GERIATRIE

Afecţiunile vârstei a III-a

Cuvântul “geriatrie” provine din cuvintele: geron= bătrân şi iateria= tratament.

Geriatria este o ramură a medicini clinice ce se adresează protecţiei sănătăţii persoanelor
vârstnice prin măsuri de asistenta profilactică, curative şi de recuperare.
Recuperarea are rolul de a realiza reintegrarea vârstnicilor în societate. Aceste măsuri de
asistenta se realizează ţinând cont de particularităţile fizio-patologice, clinice şi terapeutice ale
vârstei a III-a.
Fiziopatologie = procesul de la omul sănătos la omul bolnav, cum evoluează boala.
Aceste particularităţi sunt generate de interacţiunea complexă şi permanentă a procesului de
îmbătrânire cu procesele patologice.
În funcţie de vârsta exista o clasificare a vârstei a III-a :
- presenescenţa intre 45-60 de ani ;
- senescenta intre 61-75 ani,
- vârstnic intre 75-89 de ani ;
- bătrân intre 90-99 de ani ;
- congenar peste 100 de ani.
Geriatria este este cunoscută ca specialitate datorită unor cauze determinante reprezentate de
îmbătrânirea demografică a populaţiei. Îmbătrânirea demografică reprezintă creşterea numărului
şi proporţiei pers de peste 60 de ani în totalul populaţiei.

TEORIILE ÎMBĂTRÂNIRII : exista 2 categorii :

A. Teorii genetice :
Teoria genelor sugerează că în organism exista una sau mai multe gene ale îmbătrânirii
care devin activa sper sfârşitul vieţii şi care scad capacitatea de supravieţuire a organismului.
Există 2 feluri de gene, unele răspunzătoare de perioada tinereţii, iar altele care determină
declinul funcţional şi degradarea structurală a anumitor gene ale senectuţii .
1. Teoria erorilor sugerează că în timp pot apare proteine modificate care duc la apariţia
celulelor disfuncţionale, cu timpul în sinteza ADN-ului apar erori ce pot afecta funcţia biologică.
2. Teoria programată teoria ceasului biologic prin care se presupune că ar exista stocarea
unei anumite informaţii genetice privitoare la durata de viaţa a celulelor organismului sau a
întregului organism .

B.Teorii nongenetice
Există 3 feluri de teorii nongenetice :
1. Teoria imunologică
Sugerează că în organism exista celule care au proprietatea de a deosebi selful de nonself.
Prin apariţia celulelor modificate celulele proprii ale organismului lupta împotriva celulelor
modificate.
La bătrâni creşte frecvenţa bolilor autoimune: lupus eritematos, poliartrita reumatoida,
tiroidita.
Cresc infecţiile prin scăderea rezistenţei organismului.
2 2. Teoria ţesutului conjunctiv
 Ţesutul conjunctiv conţine colagen, elastina şi pseudoelastina. Cu vârsta scade cantitatea de
colagen, care are rol important în elasticitatea ţesuturilor. Datorită deshidratării ţesuturilor
îmbătrânite apare o calcificare a elastinei la persoanele vârstnice. Aceasta calcificare poate apare
la nivelul valvelor cardiace, vaselor sanguine importante, a epicardului şi a endocardului.
Manifestări ale deshidratării şi calcificării :
- pielea este mai puţin elastică şi mai uscată ;
- tendoanele se usucă şi se pot rupe mai uşor ;
- dinţii slăbesc şi cad ;
- pereţii arterelor devin mai puţin elastici mergând până la rigiditatea cu risc de a se
rupe ;
- la nivelul tractului gastro-intestinal pierderea elasticităţii duce la scăderea mobilităţii
→ constipaţie.
3. Teoria radicalilor liberi
Susţine că ar exista un radical liber cu o existenţă de moment şi care poate reacţiona
cu alte substanţe ducând la distrugerea celulei în care se afla.

Particularităţile bolilor la vârsta a III-a

1. Polipatologia – la persoanele în vârstă apare frecvent o asociere de mai multe boli (4-
5 boli). Bolile pot fi datorate fie unei afecţiuni primare, fie datorită unor afecţiuni secundare.
2. Evolutivitatea – la vârstnici bolile au o evoluţie cronică întrerupte de o perioadă de
acutizare.
3. Complicaţii frecvente – la vârstnici bolile au o evoluţie cronică întrerupte de o
perioadă de acutizare. La vârstnici bolile au o evoluţie lungă.
4. Convalescenţa prelungită – apare datorită pierderii rezervei fiziologice.
5. Deteriorarea rapidă a stării generale – la vârstnici evoluţia bolii este rapidă cu
multiple manifestări generale.
6. Simptomatologia atipică – deseori pragul durerii este crescut.
La bătrâni durerea este slab reprezentată.
Multe afecţiuni se pot prezenta şi exprima prin unele simptome cum ar fi:
- instabilitatea cădere din picioare ;
- confuzie ;
- iritabilitate .
Bolile grave, ca infarctul miocardic, se pot prezenta fără durere.
Bolile infecţioase se pot prezenta fără febra.
7. Prognostic sever
8. Tulburări de metabolizare şi excreţie
La vârstnici metabolizarea medicamentelor este modificată. Este necesară scăderea dozei
medicamentului, cu o jumătatea până la ¾ din doză adultului.
Polipatologia determina imposibilitatea folosirii întregii game terapeutice care se poate folosi
la adult.
Metabolismul tuturor elementelor este modificat.
Scăderea cantităţii de apă din organism poate determina:
- uscarea pielii;
- constipaţie cu acumulări toxice în organism;
- scăderea diurezei ;
 - stagnarea secreţiei în arborele respirator.
9. Factorii sociali sunt importanţi pentru reintegrarea în societate ( vecini, rude,
prieteni).
Factorii sociali sunt importanţi pentru menţinerea unei ocupaţii (grădinărit, ocupaţii casnice)
10. Anamneza dificilă datorită:
- modificărilor psihice importante;
- tulburărilor senzoriale – văz, auz, sensibilitate;
11. Diagnostic dificil de stabilit.
Diagnosticul este dificil de stabilit datorită modificării aspectului simptomatologic.
Afecţiuni frecvente la vârsta a III-a :
- ateroscleroza sistemica ;
- cardiopatie ischemică cronica ;
- hipertensiune arterială ;
- tulburări de ritm şi de conducere ;
- boli hematologice (anemia Biermer- lipsa vitaminei B12, leucemia limfatică cronică) ;
- boli digestive (hernia hiatala);
- boli endocrine ( diabetul zaharat);
- boli ale sistemului nervos (ateroscleroza cerebrală, boala Parkinson, dementa);
- boli psihice (confuzia, depresia)
- afecţiuni oculare (glaucom şi cataractă)
- afecţiuni ale aparatului locomotor (poliartroza, osteoporoza).
Afecţiuni rare la vârsta a III-a :
- hepatita acută (tip A) ;
- hernia de disc cu sindrom sciatic ;
- migrena ;
- nefrita acută ;
- urticaria.
Particularităţi ale metodologiei exerciţiului fizic la vârstnici
Şedinţele de gimnastică trebuie să se desfăşoare în încăperi curate, aerisite, luminoase, cu o
temperatură constantă de 180-200.
Este necesar să se respecte unele reguli :
- vestimentaţie comodă ( preferabil lână sau bumbac) ;
- participarea activă şi conştientă la toate mişcările ;
- să repete singur mişcările pe care le poate executa ;
- să practice zilnic programul de gimnastică şi după realizarea obiectivului pentru a
împiedica recidivele.