Cost Social Conflict Rosia Montana

©Miruna Codeanu –“Costuri Sociale ale conflictului la Rosia Montana” - 2008
Motto: „Principalul obiectiv al cercetării

sociologice este să explice patternuri interesante, umitoare,
patternuri cu semnificaţie socială, între evenimente sau
întâmplări şi proprietăţi sociale”1
Introducere
Roşia Montană a devenit un subiect de maximă importanţă pentru România. Au
fost organizate numeroase dezbateri publice pentru a discuta acest subiect. Există studii şi
argumente şi de partea celor care suţin proiectul şi de partea celor care se impun
proiectului. Fundaţia pentru o societate deschisă, a inclus în Barometrul de Opinie
Publică itemi referitori la Roşia Montană, iar pe 12 iunie au fost publicate 2 rezultatele
unui sondaj de opinie naţional comandat de Coaliţia „România fără cianuri” 3. Există o
preocupare reală pentru Roşia Montană. Astfel mi-am propus să merg eu la Roşia
Montană, defindu-mi astfel în termenii lui Pawson 4 „aria de ce cercetare”: costuri sociale
le Roşia Montană. După primele două interviuri mi-am orientat întrebarea al cărui
răspuns urma să-l aflu către „Care sunt costurile sociale ale Conflictului de la Roşia
Montană,dacă se poate vorbi despre costuri sociale ale conflictului”.
Astfel, lucrarea de faţă se constituie în patru capitole principale:”Roşia Montană,
prezentare”, „Metodologie”, „Teorii şi concepte” şi „Cercetare”. Primul constituie
prezentarea faptelor şi factorilor importanţi pentru subiectul lucrării mele şi plasarea
temei mele în cadrul general al conflictulului. Prezentarea datelor statistice despre Roşia
Montană, despre populaţie, integrează această lucrare nu doare în serie de preocupări
pentru fenomenele sociale de la Roşia Montană cât şi în contextul mai larg, numit Roşia
Montană. Acest capitol prezintă date oficiale, obţinute de la primăria din Roşia Montană
cu privire la profilul comunitar.
1
Ray Pawson, „Theorizing the Interview” The British Journal of Sociology, Vol. 47, No. 2 (Jun., 1996),
p. 295-314, p 300
2
http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-3245505-este-oficial-romanii-nu-vor-cianura.htm
3
România fără Cianuri Aceasta coalitie formata din Greenpeace CEE, Centrul Independent pentru
Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Fundaţia pentru Parteneriat, Terra Mileniul III, Asociatia Otus, Focus
Eco Center, Asociatia Valea Soarelui si Transilvania Verde vine in sprijinul propunerii legislative inaintate
spre aprobare in Parlamentul Romaniei de catre senatorii Peter Eckstein Kovacs (UDMR) si Gheorghe
Funar (PRM).
4
Prin doilea capitol „Metodologie” îmi propun să constitui prin cadrul teoretic ales,
nu atât avantajele cercetării calitative, cât motivul pentru care această metodă a fost
considerată potrivită pentru o astfel de cercetare. Tehnică folosită a fost interviul,
interviul semi-structurat, motivat şi el de teoria construită în jurul acestui instrument.
Capitolul metodologie expune şi modelul teoretic pe baza căruia îmi voi construi
lucrarea şi voi fundamenta concluziile: modelul teoriei întemeiate fundaţional.
Al treilea capitol, realizează un cadru teoretic al conceptelor ce vor folosi în
această lucrar:comunitate, conflict şi cost social, pentru a le da acestora un sens specific
în interiorul unei paradigme, pentru ca în cel de-al patrulea capitol aceste concepte să fie
aplicate asupra rezultatelor cercetării efectuate în localitatea Roşia Montană.
Scopul meu este astfel de a construi răspunsul la întrebarea: Care sunt costurile
sociale la Roşia Montane? Şi la întrebările adiacente ce rezultă din aceasta, formulată pe
parcursul cercetării: există un cost social a conflictului?
I. Rosia Montană: Localitate, Proiect Minier, Concflictul Alburnus Maior-

Roşia Montană Gold Corporation
Pentru a putea dezvolta un răspuns la întrebarea ce constitutie tema cercetării este
mai întâi necesară o cunoaştere a ariei mai largi a problemei: proiectul minier de la Roşia
Montană. Mai întâi: proiectul minier de la Roşia Montană, ce este Roşia Montană şi cum
arată profilul său comunitar apoi proiectul minier de la Roşia Montană şi istoria
conflictului apărut la Roşia Montană între ONG-ul Alburnus Maior şi compania Roşia
Montană Gold Corporation. Datele ce urmează a fi prezentate în profilul comunitar al
Roşia Montană au fost obţinute de la primăria Comunei Roşia Montană în februarie 2008.
I.1.Proiectul Roşia Montană Gold Corporation la Roşia Montană
Principalul acţionar la Roşia Montană Gold Corporation este compania canadiană

Gabriel Resources, companie cotată la bursa canadiană 5 şi deţinătoare a licenţei de
exploatare. Proiectul de exploatare este finanţat în întregime deGabriel Resources.
Proiectul vizează o exploatare la suprafaţă a zăcămintelor de aur de la Roşia Montană.
Procedeul folosit va fi cianurarea, cel mai eficient şi economic proces de extragere a
aurului şi argintului din minereuri de la Roşia Montană. Este singura metodă prin care
exploatarea de la Roşia Montană este profitabilă. Se bazează pe cianuraţia integrală a
masei de minereu. Cianura va fi livrată în stare solidă în containere ISO special proiectate
şi construite. Cianura va fi dizolvată direct în containerele de transport, într-o soluţie
alcalină. Rezervorul de amestec este proiectat să poată prelua întreaga capacitate a unui
container folosit la transport. După dizolvarea cianurii, soluţia va fi transferată în
rezervorul de stocare de mare capacitate. Minereul măcinat fin, este transferat către o
cuvă unde este amestecat cu cianură şi suspensie de var stins.
RMGC oferă o descriere a comunităţii de la Roşia Montană:”Condiţiile de locuit
precare: peste jumătate dintre locuinţele din sat nu dispun de apă curentă, iar două treimi
au WC-uri în curte. Aproape o cincime din case au fost abandonate, pentru că nu exista
cerere pe piata imobiliară locală.Serviciile medicale sunt necorespunzătoare: deşi
riscul de expunere la boli este foarte ridicat – datorită poluării puternice a apei –,
locuitorii Roşiei Montane sunt lipsiţi de servicii medicale. Puţină speranţă de mai bine:
5
http://www.rmgc.ro/rosia_montana.php?page=proiectul
rata crescută a şomajului i-a forţat pe cei tineri să-şi caute de lucru în alta parte, lăsând în
urmă pe cei în vârstă, care au devenit astfel izolaţi şi vulnerabili.” După această
descriere, Gabriel Resources se angajează să: îmbunătăţească condiţiile de locuit, oferind
locuitorilor case noi cu facilităţi şi utilităţi moderne, într-un sat nou construit, cu toate
elementele necesare transformării unei zone locuite într-o comunitate. Gabriel Resources
oferă un pachet de relocare, conform standardelor Băncii Mondiale, la valoarea de
înlocuire a proprietăţii. RMGC se anhajează să construiască un nou centru medical şi să
ajute la renovarea dispensarului local, pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor medicale
din regiune. RMGC va construi o şcoală nouă, cu sală de sport şi calculatoare în fiecare
clasă. Compania promite existenţa unei micro bănci pentru întreprinderile non minere,
vor exista programe de pregătire profesională pentru localnici şi burse de studii pentru cei
din comunitate.
Despre mediul înconjurător, RMGC spune că în stadiul său actual mina de la
Roşia Montană a fost declarată fiind un punct de risc ecologic de către Comisia
Internaţională pentru protecţia Dunării datorită poluării apelor. România nu are resursele
necesare pentru reabilitarea ecologică şi pentru protecţia mediului înconjurător din Roşia
Montană. Gabriel Resources se angajează să folosească cele mai bune tehnici pentru
deschiderea şi exploatarea noii mine şi să aloce resursele necesare remedierii problemelor
de mediu. Pentru remedierea vechilor probleme de mediu, Gabriel Resources se
angajează să aloce resersule necesare captării şi epurării apelor curgătoare din Roşia
Montană, poluate cu metale grele pentru a proteja sănătatea şi siguranţa localnicilor.
Gabriel Resources promite să se conformeze standardelor europene şi româneşti, ba chiar
să le depăşească, acestea referindu-se exclusiv la standarde noi de folosire a cianurilor.
Acestea sunt, pe scurt angajamentele companiei Roşia Montană Gold Corporation
faţă de populaţia de la Roşia Montană. Este vorba de o exploatare mineră la suprafaţă
prin metoda cianurării. După standardele internaţionale este o mină cu o durată mică: de
15 ani până la închiderea ultimei mine. După terminarea exploatării, RMGC se angajează
să reecologizeze zona, iar zona să fie împădurită, urmând ca după încheierea exploatării
să poată fi practicat şi turismul, în opinia celor de la RMGC. Sursa conflictului între
Gabriel Resources, acţionar principal la Roşia Montană Gold Corporation este procedeul
prin care se extrage aurul: cianurarea, mina prezentând în opinia celor de la Alburnus
Maior un risc ecologic.
Proiectul se va desfăşura pe o suprafaţă de 1644ha afectând 2096 de persoane.
Proprietăţile afectate sunt 960 de proprietăţi rezidenţiale şi 1418 proprietăţi non
rezidenţiale, în marea lor majoritate agricole. De asemenea vor fi afectate si 3 şcoli, un
6
centru de sănătate, 5 biserici şi case de rugăciuni şi 7 cimitire.
I.2.Aşezare geografică
Comuna Roşia Montană este situată în partea Central-Vestica a României, în
Nord-Vestul judeţului Alba având coordontele geografie 46 latidudine nordică şi 25
grade longitudine estică, la altidudinea de 850m faţă de nivelul Mării. Este amplasată
integral în zona de munte pe versantul Nord-Vestic al Carpaţilor Meridionali-în Munţii
Apuseni, la o distanţă de 76 km de Municipiul Alba Iulia, 11k de oraşul Abrud şi 15 km
faţă de oraşul Cluj-Napoca.
Comuna Roşia Montană este înconjurată la nord de oraşul Câmpeni si comuna
Bistra, la est de comuna Lupşa si Bucium, la sud de comuna Bucium şi oraşul Abrud si
la vest de comuna Sohodol. Suprafata totală a comunei este de 42 km 2 şi are în
componenţă următoarele sate : Roşia Montană, Balmoşeşti, Blideşti, Bunta, Cărpiniş,
Coasta Henţii, Corna, Curături, Dăroaia, Gârda Barbuleşti, Gura Roşiei, Iacobeşti,
Ignăţesti, Soal, Ţarina şi Vârtop.
I.3.Populaţia
Comuna Roşia Montană are un total de locuirori de 3290 persoane. Populaţia
comunei Roşia Montană este formată din : 1549 bărbaţi, 1741 femei, cu vârste : grupe de
vârstă 0-14 ani – 652; 15 – 59 ani – 2012; 60 şi peste – 626. Vârsta medie în Comuna
Roşia Montană este de 45 de ani. Densitatea populaţiei de 0,78-km2. Sporul natural în
comuna Roşia Montană este 0: 30 decedaţi, 30 născuţi vii. Structura confesională a
populaţiei este: 2740 ortodoxă,154 romano-catolică, 102 greco catolică, 5 reformată, 30
unitariană,60 baptistă, 128 penticostală, 2 adventistă, 24 creştină după evanghelie, 10
altele,23 fără religie, 1 atei, 11 nedeclarată. După etnie, locuitorii de la Roşia Montană
6
Date furnizate de S.C. Roşia Montană Gold Corporation Report on Environmental Impact Assessment
Study, Community Sustainable Development Programme, 2005, p. 22
sunt: 2936 români, 55 maghiari, 289 rromi, 6 germani, 1 sârb, 1 italian şi alte 2
nedeclarat. Clădirile de locuit sunt : 1415. Şomaj: 187; populaţie activă: 1310. Nu sunt
consideraţi şomeri cei care primesc în continuare plăţile compensatorii de pe urma
închiderii minei de stat.
Un raport Roşia Montană Gold Corporation din 2005 7 citează Direcţia de
Statistică Judeţeană Aba, pentru a arăta un trend negativ al populaţiei în zonă: în 1997
număru locuitorilor din comuna Roşia Montană era de peste 4000 persoane, iar în 2004
ajunge sub 4000, pentru ca în 2008, cifrele primăriei Roşia Montană să indice 3290 de
locuitori în comuna Roşia Montană. Raportul oferă următoarele explicaţii pentru declinul
demografic de la Roşia Montană: „depopularea satelor începând din 1990, restructurarea
sectorului minier şi condiţiile de depresie economică ca urmare a căderii comunismului”. 8
În Raportul RMGC 61% din populaţia de la Roşia Montană este inactivă 9 economic.
În ceea ce priveşte educaţia în Roşia Montană, un studiu făcut de RMGC în 2002,
a relevat că aproape 20% dintre tinerii din Roşi Montană au studii universitare dar în
schimb aproape 50% din cei care au peste 60 de ani nu au educaţie. 10
I.3.Ocupaţiile locuitorilor din Roşia Montană sunt : minerit, prestări servicii,

comerţ, agricultura în gospodării proprii. Potrivit Raportului RMGC din 2005, în 2004,
majoritatea populaţiei era angajată în sectorul minier, cifra fiind mai mare decât în 1997,
este vorba de aproape 1000 de persoane angajate în acest sector de activitate, al doilea
domeniul de activitate fiind comerţul, sub 50 de persoane. Cele aproape 1000 de persoane
anagajate în activităţi de minerit erau angajaţi ale companiior deţinute de stat: Roşiamin
de la Roşia Montană şi Cuprumin în Abrud, Roşiamin a fost între timp închisă în 2006,
ducând la disponibilizarea unui număr mare de oameni, care nu sunt consideraţi populaţie
7
S.C. Roşia Montană Gold Corporation Report on Environmental Impact Assessment Study, Community
Sustainable Development Programme, 2005, p. 39.
8
Idem 2
9
populaţie inactivă este definită în Raportul RMGC din 2005 ca fiind: “persoane sau grupuri de persoane
care au o contribuţie directă economică. Nu sunt înregistraţi ca angajaţi, nu plătesc taxe şi nu primesc
niciun fel de beneficii de pe urma şomajului, pot primi pensii sau beneficii de pe urma bolilor sau pot fi
implicaţi în activităţi neînregistrate(S.C. Roşia Montană Gold Corporation Report on Environmental Impact
Assessment Study, Community Sustainable Development Programme, 2005, p. 42)
10
S.C. Roşia Montană Gold Corporation Report on Environmental Impact Assessment Study, Community
Sustainable Development Programme, 2005, p. 41
inactivă încă pentru că primesc plăţi compensatorii timp de doi ani. În 2001 rata sărăciei
în Roşia Montană era de aproape 30%, spune Raportul RMGC, citând ca sursă Institutul
Naţional de Statistică.
I.4.Infrastructura :
Drumuri de interes national :DN 74A Abrud-Câmpeni, care face legatura cu
drumurile naţionale DN 74 şi DN75.
Drumuri de interes judeţean : DJ 742 Gura Cornei-Roşia Montană-Corna-Abrud,
care face legătura cu reşedinta de comună Roşia Montană, centru de exploatare a
minereurilor neferoase, cu drumul de exploatare care face legatura cu Cuprul Min Abrud
şi cu oraşul Abrud de o lungime 19,00 Km.
Drumuri de interes comunal : DC 146 Roşia Montană-Ţarina, lungime: 5,00 km; DC
147 Bălmoşeşti-Gârda Bărbuleşti, lungime: 4,00 Km; DC 148 Cărpiniş –Vârtop- DC 147
lungime: 9,00 km; DC 127 Corna –Bunta-Floreşti, lungime: 3,00 Km; DC 117 Bucium
–Muntari-Roşia Montană lungime 7,00 Km
Starea tehnica a drumurilor aflate pe teritoriul administrativ al comunei Roşia
Montană, se prezintă astfel: DN 74A – drum asfaltat-stare buna; DJ 742 ,iar pe timp -
drum asfaltat-stare mediocra . Drumurile Comunale sunt pietruite.
Datele primite de la primăria din Roşia Montană nu vorbesc despre reţeaua
electrică, însă raportu RMGC din 2005 menţionează existenţa unor locuinţe care nu sunt
conectate la reţeaua de electricitate.
Localitatea Rosia Montana nu are retea de distributie a gazelor naturale si nici
retea de distributie a agentului termic. Telefonie : Reţele telecomunicatii-Racordul
abonaţilor telefonici se face prin intermediul unei centrale telefonice automate digitale.
Pentru telefonia mobila exista acoperire pentru Vodafone, Orange şi Cosmote.
Exista in prezent doua retele separate care deservesc alimentarea cu apă
potabilă din sursele de apă subterană prin intermediul a 15 captări de izvoare grupate în
cinci sisteme de aducţiune .Alimentarea cu apa pentru uz industrial se face prin
preluare din pârâul Abrude printr-un baraj, pentru utilizatorii de de la cariera exploatării
miniere de la Gura Roşiei. Rezerva intangibila pentru stingerea din exterior a incendiilor
este de 108 m.c., iar timpul de refacere este de 3 ore. Reţeaua de distribuţie este
insuficientă pentru întreaga localitate, iar presiunea apei este redusă.
Nu există un sistem centralizat de canalizare. În ceea ce priveşte canalizarea
menajera, apele reziduale sunt evacuate în fose septice. Apele provenite din precipitaţii
sunt preluate de Valea Roşiei şi Pârâul Abrudel. În Piaţă, din localitatea Roşia Montană s-
a construit un rezervor subterandin care apele sunt conduse în Pârâul Valea Roşiei. Nici
pentru apele uzate tehnologic nu există o staţie de epurare.
I.5.Potenţial industrial(firme): S.C Romanalize; S.C. Rosia Montana Gold

Corporation S.A. cu profil minier, societate pe acţiuni; S.C. Maranata Furd, cu profil
panificatie, proprietate privată; S.C. Montana Bis cu profil de prelucrarea lemnului,
proprietate privată; S.C. Lemn-Service cu profil de prelucrarea lemnului, proprietate
privată; S.C. Rosia Construct Prest cu profil construcţii, proprietate privată; S.C. Fany
Bois S.R.L cu profil de prestări servicii- auto, comerţ, proprietate privata, S.C. Andy
S.R.L cu profil comerţ, proprietate privată; S.C. Transmontana S.R.L cu profil comerţ,
proprietate privată privată; S.C. Farmthimypharm cu profil farmacie, proprietate privată,
asociaţie : ONG-uri: Asociatia Aurarilor ’’Alburnus Maior” şi Pro Rosia Montana.
Pieţe – 1 piaţă
I.6.Potenţial turistic
Rezervaţiile naturale Piatra Corbului-versanti abrupţi cu o expoziţie sudică a
Dealului Carnic si Piatra Despicata – bloc de andezit. Există şapte lacuri miniere: Tăul
Mare, Ţarina, Brazi, Anghel, Corna Ţapului, Găuri.
Obiective turistice : Muzeul Mineritului, Casa Memorială a lui Cloşca în satul
Cărpiniş, casa memorială Simion Balint dar şi bustul său în faţa bisercii unite.
Monumentul Eroilor 1914-1918, Monumente de Arhitectura Populara-Case Secolele
XVIII-lea si XIX-lea, Situri arheologice dar şi Cele noua biserici de pe raza comunei.
Sărbători şi Manifestări Culturale: Ziua Minerului, se sărbătoreşte în fiecare an
în prima duminică după 15 august; serbare câmpenească cu ocazia deschiderii
păşunatului communal, se sărbătoreşte în luna mai în cea mai apropiată dumincă de
sărbătoarea religioasă Sf. Împăraţi Constantin şi Elena; sărbătoare fânului: “FânFest” la
sfârşitul lunii august,cunoscut mai degrabă ca festivalul „Salvaţi Roşia Montană”, deşi
unul dintre organizatori ne descrie festivalul „Şi festivalul de promovare a zonei şi a
luptei „Salvaţi Roşia Montană”, „FanFest” vreau să-l fac mai mic, să-l fac un festival
ecologic” (E.D. 42 de ani).”- Sărbători religioase: Hramul Bisericii “Adormirea Maicii
Domnului şi Bisericii Pogorârea Sfântului Duh”
I.7.Instituţii locale
Primarie, Poliţie, Şcoli: Şcoala cu clasele V-VIII „ Simion Balint” , Şcoala cu
clasele I-IV „ Simion Balint, Scoala cu clasele I-IV „Simion Balint” Gura Minei, Şcoala
cu clasele V- VIII „ Cloşca” Cărpiniş, Şcoala cu clasele I-IV „Cloşca” Cărpiniş, Şcoala
cu clasele I-IV Gura Roşiei, Şcoala cu clasele I-IV Corna, Şcoala cu clasele I-IV Vârtop
Grădiniţe: Grădiniţa Nr. 1 Roşia Montană, Grădiniţa Gura Minei, Grădiniţa Gura Roşiei,
Grădiniţa Cărpiniş. Parohii: Parohia Ortodoxă Roşia Montană, Parohia Ortodoxă
Cărpiniş, Parohia Ortodoxă Corna, Parohia Ortodoxă Vârtop, Parohia Greco-Catolică
Roşia Montană, Parohia Romano-Catolică Roşia Montană, Parohia Reformată Roşia
Montană, Parohia Unitariană Roşia Montană. Dispensare: Dispensar Medical Roşia
Montană, Dispensar Medical Cărpiniş, Farmacie, Poşta, Bibliotecă, Cămine culturale,
Muzeu, Casa Memorială Cloşca .
I.8.Mediul şi ecologia
Au fost identificate ca surse de poluare: haldele de steril care poluează solul şi apele care
străbat teritoriul localităţii şi necesită reecologizare, zona afectată în principal este
localitatea Roşia Montană.
I.9.Istoricul localităţii Roşia Montană

Vechimea localităţii Roşia Montană poate fi apreciată la cca 4500 de ani, pe baza
vestigiilor descoperite care datează din neoloticul mijlociu circa 2500 ani î.e.n., de când
au fost descoperite unelte de agricultură. Localitatea a purtat numele de Alburnus Maior
în timpul stăpânirii romane,nume atestat de tăbliţele romane cerate datate în jurul anilor
131-166e.n. Aşezările sub forma unor colonii apar în preajma locului de muncă, în cazul
de faţă în aproprierea minelor cu filoane bogate. Alburnus Maior este atestată documentar
printr-o tăbliţă cerată din 6 februarie 131. În secolele XV-XVII se înregistrează, în zonă,
o întărire a poziţiei materiale a proprietarilor de şteampuri, sustinuţi de regalitatea
feudală. Începând din secolul XVIII, o serie de colonişti-germani şi chiar francezi au fost
instalaţi ca meşteşugari mineri. Pe 11 iunie 1948, minele de aur ca şi resursele şi
mijloacele de producţie de la Roşia Montană au intrat în proprietatea statului ca bun al
întregului popor, astfel a luat fiinţă Întreprinderea Minieră Roşia Montană. Mina de la
Roşia Montană s-a inchis înainte de intrarea României în Uniunea Europeană pentru că
avea nevoie de subvenţii.
1.10.Istoria conflictului Alburnus Maior-Roşia Montană Gold Corporation

Alburnus Maior este un ONG cu sediul în Roşia Montană înfiinţat în anul 2000
iar RMGC-Roşia Montană Gold Corporation compania ce deţine licenţa pentru
exploatarea aurului aflat la Roşia Montană. Alburnus Maior este ONG-ul care se opune
proiectului minier de la Roşia Montană.
În decembrie 1998 se acordă Licenţa de Concesiune pentru Exploatare în
Perimetrul Roşia Montană, judeţul Alba, nr. 47, de către Agenţia Naţională pentru
Resurse Minerale, Bucureşti, licenţă valabilă până în 201811.
În august-septembrie 2000 se demarează cercetarea socio-economică pentru
proiectul minier propus. Tot în septembrie 2000 se înfiinţează Asociaţia Alburnus Maior
care se opune proiectului minier 12.
2001: În martie 2001 are loc prima întrevedere a RMGC cu autorităţile locale şi
alte părţi implicate. În primăvara lui 2001 se construieşte prima „Locuinţă Model” în
Roţia Montană. Planul Urbanistic General al comunei Roşia Montană care defineşte
viitoarea zonă industrială şi zonele protejate este autorizat în 2002.
2002:În iulie 2002, Gabriel Resources anchiziţionează prima locuinţă. 13 Pe 28
iulie 2002, Alburnus Maior organizează prima întâlire publică la Roşia Montană, care
11
http://www.rmgc.ro/files/cronologie.pdf
12
http://rosiamontana.org/categorii.shtml?x=30354&cmd%5b297%5d=c-1-30354&cmd%5b292%5d=x-
298-30354&set%5b290%5d=selected-30354
13
idem 1
coincide cu o declaraţie împotriva srămutării forţate. În octombrie 2002, Corporaţia

Financiară Internaţională din Grupul Băncii Mondiale şi-a abandonat intenţia de a sprijini
financiar proiectul, menţionând ca şi motive serioase probleme în materie de mediu şi de
ordin social. Preşedintele Comisiei Europene de Mediu afirmă că Roşia Montană este o
problemă serioasă pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Reprezentanţi ai
Bisericilor Romano-Catolică, Unitariană şi Calvina au anunţat că ei nu-şi vor vinde nicio
proprietate-biserică sau teren companiei RMGC 14. RMGC primeşte „Certificatul de
atestare a competenţei tehnice din partea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
Acest certificat autorizează desfăşurarea exploatării miniere 15 . Tot în decembrie 2002,
filiala europeană Greenpeace lansează prima campanie împotriva Gabriel în România. În
ianuarie planul de acţiune pentru strămutare şi relocare est actualizat astfel încât să se
conformeze tuturor politicilor şi liniilor directoare ale Băncii Mondiale, Corporaţiei
Financiare Internaţionale.
2003:În martie 2003, Academia Română cere tuturor autorităţilor române
implicate să stopeze proiectul de la Roşia Montană. Pentru Roşia Montană Gabriel
Resources în perioada 2004-2005 urmează o perioadă de consultări publice cu
participarea Băncii Mondiale pentru a clarfica proprietăţile rămase inclusiv situaţia şi
dreptul de proprietate asupra acestora. În perioada aprilie iunie 2003, membrii ai
asociaţiei Alburnus Maior se deplasează împreună cu membri ai altor organizaţii
partenere în localităţi învecinate pentru a informa localnicii despre efectele dezastruase
ale acestui proiect, şi au adunat semnături pentru a cere un referendum. În iunie 2003,
Primul Ministru face prima declaraţie împotriva proiectului minier de la Roşia Montană.
Tot în iunie, membri ai Asociaţiei Alburnus Maior dar şi alţi localnici se deplasează la
Bucureşti pentru a participa la o manifestaţie împotriva proiectului minier. Pe 10 iulie,
Adrian Năstase face a doua declaraţie împotriva proiectului minier. Pe 16 septembrie
2003, Greenpeace Ungaria, a organizat o demonstraţie prin care a cerut ministrului
mediului să îşi exercite drepturile prevăzute de Convenţia de la Espoo, drepturi ce prevăd
ca statele vecine să fie consultate atunci când un proiect are un posibil impact dincolo de
frontiera ţării în care se află. Pe 28 septembrie 2003, aproximativ 500 de oameni din
14
idem 2
15
idem 1
Roşia Montan s-au adunat îm Câmpeni, un oraş din apropierea Roşiei Montane pentru a
lua parte la o acţiune organizată de către Alburnus Maior. Toţi participanţii au semnat o
declaraţia prin care îşi afirmă dezacordul cu proiectul de la Roşia Montană. Pe 6
octombrie 2003 începe Marşul de Solidaritate cu Roşia Montană, participanţii ajung pe
11 octombrie la Roşia Montană. . Pe 8 noiembrie, o delegaţie din partea Parlamentului
European a fost prezentă la Roşia Montană, unde a avut o întâlnire cu Asociaţia Alburnus
Maior. Ministrul Mediului de la acea vreme a declarat într-un interviu că statul român are
deja prea multe probleme la capitolul de mediu ca să mai aprobe şi proiectul de la Roşia
Montană. Pe 9 noiembrie 2003, Alburnus Maior,împreună cu alte 15 ONG-uri din
România şi din afara ţării au organizat o noapte de veghe în faţa Mitropoliei Ortodoxe din
Bucureşti. Pe 11 noiembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a anunţat că proprietăţile
din Roşia Montană nu sunt de vânzare, la aceeaşi dată Alburnus Maior şi 3 ONG-uri
partenere au organizat o demonstraţie în faţa Ambasadei Canadei la Bucureşti. Pe 10
decembrie 2003, Alburnus Maior primeşte premiul Galei Societăţii Civile pentru cea mai
activă organizaţie non guvernamentală din România în domeniul Participării Publice şi
Comportamentului Civic.
2004: În ianuarie 2004 Ministerul Culturii emite un certificat de descărcare de
sarcină arheologică. Alburnus Maior dă în judecată Ministerul Culturii pentru certificatul
eliberat. Pe 12 martie 2004, Ministrul ungar al Mediului: Miklos Persanyi cere explicaţii
din partea autorităţilor române cu privire la proiectul RMGC şi semnalează încălcarea
Convenţiei de la Espoo. Pe 28 martie 2004, Agenţia de protecţie a Mediului Alba, după
primirea unei recomandări de ultim moment din partea Ministerului Mediului şi
Gospodăririi Apelor în urma semnalării din partea Alburnus Maior, a stopat procedura de
obţinere a acordului de mediu de către RMGC. În iunie 2004, Partidul Ecologist Român
ia păoziţie faţă de proiectul de la Roşia Montană, în acelaşi timp, RMGC trimite în
instanţă Alburnus Maior pentru publicarea siteului www.rosiamontana.org. În iulie 2004
iau poziţie şi cadrele didactice din Academia de Studii Economice împotriva proiectului
iar Academia Română îşi reafirmă opinia. Pe 17 iulie, o echipa formată din patru alpinişti
români ating vârful celui mai înalt munte din Europa, Mont Blanc, pentru a afişa bannerul
„Salvaţi Roşia Montană”. Între 23 iulie şi 3 august, Greenpeace Europa Centrală şi de
Est, organizează turul informativ „Salvaţi Roşia Montană” cu scopul informării şi
strângerii de semnături. Între 23-28 august 2004 are loc ediţia a doua a Marşului de
Solidaritate cu Roşia Montană pe traseul dintre Cluj Napoca şi Roşia Montană. Pe 29
august are loc concertul de protest FanFest. Alburnus Maior, împreună cu alte ONG-
uriuri publică raportul „Anticiparea Surprizei-Evaluaarea Riscului; Ghidul Investitorilor
cu privire la propunerea de proiect minier a companiei Gabriel Resources.” În noiembrie,
activişti Greenpeace din România, Germania şi Austria au organizat o demonstraţie de
protest împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, la Palatul Victoria, prezentând
un număr de 350.000 petiţii prin care se cerea încetarea activităţilor RMGC. În decembrie
2004, RMGC iniţiază procesul de autorizare a cu privire la acordul de mediu. În ianuarie
2005 sunt înştiinţa toate ţările ce ar putea fi afectate, în conformitate cu prevederile
Convenţiei Espoo.
2005:În ianuarie 2005, Alburnus Maior depune la toate autorităţile de protecţie a
mediului o contestaţie asupra Memoriului de Prezentare a Proiectului depus de RMGC în
vederea obţinerea acordului de mediu pentru proiectul de eploatare minieră de la Roşia
Montană. Pe 20 ianuarie 2005 Curtea de apel din Alba Iulia a suspendat executarea
certificatului de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic, masiv cuprins în proiectul
de exploatare minieră. 31 ianuarie, Parlamentul European numeşte proiectul de la Roşia
Montană un risc major de mediu, într-un document ce vorbea de progresele făcute de
România înspre aderarea la Uniunea Europeană. În 5 martie 2005, aplicând prevedirile
Convenţiei de la Espoo, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor din Ungaria
adresează 60 de cerinţe omologului său român ca parte din procedura de evaluare a
impactului asupra mediului pentru Proiectul Minier de la Roşia Montană de către Gabriel
Resources. Pe 18 aprilie 2005, Stephanie Roth, fost redactor al revistei „The Ecologist”
publicată la Londra, primeşte premiul Goldman Environmental pentru campania
împotriva proiectului minier de la Roşia Montană. În mai 2005 se primesc Termenii de
Referinţă pentru Evaluarea Impactului asupra Mediului pentru Proectul Roşia Montană.
Pe 14 mai 2005, se desfăşoară în faţa hotelului Citz Plaza, Cluj-Napoca primul flash mob
împotriva proiectului minier. Pe 24 mai 2005, Prefectul judeţului Alba a fost sesizat de
către Centrul de Resurse Juridice să constate nulitatea absolută a tuturor hotărârilor
Consiliului Local Roşia Montană cu privire la propunerea de proiect minier a Roşia
Montană Gold Corporation. Într-o sesizare separată, Prefectului i s-a cerut să sesizeze
organele de urmărire penală cu privire la faptele Primarului Roşiei Montane. Pe 19 iunie

2005, 30 de ONG-uri şi parlamentari europeni au subscris la o contestaţie adresată
Ministerului Mediului, Preşedintele Parlamentului European şi Comisiei Europene,
petiţie ce prezintă neregulile apărute pe parcursul etapei de definire a domeniului din
cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul minier
propus la Roşia Montană. Pe 20 iunie 2005, Curtea de Apel din Alba Iulia anulează
certificatul de descărcare de sarcină arheologică nr. 4-2004 emis de Ministerul Culturii şi
Cultelor pentru Masivul Cârnic din Roşia Montană. În 15 iunie 2005, Tribunalul Alba
admite cererea de suspendare a certificatului de urbanism emis de către Roşia Montană
Gold Corporation. Pe 26-28 august are loc a Concertul de Protest FanFest la Rosia
Montna. În noiembrie se reuneşte echipa de experţi independenţi pentrue Evaluarea
Impactului asupra Mediului, în aceiaşi lună, Alburnus Maior face pulic raportul „Analiza
Actualizată a Riscurilor” un ghid actualizat pentru investitorii în proiectul minier propus
la Roşia Montană.
2006: Pe 1 ianuarie 2006 un grup de activişti de mediu protestează împotriva
tăcerii guvernului Tăriceanu în problema Roşia Montană. 2 ianurie 2006 National
Geographic Channels International retrage spoturile publicitare pentru Proiectul Roşia
Montană, după ce înainte în decembrie 2005,Academia Caţavencu retrăsese publicitatea
pentru proiectul minier. Pe 1 februarie 2006 Tribunalul Alba Iulia admite un recurs
formulat de Emilia Timis, Comisar Şef al Gărzii de Mediu Alba, care a susţinut că există
un acord tacit de mediu pentru exploatarea minieră din Masivul Cârnic de la Roşia
Montană. În acelaşi Roşia Montană Gold Corporation actualizează planul de strămutare şi
relocare pentru a fi conform cu cele mai recente linii directoare relevante ale Băncii
Mondiale. Pe 9 februarie Alburnus Maior lansează „Subminarea Roşiei Montane” o
evaluare a capacităţii României de a implemente legislaţia armonizată cu mediul. Pe 9
februarie 2006 400 de persoane participă la vizionarea filmului documentar Noul
Eldorado al regizorului maghiar Tibor Kocsis în Cluj Napoca. Pe 27 februarie 2006
Academia Română îşi reafirmă poziţia fermă împotriva proiectului de exploatare propus l
Roşia Montană. Martie 2006 Gabriel Resources este parte semnatară a Codului
Internaţional de Management al Cianurilor pentru Producerea, Transportul şi Utilizarea
Cianurilor în Producţia de Aur; CNA este sesizat cu privire l publicitatea companiei
Gabriel Resources şi se solicită CNA-ului interzicerea spoturilor publicitare pentru Roşia

Montană Gold Corporation şi sancţionarea celor care difuzează spoturilor. Circa 700 de
reprezentanţi ai 240 de organizaţii pentru protecţia mediului din Ungaria au trimis o
scrisoare deschisă Ministrului român al Mediului, exprimându-şi protestul faţă de
proiectul minei de aur de la Roşia Montană. Pe 19 martie 2006 Campania MindBomb
pentru Roşia Montană pune problema problema poluării mediului din Româia în relaţie
cu corupţia fără chip a statului şi a administraţiilor locale. În timpul unei întâlniri cu
Comisarul European de Mediu, ministrul român al mediului a confirmat că producera de
evaluarea a impactului asupra mediului pentru proiectul de exploatare este suspendată.
Pe 18 mai Evaluarea Impactului asupra Mediului-realizată de o echipă de peste 100 de
experţi independenţi este depusă la Ministerul Mediului, Agenţia Naţională pentru
Resurse Minerale reînnoieşte Certificatul de atestare a competenţei tehnice prin care este
aprobată continuarea acţiunilor de exploatare minieră. 600 de locuitori din zonă participă
la un marş de 8km pentru a protesta împotriva construirii minei. În iunie 2006, singurul
mare angajator rămas în zona Roşia Montană(mina subvenţionată de stat) îşi inchide
activitatea permanent. Pe 11 iunie 2006 Vanessa Redgrave a dedicat în cadrum Galei
Festivalului Internaţional de Film Transilvania, premiul primit pentru întreaga carieră,
Campaniei Salvaţi Roşia Montană. Pe 10 iulie 2006 procedura de evaluare a impactului
asupra mediului pentru Roşia Montană este contestată de ONG-uri prin protestul
Greenpeace şi Alburnus Maior organizat în faţa Ministerului Mediului. În iulie şi august
au loc Consultările Publice cu privire la proiectul de la Roşia Montană: 14 reuniuni în
România şi 2 în Ungaria ca parte integrantă Espoo. Pe 23 august 2006 RMGC lansează o
ofertă publică de acţiuni obţinând venituri brute totale de 97,8 milioane CAN $.
Septembrie 2006, Gabriel Resources îşi extinde angajamenul de responsabilitate socială
corporatistă prin adoptarea Liniilor Directare pentru Întreprinderi Multinaţionale.
Strategia de achiziţionare de noi terenuri bazată pe liniiile directoare ale Băncii Mondiale
este lansată în vederea acordării unui sprijin în plus în procesul de strămutare şi relocare.
RMGC iniţiază un nou program pentru acordarea de asistenţă proprietarilor pentru
planificarea financiară şi economii. 25 octombrie 2006: Agenţia de Protecţia a Mediului
Alba Iulia anunţă o schimbare în procedura de evaluare a impactului asupra mediului
pentru Planul Urbanistic Zonal pentru Zona de Dezvoltae Industrială Modificată a
RMGC. Pe 4 noiembrie 2006, Centrul Cultural Francez, în calitate de partener al

Festivalului de teatru Man.In.Fest îşi exprimă nemulţumirea faţă de asocierea cu Gabriel
Resources, sponsorul acestei manifestări. RMGC lansează în decembrie 2006
Parteneriatul pentru Tineret în Roşia Montană. Pe 22 decembrie 2006, în cadrul întâlnirii
cu ONG-urile de mediu din Ungaria care a avut loc la Târgu Mureş, Marko Bela,
preşedintele UDMR s-a declarat împotriva proiectului de la Roşia Montană.
2007: La începutul lui 2007, RMGC încheie noi parteneriate de success cu

comunitatea din Roşia Montană şi cu bisericile istorice din Roşia Montană în vederea
stopării deteorării unor biserici. Restaurarea monumentelor istorice începe cu unul dintre
monumetele istorice din zona centrală protejată a Roşiei Montane, în baza proiectării
realizate şi a autorizaţiilor acordate în cursul anului 2006. Până în prezent Departamentul
de Achiziţii Proprietăţi din Roşia Montană a achiziţionat în baza acordului liber exprimat
aş vânzătorului şi cumpărătorului 73% dintre proprietăţile private, toate bazate pe
standardele Băncii Mondiale. Pe 7 ianuarie 2007, Ungaria va folosi toate metodele legate
pentru împiedica România să continue proiectul Roşia Montană, considerat periculos
pentru mediu. Februarie 2007, CERT Apuseni, primul Centru de Resurse pentru Tineret
din Roşia Montană, a fost lansat cu sprijinul RMGC. Alburnus Maior şi Greenpeace atrag
atenţia asupra neregularităţilor substanţiale comise de Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor în întocmirea listei de întrebări înaintate către Roşia Montană Gold
Corporation. Pe 19 februarie Alburnus Maior publică Raportul privind participarea
publică şi accesul la informaţii în procedura EIM Roşia Montană.În martie 2007, Grupul
Independent de Experţi Internaţionali finalizează raportul de evaluare cu privire la
Evaluarea Impactului asupra Mediului pentru proiectul minier, subliniind că EIM este
“bine dezvoltat”. În aprilie, Gabriel Resources finalizează oferta publică de acţiuni pentru
RMGC, Guvernul României este acţionar. Pe 7 iunie se înfiinţează “Coaliţia fără
Cianuri” ce iniţiază o campanie de informare asupra propunerii legislative care interzice
cianura în minerit. Pe 26 iunie, are loc prima întâşnire a Colectivului de Analiză Tehnică,
alte întâlniri având loc în perioada iulie-august, în aceiaşi perioadă are loc o întâlnire
bilaterală pentru procedura Espoo de Evaluare a Impactului asupra Mediului a Proiectului
Roşia Montană între miniştrii mediului din România şi Ungaria şi alţi experţi. Încep
lucrările de construcţie pentru noul sat rezidenţial construit de RMGC la Recea, jud Alba
Iulia. Pe 24-26 august are loc a patra ediţie a festivalului FânFest. În data de 4 septembrie
2007, Curtea de Apel Alba Iulia suspendă certificatul de descărcare de sarcină
arheologică pentru situl “Alburnus Maior-Roşia Montană”. Pe 12 septembrie 2007,
RMGC este anunţată că Ministerul Mediului suspendă procesul de analiză a Evaluării
Impactului asupra Mediului, pentru care RMGC depune o plângere administrtivă prin
care solicită revocarea suspendării. În septembrie 2007, este finalizat drumul de acces
către noul sat Piatra Albă. RMGC este anunţată,în octombrie, că Ministerul Mediului îşi
susţine decizia.În noiembrie, RMGC acţionează în instanţă Ministerul Mediului pentru
suspendarea EIM. Pe 27 noiembrie Curtea de Apel Braşov emite o decizie de anulare a
certificatului de descărcare arheologică. Pe 4 decembrie 2007, Societatea îşi declară
intenţia de a iniţia procesul de disponibilizare în etape, de a reduce costurile şi de a se
concentra asupra continuării EIM şi reiniţierii procedurii de autorizare. Pe 23 ianuarie
2008, Curtea de Apel Alba Iulia declară ilegalitatea planurilor de urbanism de al Roşia
Montană.
Aceasta este cronologia evenimentelor de la Roşia Montană sau care privesc
Roşia Montană. Ea a fost elaborată pe baza a două documente unul aparţinând Alburnus
Maior şi altul Companiei Gabriel Resources. Fiecare document prezenta în mod clar
evenimentele avantajoase pentru fiecare dintre părţi. Astfel se construiesc polii
conflictului de la Roşia Montană : Alburnus Maior şi Roşia Montană Gold Corporation.
Aburnus Maior este ce mai puternic ONG din regiune, care se opune proiectului minier
de la Roşia Montană. În documentele Roşia Montană Gold Corporation ea apare ca
asociaţie de mineri, ei se autodenumesc „asociţie de proprietari”(E.D. 42 ani). Presa îi
prezintă ca ONG de mediu. Roşia Montană Gold Corporation este compania care ar urma
să exploateze aurul de la Roşia Montană al cărei acţionr principal este Gabriel Resources,
cu 80% din acţiuni şi Minvest S.A. cu 19.3% din acţiuni, prin Minvest S.A. fiind
reprezentat guvernul României.
II.Metodologie
Motto: interviul este o metoda aparent
„slaba”, „prea accesibila”, suspectă a priori” 16 .
II.1.Cercetare calitativă. Tehnica: Interviul

Mi-am propus aşadar să studiez o problemă: Proiectul Minier de la Roşia
Montană, printr-o întrebare a cercetării: „Care sunt costurile sociale la Roşia Montană?”,
însă prin ce metode şi ce tehnici voi ajunge la răspunsul elocvent pentru această problemă
şi întrebare. Este nevoie de definirea cadrului metodologic şi de motivarea alegerii
tehnicii de cercetare.
„Prin metodologie se desemnează ştiinţa efectuării cercetării. Denumirea provine

de al cuvintele greceşti „methodos-drum, cale”, „logos-ştiinţă”.” 17 Pentru a găsi un
răspuns al întrebării: „există un cost social al conflictului de la Roşia Montană?”, tema
prezentei lucrări am ales cercetarea calitativă: interviul semistructurat, realizat pe baza
unei grile de interviu. Astfel lucrarea se construieşte ca o cercetare calitativă. „Prin
cercetare calitativă ne referim orice tip de cercetare care produce rezultate fără a se folosi
de produceri statistice sau alte mijloace de cuantificare. Cercetare calitativă se poate
referi la cercetări privind viaţa persoanelor, experienţe trăiti, comportament şi sentimente
dar în aceiaşi măsura, funcţionarea organizaţiilor, mişcări sociale, fenomene culturale şi
interacţiuni între naţii.” 18
În Septimiu Chelcea, Tehnici de Cercetare Sociologică, interviul este numit

tehnică de cercetare. Este stabilită astfel terminologia lui „entretien” şi „entreuve”,
entretien desemnând conversaţia, convorbirea iar entreuve desemnând o întâlnire între
două sau mai multe persoane, traducerea termenului anglo-saxon de „interview”19.
16
Francois de Singly, Blanchet Alain, Gotman Anne, Kaufmann Jean Claude „Ancheta şi Metodele ei”,
Polirom 1998, Iasi p. 201
17
Mărginean, Ioan “Proiectarea Cercetării Sociologice”, Ed. Polirom, Iaşi, 2000 p. 53
18
Strauss Anselm, Corbin Juliet, “Basics of Qualitative Research. Techniques and Procedures for
Developing Grounded Theory”, Springer, 1990, p.11
19
Chelcea Septimiu, „Tehnici de Cercetare Sociologică ,Ed. Facultăţii de Comunicare si Relatii Publice
“David Ogilvy”, Bucureşti, 2001, p. 125
Dimitrie Gusti, aminteşte Septimiu Chelcea a folosit termenul de „convorbire

sociologică” referindu-se la culegerea de informaţii pentru lămurirea problemelor
ştiinţifice de-a dreptul din gura oamenilor. Gusti nu făcea nicio diferenţiere între interviu
şi convorbire. H. Stahl subliniază nepotrivirea termenului de interviu pentru „operaţia de
interogare statistică sumară, restrânsă doar la un număr limitat de întrebări la care se
poate răspunde în sistem binar prin da sau nu, şi cu atât mai puţin nu e justificat să
denumim interviu ceea ce de fapt este convorbire” 20
Septimiu Chelcea defineşte interviul astfel: „ca o tehnică de obţinere, prin

întrebări şi răspunsuri a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea
verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenilor socioumane. Interviul
se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri ca şi chestionarul.
Spre deosebire însă de chestionar, unde întrebările şi răspunsuril sunt scrise, interviul
implică întotdeauna obţinerea unor informaţii verbale. Convorbirea reprezintă elementul
fundamental în tehnica interviului, în timp ce întrevederea nu constituie decât o condiţie
care facilitează transmiterea informaţiilor unidirecţionale: de la persoana intervievată spre
operatorul de interviu sau spre cercetătorul ştiinţific.” 21 Interviurile realizate trebuie să
conducă la realizarea relaţiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor. „Demersul
comprehensiv se bazează pe convingerea că oamenii nu sunt simpli agenţi purtători de
structuri, ci producători activi ai socialului, deci depozitari ai unei cunoaşteri importante,
care trebuie abordată din interior, prin intermediul sistemului de valori al indivizilor;
demersul comprehensiv incepe, aşadar, prin intropatie. Scopul sociologului este
explicarea comprehensiva a socialului” 22 spune Kauffman. Având în vedere aceste
atribute oferite informatorului : producător activ al socialului, depozitar al unei cunoaşteri
importante, pentru tema lucrării prezente, interviul devine tehnica cea mai potrivită.
20
idem 7
21
22
În cazul lucrării mele, interviurile vor răspunde unei mari teme: există un cost
social al conflictului de la Roşia Montană? Margaret Stacey recomandă folosirea
interviurilor atunci când trebuie studiate comportamente dificil de observat pentru că se
desfăşoară în locuri private, când se cercetează credinţele şi atitudinile, neexistând
documente scrise despre acestea. 23 Cercetarea prezentă se încadrează în prima categorie a
lui Margaret Stacey: „comportamente dificil de observat” dar şi cercetarea atitudinilor
locuitorilor comunei Roşia Montană în problema proiectului minier de la Roşia Montană.
În acest sens, informaţiile transmise de către informator către cercetător au valoarea
faptelor de viaţă făcându-se cunoscute prin relatarea subiectivă a acestora.
Această anchetă realizată prin interviuri semistructurate, reia una dintre

principalele supoziţii ale interviului, enunţată şi de Septimiu Chelcea. „consistenţa relaţiei
dintre atitudinea exprimată verbal şi comportament” 24. Astfel, voi porni de la premisa că
„25marea majoritate a oamenilor sunt corecţi şi cinstiţi şi atunci când nu cunosc
răspunsurile unor întrebări recunosc sincer”.
Există în permanenta luptă calitativ-cantitativ, avantaje şi dezavantaje pe care le

au fie o metodă, fie cealaltă. Dezavantajele cercetării calitative se constituie în limitări ale
acestei metode. Această listă de avantaje şi dezavantaje este stabilită de Keneth D.
Bailey. Avantaje sunt: flexibilitatea, posibilitatea de a obţine răspunsuri specifice la
fiecare întrebare. Rata mai ridicată a răspunsurilor: asigurată de obţinerea răspunsurilor şi
de laşi de la persoanele care nu ştiu să citească şi să scrie, ca şi de la persoanele care se
simt mai protejate când vorbesc decât când scriu, acest efect fiind cu atât mai de dorit cu
cât tema cercetării este una mult discutată. În timpul interviului cercetătorul-operatorul
de interviu poate avea controlul asupra succesiunii întrebărilor, fapt ce are consecinţe
pozitive asupra acurateţei răspunsurilor. Interviul permite colectarea unor răspunsuri
spontane-ştiut fiind că primele reacţii sunt mai semnificative decât cele realizate sub
control normativ. Tehnic interviului asigura răspunsuri pentru toate întrebările şi prin
23
idem 9
24
25
idem 13
aceasta furnizează informaţii pentru testarea tuturor ipotezelor cercetării. Precizarea datei
şi locului convorbirii este fapt ce asigura comparabilitatea informaţiilor. Interviul este
tehnica ce permite studierea unor problema mai complexe prin utilizarea unor formulare,
chestionare sau ghiduri de interviu mai amănunţite, cu mai multe întrebări de o mai mare
subtilitate, ceea ce în ceea ce priveşte tema abordată constituie un avantaj real.
Aceste avantaje ale tehnicii interviului m-au făcut să o aleg pentru cercetarea de
faţă: cunoaşterea problemei la nivelul indivizilor din Roşia Montană. Prosibilitatea
indivizilor de a se exprima într-un cadru mai liber, nestandardizat de itemii de chestionar
cât şi a mea de a afla răspunsuri la întrebările ce fac obiectul cercetării mele, ceea ce într-
un chestionar ar fi rezonat în non răspunsuri pentru o problemă delicată cum este Roşia
Montană, unde se manifestă totuşi suspiciunea la începutul interviurilor: „Nu sunteţi de la
Gold, nu?” sau „Nu sunteţi de la Alburnus?” era remarci frecvente ale debutului
interviurilor de la Roşia Montană.
Dezavantajele tehnicii interviului, formulate de Keneth D. Bailey şi reluate de

Septimiu Chelcea, le voi recunoaşte ca limitări ale cercetării prezente:imposibilitatea
consultării unor documente în vederea formulării unor răspunsuri precise. Există şi
incoveniente legate de faptul că se cere indivizilor să răspundă, indiferent de dispoziţia
lor psihică sau de starea de oboseală. Tehnica interviului nu asigură anonimatul, fiind
cunoscute adresa şi numărul de telefon ale persoanelor care urmează să fie intervievate.
Există în interviuri, o lipsă de standardizare în formularea întrebărilor, ceea ce limitează
comparabilitatea informaţiilor. Un alt dezavantaj menţionat este: prezenţa fizică a
operatorului de interviu accentuează riscul de distorsiune a răspunsurilor. Acestui ultim
dezavantaj Kaufmann se opune considerând că jocul de influenţe produs de situaţia
interviului este acelaşi ca şi în orice alte jocuri de influenţe ”Când angajatul vorbeşte cu
patronul său, nu este el însuşi, mai mult decât atunci cand îi vorbeste anchetatorului:
comportamentul său este specific, marcat de rolul său de angajat, iar spusele sale sunt
conforme cu acest rol. Într-un prim stadiu, interviul implică un rol ca oricare altul care
aşaza în scenă persoana sub un unghi specific. Dar pe măsura ce informatorul depaşeşte
acest stadiu şi se implică personal, el se eliberează de aceste contexte particulare în care
identitatea să nu se dezvăluie decât parţial şi vorbeste mai profund despre el insuţi:

departe de a multiplica deformarile, interviul comprehensiv produce, astfel, efecte de
adevăr” 26 Vorbind de jocul de influenţe, trebuie menţionat că persoanele intervievate, fie
angajaţi ai companiei, fie membri Alburnus Maior au vorbit în numele propriei persoane,
fără a exprima punctul de vedere al organizaţiei din care fac parte. Unghiul din care au
fost efectuate intervievate persoanele este acela de „locuitor al localităţii Roşia Montană”.
Contradicţiile vor fi explicate în cheia oferită de Kauffman: „această veritabilă
comoară, fraze contradictorii şi recurent în acelaşi timp, care reprezintă instrumente de
analiză cu un potenţial considerabil, întrucât semnalează foarte frecvent un proces
central”27. Contradicţiile sunt parte a vieţii cotidiene, subliniază autorul, iar apariţia lor în
interviuri nu constituie aşadar o situaţie excepţională.
Optez mai degrabă pentru ruperea dihotomiei „cantitativ vs calitativ” dar gândind
cercetarea în această paradigmă clasică mai mult ca o cercetare calitativă. „Dezbaterea
între cercetarea calitativă şi cercetarea cantitativă se bazează pe diferenţa între asumpţiile
că realitatea este sau nu măsurabila. Această dezbatere cotinuă prin diferenţele de opinie
în ceea ce priveşte înţelegerea realităţii: prin metode obiective sau subiective.” 28 Isadore
Newman, Carolyn R. Benz recomandă folosirea cercetării calitative atunci cand se
observă şi se interprează realitatea cu scopul de a dezvolta o teorie care să explice
experienţa, ceea ce se întâmplă în cazul cercetării pe care am întreprins-o la Roşia
Montană. Cercetarea cantitativă se foloseşte atunci când se începe cu o teorie sau ipoteză
iar terenul constituie confirmarea sau infirmarea ipotezei. 29
Interviurile se împart în interviuri structurat şi nestructurate. Newman introduce în

1976, un al treilea tip de interviu, interviul semistructurat. 30 Interviurile structurate şi
semistructurate se realizează pe baza unei grille de interviu, supusă aceloraşi criterii ale
validităţii ca şi chestionarul. Întrebarea principală este dacă întrebările sunt consistente cu
26
27
idem 16, p. 280
28
Newman Isadore, Benz R. Caroline „Qualitative-Quantitative Research Methodology: Exploring the
Interactive Continuum”, Southern Illinois University Press, 1998. p. 2
29
idem 18
30
Newman Isadore, Benz R. Caroline, Southern Illinois University Press, „Qualitative-Quantitative
Research Methodology: Exploring the Interactive Continuum”, 1998. p. 67
chestionarul. Problema majoră a interviului este validitatea, iar părtinirea (bias) este un
punct negativ major al tehnicii interviului. 31
Aşadar, nu voi critica metodele cantitative, nu voi veni în sprijinul polarizării

celor doua metode, însă consider potrivită pentru studiul întreprins o metodă calitativă,
tehnica interviului semistructurat, nu prin avantajele pe care aceasta le-ar avea faţă de
cercetarea cantitativă ci prin faptul că ea este conformă cu scopurile cercetării mele:
calităţile cercetării calitative asigurându-mi o mai bună cunoaştere a temei. Astfel,
“naturaleţea şi spontaneitatea, flexibilitatea, controlul mediului şi o rată mai mare a
răspunsurilor” 32 sunt criteriile care fac acest tip de cercetare singurul mod prin care susţin
cercetarea temei.
În ceea ce priveşte tehnica, interviul semi structurat, el lasă cercetătorului

posibilitatea de a focusa mai mult anumite subiecte, pe care acesta le studiază. “De obicei
acest interviu se foloseşte pentru participanţii la cercetare care au o experienţă comună:
victime ale unui anumit tip de crimă, participanţi care au beneficiat de un anumit tip de
serviciu social, sau suferă de o anumită boală” 33. Experienţa comună a participanţilor la
aceste interviuri este: proiectul minier de la Roşia Montană.
Interviul semi-structurat are şi avantajul “de a oferi cercetătorului date bogate,

dtaliate fără ca cercetătorul să petreacă mult timp în comunitate.” 34 Se poate spune că
orice tip de interviu poate fi folosit pentru a câştiga informaţie de la o categorie largă de
participanţi. „În interviurile semistructurate nu este vorba doar despre informaţie dar
deasemenea despre temele şi categoriile de analiză care sunt generate din răspunsurilor
participanţilor” 35 Prin interviul semistructurat, cercetătorii pot câştiga informaţii despre
viziunile, opiniile, imaginile, critici ale trecutului dar şi proiecţii ale viitorului ale
indivizilor, care într-o astfel de cercetare se dovedesc importante. Blee şi Taylor
subliniază utilitatea folosirii interviului semi-structurat în cazul cercetărilor efectuate în
31
idem 20
32 Grinnell M. Richard , Unrau Yvonne A, Social Work Research and Evaluation: Quantitative and Qualitative Approaches Oxford University Press, 2005, New
York, p. 246
33 idem 22
34 Klandermans Bert, Staggenborg Suzanne “Methods of Social Movement Research”University of

Minnesota Press Minneapolis ,2002 London p. 93
35 idem 24
rândul activiştilor, ceea ce subliniază validitatea acestui instrument în cazul temei mele
de cercetare, fiind vorba şi de o componentă activistă: ONG-ul Alburnus Maior. Mai
mult, interviul semi-structurat oferă o perspectivă longitudinală asupra socialului: pot
captura ridicarea şi căderea, implicarea şi retragerea membrilor din organizaţie, de-a
lungul timpului, susţin Blee şi Taylor. 36
Interviul semi-structurat oferă cercetătorului posibilitatea unui detalieri

37
conceptuale prin „despicarea firului” , permiţând astfel o cunoaştere în detaliu a temelor
şi subtemelor cercetării. Ar putea părea aici că reiau dihotomia calitativ-cantitv, însă
subliniez această calitate a cercetării calitativ, a interviului semi-structurat pentru a scoate
în evidenţă utilitatea aplicării acestei tehnici în această cercetare. „Probabil cea mai
importantă bază pentru alegerea interviului este atunci când natura cercetării cere o
abordare personală, interactivă” 38.
Astfel, au fost efectuate 21 de interviuri, petrecând două săptămâni în Roşia

Montană, în perioada februarie-martie. Interviurile semi structurate efectuate au fost faţă
în faţă. Am ales cercetarea calitativă pentru a le celor intervievaţi şansa de a se exprima
liber cu privire la proiectul de la Roşia Montană, cât şi cu privire la efectele acestuia, la
efectele acţiunii celor de la Alburnus Maior, şi la efectele conflictului de la Roşia
Montană. Grila a fost adaptată. Am formulat întrebările grilei de interviuri în jurul
subtemelor: comunitate, conflict, cost social, urmărind să văd dacă se poate vorbi de un
cost social al conflictului şi care sunt acestea. După primele interviuri am observat că se
poate vorbi de un cost social al conflictului de la Roşia Montană şi am adaptat grila de
interviu la această problemă.
Vârsta celor intervievaţi este cuprinsă între 25 şi 67 de ani. Chiar dacă nu se poate
vorbi de reprezentativitate în cadrul cercetării calitative, subiecţii asigură totuşi plaja
reprezentativităţii în orientările în conflictul de la Roşia Montană: am efectuat atât
interviuri cu cei care vor aplicare proiectului cât şi cu cei care se împotrivesc, atât cu
36 ibidem
37 Ray Pawson, „Theorizing the Interview” The British Journal of Sociology, Vol. 47, No. 2 (Jun.,
1996), p. 295-314, p 306
38Crano D. William, Brewer B. Marilynn “Principles and Methods of Social Research”, Lawrence
Erlbaum Associates, 2002, Mahwah p. 223
angajaţi ai companiei , cât şi cu membri Alburnus Maior. Aria de cercetare se referă strict
la satu Roşia Montană, principalul sat afectat de proiectul de la Roşia Montană, acolo
unde se află centrul Roşia Montană Gabriel Resources cât şi Alburnus Maior. Datele
prezentate la începutul lucrării despre Roşia Montană, sunt referitoare la comuna Roşia
Montană, pentru a oferi un cadru orientativ al profilului comunei Roşia Montană din care
face parte şi satul Roşia Montană.
II.2.Limitările cercetării
Fiind vorba de o cercetare calitativă, aceasta nu-şi asumă reprezentativitatea

pentru întreg satul Roşia Montană, urmăreşte să compună o imagine de ansamblu din
interviuri individuale, prin importanţa socială a fenomelor sociale la nivelul individual.
Prin repetativitatea unor răspunsuri se poate însă generaliza, cu menţiunea că această
cercetare nu-şi propune să măsoare opinia celor de la Roşia Montană sau să efectueze o
statistică în privinţa numărului de persoane care sunt de acord cu proiectul sau se opun
proiectului. Ar fi fost poate interesant de observat, pentru costul social al conflictului de
la Roşia Montană, de văzut ce s-a întâmplat cu cei care şi-au vândut proprietăţile şi nu au
ales relocarea prin proiectul de la Piatra Albă. Am urmărit să vedem costul social însă în
interiorul localităţii Roşia Montană, pentru cei care rămân şi nu în afara ei. Zonă afectată
atât de proiect cât şi de costurile sociale ale conflictului se întinde în afara localităţii
Roşia Montană, însă studierea acestor zone ar fi însemnat resurse de bani şi timp pe care
nu le aveam la dispoziţie.
II.3Teoria întemeiată fundaţional
Nu voi porni de la o ipoteză în sensul clasic, al cercetării calitative a două sau

mai multe variabile legate între ele de o relaţie de dependenţă, relaţie pe care să o afirm
sau infirm prin cercetare, ci de la o întrebare, care prin cercetare, îmi va servi pentru
construirea unei teorii întemeiate fundaţional „grounded theory”. „În modelul de
cercetare condus de teorie, teoria cercetătorului este subiectul interviului iar subiectul se
află acolo să confirme sau să falsifice teorie, şi mai mult, să o rafineze.” 39În teoria
întemeiată fundaţional cercetătorul va intra în lumea cercetării fără nicio ipoteză.” 40 El
va observa ceea ce se întâmplă şi după observaţiile făcute îşi va construi teoria. Adepţii
acestui tip de elaborare a teoriei nu folosesc date cantitative pentru a-şi testa ipotezele şi
rezultate, ci îşi testează cercetările prin reveniri asupra subiectelor şi cercetărilor. Glaser
şi Strauss au numit această teorie teoria întemeiată fundaţional „grounded theory”.
Strauss şi Glaser încetează să mai fie preocupaţi de acurateţea datelor cantitative, ba chiar
din constră, se ridică împotriva acestui curent al timpurilor lor, împotriva a ceea ce poartă
numele de „industrializarea sociologiei”.
„Scopurile teoriei în sociologie sunt: să ofere predicţii şi să explicaţii pentru

comportament, să fie de folos în avansarea teoritică a sociologiei şi să poată fi folosită în
aplicaţii practice, să aducă o perspectiva asupra comportamentului şi ă ghideze şi să ofere
un stil de cercetare pentru o anumită zonă de comportament” 41, susţin Strauss şi Glaser.
Astfel ei distanţează teoria întemeiată fundaţional de teoria generată logic prin deducţii a
priori. O astfel de teorie, bazată pe date nu va putea fi înlocuită de o altă teorie. Glaser şi
Strauss evidenţiază importanţa teoriei întemeiate fundaţional în studiile calitative. „Ne
axăm pe cercetarea calitativă pentru un număr de motive: pentru că elementele cruciale
ale teoriei sociologice se găsesc de cele mai multe ori în cercetările calitative, pentru că
cercetarea calitativă ese de cele mai multe ori produsul final într-o arie dincolo de care
sociologii nu se îndreaptă şi pentru că de cele mai multe cercetarea calitativă este de cele
mai multe dăţi cea mai adecvată şi eficientă pentru a obţine tipul de informaţie necesar
unei situaţii empirice” 42
O altă explicaţie pentru ceea ce înseamnă teorie întemeiată fundaţional, este

oferită de Corbin Juliet, cu care Strauss a scris prima ediţie a „The Discovery of
39
Pawson Ray, „Theorizing the Interview” The British Journal of Sociology, Vol. 47, No. 2 (Jun., 1996),
p. 295-314, p 299
40
Newman Isadore, Benz R. Caroline, , „Qualitative-Quantitative Research Methodology: Exploring the
41
Glasser Barney, Strauss Anselm, “The discovery of grounded theory,”1967 - Aldine Publishing
Company, 1967, New York, p. 3
42
Glasser Barney, Strauss Anselm, “The discovery of grounded theory,”1967 - Aldine Publishing
Company, 1967, New York, p. 18
Grounded Theory”: „teorie care este derivată din date adunate sistematic şi analizate în
procesul de cercetare. În această metodă adunarea datelor, analiza şi dezvoltarea teoretică
sunt într-o strânsă relaţie una cu cealaltă. Un cercetător nu îşi începe proiectul cu o teorie
preconcepută în minte, mai degrabă, cercetătorul începe cu o arie de studiu şi îşi lasă
teoria să derive din aceastp. Teoria dezvoltată prin acest proces va fi mai aproape de
realitate decât teoria dezvoltată prin punerea în comun a o serie de concepte bazate pe
experienţă.” 43 Teoria întemeiată fundaţional este aşadar o formă de construcţie teoretică
care se pliază pe cercetarea calitativă. Deşi teoria întemeiată fundaţional ar părea să ţină
mai mult de creaţie decât de construcţie, există proceduri care trebuie respectate în cazul
construcţiei teoretice care se concretizează în următoarele scopuri:
„1. Construieşte teorie mai degrabă decât să o testeze.
2. Oferă cercetătorilor instrumente analitice pentru a categoriza data brută.
3.Ajută analiştii să ia în considerare înţelesuri alternative ale fenomenelor
4.Este sistematică şi creativă simultan
5.Identifică, dezvoltă şi stabileşte relaţii între concepte care construiesc blocuri ale
teoriei” 44
Am ales astfel, modelul teoriei întemeiate fundaţional pentru explica fenomenele

sociale de la Roşia Montană. Prin ceea ce înseamnă teoria întemeiată fundaţional, ea se
constituie în concordanţă cu scopul cercetării mele, nu acela de a testa validitatea unei
ipoteze având o teorie în minte, ci mai degrabă de a explica fenomenele de la Roşia
Montană printr-o construcţie teoretică. Astfel, au fost realizate 21 de interviuri faţă în
faţă, pe baza unei grile de interviu 45. Temele interviurilor au fost astfel construite încât să
conducă la construirea unui răspuns pentru întrebarea de cercetare.
43
44
45
Anexa 1.
II.4.Miza cercetării
Există o problemă a cercetării: Proiectul Minier de la Roşia Montană şi o

întrebare a cercetării: Există costuri sociale ale conflictului în comunitatea Roşia
Montană? Pentru a răspunde aceste întrebări pe baza interviurilor efectuate printr-un
răspuns pe care ulterior îl voi elabora într-o teorie, este mai întâi necesar să clarific cadrul
conceptual: conflict, cost, social, comunitate. Aşadar avem acum trei întrebări: 1. Ce este
aceea o comunitate? 2. Ce este conflictul? 3.Ce este costul social?
III.Teorii şi concepte: Comunitate, Conflict, Cost Social
III.1.Comunitate
În Dicţionarul de Sociologie Oxford, Ediţia în limba română, comunitate are

următoarea definiţie:”Conceptul de comunitate priveşte o mulţime particulară de relaţii
sociale bazate pe un element comun participanţilor-de obicei un simţ al identităţii
comune. El este, spre a-l parafraza pe Talcott Parsons, frecvent folosit pentru a denota o
relaţie mai largă de solidaritate întinsă pe o zonă mi degrabă nedefinită de viaţă şi de
interese. Potrivit lui Robert Nisbet, a fost cea mai importantă şi cuprinzătoare idee
încorporată în fundamentele sociologiei, în special datorită faptului că preocuparea pentru
pierderea comunităţii a fost esenţială în sociologia secolului XIX. Conţinutul sociologic
de comunitate a rămas, totuşi, un subiect de nesfârşite dispute”46. Este unul dintre cele
mai evazive concepte: „Una dintre dificultăţile abordării sociologice, consecinţă a acestei
moşteniri intelectuale, este folosirea frecventă a termenului de comunitate pentru
identificarea şi în acelaşi timp, sancţionarea unei forme particulare de asociere socială. A
doua ar fi că nu există o definiţie limpede şi clar acceptată a trăsăturilor caracteristice
interacţiunii sociale care constituie relaţiile de solidaritate tipice pentru aşa numitele
comunităţi. Aceste împrejurări cărora li se oferă valoare, dar totuşi imprecise au o mare
importanţă în explicarea unei a treia dificultăţi: definiţia empirică a comunităţilor. ” 47
Tonnies, considerat cel care pune bazele sociologiei communităţii, face diferenţa
între „gemeinschaft” şi „gelleschaft”, între comunitate şi societate, ceea ce avea să devină
„distincţia clasică” societate-comunitate, ceea ce stă la baza construcţiei teoretice a
conceptului de comunitate. „I. Mihăilescu defineşte ca şi comunitate teritorială: un grup
de oameni în cadrul unei anumite diviziuni sociale a muncii într-o anumită arie
geografică, având o anumită cultură comună şi un sistem social de organizare a
activităţilor fiind conştiente de apartenenţa la comunitatea respectivă” 48. Tonnies
46
Dicţionar de Sociologie Oxford, traducere de Bălţătescu Sergiu, Iacob Florin, Şerbănescu Liviu, Toader
Cristian, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003, p. 119
47
idem 37
48
Mihai Pascaru „Sociologia Comunitatilor ,Ed. Argonaut, 2003, Cluj Napoca p. 16
defineşte comunitatea astfel: „Pretutindeni unde omenii depind unii de alţii prin voinţele
lor organice şi se aprobă reciproc există comunitate de un fel sau de altul” 49. Societatea
este „un grup de oameni care trăind, locuind ca într-o comunitate, într-o manieră
pacifistă, nu sunt legaţi organic, ci sunt separaţi organic. 50Nimeni nu va face nimic pentru
altul, nimeni nu va vrea să-i acorde sau să-i dea ceva altuia, decât dacă acesta nu este în
schimbul unui serviciu sau al unui dar, estimat cel puţin echivalent cu al său. Economia
familială în comunitate va fi aşezată pe plăcere, spune Mihai Pascaru, pe dragostea de
producţie, de creaţie şi conservare. Economia societăţii este bazată pe comerţ, comerţul
pe reflecţie, pe atenţie,comparaţie şi calcul. Industria se bazează pe decizii, în particular
pe utilizarea rezonabilă şi productivă a capitalului, ceea ce corespunde agriculturii aşezate
pe obişnuinţe, pe munci repetate regulat. În comunitate arta este aşezată pe memorie, pe
amintirile unui învăţământ primit. În societate, ştiinţa este fondată pe propriile legi şi
concepţii care trec în literatură, presă şi în mod direct în opinia publică.
În mod tradiţional există două categorii ale comunităţii: comunitatea urbană şi

comunitatea rurală. Distincţia pe care o face Tonnies între societate şi comunitate, poate
fi tradusă în termeni de comunitate rurala-comunitate şi comunitate urbană-societate.
Comunitatea rurală este astfel descrisă de Marica: „ Ţăranii, se reţine mai întâi nu sunt
bogaţi şi diferenţa de avere între eie e mică, de unde rezultă o oarecare omogenitate
economică în cadrul satelor. O formaţiune socială mică, cu un număr redus de persoane
implică un anume tip de relaţii sociale. Oamenii se cunosc aici toţi între , sunt în general
raporturi personale şi apropiate(...)Satul are o mult mai mică mobilitate teritorială,
economică şi profesională, o unitate mai mare ca şi durabilitatea relaţiilor între săteni şi
persistenţa mai mare a moravurilor.(...) Satul are un caracter nefinal, subliniază Marica.
Satul nu e o unitate născută în vederea unei valori, a unui ţel a unei opere sau a unui
interes. Scopul satului este de a fi laolaltă, el fiind o unitate de realizare de viaţă.” 51
Aşadar, unicul scop al satului este de a fi, el neavând de fapt un scop, având însă o unitate
totală, tot ceea ce ţine de alcătuirea sa nedepăşind limita satului: familiile, gospodăriile,
49
50
idem 40
51
neamurile, vecinătăţile. Sufletul satului este considerată „vecinătatea”, iar sursa tuturor
valorilor spirituale este tradiţia.
Comunitatea urbană are anumite caracteristici definitorii: „volum demografic mare,

preponderenţa activităţilor industriale, existenţa unei diviziuni sociale a muncii în
numeroasele ocupaţii specializate, organizarea socială bazată pe deviziunea socială a
muncii şi pe structura ei socială, reglementarea ei instituţională, formală a relaţiilor
sociale, imporntaţa scăzută a relaţiilor de rudenie, relaţii de intercunoaştere reduse,
raţionalizarea vieţii sociale” 52. În paradigma în care gândea şi Tonnies istoria societăţii ca
o istorie a transformării comunităţii în societate, există diverse grade de urbanizare ale
unei comunităţi rurale. Gradualitatea este dată de vecinătate: acolo unde modernizarea
este la început, vecinătatea va avea încă o importanţă majoră, iar acolo unde atinge
maximul, vecinii vor deveni străini, noul venit nu va mai fi prvit cu rezerve şi suspiciune,
nu va mai fi supravegheat.
J.Pomoti si G. Metayer: analizând in cadrul spatiului francez comunităţile

microcartierelor, se întreabă dacă prin restituirea valorilor ajutorului reciproc într-o
comunitate, locuitorii din Nantes nu-şi dorea reînvierea mitului satului. Din perspectiva
relaţiilor interpersonale apare o diferenţă vizibilă între comunitate de tip rural şi
comunitatea de tip urban. „Marica spunea că o formaţie socială, cu un număr redus de
persoane, cum este satul, implică un anume tip de relaţii sociale: oamenii se cunosc aici
între eie, sunt în general în raporturi personale şi apropiate. Creşterea numărului unei
colectivităţi, oricâtă dispoziţie spre sociabilitate ar fi la membrii ei, implică în mod fatal
predominarea relaţiilor lipsite de intimitate, dat fiind că ei nu mai pot fi toti în legătură,
nici nu se mai pot cunoaşte toţi personal. „ 53 Aşadar am structurat mai sus un cadru
teoretic cu care vom opera în ceea ce priveşte comunitatea de la Roşia Montană.
Principala distincţie în ceea ce priveşte sociologia comunităţii pe care o vom folosi în
analiza datelor obţinute pe teren, este distincţia comunitate urbană, comunitate rurală. Nu
voi încerca să infirm sau să confirm vreo ipoteză, ci acest cadru îmi va folosi doar ca
52
53
idem 43
instrument de analiză, definire a unui concept pentru elaborarea altei teorii şi construirea
unui răspuns la întrebarea ce face tema lucrării.
Comunitate, în această lucrare va avea înţelesul unei comunităţi teritoriale, aşa
cum a fost definită de Ioan Mihăilescu: „un grup de oameni în cadrul unei anumite
diviziuni sociale a muncii într-o anumită arie geografică, având o anumită cultură
comună şi un sistem social de organizare a activităţilor fiind conştiente de apartenenţa la
comunitatea respectivă” 54.
III.2.Cost Social
Costul Social este definit în Routledge Dictionary of Economics Routledge
Dictionary of Economics fiind: “costul de oportunitate al societăţii pentru resursele pe
care le foloseşte. Acesta este egal cu toate costurile unei societăţi pentru producerea unor
bunuri sau unor servicii. În majoritatea producţiilor există o diferenţă între costul privat şi
costul social”55 Costul privat se referă la “costul pe care o persoană individuale o firmă îl
are pentru resursele folosite, măsurat la preţul pieţei. În multe cazuri, costul privat
aproximează costul de oportunitate pentru implicarea unor astfel de inputuri. 56 . Costul de
oportunitate este: “valoarea alternativei inevitabilă prin alegerea unei anumite activităţi.
Un exemplu foarte comun pentru costul de oportunitate este alegerea muncii în locul
timpului liber, caz în care costul de oportunitate al muncii este timpul liber sacrificat. Un
astfel de cost, apare din natura epuizabilă a resurselor” 57.
În Opinia lui F. H. Knight 58, teoria pigoviană a intervenţiei guvernamentale în

sensul impunerii unei taxe care să echilibreze profitul privat şi cel social, este greşită
datorită unor interpretări greşite ale costului social. Pigou face greşeala de a pune pe
acelaşi plan comerţul internaţional cu cel intern, critică Knight, ajungând la concluzia că
libertatea comerţului între regiuni poate reduce producerea bogăţiei în una dintre ele sau
54
idem 39
55
Rutherford, Donal, Routledge Dictionary of Economics, Routledge, London 1995, p. 426
56
57
58
Knight F. H. “Some Fallacies in the Interpretation of Social Cost”, The Quaterly Journal of Economics,
Vol. 38 No.4, Aug. 1924, p. 582-606
în amândouă. F.H. Knight critică intervenţionismul guvernului pentru protecţia

economică însă rămâne tot la nivelul analizei competitivităţii statelor şi nu a firmelor.
Costul social în accepţia lui contemporană este dezvoltat de Ronald H. Coase în

“The Problem of Social Cost”, iar pentru Coase natura problemei este umrătoarea: A îl
afectează pe B, în mod tradiţional se pune întrebarea: cum îl vom restrânge pe A în
acţiunile care îl rănesc pe B? Problema reală, spune Coase, este: ar trebui A să poată să îl
rănească pe B sau ar trebui B să poată să îl rănească pe A? Coase, subliniază natura
reciprocă a costului social, şi propune ca rezolvare: “evitarea efectelor mai grave” 59
Coase dă exemplul unui croitor care îl deranja pe un doctori, pentru ca doctorul să nu mai
fie deranjat ar fi trebuit afectat croitorul. Acesta este un micro exemplu, dar unul care
demonstrează reciprocitatea pe care o susţine Coase: pentru a înlătura răul asupra unui
actor trebuie înlăturat celălalt actor, ceea ce îl va afecta. Natura alegerii va fi clară:
actorul A sau actorul B, croitorul sau doctorul. Răspunsul nu este clar, desigur dacă nu
cunoaştem valoarea obţinută şi valoarea sacrificate. „Problema cu care ne confruntă cu
astfel de acţiuni care au efecte dăunătoare nu este doar una a înlăturării celui care este
responsabil pentru astfel de efecte. Ceea ce trebuie hotărât este dacă ceea ce se câştigă
prin prevenirea răului este mai mare decât ceea ce s-ar pierde oriunde ca un rezultat prin
60
stoparea acţiunii care produce răul. Coase propune astfel compararea costurilor şi
stabilirea câştigătorului pe cel în urma căruia se pierde mai puţin şi recomandă intervenţia
guvernului pentru a le dă câştig de cauză acestora, fără a uita însă de riscul destul de mare
pe care îl are această recomandarea: posibilitatea ca acei actori care produceau răul,
protejaţi de guvern, să producă un rău din ce în ce mai mare. Ceea ce recomandă Coase
este gândirea asupra unei imagini de ansamblu atunci când se ia o hotârâre:”în hotărârile
care se iau asupra aranjamentelor sociale trebuie să luăm în considerare efectul total” 61,
prin efectul total referindu-se la ceea ce este mai benefic privind întregul.
Otto A. Davis şi Andrew Whinston pun problema costurilor sociale şi a

intervenţiei guvernamentale în statul bunăstării: „tradiţional, a fost argumentat că atunci
59
Coase Ronald, “The Problem of Social Cost”, Journal of Law and Economics, 1960, p. 26
60
61
când firmele crează externalităţi negative rolul guvernului statului bunăstării este să
intervină şi să restrângă comportamentele acestor firme impunând taxe pentru a egaliza
câştigurile sociale cu cele private” 62 Davis şi Whinston argumentează că aceste taxe nu
pot fi impuse de paradigma clasică a costului social nu pot fi impuse mereu, existând o
motivaţie pentru firme ca ele însele să reducă aceste externalităţi negative. Davis şi
Whinston critică abordarea clasică a costului social:”în primul rând firma este o entitate
care se potriveşte în cadrul nostru de analiza şi în al doilea rând, este o devizie
individuală, a unităţilor, firmelor care reacţionează la externaliăţi pentru a conduce
analiza la acel nivel, astfel încât să pară mai natural. Mai mult, axarea pe industrie cere
un anumit nivel de agregare care maschează cel mai importante probleme ale costului
social, şi astfel la nivel public printr-o astfel de agregare problema ar părea mult mai
simplă decât este de fapt” 63 Davis şi Whinston operează o distincţie a externalităţilor
negative separabile şi externalităţilor negative non separabile. În cazul externalităţilor
negative non separabile, demonstrează autorii taxa nu se poate impune. „Fără nicio
acţiune din partea guvernului şi astfel încât piaţa rămâne competitive, forţele pot exista in
preţul sistemului ceea ce va tinde la producerea unui soluţii optimale pentru bunăstare din
moment ce acest lucru va fi benefic pentru firma cu acest tip de externalităţi negative” 64
A doua soluţie pentru acest tip de firme este ca guvernul să impună taxa însă această
soluţie pare puţin fezabilă în acest caz fiind un lucru cunoscut că nu există o soluţie de
echilibru pur. Externalităţile negative non-separabile afectează costurile marginale ale
firmelor. Astfel, taxa propusă de Pigou şi Marshall nu este posibilă în cazul
externalităţilor negative non separabile.Concluzia la care ajung cei doi autori este că
guvernul nu se poate implica pentru a decide impunerea unei taxe.
Ralph Turvey, încearcă o sintetizare a teoriilor lansate de Coase, Davis,

Whinston, Buchanan şi Stubblebine, prin clarificarea problemei costului social. Prima
clarificare pe care vrea să o aducă este: „dacă partea care impune externalităţile negative
62
Davis A. Otto, Whinston Andrews, “Externalities, Welfare and the Theory of Games”, The Journal of
Political Economy, Vol. 70, No. 3, Iunie 1962, p. 241-262, p. 241
63
idem 51
64
Davis A. Otto, Whinston Andrews, “Externalities, Welfare and the Theory of Games”, The Journal of
Political Economy, Vol. 70, No. 3, Iunie 1962, p. 241-262, p. 256
şi partea care suferă de pe urma acestora sunt capabile şi dispuse să negocieze, atunci nu
mai este nevoie de intervenţia guvernului. A doua, este că impunerea unei taxe asupra
părţii care impune externalităţile negative poate fi o problemă foarte complicată, chiar şi
în principiu, aşa că impunerea a priori a unei astfel de taxe este o hotărâre lipsită de
tact” 65. Turvey alege şi el un model simplificat pentru a-şi construi teoria: A este actorul
care impune externalităţi negative asupra lui B şi listează trei posibile situaţii: A şi B sunt
firme, A şi B sunt oameni şi A este firmă sau om şi B firmă sau om.Atunci când A şi B
unt firme câştigurile şi pierderile lor pot fi măsurate în bani ca diferenţe de profit. Daca A
şi B sunt oameni, câştigurile şi pierderile lor vor fi măsurate în suma de bani pe care ar
plăti-o pentru a micşora sau stopa activitatea lui A, sau ar putea fi măsurate în cantitatea
de bani pe care ar cere-o pentru a nu mai suporta activitatea lui A. Dacă A şi B sunt
persoane sau firme, a impune o taxă lui A care nu este primită ca pagube sau compensaţii
de către B poate fi împotriva alocării optime a resurselor, susţinând în continuare ca sunt
dispuşi si capabili să negocieze. „Introducerea oricărei taxe pentru producătorii de
externalităţi negative este inutilă”66, argumentează Turvey, împotriva taxei pigoviene, nu
există niciun motiv pentru care taxa ar fi mai bună decât considerarea individuală a
cazurilor.
În paradigma contemporană există mai multe voci care susţin o legătură directă
între costul social, aşa cum este prezentat de R. H. Coase şi politicile de responsabilitate
socială ale corporaţiilor. „În percepţia tradiţională, în sensul în care corporaţiile se
agnajează într-un comportament costisitori pentru a atinge scopuri de responsabilitate
socială nu se poate traduce în mai mulţi bani în viitor” 67, afirmă Moses L. Pava şi Joshua
Krausz. Nu se ştie încă foarte exact ce înseamnă responsabiliate socială cele mai multe
investiţii sunt centrate pe: relaţii comunitare, probleme militare, energie militară, relaţii
între consumatori, relaţii între angajaţi, filantropei şi investiţii în Africa de Sud. Cei doi
autori analizează 21 de companii cu politici puternice de responsabilitate socială
65
Turvey Ralph “On Divergences between Social Cost and Private Cost”, Economica, New Series, Vol. 30,
No. 119(Aug. 1963) p. 309-313, p. 309.
66
Turvey Ralph “On Divergences between Social Cost and Private Cost”, Economica, New Series, Vol. 30,
No. 119(Aug. 1963) p. 309-313, p. 312
67
Pava L. Moses, Krausz Joshua “Corporate Responsibilitz and the Financial Performance: The Paradox of
Social Cost”, Quorum Books, Westport, Connecticut, 1995, p. 13
corporatistă şi ajung la concluzia că CSR –ul este imposibil de definit în mod precis şi nu
găsesc nicio evidenţă a faptului că politicile de CSR ar însemna creşteri economice în
viitor, deasemenea nu există nici dovezi sau implicaţii directe că politicile de
responsabilitate socială nu au nicio consecinţă în termeni de profit. Nu există nicio
dovadă în sensul unei legături între intevenţia guvernului şi politica responsabilă social a
corpotaţiilor. „Motivaţia pentru CSR, poate fi o decizie internă pentru creşterea
performanţei pe termen lung, în acelaşi rezolvând porblema efectelor corporatiste. „ 68
Paradoxului costului social devine acesta: „Firmele care au fost percepute ca responsabile
social au perfomanenţe financiare mai bune decât celelalte firme” 69
Există mult mai multe abordări asupra costului social, însă nu îmi propun să
epuizez bibliografia acestui subiect. Unealta teoretică pe care o voi folosi atunci când mă
voi referi la “cost social” este aceea clasică a lui R. H. Coase şi argumentul pe care acesta
îl formulează: Coase susţine că o activitate economică care impune costuri asupra altora
continuă să existe atât timp cât costurile sunt mai mici decât beneficiile şi nu ar mai
exista dacă costurile înregistrate ar fi mai mari decât beneficiile, în ciuda faptului că
beneficiile erau câştigate de un singur actor şi costurile suportate de ceilalţi. “rezultate lui
Coase depinde de o piaţă eficientă a reglementărilor în poluare, sau mai general, de
dreptul pieţelor de a impune externalităţi asupra altora. Sunt multe cazuri în care
drepturile sunt deţinute de către cel care impune exernalităţile şi atunci o astfel de piaţă a
drepturilor nu poate exista”70. Această lucrare nu urmăreşte însă răspunsul
intervenţionismului guvernului pentru a impune norme sau taxe, aşadar voi prelua doar
modelul teoretic de la Coase, în care A este firma care impune cost social asupra B iar B
este reprezentat din populaţia asupra căruia sunt exercitate aceste costuri sociale. Cu acest
concept voi opera atunci când voi menţiona în prezenta lucrare „cost social”.
68
69
70
Coleman S. James, “The Economic Approach to Sociology”, World and I, Vol 20, Ianuarie 2005
III.3.Conflict
În Dicţionarul de Sociologie Oxford, Ediţia în limba română termenul de conflict

nu are o definiţie, decât o trimitere la „competiţie” socială, economică şi la teoria
conflictului. Singurul sens din acele trimiteri care ne interesează în lucrarea de faţă este
acela al teoriei conflictului, pentru că, din punctul de vedere al sociologiei nu există un
conflict, există teorii ale conflictului. „Eticheta teoriei conflictului este ataşată în general
scrierilor sociologice ale oponenţilor dominaţiei structural-funcţionalismului.
(...)Teoreticienii conflictului subliniază importanţa intereselor în raport cu normele şi
valorile şi modalităţile în care urmărindu-şi propriul interes, indivizii au diferite tipuri de
conflict ca aspecte normale ale vieţii sau mai degrabă decât aspecte anormale sau
disfuncţionale.” 71
Otomar J. Bartos şi Paul Wehr în “Using Conflict Theory” fac o trecere în revistă
a şcolilor sociologice care au definit conflictul: “Park şi Burgess au definit conflictul ca
lupta pentru status, Mack şi Sydner l-au definit ca luptă, nu doar pentru status ci şi pentru
resursele limitate şi pentru schimbare socială semnificativă.” 72 Autorii recunosc că există
o varietate foarte mare a definiţiile pentru conflict, ce tind să reflecte orientarea teoretică
a celor care le-au elaborat. Pentru teoria sociologică, conflictă îşi poate avea originea ori
incompatibilitatea scopurilor, or în ostilitate şi asta implică un anume tip de
comportament, definit ca şi comportament conflictual. “Astfel conflictul este definit aici
ca o situaţie în care actorii folosesc comportamentul conflictual unul împotriva celuilalt
pentru a-şi atinge scopurile lor incompatibile sau pentru a îşi exprima ostilitatea” 73 Prin
actori, autorii înţeleg indivizi dar şi grupuri. Scopurile incompatibile se referă la scopuri
ale actorilor angajaţi în conflict, grupuri sau indivizi, care nu pot fi atinse simultan.
Aşadar autorii recunosc două surse ale conflictului: ostilitatea şi scopurile incompatibile.
Pentru conflictele izvorâte din scopurile incompatibile ale actorilor devine foarte
importantă identificarea acestora. Sursa ostilă a conflictului este definită
ca:”comportamentul conflictual poate apărea nu doar dacă actorii au scopuri
71
Dicţionar de Sociologie Oxford, traducere de Bălţătescu Sergiu, Iacob Florin, Şerbănescu Liviu, Toader
Cristian, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003, p. 119
72
Otomar J. Bartos, Wehr Paul “Using Conflict Theory”, Cambridge University Press, 2002, p. 13
73
idem 62
incompatibile ci şi dacă ei se simt ostili unii făţă de ceilalţi.” 74 Ostilitatea are aici sensul
“antagonismului, opoziţiei sau rezistenţei în gânduri sau principii” 75 Ostilitatea este
asociată comportamentului iraţional pe când conflictul pornit din scopuri incompatibile
aparţine comportamentului raţional. Lewis A. Coser diferenţiază el atitudinea ostilă de
conflict, atitudinea ostilă nefiind considerată un tip de conflict:”o distincţie între
atitudinile conflictuale şi sentimentele ostile este necesară. Atitudinea ostilă este
76
predispoziţia de a se angaja în conflict”
Pentru a identifica sursele incompatiilităţii conflictuale, autorii cele trei categorii

propuse de Weber: bogăţie, putere şi prestigiu. Bogăţia este definită în sensul
contemporan şi cuantificabil al banilor. „În antichitate, cea mai importantă resursă era
pământul, sursa prestigiului şi a puterii. Deşi nu mai este la fel de important, pământul
continuă în unele părţi să fie o sursă a multor conflicte” 77Puterea, poate avea două
înţelesuri: în primul rând poate însemna dominare. „A are putere asupra şi îl domină pe
B. Asemenea situaţii duc de foarte multe ori la o luptă pentru eliberarea de sub
opresiune.(...) În al doilea rând, există inegalitate de putere chiar şi atunci când A nu îl
domină pe B dar A are un potenţia mai mare de putere decât B” 78 Prestigiul este şi el o
resursă limitată,sursă a conflictului. Autorii dau exemplul găştilor de stradă care se
confruntă constant pentru reputaţie, respect, stimă. Prestigiul este strâns legat de putere
dar nu trebuie confundat. Există trei motive pentru care distribuţia resurselor(bogăţie,
putere, prestigiu) poate fi contestată: „convingerea că resursele nu sunt distribuite just,
pentru că există o deprivare de resurse, sau din cauza unei personalităţi beligerante” 79
Lewis A. Coser este unul dintre teoreticinii care aduc un important aport în teoria
conflictului, subliniind funcţiile pozitive ale conflictului şi criticând şcolile sociologice
care au pus accent pe consecinţele negative ale conflictului . Coser în “The Functions of
Social Conflict”80 face mai întâi o istorie a teoriilor sociologice asupra conflictului şi
74
75
idem 65
76
Coser, A. Lewis, “The Functions of Social Conflict”, The Free Press, Glencoe Illinois p. 67
77
78
79
80
Coser, A. Lewis, “The Functions of Social Conflict”, The Free Press, Glencoe Illinois, 1954
efectelor conflictului. Parsons descrie conflictul ca având consecinţe nefaste şi ş

disfuncţionale, el considerând la început conflictul o boală. Sociologia industrială, prin
Elton Mayo şi şcoala lui promovează echilibrul şi colaborarea ca rezolvări conflictuale.
Pentru Lloyd Warner conflictul este un fenomen care duce la coroziune, disociere, fiind
absolut de acord cu şcoala sociologiei industriale a lui Elton Mayo, iar conflictul este o
chestiune patologică ce deranjează comunitatea. Kurt Lewis îşi centrează analiza pe viaţa
grupurilor mici, cum ar fi evreii şi este mai preocupat în planul său teoretic de evitarea
conflictelor decât de combaterea lor.
Una dintre observaţiile de nuanţă pe care le face Lewis A. Coser ţine de

conştientizarea situaţiei conflictuale. „Înainte ca un conflict social între un grup
privilegiat pozitiv şi unul privilegiat negativ să aibă loc, înainte ca atitudinile ostile să fie
transformate în acţiune socială, grupul privilegiat negativ trebuie mai întâi să dezvolte
conştiinţa faptului că este privilegiat negativ.” 81 Mai mult, este necesar ca acel grup,
grupul defavorizat să respingă orice justificare pentru care privilegierea sa în sens negativ
s-ar putea întâmpla. Mai mult, “pentru scopul nostru trebuie să fie notat, că atunci când o
structură socială nu mai este considerată legitimă, indvizii cu obiective similare se vor uni
în grupuri cu interese commune” 82. Conflictul cu alte grupuri contribuie la stabilirea şi
reafirmarea identităţii grupului, spune mai departe Coser. Conflictele au, pentru Coser,
două funcţii productive: “în primul rând duc la crearea şi modificarea legii şi în al doilea
rând aplicarea noilor reguli duce la creşterea structurilor insituţionale care se centrează pe
întărirea noilor reguli şi legi 83
Conflictele între grupuri, au pentru autorii „Using Conflict Theory” mai multe
principii; primul este: comunicarea liberă produce solidaritate, în sensul în care
solidaritatea este astfel definită „membrii grupului interacţionează unii cu ceilalţi des, se
plac, au credinţe, valori şi norme comune” 84. Cu cât membrii au un nivel mai mare al
81
Coser, A. Lewis, “The Functions of Social Conflict”, The Free Press, Glencoe Illinois, 1954 p. 37
82
83
84
acestor trei variabile, cu atât ei vor avea o solidaritate mai mare. Pentru o solidaritate
crescută, grupul trebuie să fie mic, nu mai mult de 15 persoane; pentru ca într-un grup
mare să existe solidaritate, trebuie ca membrii grupului să interacţioneze în fiecare zi.
Ostilitatea poate fi şi ea interpretată ca o cauză a solidarităţii conflictuale. Pentru ca un
grup să devină un grup de conflict este nevoie de solidaritate conflictuală, spun autorii
„Using Social Conflict”.
În ceea ce priveşte conflictul în interiorul unei comunităţi: Mihai Pascaru
„Sociologia Comunităţilor” povesteşte situaţia cartierelor de albi în care se mutau afro-
americani. Mecanismul de conflict între două populaţii face de obice ca populaţia cea mai
bogată să cedeze în faţa celei mai săraci: în momentul în care negrii cumpărau o casă pe o
stradă o albilor, negrii locuind mlţi într-o casă îşi permiteau să plătească chiria iar
proprietarului îi convenea deşi ştia că locuinţa nu va mai fi întreţinută. Albii ştiau că
prezenţa unei case a negrilor pe strada lor anunţa prezenţa altor case de negri ceea ce
însemna că preţul zonei vă scădea pentru că niciun alb nu mai dorea să se mute pe strada
pe care stăteau negrii. Diferenţa de culoare făcea conflictul foarte vizibil.
Astfel atunci când voi folosi termenul de conflict mă voi referi la: „Astfel
conflictul este definit aici ca o situaţie în care actorii folosesc comportamentul conflictual
unul împotriva celuilalt pentru a-şi atinge scopurile lor incompatibile sau pentru a îşi
exprima ostilitatea” 85, în sensul în care voi elimina sentimentul de ostilitate care nu face
miza cercetării mele şi mă voi referi la situaţia incompatibilităţii scopurilor indivizilor,
sursele acestora şi naşterea conflictului.
85
idem 63
IV.Cercetare: Costul Social al Conflictului de la Roşia Montană

Din capitolul „Istoria conflictului Alburnus Maior-Roşia Montană Gold
Corporation”, există doi actori ai conflictului de la Roşia Montană. Am plecat din
Bucureşti crezând că voi găsi două grupuri conflictuale şi în Roşia Montană: grupul celor
care se opun proiectului şi grupul celor care susţin proiectul. Am plecat de la Bucureşti cu
gândul că voi studia o comunitate rurală la Roşia Montană, şi ca să fie comunitatea şi mai
tradiţională, mă gândeam că o să găsesc o comunitate de ţărani(al doilea nivel al
comunităţilor rurale în clasificarea realizată de R. Redflield 86). Şi în al treilea rând am
plecat de la Bucureşti gândindu-mă că în afară de interviuri voi avea şansa să particip la
negocieri, întâlniri ale localnicilor sau măcar conflicte verbalizate a căror sursă să fie
proiectul de la Roşia Montană. Aveam aşadar o preconcepţie despre toate subtemele
cercetării transpuse în ceea ce voi găsi la Roşia Montană, preconcepţie pe care mi-o
formasem urmărind dezbaterile televizate şi siteurile Alburnus Maior şi Roşia Montană
Gold Corporation. Trebuie să menţionez că nu eram împotriva proiectului, plecase să
aflu.
Am ajuns la Roşia Montană, după un drum de 10 ore, cu maşina pentru că pâna la
Roşia nu ajunge trenul. „Dacă vii cu trenul, trenul te lasă la Câmpeni şi după aceea aştepţi
să te ia cineva, până la Roşia nu ajunge nimic, poate doar nişte autobuze dar nu circulă
seara şi vin foarte rar oricum”, mărturiseşte un doctorand aflat la Roşia Montană(A.M. 30
ani). Din drumul european Alba-Iulia - Cluj-Napoca se face stânga spre Câmpeni iar
drumul devine naţional până la Abrud, adica neluminat, curbe nesemnalizate şi plin de
gropi. Mai sunt cam 60km până la Roşia Montană, 60km care se fac cam în două ore,
după care se abandonează drumul naţional după Abrud şi începe drumul judeţean, mai
prost ca cel la naţional. La intrarea în comuna Roşia Montană e un banner „Noroc Bun”,
Bun venit în Roşia Montană, inscripţionat „Gabriel Resources”, apoi după un kilometru,
urmează primăria, unde ne întâlneam cu gazdele. Primăria e luminată în galben roşu şi
albastru şi inscripţionată cu o plăcuţă: „Această proprietate aparţine RMGC”. Până la
86
R. Redfield: distinge trei tipuri de comunităţi rurale-comunităţi salbatice, comunităţi ţărăneşti,
comunităţi agricole, definirea făcându-se la nivelul fiecarei comunităţi în parte, pe baza mai multor
variabile calitative: autonomie, autosubzistenţă, atribuirea sarcinilor tehnologice, intercunoaştere, refuzul
străinilor, medierea cu exteriorul.
gazde nu există drum accesibil cu maşina, urcăm dealuri un sfert de oră şi ajungem, de
fapt în afară de casele aşezate la drumul de acces în comună, nu există drumuri asfaltate
până la proprietăţile care sunt în afara drumului judeţean. Am petrecut două săptămâni la
Roşia Montană, timp în care am efectuat 21 de interviuri, faţă în faţă.
IV.1.Comunitate
Comunitatea de la Roşia Montană se constituie acum din cei care nu şi-au vândut
casele şi terenurile şi au rămas în Roşia Montană, cifra lor nu este cunoscută. Primăria
din Roşia Montană nu deţine o statistică a celor care şi-au vândut proprietăţile, „Asta
poate să ştie numai compania 87”, mi-a spus o angajată a primăriei. „Roşia Montană Gold
Corporation este o corporaţie şi îşi are regulile comunicării corporatiste, de exemplu eu
nu pot vorbi în numele companiei chiar dacă stau aici-în Roşia Montană, doar PR-ul se
ocupă de comunicare”(G.B. 40 ani, angajată a companiei RMGC). În interviuri cifrele au
variat: „mai sunt peste 1000 de oameni în Roşia”, „cam 900 de oameni”, „vreo 7-800”.
Începând de la 700 până la 1200 de oameni rămaşi în Roşia Montană, ceea ce constituie o
diferenţă de 500 de persoane. Interviuri cu cei care au vândut sunt aproape imposibil de
realizat: au vândut şi au plecat din Roşia Montană: „s-au mutat pe la Cluj, pe la Alba,
Câmpeni. Unii dintre ei vor să se întoarcă şi nu mai pot”(E.C 54 ani). Cei care au rămas
nu sunt doar cei care se împotrivesc proiectului. În Roşia Montană au rămas cei care vor
un preţ mai mare pe case, cei care au vândut şi nu s-au mutat, cei care lucrează pentru
RMGC dar şi cei care se opun proiectului, dar şi cei care şantajează compania prin
proprietatea pe care o au, păstrându-şi astfel locul de muncă:”nu vând, ştiu că aşa mai
stau la compania, dacă vând poate o sa mai unde să lucru, poate nu. Unii dintre noi, au
vândut şi după ce au vândut i-au disponibilizat...”(S.V. 43 ani, angajat al companiei), „i-
au dat afară pe aiă de-or vândut”(I.C. 47) „nu am vândut pentru că vreau un preţ mai
mare pe casă. Le-am spus dacă îmi daţi ce am aici, în Roşia, la Cluj şi să mai rămân şi cu
ceva atunci vă dau, aşa nu vă dau. Viaţa trebuie să meargă înainte”(I.P.-48 ). Cei care au
vândut dar nu au plecat, sunt cei care au optat pentru construcţia unei alte locuinţe la
„Piatra Albă”-locaţia pentru strămutarea localităţii Roşia Montană: „atunci când au venit
să cumpere au zis, că poate să ne deie banii sau să ne facă casă şi să ne dea şi bani. În
87
Compania, este Roşia Montană Gold Corporation, la care localnicii se referă cu şi cu termenul de Gold.
Companie, Eurogold sau Gabriel.
contract scria că dacă nu termină casa, putem să locuim în casele noastre până murim şi
banii rămân ai noştri. Să vedem ce se întâmplă acum că expiră termenu` de construcţie la
Piatra Albă”. (S.N 50 ani). Aşadar s-ar putea constitui patru grupuri de locuitori la Roşia
Montană: cei care nu şi-au vândut proprietăţile şi se opun proiectului, cei care au rămas
pentru că vor un preţ mai mare pe proprietate, cei care sunt angajaţi ai companiei(dintre
unii şi-au vândut proprietăţile alţii nu), şi cei care rămân în Roşia deşi şi-au vândut
proprietăţile pentru că noile locuinţe nu au fost finalizate. Percepţia pentru localnicii care
nu şi-au vândut casele e că în Roşia Montană rămân cei care nu mai vând şi care nu-şi vor
vinde proprietăţile. Toţi cei intervievaţi care nu şi-au vândut casa şi afirmă că nu o vor
vinde, spun că în Roşia Montană au mai rămas doar cei ca ei: „În Roşia mai sunt doar cei
care nu vând şi n-o să mai vândă”(I.B. 67 ani); „La Roşia Montană au rămas cei care se
opun proiectului şi atât timp cât noi suntem aici, nimeni nu ne poate da afară pentru că
asta e proprietatea noastră şi avem dreptul la proprietate”(E.D. 42 ani)
Comunitatea este definită de cele mai multe ori prin raportare la propria viaţă, de
care îi leagă istoria vieţii: „Pentru mine Roşia Montană înseamnă locul meu de naştere,
din 1940, de când m-am născut doar în Roşia am fost”(I.B. 67 de ani). Deşi mai târziu, în
interviu I.B. spune că a plecat să muncească şi a locuit în alte părţi, Roşia Montană este
corespondentul vieţii sale. „Roşia Montană înseamnă locul unde m-am născut şi lupta pe
care o duc de 8 ani”(E.D. 42 ani).” „M-am născut, am crescut, e un cadru unde m-aş
întoarce de oriunde aş fi iar dacă n-aş putea aş fi mult mai sărac. Fiecare piatră înseamnă
ceva. Treburi de genu ăsta. Nu pot să concep să plec.”(C.C. 30 ani)„Ce înseamnă Kosovo
pentru sârbi? Roşia Montană este toată viaţa, din 1960 până acum. Fără minerit nu are
niciun viitor” „Înseamnă totul pentru mine. Totul. Aici m-am născut, aici am crescut”
(E.C: 54 ani). Până acum, Roşia Montană poate părea o comunitate rurală, ţărănească în
care între comunitate şi viaţa personală se pune un semn al egalităţii:mobilitatea
teritorială pare să nu existe. Răspunsurile celorlalţi intervievaţi par însă şocante pentru
această echivalenţă între comunitate şi viaţă. Doi angajaţi ai companiei au răspuns „un
loc de muncă”. „Acum 7 ani am venit să mă angajez la Gold, de la Hunedoara, am găsit
aici un loc de muncă. Dacă nu merge, o să plec mai departe, nu o să rămân în
Roşia.”(R.M. 39 ani) „Roşia e o localitate în care îmi am rădăcinile. Am aici o familie,
locul în care îmi trăiesc viaţa de zi cu zi. Până în 96 am locuit în Arad. În 96 am venit la
mama aici, m-am căsătorit aici, am obţinut un loc de muncă aici”(S. E. 37 ani) Pentru
unicul caz social de la Roşia Montană, Roşia Montană nu înseamnă nimic, „Am venit
acum 5 ani în Roşia. Din Gura Roşiei. La casa de naşteri, era distrusă, acu` mai are două
camere: în una stăm noi 4 şi în alta stau ei 3.”(P. V. 25 ani). Avem aşadar o categorie
pentru care Roşia Montană este direct legată de viaţă, cu o extrem de mică mobilitate
profesională dar şi teritorială. Mobilitatea profesională: majoritatea locuitorilor au lucrat
la mina din Roşia Montană iar acum unii dintre ei sunt pensionari, alţii trăiesc din plăţile
compensatorii de când s-a închis mina în 2006 iar alţii, lucrează pentru Roşia Montană
Gold Corporation. Mobilitatea teritorială scăzută, este ilustrată toate poveştile despre cei
care s-au mutat de la Roşia Montană:”mulţi bătrâni care n-au fost ieşiţi din zona asta s-au
mutat şi acum nu s-or mai obişnuit”(E.D. 42 ani)
Pentru a ilustra în mod sugestiv urbanizarea comunităţii de la Roşia Montană am
să povestesc o întâmplare dintr-una din zilele de cercetare. Duminică dimineaţa la
biserică: stău la slujbă şi după, realizez un interviu cu preotul de la biserică. Între slujbă
şi interviu preotul are un parastas. La parastas, ţineam minte, că totul se prepară în casă,
până şi în Bucureşti, se merge la biserica din cartier cu coliva şi colacii făcuţi în casă în
coşuleţul de răchită. La parastasul de la Roşia Montană, mâncarea era cumpărată, adică
coşul de rachită exista în continuare dar fusese umplut cu prăjituri de la cofetărie,
cozonaci în ambalaj, ciocolată şi bomboane. Ceea ce îmi aduce aminte de diferenţa
comunitate rurală, comunitate urbană. În societatea urbană, economia se bazează pe
comerţ.
Urbanizarea se măsoară şi prin relaţiile interpersonale. În comunitatea rurală toţi
oamenii se cunosc între ei, şi sunt în general raporturi personale şi apropiate, spunea
Marica definind comunitatea rurală 88. Urbanizarea la Roşia Montană este exprimată şi
prin răcirea relaţiilor interpersonale, spre relaţii interpersonale din urban: „Creşterea
numărului unei colectivităţi, oricâtă dispoziţie spre sociabilitate ar fi la membrii ei,
implică în mod fatal predominarea relaţiilor lipsite de intimitate, dat fiind că ei nu mai pot
fi toti în legătură, nici nu se mai pot cunoaşte toţi personal.” 89 La Roşia Montană,
oamenii se cunosc între ei, este vorba de o comunitate mică, majoritatea s-au născut aici
88
Mihai Pascaru „Sociologia Comunitatilor ,Ed. Argonaut, 2003, Cluj Napoca
89
idem 78
şi au crescut, aici petrecându-se socializarea primară însă conflictul dintre Alburnus

Maior „cei 300 de propietar din Roşia Montană”(E.G. 37 ani) şi Roşia Montană Gold
Corporation şi scopurile lor care i-au plasat de partea uneia dintre părţi a dus la
înstrăinare. Tonnies defineşte trei dimensiune manifestate la nivelul comunităţii:
înrudirea, vecinătatea şi prietenia. Înrudirea este „posesia şi folosirea comună a bunurilor
şi onoarea strămoşilor ca spirit invizibile mereu puternice, domnind ca protectori
deasupra celor înrudiţi. Vecinătatea este caracteristica generală a vieţii în sat, unde
apropierea locuinţelor, hotarele câmpului, văzute ca simple limite ale terenului, determină
numeroase contacte ale oamenilor unde obişnuinţa de a trăi împreună şi obişnuinţa
cunoaşterii, bazate pe încredere reciprocă, necesită munca, ordinea şi administrarea în
comun, lăsând loc implorării zeilor şi spiritelor tutelare ale pământului şi apei care
distribuie binecuvântări şi îndepărtează răul. Este condiţionată de mediul înconjurător.
Prietenia, este identitatea în condiţii de muncă, identitatea ca mod de gândire. Prietenia
este generată de apropierea de profesiuni sau de artă, dar de asemenea legătura care
trebuie întreţinută”90. Toate acestea au fost afectate de incompatibilitatea scopurilor
indivizilor.
Astfel, rudenia, cea mai puternică legătură pe care se spijină o comunitate este
afectată de conflictul scopurilor indivizilor din comunitate, şi cei pentru şi ce împotriva
proiectului vorbesc despre legături de rudenie rupte din cauza incompatibilităţii
scopurilor: „nor-mea lucrează la Gold, vorbim în continuare cu copiii, da' nu sunt de
acord, relaţiile s-au răcit de când lucrează la Gold. Îmi zice ce-o să facă ea daca pleacă
Goldu'?!”(I.B. 67 ani). „Soţia este membru Alburnus. Eu sunt pentru proiect, da' nu mă
mai implic în nimic, am fost în sindicat la mină. Ne-ar da ceva de muncă, trăim din
plăţile compensatorii.(...) Ne mai şi certăm din când în când pentru asta”(M.C. 53 ani);
„De când au venit aici nu se mai înţeleg fraţii cu fraţii, nu-i familie să nu fi avut conflicte
de pe urma Goldului.”(I.C. 47 ani). „nu se mai vede tată cu frate , pentru o palmă de
pământ.”(S.B. 69 ani). Dacă respectul pentru strămoşi şi onorarea lor este una dintre
fenomenele rudeniei, la Roşia se pierde „Şi-au vândut şi mormintele, că acum la Roşia se
vând morţii, au vândut mormintele că cimitiru' trebuia şi el strămutat.”(E.D. 42 ani)
90
Legăturile de rudenie se rup datorită conflictului sau devin mai slabe, nu se mai vizitează,
constituie motive de ceartă.
Exemplele de conflicte apărute sunt date şi în legătură cu vecinătatea, totul
legatde „înainte de venirea Goldului” şi „ după venirea Goldului”: „acum nu mai vorbim
cu vecinii dacă sunt goldişti, nu se mai joacă copiii unora cu ceilalţi” 91(M.C. 53 ani),
„înainte când aveam nevoie de ceva mergeam de ceream la vecini,ne ajutam, acum la
cine să te mai duci, am avut nevoie de nişte fân. Aveam nevoie de nişte fân. Înainte ne
ajutam cu orice, acum mi-au zis că fănul costă şi nu-l vinde la goldişti, suntem vecini şi
ne ştim, aici am fost cu toţii”(S.N. 50 ani). Vecinătatea una dintre variabilele care
defineşte conceptul de comunitate, comunitate rurală, nu se mai regăseşte în profilul
comunităţii de la Roşia Montană. Legăturile de vecinătate, întrajutorarea şi darul nu se
găsesc în prezent la Roşia, sau nu se mai găsesc pentru că, din interviurile realizate, pare
că ele se regăseau, înainte să vină „Goldu'”.
Relaţiile de prietenie sunt şi ele afectate de conflict „În nimeni nu mai am
încredere, m-a rugat un prieten, am lucrat împreună la mină să-i vând ceva teren că el şi-a
vândut casa, să-şi facă acum o casă pe el să se-ntoarcă la Roşia. Am zis nu, ne cunoaştem
de mulţi ani da' din pământu meu eu nu vreau să văd niciun centrimentru la Gold”(E.D.
42 ani). Relaţiile de prietenie sunt slăbite de părţile de care se găsesc indivizii, ele vin din
muncă, majoritatea locuitorilor au fost colegi la mina statului, închisă în 2006, unii sunt
vecini,alţii rude, alţii doar prieteni.
De comunitate rurală nu mai poate fi vorba la Roşia Montană, tot ceea ce
constituie comunitatea rurală nu se regăseşte la Roşia Montană. Se mai poate vorbi la
Roşia Montană de comunitate? Răspunsul este: nu de comunitate rurală. Comunitate
urbană? „Comunitatea urbană are anumite caracteristici definitorii: „volum demografic
mare, preponderenţa activităţilor industriale, existenţa unei diviziuni sociale a muncii în
numeroasele ocupaţii specializate, organizarea socială bazată pe deviziunea socială a
muncii şi pe structura ei socială, reglementarea ei instituţională, formală a relaţiilor
sociale, importanţa scăzută a relaţiilor de rudenie, relaţii de intercunoaştere reduse,
91
goldist este denumirea dată celor care sprijină proiectul companiei Roşia Montană Gold Corporation sau
lucrează pentru RMGC.
raţionalizarea vieţii sociale”92. Roşia Montană nu se potriveşte descrierii comunităţii

urbane. Industrializarea a existat la Roşia Montană, mineritul practic la Roşia Montană a
fost un minerit industrial în ultima parte a secolului XX cu exploatări masive ale aurului
şi argintului, la Roşia Montană a existat o industrie care angrena populaţia de la Roşia
Montană şi din apropriere în procesul tehnologic. Relaţii de intercuoaştere nu sunt reduse,
locuitorii de la Roşia se cunosc între ei, îşi ştiu istoriile unul altuia, numărul locuitorilor
mic. Se pierd caracteristicile comunităţii rurale dar se poate spune că se urbanizează doar
în sensul în care nu se poate vorbi de rural şi atunci am spune că este urban. Se mai află
la Roşia Montană o comunitate? În sensul în care viaţa comunităţii înseamnă împărtăşiri
ale unor interese, credinţe, norme de viaţă, nu mai există o comunitate la Roşia Montană.
IV.2.Minerit
Toţi sunt legaţi de minerit, sunt foşti angajaţi ai minei care s-a închis în 2006 sau
sunt angajaţi ai Gold-ului, vorbesc despre minerit. „La mină lucra 90% din Roşia
Montană. S-a închis în 2006 şi de atunci trăim din plăţile compensatorii pe 2 ani. Se
termină anu ăstă în iulie”(I.C. 47) Mineritul era principala sursă de venit. De minerit se
leagă şi folclorul locului :”erau poveşti, le ştiu şi io de la bătrâni că erau care găsiseră aur
şi care plecau cu 3 căruţe la Aiud: una pentru pălărie, una pentru baston şi-n a treia era şi
omu”(I. B. 67 ani). Acum curţile celor care au vândut teren în Roşia Montană şi
proprietăţi au maşini germane scumpe adăpostite în garaje. Am plecat la Roşia Montană
legând-o de ceva ce ştiam sigur: minerit. Ce înseamnă mineritul pentru locuitorii din
Roşia Montană. Toţi intervievaţii stiu istoria locului, ştiu că la Roşia Montană s-a făcut
minerit de două mii ani, că există nişte galerii, pecare unii dintre ei le-au săpat ca angajaţi
ai RMGC pentru descărcarea de sarcină arheologică a masivului Cârnic. Tradiţia
mineritului în zonă ar fi o sursă de legitimare a proiectului minier de la Roşia Montană.
Un banner pus pe una dintre clădirile aparţinând Gabriel Resources spune: „Roşia
Montană există datorită mineritului! Ajutaţi-ne să păstram tradiţia o tradiţie de valoare în
muntii Apuseni: Mineritul”. Max Weber, identifică trei surse ale legitimităţii: charisma,
tradiţia şi legitimitatea bazată pe lege. Legitimitatea oferită astfel proiectului ar fi una de
tip istoric. Locuitorii de la Roşia Montană sunt împărţiţi iarăşi în funcţie de opţiunea pe
92
Idem 42
care o au în ceea ce priveşte proiectul, însă majoritatea, atât cât se poate vorbi de o
majoritate într-o cercetare calitativă, susţine că Roşia Montană fără minerit nu se poate.
Diferenţiele se constituie la nivelul la care aprobă sau nu proiectul, în sensul în care
mineritul îl face sau nu compania Gabriel Resources, doar Soros şi Alburnus Maior
propun strategii de dezvoltare prin agricultură şi turism, iar unii membri din Alburnus
Maior leagă Roşia Montană de minerit şi susţin că aurul trebuie exploatat.
„Fără minerit nu se poate. Dacă n-ar mai exista minerit, populaţia ar avea de
suferit. Nu se poate trăi din agricultură, zootehnie, eventual doar o muncă în plus, cu un
caş şi cu un lapte pe care-l mănânci. Doar muncă eventual. Vacile sunt scumpe, nu câştigi
nimic. Să zici poate că te mai delectezi. Numai mineritul rămâne”(I.P. 48 ani). Toţi cei pe
care i-am intervievat aduc în discuţie alternativele: turismul şi agricultura şi găsesc
mineritul ca soluţie pentru economia din Roşia Montană dar nu cu Roşia Montană Gold
Corporation. Unii vor minerit de durată: „Mineritul? Ar fi cam minerit. Dacă ar fi de
durată, dar nu e de durată, 10-15 ani nu e de durată, ne-ar da de lucru 10 ani. Dupa 10 ani,
ce se întâmplă după 10 ani. Miza e să scoţi totul, să muţi o vatră de 2000 de ani, cum, nu
prea văd. Dacă ar exploata pe durata ar fi mai bine. Agricultură nu se poate. Turismul.
Creşterea animalelor. Turismul ar fi pe primul plan. Mai sunt variante dar trebuie
finanţate şi apoi Gold-ul are majoritatea locuinţelor (I.C. 47 ani). „Mineritul de lungă
durată, dar compania să dispară. Nici pentru 15 înainte să trăiască toată lumea de acum
înainte să aibă în continuu ce să lucreze. Cei ce rămâ ce mai fac? Nu mă pot gândi că
agricultură nu se poate, înainte vreme erau animale, stăteau în drum. Zona este bună
pentru animale mai puţin cianura. Şi turism. Bucureşteni care au venit, şi-au luat case dar
s-au săturat şi au vândut”(I.B. 67 ani) „Tradiţia mineritului există. Dacă nu reuşeste
Eurogoldul reuşeşte Soros. Exploatare va fi. Localitatea este una dintre primele exploatări
miniere, de pe vremea Imperiului Roman. Poate fi o zonă turistică, localitatea e autentică,
ceea ce rămâne e autentic, Eurogoldul nu afectează zona istorică, se păstrează, bisericile
de sus nu sunt afectate. Pentru agricultură nu există tradiţie, nu s-a trăit din
agricultură.”(T .P. 45 ani). „Mineritul este cea mai viabilă alternativă în momentul de
faţă. Datorită muncii am intrat în contact cu fonduri şi cu proiecte, ştiu ce înseamnă
fonduri de preaderare şi aderare. Nu ştiu dacă pot fi accesate, condiţiile aderării sunt
foarte drastice. N-am văzut o dezvoltare nici măcar satisfăcătoare a accesării fondurilor
de aderare. Alte alternative nu văd.”(S.E. 37 ani). Fără minerit cei mai mulţi nu văd
localitatea, aurul există şi trebuie exploatat şi la Roşia Montană, „oamenii asta au făcut,
au scos aurul din pământ.”(M.C. 53 ani). Alternativa este dată de exemplul personal al
liderului de la Alburnus Maior: turismul şi agricultura, minerit sub nicio formă. „Când
îmi spun că vor să muncească eu le zic să vină cu mine la vaci. Eu din asta trăiesc. Se
poate trăi dintr-o fermă. Singura soluţie e mineritul, e cea mai mare tâmpenie. Creşterea
de animale, turism, diversitate de ocupaţii ca-n orice alte zone, investiţii în pensiuni. Eu
nu voi depinde niciodată de guvern. Minerii s-au trezit cu boli profesionale. Eu la Roşia
Montană nu vreau un turism industrial, ceva mai mic, cu pensiuni. Şi festivalul de
promovare a zonei şi a luptei „Salvaţi Roşia Montană”, „FanFest” vreau să-l fac mai
mic, să-l fac un festival ecologic” (E.D. 42 de ani). La Roşia Montană, din cei intervievaţi
un singur om nu crede în minerit, crede în turism şi agricultură, ferme şi pensiuni. O zonă
autentică, cu un muzeu al mineritului. Are deja o pensiune în construcţie, e bucuros că a
cazut Planul de Urbanism General care transforma toată zona în zonă minieră şi nu
permitea dezvoltarea altei industrii în zonă. Planul turistic al zonei, fără minerit, cu ferme
şi pensiuni ale localnicilor, pare o exotizarea a turismului la Roşia Montană, o
transformare a Roşiei Montane în muzeu de mineri.
Despre comunitate nu mai poate fi vorba la Roşia Montană, legăturile care
formează o comunitate cad la Roşia Montană. A existat tentaţia de a aplica criteriile
comunităţii rurale, ele nu există, iar din ceea ce înseamnă comunitate urbană doar
industrializarea există la Roşia Montană, care de fapt nu mai există nici ea pentru că nu
mai există nicio industrie la Roşia Montană. Mineritul, comunitate de mineri, aşa îmi
defineam eu Roşia Montană înainte de teren. Roşia Montană nu este comunitate, atunci
se poate pune un semn al egalităţii între Roşia Montană şi minerit? Da, pentru mulţi
dintre cei intervievaţi, mineritul are o istorie la Roşia Montană, ei au lucrat în mină, iar
aurul de la Roşia trebuie exploate, de Roşia Montană Gold Resources sau de altcineva.
Roşia Montană înseamnă minerit şi în percepţia localnicilor, ceea ce nu trebuie confundat
cu afirmaţia că Roşia Montană înseamnă minerit făcut de Gabriel Resources la Roşia
Montană.
IV.3.Conflictul
A doua subtemă a interviurilor efectuate la Roşia Montană o constituie conflictul.
Din afara Roşiei Montane se vede un singur conflict: comunitate versus RMGC. Stabilim
aşadar că nu se mai poate vorbi de comunitate. Între cine este conflictul de fapt? Între
Alburnus Maior şi Roşia Montană Gold Corporation care şi-au atras de partea lor
locuitori din Roşia Montană. Am definit mai sus conflictul ca: „o situaţie în care actorii
folosesc comportamentul conflictual unul împotriva celuilalt pentru a-şi atinge scopurile
lor incompatibile sau pentru a îşi exprima ostilitatea” 93. Ostilitatea este definită ca un
sentiment, ce ţine de iraţionalitate. Conflictul între scopurile intereselor stabileşte omul ca
fiinţă socială raţională. Există un conflict: Alburnus Maior împotriva RMGC, conflict
care se naşte din incompatibilitatea scopurilor. Scopul Alburnus Maior este apărarea
proprietăţilor „să-mi apar casa şi pământul este tot ce mă interesează”, spune preşedintele
Alburnus Maior,Alburnus considerându-se o asociaţie de proprietari în primul rând
membrilor ei împotriva Roşia Montană Gold Corporation ce are ca scop realizarea
proiectului minier de extragere a zăcământului aurifer de suprafaţă de la Roşia Montană.
Astfel se constituie doi poli ai conflictului, conflict în care indivizii se plasează de o parte
sau de alta. În zonă mai exactă două ONG-uri, a căror imagine se confundă: Pro Roşia
Montană şi Pro Dreptatea. Despre Pro Roşia Montană ştim că este condus de doctorul
comunei, şi că are statul unui sindicat minier, fiind cunoscută şi ca „asociaţia doctorului”
sau „doctorii cu ai lui”. Despre Pro Dreptatea informaţii nu există, nu au un sediu.
Ambele asociaţii sunt în schimb cunoscute ca ONG-uri care sprijină proiectul minier de
la Roşia Montană.
Există un conflict al Alburnus Maior cu RMGC exprimat şi asociat RMGC-ului,

cu „goldiştii”, există un conflict al „goldiştilor” cu Alburnus Maior, la nivelul populaţiei
din Roşia Montană. Conflictul Alburnus Maior cu RMGC este vizibil în procesele şi
acţiunilor menite să stopeze acţiunile de demarare a proiectului minier, deşi „toate
procesele pe care le-a câştigat Alburnus împotriva companiei sunt procese câştigate
împotriva statului”(E.S 37 ani). Cei care se opun proiectului şi mineritului la Roşia
Montană sunt cei care au surse alternative mineritului de venit: preşedintele Alburnus
93
idem 63
Maior, proprietarii unuia dintre magazine, cei care iau oameni în gazdă practicând un
turism subdezvoltat, antreprenori care şi-au dezvoltat mici afaceri, construcţie cabane,
farmacie privată. Ceilalţi, chiar şi membri Alburnus Maior admit posibilitatea mineritului
la Roşia Montană, doar că pe termen lung. Pentru oamenii care se opun, la o simplă
analiză cost beneficii, costul plecării este mai mare decât cel al luptei împotriva RMGC.
Ei sunt oamenii care deţin cele mai arătoase case din Roşia Montană, iar pentru
companie, casa nu contează, „compania face o ofertă, ea nu negociază”(E.S. 37 ani),
contează eliberarea terenului pentru ca nimeni să nu mai rămână în zona afectată. Astfel
preţul, pe care l-ar obţine de la companie nu va compensa pierderea unei locuinţe destul
de costisitoare dar şi pierderea afacerii din zonă, sursă de venit, iar profitabilitatea unei
afaceri într-o altă zonă nu poate fi garantată.”Astfel, se defineşte scopul: păstrarea
proprietăţii de la Roşia Montană. Cei care au vândut vorbesc despre companie în termenii
unei şanse oferite „aveam fetele la şcoală, pe mine mă disponibilizaseră de la mină. Cine
le plătea şcoala? Cu banii de la Gold le-am plătit şcoala, le-am ajutat să termine,
aşa...”(S.N. 50 ani). Pentru cei care sprijină proiectul de la Roşia Montană, motivul
pentru care o fac, este că scopul lor este obţinerea unui loc de muncă şi nu ezită să pună
în paralel compania Roşia Montană Gold Corporation cu asociaţia Alburnus Maior şi să
întrebe retoric ce le-a oferit Alburnus Maior. „Niciunii nu's corecţi dar oamenii s-au
descurcat după Gold.” (R.M. 39 ani) „De ce n-au făcut cursuri, Goldu' măcăr nişte cursuri
pentru oameni a făcut, Gold le-a plătit şcolarizarea la copii. Alburnus n-a făcut nimic.
Doar pentru ei. „(S.N. 50 ani)
Conflictul cu alte grupuri contribuie la stabilirea şi reafirmarea identităţii

grupului, spune mai departe Coser. Conflictele au, pentru Coser, două funcţii productive:
“în primul rând duc la crearea şi modificarea legii şi în al doilea rând aplicarea noilor
reguli duce la creşterea structurilor insituţionale care se centrează pe întărirea noilor
reguli şi legi”94. „Noi numai am exploatat greşelile pe care le-au făcut ei. De multe ori ne-
am pus în poziţia lor. Ce-ar face ei.”(E.D. 42 ani). „Au murit oameni după ce au plecat.
Oameni bătrâni care n-au putut suporta, le-au vândut copiii casele pentru bani, şi ei nu s-
au adaptat. S-ar întoarce dar nu au unde. Asta a făcut Goldu'”(E.C. 54 ani) „Cu Alburnus
94
Maior am avut mare noroc. Şi au luptat, au crescut preţurile la case şi au venit cu soluţii.
Pro Dreptatea e pentru Gold şi nu pentru localnici. Majoritatea sunt angajaţii companiei,
localnici nu. Susţin mineritul pentru că e rentabil şi pentru că sunt plătiţi de Gold. Pro
Roşia? Tot ale Goldului. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Liderul de sindicat de la Gold a
lucrat cu Pro Dreptatea, lucrează în continuare”(I.C. 47 ani); „3 familii de goldişti(...),
deja faci alergie la goldişti, nu mai suport oamenii care se angajează la Gold”(C.C. 30
ani) „Alburnus ne reprezintă interesul, Soros, Greenpeace, toate sunt cu comuna. Nu
contează ce vor. Treaba e că ţin Comuna. Nu sunt membru, am semnat multe hârtii pentru
ei”(I.B. 67 ani). Dintre susţinătorii Alburnus, cei care sprijină Alburnus necondiţionat
sunt cei care au propria afacere în comună, care nu ar beneficia de pe urma proiectului.
Membrii Alburnus, ale căror venituri provin din plăţile compensatorii nu au acelaşi
sprijin necondiţionat pentru ei, însă se situează în opoziţie faţă de Pro Dreptatea şi Pro
Roşia Montană, asociaţiile care susţin proiectul minier şi asta dă grupului coeziune,
definindu-se prin conflictul cu ceilalţi actori, în sensul în care Coser 95 gândeşte coeziunea
ca o funcţie a conflictului.
Pe de altă parte, cei care susţin proiectul minier: „Niciunii nu's corecţi, pe
interese. Ei zic că nu primesc bani. Nu ne-au ajutat, să ne angajaze! Dar oamenii s-au
descurcat după Gold. Toate asociaţiile nu e pentru roşieni.Toţi aprovizionează Goldu', îşi
închiariaseră casele, acum le-au închiriat la Soros(referire la casa în care Soros îşi are
acum sediul). Mai demult Goldu' doar de la ei cumpăra. ”(S.N. 50 ani); „Acum sunt 100
de oameni disponibilizaţi, de ce nu ne dau ei de muncă? O sa iasă cu bătăi. S-au certat
între ei(referire la Zenu Cornea şi Eugen David. Primul este fostul vicepreşedinte al
Albunus Maior iar al doilea preşedintele actual al Alburnus Maior). Acum îşi scot ochii
între ei care a luat mai mult.”(R.M. 49 ani) „Alburnus Maior nu ia legătura cu nicio
instituţie. Ne implică fără să fim întrebaţi. Eurogold nu ne-au băgat în niciun scandal pe
când Alburnus ne-au băgăt în scandaluri de două ori, am fost acuzaţi că simpatizăm cu
Eurogold, acuzaţii bazate pe faptul că nu vorbim în nume de rău Eurogold. Când am venit
aici, Eurogold ne-au dat Eurogold o maşină pentru transporturile bunurilor. Eurogold a
renovat acoperişul bisericii. Şi la casa parohială ne-au ajutat foarte mult pentru reparaţii.
Alburnus nimic”(T.P. 45 ani) „Doamne ţine Goldu' ăsta! De pe urma lor mai câştigăm.
95 95
Coser, A. Lewis, “The Functions of Social Conflict”, The Free Press, Glencoe Illinois, 1954
De la Alburnus nimic.” (25 ani), „Alburnus Maior, părerea mea, este o asociaţie care are
un scop, nişte obiective şi foloseşte orice mijloace să ducă la îndeplinere acel scop, să-i
ducă pe oameni de aici. Până la urmă apără interesele membrilor. La fiecare eveniment
de-al lor eu n-am văzut decât 30 de persoane. Câteva familii. I-am auzit că au declaraţi
300 de familii. În Pro Roşia, sunt membri cu adeziune 400. Majoritatea sunt persoane din
Roşia. Asociaţia şi-a concentrat activitatea pe sprijinirea populaţiei, pe revitalizarea
mineritului în zonă. Şi Pro Roşia Montană şi Pro Dreptatea doresc să menţină locurile de
muncă, pe primul plan comunitatea locală. Pentru activitatea Soros la nivel naţional tot
respectul, dar ce face aici la Roşia, e nedemn, pentru ce încearcă la Roşia. Alternativele
n-au dus la nimic concret, veşnica scuză: nu pot acţiona din cauza proiectului.”(S.E. 37
ani).
Conflictul aşadar există, nu se vorbeşte despre o manifestare violentă a lui, dar

conflictul scopurilor locuitorilor de la Roşia Montană există, el vine din sentimentul unei
nedreptăţi înfăptuite la nivelul bogăţiei, al repartiţiei resurselor. Scopurile unei părţi care
se opune proiectului sunt incompatibile cu scopurile altei părţi, partea care este de acord
cu proiectul. Cei care se opun proiectului, sunt împărţiţi pentru care câştigurile sunt mai
mare şi ar fi mai mari decât dacă ar fi realizat proiectul şi cei pentru care, o exploatare
care durează 15 ani este o exploatare de scurtă durată din care nu ar avea de câştigat, ci ar
pierde prin efectele proiectului după cei 15 ani. Pentru cei care sunt de acord cu
exploatarea Roşia Montană Gold Corporation la Roşia Montană, proiectul înseamnă un
câştig mai mare decât ceea ce se întâmpla în momentul în care a fost derulată cercetarea.
Pentru această parte implicată în conflict, RMGC înseamnă locuri de muncă,
infrastructură, ceea ce înseamnă un câştig mai mare decât lipsa totală a acestora. Astfel
identificăm conflictul la Roşia Montană: actori cu comportament conflictual unii
împotriva celorlaţi pentru a-şi atinge scopurile. Sursa conflictului este bogăţia, exprimată
prin câştigurile de pe urma realizării proiectului sau nerealizării proiectului şi astfel
scopurile lor devin: împiedicarea proiectului minier sau realizare proiectului minier.
Conflcitul în aceste două tabere conferă grupurilor coeziune, şi ignorarea conflictelor din
interiorul grupului, deşi putem vorbi de un conflict între Soros şi Albunurs. Conflictul
este motivat uneori printr-o altă sursă a bogăţiei: pământul. „În antichitate, cea mai
importantă resursă era pământul, sursa prestigiului şi a puterii. Deşi nu mai este la fel de
important, pământul continuă în unele părţi să fie o sursă a multor conflicte” 96, „să-mi
apar casa şi pământul este tot ceea ce mă interesează”, afirmă preşedintele Alburnus
Maior, însă pământul şi dreptul de proprietate invocat, este tot variabilă ce descrie
bogăţia ca sursă a conflictului la Roşia Montanp.
Pentru Coser, Conflictul cu alte grupuri contribuie la stabilirea şi reafirmarea

identităţii grupului, spune mai departe Coser. Conflictele au, pentru Coser, două funcţii
productive: “în primul rând duc la crearea şi modificarea legii şi în al doilea rând
aplicarea noilor reguli duce la creşterea structurilor insituţionale care se centrează pe
întărirea noilor reguli şi legi 97. Astfel, prin numeroasele procese duse de Alburnus Maior
împotriva Roşia Montană Gold Corporation, s-a ajuns la sesizarea unor nereguli, „noi nu
am făcut decât să exploatăm greşelile lor”(E.D. 42 ani), „dacă ar veni cineva acum să
facă alt proiect, după toate neregulile sesizate de noi, ar face un proiect...n-ar avea ce să-i
reproşezi.” Astfel, prin procesele câştigate de Alburnus Maior, sunt corectate neregulile
din proiectele RMGC, în acelaşi timp se încearcă crearea unui cadru legal:”Coaliţia
Anticianuri” încearcă adoptarea unui proiect de lege care să interzică folosirea cianurilor
în industria minieră în România.
IV.4.Costul Social
Costul Social, era descris de Coase, ca şi cost al unei acţiuni al unui actor A care
îl răneşte pe actorul B, printr-o acţiune. Se poate vorbi de costuri sociale ale mineritului,
ale activităţilor industriale, dar în Roşia Montană, în acest moment nu se mai desfăşoară
activităţi industriale. Costurile sociale într-o zonă minieră sunt asociate bolilor
profesionale, poluării, dar nu despre asta vorbesc interviurile. Interviurile vorbesc despre
lipsa locurilor de muncă, despre lipsa infrastructurii, lipsa profesioniştilor, lipsa
serviciilor sociale şi pentru asta învinuiesc conflictul de la Roşia Montană, stagnarea. Se
poate aşadar vorbi despre un cost social al conflictului la Roşia Montană? Interviurile
vorbesc de un astfel de cost social, mai degrabă decât de un cost social al unei activităţi
96
idem 67
97
întreprinse la Roşia Montană. Actorul care impune acest cost social care prin conflictul
cu RMGC şi prin procesul câştigate împotriva RMGC, împiedică dezvoltarea proiectului
minier. Astfel, Alburnus Maior devine actor A care îl afectează pe actorul B. Identificăm
totuşi o reciprocitate a costurilor sociale: pentru că prin Planul de Ubanism General şi
Planul de Urbanism Zonal, întreprinzătorilor nu le este permis să se dezvolte şi astfel şi
actorul B, impune costuri externe actorului A, în sensul câştigurilor pe care le-ar avea.
Voi încerca, prin interviurile realizate să identific costurile sociale la Roşia Montană şi
actorii care le impun.
1„Deşi au fost luate măsuri de protecţie socială, oraşele afectate în urma dezafectării
minelor au suferit de o rată a şomajului mare, declin al infrastructurii locale şi serviciilor
sociale.” 98 Şomajul nu are încă o rată mare la Roşia Montană pentru că plăţile
compensatorii prevăzute pentru doi după închiderea minei de la Roşiamin,nu s-au
încheiat, însă în momentul în care acestea se vor încheia, şomajul va avea un boom în
Roşia Montană, ducând la efecte şi mai grave. Roşia Montană, am constatat în urma
interviurilor realizate, nu face excepţie de la acest model al localităţilor miniere, unde
mina, principalu anagajor, a fost închisă. Majoritatea oraşelor miniere erau mono
industriale şi asftel impactul închiderii minelor a fost unul foarte mare a dus nu doar la
pierderea slujbelor din industria minieră ci şi l pierderea slujbelor în industiile secundare,
spune acelaşi raport al Băncii Mondiale asupra efectelor mineritului în România.
Pe de o parte, pentru, cei care se opun proiectului, identifică ca şi actor A pe

Roşia Montană Gabriel Resources: „au trecut pe lângă Roşia Montană atâtea fonduri,
Phare, Saphard, banii nu au fost folosiţi. Eu am cerut autorizaţie de construcţie pentru o
pensiune şi nu mi-au dat-o” , „câte comune din România nu au aur? Ba mi se pare că sunt
mai dezvoltate.”(E.D. 42 ani), „Tinerii au plecat, bătrânii trăiesc din pensie, restu din
ajutor, cât o mai fi”(I.B. 67 ani), În Roşia Montană, de 10 ani, lumea aşteaptă să se
întâmple ceva. Aici suntem blocaţi cu PUG-ul, problema e că PUG 99-ul împiedică
dezvoltarea turismului”(C.C. 30 ani), „Oamenii trăiesc din ajutor de şomaj, aşteptăm
98
Edited by Couduel Aline, Dani A. Anis, Patenostro Stefano, “Poverty and Social Impact Analysis of
Reforms. Lessons and Examples from Implementation.” The International Bank for Reconstruction and
Development, 2006, Washington DC. p. 339
99
Planul de Urbanism General care transfomă Roşia Montană în zonă minieră.
turiştii să facem zonă turistică. Promisiuni există. Soros a luat câteva case să le
restaureze, din cele care nu le-a cumpărat Goldu', da' acum să vedem, cu proiectu' ce se
întâmplă, dacă le-ar dârma, de ce să le refaci. Suntem blocaţi, trebuie să se întâmple
ceva”. (I.C. 47 ani). Nu se pune aşadar problema costurilor sociale de pe urma exploatării
miniere, pentru că în prezent ea nu a fost demarată, se pune problema costurilor rămânerii
pe loc: şomaj crescut, servicii proaste „nu avem un doctor aici în comună, noi zicem că
avem doctoru' nostru, al săracilor, care e veterinarul şi doctorul bogaţilor, de la Pro Roşia,
care e dentist de fapt”(E.D. 42 ani). Pentru această parte a populaţiei, actorul care îi
afectează este Roşia Montană Gold Corporation, pentru că ei nu doresc minerit în zonă,
se opun dar nu se pot dezvolta pentru că Roşia Montană Gold Corporation nu a renunţat
la proiectul său din zonă şi continuă să lupte pentru realizarea acestuia, blocând, cred cei
care se împotrivesc activităţii RMGC, dezvoltarea zonei care are potenţial turistic şi
agricol.
Pentru cei care îşi doresc dezvoltarea proiectului minier, Alburnus Maior este
actorul care le provoacă daune celorlalţi. Problemele sunt aceleaşi: şomajul crescut din
zonă, infrastructura proastă, lipsa serviciilor sociale probleme pentru care acţiunile
Alburnus Maior sunt de vină, pentru că aceştia prin procesele intentate RMGC au reuşit
să întârzie implementarea proiectului, sau poate chiar să-l oprească ceea ce nu va duce
decât la o agravare a situaţiei de la Roşia Montană. „O să lucrez la negru, nu am ce să fac,
am mai lucrat şi vara trecut. Acum de la Gold dau afară, 100 de oameni, n-o sa mai
angajeze, unde o să muncim? Alburnus ce-a făcut? La 20-50 km s-a lucrat cu cianură,
există un risc să-ţi cadă o cărămidă în cap, aşa, o să murim de foame. ”(I.P. 48 ani),
„Turismul nu... Nu condamn Goldu' că pleacă, Alburnus nu face nimic, da... Am lucrat
vara trecută la Gold, mai aveam nevoie de 4 luni pentru şomaj, m-au dat afara, pentru ce
să mă ţină dacă n-are nevoie de oameni... o să plece. Noi o să rămânem, nu ştiu ce o să
facem, numai laptele pentru copii e 5 milioane pe lună” (P.V. 25 ani), „Alburnus oferă
doar sprijin moral, puteau să iasă cu ceva pe piaţă. Ei au enorm de puţini simpatizanţi şi
atunci s-ar depărtat de ei. Eurogoldul a ajutat mulţi oameni, Alburnus nu, Alburnus n-au
făcut decât să împiedice compania...un lucru bun au făcut, au luptat şi au obţinut un preţ
mai mare pe case”(T.P. 45 ani ), „Eu sunt conştient că oamenii pleacă. Mai sunt la mine,
aici 11 din 85 care n-au vândut, dacă ar fi zis nu vindem şi au vândut, ar fi fost un şoc,
aşa m-a obişnuit, mai pleacă unul ( F. D. 74 ani) , „Ce se întâmplă cu zonele rurale unde
economia e slabă sau nu există? Oamenii vor pleca la cules de căpşuni, la baby sitting...
Acum trăiesc din salarii compensatorii pe care le primesc pentru doi ani, pentru că unii au
reuşit să încetinească avizarea acestui proiect.” (S. E. 37 ani) „Tineret fost la Roşia da' or
plecat. Ce să facă aici? Poate dacă era mina, aşa...cu ce să trăieşt? Trebuie să lucri până-ţi
sar capacele şi tot nimic nu câştigi.”(S.N. 50 ani). Costurile sociale aceleaşi ca şi în cazul
anterior cu un mult mai mare accent pe şomaj şi lipsa veniturilor. Actorul A care răneşte
actorul B este de această dată Alburnus Maior. Alburnus Maior este cel care crează daune
asupra celorlaţi pentru că proiectul nu se poate realiza, pentru că a fost încetinit.
Remarcăm aşadar aici, o reciprocitate a costului social, pentru a înlătura răul

asupra unui actor trebuie înlăturat celălalt actor, ceea ce îl va afecta. Pentru a înlătura răul
efectuat asupra categoriei celor care se împotrivesc proiectului şi doresc turism şi
agricultură, vom îndepărta proiectul minier şi îi vom afecta pe cei din urmă şi reciproc,
pentru a înlătura răul făcut asupra grupului care este de acord cu proiectul, trebuie
înlăturat grupul Alburnus Maior ceea ce îi va afecta pe ei. Coase spune că soluţia va fi
luată prin ceea ce este mai rentabil, va fi aleasă varianta prin care se pierde mai puţin şi se
câştiga mai mult, scopul meu nu este de a propune o variantă însă în această lucrare.
Momentan la Roşia Montană, există costuri sociale. Cine le provoacă însă? Unii spun că
Alburnus Maior, alţii că RMGC. Este vorba însă de costul social al conflictului de la
Roşia Montană, a stagnării în care nu se ia nicio decizie. Orice decizie, devine astfel mai
bună, pentru că din costurile sociale ale conflictului, ambele părţi suportă aceste costuri
ceea ce este însă mai puţin decât o parte care pierde ceva de pe urma realizării uneia
dintre propuneri: fie că este vorba despre propunerea de turism şi agricultură sau
proiectul minier. Astfel, conflictul de la Roşia Montană , este un conflict urmat de
costuri: costuri sociale.
Concluzii teoretice în urma cercetării la Roşia Montană
Pentru a formula concluziile acestei cercetări, voi aplica modelul „grounded

theory”, al teoriei întemeiate fundaţional, teoriei elaborate pe baza cercetărilor calitative
pornind dinspre realitatea empirică a terenului către teoretizare. Am definit în capitalolul
„Metodologie”, „teoria întemeiată fundaţional” „În modelul de cercetare condus de
teorie, teoria cercetătorului este subiectul interviului iar subiectul se află acolo să
100
confirme sau să falsifice teorie, şi mai mult, să o rafineze.” În teoria întemeiată
fundaţional cercetătorul va intra în lumea cercetării fără nicio ipoteză.” 101 Astfel am
pornit de la 21 de interviuri efectute în Roşia Montană, fără ipoteză dar cu o întrebare:
Ce se întâmplă la Roşia Montană cu proiectul minier? Am efectuat 21 de interviuri
construite în jurul ideilor de comunitate, conflict şi cost social. Am observat apoi prin
citirea, clasificarea interviurilor că de fapt ceea ce oameni enumerau ca şi cost social nu
avea nicio legătură cu proiectul minier de la Roşia Montană, pentru că nu se derulează în
prezent nicio exploatare minieră la Roşia Montană, era ori Alburnus ori Roşia Montană
Gold Corporation de vină pentru efectele stagnării şi consecinţele sociale ale acestora. De
fapt, toţi cei cu care am vorbit enumerau aceleaşi efecte sociale negative.
Am formulat cadrul conceptual de analiză, pentru a defini ceea ce înţeleg prin
fiecare termen: comunitate: pentru comunitate am folosit, definiţia lui Ioan Mihăilescu şi
distincţia comunitate rurală şi comunitate urbană. Am aplicat descrierile amebelor tipuri
de comunităţi la Roşia Montană şi am constatat că Roşia Montană nu poate fi considerată
nici comunitate rurală şi nici comunitate urabană. Ba chiar mai mult, am constatat că la
Roşia Montană nu se mai poate vorbi despre comunitate, se poate vorbi de comunitatea
100
Pawson Ray, „Theorizing the Interview” The British Journal of Sociology, Vol. 47, No. 2 (Jun., 1996),
p. 295-314, p 299
101
Newman Isadore, Benz R. Caroline, , „Qualitative-Quantitative Research Methodology: Exploring the
celor care susţin proiectul şi comunitatea celor care se împotrivesc proiectului, prin
referiri la sensul antropologic al pronumelor „noi” şi „ei” ce crează apartenenţă identitară.
Următorul concept utilizat este cel al conflictului pe care l-am definit utilizând
concepţia lui Otomar J. Bartos, Wehr Paul în “Using Conflict Theory”. Analizând
interviurile am observat că la Roşia Montană există conflictul, aşa cum este definit de
Otomar J. Bartos şi Wehr Paul. Sursa conflictului este bogăţia şi repartiţia nedreaptă, unii
exprimă bogăţia în pământ din a cărui apărare îşi fac scop, iar pentru alţii lipsa oricărui
câştig în acest moment este sufficientă încât viitorul câştig să îi motiveze în această
situaţie conflictuală.
„Costul social” este şi el definit în capitolul metodologie. Aplicat în Roşia
Montană, am observat existenta unui cost social, dar prin interviuri am realizat că, pentru
o parte, de costurile sociale o parte a conflictului iar ei sunt cei care le suportă şi
reciproc.Am constat că este vorba de un cost social al stagnării, cauzate de conflict, de
lipsa unei soluţii. Chiar dacă acest conflict nu este unul cu pierderi directe şi vizile, el este
un conflict, iar pierderile care par, indirect, există, astfel conflictul, rezultat al
incompatibilităţii scopurilor celor două tabere, devine actorul care impune costuri asupra
populaţiei rămase în Roşia Montană. Astfel, mi-am permis să elaborez pe baza acestei
analize: teoria costului social al conflictului, al conflictului exprimat prin
incompatibilitatea scopurilor.
Am observat prin cele 21 de interviuri efectuate o repetativitate a răspunsurile
atunci când vine vorba de ceea ce se întâmplă în prezent la Roşia Montană: un conflict
între două părţi ale căror scopuri sunt incompatibile. Costul social identificat aşadar la
Roşia Montană este unu al conflictului şi nu al unei activităţi industriale. Există o
reciprocitate a costului social, în general dar şi a costului social al conflictului: prin
eliminarea actorului A(oricare ar fi el, Alburnus Maior sau Roşia Montană Gold
Corporation), actorul B are de suferit, aici nefiind vorba doar de actorul B în sine cât şi de
cei care susţin aceşti actori în satul Roşia Montană. Consider însă că prin alegerea unui
actor A sau B, costul social se reduce. Am remarcat că toţi cei cu care am vorbit
identifică costuri sociale, însă cu actori diferiţi. Aşadar, ambele tabere suferă costuri de
pe urma acestui conflict. Prin alegerea unui singur actor, şi nu a ambilor actori care să
impună costuri asupra localităţii Roşia Montană, se reduce astfel costul social asupra unei
părţi: fie susţinătorii actorului A fie suţinătorii actorului B, ceea ce, în termenii anaizei lui
Coase este mai profitabil decât situaţia prezentă. În concluzie aşadar la Roşia Montană,
costurile sociale există, iar ele sunt rezultatele conflictului şi nu al unei rezultatul unui
singur actor, decât în condiţiile în care se poate despre acest actor fiind: conflictul de la
Roşia Montană.
Răspunsul a fost elaborat pe baza unor principii ale teoriei numită „teoria
întemeiată fundaţional”. În concluzie, întrebarea care constituie obiectul acestei lucrări îşi
găseşte răspunsul: există un cost social al conflictului în satul Roşia Montană, răspuns
găsit utilizând analiza a 21 de interviuri.
BIBLIOGRAFIE
Bannon Ian, Collier Paul, „Natural Resources and violent conflict. Options and Actions”,
The World Bank, Washington DC, 2003
Bartos J. Otomar, Wehr Paul „Using Conflict Theory”, Cambridge University Press,
2002
Chelcea Septimiu, „Tehnici de Cercetare Sociologică”, Ed. Facultăţii de Comunicare si

Relatii Publice “David Ogilvy”, Bucureşti, 2001
Coser, A. Lewis, „The Functions of Social Conflict”, The Free Press, Glencoe Illinois,
1954
Coudouel Aline, Dani A. Anis, Paternostro Stefano „Poverty and Social Impact Analysis
of Reforms .Lessons and Examples from Implementation”, The International Bank for
Reconstruction and Development, Washington DC, 2006
Crano D. William, Brewer B. Marilynn „Principles and Methods of Social Research”,

Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, 2002
Feagin Joe. R. ,“Social Problems, A Critical Power-Conflict Perspective”, New Jersey,

1986
Francois de Singly, Blanchet Alain, Gotman Anne, Kaufmann Jean Claude „Ancheta şi
Metodele ei”, Polirom, Iaşi, 1998
Grinnell M. Richard , Unrau Yvonne A, „Social Work Research and Evaluation: Quantitative and
Qualitative Approaches” Oxford University Press,New York, 2005
Hare A. Paul „Social Interaction as Drama. Applications from Conflict Resolution” ,

Sage Publications , Beverly Hills, California, 1985
Klandermans Bert, Staggenborg Suzanne „Methods of Social Movement Research”, University of
Minnesota Press Minneapolis ,London. 2002
Mărginean Ioan “Proiectarea Cercetării Sociologice”, Ed. Polirom, Iaşi, 2000
Mc Mahon Gary, Remy Felix, “Large Mines and the Community. Socioeconomic and
Environmental Effects in Latin America, Canada and Spain”, World Bank, Washington
DC 2001
Newman Isadore, Benz R. Caroline „Qualitative-Quantitative Research Methodology:

Exploring the Interactive Continuum”, Southern Illinois University Press, 1998.
Pascaru Mihai, „Sociologia Comunitatilor” ,Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 2003

Pava L. Moses, Krausz Joshua “Corporate Responsibility and the Financial

Performance: The Paradox of Social Cost”, Quorum Books, Westport, Connecticut,
1995
Sandu Dumitru, „Dezvoltare Comunitară: Cercetare: Practică, Ideologie”, Polirom,

Iaşi, 2005
S.C. Roşia Montană Gold Corporation Report on Environmental Impact Assessment

Study, Community Sustainable Development Programme, 2005
Strauss Anselm, Corbin Juliet, “Basics of Qualitative Research. Techniques and

Procedures for Developing Grounded Theory”, Springer, 1990
Articole
Coleman S. James, „The Economic Approach to Sociology”, World and I, Vol 20,
Ianuarie 2005
Coase Ronald, “The Problem of Social Cost”, Journal of Law and Economics, 1960
Davis A. Otto, Whinston Andrews, „Externalities, Welfare and the Theory of Games”,
The Journal of Political Economy, Vol. 70, No. 3, Iunie 1962, p. 241-262
Knight F. H. „Some Fallacies in the Interpretation of Social Cost”, The Quaterly Journal
of Economics, Vol. 38 No.4, Aug. 1924, p. 582-606
Pawson Ray, „Theorizing the Interview” The British Journal of Sociology, Vol. 47,
No.2, (Jun., 1996), p. 295-314
Turvey Ralph „On Divergences between Social Cost and Private Cost”, Economica, New
Series, Vol. 30, No. 119(Aug. 1963) p. 309-313
Resurse online
http://rosiamontana.org/categorii.shtml?x=30354&cmd%5b297%5d=c-1-
30354&cmd%5b292%5d=x-298-30354&set%5b290%5d=selected-30354 accesat
ianuarie 2008
http://rosiamontana.org/categorii.shtml?x=30354&cmd%5b297%5d=c-1-
30354&cmd%5b292%5d=x-298-30354&set%5b290%5d=selected-30354 accesat
ianuarie 2008
http://www.rmgc.ro/rosia_montana.php?page= proiectul accesat ianuarie

2008

Cost Social Conflict Rosia Montana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cost Social Conflict Rosia Montana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

©Miruna Codeanu –“Costuri Sociale ale conflictului la Rosia Montana” - 2008

Motto: „Principalul obiectiv al cercetării

I. Rosia Montană: Localitate, Proiect Minier, Concflictul Alburnus Maior-

I.1.Proiectul Roşia Montană Gold Corporation la Roşia Montană

Principalul acţionar la Roşia Montană Gold Corporation este compania canadiană

I.3.Ocupaţiile locuitorilor din Roşia Montană sunt : minerit, prestări servicii,

I.5.Potenţial industrial(firme): S.C Romanalize; S.C. Rosia Montana Gold

I.9.Istoricul localităţii Roşia Montană

1.10.Istoria conflictului Alburnus Maior-Roşia Montană Gold Corporation

coincide cu o declaraţie împotriva srămutării forţate. În octombrie 2002, Corporaţia

organele de urmărire penală cu privire la faptele Primarului Roşiei Montane. Pe 19 iunie

Gabriel Resources şi se solicită CNA-ului interzicerea spoturilor publicitare pentru Roşia

RMGC. Pe 4 noiembrie 2006, Centrul Cultural Francez, în calitate de partener al

2007: La începutul lui 2007, RMGC încheie noi parteneriate de success cu

II.1.Cercetare calitativă. Tehnica: Interviul

„Prin metodologie se desemnează ştiinţa efectuării cercetării. Denumirea provine

În Septimiu Chelcea, Tehnici de Cercetare Sociologică, interviul este numit

Dimitrie Gusti, aminteşte Septimiu Chelcea a folosit termenul de „convorbire

Septimiu Chelcea defineşte interviul astfel: „ca o tehnică de obţinere, prin

Această anchetă realizată prin interviuri semistructurate, reia una dintre

Există în permanenta luptă calitativ-cantitativ, avantaje şi dezavantaje pe care le

Dezavantajele tehnicii interviului, formulate de Keneth D. Bailey şi reluate de

identitatea să nu se dezvăluie decât parţial şi vorbeste mai profund despre el insuţi:

Interviurile se împart în interviuri structurat şi nestructurate. Newman introduce în

Aşadar, nu voi critica metodele cantitative, nu voi veni în sprijinul polarizării

În ceea ce priveşte tehnica, interviul semi structurat, el lasă cercetătorului

Interviul semi-structurat are şi avantajul “de a oferi cercetătorului date bogate,

34 Klandermans Bert, Staggenborg Suzanne “Methods of Social Movement Research”University of

Interviul semi-structurat oferă cercetătorului posibilitatea unui detalieri

Astfel, au fost efectuate 21 de interviuri, petrecând două săptămâni în Roşia

Fiind vorba de o cercetare calitativă, aceasta nu-şi asumă reprezentativitatea

II.3Teoria întemeiată fundaţional

Nu voi porni de la o ipoteză în sensul clasic, al cercetării calitative a două sau

„Scopurile teoriei în sociologie sunt: să ofere predicţii şi să explicaţii pentru

O altă explicaţie pentru ceea ce înseamnă teorie întemeiată fundaţional, este

„1. Construieşte teorie mai degrabă decât să o testeze.

2. Oferă cercetătorilor instrumente analitice pentru a categoriza data brută.

3.Ajută analiştii să ia în considerare înţelesuri alternative ale fenomenelor

4.Este sistematică şi creativă simultan

Am ales astfel, modelul teoriei întemeiate fundaţional pentru explica fenomenele

Există o problemă a cercetării: Proiectul Minier de la Roşia Montană şi o

III.Teorii şi concepte: Comunitate, Conflict, Cost Social

În Dicţionarul de Sociologie Oxford, Ediţia în limba română, comunitate are

În mod tradiţional există două categorii ale comunităţii: comunitatea urbană şi

Comunitatea urbană are anumite caracteristici definitorii: „volum demografic mare,

J.Pomoti si G. Metayer: analizând in cadrul spatiului francez comunităţile

În Opinia lui F. H. Knight 58, teoria pigoviană a intervenţiei guvernamentale în

în amândouă. F.H. Knight critică intervenţionismul guvernului pentru protecţia

Costul social în accepţia lui contemporană este dezvoltat de Ronald H. Coase în

Otto A. Davis şi Andrew Whinston pun problema costurilor sociale şi a

Ralph Turvey, încearcă o sintetizare a teoriilor lansate de Coase, Davis,

În Dicţionarul de Sociologie Oxford, Ediţia în limba română termenul de conflict

Pentru a identifica sursele incompatiilităţii conflictuale, autorii cele trei categorii

efectelor conflictului. Parsons descrie conflictul ca având consecinţe nefaste şi ş

Una dintre observaţiile de nuanţă pe care le face Lewis A. Coser ţine de

IV.Cercetare: Costul Social al Conflictului de la Roşia Montană

şi au crescut, aici petrecându-se socializarea primară însă conflictul dintre Alburnus

raţionalizarea vieţii sociale”92. Roşia Montană nu se potriveşte descrierii comunităţii

Există un conflict al Alburnus Maior cu RMGC exprimat şi asociat RMGC-ului,

Conflictul cu alte grupuri contribuie la stabilirea şi reafirmarea identităţii

Conflictul aşadar există, nu se vorbeşte despre o manifestare violentă a lui, dar

Pentru Coser, Conflictul cu alte grupuri contribuie la stabilirea şi reafirmarea

Pe de o parte, pentru, cei care se opun proiectului, identifică ca şi actor A pe