Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune, o stare sau, existența.
Clasificarea verbelor
1. Verbele predicative au înțeles de sine stătător, adică pot spune ceva despre subiect,
pot forma singure predicatul când se află la un mod personal. În limba română, cele mai
multe verbe sunt predicative.
Exemple:
Copiii au mâncat cu poftă prăjiturile.
Mașina a accelerat brusc, încetinind după doar câțiva metri.
2. Verbe nepredicative nu au înțeles de sine stătător, adică nu pot spune ceva despre
subiect, ci doar împreună cu alte cuvinte.
A fost sărac până să câștige la loto.
Verbele nepredicative sunt de două feluri:
verbe auxiliare
verbe copulative.
a) Verbele copulative nu pot forma singure predicatul decât cu ajutorul unui nume
predicativ, alcătuind un predicat nominal. Ele nu au înțeles de sine stătător.
Verbele copultive sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a ramâne, a
însemna, a constitui, a reprezenta etc.
Când au înțeles de sine stătător, verbele “a fi”, “a ajunge”, “a ieși”, “a însemna”, “a face”,
“a rămâne” sunt predicative.
Exemple:
Sarcină de lucru: