Ce spune râsul despre personalitatea unui om?

 
Râsul, element caracteristic fiecărei persoane, reprezintă în acelaşi timp
un factor care dezvăluie personalitatea, potrivit unui studiu recent.
Indiferent dacă aveţi un râs de "căpcăun", de Moş Crăciun sau cristalin,
felul dumneavoastră de a vă manifesta astfel veselia reprezintă un factor care
vă dezvăluie personalitatea. Cercetătorii au preferat în ultimele decenii să
observe micile gesturi şi activităţile zilnice pentru a schiţa portretul
personalităţii unei persoane. Dacă felul în care strănutăm ar putea să ne
dezvăluie caracterul, iar poziţia adoptată într-un ascensor să ne definească
statutul social, felul în care râdem ar reprezenta "o fereastră" deschisă către
sufletul nostrum.
Aveţi un râs unic şi contagios - râsul dumneavoastră este uşor de
recunoscut de toată lumea şi îi face pe toţi cei din jurul dumneavoastră să
izbucnească în râs la rândul lor. Acest tip de râs poate fi perceput ca o dorinţă
de a vă face remarcat şi ca un semn de vanitate. Totuşi, dacă râsul este franc
şi natural, veţi fi considerat probabil o persoană amuzantă, sociabilă şi cu
picioarele pe pământ.
Emiteţi un "cloncănit" uşor şi controlat - cu mâna în faţa gurii, ochii care
se mijesc, un tremur uşor la nivelul umerilor şi mici "cloncănituri", acest râs de
fetiţă trădează o persoană timidă sau o persoană care vrea să pară bine
crescută, respectând normele de bună creştere.
Vă lansaţi în râsete de "căpcăun" cu gura larg deschisă - dacă râdeţi cu
gura larg deschisă, scoţând sunete zgomotoase şi plesnindu-vă cu palmele
peste coapse, sunteţi fără îndoială într-un proces demonstrativ şi aveţi nevoie
de a vă face remarcat, întrucât această atitudine relevă o anumită dorinţă de a
vă face ascultat şi admirat.
Râsul dumneavoastră seamănă cu o fluierătură - atunci când râdeţi
emiteţi o şuierătură în loc să eliberaţi un râs puternic, ca şi cum v-aţi reţine
râsul în gât. Acest fapt rezultă din obişnuinţa de a fi discret şi dintr-o
"deformare" a universului profesional care vă impune să fiţi tăcut.
Vă forţaţi să râdeţi - Sunetul şi mişcarea gurii sunt prezente, dar partea
superioară a feţei rămâne impasibilă şi neutră. "Acest fapt sugerează că râsul
este o formă de obligaţie, fie de politeţe, fie pentru a atrage atenţia, fie pentru a
determina publicul să râdă", afirmă autorii studiului. Reprezintă totuşi o
stratagemă utilă pentru a râde în urma unor glume răsuflate făcute de
superiorul dumneavoastră ierarhic.
Acest studiu a fost realizat de compania britanică Lambrini, care produce
mai multe sortimente de cidru cu pere.
Aproape intuitiv ştim că râsul este una dintre cele mai bune metode
prin care putem face faţă stresului. De fapt, unele cercetări ştiinţifice nu
doar confirmă această intuiţie, ci merg şi mai departe, comparând efectul
râsulul cu cel al unui drog cu reacţii puternice sau al unui virus contagios
care aduce o mulţime de beneficii pentru minte şi corp.
Iată câteva motive pentru care râsul este cel mai bun medicament:
1. Râsul ajută organismul să elibereze endorfine. Un studiu recent
arată că momentele în care râdem împreună cu cei apropiaţi eliberează
endorfine la nivelul creierului, ce potenţează starea de bine.
2. Râsul ne ajută să formăm mai uşor legături sociale, datorită
efectului endorfinelor, explicat mai sus. Acesta este şi motivul pentru care
râsul este atât de contagios. Răspândirea eliberării de endorfine încurajează
solidaritatea şi ne oferă un sentiment de siguranţă. Creierele persoanelor dintr-
un grup social funcţionează în astfel de momente că transmițătoare ale acestor
reacţii, ce declanşează la rândul lor reacţia în lanţ similară cu un joc de
domino. De aceea, se întâmplă uneori să avem zâmbetul pe buze de fiecare
dată când cineva râde, chiar dacă nu ştim motivul.
3. Râsul stimulează conectivitatea creierului. O cercetare de
specialitate a scos în evidenţă diferenţele de percepţie ale tipurilor de râs, de la
râsul de bucurie la cel sarcastic sau cel provocat de gâdilare, fiecare dintre
acestea activând legături noi între diferite regiuni ale creierului. Mai mult decât
atât, de fiecare dată când cineva râde, creierul nostru încearcă să descrifreze
semnificaţia reacţiei şi ce anume comunică persoana respectivă prin râs, iar
această activitate întăreşte conexiunea dintre diferite regiuni ale creierului.
4. Râsul este esenţial pentru sănătatea relaţiei amoroase. Un studiu
de specialitate a arătat că femeile râd de aproape două ori mai mult decât
bărbaţii, însă cei din urmă sunt aceia care stârnesc momentele de râs.
Cercetorii sunt de părere că există motive întemeiate pentru care lucrurile stau
aşa, iar acestea se referă în principal la modul în care se formează relaţiile
dintre oameni, precum şi la modul în care relaţiile amoroase se dezvoltă şi se
menţin. Femeile tind să caracterizeze bărbatul visurilor lor ca având printre
alte calităţi şi umorul, iar bărbaţii se simt atraşi de femeile care râd mai des.
5. Râsul este un antidepresiv natural, întrucât prin râs se activează
eliberarea neurotransmiţătorului serotonină. Deşi studiile de specialitate nu
arată cât durează acest efect, izbucnirea în râs are un efect destul de puternic
asupra creierului, acţionând precum un medicament ce înlătură depresia.
6. Râsul ne protejează inima. Alte cercetări de specialitate au arătat că
râsul are un efect antiinflamator, ce protejează vasele de sânge şi muşchii
cardiaci de efectele nocive ale bolilor cardiovasculare. Deşi oamenii de ştiinţă
nu pot explica în prezent cum se întâmplă acest lucru, aceştia intuiesc că
reacţia ar fi legată de diminuarea răspunsului pe care corpul uman îl are în
faţă stresului, ce este în mod direct conectat cu un nivel crescut de inflamaţie
în întreg organismul.

Râsul este o formă de expresie a feței umane care exprimă veselie, fiind

în corelație cu o serie de procese fiziologice. Este reacția normală a
unui om sănătos la o situație comică, însoțită de o stare de relaxare după
constatarea lipsei pericolului, sau conflictului fiind și o reacție de autoapărare
față de senzația de teamă. Ramura științifică care se ocupă cu studiul râsului
se numește gelotologie (grec. „gelos” = râs).

Caracteristici sau trăsături ale râsului

Sociale
În relațiile dintre oameni râsul poate exprima o formă de simpatie,
înțelegere reciprocă, atenuarea conflictelor, necesare unei bune conviețuiri.
Unii cercetători[care?] consideră râsul ca o formă de comunicare între oameni
care a existat înaintea apariției vorbirii. Pentru a sprijini această teorie se ia
considerare centrul râsului din creier care este mult mai vechi ca și centrul
vorbirii.
De cele mai multe ori râsul este vesel, voios, dar poate fi și un râs
sarcastic, ironic, răutăcios.
 Ca reflex
Râsul în mod obișnuit este un act involuntar, care este declanșat în creier
prin sosirea impulsurilor senzitive, din centrul râsului sunt transmise
impulsuri prin ramurile nervilor motori de contracție a musculaturii. Astfel se
formează un arc reflex perfect, râsul poate fi până la un anumit grad întrerupt
sau controlat prin autocontrol.
Râsul poate fi provocat și prin impulsuri senzitive transmise de la senzorii
tactili ca gâdilatul, care dacă durează un timp mai îndelungat poate determina
un râs convulsiv.
Ca instrument
Ca o completare la caracteristica socială, râsul în afara rolului de a indica
simpatie interlocutorului, râsul în cadrul unei grupe poate delimita grupa
îndepărtând pe cei din afara grupei. Astfel din punct de vedere negativ un râs
poate fi disprețuitor, dușmănos, amenințător, batjocoritor, umilitor, jignitor
care este folosit ca o armă împotriva altora, în aceste cazuri se poate vorbi de
rânjet. Pe când din punct de vedere pozitiv râsul poate salva anumite situații
încordate un râs care dezarmează, îmbunează, împacă, apropie pe parteneri.
Caracter de afect teatralizare, ritualizare a râsului este caracteristică
Europei de sud (Italia). Râsul ca instrument de ironizare a regimului
deconducere, societății, moravurilor având un anumit ritual fiind acceptat de
societate se realizează pe valea Rinului în perioada de carnaval, sau
prin filme, spectacole comice, satirice.
Din punct de vedere medical
Râsul forțat, sardonic, sau râsul convulsiv, poate fi considerat în unele
cazuri ca un râs patologic, generat de tulburări psihice, fiind simptomele unor
boli de natură nervoasă. Din punct vedere medical, râsul cu un efect terapeutic
este râsul vesel, relaxant, de unde vine zicătoarea din limba germană Lachen
ist gesund = râsul e sănătos. Din punct de vedere social-psihologic răsul
excesiv este o izbândă a corpului asupra puterii dominatoare a rațiunii lucide,
fapt dovedit la grupe de persoane care râd, prin dinamica râsului sunt
refractare la gândiri raționale momentane.
În procesul de vindecare a unor boli râsul (de 3 - 8 minute) joacă un rol
important, îmbunătățește starea psihică, reducerea consecințelor stressului,
producerea crescută a unor hormoni, endofine prin care se stimulează sistemul
imun al organismului, stimularea respirației prin mișcările accentuate a
musculaturii abdominale și mușchiului diafragm, un masaj intern care
stimulează de asemenea circulația sanguină, cu creșterea concentrației
de oxigen din sânge, crește rezistența la oboseală, creându-se o stare generală
de euforie.
Rezultate bune au dat folosirea bufonilor pentru a produce ilaritate, voie
bună în clinicile de copii.

Aşa cum strănutul ne dă de gol caracterul iar postura pe care o

adoptăm în lift ne dezvăluie statutul social, vine şi rândul …râsului,
această fereastră a sufletului, după cum susţin autorii studiului. Să
vedem, vă identificaţi în următoarele situaţii?

1. Râsul unic, remarcant şi molipsitor este imediat recunoscut de cei din jur

şi poate fi asociat persoanelor orgolioase, care doresc să fie remarcate. Acest tip
de râs se face remarcat fără prea mare greutate prin timbrul special şi aduce la
rândul său zâmbete pe chipul celor care îl aud.
Cu toate acestea, un râs unic, dar original şi „contagios”, dacă este
natural şi franc va fi cel mai adesea asociat cu o persoană sociabilă, amuzantă
şi destul de ancorată în realitatea cotidiană.

2. Râsul timid cu mâna la gură, chiţăit mai degrabă, dezvăluie cel mai

probabil o persoană timidă sau care vrea să dea impresia de educaţie aleasă,
încadrându-se în normele de bună creştere.

3. Râsul gălăgios, de căpcăun, însoţit de gesturi zgomotoase (palme peste

coapse, pumni în masă) este cu siguranţă o trăsătură specifică celor în
permanentă căutare de atenţie, emană o dorinţă de a fi perceput ca un lider,
care tebuie ascultat şi admirat.

4. Râsul reţinut, sau râsul fluierătură, este specific persoanelor care doresc să

păstreze o discreţie, uneori justificată din punct de vedere personal, alteori
impusă de locul de muncă.

5. Râsul forţat este acel râs pe jumătate de faţă. Altfel spus, râdem cu gura şi
scoatem sunetele specifice, însă partea de sus a feţei rămâne de neclintit, ceea
ce sugerează un râs forţat din diverse motive.
Poate fi o formă de politeţe, de obligaţie, pentru a atrage atenţia sau
pentru a determina audienţa să râdă. Însă, cel mai probabil, un râs forţat se va
regăsi frecvent în rândurile angajaţilor care sunt nevoiţi să suporte glumele
răsuflate ale şefului.