Duhovnicul Ilarion Argatu vorbeşte, în mod special, despre cum trebuie să se îmbrace femeile când merg

la biserică, de ce nu trebuie să se fardeze şi ce trebuie să faci pentru a nu “pierde” Sfânta Împărtăşanie.

1. În ziua în care te împărtăşeşti , să ai grijă cum te prezinţi în faţa Sfântului Potir, cu multă sfială să te
apropii, cu cutremur, cu conştiinţa împăcată şi împăcat cu toată lumea, cu canonul făcut şi cu dezlegarea
duhovnicului.

2. Şi ţinuta exterioară este foarte importantă. Îmbrăcămintea să fie curată şi decentă, mai ales pentru
partea feminină, care, pentru a arăta „bine” în faţa lumii, vin îmbrăcate indecent şi machiate. Este
urâciune în faţa lui Dumnezeu indecenţa şi lipsa de respect faţă de lucrul cel sfânt. Sf. Ap. Pavel în
Epistola I Corinteni, cap. 11, subliniază foarte pr

ecis ţinuta femeii în Biserică, citiţi acolo! 3. Astfel la Sf. Împărtăşanie nu se poate apropia femeia care pe
jumătate este goală, cu rochia scurtă, cu braţele goale, cu rochia decoltată şi transparentă prin care i se
văd toate formele, fiind sminteală în faţa bărbaţilor din Biserică. Femeia trebuie să aibă capul acoperit
aşa cum spune Sf. Ap. Pavel ca „ semn de supunere faţă de îngeri”.(I Cor.11,10)

4. Nu pot lua Sfânta Împărtăşanie femeile cu ruj pe buze. Rujul fiind fabricat din grăsimi animale
rămâne pe linguriţa de împărtăşanie, se introduce în Sfântul Potir şi se amestecă cu Sfânta Împărtăşanie,
fiind această o greşeală de moarte, făcându-te vinovat de Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos şi se
scârbeşte de el Duhul Sfânt din Sfânta Împărtăşanie. Ţinuta aceasta îl jigneşte pe Dumnezeu care te-a
creat şi ţi-a dat frumuseţe fizică, de care tu te faci nemulţumită. Pângărirea pe care o fac femeile fardate
şi cu ruj pe buze se extinde batjocorind toată Biserica, lăsând rujul de pe buze pe icoane, pe Sfânta
Evanghelie, pe Sfânta Cruce, pe care le sărută.Faptul că se rujează în post nu este semn de smerenie, ci
de trufie, deci nu face un post smerit. Să citeşti din cărţi sfinte

5. În ziua când te-ai împărtăşit să ai mare grijă, să nu pierzi Sfânta Împărtăşanie. Să nu scuipi, să ai grijă
ce mănânci, să ai grijă şi cât mănânci, ca nu cumva să-ţi fie rău. Să nu mănânci ceva murdar sau ceva
spurcat. 6. În ziua când te-ai împărtăşit să stai liniştit să te rogi şi să citeşti din cărţile sfinte, mulţumind
lui Dumnezeu pentru Sfinţenia care ţi-a dăruit-o. 7. Să nu dormi ca nu cumva vrăjmaşul să te ispitească
în vis şi să te pângăreşti prin somn în ziua când te-ai Împărtăşit. 8.Sfânta Împărtăşanie este foc pentru
cei ce o primesc cu nevrednicie, îi arde Flacăra Duhului Sfânt, de aceea unii după Sfânta Împărtăşanie se
îmbolnăvesc sau le vin primejdii de moarte.

9.Preotul nu poate da Sfânta Împărtăşanie credinciosului s-o ducă acasă pentru a se împărtăşi singur
ulterior. Preotul care face acest lucru se face vinovat de înstrăinarea Trupului şi Sângelui Mântuitorului
Hristos care i s-a încredinţat la hirotonie. 10.Pentru cei ce sunt pe patul de moarte se poate duce preotul
cu Sfânta Împărtăşanie la patul celui bolnav şi pentru pericolul de a nu muri fără Sfintele Taine, îl poate
împărtăşi chiar dacă acesta a mâncat şi chiar dacă nu a împlinit canonul.

Părintele Arsenie Papacioc: După Spovedanie, duhovnicul este cel care hotărăşte cine este vrednic şi
cine nu a se împărtăşi cu Sfintele Taine. Nu ne putem împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului după
bunul nostru plac, ci numai cu încuviinţarea duhovnicului. Acesta are toată autoritatea de a lega şi de a
dezlega. Aici, duhovnicilor le revine o mare responsabilitate. Cele mai grele canoane pot opri pe cineva
de la împărtăşit chiar şi 25 de ani, dar asta ar însemna să nu o mai poţi face niciodată. Eu, Arsenie, nu
sunt pentru astfel de canoane. Cel căzut în păcat se obişnuieşte cu neîmpărtăşitul şi poate zice: „Parcă
tot cu Împărtăşania am trăit până acum!”. Eu sunt pentru un canon pe care să-l facă zi de zi, în starea de
simţire, nu de obligaţie tipicală. Eu nu dau canoane dintr-astea, care se fac repede, ca să se scape de ele.
Suspinarea nu îţi ia timp, este la îndemână şi angajează toată fiinţa ta. Zici: „Of, Doamne!”. Un simplu
oftat face mai mult decât orice rugăciune, mai mult decât a zice repede, de 15 ori, „Tatăl nostru”

De semenea, la sfintele sărbători, în posturi şi mai ales în Postul Mare, după Cum este ştiut, mulţi din
parohieni nu merg la sfânta biserică, ba unii dintr-înşii nu merg tot Postul cel Mare fără nici o grijă de
mântuirea sufletului lor şi tocmai aproape de Paşti, când nu numai că nu pol să se folosească, dar nici să
audă măcar bine canonul ce li se dă de duhovnic, atunci vin şi ca nişie furi de cele sfinte se fac

a se mărturisi şi ei, rătăciţii, amăgindu-se cu nădejdi mincinoase; ci, ca şi cum ar fi

fost curăţiţi de păcate, cu cutezare obraznică se apropie de cele sfinte şi aşa întinaţi se împărtăşesc eu
Preacuratele şi Sfintele Taine.

Să învăţaţi dar pe unii ca aceştia ca în toate posturile şi sărbătorile şi mai ales

ni Postul cel Mare, în săptămâna cea dintâi şi peste tot postul să meargă la biserică,

precum se cuvine creştinilor, şi să aibă grijă ca toţi să-şi mărturisească păcatele

pana la săptămâna din urmă, a Sfintelor Patimi, curăţindu-sc prin pocăinţă şi

pregătindu-se de la mic până la mare, ea din vreme să-şi împlinească canonul cel

dai de părintele lor duhovnicesc; şi nimeni să nu rămână nemărturisit până la această

săptămână; căci alunei se cuvine ca toţi să fie pregătiţi şi nu tocmai atunci să se

l.ii .1 pregătirea, fiind acest lucru foarte necuviincios şi afară de rândutala sfintei

noastre Biserici. Iar oricine ou va asculta, pe acela să-l arătaţi Bisericii ori să-l

lăsaţi cu totul neimpartasit cu Sfintele Taine, până când se va întoarce şi-şi va

recunoaşte păcatul său.

Părinte Ioan Gură de Aur: acestea le zic către voi. preoţilor, cei
C€ vă împărtăşiţi şi către voi, diaconilor, care slujiţi... Nu mică muncă zace
asupra voastră, dacă ştiind la cineva vreo răutate, veţi îngădui să se
împărtăşească cu înfricoşatele Taine. Sângele Lui din mâna voastră se va
cefe. Măcar voievod de ar fi. măcar eparh. măcar cel încununat cu coroană
dacă sc apropie cu nevrednicie, opreşte-!. Mai mare stăpânire ai tu decât
acela... că decât cel îndrăcit mai rău este cel ce se apropie cu nevrednicie di

i ele sfinte ". Şi iarăşi ziec: ,$u da sabie în loc de hrană. Ci, măcar din nebunn
de va veni acela, să se împărtăşească, opreşfe-l. să nu te temi. Teme-te di
Ihunnezeu. nu de om... Iar dacă tu nu îndrăzneşti, adu-l la mine. Nu voi
îngădui să se facă aceasta. De suflet mă voi despărţi mai înainte, decât să
dau Sângele Stăpânesc cu nevrednicie şi sângele meu îmi vai vărsa mai înainte
decât vai da Sânge aşa de înfricoşat celui căruia nu i se cuvine. Iar daca
umil cercetând preotul , nit a ştiut pe cel râu, nu este nici o vină "'.