 Toamna

George Bacovia

Rasuna din margini de targ

Un bangat puternic de arma;

E toamna... metalic s-aud

Gornistii, in fund, la cazarma.

S-aude si-un clopot de scoala,

E vant, si-i pustiu, dimineata;

Hartii si cu frunze, de-a valma,

Fac roata-n varteje, pe-o piata.

Se uita in zari catedrala,

Cu turnu-i sever si trufas;

Gradina orasului plange,

Si-arunca frunzisu-n oras.

Si vine, ca-n vremi de demult,

Din margini, un bucium de-alarma,

E toamna... metalic s-aud

Gornistii, in fund, la cazarma.

  Afara-i toamna

Mihai Eminescu

Afara-i toamna, frunza-mprastiata,

Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;

Si tu citesti scrisori din roase plicuri

Si intr-un ceas gandesti la viata toata.

Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;

Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata,

Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.

Si eu astfel ma uit din jet pe ganduri,

Visez la basmul vechi al zanei Dochii;

In juru-mi ceata creste randuri-randuri;

Deodat-aud fosnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scanduri...

Iar maini subtiri si reci mi-acopar ochii.

 Zile de toamna

George Cosbuc

Ieri vedeam pe lunca flori

Mandri fluturi zburatori

Si vedeam zburand albine

Ieri era si cald si bine.

Azi e frig si nori si vant

Frunzele cad la pamant

Florile stau suparate

Vestejesc de bruma toate.

Ieri era frumos pe-afara

Ca-ntr-o calda zi de vara

Azi e toamna pe pamant

Vreme rea si bate vant.

 Amurg violet

George Bacovia

Amurg de toamna violet ...

Doi plopi, in fund, apar in siluete

-- Apostoli in odajdii violete --

Orasul e tot violet.

Amurg de toamna violet ...

Pe drum e-o lume lenesa, cocheta;

Multimea toata pare violeta,

Orasul tot e violet.

Amurg de toamna violet ...

Din turn, pe camp, vad voievozi cu plete;

Strabunii trec in palcuri violete,

Orasul tot e violet.

  Ca o reverenta, frunza

Adrian Paunescu

Pregatiri de toamna si la mine-n sange,

si o greutate simt acum la mers,

cred ca-mi face semne frunza ce se frange,

printr-o reverenta dinspre univers.

Doamne, vine toamna, parca-i o dovada

ca-i destula toamna s-o astepte-n noi,

daca nu le vine ochilor sa-si creada

ca senini din toate sunt numai ei doi.

Ca o reverenta frunza-n prabusire

umerii mi-i umple de un tragic scrum,

triste monumente uita sa respire

cand se-aude tipat de cocor in drum.

Sunt schimbari grozave orsiunde, parca,

prin tufise slute - zdrente moi de nimb,

cu prilejul vietii moartea ma incearca,

toamna-i anotimpul ce devine timp.

De-ntrebari finale, ziua este plina,

toamna arde cuprul in copacii gri,

ca o reverenta frunza in lumina

cauta motivul de a se jerfi.