Facultatea de Inginerie Electrica STANCIU G.

Mihai Sorin
Laborator: Metode si Procedee Tehnologice Grupa: 111, Seria: A
Anul: I A

Lucrarea TEHNO 02

Metale si aliaje feroase si neferoase utilizate

in Industria Electrotehnica.

1
 Cuprins

1. Notiuni de baza…………………………………………………. 3

2. Comentarea unui Standard……………………………………. 7

3. Concluzii…………………………………………………………. 11

4. Bibliografie………………………………………………………. 11

2
 Notiuni de baza

Metale si aliaje feroase

In industria electrotehnica se folosesc diferite materiale feroase si neferoase.
Materialele feroase pot fi:

 metalice
 nemetalice
Se folosesc in stare pura sau sub forma de aliaje.
Aliajele sunt combinatii chimice sau amestecuri obtinute prin topirea impreuna a doua
sau mai multe elemente dintre care cel putin unul este metal (ex: otelul este aliaj al metalului fier
cu carbonul; bronzul este un aliag intre doua metale, cuprul si staniul). Aliajele se produc in
scopul de a imbunatati proprietatile fizico-chimice, mecanice si tehnologice ale componentei de
baza, acea substanta care predomina din punct de vedere cantitativ. In aliaje exista si alte
elemente a caror prezenta este ocazionala, ele se numesc elemente insotitoare (toate otelurile
contin mangan si siliciu, adaugate in cantitati foarte mici, dar care modifica intr-o mare masura
proprietatile acestora). Metalele si aliajele frecvent utilizate in industrie se numesc metale
tehnice si sunt standardizate. Standardele ofera date despre denumirea materialului, modul de
simbolizare, calitatile materialului, compozitia chimica, proprietatile fizico-chimice, mecanice,
tehnologice, forma de livrare, dimensiuni si modul de marcare.
Materialele metalice feroase utilizate in industria electrotehnica sunt materialele la care
proportia fierului este mai mare decat a oricarui alt element al aliajului. Fierul pur are rezistenta
mecanica redusa, dar are proprietati magnetice speciale. Cele mai frecvente aliaje ale fierului
sunt cu carbonul, procentul diferit din acest material ducand la obtinerea de fonte si oteluri.
1. fontele = aliaje fier carbon, cu continut de carbon intre 2% si 6,67%. Elemente
insotitoare: siliciu, mangan, sulf, fosfor, etc.
Fontele se clasifica pe baza modului de obtinere (in furnale) in:
o fonte de prima fuziune (fonte brute) – stas SR EN 10001:1993 – se
foloses ca materie prima pentru turnarea carcaselor de electromagneti,
masini si aparate electrice
o fonte de a doua fuziune (fonte de turnatorie):
 fonta cenusie = fonta cu carbon sub forma de grafit 3laire3t – stas
SR EN 1561:1999 – se foloseste in ramurile industriei datorita
proprietatilor mecanice bune si a posibilitatii prelucrarii prin
aschiere
 fonta cu grafit nodular = fonta cu carbon sub forma de particule de
grafit nodular – stas SR ISO 1083:1993
 fonta maleabila se imparte in functie de aspectul in rupture si
structura masei metalice de baza in 3 grupe:
 cu inima alba
 cu inima neagra

3
  perlitica
 fonte austenitice = fonte inalt aliate cu caracteristici mecanice
superioare fata de cele cu grafit lamellar – stas SR ISO 2892:1994
In industria electrotehnica si in alte aplicatii speciale se folosesc si alte
tipuri de fonte ca de exemplu:
 fonta refractara turnata in piese, rezistenta la 4laire4te4e mari
 fonta antifrictiune turnata in piese 4laire4te lucrului in conditii de
frecare si ungere.
2. Otelurile sunt aliaje ale fierului cu carbonul cu un continut al carbonului sub 2%,
conform stas SR EN 10020:1993. Otelurile se impart in oteluri nealiate si aliate.
Otelurile nealiate se impart in clase de calitate principale:
 Oteluri nealiate de uz general. Domenii de utilizare: suruburi, piulite, flanse,
arbori. Simbolizarea este OL urmat de doua cifre care indica valoarea
rezistentei minime la rupere la tractiune, exprimata in kgf/mm2
 Oteluri nealiate de calitate. Domenii de utilizare: suruburi, piulite, prezoane,
saibe, stifturi, bucse, bolturi, etc.. Simbolizarea este OLC urmat de 2 cifre
care reprezinta continutul mediu de carbon in sutimi de procent
 Oteluri nealiate speciale. Au o puritate superioara otelurilor nealiate de
calitate prin continutul scazut de incluziuni nemetalice. Sunt destinate
tratamentului termic de 4laire – revenire sau durificarii superficiale.
Simbolizarea lor este OSC urmat de 1 cifra reprezentand continutul de
carbon in zecimi de procente. In cazul otelului cu continut ridicat de mangan
se adauga si litera “M”. Domenii de utilizare: fabricarea sculelor (burghie,
dalti, foarfece pentru table), matrite pentru injectat mase plastice
Otelurile aliate se clasifica conform stas SR EN 10020 in :

 Oteluri aliate de calitate, impartite in subgrupele:

o Oteluri de constructive cu granulatie fina sudabile. Se folosesc
pentru recipiente sub presiune si tevi.
o Oteluri pentru electrotehnica continand ca elemente de aliere
numai siliciul sau siliciul si aluminiul
o Oteluri aliate pentru sina, armature in mina
o Oteluri aliate pentru produse plate laminate la rece sau la cald
o Oteluri la care singurul element de aliere este cuprul
 Oteluri aliate speciale caracterizate printr-o compozitie chimica riguroasa
conform stas SR EN 10020. Ele sunt:
o Oteluri inoxidabile
o Oteluri refractare
o Oteluri pentru rulmenti sau scule
o Oteluri pentru constructii de masini
o Oteluri speciale de constructive
o Oteluri cu proprietati fizice speciale
 Otelul electrotehnic este utilizat pe scara larga in constructia de masini si
aparate electrice si pentru fabricatia circuitelor magnetice

4
 Metalele se identifica prin mai multe metode, dupa:

 aspect
 culoare
 densitate
 sunet
 scanteile provocate de aschierea cu un polizor
Metodele de analiza a compozitiei pot fi:

 chimica
 spectrala
 microscopica
 roentgeno-structurala
 dilatometrica
 termomagnetica
Exemple: otel inoxidabil, fier (otel cu continut redus de carbon)

Metale si aliaje neferoase

Pentru fabricarea masinilor, aparatelor electrice si echipamentelor electrotehnice se
folosesc materiale metalice neferoase, pure sau sub forma de aliaj. Pretul lor este mai ridicat
fata de al celor feroase, deoarece proprietatile lor sunt foarte variate si deosebit de utile in
practica. Cele mai folosite sunt:

 cuprul si aliajele acestuia. Acestea sunt caracterizate prin maleabilitate buna,

conductibilitate electrica si termica foarte buna, rezistenta mare la coroziune, usor de
sudat si de lipit. Se folosesc cu precadere pentru fabricarea conductoarelor si a cailor de
curent.
Un aliaj al cuprului este cu zincul si se numeste alama. Aceasta se foloseste la borne
pentru masini electrice si transformatoare. Alamele sunt de mai multe categorii:
o alame deformabile
o alame turnate in blocuri si piese
o tombacul = alama cu continut mare de cupru sub forma de table si benzi.
Alt aliaj al cuprului este cu staniul si se numeste bronz. Exista si bronzuri speciale in
care cuprul este aliat cu beriliul, aluminiul, cromul, titanul, cadmiul. Acestea se folosesc
in piese turnate ca inele colectoare, portperii, mufe si cleme pentru bobine de aparate,
etc. . Bronzurile au proprietati bune antifrictiune. Ele sunt de mai multe feluri:
o bronzul cu staniu, deformabil
o bronzul cu aluminiul, turnat
Aliaje cupru nichel zinc denumite alpaca.
Aliaje cupru zinc destinate lipirii cuprului, otelului si fontei.

5
 aluminiul si aliajele acestuia. Se foloseste in constructia infasurarilor transformatoarelor,
iar la masinile electrice la turnarea coliviilor motoarelor asincrone. Aliajele aluminiului
sunt folosite ca elemente ale circuitelor de curent dar si ca piese ale constructiei
mecanice. Acestea sunt:
o siluminiul caracterizat printr-o ezistenta mecanica ridicata si proprietatea de a se
turna usor in elemente de precizie
o dur aluminiul caracterizat prin rezistenta mecanica ridicata
o hidronaliul caracterizat prin rezistenta ridicata la actiunea coroziva a apei de
mare, de aceea e folosit in echipamentul electric in constructia navala
 staniul si aliajele acestuia. Are proprietati bune antifrictiune, se utilizeaza la constructia
de cuzineti si lagare.
 zincul si aliajele acestuia. Se utilizeaza pentru executarea paharelor prin extrudere
pentru pilele electrice uscate datorita proprietatilor lui electrochimice
 plumbul si aliajele acestuia. Se folosesc in fabricarea acumulatoarelor electrice, a
aliajelor de lipit si pentru acoperirea cablurilor electrice si telefonice.
 metale nobile: argintul, aurul si platina

Exemple: alama (cupru-zinc), bronzul (cupru-staniu, cupru-plumb, cupru-aluminiu)

6
Comentarea unui standard
SR EN 10027-1 din anul 2005

7
8
SR EN 1412 din anul 1997

9
10
 Concluzii

Metalele si aliajele feroase si neferoase au fost create si sunt perfectionate continuu

pentru a indeplini cerinte noi ale industriei electrotehnice.
De foarte mare actualitate, in contextul dezvoltarii energiei regenerabile, este cercetarea
si descoperirea unor noi aliaje pornind de la cunoasterea celor existente, pentru a imbunatati
proprietatile electrice, fizico-chimice, anticorozive si nepoluante ale cablurilor pieselor, a
subansamblurilor si a ansamblurilor care compun motoarele transformatoarele, aparatele si
masinile electrice si hibride.

Bibliografia

1.Laboratorul TEHNO 2
2. STAS-ul SR EN 10027-1
3. STAS-ul SR EN 1412

11