Sunteți pe pagina 1din 3

Speța la tema nr.

4 Perciuleac Tatiana,Gr-201,RI
În anul 1948 un grup de extremiști izraelieni a săvârșit un șir de acte teroriste care au cauzat moartea
mai multor persoane. La 17 septembrie 1948 a fost asasinat contele Bernadotte, care din numele ONU
realiza rolul de mediator în conflictul arabo-izraelian. Adunarea Generală a solicitat Curții
Internaționale de Justiție un aviz consultativ asupra posibilității reparării prejudiciului cauzat atât
organizației, precum și funcționarului său. Curții ia fost adresată întrebarea: este în drept ONU, nefiind
stat, să înainteze pretenții, cu alte cuvinte, are ONU personalitate juridică internațională? Răspunsul CIJ
a fost afirmativ pornind de la următoarele argumente:
- Organizația a încheiat mai multe acorduri cu statele, care în așa mod au recunoscut organizația în
calitate de partener;
- Intenția fondatorilor ONU a fost de a crea o organizație care ar fi capabilă să existe și să acționeze
independent.
Curtea a constatat, că deși ONU nu este stat, ea este în drept să întreprindă aceleași măsuri față de
funcționarii săi (ex. realizarea protecției diplomatice). În același timp Curtea a constatat absența unei
analogii complete în acest sens. Organizația trebuie să ofere funcționarilor săi o astfel de protecție care
va asigura îndeplinirea funcțiilor, transmise de către statele membre Organizației. Prin urmare,
protecția, oferită de Organizație, poate fi numită funcțională. În conformitate cu avizul consultativ,
Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția nr. 364 (IV) din 1 decembrie 1949 a împuternicit Secretarul
General al ONU să întreprindă măsurile necesare pentru înaintarea acțiunii. Secretarul General al ONU
s-a adresat Israelului cu cererea de a chita 54 000 USD cu titlu de despăgubire ONU și familiei
mediatorului asasinat. Toate cerințele au fost îndeplinite de către Israel în anul 1950.
Deși avizul consultativ al CIJ nu este juridic obligatoriu nici pentru ONU, nici pentru state, în
practică se constată faptul că organizația internațională are personalitate juridică în limitele actelor sale
constitutive. Totodată organizațiile internaționale participă activ la relațiile internaționale, inclusiv în
cazurile neprevăzute de tratatele constitutive. Cum poate fi explicat fenomenul???
Din punct de vedere al personalitatii juridice, orice stat este și subiect de drept, în timp ce
numeroase organizații sunt lipsite de o asemenea insușire. Chiar și acelea care întrunesc cerințele
pentru a fi subiecte de drept internațional sunt, după cum s-a arătat, diferențiate prin întinderea
capacității lor, aceasta fiind restrânsă la drepturile și obligațiile înscrise în actele lor constitutive O
organizație face obiectul dreptului internațional public special, deoarece are o capacitate juridică
limitată ca urmare a actului constitutiv al organizațiilor internaționale, care sunt luate în considerare pe
o bază multilaterală pentru crearea unei organizații încheiate de state, care stabilește structura
organizațională , scopul și funcțiile organizaționale, drepturile și obligațiile sale.
Acordurile încheiate de O.N.U. cu un mare numar de state, inclusiv cu state care nu fac parte din
Organizatie, atesta aptitudinea de a exprima o astfel de vointa. In limitele deja aratate, organizatiile
internationale se bucura de anumite drepturi proprii, care le sunt necesare pentru indeplinirea
functiunilor lor. Intre aceste drepturi se numara si privilegiile si imunitatile de care se bucura ele pe
teritoriul statelor membre. Acordarea acestor privilegii si imunitati constituie un alt criteriu pentru
recunoasterea calitatii lor de subiecte de drept international, a personalitatii lor juridice internationale.
Conform articolul 104 al Cartei, si anume ca "Organizatia se va bucura pe teritoriul fiecarui membru al
sau de capacitatea juridica necesara pentru exercitarea functiunilor si indeplinirea scopurilor sale".
O astfel de ingerință a organizațiilor internaționale poate fi acceptată de actorii internaționali și nu ar
trebui clasificată ca ilegală dacă:
1. O organizație internațională participă la relații internaționale care nu sunt prevăzute de actele
constitutive ale organizației, cu acordul sau la cererea statelor și / sau a organizațiilor internaționale,
subiecți ai acestor relații; organizația respectă statutul juridic a altor subiecte de raportare
internațională, contribuie la buna dezvoltare și / sau la armonizarea relațiilor internaționale;
2. O organizație internațională participă la relații internaționale care nu sunt prevăzute de documentele
constitutive ale organizației, în caz de forță majoră ,respectând statutul juridic al statului sau statelor pe
ale căror teritoriul a avut loc. forță majoră și cu condiția ca aceasta să ofere asistență populației și
statului sau statelor afectate de o situație dăunătoare.
Astfel putem spune că organizațiile internaționale au personalitate juridică limitată și trebuie să-
și respecte statutul așa cum este prezentat în memorandumul de asociere, dar, dacă este necesar,
organizațiile internaționale se pot angaja și în relații internaționale care nu urmăresc atingerea
obiectivelor și funcțiilor ad literam standardizate în act instituțional. în cazul consimțământului
subiecților relațiilor internaționale și / sau de a acționa în beneficiul populației sau al statului sau
statelor afectate în caz de forță majoră. . În general, organizația internațională participă la relații
internaționale care duc la îndeplinirea obiectivelor și funcțiilor organizației. Cu toate acestea,
organizațiile internaționale trebuie adesea să participe la relații internaționale care nu sunt prevăzute în
acordul fondator. Statele au avantajul ca se bucure în deplinatatea calității lor de subiecte de drept
internațional.
Speța nr 2
În anul 1964 cetățeanul SUA L. Hemingway a anunțat despre crearea unui nou stat – Republica
Noua Atlantida, pe un recif cu dimensiunile 4 m x 2 m în marea liberă în apropiere de Jamaica, însă în
afara apelor teritoriale și platoului continental ale respectivului stat. Noul stat avea în componență 7
cetățeni, care au creat propriul drapel și au început să emită timbre cu imaginea Noii Atlantide.
Poate Noua Atlantida să fie considerată drept stat, membru a societății internaționale?
Recunoașterea internațională reprezintă un act juridic prin prisma căruia se stabilește nivelul
raporturilor juridice dintre statele existete și participanții noi apăruți în comunicarea internațională.
Conform art.1 din cadrul conferinței de la Montevivo din 1933, statul ca persoană de drept
internațional trebuie să aibă următoarele calificări:
1. O populație permanentă
2. Un teritoriu bine definit
3. Un Guvern
4. Capacitatea de a inta în relații cu alte state
Pentru ca Noua Republică Atlantida să fie recunoscută de stat, este necesar ca aceasta să
corespundă cu 3 elemente, fără de care statul nu este privat: 1) teritoriu; 2) populație; 3) suveranitate.
La prima vedere, aceste 3 elemente erau prezente: 1) menține reciful (teritoriu); 2) avea 7 cetățeni
(populație); 3) s-au organizat alegeri democratice, în funcție de rezultatele cărora a fost ales
președintele statului (suveranitate). Dacă prezența populației și suveranitatea sunt incontestabile, atunci
teritoriul a fost obținut contrar prevederilor tratatelor internaționale. Așa-numitul „teritoriu de stat” - un
recif - se afla în largul mării și, în conformitate cu articolul 2 al Convenției privind marea liberă din
1958, „marea liberă este deschisă tuturor națiuni, niciun stat nu ar trebui să aibă temeiuri legale pentru
a cere subordonarea vreunei părți a suveranității lor ... "În consecință, teritoriul Republicii Noua
Atlantidă a fost obținut contrar prevederilor tratatelor internaționale. Prin urmare, acest teritoriu nu
poate fi atribuit Republicii Noii Atlantide și, fără teritoriu, Republicii, nu ar trebui să fie un element de
neînlocuit pentru a fi recunoscut de stat.
În urma analizării articlolului 1 din cadrul conferinței de la Montevivo, Noua Atlantidă nu poate
fi considerată drept stat membtu a societății internaționale, din cauza că aceasta nu dispune de
calificările enumarate în articol.