AsAdmProtocoalelor de rutare

17 11 202 R 1742
Unitatea de conţinut
Tipuri de mesaje BGP. eBGP şi iBGP.

1. Diferența dintre EBGP şi IBGP

2. Funcționare
3. Tipuri de mesaje BGP
4. Conectivitate şi învățarea rutelor
5. Tabela de rutare.
6. Selecția rutelor. Criterii de selecție.
Bibliografie / Webografie
https://www.geeksforgeeks.org/difference-between-ebgp-and-ibgp/
https://networkinterview.com/ebgp-vs-ibgp/

1. Diferenţa eBGP și iBGP

1. Protocolul de frontieră externă (EBGP):
EBGP este utilizat între sisteme autonome. Acesta este utilizat şi implementat la
marginea sau routerul de frontieră care oferă interconectivitate pentru două sau mai multe sisteme
autonome. Funcționează ca protocolul responsabil pentru interconectarea rețelelor de la diferite
organizații sau Internet.

2. Protocolul de frontieră internă de frontieră (IBGP):

IBGP este utilizat în interiorul sistemelor autonome. Este utilizat pentru a furniza informații
routerelor dvs. interne. Este necesar ca toate dispozitivele din aceleaşi sisteme autonome să formeze
topologie full mesh sau oricare dintre reflectoarele Route şi Confederația pentru învățarea prefixelor.
 Când BGP este rulat în interiorul unui sistem autonom, este folosit termenul iBGP
(engleză Internal Border Gateway Protocol). Când este rulat între AS-uri, este numit eBGP
(engleză External Border Gateway Protocol). În majoritatea ruterelor actuale, distanța
administrativă(DA) pentru iBGP este mai mare (deci prioritatea este mai mică) decât cea pentru alte
protocoale de rutare intra-AS, care, la rândul lor, au D.A. mai mare decât eBGP.
Vecinii eBGP trebuie sa fie direct conectați pentru a fi realizată conexiunea BGP, dar există şi
excepții.
De exemplu, implementările Ciscoau opțiunea "multihop", care permite realizarea de conexiuni
eBGP către routere nelegate direct. Această limitare nu există pentru iBGP. Pentru a asigura rutarea
între toate nodurile din rețea care rulează BGP poate fi folosit un protocol de rutare IGP
(OSPF, RIP etc.).
În mod normal, un ruter iBGP menține sesiuni cu toate celelalte routere iBGP din AS, formând o
topologie logica full-mesh (fiecare cu fiecare). Acest lucru este necesar deoarece, pentru a preveni
formarea de cicluri de rutare, iBGP nu transmite rute învățate prin iBGP altor vecini care rulează iBGP.
Dacă se doreşte ca ruterele iBGP să schimbe rute BGP între ele, este necesară configurarea de reflectori
de rute (engleză route reflectors) sau confederații.
Când un ruter află despre o ruta nouă prin protocolul eBGP, va seta adresa următorului hop la adresa
ruterului vecin eBGP de la care a aflat ruta respectivă. Când se primesc rute din interiorul AS-ului,
adresa următorului hop rămâne neschimbată.
2. Funcţionare
Border Gateway Protocol este un protocol de rutare unic, deoarece, spre deosebire de
celelalte protocoale de rutare, stabileşte şi menține conexiuni între routerele vecine folosind
protocolul TCP. În cazul routerelor aflate în ASs-uri diferite, o conexiune BGP poate fi stabilită doar dacă
routerele sunt direct conectate. Legătura se realizează pe portul TCP 179, fiind menținută prin mesaje
periodice de 19 octeți (intervalul implicit este de 60 de secunde).

3. Tipuri de mesaje BGP

Protocolul BGP foloseşte patru tipuri de mesaje pentru a comunica între rutere[1]:
• Open (Deschidere): mesajele inițiale, folosite pentru stabilirea conexiunii între rutere; dacă un
ruter primeşte un mesaj Open şi este de acord cu conținutul, trebuie să răspundă cu un
mesaj Keepalive[2].
• Keepalive (Menținere): mesaje de 19 octeți trimise periodic (implicit la 60 de secunde - o treime
din timpul de hold-down) pentru menținerea conexiunii deschise; aceste mesaje sunt trimise
fără confirmare, iar dacă intervalul de trimitere este setat la 0, nu se trimit
• Update (Actualizare): conțin căi către diversele rețele (accesibile, invalide sau retrase), împreună
cu atributele corespunzătoare; inițial, routerele BGP îşi trimit reciproc întreaga tabelă de rutare;
după actualizarea inițială, se transmit actualizări incrementale, pe măsură ce topologia rețelei se
schimbă.
• Notification (Notificare): raportează eventualele erori apărute în comunicație
 4. Conectivitate și învăţarea rutelor
În cea mai simplă metodă de configurare, toate ruterele dintr-un AS care rulează BGP sunt conectate
fiecare cu fiecare. Acest lucru provoacă grave probleme de scalabilitate, deoarece numărul de conexiuni
creşte cu pătratul numărului de rutere conectate. Pentru a evita această problemă au fost oferite două
soluții: reflectorii de rute (RFC 4456) şi confederațiile (RFC 5065). Dacă nu este precizat altfel, în această
secțiune se discută situația conectării fiecare cu fiecare.

5. Tabela de rutare
Implementarea de BGP de pe routerele Cisco, dar nu numai, păstrează o tabelă de căi BGP separată de
tabela de rutare şi numită Loc-RIB (engleză Local Routing Information Base). Unele implementări
păstrează şi tabele per vecin, conținând NLRI-urile trimise/primite de la acel vecin. Structura internă a
acestor tabele nu este vizibilă vecinilor BGP, ci doar pe ruterul local.
În tabela de rutare a ruterului sunt ținute doar rutele optime către o destinație. În schimb,
tabela BGP (Loc-RIB) va conține toate rutele primite prin BGP. Trecerea unei rute din tabela BGP în
tabela de rutare se face astfel:
• pentru eBGP, rutele sunt puse automat în tabela de rutare (dacă nu este direct conectată)
• pentru iBGP, ruta este pusă în tabela de rutare dacă sunt îndeplinite mai multe condiții:
• există o înregistrare în tabela de rutare către următorul hop din calea BGP
• ruta este aflata şi prin intermediul unui IGP sau sincronizarea este dezactivată
Un anumit ruter BGP poate accepta căi BGP de la mai mulți vecini şi poate trimite actualizări aceloraşi
vecini sau altora.
O greşeală frecventă în ceea ce priveşte BGP este să se spună că "BGP transmite politici". De fapt, BGP
transmite doar informații pe care procesele BGP le aplică unor reguli pentru a lua decizii de rutare.
Unele din aceste informații sunt destinate explicit folosirii în decizia de rutare: comunitățile şi multi-exit
discriminators (MED).

6. Selecţia rutelor. Criterii de selecţie

Standardul specifică mai mulți factori de selecție a rutelor decât pentru orice alt protocol de rutare.
Primul factor este că next-hopul este accesibil (există în tabela de rutare).
Apoi, pentru fiecare vecin, procesul BGP aplică diferite criterii (standardizate sau specifice
implementării) pentru a decide care rute vor ajunge în Adj-RIB-In. Doar o rută către fiecare destinație va
ajunge în tabelă, indiferent de câte sunt trimise de vecin. De asemenea, procesul va şterge din Adj-RIB-
In toate rutele retrase de vecin.
Când tabela Adj-RIB-In se schimbă, procesul analizează noile rute pentru a vedea dacă sunt mai bune
decât cele aflate deja în Loc-RIB şi le înlocuieşte dacă este cazul. Dacă o rută este retrasă de vecin şi nu
există o altă rută către destinație, ea este ştearsă şi din Loc-RIB şi din tabela de rutare (cu excepția
cazului în care un alt protocol de rutare are şi el acestă rută).
După ce a verificat că vecinul este accesibil, procesul BGP ia decizia de rutare conform
următorului algoritm:
1. Dacă nu există decât o singură rută către o anumită destinație, va fi folosită
această rută
 2. Dacă există mai multe rute, va fi folosită cea cu atributul weight mai mare
(specific Cisco)
3. Dacă atributele weight sunt egale, se va folosi atributul Local Preference superior
4. În cazul în care există egalitate şi la Local Preference, se preferă ruta ce are ca
punct de origine ruterul local
5. Dacă nu există o astfel de rută, este analizat atributul AS_Path şi este aleasă cea
mai scurtă cale (e.g. calea AS1-AS2-AS3 e mai scurtă decât AS4-AS5-AS6-AS7)
6. La egalitate AS_Path, se alege ruta cu AS-ul de origine cel mai mic
7. În caz de egalitate şi după acest criteriu, se alege ruta cu MED cel mai mic
8. Dacă atributele MED sunt egale, se prefera ruta eBGP, apoi rutele de confederație
externe şi în cele din urmă rutele iBGP
9. Dacă nu există nicio rută externă, se alege ruta IGP care are cel mai scăzut cost
către următorul ruter BGP (unele implementări ofertă posibilitatea de echilibrare a încărcării între rute
cu cost egal)
10. Se preferă ruta primită de la ruterul cu identificatorul BGP cel mai mic
11. În cele din urmă se preferă ruta ce vine de la vecinul cu adresa IP cea mai mică