultatelor financiare ale băncii.
AlŃi indicatori ai riscului de creditare utilizează în formula de calcul
rezervele şi provizioanele pe care băncile le constituie pentru acoperirea
eventualelor pierderi:
3.rata rezervelor pentru pierderi:

rezerve pentru pierderi din credite


RRP  total credite 100

Raportul exprimă sintetic aşteptările manageriale privind evoluŃia calităŃii


portofoliului de împrumuturi.
4.rata provizioanelor faŃă de pierderi:

provizioane pentru pierderi din credite


RPP  pierderi nete 100

Raportul reflectă nivelul de prudenŃă adoptat de bancă în politica sa de


creditare.
5.rata provizioanelor în profit:

provizioane pentru pierderi din credite


RPPR  profit brut 100

Raportul exprimă costul acoperirii riscului de creditare asumat de bancă.


Indicatorii potenŃiali de măsurare a riscului care pot semnala în avans
variaŃiile veniturilor băncii sunt: concentrarea geografică şi pe sectoare economice
a creditelor, ritmul de creştere a volumului de credite, rentabilitatea ridicată a unor
categorii de credite.

157
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
158
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
154
B. Indicatori ai riscului de lichiditate
Principalii indicatori pentru analiza lichidităŃii:159
1.lichiditatea globală reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de
activ de a se transforma pe termen scurt în lichidităŃi, pentru a satisface obligaŃiile
de plăŃi exigibile;
2.lichiditatea imediată reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de
trezorerie de a face faŃă datoriilor pe termen scurt;
3.lichiditatea în funcŃie de total depozite reflectă posibilitatea elementelor
patrimoniale de activ de a face faŃă datoriilor reprezentând totalul depozitelor;
4. lichiditatea în funcŃie de total depozite şi împrumuturi reflectă
posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face faŃă datoriilor
reprezentând totalul depozitelor şi împrumuturilor.
AlŃi indicatori care sunt calculaŃi pentru estimarea riscului de lichiditate:160
a)poziŃia lichidităŃii - este un indicator derivat din practica gestiunii
de trezorerie, a cărui optimizare constă în echilibrarea activelor lichide cu pasivele
imediate. Dacă poziŃia de lichiditate este negativă, activele lichide sunt
insuficiente pentru onorarea integrală a obligaŃiilor, banca recurge la împrumuturi
pe piaŃa interbancară, de la banca centrală sau lichidarea unor active de portofoliu
înainte de termen.
b) pasivele nete, adică diferenŃa între active şi pasive clasificate după
scadenŃă – indicator care semnalează perioada de maximă nevoie de lichiditate.
c) indicele de lichiditate (IL) reprezintă raportul dintre suma pasivelor şi
suma activelor, ambele ponderate cu numărul de zile sau cu numărul curent al
grupei de scadenŃe respective. Dacă:
IL = 1  banca nu trebuie să facă transformare de scadenŃă;
IL < 1  banca face transformarea din pasive pe termen scurt în active pe
termen lung, în condiŃiile curbei crescătoare a dobânzii;
IL 1  banca transformă pasivele pe termen lung în active pe termen
scurt, rezultând riscul de lichiditate.
d) rata lichidităŃii (RL) exprimă evoluŃia gradului de îndatorare a
băncii faŃă de piaŃa monetară. Acesta se calculează periodic, funcŃie de
scadenŃa operaŃiunilor de împrumut astfel:
împrumuturi nou contractate
RL  100
împrumuturi scadente în aceeaşi perioadă
O rată supraunitară indică scăderea lichidităŃii datorită creşterii gradului de
îndatorare, relaŃia fiind inversă în cazul unei rate subunitare.
e) total credite
raportul total depozite reflectă proporŃia din resursele atrase de la
deponenŃi care este împrumutată altor clienŃi.

159
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
160
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;

155
C. Indicatorul de solvabilitate (adecvarea capitalului)
Adecvarea capitalului a constituit o preocuparea importantă a
managementului bancar datorită semnificaŃiei sale privind soliditatea băncii şi
siguranŃa depozitelor; are şi o dimensiune competitivă, băncile bine
capitalizate fiind mai atractive pentru atragerea de resurse fie din depozite, fie din
împrumuturi în condiŃii avantajoase.161
Adecvarea capitalului este reflectarea în structura bilanŃului băncii,
a asigurării suficiente de capital pentru operaŃiuni prudente. Aceasta este o
metodă de a stabili cum banca poate să facă faŃă incapacităŃii
împrumutatului de a rambursa banii şi este folosită pentru a ajuta la protejarea
băncii împotriva colapsului în cazul unui astfel de eşec. Indicatorii adecvării
capitalului sunt:162
1. indicatorul de adecvare a capitalului:
capitalul de bază
IAC 
activele ajustate în funcŃie de riscul de creditare
unde: - capitalul de bază = capital de rangul 1 + capital de rangul 2
- capital de rangul 1 = capitalul permanent (acŃiunile) + rezervele declarate
- capital de rangul 2 = datorii subordonate + titluri de participaŃie cu durată
nedeterminată + acŃiuni/obligaŃiuni emise de fonduri mutuale şi capital de risc în
străinătate + reevaluări din titluri deŃinute.
fonduri proprii
2. indicatorul de solvabilitate: IS 
exp unere netă
unde: - fonduri proprii = capital propriu + capital suplimentar
-expunerea netă reprezintă expunerea netă din active bilanŃiere şi din
elemente în afara bilanŃului; expunerea netă din active bilanŃiere reprezintă
activele băncii la valoarea netă ponderate în funcŃie gradul lor de risc de
credit corespunzător unor criterii de încadrare stabilite de reglementări.
Capital împrumutat
3. gradul de îndatorare: GÎ  100
Capital propriu
Capital împrumutat
4. pârghia financiară: PF  100
Totalcapital

D.Indicatorii riscului ratei dobânzii163


Riscul ratei dobânzii este măsurat fie prin raportul între activele şi pasivele
sensibile la dobândă, fie prin diferenŃa între acestea. Indicatorii mai avansaŃi
ai riscului ratei dobânzii includ măsurarea gap-ului la diferite termene de
scadenŃă, pe baza unor estimări de reinvestire.

161
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
162
Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul bancar. Caracteristici,
Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, Bucureşti, 2003;
163
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
Indicatorii riscului ratei dobânzii utilizaŃi în practica bancară sunt:
1.riscul ratei dobânzii se determină ca raport între activele productive şi
pasivele purtătoare de dobânzi.
2.marja absolută a dobânzii bancare este exprimată prin veniturile nete
din dobânzi şi reflectă capacitatea băncii de a acoperi cheltuielile cu dobânzile din
veniturile obŃinute prin încasarea dobânzilor la creditele acordate.
3.marja procentuală brută a dobânzii bancare rezultă din raportarea
marjei absolute a dobânzii bancare la activele productive x 100.
4.marja procentuală netă a dobânzii bancare se calculează ca raport între
nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii pasive x
100.
E.Indicatorii riscului valutar164
Riscul valutar este încadrat de specialişti, de regulă, în categoria aşa
numitelor riscuri de piaŃă, fiind determinat de variaŃiile cursurilor de schimb,
deficitele balanŃelor de plăŃi, penuria de lichidităŃi.
Indicatorii riscului valutar pe care îi calculează băncile comerciale sunt:
1.poziŃia valutară individuală se determină pentru fiecare valută de
gestionat;
2.poziŃia valutară globală reprezintă soldul net al creanŃelor în devize faŃă
de pasivele în devize, ambele transformate în moneda de referinŃă, pentru
compatibilitate. Acest indicator oferă o imagine generală asupra expunerii valutare
a băncii.
Indicatorii utilizaŃi pentru cuantificarea diferitelor categorii de
riscuri răspund, în principal, unor necesităŃi informaŃionale în procesul de
analiză şi management al riscurilor bancare.

Întrebări facultative
1. Ce reprezintă Banca Reglementeilor InternaŃionale?
2. ClasificaŃi riscurile bancare în funcŃie de clasificarea dată de Banca
Reglementelor InternaŃionale.
3. Care sunt tipurile de riscuri stabilite prin clasificarea dată de Banca
Reglementelor InternaŃionale?
4. Care sunt indicatorii de măsurare a riscurilor bancare?

164
NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;

157
U11.4. Test de autoevaluare
1)Banca Reglementelor InternaŃionale este:
a. o societate de asigurări înfiinŃată în 1930 prin acordurile ConferinŃei de la
Haga din acelaşi an, referitoare la reglementarea definitivă a plăŃilor datorate aliaŃilor, de
Timp de lucru : 20
min către Germania pe baza Tratatului de pace de la Versaille;
Punctaj : 100 b. o instituŃie privată înfiinŃată în 1930 prin acordurile ConferinŃei de la Haga
din acelaşi an, referitoare la reglementarea definitivă a plăŃilor datorate aliaŃilor, de către
Germania pe baza Tratatului de pace de la Versaille;
c. un organism financiar-bancar înfiinŃat în 1930 prin acordurile
ConferinŃei de la Haga din acelaşi an, referitoare la reglementarea definitivă a
plăŃilor datorate aliaŃilor, de către Germania pe baza Tratatului de pace de la Versaille.
(5 puncte)
2)Banca Reglementelor InternaŃionale clasifică riscurile bancare
astfel:
a. riscul de lichiditate;
b riscul titlurilor cu venit variabil;
c. riscul ratei dobânzii;
d. riscul cursului de schimb;
e.riscul comercial. (5 puncte)

3)Riscuri legate de parteneri sunt:


a. riscul clientelei;
b. riscul apărut pe piaŃa interbancară;
c.riscul de transfer;
d. riscul de Ńară;
e.riscul de credit. (5 puncte)

4)Riscurile comerciale sunt:


a. riscul utilajelor;
b. riscul de produse;
c. riscul serviciilor;
d. riscul de plată;
e. riscul de imagine. (5 puncte)
5)În conformitate cu prevederile Băncii Reglementărilor InternaŃionale de la Basel
(ElveŃia), clasificarea riscurilor este făcută în:
a. riscuri financiare şi riscuri comerciale;
b.riscuri legate de parteneri;
c. riscuri legate de forŃa de muncă;
d. riscuri operaŃionale şi tehnice,
e. riscul gestiunii interne.
(5 puncte)
6)Riscurile gestiunii interne sunt: 1.

158
riscul de reglementare;
2. riscul de deontologie (al
personalului); 3.riscul de strategie;
4.riscul de insuficienŃă funcŃională;
5.riscul resurselor umane
6.riscul de comunicare;
7.riscul controlului intern total şi financiar.
Varianta corectă este:
a. 1,2,4,5,6,7
b. 1,2,3,4,5,7
c.1,2,3,4,5,6,7

7)Indicatorii de măsurare a riscurilor bancare sunt: (5 puncte)


a. indicatori ai riscului de creditare;
b. indicatori ai riscului de lichiditate;
c. indicatorul de solvabilitate (adecvarea capitalului);
d.indicatorii riscului ratei dobânzii;
e.indicatorii riscului valutar.

8)Indicatori ai riscului de creditare sunt: (5 puncte)


a. rata creditelor restante;
b.rata creditelor neperformante;
c.rata rezervelor pentru pierderi;
d.rata provizioanelor în profit;
e. rata provizioanelor faŃă de pierderi.

9)Indicatori ai riscului de lichiditate sunt: (5 puncte)


a. lichiditatea globală, lichiditatea imediată, solvabilitatea, lichiditatea în
funcŃie de total depozite şi lichiditatea în funcŃie de total depozite şi împrumuturi;
b. lichiditatea globală, lichiditatea imediată, lichiditatea în funcŃie de
total depozite şi lichiditatea în funcŃie de total depozite şi împrumuturi;
c. lichiditatea globală, lichiditatea imediată şi lichiditatea în funcŃie de
total depozite şi împrumuturi.
(5 puncte)
10) Indicatorul de solvabilitate este utilizat prin intermediul următorilor indicatori:
a. indicatorul de adecvare a capitalului;
b. indicatorul de solvabilitate;
c.indicatorul de lichiditate;
d. gradul de îndatorare;
e. pârghia financiară.
(5 puncte)
11) Indicatorii riscului ratei dobânzii utilizaŃi în practica bancară sunt:

159
a. riscul ratei dobânzii;
b.marja comercială;
c. marja absolută a dobânzii bancare;
d. marja procentuală brută a dobânzii bancare;
e.marja procentuală netă a dobânzii bancare.
(5 puncte)

12) I co
n
d a. pozi
i pozi
c b. pozi
a pozi
t
o c. pozi
ri şi po
i
ri 13) Lic
s glo
c
u
l
u
i
v
a
l
u
t
a
r
p
e
c
a
r
e
îi
c
a
l
c
u
l
e
a
z
ă
b
ă
n
c
il
e

160
ofit net (
5
c.
p
(5 puncte) u
n
a. reflectă posibilitatea elementelor
c
patrimoniale de pasiv de a se transforma pe
t
termen scurt în lichidităŃi, pentru a satisface
e
obligaŃiile de plăŃi exigibile;
)
b. reflectă posibilitatea elementelor
patrimoniale de activ de a se transforma pe termen
scurt în lichidităŃi, pentru a satisface obligaŃiile de
plăŃi exigibile;
c. reflectă posibilitatea elementelor
patrimoniale de activ de a se transforma pe termen
lung în lichidităŃi, pentru a satisface obligaŃiile de
plăŃi exigibile.
(
14)Rata creditelor neperformante se 5
determină după relaŃia: c.
p
a. volumul u
RCN  neperformante
creditelor n
c
100 ;
t
t
o e
15) )
t
a
l
c
r
e
d
i
t
e
a. (
p 5
e p
u
t p n
e r c
r o t
m f e
e i )
n t
16)
reflectă:
l b
u r
n u
g t
total depozite
b. volumul b.
RCN  neperformante
creditelor a.
100 ; p
t ropo
o p rŃia
t r din
161
resursele atrase de la deponenŃi care este acordată 3.
cu dobândă altor clienŃi; N
b. proporŃia din resursele atrase de la iŃu
deponenŃi care este împrumutată altor Ion,
clienŃi; Man
age
c. proporŃia din creditele de la deponenŃi care men
este împrumutată altor clienŃi.
tul
riscu
17) (5 lui
Indicator puncte)
ul banc
fonduri reprezintă indicatorul de ar,
proprii solvabilitate. Ed.
exp unere netă
Exp
Adevărat ert,
(5 Buc
puncte) ureşt
Fals
18)Indicatorii riscului valutat sunt: poziŃia i,
valutară individuală şi poziŃia valutară 200
globală. 0,
Adevărat Fals pag.
( 147;
5 puncte) TOTAL 90 4.
PUNCTE + 10 PUNCTE
O
OFICIU = 100 PUNCTE
ltea
nu
U11.5. Rezumat Alex

Această unitate abordează în mod unitar principalele aspecte privind clasificarea


riscurilor bancare de Banca Reglementărilor InternaŃionale şi indicatorii de măsurare a
acestora.
În prima parte a unităŃii a fost prezentată clasificarea riscurilor bancare de către
B.R.I. în: riscuri financiare,riscuri legate de parteneri, riscuri comerciale şi riscuri ale
gestiunii interne.
În parte a doua a unităŃii au fost prezentaŃi indicatorii de măsurare a riscurilor
bancare şi anume: indicatori ai riscului de creditare, indicatori ai riscului de lichiditate,
indicatorul de solvabilitate, indicatorii riscului ratei dobânzii şi indicatorii riscului
valutar.
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală
a cunoştinŃelor referitoare la clasificarea riscurilor bancare de Banca
Reglementărilor InternaŃionale şi indicatorii de măsurare a acestora.
and
ru,
Bibliografie minimală
Olte
1. Deaconu Petre, Creditare bancare, anu
Ed. FundaŃiei România de Mâine, Flor
Bucureşti, 2008, pag.165; in,
2. Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi Bad
analiza statistică a riscului în economie, Ed. ea
ASE, Bucureşti, 2003, pag. Leo
nar
162
do, Managementul bancar. Caracteristici,
Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, Bucureşti,
2003, pag.161, 186, 203, 233, 250;
5. Roxin LuminiŃa, Gestiunea
riscurilor bancare, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag.11,36,109,
194.

163
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare
1.c 2.a,b,c,d 3.a,b,d,e4.b,c,d, 5.a,b,c,d
e ,e
6.c 7.a,b,c,d,e 8.a,b,c,d,e 9.b 10.a,b,d,
e
11.a,c,d, 12.a 13.b 14.c 15.a
e
16.b 17.adevăra 18.adevăra
t t

TEMA DE CONTROL NR. 4


RealizaŃi un studiu privind analiza riscurilor în activitatea bancară
Capitolul I
Aspecte teoretice privind riscului în activitatea bancară
Capitolul II
Aspecte metodologice privind riscului în activitatea bancară
Capitolul III
Analiza riscului în activitatea bancară
Capitolul IV
Concluzii ale analizei efectuate
UNITATEA 12
Analiza risc ului de Ńară

Durata medie de studiu individual - 2 ore

Cuprins Pag.
U12.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare .......................................163
U12.2. Aspecte generale privind riscul de Ńară ..............................................164
U12.3. Factorii care influenŃează riscul de Ńară .............................................165
U12.4. Analiza indicatorilor folosiŃi în analiza riscului de Ńară .....................168
U12.5. Metode de evaluare a riscului de Ńară ................................................171
U12.6. Test de autoevaluare........................................................................175
U12.7. Rezumat............................................................................................178
Bibliografie minimală..................................................................................179
Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare..................................179

U12.1. Scopul şi obiectivele unităŃii de învăŃare


Scopul acestei unităŃi de învăŃare este acela de a te determina să
dobândeşti următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea, identificarea,
recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi
evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor,
mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de analiza riscului de Ńară.
La finalul studiului acestei unităŃi vei fi capabil:
 să defineşti riscul de Ńară;
 să identifici evenimentele care influenŃează riscul de Ńară;
 să identifici factorii care influenŃează riscul de Ńară;
 să identifici factorii de risc de natură macroeconomică;
 să identifici factorii de risc de natură politică;
 să identifici indicatorii folosiŃi în analiza riscului de Ńară;
 să identifici metodele de evaluare a riscului de Ńară;
 să obŃii un scor de cel puŃin 80% într-un interval de timp de maximum 20
min la testul de evaluare.
U12.2. Aspecte generale privind riscul de Ńară
DefiniŃie 1. Riscul de Ńară reprezintă expunerea la pierderi ce pot apărea
într-o afacere cu un partener străin, cauzate de evenimente specifice care sunt, cel
puŃin parŃial, sub controlul guvernului Ńării partenerului.165
DefiniŃie 2. Riscul de Ńară exprimă probabilitatea pierderilor financiare în
afacerile internaŃionale, pierderi generate de unele evenimente macroeconomice şi
/sau politice din Ńara analizată.166
Riscul de Ńară poate fi definit în mai multe moduri:167
(1) incertitudinea care apare atunci când există fonduri ce trebuiesc
transferate în afara Ńării;
(2) evaluarea credibilităŃii unei Ńări, în special, din punct de vedere al plăŃii
datoriei externe;
(3)posibilitatea ca un stat suveran să nu dorească sau să nu poată saşi
onoreze angajamentele faŃă de partenerii externi;
(4) debitorii dintr-o Ńară care a contractat un împrumut să nu fie în măsură
să-şi onoreze angajamentele datorită unor factori independenŃi de voinŃa sau
capacitatea lor.
Evenimentele care, de regulă, influenŃează riscul de Ńară sunt de natură:168
politică: război, ocupaŃie militară străină, revolte cu substrat
ideologic, dezordine care are la origine revendicări teritoriale, conflicte de interese
legate de polarizarea politică regională;
socială: război civil, revolte şi dezordini provocate de diferenŃe
etnice, sindicalism militant, divizări religioase, contradicŃii între anumite clase
sociale;
economică: diminuarea creşterii produsului intern brut timp îndelungat,
creşterea ratei inflaŃiei, deprecierea considerabilă a monedei naŃionale,
scăderea accentuată a încasărilor din export, creşteri bruşte ale importurilor de
produse alimentare din export, creşteri bruşte ale importurilor de produse
alimentare şi petrol, criza economică actuală, modificări majore ale politicii
economice (exemplu: reducerea barierelor comerciale sau modificarea preŃului
energiei) etc.
În abordarea riscului de Ńară se au în vedere cel puŃin
următoarele considerente:
- natura riscului (ce anume este supus riscului: împrumut sau investiŃie
directă);
- termenul de expunere la risc (termen scurt, mediu, lung);
- tipul debitorului (agent economic cu capital majoritar de stat sau privat);
- evenimentele care port genera risc (politice, sociale, economice);
- probabilitatea de realizare a evenimentelor menŃionate;

165
Dedu Vasile, Gestiune şi audit bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;
166
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
167
Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo, Managementul bancar. Caracteristici,
2003;

164
Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco, Bucureşti, 2003;
168
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,

2003;

165
- evaluarea şi prognozarea riscului;
- căi de evitare şi diminuare a riscului.
Pierderile înregistrate ca urmare a materializării riscului de Ńară sunt
percepute ca diferenŃă între veniturile preconizate a fi realizate şi veniturile efectiv
realizate în urma derulării afacerilor supuse riscului de Ńară. Aceste pierderi pot fi:
pierderi de oportunităŃi: generate de blocarea profiturilor realizate din
plasamente;
costuri suplimentare: ocazionate de adoptarea unor strategii de diminuare
sau de evitare a efectelor negative generate de materializarea riscurilor;
pierderi totale reale: reprezentate de volumul capitalului investit ce nu mai
poate fi recuperat din Ńara gazdă.
Analiza riscului de Ńară presupune o evaluare a premiselor care stau la baza
modificărilor din mediul intern sau extern. Fără o cunoaştere de plină a situaŃiei
economice şi politice din Ńara gazdă nu se poate anticipa care va fi reacŃia
economiei acestei Ńări la schimbările bruşte intervenite la nivel mondial.

U12.3. Factorii care influenŃează riscul de Ńară


Riscul de Ńară se află sub incidenŃa mai multor elemente: economice,
sociale şi politice, factorii care influenŃează nivelul riscului de Ńară putând fi
grupaŃi în mai multe clase astfel:169
a) după natura lor: factori economici, factori noneconomici;
b) după posibilităŃile de previzionare: factori previzibili,
factori imprevizibili;
c) după intensitatea acŃiunii exercitate: factori dominanŃi, factori
secundari;
d) după modul de acŃiune: factori sistematici, factori aleatori;
e) după durata de exercitare a influenŃei: factori de durată, factori
conjuncturali.
Multitudinea de factori care influenŃează nivelul riscului de Ńară se pot
grupa în următoarele clase: factori de natură macroeconomică, factori de natură
politică (interni şi externi).
A.Factori de risc de natură macroeconomică170
1.Politica macroeconomică priveşte modul în care administraŃia publică,
statul, poate influenŃa economia, procesele şi fenomenele economice. Impactul
măsurilor macroeconomice diferă în funcŃie de tipul de Ńară. De pildă, în Ńările în
curs de dezvoltare măsurile macroeconomice au un impact mult mai rapid şi mai
puternic decât în Ńările dezvoltate.

169
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;
170
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
Exemplu:
Modificările cursului de schimb sau ale politicii monetare conduc la
schimbarea mult mai rapidă a preŃurilor într-un mediu inflaŃionist comparativ cu
unul neinflaŃionist sau cu un nivel al inflaŃiei mai scăzut; o modificare a cursului
de schimb îndreptată pentru combaterea inflaŃiei poate conduce rapid la creşterea
importurilor şi scăderea exporturilor şi implicit la înrăutăŃirea soldului
balanŃei comerciale şi de plăŃi externe.
2.Strategia comercială vizează măsurile referitoare la administrarea
situaŃiei comerciale în relaŃiile economice internaŃionale pentru
substituirea importurilor şi promovarea exporturilor. Substituirea importurilor
presupune politici vamale tarifare şi netarifare asupra produselor de import care se
consideră că se pot realiza şi pe piaŃa internă. Politicile de promovare a
exporturilor accentuează creşterea exporturilor care de obicei se realizează
prin menŃinerea unui curs de schimb competitiv şi / sau prin acordarea de
subvenŃii pentru export.
3.Rolul şi implicarea statului în economie. Remodelat sau chiar de-a
dreptul nou, statul rămâne ceea ce a fost dintotdeauna, un fascicul de funcŃii şi de
puteri diferite, chiar dacă mijloacele s-au modificat şi se modifică neîncetat.
4.Modul de formare a preŃurilor. Se au în vedere cele mai
importante preŃuri în economie, cum sunt: cursul de schimb, rata dobânzii, preŃul
de consum (cu deosebire al produselor alimentare), preŃul inputurilor
industriale, în special preŃul energiei, care de cele mai multe ori sunt controlate
de guvern. Din punct de vedere analizei riscului de Ńară şi a impactului pe
care acestea îl au asupra investiŃiilor străine se urmăreşte modul de acŃiune
al guvernelor prin controlul asupra acestor preŃuri, raŃionalizări şi subvenŃii
făcute în scopuri precise.
5.PriorităŃi în investiŃii. Pe parcursul execuŃiei unor proiecte de investiŃii
pot să apară dificultăŃi financiar – valutare care determină încetinirea sau
chiar stagnarea temporară şi implicit sporirea costurilor acestora. EficienŃa
investiŃiilor străine directe stă la baza tuturor analizelor privind riscul de Ńară.
Din punct de vedere al riscului de Ńară, eficienŃa investiŃiilor străine directe are în
vedere pe de o parte analiza performanŃelor economice ale fiecărui proiect iar, pe
de altă parte, aprecierea conjuncturii macroeconomice.
6.Structura financiară. Plasamentele financiare antrenează de regulă
transferuri mari de fonduri. Pentru a se asigura această mobilizare de fonduri este
necesară şi o structură financiară care să servească dezvoltării durabile în
Ńara gazdă. Sursele pentru investiŃii sunt economiile private,
economiile guvernamentale şi cele străine a căror structură depinde de nivelul de
dezvoltare a fiecărei Ńări. Este cert că pentru a realiza un nivel optim al ratei
investiŃiilor, respectiv 20-30% din produsul intern brut, accentul trebuie pus pe
economiile interne.
B.Factori de risc de natură politică171
Printre factorii politici care pot influenŃa mărimea riscului de Ńară se
pot include:
a) Factorii politici interni
DemocraŃie alternativă. Trăsăturile fundamentale ale acestui tip de
guvernare sunt:
171
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
un guvern/executiv să nu fie în funcŃie mai mult de două legislaturi
succesive;
alegeri libere şi corecte pentru legislativ şi executiv, determinate de
constituŃie;
prezenŃa activă a mai multe partide politice şi o opoziŃie viabil ă;
dovada verificărilor şi a balanŃei dintre cele trei elemente ale
guvernării: executiv, legislativ şi justiŃie;
existenŃa unei justiŃii independente;
protecŃia libertăŃilor persoanei prin prevederi constituŃionale sau
alte garanŃii legale.
DemocraŃie dominantă. Trăsăturile fundamentale ale democraŃiei
dominate sunt:
un guvern / executiv care să fie în serviciu mai mult de două legislaturi
succesive;
alegeri libere şi corecte pentru legislativ şi executiv, determinate de
constituŃie sau de lege;
prezenŃa activă a mai multe partide politice;
dovada verificărilor şi a balanŃei dintre executiv, legislativ şi justiŃie;
dovada unei justiŃii independente;
dovada protecŃiei libertăŃilor persoanei.
De facto172 un partid stat. Trăsăturile esenŃiale ale unei astfel de
guvernări sunt:
un guvern / executiv care să fie în serviciu mai mult de două legislaturi
succesive, sau unde sistemul politic / electoral este intenŃionat sau
distorsionat astfel încât să asigure dominaŃia unei guvernări particulare;
administrarea reglementării alegerilor ca şi determinarea de constituŃie sau
de lege (statute, regulament);
dovada restricŃiilor asupra partidelor politice care nu se află la guvernare,
stânjenirea liderilor sau susŃinătorilor partidelor politice care nu se află
la guvernare, impedimentele create şi obstacolele provocate numai de partidele
politice care nu sunt la guvernare, frauda electorală, etc.
De iure173 un partid stat. Identificarea trăsăturii unui partid stat de iure
este:
cerinŃă constituŃională este aceea să existe numai un partid de
guvernământ;

172
De facto este o expresie latină care înseamnă „referitor la faptă”. În justiŃie este folosită
cu înŃelesul „în practică, dar nu neapărat condiŃionat de lege” sau „în practică, dar fără
reglementare legală”. Este de obicei folosit ca opus al termenului de jure (care înseamnă
„reglementat de lege”) care se foloseşte în materie de lege, administraŃie, sau tehnică (în
standarde). Termenul „de facto” cu referire la guverne a fost creat după ce ConstituŃia
Argentinei folosea ca referire la guvernări ilegale (Ńări pe care Argentina nu le recunoştea
oficial ca state), termenul „guvernări de facto”. Termenul de facto poate fi de asemenea folosit
când nu există o lege sau standard relevant, ci numai o practică bine stabilită, dar nu universală.
173
De iure (de drept), spre deosebire de facto, înseamnă recunoaşterea deplină de către un stat a
unui alt stat sau guvern.

167
nevoia existenŃei câtorva recunoaşteri legale ale opoziŃiei politice.
Autarhie174. Trăsăturile unei guvernări autarhice sunt:
conducerea unui stat de către o singură persoană, nelipsită de
existenŃa câtorva privilegii, putere militară serioasă sau drept moştenit;
într-o autarhie, conducerea puternică face pe plac în câteva procese quasi-
democratice. În cele mai multe forme dezvoltate, acestea permit partide politice
competente şi alegeri regulate, dreptul electoral (de vot), fundamental. într-un
ansamblu cu puteri legislative restrictive (apropiere de tipurile de guvernare de
iure sau de facto a unui partid de stat). Totuşi, trăsătura definitorie este că şeful
guvernului, conducerea este subiect de alegeri în care oponenŃii politici sunt
permişi, şi li se permite să se manifeste (să se opună).
b) Factori politici externi
Factorii care vizează instabilitatea politică în zonă. Declanşarea unui
război, modificarea frontierelor, loviturile de stat susŃinute din exterior
nu afectează numai Ńările unde acestea au loc, ci efectele acestora se propagă
negativ pe o arie mare în zonă, incluzând şi Ńările vecine care nu se află în conflict.
łările cu importanŃă strategică (geopolitică). Vizează Ńările care au o
poziŃie strategică din punct de vedere militar, resurse minerale de o
importanŃă deosebită. Aceste Ńări joacă un rol hotărâtor în zonă.
ApartenenŃa la grupări politice. Calitatea de membru al OECD sau al
Uniunii Europene permite accesul la resurse financiare şi asistenŃă financiară. în
alte condiŃii nu ar putea beneficia de accesul la aceste resurse.
Instabilitatea economică din exterior. Multe Ńări au legături econo mice,
comerciale şi de cooperare puternice. Dacă în cadrul uneia dintre aceste Ńări au loc
perturbări economice serioase, dereglări, crize, etc., cu certitudine efectele
acestora se răsfrâng şi asupra celorlalte Ńări independente.

U12.4. Analiza indicatorilor folosiŃi în analiza riscului de Ńară


Dimensionarea şi analiza riscului de Ńară se bazează pe un sistem de
indicatori economici şi sociali, ce pot fi structuraŃi astfel:
A. Indicatorii macroeconomici de rezultate:
1.PIB-ul pe locuitor exprimă gradul în care o Ńară exploatează factorii de
producŃie în scopul obŃinerii de bunuri şi servicii destinate pieŃei. În funcŃie
de valoarea PIB/locuitor se apreciază nivelul de dezvoltare a Ńării.175
2.EvoluŃia reală a PIB-ului - măsoară creşterea economică şi se analizează
în mod absolut, cât şi raportat la creşterea populaŃiei. Prezintă interes pentru
estimarea deplasărilor structurale în PIB (pe ramuri, pe categorii de venituri, pe

174
Autarhia este un termen care defineşte conceptul de autosuficienŃă economică sau de
economie închisă. Autarhia este un sistem economic complet autosuficient, care se bazează numai
pe propriile resurse şi este independent de piaŃa internaŃională. Într-un asemnea sistem, care poate
fi un stat, o regiune, o uniune de state, nu există relaŃii comerciale cu externul, iar
ecosistemul economic nu este în niciun fel influenŃat de schimbările internaŃionale. În
prezent situaŃiile de autarhie sunt extrem de rare. Coreea de Nord este condusă pe principii
autarhice. Structura economică modernă se bazează pe deschiderea faŃă de pieŃele externe, astfel
încât şansele unei Ńări de a trăi în izolare sunt practic nule.
175
Dudian Monica, Evaluarea riscului de Ńară, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999;
destinaŃii de cheltuieli), iar creşterile semnificative, în termeni reali, oferă şanse
mari ca economia să fie aptă de a-şi gestiona corect serviciul datoriei externe.
Valoare acestui indicator oferă informaŃii despre capacitatea unei Ńări de a-şi
servi datoria, deoarece serviciul datoriei externe înseamnă un transfer de venit
naŃional peste graniŃă.176
3.Formarea brută a capitalului. Nivelul şi evoluŃia sa caracterizează
 FBC
potenŃialul de creştere viitoare. Relevant este şi indicatorul:  PIBi1 deoarece
i
experienŃa a dovedit că o creştere a acestui raport precede apariŃia dificultăŃilor în
achitarea datoriei externe.
4.Deficitul bugetar ca procent în PIB. Este un indicator de ,,sănătate” al
economiei. Un deficit ce depăşeşte 1-3% implică o creştere a masei monetare,
creditului şi a inflaŃiei, iar în consecinŃă inflaŃia se accelerează şi se înrăutăŃeşte
situaŃia balanŃei de plăŃi.
5.InflaŃia indică gradul de stabilitate a preŃurilor. Se utilizează indicele
preŃurilor bunurilor de consum, indicele preŃurilor producŃiei industriale, indicele
deflator al produsului intern brut. Cel mai exact, dar nu cel mai prompt este
indicele deflator al PIB. Se recomandă utilizarea mai multor indicatori, precum şi
mărimea evoluŃiei salariilor reale, nivelul dobânzilor şi piaŃa muncii
(rigiditatea salariilor, presiunea sindicală etc.), fenomene care pot influenŃa
inflaŃia.177
6.Indicatorii structurii financiare - reflectă costul capitalului şi gradul în
care sistemul financiar încurajează formarea economiilor interne. Cei mai
importanŃi indicatori sunt:178
economii/PNB, greu de obŃinut în practică; de obicei economiile se
calculează astfel:
ECONOMII = investiŃii + creşterea stocurilor + exporturi - importuri + taxe
- cheltuieli guvernamentale
rata reală a dobânzii este dificil de determinat din cauza faptului că
depinde de indicatorul cu care este apreciată inflaŃia.
7.AlŃi indicatori macroeconomici:
resursele economice, umane şi de capital;
structura populaŃiei ocupate;
eficenŃa exploatării resurselor economice;
mărimea şi structura economiilor: economii/PNB, rata reală a dobânzii;
mărimea şi structura investiŃiilor: investiŃii brute/PIB, raportul investiŃii
interne brute/economii interne brute, eficienŃa economică a investiŃiilor noi;
creşterea masei monetare;
indicatori ai calităŃii forŃei de muncă, şomajul şi dezechilibrele structurale,
mortalitatea infantilă, speranŃa medie de viaŃă;

176
Dudian Monica, Evaluarea riscului de Ńară, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999;
177
Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
178 Dudian Monica, Evaluarea riscului de Ńară, Ed. All Beck, Bucureşti,
1999;

169
2003;

179 Dudian Monica, Evaluarea riscului de Ńară, Ed. All Beck, Bucureşti,
1999;

169
nivelul veniturilor pe locuitor;
indicatori ai nivelului de trai.
B. Indicatori ai balanŃei de plăŃi179
SituaŃia balanŃei de plăŃi reflectă capacitatea unei Ńări de a obŃine
valuta necesară acoperirii datoriei externe şi vulnerabilitatea respectivei Ńări la
şocurile externe. Cei mai importanŃi indicatori, din perspectiva analizei
riscului de Ńară sunt:
1. indicatori care reflectă performanŃa comerŃului exterior:
-ritmurile de creştere a exporturilor şi importurilor;
-elasticitatea cererii în funcŃie de venit pentru produsele importate;
-elasticitatea cererii în funcŃie de venit pentru produsele exportate;
-gradul acoperirii importurilor prin exporturi;
supraevaluarea cursului de schimb.
Aceşti indicatori caracterizează strategia guvernului în a asigura excedente
de cont curent care să permită acoperirea serviciului datorie externe.
2. Indicatorii volatilităŃii veniturilor externe oferă informaŃii cu privire la
capacitatea economiei de a suportaşocuri externe. Cei mai importanŃi
indicatori sunt:
-ponderea exportului către principalii parteneri în total export;
-dependenŃa de export (raport între valoarea exporturilor la principalele
categorii, faŃă de total export);
-importul de bunuri şi servicii raportat la PIB;
-ponderea importului de bunuri şi servicii neesenŃiale în total import;
-ponderea importurilor de resurse energetice;
-ponderea importurilor produselor alimentare.
Unii dintre indicatori (ca de exemplu ponderea principalelor Ńări, a
principalelor produse în total export) indică sensibilitatea exporturilor la
schimbările externe. Cu cât gama produselor exportate este mai mare şi
destinatarii mai mulŃi, vulnerabilitatea la risc a economiei este mai redusă.
3. Indicatori care reflectă sustenabilitatea deficitului de cont curent şi
anume :
-raportul între soldul contului curent şi încasările în contul curent;
-soldul contului curent raportat la PIB.
O valoare puternic negativă a primului indică o slăbiciune a economiei.
C. Indicatori ai datoriei externe
ExperienŃa mondială (Brazilia, America Latină, Asia de Sud- Est) dovedeşte
că există un prag optim de îndatorare pentru o economie naŃională. Criza de
lichidităŃi agravează riscul de Ńară. Dintre indicatorii urmăriŃi:

179Dudian Monica, Evaluarea riscului de Ńară, Ed. All Beck, Bucureşti,


1999;

170
Volumul datoriei externe/Produsul Intern Brut, indicator care prin
creştere indică o împovărare a economiei. Interpretarea valorii trebuie corelată cu
strategia economică, ritmul creşterii PIB, soldul balanŃei comerŃului exterior,
structura datoriei, evoluŃia dobânzilor pe piaŃa externă etc.
Volumul datoriei externe/Volumul exportului, care indică capacitatea
exportului de a finanŃa obligaŃiile. Se consideră ca limite ale indicatorului:
– sub 100% economii slab îndatorate
– 100-200% nivel critic al îndatorării
– peste 200% Ńări puternic îndatorate
Totalul dobânzilor plătite/Volumul exporturilor indică capacitatea
economiei naŃionale de a suporta costurile îndatorării; valori de până la 10%
indică un nivel sustenabil, între 10-20% - datorie mare, iar peste 20% apare riscul
neplăŃii şi agravează nivelul riscului de Ńară.
Volumul datoriilor bancare/Volumul exporturilor indică capacitatea
susŃinerii datoriilor din oferta externă a unei economii. Se apreciază că un nivel
sub 75% este redus, între 75-150% nivelul este critic, iar peste 150% - un nivel
alarmant.
AlŃi indicatori ai datorie externe:
-datoria raportată la amortizarea datoriei;
-serviciul datoriei publice pe termen mediu raportat la exportul de bunuri şi
servicii;
-datoria externă pe termen scurt raportată la datoria externă totală;
-structura datoriei externe pe scadenŃe şi creditori; intrările de capital
raportate la serviciul datoriei externe.

U12.5. Metode de evaluare a riscului de Ńară


Măsurarea riscului de Ńară începe să se dezvolte pe măsura extinderii
activităŃilor bancare în străinătate deci, începuturile se pot fixa cam în
secolul XIV, în plin ev mediu. Chiar dacă nu există o teorie şi o metodologie
constituită sistematic, fiecare bancă evalua clienŃii şi plasamentele din străinătate.
Totuşi, în principal, aprecierile se bazau pe experienŃa, intuiŃia şi informaŃiile
deŃinute de funcŃionarii bancari.
1.Sursele de informaŃii180
Măsurarea riscului de Ńară este în mai mare măsură o operaŃiune de natură
calitativă, dar se bazează pe elemente cantitative, precum şi pe elemente relativ
subiective de apreciere.
Dintre sursele de date utilizate în fundamentarea riscului de Ńară se
pot enumera:
Statisticile internaŃionale ale FMI, BM, OECD, OMS, FAO, EUROSTAT
etc.;

180 Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;

171
Statisticile naŃionale (pentru România: Anuarul statistic,
Anuarul Demografic, Anuarul ComerŃului Exterior, Anuarul Turistic, Buletinul
Statistic Lunar, Buletinul ComerŃului Exterior, Buletinul de PreŃuri, AMIGO-
Ancheta asupra forŃei de muncă în gospodării, ABF – Ancheta Bugetelor de
Familie, etc.);
PublicaŃiile economice (Anuarul BNR, publicaŃii precum: Adevărul
Economic, Tribuna Economică, Economistul, Ziarul financiar, Bursa etc.);
Rapoartele şi studii ale instituŃiilor specializateîn evaluarea riscului de Ńară;
AgenŃiile de presă;
AsociaŃii profesionale (AGER – AsociaŃia Generală a Economiştilor
din România, AGIR – AsociaŃia Generală a Inginerilor din România
Generală a Inginerilor din România);
Presa naŃională şi regională;
InformaŃii culese special prin documentare în Ńara de evaluat.
2.Sisteme de evaluare a riscului de Ńară181 2.1.Procedee
formale. Un procedeu simplu are în vedere:
selectarea unui număr de indicatori relevanŃi, ca de exemplu: rata creşterii
PIB, gradul de îndatorare, rata inflaŃiei etc;
se plasează pe o scală (de ex. de la 0 la 10), fiecare variabilă individuală;
se calculează scorul prin însumarea punctelor acordate. Scorul se poate
exprima şi procentual.
Un astfel de exemplu este lista de control elaborată de James Thornblade,
listă în care pentru fiecare Ńară indicatorii economico-financiari primesc o notă de
la 1 la n, n fiind numărul total de Ńări, apoi valorile atribuite fiecărei variabile sunt
combinate într-un scor total. Cu cât este mai redus acest scor, riscul de Ńară este
mai redus.
Dintre avantajele acestor sisteme de evaluare:
au în vedere o multitudine de factori şi indicatori;
asigură comparabilitatea între Ńări prin ordonarea acestora în funct ¸ie de
gradul lor de risc;
funcŃionează ca sisteme “expert”, deci ca sisteme concepute de
analişti, dar care după validare pot fi extinse în zona aplicabilităŃii;
sunt rapide;
valorifică experienŃa diferitelor Ńări;
sunt mai puŃin costisitoare.
Dintre dezavantajele metodei se pot aminti: nu poate lua în considerare
evenimentele recente, încă neincluse în publicaŃii, este puternic influenŃată de
subiectivitatea analiştilor, depinde de disponibilitatea informaŃiilor, dependenŃa
puternică de trecut.
2.2.Procedee statistice. Tehnicile statistice principale includ: analiza
comparativă, modelul probabilistic, modelul logistic şi modelul experimental, etc.
181 Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie, Ed. ASE, Bucureşti,
2003;

172
Metodologia folosită constă în selectarea unui eşantion de Ńări, pentru o anumită
perioadă de timp, şi împărŃirea acestora în două categorii: Ńări are au întâmpinat
dificultăŃi în onorarea serviciului datoriei şi Ńări care şi-au onorat, conform
contractelor, datoria externă. Apoi, sunt căutate variabilele care pot fi determinate
în delimitarea între cele două categorii. Variabilele sunt ulterior integrate într-o
funcŃie de probabilitate din prelucrarea căreia se poate estima probabilitatea
încetării de plată.
Exemplu:
În anul 1976, pentru perioada 1961-1974 pentru 64 de Ńări, Grinols a
identificat cinci indicatori semnificativi statistici: serviciul datoriei / rezerve;
datoria externă rambursată / serviciul datoriei; serviciul datoriei / împrumuturi;
datoria externă / PIB; datoria externă / exporturi.
În anul 1977, Mayo şi Barrett au elaborat, pe baza observaŃiilor statistice, un
model de alarmare rapidă pentru Banca de Export-Import a SUA. Autorii au
analizat 48 de Ńări pe parcursul anilor 1960-1975 şi au luat în considerare
şase indicatori consideraŃi semnificativi: datoria externă
rambursată/exporturi, rezerve/importuri, formarea brută a capitalului fix/PIB,
importuri/PIB, poziŃia de rezervă la FMI/importuri, creşterea preŃurilor bunurilor
de consum.
În anul 1977, Feder şi Just au elaborat un model bazat pe 238 de observaŃii
efectuate pentru 30 de Ńări, din care 11 au avut probleme cu rambursările la termen
şi au solicitat reeşalonări. Variabilele modelului au fost: serviciul datoriei,
rezerve/importuri, PNB/loc., datoria/amortizarea datoriei, intrări de
capital/serviciul datoriei externe, creşterea exporturilor.
Ulterior echipa a ajuns la concluzia că semnificativi sunt: serviciul
datoriei/exporturi, importuri/rezerve, PNB/locuitor.
Un alt caz, Kharas aplică tehnica statistică experimentală pentru perioada
1965-1976 prin includerea a 43 de Ńări cu 30 de cazuri de reeşalonare. Au
fost incluşi ca indicatori: serviciul datoriei/PIB, intrări de capital nete şi
amortizări/PIB, populaŃie/PIB, investiŃii/PIB.4
2.3.Sisteme de alarmare rapidă. Aceste sisteme, spre deosebire de cele
precedente care se bazează pe estimarea riscului pe analiza datelor pe serii lungi
de timp, efectuează predicŃii pentru un orizont de timp scurt şi au ca
obiectiv identificarea dificultăŃilor concomitent cu producerea lor.
Dintre factorii de alarmare se pot enumera:
a)în domeniul strategiei economice: schimbarea guvernului sau iminenta
schimbare, remanierea guvernamentală, mişcări sociale.
b)calitatea managementului macro: creşterea şi accelerarea creditului
intern, accelerarea creşterii masei monetare, accelerarea inflaŃiei, modificări
ale ratei de schimb a monedei naŃionale, creşterea rapidă a deficitului
bugetar, neîndeplinirea criteriilor de performanŃă impuse de organisme
financiare internaŃionale (de ex. FMI).
c)posibilitatea unei crize de lichiditate, evidenŃiată de: ritmul
creşterii comerŃului exterior (îndeosebi evoluŃia soldului balanŃei), modificarea
rezervelor, aglomerarea scadenŃei creditelor, accentuarea vizibilă a contractării de
credite pe termen scurt;
d)factorii de alarmare aferenŃi poverii datoriei: creşterea rapidă

173
a datoriei externe, neînsoŃită de creştere economică, creşterea rapidă a
raportului

174
dintre datoria externă şi încasări în contul curent, sporirea nevoii de finanŃare
externă.
2.4.Modele probabiliste. În măsurarea riscului de Ńară se are în
vedere evaluarea corectă a probabilit ăŃii de apariŃie a unor evenimente
capabile să influenŃeze negativ capacitatea de plată a datoriei externe. Estimarea
se bazează pe o listă de factori care pun în evidenŃă dependenŃa dintre mediul
economic şi cel politic al unei Ńări. Lista factorilor se completează cu
răspunsuri la întrebări precum:
care este probabilitatea de apariŃie a unei situaŃii nefavorabile; de exemplu
un război civil în România pe teme etnico-teritoriale.
când există cea mai mare probabilitate de apariŃie a evenimentului?
Se oferă o estimare a orizontului de timp.
care este probabilitatea de materializare a componentelor riscului de Ńară
dacă se produce o situaŃie adversă?
care este probabilitatea de suspendare a plăŃilor? Această probabilitate
depinde de natura situaŃiei şi tipul de risc. De exemplu, în cazul unui
război probabilitatea este mai mare decât în cazul unor mişcări sindicale.
când există cea mai mare probabilitate de apariŃie a reeşalonării,
renegocierii sau refuzului de plată?
Pe baza răspunsurilor la cele cinci întrebări se pot combina rezultatele într-
un indice sintetic de risc, pe baza căruia se pot alcătui clasamente de Ńări. Metoda
prezintă avantajul accesibilităŃii, dar şi dezavantajul subiectivităŃii, căci se bazează
pe aşa numitele probabilităŃi subiective şi nu cele frecventiste determinate pe
observaŃii statistice.

Întrebări facultative
1. Ce este riscul de Ńară?
2.Care sunt evenimentele care influenŃează riscul de Ńară?
3.Care sunt factorii care influenŃează riscul de Ńară?
4.Care sunt factorii de risc de natură macroeconomică?
5.Care sunt factorii de risc de natură politică?
6.Care sunt indicatorii folosiŃi în analiza riscului de Ńară?
7.Care sunt metodele de evaluare a riscului de Ńară?

U12.6. Test de autoevaluare


1)Riscul de Ńară reprezintă:
a. expunerea la pierderi ce pot apărea în activitatea de producŃie, cauzate de
evenimente specifice care sunt, cel puŃin parŃial, sub controlul firmei producătoare;
Timp de lucru : 20
min b. expunerea la pierderi ce pot apărea într-o afacere cu un partener străin,
Punctaj : 100 cauzate de evenimente specifice care sunt, cel puŃin parŃial, sub controlul guvernului Ńării
partenerului;
c. expunerea la pierderi ce pot apărea în activitatea financiară, cauzate de
evenimente specifice care sunt, cel puŃin parŃial.
2)Ev
enimentele care, de regulă, influenŃează riscul de Ńară sunt de natură: (5 puncte)
a. politică, socială şi economică;
b valutară, financiară şi economică;
c. socială, bancară şi fiscală.

(5 puncte)
3)În abordarea riscului de Ńară se au în vedere cel puŃin următoarele considerente:
a. natura riscului şi termenul de expunere la risc;
b. tipul debitorului;
c.evenimentele care pot genera risc şi probabilitatea de realizare a acestor
evenimente;
d. evaluarea şi prognoza riscului;
e.căi de evitare şi diminuare a riscului.
(5 puncte)
4)Pierderile înregistrate ca urmare a materializării riscului de Ńară pot fi:
a. pierderi de oportunităŃi generate de blocarea profiturilor realizate
din plasamente;
b. costuri suplimentare ocazionate de adoptarea unor strategii de diminuare sau
de evitare a efectelor negative generate de materializarea riscurilor;
c. pierderi totale reale reprezentate de volumul capitalului investit ce nu mai
poate fi recuperat din Ńara gazdă.
(5 puncte)
5)Factorii sub a căror incidenŃă se află riscul de Ńară pot fi grupate în următoarele
clase:
a. după natura lor: factori economici, factori noneconomici;
b. după posibilităŃile de previzionare: factori previzibili, factori imprevizibili;
c. după intensitatea acŃiunii exercitate: factori dominanŃi, factori secundari;
d. după modul de acŃiune: factori sistematici, factori aleatori;
e.după durata de exercitare a influenŃei: factori de durată, factori conjuncturali.
(5 puncte)
6)Factorii politici externi sunt:
a. factorii care vizează instabilitatea politică în zonă;
b. Ńările cu importanŃă strategică (geopolitică);
c. fluctuaŃiile cursului de schimb;
d. apartenenŃa la grupări politice; a
.
e. instabilitatea economică din exterior.
1
7)Factori de risc de natură macroeconomică: ,
1.politica macroeconomică; 2
2.strategia comercială; ,
3.rolul şi implicarea statului în economie; 4
4.modul de formare a preŃurilor; ,
5.priorităŃi în investiŃii; 5
6.structura financiară. ,
Varianta corectă este: 6
b. 1,2,3,4,5,6
c.1,2,3,4,5
(5 puncte)
8)Indicatorii macroeconomici de rezultate sunt:
a. PIB-ul pe locuitor şi evoluŃia reală a
acestuia;
b. formarea brută a capitalului;
c. deficitul bugetar ca procent în PIB;
d. inflaŃia şi indicatorii structurii financiare;

(5 puncte)
e. alŃi indicatori macroeconomici: resursele economice, umane şi de
capital, structura populaŃiei ocupate, mărimea şi structura economiilor şi investiŃiilor,
creşterea masei monetare, nivelul venitului pe locuitor, etc.
(5 puncte)
9)Indicatori ai balanŃei de plăŃi sunt:
a. indicatori care reflectă performanŃa comerŃului exterior;
b. indicatorii volatilităŃii veniturilor externe;
c. indicatori care reflectă sustenabilitatea deficitului de cont curent.
(5 puncte)
10)Indicatorii datoriei externe sunt:
a. volumul datoriei externe/Produsul Intern Brut;
b. volumul datoriei externe/Volumul exportului;
c. totalul dobânzilor plătite/Volumul exporturilor;
d.volumul datoriilor bancare/Volumul exporturilor;
e.alŃi indicatori ai datorie externe.
(5 puncte)
11) Sisteme de evaluare a riscului de Ńară sunt:
a. procedee tehnice, procedee statistice şi modelele de analiză factorială;
b. procedee formale, sistemele de alarmare rapidă şi modelele probabiliste;
c. procedee formale, procedee statistice, sistemele de alarmare rapidă şi
modelele probabiliste;
(5 puncte)
12) Ce mai importanŃi indicatori ai volatilităŃii veniturilor externe sunt:
a. ponderea exportului către principalii parteneri în total export;
b.dependenŃa de export (raport între valoarea exporturilor la principalele
categorii, faŃă de total export);
c. importul de bunuri şi servicii raportat la PIB;
d.ponderea importurilor de resurse energetice;
e. ponderea importurilor produselor alimentare.
(5 puncte)
13) Indicatorii care reflectă sustenabilitatea deficitului de cont curent sunt :
a. raportul între soldul contului curent şi încasările în contul curent;
b. soldul contului curent raportat la PIB;
c. soldul creditor înregistrat la sfârşitul anului.
(5 puncte)
14) Indicatorii care reflectă performanŃa comerŃului exterior sunt:
a. ritmurile de creştere a exporturilor şi importurilor;
b.e lasticitatea cererii în funcŃie de venit pentru produsele
importate; c.elasticitatea cererii în funcŃie de venit pentru produsele
exportate;
d. gradul acoperirii importurilor prin exporturi;
(5 puncte)
e. supraevaluarea cursului de schimb.

15) AlŃi indicatori ai datorie externe sunt consideraŃi :


a.datoria raportată la amortizarea datoriei;
b.serviciul datoriei publice pe termen mediu raportat la exportul de bunuri şi
servicii;
c.datoria externă pe termen scurt raportată la datoria externă totală;
d.structura datoriei externe pe scadenŃe şi creditori;
e. intrările de capital raportate la serviciul datoriei externe.
(5 puncte)
16)Dintre sursele de date utilizate în fundamentarea riscului de Ńară se pot enumera:
1.Statisticile internaŃionale ale FMI, BM, OECD, OMS, FAO, EUROSTAT etc.;
2.Statisticile naŃionale (pentru România: Anuarul statistic, Anuarul
Demografic,
Anuarul ComerŃului Exterior, Anuarul Turistic, Buletinul Statistic Lunar,
Buletinul ComerŃului Exterior, Buletinul de PreŃuri, AMIGO-Ancheta asupra forŃei
de muncă în gospodării, ABF – Ancheta Bugetelor de Familie, etc.);
3.PublicaŃiile economice (Anuarul BNR, publicaŃii precum: Adevărul
Economic, Tribuna Economică, Economistul, Ziarul financiar, Bursa etc.);
4.Rapoartele şi studii ale instituŃiilor specializate în evaluarea riscului de
Ńară; 5.AgenŃiile de presă;
6.AsociaŃii profesionale (AGER – AsociaŃia Generală a Economiştilor din
România, AGIR – AsociaŃia Generală a Inginerilor din România Generală a
Inginerilor din România);
7.Presa naŃională şi regională;
8.InformaŃii culese special prin documentare în Ńara de evaluat.
Varianta corectă este:
a. 1,2,4,5,6,7,8
b. 1,2,3,4,5,6,7,8
c.1,2,3,4,5,6,7,8
(5 puncte)
17)Sisteme de evaluare a riscului de Ńară prezintă următoarele
avantaje:
a. au în vedere o multitudine de factori şi indicatori;
b. asigură comparabilitatea între Ńări prin ordonarea acestora în funcŃie
de gradul lor de risc;
c. funcŃionează ca sisteme “expert” care după validare pot fi extinse în
zona aplicabilităŃii;
d. sunt rapide şi valorifică experienŃa diferitelor Ńări;
e. sunt mai puŃin costisitoare.
(5 puncte)
17)Factorii de alarmare pot fi:
a.în domeniul strategiei economice: schimbarea guvernului sau
iminenta schimbare, remanierea guvernamentală, mişcări sociale;
b.calitatea managementului macro: creşterea şi accelerarea creditului
intern, accelerarea creşterii masei monetare, accelerarea inflaŃiei, modificări
ale ratei de schimb a monedei naŃionale, creşterea rapidă a deficitului
bugetar, neîndeplinirea criteriilor de performanŃă impuse de organisme
financiare internaŃionale;
c.posibilitatea unei crize de lichiditate, evidenŃiată de: ritmul creşterii
comerŃului exterior (îndeosebi evoluŃia soldului balanŃei), modificarea rezervelor,
aglomerarea scadenŃei creditelor, accentuarea vizibilă a contractării de credite pe
termen scurt;
d.factorii de alarmare aferenŃi poverii datoriei: creşterea rapidă a
datoriei externe, neînsoŃită de creştere economică, creşterea rapidă a
raportului dintre datoria externă şi încasări în contul curent, sporirea nevoii
de finanŃare externă;
e. în activitatea firmei: reducerea vânzărilor, nerecuperarea creditelor, creşterea
rapidă a creditelor, criteriilor de performanŃă impuse de organisme financiare,
sporirea nevoii de finanŃare.
(5 puncte)
TOTAL 90 PUNCTE + 10 PUNCTE OFICIU = 100 PUNCTE

U12.7. Rezumat
e referitoare la analiza riscului de Ńară, factorii care influenŃează riscul de Ńară, indicatorii folosiŃi în analiza riscului
u fost prezentate evenimentele care de regulă influenŃează riscul de Ńară şi au fost prezentaŃi factorii de risc de n
olosiŃi în analiza riscului de Ńară, precum şi metodele de evaluare a riscului de Ńară. Printre indicatori au fost menŃ
ai balanŃei de plăŃi, indicatori ai datoriei externe, iar printre metodele de evaluare a
Structura acestei unităŃi v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală a cunoştinŃelor

Bibliografie minimală
1. Băcescu Marius, Hanc Elena Silvia, Macroeconomia riscului de
Ńară, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.19, 27, 81, 105;
2. Bătrâncea Maria, Risc şi faliment, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003,
pag.37;
3. Coşea Mircea, Nastovici LuminiŃa, Evaluarea riscului de Ńară, Ed.
Gold Print, Braşov, 1999, pag. 7, 130;
4. Dudian Monica, Evaluarea riscului de Ńară, Ed. All Beck, Bucureşti,
1999, pag.1, 15, 31;
5. Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în economie,
Ed. ASE, Bucureşti, 2003, pag.120;
6. Păun Cristian, Păun Laura, Riscul de Ńară, Ed. Economică, Bucureşti,
1999, pag. 15, 129, 159, 197;
7. Prunea Petru, Riscul în activitatea economică, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003, pag.201.

Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare


1.b 2.a,b,c 3.a,b,c,d, 4.a,b,c 5.a,b,c,d,
e e
6.a,b,d 7.b 8.a,b,c,d, 9.a,b,c 10.a,b,c,d
e ,e
11.c 12.a,b,c,d, 13.a,b 14.a,b,c,d, 15.a,b,c,d
e e ,e
16.b 17.a,b,c,d, 18.a,b,c,d
e
BIBLIOGRAFIE

1. Achim Violeta, Analiză economico-financiară, Ed. Risoprint, Cluj-


Napoca, 2010;
2. Andronic B.C., PerformanŃa firmei, Ed. Polirom, Iaşi, 2000;
3. Anghel Ion, Eduard Dinu, Strategia şi analiza economico – financiară a
firmei, Ed. ASE, Bucureşti, 2007;
4. Avare Ph., G.Legros, L.Ravary, P.Lemonnier, Gestiune şi analiză
financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 2002;
5. Badea Dumitru (coordonator), Manualul agentului de asigurări, Ed.
Economică, Bucureşti, 2008;
6. Băcescu Marius, Hanc Elena Silvia, Macroeconomia riscului de
Ńară, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;
7. Băiescu Alin Tudor, Asigurările de viaŃă la debutul mileniului, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 2005;
8. Bătrâncea Maria, Risc şi faliment, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003;
9. Bărbulescu C., Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică,
Ed. Economică, Bucureşti, 2003;
10. Brezeanu Petre (coordonator), Analiză financiară, Ed. Meteor Press,
Bucureşti, 2007;
11. Buglea Alexandru, Analiza situaŃiei financiare a întreprinderii, Ed.
Mirton, Timişoara, 2004;
12. Burja Camelia, Analiză economico-financiară. Aspecte metodologice
şi aplicaŃii practice, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2009;
13. Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică,
Bucureşti, 2005;
14. Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Cărunru Genu,
Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Ed. Universitaria, Craiova,
2005;
15. Căruntu Constantin, Analiza economico-financiară a firmei.
Concepte. Metode şi AplicaŃii, Ed. Universitaria, Craiova, 2005;
16. Ceocea Costel, Riscul în activitatea de management, Ed. Economică,
Bucureşti, 2010;
17. Ciobanu A., Analiza performanŃei întreprinderii, Ed. ASE, Bucureşti,
2006;
18. Cişmaşu Irina, Riscul. Element în fundamentarea deciziei. Concept.
Metode. AplicaŃii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;
19. Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Ed.
Dimitrie Cantemir, Tg-Mureş, 1997;
20. Ciocoiu Nadia, Managementul riscului în afaceri şi proiecte, Ed.ASE,
Bucureşti, 2006;

180
21. Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici
internaŃionale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000;
22. Coşea Mircea, Nastovici LuminiŃa, Evaluarea riscului de Ńară, Ed.
Gold Print, Braşov, 1999;
23. Deaconu Petre, Creditare bancară, Ed. FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2008;
24. Dedu Vasile, Gestiune şi audit bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;
25. DănuleŃiu Adina Elena, Analiza echilibrului financiar al firmei,
Ed. Aeternitas, Alba Iulia, 2009;
26. Druică Elena, Risc şi afaceri, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
27. Dudian Monica, Evaluarea riscului de Ńară, Ed. All Beck, Bucureşti,
1999;
28. Galiceanu Ion, Galiceanu Mihaela, Asigurări interne şi internaŃionale,
Ed. Spirit Românesc, Craiova, 1999;
29. Ghic GraŃiela, Grigorescu Carmen, Analiză economico-financiară.
Repere teoretice şi practice, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008;
30. HorobeŃ Alexandra, Managementul riscului în investiŃiile
internaŃionale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005;
31. Isaic-Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în
economie, Ed. ASE, Bucureşti, 2003;
32. Maniu Irina, Măsurarea şi analiza statistică a riscului în România, curs
în format digital, www.biblioteca-digitala.ase.ro;
33. Manolescu Gheorghe, Bănci şi credit, Ed. FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007;
34. Mihai Ilie, Velicu Ileana, Managementul riscurilor, Ed. Economică,
Bucureşti, 2008;
35. Negru Titel, Asigurări, ghid practic, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
36. Niculescu Maria, Diagnostic economic, Ed. Economică, Bucureşti,
2003;
37. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed. Economică, Bucureşti,
2003;
38. NiŃu Ion, Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000;
39. Olteanu Alexandru, Olteanu Florin, Badea Leonardo,
Managementul bancar. Caracteristici, Strategii, Studii de caz, Ed. Dareco,
Bucureşti, 2003;
40. Păun Cristian, Păun Laura, Riscul de Ńară, Ed. Economică, Bucureşti,
1999;
41. Piciu Gabriela Cornelia, Riscul în economie. AplicaŃii în domeniul
financiar-bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2008;
42. Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară.
Elemente teoretice şi studii de caz, Ed. Mirton Timişoara, 2009;
43. Popescu Dan Dumitru, Creating value through company analysis,
H'ART Publishing Science, Bucharest, 2007;
44. Prunea Petru, Riscul în activitatea economică, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003;
45. Roxin LuminiŃa, Gestiunea riscurilor bancare, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997;
46. Russu Corneliu, Albu Mădălina, Diagnosticul şi strategia firmei, Ed.
Tribuna Economică, Bucureşti, 2005;
47. Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică,
Bucureşti, 2006;
48. Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria
Craiova, 2008;
49. Spătaru Liviu, Analiza economico – financiară. Instrument al
managementului întreprinderilor, Ed. Economică, 2004;
50. Stoian Marian, Gestiunea investiŃiilor, http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=16&idb=;
51. Stoina Cristian Nicolae, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed.
Teora, Bucureşti, 2008;
52. Tănăsescu Paul, Şerbănescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa
Mariana, Novac Laura, Asigurări comerciale moderne, Ed. C.H.Beck, Bucureşti,
2007;
53. Vasilescu Ruxandra (coordonator), DicŃionar de termeni
economici, Ed. Polirom, Bucureşti, 2008;
54. Văcărel Iulian, Bercea Florian, Asigurări şi reasigurări, Ed. Expert,
1997;
55. Vâlceanu Gheorghe, Vasile Robu, Nicolae Georgescu, Analiza
economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.