„Dacia literară" este prima revistă literară, în jurul căreia s-a manifestat un curent național-

popular şi prin care s-au afimat primii noştri scritori moderni.

În primul număr al revistei, Mihail Kogălniceanu, în vårstă de numai 23 de ani, publică

articolul-program sub titlul „Introducție", în care evidențiază principalele idei aşezate ca fundament
al creării și orientării literaturii române și care este considerat primul manifest al romantismului
românesc.

Numele revistei, Dacia, este ales semnificativ, pentru a exprima unitatea de neam şi țară, iar
idealul de Unire a românilor find sugerat destul de transparent, având în vedere şi faptul că Mihail
Kogălniceanu este pasionat de istorie în general şi de istoria românilor, în special. Progresist în
gândire, marele om de cultură are concepții iluministe, rămânând celebră fraza: „Intrebați dar istoria,
şi veți ști ce suntem, de unde venim şi unde mergem.

ARTICOLUL-PROGRAM „Introducție" al revistei „Dacia literară" ar putea fi sintetizat prin

câteva direcții principale trasate de Mihail Kogālniceanu:

• Creșterea interesului pentru crearea unei literaturi române, prin realizarea de „compuneri
originale", de producții româneşti „fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune"
•Înlesnirea colaborării scriitorilor din toate ținuturile româneşti in paginile revistei, „fieștecarelea cu
ideile sale, cu limba sa, cu chipul său".
• Realizarea unei limbi şi a unei literaturi unice, deoarece este foarte important ca „românii să aibă o
limbă și o literatură comună pentru toți".
• Combaterea imitației creațiilar literare străine, prin semnalarea pericolului plagiatului,
argumentând că „dorul imitației s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi
duhul național".
• Traducerile operelor din alte literaturi să fie ale celor de valoare, deşi „traducțiile însă nu fac o
literatură națională", ba, mai mult, sunt „ucigătoare a gustului original".
• Păstrarea specificului național în opera literară, originalității creației, care constituie ,insuşirea cea
mai prețioasă a unei literaturi".
• Sursele de inspirație să fie istoria poporului român „istoria noastră are destule fapte eroice"-,
frumusetile patriei - „frumoasele noastre țări sunt destul de mari"- şi folclorul - „obiceiurile noastre
sunt destul de pitorești și de poetice, pentru ca să putem găsi la noi sujeturi de scris, fără să avem
pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații".
•Afirmarea criticii literare obiective („critica noastră va fi nepărtinitoare, vom critica cartea, iar nu
persoana"), precum și a unei critici de direcție.
• Scriitorii sunt datori să contribuie prin operele lor la împlinirea idealului tuturor românilor: Unirea
Principatelor. Curentul național-popular ,,Dacia literară" reuneşte cele mai strălucite personalități
literare ale epocii, care vor determina dezvoltarea ulterioară a literaturii române.