Sunteți pe pagina 1din 2

MĂRCILE EULUI LIRIC

Este bine știut că eul liric se caracterizează prin subiectivitate. Să vedem care sunt
mărcile subiectivității (mărcile eului liric) prin care se evidențiază aceasta.

EUL LIRIC reprezintă vocea scriitorului în operele care aparțin genului liric, prin
care se transmit, în mod direct, gânduri, sentimente, trăiri, care pot fi identificate
cu ajutorul unor mărci
Mărcile lexico-gramaticale surprind subiectivitatea eului liric, implicarea
directă prin diverse mijoace lexicale și gramaticale care indică afectivitatea. Din
acest motiv, ele se mai numesc și mărci ale subiectivității. Identificarea lor într-un
text se face pe baza:
Pronumelor personale la persoana I și a II-a singular / plural cu forme
accentuate și neaccentuate:
 Persoana I, forme clitice (neaccentuate): ”mi-”, ”m-”, ”ne-”
 Persoana I, forme nonclitice (accentuate): ”eu„, ”noi”, ”mie”:
 Persoana a II-a, forme clitice (neaccentuate): ”ți-”, ”îți”, ”v-”;
 Persoana a II-a, forme nonclitice (accentuate): ”tu”, ”voi”, ”ție”.

Verbe la persoana I și a II-a singular / plural:


Persoana I: ”privesc”, răsuflăm„;
Persoana a II-a: ”iubești”, ”gândești”.
Pronume posesive la persoana I ș a II-a: al meu, a ta
Adjective pronominale posesive la persoan I și a II-a: tinereții mele, umbra
ta;
Verbe la imperativ: grăiește tu
Substantive în vocativ: - evidențiază în mod direct prezența eului liric: ”Zice
una, surioară, / Ne așteaptă vremuri grele”
Enunțuri exclamative, interogative imperative: ”Fie-ți milă de făptura mea
de om!” Spune-mi, pentru ce ești trecătoare?”
Linia de pauză și punctele de suspensie ca semne de punctuație marchează
o pauză afectivă și prezența eului liric: ”Și eu... Oriunde aș fi”, ”Și viața lor
nu și-o muncesc – și-o plimbă”.
Interjecții: ”O, rămți, rămâi la mine”.