TEXTUL 1
„Prima dată se întâmplase într-o zi când copilul său
venise de la şcoală plângând.
Era toamnă târziu. Ţugurlan încă nu-i făcuse rost de
încălţăminte şi băiatul umbla desculţ. La şcoală ajungea cu
picioarele roşii de frig şi într-o dimineaţă când s-a aşezat în
bancă s-a tăiat în nişte cioburi de sticlă pe care i le pusese acolo
colegul său Toderici Artur,1 băiatul directorului. Învăţătorul,
2
care nu se avea bine cu directorul, îl pedepsise pe Toderici
Artur şi acesta, 3 ca să se răzbune , 4 îl pândise pe colegul său
Ţugurlan şi cu ajutorul altor copii îl pusese jos şi îi băgase
pământ în gură.
După ce ascultase această poveste, Ţugurlan îşi luase
copilul între genunchi,5 se uitase crunt în ochii lui limpezi şi îl
înfricoşase astfel[:]«Dacă mâine la prânz nu vii să-mi spui că i-ai
spart capul ăluia care ţi-a băgat pământ în gură, te omor cu
bătaia», şi îi cârpise o palmă ca să-l facă să priceapă că în
astfel de lucruri nu avea tată.
Copilul însă avea mamă şi s-a dus la dânsa şi i-a spus ei
şi ea l-a înţeles, iar de tatăl său a început să se ferească. Ţugurlan
a băgat de seamă şi pentru întâia oară s-a simţit cuprins de
nelinişte: oare nu aşa trebuie crescut copilul, să înveţe să se
apere singur? Şi deodată Ţugurlan s-a pomenit întrebându-se pe
el însuşi de cine şi de ce s-a apărat el toată viaţa şi unde a dus
această apărare? Şi şi-a dat seama că de fapt el crezuse până
atunci că avea să ducă undeva.”
(M. Preda – „Moromeţii ”, vol. I )
TEXTUL 2
Scena VII
VETA, ZIŢA
ZIŢA (intră prin fund repede) [:]Ce e,1 ţaţo? ce s-a întâmplat? mi-a
spus Spiridon...
VETA (sculându-se repede de pe scaun): Ziţo, Ziţo, tu mi le faci pe
toate,2 tu m-ai dus la «Iunion», tu ai dat nas amploiatului să se ţie
după noi, de mi-am găsit beleaua cu Chiriac...
ZIŢA: Cu Chiriac?
VETA (dregând-o): Cu dumnealui, cu Chiriac, cu toţi; l-ai chemat să
vie, şi în loc să vie la tine a venit aici.
ZIŢA: Şi?...
VETA: Şi tocmai când să-i dau drumul la uşe,3 iacătă-i dumnealui cu
Nae ipistatul se suia pe scară strigând ca nişte turbaţi...
ZIŢA: Şi pe urmă?
VETA: L-am făcut scăpat pe fereastră, i-am dat drumul pe schelă, ca
să iasă pe la spatele binalii, pe portiţa dinspre maidan.
ZIŢA (cu spaimă): Pe portiţa dinspre maidan!
VETA: Da, 4 pentru că pe scara a mare s-ar fi întâlnit piept în piept
cu dumnealui.
ZIŢA: Vai de mine! monşerul meu! mi-l omoară!
VETA: Chiriac a luat puşca cu spangă şi dumnealui a scos sabia...
ZIŢA: Nu mai spune, ţaţo, că mor! (se aude o dărâmare de
scânduri.)
VETA: Taci! (ascultă amândouă.)
JUPÂN DUMITRACHE (de afară): Aţin´te, Chiriac!
IPINGESCU (de afară): Stai! în numele Constituţiunii!
VETA (îngrozită): L-a prins!
ZIŢA (asemenea): Ah! mor!
(I.L.Caragiale – „O noapte furtunoasă”)
 A. Sarcini comune:
1. Explică rolul virgulelor cuprinse în chenar.
2. Explică rolul [:] din text.
3. Explică rolul cratimelor din structurile
subliniate.
4. Extrage o structură în care există două
propoziţii în raport de coordonare.
5. Extrage o structură din textul dat în care apare
o trăsătură din portretul unui personaj.
6. Numeşte un mijloc de caracterizare utilizat de
autor în text pentru realizarea personajelor.
7. Explică semnificaţia în context a structurii scrise
cursiv.

C. Redactează un eseu de 20 -25 de rânduri în

care să prezinţi asemănările şi deosebirile dintre cele
două texte.