Corpul fluid al organismului si echilibrul

hidrostatic

Homeostazia umana este un termen derivat din grecescul homeo sau „la fel” si stasis
sau „stabil”, semnificand a ramane stabil sau a ramane la fel. Corpul uman controleaza
o multitudine de interactiuni complexe pentru a mentine echilibrul sau pentru a face
sistemele sa functioneze la o rata normala. Aceste interactiuni din corp faciliteaza
modificari compensatorii de sustinere a functiilor fizice si psihice. Acest proces este
esential supravietuirii individului si a specie noastre. Ficatul, rinichii si creierul
(hipotalamusul, sistemul nervos autonomy si sistemul endocrin) ajuta la mentinerea
homeostaziei. Ficatul este responsabil de metabolizarea substantelor toxice si de
mentinerea metabolismului carbohidrat. Rinichii sunt responsabili de reglarea nivelelor
de apa din singe, re-absorbtia substantelor in singe, mentinerea nivelelor de sare si
ionice in singe, reglarea pH-ului sangvin si de excretia ureei si a altor deseuri.

Incapacitatea mentinerii homeostaziei poate conduce la deces sau la o boala, o conditie

cunoscuta drept dezechilibru homeostazic. De exemplu, insuficienta cardiaca poate
apare cand mecanismele de feedback negativ sunt suprasolicitate si depasite, controlul
fiind preluat de mecanismele distructive de feedback pozitiv. Alte boli care rezulta dintr-
un dezechilibru homeostazic includ diabetul, deshidratarea, hipoglicemia, hiperglicemia,
guta si oricare boala cauzata de prezenta unei toxine in fluxul sangvin. Interventia
medicala poate ajuta la reinstaurarea homeostaziei si posibil prevenirea distrugerilor
permanente a organelor.

Mecanismele de control ale homeostaziei

Toate mecanismele de control homeostazic au cel putin trei componente
interdependente pentru a fi reglate. Receptorul este componenta sensibila care
monitorizeaza si raspunde la modificarile din mediu. Cand receptorul simte un stimul,
trimite informatia la un centru de control, componenta care care stabileste mentinerea
variabilei. Centrul de control determina un raspuns adecvat fata de stimul. In
majoritatea mecanismelor homeostazice, centrul de control este creierul. Acesta trimite
apoi semnale unui efector, care poate fi musculatura, organele sau alte structuri care
primesc semnale de la creier. Dupa primirea semnalului, se produce o schimbare pentru
a corecta deviatia fie prin multiplicare prin feedback pozitiv, fie prin diminuare sau prin
feedback negativ.
Feedback-ul pozitiv sau regenerativ apare intr-un ciclu in care efectele unei mici
tulburari aparute intr-un sistem poate cuprinde o crestere a magnitudinii perturbarilor.
Acesta tinde sa creeze instabilitatea sistemului cu cresterea exponentiala a oricaror
oscilatii sau divergente de la echilibru. Parametrii sistemului vor accelera spre valori
critice, care vor distruge sistemul sau il pot duce pe acesta intr-un nou status stabil. Un
exemplu de feedback in biologia umana este lactatia. Pe masura ce copilul suge
mamelonul exista un raspuns nervos in maduva spinala si pana in hipotalamus din
creier, care stimuleaza glanda pituitara sa produca si mai multa prolactina pentru a
produce mai mult lapte.

Feedback-ul negativ sau cel degenerativ apare cand exista o problema intre valoarea

actuala a unui parametru si cea de referinta. Daca un sistem are un grad ridicat de
feedback negativ acesta va tinde sa fie stabil. In biologie acest proces este denumit
homeostazie, in timp ce in matematica termenul frecvent este echilibru. Unele sisteme
biologice prezinta feedback negativ cum este baroreflexul in reglarea presiunii singelui
sau eritropoieza. Vasele de sange pot simti rezistenta la flux impotriva peretilor lor cand
creste presiunea sangelui. Acestea actioneaza ca receptori si transmit un mesaj
creierului, care va trimite un mesaj inimii si vaselor de singe, ambii fiind efectori.
Frecventa cardiaca va scadea pe masura ce vasele de sange vor creste in diametru
(vasodilatatia). Aceasta schimbare va determina scaderea presiunii sangelui la valorile
normale. Invers se va intampla cand presiunea sangelui va scadea si va determina
vasoconstrictie.

Un alt exemplu important este observat cand corpul este privat de mancare. Acesta va
reseta metabolsimul la o valoare mai scazuta decat normala, pentru a permite corpului
sa continue sa functioneze, la o rata diminuata chiar si cand este infometat. Astfel,
oamenii care se priveaza singuri de alimente incercand sa slabeasca vor descoperi
usurinta scaderii in greutate la inceput si mult mai greu mai tarziu, deoarece corpul se
reajusteaza singur la un metabolism diminuat pentru a permite corpului sa
supravietuieasca cu rezerva scazuta de energie. Efortul fizic poate schimba acest efect
crescand cererea metabolica.