Relațiile sovieto-române în perioada interbelică au fost complicate din cauza problemei

Basarabiei. URSS nu a recunoscut unirea Basarabiei cu România. Tratative serioase sovieto-

române s-au desfășurat la Conferința de la Viena din martie 1924. Discuțiile se axau strict pe
problema Basarabiei. În anul 1929 România a semnat Protocolul de la Moscova, care prevedea
punerea în aplicare a pactului Briand-Kellogg. În anul 1933, din cauza naziștilor germani,
România a semnat la Londra Convenția pentru definirea agresiunii. Aceasta a contribuit la
stabilizarea relațiilor diplomatice 9 iunie 1934. În anul 1936 la Montreux a fost semnat un pact
de asistență mutuală.

Guvernul sovietic, nefiind de acord cu pierderea Basarabiei a întreprins acțiuni dușmănoase.

Printre care și cea de la Tatarbunar din septembrie 1924. Răscoala s-a produs într-o regiune
unde au avut loc schimbări demografice și românii erau mai puțini numeric decât alte
naționalități. În octombrie 1924 se creează RASSM în scopul de a redobândi Basarabia.

În 1917 România pentru a nu permite ca tezaurul românesc să cadă în mâinile Germaniei, se

adresează guvernului rus cu rugămintea de a-l evacua în Rusia. În 1930 după ce au fost reluate
relațiile cu guvernul sovietic doar o parte din tezaur a fost returnată. Însă unele din ele până și
în ziua de azi așteaptă să fie întoarse în țară.
În 1923 se înrăutățesc relațiile cu Bulgaria din cauza partidelor de dreaptă.
1921 se încheie Mica înțelegere unde participă Ungaria, Regatul sârbo-croato-sloven,
Cehoslovacia și România
1934 se încheie Înțelegerea Balcanică la care participă România, Iugoslavia, Grecia, Turcia
În 1919 este semnat tratatul de la Trianon în urma căruia se stabilizează relațiile dintre România
și Ungaria.
În 1921 Polonia semnează cu România convenția reciprocă. Ele ambele trebuia să se ajute în caz
de război
În 1926 – convenția este reînnoită, deoarece apare pericolul unui nou conflict