Istoria filosofiei 3

Socrate constituie o rascruce mare in istoria filosofiei antice. Urmasii sai au format
doua ramuri: 1. Platon; 2. Micii socratici ( Scoala cinica, Scoala cineraica, Scoala
megarica). Toti acestia au preluat si dezvoltat un aspect al gandirii si chiar a
conduitei magistrului lor. Platon, mai cu seama, a realizat in opera sa o sinteza
creatoare, avand la baza toate ideile filosofice ( fisicaliste, gnoseologice, etice si
chiar teologice) de pana la el.

Platon ( 427-347 i. Hr.)

Opera lui Platon consta intr-un numar de 28 de dialoguri de dimensiuni variabile

precum si cateva scrisori.. Aceste dialoguri il au ca protagonist pe Socrates. In
primele dintre ele numite si dialoguri socratice, fondurile de idei si metoda sunt
puternic marcate de marele dascal. Ulterior insa, personajul Socrate devine
purtatorul de cuvant al lui Platon care intre timp isi definitivase o conceptie proprie
si o metoda adecvata. Dupa o viata de truda el a obtinut consacrarea si o
binemeritata celebritate. Platon a avut taria ca in ultima perioada sa-si reevalueze
doctrina care-l definea facandu-l pe acest personaj (Socrate) sa i-o distruga fara
menajamente. Este o atitudine de o mare forta de exemplificare intalnita extrem de
rar printre oameni.

· Dialoguri mai importante: - Apologia sau Apararea lui Socrate

- Criton; Hyppias; Alcibiades; Lahes; Menon;

- Lysis; Phaidon; Republica;

Parmenides;Sofistul; Legile

Teoria definitorie a platonismului este celebra conceptie asupra ideilor ca forme

pure, dar active ale existentei careia isi formeaza temeiul. Platon sustinea ca
lumea aceasta, plina de forme in agitatie, in transformare isi are temeiul intr-o alta
lume a formelor pure, perfecte, imuabile care isi este suficienta siesi, adica este
absoluta. Lumea noastra este relativa, adica ea n-ar putea fi numai prin ea insasi ci
doar ca partasa la lumea constanta si perfecta a ideilor.

Aristotel a reprosat maestrului sau ca a dublat inutil lumea gasind ca o astfel de

teorie comporta mari neajunsuri. Ex: fiecare lucru oricat de marunt ar fi trebuit sa-
si aiba o forma pura eterna, lucru destul de improbabil si chiar ridicol avand in
vedere ca Platon gasise un astfel de temei ideatic pana si excrementelor. Miezul
teoriilor ideilor il formeaza doctrina participarii: o idee pura este o realitate, o
existenta fara susbsistenta care se distribuie fara sa se imparta. De aceea ea este un
model unic pentru o pluralitate de lucruri asemenea. Acestea " participa la idee"
facandu-i-se partasa, intr-o modalitate pe care Platon nu a dezvoltat-o suficient.

Pe planul cunoasterii, Platon are o conceptie interesanta, unica in felul ei. Lumea
heraclitieana in care traim isi are in lumea ideilor corespondent. Lumea ideilor
sustine lumea materiala conferindu-i forma, cauzalitate, temporalitate, legi ale
naturii, etc.

Pe plan gnoseologic, adica al cunoasterii este vorba despre o anamnesis adica o

recunoastere ( o reamintire). Sufletul nostru are trei componente: ratiunea, vointa si
afectivitatea. Ratiunea umana desi in om, face parte din lumea Ideilor. Fiecare
lucru la randul sau contine un principiu intern de coerenta adica de forma si de
scop, o Idee.

Cunoasterea este acel proces prin care sufletul re-cunoaste Formele pure, Ideile din
lucruri deoarece le-a vazut odata cand in lumea ideilor " traiau impreuna".
Cunoasterea este o recunoastere.

In dialogul Phaidros ( Despre frumos), Platon expune o doctrina a erosului, adica a

starii de entuziasm in care intra omul cand vede un lucru frumos: sufletul ideal
intemnitat in trupul carnal simte prin organele de simt ale omului, vede prin ochii
sai. Cand intalneste un lucru frumos, intra intr-o neliniste, agitatie provenite din
tendinta de a iesi din trup pentru a sta in vecinatatea corpului frumos in care a
intrezarit a fi o idee impreuna cu care fusese impreuna in lumea ochilor.

Dublarea lumii acesteia cu o lume ideala, adica perfecta, este expresia unei
nemultumiri fata de lume si totodata speranta intr-un viitor frumos. Platon a
exprimat pentru multe secole, o aspiratie caracterizata prin optimism. Teoria ideilor
are un caracter oarecum religios si a folosit efectiv in garnisirea religiei crestine cu
idei mai inalte.

Aplicatii:

Raspundeti la urmatoarele intrebari:

1. Care este forma aleasa de filosoful Platon pentru expunerea ideilor sale?

2. Ce este Idee pura?

3. In ce consta Teoria Ideilor pure?

4. Cum se realizeaza cunoasterea in viziunea lui Platon?

5. Cum este alcatuit sufletul in conceptie platoniciana?

6.Cum explica erosul, Platon?

7. In ce consta caracterul religios al Teoriei ideilor?

8. In ce consta marea forta de exemplificare a filosofului Platon?

9. Ce reproseaza Aristotel, maestrului sau, Platon?

10. In ce consta doctrina participarii?

Nota:

Pe cat posibil formulati raspunsurile intr-o maniera personala. Fiecare

raspuns corect valoreaza un punct. Daca doar copiati fragmentul din textul de
mai sus, nota se va injumatati. Cititi tot textul! Raspunsurile se vor regasi
rasfirate pe tot parcursul textului, nu doar intr-un singur loc. Puteti accesa si
alte surse la indemana pentru a da un raspuns complet.

Timp de lucru 2 ore.

Succes!