Stoma vine din grecescul “stoma” și înseamnă orificiu sau deschizătură.

Stomie înseamnă crearea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături, comunicări (stomă)
cu exteriorul sau realizarea unei comunicări între un organ cavitar şi tegument.

Tipuri de stome

 traheostoma = orificiu creat la nivelul traheei prin care se poate asigura respirația.

 gastrostoma = orificiu făcut la nivelul stomacului;

Vezi și: Nutriția enterală și nutriția parenterală.

 colostoma = regiune a colonului care este fixată la un orificiu de la nivelul peretelui

abdominal.


copul îngrijirii stomelor

 menținerea permeabilității stomei prin aspirarea de secreţii care o pot obstrua,

menținerea integrității pielii din jur, prevenirea infecțiilor, suport psihologic.

Ingrijirea stomelor se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infecțiile

Materiale necesare 

➢ pentru îngrijirea traheostomei:

 recipiente sterile, canulă sterilă în cazul inlocuirii ei

 solutie normal salină (ser fiziologic), apa oxigenata
 comprese sterile, mănuşi sterile
 echipament pentru aspirare
 periuţă sterilă din nailon, curăţător steril de pipă pentru parte interioară a canulei
 echipament pentru toaletarea gurii
 lubrifiant pe baza de apă, unguent cu antibiotic
 banda de fixare a canulei ( daca este nevoie să fie schimbata) şi foarfecă sterilă
 dacă este necesar repoziţionarea canulei: dilatator de trahee steril, canulă sterilă de
mărime potrivită


Pregătirea pacientului

 fizică: se asigură intimitatea pacientului şi va fi ajutat să se aşeze într-o poziţie

confortabilă, poziţie semişezândă
  psihică: asistenta va discuta cu pacientul explicându-i practica de îngrijire, stabilind
un climat de încredere, uşurându-i adaptarea la noua situaţie, acesta va fi educat să se
poată îngriji singur şi să poată duce o viaţă activă normală.

Tehnica

➢ îngrijirea traheostomei

  se stabileste un câmp de lucru steril lângă patul pacientului pe o măsuţă de lucru pe
care se vor aşeza materialele necesare,
 se va turna într-un recipient steril ser fiziologic şi în altul apă oxigenată, într-un al
treilea recipient steril se pun comprese sterile ce vor fi îmbibate cu ser fiziologic/ apă
oxigenată pentru curăţarea interioară a canulei;
 se pun mănuşi nesterile și se îndepărtează pansamentul din jurul stomei;
 se pun mănuşile sterile, se aspiră pacientul;
 dacă trebuie schimbată banda adezivă se va pregati acesta ca lungime sau, daca este
gata pregatita se va desface pachetul prin tehnica sterilă;
 cu mâna dreaptă se ia o compresă sterilă îmbibată în soluţie de curăţat ( apa oxigenata,
ser fiziologic), se scurge de excesul de lichid , pentru a preveni aspirarea sa şi se şterge
pielea din jurul stomei, apoi cu alta compresă se va şterge bordura canulei;
 se va repeta procedeul de fiecare data cu alta compresă, pana cand zona va fi curat

 poi se va usca zona curăţată cu comprese sterile şi se reface pansamentul în mod steril;
 spălarea sau înlociurea canulelor interioare: se pun mănuşi sterile şi se scoate canula care se
introduce în recipientul cu apă oxigenată; se va curăţa repede canula cu ajutorul periutei de
nailon, folosind mana dreaptă ; se clăteşte 10 secunde cu ser fiziologic, se verifică să nu mai
aibă secreţii pe ea , se scutura usor de marginea recipientului cu ser fiziologic si fără a se usca,
se reintroduce canula în traheostoma şi se aplica un nou pansament steril;

 dacă trebuie înlocuită caComplicații

Cele mai multe complicații pot să apară în primele 4 ore de la efectuare traheotomiei:

o hemoragie la locul inciziei care poate determna aspirarea de sânge;

o sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene;
o aspirarea secretiilor; introducerea aerului în cavitatea pleurală cauzând pneumotorax;
o hipoxie și acidoza, stop cardiac;
o emfizem subcutanat.

Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale sub acţiunea
stimulatoare a glandei hipofize → prin hormonul corticotrop sau adenocorticotrop (ACTH).

Acțiune

 antiinflamatorie – inhibă procesele inflamatorii exsudative, necrotice, proliefrative.

 antialergică.
Se administrează în diferite afecțiuni:

 reumatism articular acut

 astm bronșic
 șoc anafilactic
 edem glotic
 hipofuncție corticosuprarenală
 lupus eritematos sistemic
 scleroza multiplă
 stări edematoase (glomerulonefrita sau nefrita lupică)
 boli neoplazice în stadiul terminal pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pentru
profilaxia stărilor de greaţă şi vărsături provocate de chimioterapia antineoplazică
 boli alergice.

Cortizonul nu vindecă, ci modifică reacțiile la agentul cauzal. Eficacitatea are caracter

simptomatic, paliativ.

Forme de prezentare

 tablete – prednison
 soluții în fiole – hemisuccinat de hidrocortizon
 flacoane – hidrocortizon acetat
 unguente

Medicamente utilizate 

CORTIZON

 Dexametazonul – soluţie injectabilă, fiole de 2 ml.

 Hidrocortisonum

Flebocortid – pulbere 100 mg + 1 fiolă de 2 ml solvent

Ingrijirea unei linii venoase presupune:

 rotatia locurilor de punctionare;

 schimbarea pansamentelor si fixatoarelor;
 schimbarea perfuzoarelor si a solutiilor perfuzabile.

De obicei, fixatoarele sau pansamentele se schimba o data cu insertia unui nou cateter sau
atunci cand se uda sau se murdaresc.

Perfuzoarele, la pacientii cu administrare intravenoasa continua, se schimba la 48 ore, iar

solutiile la 24 ore.

Locul de insertie al cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 de ore si trebuie inspectat la

fiecare 4 ore prin fixatorul transparent si semipermeabil.

Materiale necesare
Pentru schimbarea pansamentului sau fixatorului

· manusi sterile

· paduri alcoolizate sau cu betadina

· bandaj adeziv

· comprese sterile sau fixator transparent si semipermeabil

· leucoplast

Pentru schimbarea solutiilor

· flaconul cu solutia de administrat

· paduri alcoolizate

Pentru schimbarea perfuzorului

· perfuzor steril

· manusi

· etichete

· comprese sterile

Pregatirea echipamentului

 Se va merge cu carucioarul de lucru chiar daca trebuie schimbat doar pansamentul sau
fixatorul, deoarece, la schimbarea acestuia se poate constata ca trebuie schimbat locul de
insertie a cataterului din diverse motive.

Tehnica

  se spala mainile

  se va tine cont ca trebuie folosite intotdeauna manusi sterile atunci cand se lucreaza in
zona locului de insertie al cateterului
  se explica pacientului fiecare procedura pentru a-i diminua anxietatea si a ne asigura
de cooperarea sa

Schimbarea pansamentului sau fixatorului

o Se indeparteaza vechiul fixator, se pregateste cel nou si se pun manusile

 o Se fixeaza cateterul cu mana nondominanta pentru a preveni miscarile accidentale,
iesirea acestuia din vena sau perforarea venei
o Se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele semne de infectie
(roseata si durere la locul punctiei), infiltratie (edem), si tromboflebita (roseata, durere
de-a lungul venei, edem).

Montarea unei branule presupune inserţia unui cateter într-o venă periferică
cu scopul de a avea un acces venos.

Cateterul venos periferic (CVP sau branula) este format dintr-o canulă de plastic cu mandren
metalic care va fi retras după pătrunderea în venă, rămânând pe loc doar canula de plastic,
canulă care poate fi menţinută chiar şi 2-3 zile.

Scop

Explorator 

 recoltarea sângelui pentru examenele de laborator precum cele biochimice,

hematologice, serologice si bacteriologice.


Terapeutic

 administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei intravenoase;

 recoltarea sângelui pentru transfuzie;
 executarea tranfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
 sângerare în cantitate de 30-500 ml în edemul pulmonar acut, hiperteniune arterială

Inserția unui cateter de venă periferică presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc
de puncționare și a unei vene potrivite, aplicarea de garou, dezinfectarea locului ales,
puncționarea venei și introducerea cateterului.

Selectarea tipului de branulă și a locului de inserție se va face în funcție de tipul, durata și

frecvența tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului venos al
pacientului, vârsta și constituția fizică a pacientului.

Daca este posibil, se va alege o venă la brațul sau mâna nondominantă. Locurile preferate de
puncționare venoasă sunt vena cefalică și basilică a brațului și cele de pe partea dorsală a
mâinii. Se pot aborda și venele de la nivelul piciorului, dar crește riscul de tromboflebită.

Dezobstrucția de căi aeriene la sugar

Cei mici se pot îneca foarte ușor cu obiecte sau cu bol alimentar. Urmatorii pași sunt esențiali
pentru acordarea primului ajutor în cazul în care cel mic se îneacă. Iată cum face
dezobstrucția căilor aeriene la sugar:
  În cazul în care copilul tușeste, înseamnă că obstrucția nu este totală și se va
încuraja sa tușească în continuare și se va cauta sa se elimine obiectul din gură, atunci
când este vizibil.
 Dacă acesta nu tusește și nu respiră, înseamnă că obstrucția este totală și se vor
începe manevrele de dezobstrucție de căi aeriene la sugar, după cum urmează:

1. Se plasează copilul în decubit ventral pe faţa anterioară a antebraţului salvatorului, mâna
acestuia susţinând bărbia copilului.

Copilului va fi situat mai jos decât nivelul corpului.

Se execută lovituri scurte, controlate, executate cu podul palmei în partea posterioara a

toracelui, între omoplaţi.

Se verifică după fiecare lovitură dacă a fost eliminat obiectul.

. Dacă obiectul nu este eliminat după cele 5 lovituri, se întoace copilul în decubit dorsal, cu
susținerea atentă a capului. 

Se aplică doua degete în spațiul intermamelonar și se efectuează 5 compresiuni toracice (pe

stern, nu abdominal ca în cazul adulților)

Efectuarea probelor de compatibilitate sanguină

Efectuarea probelor de compatibilitate sanguină reprezintă stabilirea compatibilităţii
serologice dintre sângele donatorului şi cel al primitorului

Scop

 prevenirea accidentelor transfuzionale grave incompatibile cu viața;

Indicaţii

 determinarea grupei de sânge şi a factorului Rh se fac obligatoriu atât primitorului cât

şi tuturor flacoanelor de sânge ce urmează a fi administrate;
 efectuarea probelor de compatibilitate între sângele donatorului şi primitorului este
obligatorie tuturor bolnavilor transfuzaţi.

Metode de efectuare a probelor de compatibilitate sanguină

a) proba de compatibilitate directă în vitro JEANBREAU

b) proba de compatibilitate biologică, în vitro, ÖELECKER

Efectuarea probei de compatibilitate directă prin metoda JEANBREAU

Verificarea obligatorie a compatibilităţii dintre sângele bolnavului (primitor) şi cel transfuzat

(din flacon).

Materialele necesare
– lame şi lamele de sticlă
– pipete Pasteur
– 1-2 seringi de 5-10 ml
– flaconul sau punga cu sângele de cercetat
– materialul pentru puncţia venoasă
– mănuşi sterile de cauciuc
– termostat
– soluţie de papaina 1%

Pregătirea mediului

– temperatura camerei 20-22 grade C, umiditate 40%

Pregătirea bolnavului

– aceeaşi ca la puncţia venoasă

Pregătirea asistentei medicale

– aceeaşi ca la puncţia venoasă

Efectuarea tehnicii

se recoltează de la bolnav 5-10 ml sânge prin puncţie venoasă

– se toarnă sângele într-o eprubetă
– pe o lamă de sticlă se pune cu o pipetă o picătură din plasma primitorului ( după
ce s-a separat plasmă de cheagul sanguin )
– cu ajutorul unei seringi se recoltează din flacon (în condiţii sterile) 0,5 ml sânge şi
se picura o picătură (de 10 ori mai mică) peste picătură de ser de pe lamă
– se omogenizează amestecul cu un colţ al lamei de sticlă
– se citeşte rezultatul după 5 minute, la rece
– peste amestec se adăuga o picătură dInterpretarea rezultatelor

a) dacă în picătura se produce aglutinarea, sângele primitorului nu este

compatibil cu sângele donatorului
b) dacă în picătură nu se produce aglutinarea sângele primitorului este
compatibil cu sângele donatorului

Recoltarea sângelui pentru VSH (viteza de sedimentare a

hematiilor)
Viteza de sedimentarea a hematiilor (VSH) este o analiză curentă destul de frecventă care
evidenţiază existenţa unei inflamaţii şi monitorizează evoluţia acesteia.
VSH-ul reprezintă rata la care sedimentează hematiile dintr-o probă de sânge cu anticoagulat
într-o ora. Cu cât hematiile sedimentează mai repede, cu atât VSH-ul este mai mare, fiind un
indicator de răspuns de faza acută.

Indicații

 Test screening în suspiciunea de reacții inflamatorii, infectii, boli autoimune, discrazii

plasmocitare.
 Monitorizarea evoluției și tratamentului în anumite boli: arterita temporala,
polimialgie reumatica, artrita reumatoidă, reumatism articular acut, lupus eritematos
sistemic, boala Hodgkin, tuberculoză, endocardită bacteriană.

Specimen recoltat: sânge venos recoltat prin puncţie venoasă

Pregătirea materialelor

– materiale pentru puncţia venoasă

– seringă de 2ml, ac steril sau holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc
– eprubetă şi anticoagulant soluţie de citrat de Na 3,8% sau tub vacuette cu citrate de sodium
3,8% (capac negru)

Pregătirea pacientului

 informaţi şi explicaţi pacientului procedura şi obţineţi consimţământul

  informaţi pacientul că recoltarea se face à jeun/postprandial;
 poziţionaţi-l ca pentru puncţia venoasă şi alegeţi vena cea mai uşor abordabilă

Tehnica

– se utilizează tubul vacuette destinat recoltării VSH, cu dop negru și se efectuează puncția
venoasă conform tehnicii de recoltare prin metoda Vacutainer ®
– se desface garoul şi se umple până la semn recipientul cu sânge, raportul
sânge/anticoagulant trebuie să fie 4/1
– se retrage acul după aplicarea tamponului cu alcool, şi se răstoarnă lent tubul vacuette
– se etichetează vacutainerul, se completează fişa de laborator și se transportă proba la
laborator

Îngrijirea pacientului

– Aşezaţi pacientul în poziţie comodă, aplicaţi o bandă adezivă non alergică deasupra
tamponului
– Observaţi faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului, locul puncţiei

Reorganizarea locului de muncă

– Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU

– Îndepărtaţi mânuşile şi spălaţi mâinile

Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste Grilă.

Injecția intradermică
Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții medicamentoase în derm cu ajutorul
unui ac adaptat la seringă care traversează zone lipsite de foliculi piloși.

Scop

 Explorator: reacții la tuberculină, IDR Casoni (chist hidatic), diverși alergeni

 Terapeutic: anestezie locala, desensibilizări

Locuri de elecție

 Cele lipsite de foliculi piloși, în special fața anterioară a antebrațului sau orice loc
care necesită anestezie locală
 Resorbția este foarte lentă

Materiale necesare

 Tavița renala
 Tampoane sterile și alcool
 Manuși de unica folosință
 Seringă sterilă
 Substanța de injectat
 Ser dizolvant
 Ac steril pentru injectare (27 G)
 Ac pentru încarcarea subsțantei în seringa
 Plasturi

Pregatirea pacientului

 Se explica tehnica și necesitatea acesteia

 Se obține consimțămantul acestuia și colaborarea
 Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi injectat
 Se asigură intimitatea