Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEFINITIE
Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentului, determinata de streptococul beta-
hemolitic din grup A, caracterizata clinic prin aparitia unui placard de dermita rosu,
eritematos si dureros cu tendinta extensiva, insotit de fenomene generale precum febra si
frison.
ETIOLOGIE
Agentul etiologic al erizipelului este Streptococcus pyogens, beta hemolitic grup A. Nu
este un streptococ particular erizipelului; oricare din cele 83 de tipuri de streptococ beta
hemmolitic grup A pot provoca erizipel. Mai rar intervin streptococi din grupul B sau C.
Acelasi tip de streptococ care produce erizipelul poate produce septicemia, flegmoane, angine
sau scarlatina.
EPIDEMIOLOGIE
Erizipelul apare sporadic. Epidemii au aparut in secolele trecute, in serviciile de
chirurgie, de obstetrica sau in spitalele de cronici. Erizipelul este raspandit pe tot globul, dar,
ca si alte boli produse de streptococul beta hemolitic, el apartine mai ales regiunilor
temperate. Incidenta sezoniera a bolii arata un maximum toamna si primavara. Morbiditatea
prin erizipel se suprapune cu morbiditatea prin angine si scarlatine. Aceste afectiuni au
prezentat in timp numeroase variatii in ceea ce priveste durata valorilor epidemiologice,
morbiditatea si in special alternanta dintre epidemii in care predominau forme usoare cu altele
in care predominau forme grave de boala.
Erizipelul apare mai rar la copii si la adolescenti si este mai frecvent la adulti si
varstnici. Sexul masculin este mai des afectat.
1
purtatori sanatosi de streptococ beta hemolitic grup A. Cazurile de erizipel pot constitui surse
de infectie, indeosebi prin secretiile infectate de pe suprafata placardului( continutul
flictenelor, cruste).
Nu este exclusa exacerbarea, datorita unor anumiti factori locali sau generali, a unui
streptococ hemolytic, aflat de multa vreme pe mucoasa in stare de saprofitism.
Modul de transmitere este atat contactul direct cu bolnavul, sau pe cale aeriana, prin
picaturi Flügge de la bolnavi cu angine sau purtatori de streptococ beta hemolitic. In mod
indirect transmiterea se poate face prin intermediul obiectelor contaminate.
2
PATOLOGIE SI ANATOMIE PATOLOGICA
Streptococul beta hemolitic, cauzator al erizipelului patrunde, in tegument printr-o
solutie de continuitate (minuscule sau plaga evidenta) sau prin propagarea de la o infectie a
mucoasei ( rinita sau faringita streptococica). De la poarta de intrare difuzeaza in vecinatatea
acesteia progresand pe cale limfatica pana la ganglionii regionali. Streptococii se multiplica in
vasele limfatice si in spatiile limfatice ale dermului provocand o dermita, caracterizata prin
vasodilatatie, edem si infiltratie celulara. Aceste modificari sunt mai intense catre marginile
suprafetei infectate, propagarea facandu-se in jur, din aproape in aproape. In centru
placardului de dermita, modificarile se atenueaza, iar streptococii se gasesc, aici, in numar
redus. Deseori, serozitatea acumulata in derm provoaca, prin presiune, un clivaj al stratului
superficial al pielii, avand ca urmare aparitia de flictene. Uneori, se realizeaza arii de necroza
a epidermului, urmate de eliminari lente ale portiunii sfacelate. Nu numai epidermul si dermul
sunt afectate de erizipel, dar si hipodermul, care este sediul unui edem (deseori masiv) si chiar
al unor procese supurative (celulita, abces, flegmon).
TABLOU CLINIC
faza de incubatie
faza de stare
faza de rezolutie sau remisiune
3
Incubatia este scurta, de 1-3, maxim 8 zile. Debutul este brusc, chiar dramatic, incat prin
el insusi sugereaza o infectie sistemica grava, ca de exemplu inceputul pneumoniei ( debut
pseudopneumonie). Perioada de invazie este marcata prin fenomene generale ; frisoane, febra
39-400C, cefalee, inapetenta, greturi, varsaturi.
La 1/3 din bolnavi fenomenele locale apar concomitent cu cele generale, la restul de 2/3,
ele succed la 1-2 zile. Febra se mentine ca atare, cu caracter continuu, timp de 5-6 zile, pana
la rezolutia bolii.
Culoarea placardului este rosie, cu nuanta inchisa; in pielea capului, placardul apare de
culoare roz deschisa, chiar albicioasa (aspect slaninos).
4
Tesutul subcutanat este sediul unui edem, care poate lua uneori proportii considerabile,
in special la fata si pleoape, provocand deformari hidoase, ca si in alte regiuni bogate, in tesut
conjunctiv.
5
FORME CLINICE
Placardul erizipelatos poate lua una din urmatoarele forme anatomo clinice:
eritematoasa, buloasa si gangrenoasa.
Din punct de vedere al localizarii cea mai frecventa forma anatomo clinica este
“erizipelul fetei”. Placardul erizipelatos se extinde la nas si la obraji dar nu si la buza
superioara. Din aceasta cauza roseata este caracteristica, luand forma de “aripi de fluture”.
Erizipelul poate fi insa intalnit si la nivelul mainilor, pielii capului, organelor genitale
(“erizipelul scrotului”). Exista si un erizipel al nou nascutului care se dezvolta la nivelul
6
regiuni ombilicale, produs prin infectarea ombilicului cu ocazia sectionarii si legaturii facute
in conditii lipsite de sterilitate.
Erizipelul este o boala care nu confera imunitate de aceea o noua infectie sau o
recidiva sunt oricand posibile.
7
In erizipelul migrator, placardul se extinde, dar, in aceeasi masura, paleste in zona
eritematoasa, anterior.
COMPLICATII
Incidenta complicatiilor in erizipel a scazut mult de cand au aparut substantele
antimicrobiene. Erizipelul poate evolua cu complicatii locale, regionale si sistemice.
necroza tegumentului
patrunderea infectiei in hipoderm cu constituirea unui edem voluminos a
celulitei acute sau a unei supuratii care se poate extinde si subfacial
( flegmonul temporal in erizipelul fetei, flegmonul orbitar ).
adenoabcese
adenoflegmoane
septicemii
limfangite
adenite supurate
pleurezii purulente
nephrite in focar
DIAGNOSTIC
1. DIAGNOSTIC POZITIV
8
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe debutul brusc cu frison si febra mare, urmat de
aparitia unui placard unic de dermita, cu ,,burelet” si cu extindere rapida in suprafata.
2. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
PROGNOSTIC
Erizipelul are astazi un prognostic favorabil, vindecarea obtinandu-se in mod usual.
Inainte de sulfamido si penicilinoterapie, evolutia bolii era grava si deseori letala la varstnici,
sugari, cirotici. In conditiile penicilinoterapiei, letalitatea este sub 1%. Metodele moderne nu
au reusit insa sa influenteze frecventa recidivelor si evolutia unor erizipele ale membrelor
inferioare spre elefantiazis.
TRATAMENT
Formle uzuale de erizipel se pot trata la domiciliu, in conditii de izolare si de respectare
a tehnicii aseptice, spitalizarea fiind rezervata, mai ales, formelor grave sau complicate.
9
Repauzul la pat este necesar. Regimul alimentar lacto-hidro-zaharat si fructarian, in
febra, se schimba intr-unul lacto-fainos si apoi intr-unul complet, daca nu exista alte
complicatii.
PROFILAXIA
Profilaxia erizipelului este, in general, aceea a bolilor produse de streptococii beta-
hemolitici grup A.
Boala face parte din grupa B. Izolarea si declararea nu este obligatorie, decat in cazul in
care imbolnavirea survine in serviciile de chirurgie sau obstetrica.
10
Profilaxia recaderilor de erizipel ramane o problema dificila. Se va identifica si trata
sursa de infectie (otita, dacriocisita, ulcer varicose, micoza interdigitala cu maceratia pielii si
suprainfectii streptococice).
Capitolul II
11
Nume: G
Prenume: M
Varsta: 60 ani
Sex: feminin
Diagnostic:
Motivele internarii:
febra - 39.2°C
frison
slabiciune generala
Anorexie
Cefalee
durere in coapsa si gamba dreapta
Antecedente:
obezitate de gradul IV
erizipel al gambelor anual incepand din 1995
diabet zaharat
colecistopancreatita cronica
12
Diagnostic de Obiective Rol propriu Rol delegat Evaluare
ingrijire
13