„Prima dată se întâmplase într-o zi când copilul său
venise de la şcoală plângând. Scena VII Era toamnă târziu. Ţugurlan încă nu-i făcuse rost de VETA, ZIŢA încălţăminte şi băiatul umbla desculţ. La şcoală ajungea cu ZIŢA (intră prin fund repede) [:]Ce e,1 ţaţo? ce s-a întâmplat? mi-a picioarele roşii de frig şi într-o dimineaţă când s-a aşezat în spus Spiridon... bancă s-a tăiat în nişte cioburi de sticlă pe care i le pusese acolo VETA (sculându-se repede de pe scaun): Ziţo, Ziţo, tu mi le faci pe colegul său Toderici Artur,1 băiatul directorului. Învăţătorul, toate,2 tu m-ai dus la «Iunion», tu ai dat nas amploiatului să se ţie 2 care nu se avea bine cu directorul, îl pedepsise pe Toderici după noi, de mi-am găsit beleaua cu Chiriac... Artur şi acesta, 3 ca să se răzbune , 4 îl pândise pe colegul său ZIŢA: Cu Chiriac? Ţugurlan şi cu ajutorul altor copii îl pusese jos şi îi băgase VETA (dregând-o): Cu dumnealui, cu Chiriac, cu toţi; l-ai chemat să pământ în gură. vie, şi în loc să vie la tine a venit aici. După ce ascultase această poveste, Ţugurlan îşi luase ZIŢA: Şi?... copilul între genunchi,5 se uitase crunt în ochii lui limpezi şi îl VETA: Şi tocmai când să-i dau drumul la uşe,3 iacătă-i dumnealui cu înfricoşase astfel[:]«Dacă mâine la prânz nu vii să-mi spui că i-ai Nae ipistatul se suia pe scară strigând ca nişte turbaţi... spart capul ăluia care ţi-a băgat pământ în gură, te omor cu ZIŢA: Şi pe urmă? bătaia», şi îi cârpise o palmă ca să-l facă să priceapă că în VETA: L-am făcut scăpat pe fereastră, i-am dat drumul pe schelă, ca astfel de lucruri nu avea tată. să iasă pe la spatele binalii, pe portiţa dinspre maidan. Copilul însă avea mamă şi s-a dus la dânsa şi i-a spus ei ZIŢA (cu spaimă): Pe portiţa dinspre maidan! şi ea l-a înţeles, iar de tatăl său a început să se ferească. Ţugurlan VETA: Da, 4 pentru că pe scara a mare s-ar fi întâlnit piept în piept a băgat de seamă şi pentru întâia oară s-a simţit cuprins de cu dumnealui. nelinişte: oare nu aşa trebuie crescut copilul, să înveţe să se ZIŢA: Vai de mine! monşerul meu! mi-l omoară! apere singur? Şi deodată Ţugurlan s-a pomenit întrebându-se pe VETA: Chiriac a luat puşca cu spangă şi dumnealui a scos sabia... el însuşi de cine şi de ce s-a apărat el toată viaţa şi unde a dus ZIŢA: Nu mai spune, ţaţo, că mor! (se aude o dărâmare de această apărare? Şi şi-a dat seama că de fapt el crezuse până scânduri.) atunci că avea să ducă undeva.” VETA: Taci! (ascultă amândouă.) (M. Preda – „Moromeţii ”, vol. I ) JUPÂN DUMITRACHE (de afară): Aţin´te, Chiriac! IPINGESCU (de afară): Stai! în numele Constituţiunii! VETA (îngrozită): L-a prins! ZIŢA (asemenea): Ah! mor! (I.L.Caragiale – „O noapte furtunoasă”) A. Sarcini comune: 1. Explică rolul virgulelor cuprinse în chenar. 2. Explică rolul [:] din text. 3. Explică rolul cratimelor din structurile subliniate. 4. Extrage o structură în care există două propoziţii în raport de coordonare. 5. Extrage o structură din textul dat în care apare o trăsătură din portretul unui personaj. 6. Numeşte un mijloc de caracterizare utilizat de autor în text pentru realizarea personajelor. 7. Explică semnificaţia în context a structurii scrise cursiv.
C. Redactează un eseu de 20 -25 de rânduri în
care să prezinţi asemănările şi deosebirile dintre cele două texte.