Emanciparea femeii nu înseamnă altceva, decît libertatea şi independenţa ei de
a face orice doreşte. Să nu fie limitată şi constrînsă de bărbaţi. Ci dimpotrivă, să fie liberă în acţiunile şi deciziile ei, adică să studieze unde doreşte, să se angajeze la lucrul pe care ea singură şi-l alege. Multe secole la rînd femeia a fost lipsită de aceste drepturi. Cu toţii cunoaştem că în anii 1848-1914 a avut loc prima mişcare feministă, lupta îndîrjită pentru drepturile politice şi civile. Timp de mai multe secole, femeile au trăit într- o lume a bărbţilor, neavînd nici un drept, ci doar datoria de a fi soţie şi mamă bună. Şi tot ce ţinea de femeie era considerat deviat, demodat, nimeni nu lua în considerare cuvîntul femeii, nici dorinţele ei. Ca şi bărbaţii, femeile au nevoi de mîngîiere, de afecţiune, chiar mai mult într-o măsură, însă ele au fost tratate cu dispreţ. Femeia de ieri s-a implicat si a contribuit la rezolvarea problemelor sociale si a luptat pentru recunoasterea drepturilor ei juridice, femeia de azi a secolului XXI are libertatea deplina : să aleagă partenerul pe care si-l doreste, meseria care ii place, să facă copii atunci când vrea si nu când se nimereste, să-si spună parerile, să -si exprime votul, să fie ea însăşi in fiecare clipa. -Femeia de azi este femeia puternică, ce luptă pentru dorintele sale, adică DE 3 ORI FEMEIE, femeia care doreste să invete ceva nou si o ajută in carieră, femeia de succes in carieră, si femeia mama sau sotie. De-a lungul timpului, destinul femeii a fost conditionat de istoria proprietatii private. Barbatul, ca proprietar al pamântului îsi însusea prada capturata în lupta, astfel s-a conturat rolul sau în economie si dreptul ereditar la mostenire. În societatile patriarhale, casatoria nu semnifica decât trecerea femeii din proprietatea tatalui în cea a sotului. Astfel, chiar si în societatile emancipate cum era cea ateniana, femeia traia ferecata în gineceu, alaturi de sclave si copii, iar în anumite societati din Egiptul antic, ideea de femeie ca proprietate si simplu obiect era dusa atât de departe încât atunci când sotul murea, femeia era îngropata de vie alaturi de el pentru ca acesta sa poata fi îngrijit de ea si pe lumea cealalta. Miscarea de emancipare a femeii a demarat abia în secolul al XVIII-lea, în cadrul curentului iluminist, în ciuda ideilor care sustineau ca femeia trebuie sa fie la dispozitia barbatului si a copiilor, ca ea ar fi capabila sa creeze numai la nivelul legilor naturii, adica aducând pe lume copii. În acele timpuri, femeia maritata era lipsita total de drepturi, ea intra în patrimoniul de bunuri al sotului, odata cu zestrea si îi datora acestuia "supunere oarba si fidelitate absoluta, în caz contrar sotul, care avea drept la adulter, putea sa-i administreze orice pedeapsa, chiar si moartea.". Accesul la învatamântul superior le-a fost permis femeilor abia în cea de-a doua jumatate a secolului XIX. În România, miscarea pasoptista propune un program de modernizare a societatii românesti, cu influente asupra întregului proces de dezvoltare economica, politica si sociala si pune mare accent pe emanciparea femeii prin cererea de drepturi egale pentru ambele sexe, în acelasi an miscarile pentru drepturile femeii au capatat amploare în mai multe tari, chiar si în Statele Unite, astfel lupta pentru egalitate devenind un fenomen global. Nicolae Balcescu "îsi exprima speranta ca emanciparea femeii va deschide portile unei noi civilizatii". Din pacate, chiar si cei mai mari scriitori din literatura universala încurajau discriminarea femeii si pastrarea acesteia într-o supunere totala. Totusi cel care a fondat feminismul este chiar un barbat, Leon Richer, care a creat în 1869 "Drepturile femeii" si a organizat "Congresul international al dreptului femeilor" în anul 1878. La sfârsitul secolului al XX-lea femeile au început sa detina roluri centrale în toate aspectele vietii, tinerele fiind încurajate si educate sa faca tot ceea ce mamele sau bunicile lor nu au putut realiza decât în mica parte. Este recunoscut legal faptul ca emanciparea femeii a contribuit la îmbunatatirea calitatii vietii familiale, la cresterea din punct de vedere economic si la marirea fortei de munca prin potentarea calitatii muncii din fiecare domeniu de activitate. Pe lânga participarea femeii în munca, promovarea unui tratament nediscriminatoriu pentru femei la locul de munca, stimularea participarii scolare fara niciun fel de discriminare de gen si a participarii femeii cu drepturi egale în toate sferele vietii (dreptul la vot, la autorealizare, etc) în România, dar si în lume, s-a promovat si o politica de dezvoltare a vietii de familie împotriva unor modele traditionale. Mai exact a fost promovata, mai ales prin mijloacele propagandei, o noua diviziune a rolurilor în familie. Astfel, procedura de divort a fost mult simplificata, fiind eliminate formele de discriminare a femeii în procesul de divort, ba chiar mai mult de atât, femeia este acum în general cea favorizata, putând obtine chiar si dreptul asupra celei mai importante avutii a sotului, copiii. In concluzie eu cred ca femeia de astazi trebuie sa fie puternică, hotărâtă, independentă, in stare să se descurce singură, sigură pe ea, dar in acelasi timp sensibilă si să nu-si piardă din feminitate. Meseria pe care doreste să o practice poate fi oricare. elev clasa a XI- a F,ANTON Silviu-Andrei L.E.R. Vaslui