Sunteți pe pagina 1din 8

Descrierea moldovei.

Date generale: Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la
cererea acestei institutii incepe scrierea cartii “Descriptio Moldaviae”,terminata in 1716 si
publicata 53 de ani mai tarziu, mai intai in germana(1769-1770), apoi in rusa(1789). In anul
1825, apare in varianta romana cu titlul “Scrisoarea Moldovei”, urmata in 1851 de traducerea lui
Costache Negruzzi, sub titlul “Descrierea Moldaviei”. Materialul e organizat in trei parti: “Partea
geografica”, “Partea politica” si “Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova”. Cartea
devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.

• Explicarea titlului

Titlu dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniaza ideea sa de a crea o descriere a
Moldovei, cuprinzand o analiza completa, din punctul de vedere geografic, istoric,economic,
politic, etnografic, folcoloric, religioas, administrativ si militar al acesteia, reusind sa realizeze o
sinteza admirabila de factori ce contribuie la individualitatea unui popor.

Astfel, cartea este structurata in trei parti, prima geografica, a doua politica, a treia despre
biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri, relevand calitatile moldovenilor (veselia, ospitalitatea),
defectele (irascibilitatea), diferite rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica, Ursitele,
Sanzienele, fiind amintit pentru prima oara mitul Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu
o putere deosebita, aceea de a insufla sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea devine un
adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.

Modul principal de expunere folosit in realizarea celor trei parti -si anume descrierea- este un
alt argument in explicarea titlului.

Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru carturar care preia in sfera
cercetarilor etnografia si folclorul, facand-o cu o vibranta dragoste de tara si cu autentice virtuti
literare.

Impresia generala asupra operei

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura


europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie
Cantemir a traversat experienta unei sinteze personale intre cele doua spatii culturale - oriental si
occidental - si a intuit in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta
este meritul lui cel mai mare.
1
El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii
datoram faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana
si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana
dintre Orient si Occident.

Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit si, in
general,retoric. Valoarea lor se impune de lor se impune de la nivelul amplu, documentar, prin
idei progresiste, prin spirit enciclopedic.

• Aprecieri critice asupra textului

George Calinescu, “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”, 1941:

“Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> ceruta de Academia din Berlin, ce
fu publicata in traducere germana la Hamburg abia in 1769 si care cuprinde pe scurt de toate,
geografie, fizic, fauna, vegetatie, interesante observatii despre ceremoniile de la curte si
obiceiurile poporului(nunta, inmormantare).”

“Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a vazut multe tari
si a citit multe carti. Desigur ca ideile lui sociale si politice, ca si cele despre civilizatie intrec pe
cele ale lui Miron Costin si ale stolnicului Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi curent cultural
care formeaza scoala umanista romaneasca. Si Miron Costin tradusese si scrisese versuri,
incercase sa descrie frumusetile Moldovei, vazute de pe varful Ceahlaului. Asadar, Dimitrie
Cantemir are locul sau in istoria culturii noastre si nu in afara ei; el este un mare continuator si
un varf de munte izolat de sirul muntilor din tara noastra”

Al.Bistriteanu,”Creatia populara ca preocupare si izvor de inspiratie la D.Cantemir si


N.Balcescu” in “Studii si Cercetari de istorie literara si folclor”, anul II, 1953, p.40:

“O data cu Dimitrie Cantemir notiunea de creatie populara incepe sa capete contur in cultura
noastra: productia colectiva a maselor constituie un domeniu aparte, distinct de acela al gandirii
carturaresti. Istoricul Cantemir foloseste adesea informatia orala, dar stie, in acelasi timp, sa o
deosebeasca de documentul scris.[…]Materialul folcloric serveste la cunoasterea psihologiei
maselor populare. Atat in <<Descrierea Moldovei”>> cat si in <<Sistema religiei
mahomedane>> definitiile etnografice se fundeaza pe acest material.”

2
P.P.Panaitescu,”Dimitrie Cantemir,viata si opera”, Bucuresti, 1958, p.256-257:

“Chiar si <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografica prin excelenta, se vede bine ca este o
scriere geografica datorita unui istoric. Istoric al romanilor si al turcilor, Cantemir a lasat urme
adanci in cultura istorica a posterioritatii. “

Nicolae Iorga:

“Il fut le precurseur de Montesquieu pour la theorie des revolutions d’Empire ensuite si familiere
au XIII-ieme siecle.”

• Tipul operei

“Descrierea Moldovei”, de Dimitrie Cantemir, este o opera complexa, o lucrare monografica


ce a fost catalogata de unii critici ca fiind un roman istoric.

Dimitrie Cantemir-“Descrierea Moldovei”, studiu intoductiv,antologie si note finale de


Constantin Maciuca, Efitura Tineretului, [Bucuresti],[1967],329 pagini

Rezumat:

Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea


acestei institutii scrie lucrarea monografica “Descriptio Moldaviae”, in anul 1716. Materialul e
organizat in trei parti: “Partea geografica”, “Partea politica” si “Despre cele bisericesti si ale
invataturii in Moldova”.

Prima parte descrie impartirea Moldovei in tinuturi, ale apelor, muntilor si campiilor, ale florei si
faunei.

In primul capitol, sub pretextul explicarii numelui tarii, se prezinta o scurta istorie a acesteia. Se
fac apoi referiri la Decebal si Traian, este prezentat descalecatul lui Dragos si legenda catelei lui
de vanatoare, Molda, care a dat numele apei Moldovei si tarii ce avea sa ia fiinta.In capitolul
urmator este descrisa asezarea geografica a Moldovei,unde apar referiri la clima si la hotarele
tarii,prezentati chiar si vecinii tarii la vremea respectiva.Al treilea capitol descrie principalele ape
curgatoare din bazinul hidrografic al Moldovei, cu afluentii lor. Ca cele mai importante ape
curgatoare sunt mentionate Prutul, Siretul, Nistrul. Sunt prezentate si lacurile Moldovei. cele mai
de seama fiind Brates, Lacul Orheiului, Lacul Dorohoiului, Colasin, Lacul lui Ovidiu. Al
patrulea capitol cuprinde impartirea administrativa a Moldovei in tinuturi si descrierea acestora,

3
in cazul unora prezentand numarul de biserici, de case. Urmatorul capitol cuprinde o descriere a
muntilor Moldovei si mineralelor din subsolul tarii. In capitolul al saselea, Dimitrie Cantemir se
refera la campiile si padurile Moldovei. Se prezinta si principalele culturi intalnite aici: grau,
ovaz, mei, vii, pomi roditori. Al saptelea capitol vorbeste despre animalele salbatice si domestice
ce vietuiau pe intinsul Moldovei. Se incearca prezentarea efectivelor de animale si preturilor
acestora, dar si mestesugul albinaritului si foloasele pe care acesta le aduce, mierea si ceara.Se
remarca unele greseli pe care autorul le face, cu o naivitate neasteptata la un om invatat, cum ar
fi roua care se preface in unt, oile cu o coasta mai mult ca cele obisnuite, dar care stramutate de
acolo nasc miei cu numarul de coaste reglementar, porcii cu copite ca ale cailor.

In partea a doua, cea politica, putem observa valoarea cartii pentru studiul institutiilor din
vremea lui Cantemir si slaba informare asupra vremilor mai vechi. In primele cinci capitole ale
acestei parti se trateaza despre domnie, aceste capitole fiind importante pentru ceremoniile
descrise privitoare la inscaunarea, scoaterea, confirmarea domnilor, precum si pentru
reproducerea unor texte de acte oficiale otomane, necunoscute din alte izvoare. Capitolul VI este
valoros pentru definirea dregatoriilor si atributiilor lor in vremea autorului. Se prezinta cei mai
importanti opt sfetnici ai tarii.Capitolul VII, despre oastea Moldovei, descrie oastea pe care a
vazut-o Cantemir, pe care a ridicat-o in lupta alaturi de rusi la1711. Oastea era formata in
principal din mercenari cu arme de foc, iar oastea de tara, de mica eficacitate lupta cu lancii si
arcuri. Se pomeneste si de efectivele ostii in anumite momente.Urmatoarele doua capitole
cuprind ceremoniile curtii si informatii despre vanatorile domnesti, potrivit celor vazute de autor,
descrierea ospetelor, petrecerilor organizate de el sau la care a luat parte. Capitolul al XI-lea si al
XII-lea,pun probleme esentiale despre vechile structuri interne ale Moldovei si despre procedura
judecatii din acea vreme. ; era o justitie unica, centralizata, toate scaunele de judecata din tara
depindeau de domnie, dar domnul era silit de imprejurari sa conceada de fapt justitia marilor
dregatori din randul oligarhiei boieresti. Capitolul al XIII-lea prezinta veniturile Moldovei si
felul in care veniturile statului se deosebesc de ale domnului (vistieria si camara), in care
veniturile in bani sunt mai importante ca cele in natura, care sunt obligatiile locuitorilor fata de
domnie. Se prezinta darile si definirea lor si se incearca o evaluare cantitativa a lor. Capitolul al
XV-lea descrie nobilimea Moldovei,Cantemir avand o teorie proprie despre originea clasei
boieresti din Moldova din suita de fruntasi militari ai lui Dragos, descalecati din Maramures, pe
care acesta si domnitorii urmatori i-ar fi improprietarit pe locuri pustii de oameni. Aceasta teorie
nu este exacta, tara nu a fost niciodata pustie, dupa cum se vede din primele confirmari de mosii
din vremea lui Alexandru cel Bun, care intareste hotare, stapaniri de mosii dinainte de
intemeiere. Se enumera in acest capitol cele mai importante familii boieresti din Moldova acelor

4
vremuri. Capitolul al XVI-lea prezinta ceilalti locuitori ai Moldovei. Este valoroasa deosebirea
ce o face Dimitrie Cantemir intre zona razaseasca a Moldovei, Tara de Sus si cea de stapanire
boiereasca a boierilor asupra taranilor dependenti, Tara de Jos, precum si sublinierea asupra
mentinerii asa-ziselor „republici” din Moldova, Campu Lung, Vrancea, Tigheciul, care sunt de
fapt centre pastorale de obstii taranesti libere. Pe temeiul numirii de vecini, data taranilor
dependenti din Moldova, Cantemir socoate ca intreaga taranime de pe mosiile stapanite de boieri
este formata din emigranti, colonisti straina de pamanturi odinioara pustii. De fapt s-a demonstrat
istoric ca taranii nu sunt veniti dupa boieri, ci stapanirea boiereasca a fost o uzurpare a vechii
stapaniri taranesti a pamantului.Capitolele XVII, XVIII, XIX, despre obiceiurile moldovenilor,
despre obiceiurile la nunta, despre obiceiurile la inmormantari, ca si anexa la capitolul I din
partea a treia, despre mitologia poporului roman sunt de o mare importanta, deoarece viata
poporului, cu aspecte de mult disparute, capitole care de obicei lipsesc din asemenea descrieri
monografice.

Partea a treia contine informatii despre literatura si biserica, limba si scoli, educatie in vremea lui
Cantemir. Si aici apar greseli, Cantemir considerand ca limba slava in biserica si stat a fost
introdusa in Moldova in urma conciliului de la Florenta (1439), pe care il dateaza gresit in
vremea lui Alexandru cel Bun (mort la 1432), cand moldovenii ar fi respins unirea cu Roma si ar
fi renuntat la literele latine. In realitate se stie ca numeroase privilegii ale lui Alexandru cel Bun
au fost redactate in moldoveneste, ceea ce arata netemeinicia teoriei lui Dimitrie Cantemir.
Limba slavona in biserici la romani are origini mult mai vechi, care nu pot fi explicate numai
prin fenomene culturale din Moldova, deoarece aceasta limba o gasim folosita atat in tara
Romaneasca Cat si in Transilvania.

Descrierea Moldovei este insotita de o harta a Moldovei, desenata de autor, adusa de Antioh
Cantemir la Paris si gravata si publicata prin grija fiului sau la 1737 in Olanda.

DESCRIEREA MOLDOVEI

Dimitrie Cantemir “Descriptio Moldaviae”, in anul 1716. Materialul e organizat in trei parti:
“Partea geografica”, “Partea politica” si “Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova”.

Prima parte contine ample descrieri ale apelor, muntilor si campiilor, ale florei si faunei. Autorul
ofera informatii referitoare la alegerea domnilor si la scoaterea din scaun, la obiceiurile Curtii,
divanul de judecata, la tagma boierilor, dar si la obiceiurile romanilor legate de nunta si de
inmormantare. Atunci cand vede starea generala de saracie din cauza birurilor, deplange cu

5
patima soarta vitrega a tarii. Ca si Neculce, Ureche sau Costin condamna lacomia abuziva a
turcilor.

Cantemir este un precursor in geografie- realizeaza prima harta a Moldovei- si in etnografie,


descriind in amanunt marile ceremoniale din viata poporului roman. In legatura cu obiceiurile
legate de nunta, ce include si o zi numita ziua cernutului, slujba bicericeasca si ospatul.

In capitolul numit “Despre naravurile moldovenilor” incearca prima definire a personalitatii


poporului nostru. Remarca ca moldovenii sunt firi deschise, joviale dar nestatornice, iubitorilor
de galceava si trufasi, dispretuiesc invatatura, dar se pricep la lucrurile razboaielor ca toti
oamenii se incred in destin, sunt petrecareti si ospitalieri. Cantemir se dovedeste un abil
observator al mentalitatii oamenilor simpli, al obiceiurilor si credintelor.

Importante sunt informatiile despre ritualul religios si despre eresurile poporului (“Despre religia
moldovenilor”), precum si teoria sa despre descendeta latina limbii romane. Pentru a demonstra
pastrarea elementului latin in romana, mai mult decat in italiana, realezeaza prima fisa de
filologie comparata.Cu aceste teorii, Cantemir voia sa evedintieze originea nobila a romanilor ca
descendenti directi ai romanilor.

Valoarea artistica a operei:

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura


europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie
Cantemir a traversat experienta unei sinteze personale intre cele doua spatii culturale - oriental si
occidental - si a intuit in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta
este meritul lui cel mai mare.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii


datoram faptul de a fi deschis peste timp. arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana
si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana
dintre Orient si Occident.

Dimitrie Cantemir scrie cu mandrie despre Moldova, dorind sa impuna strainatatii


imaginea unui popr viteaz si a unei tari bogate. Isi propune o sticta obiectivitate.

Capitolul “Despre naravurile moldovenilor” semnaleaza “cusururile care-I slutesc”,


“decat a-I insela cu lingusiri”;deci apar si umbrele de caracter, dar si luminile. Moldovenii sunt
“cutezatori, semeti”, “glumeti si veseli”, dornici “sa petreaca in ospete”. Osteni priceputi, “intind
6
bine arcul”, “poarta cu indemanare sulita”, desi arma preferata este “palosul”. Unele defecte ar fi
lenevia si faptul ca “nu sunt iubitori de invatatura”.(Timpul masurat in secole dezminte,
bineinteles, aceasta observatie facuta de Cantemir). Traditionala ospitalitate impresioneaza: “de
cea mai mare lauda; caci desi foarte saraci din pricina invecinarii cu tatarii, totusi nu se dau
inapoi niciodata sa dea mancare si gazduire unui oaspete si-l adapostesc fara plata timp de trei
zile, impreuna cu calul sau. Pe strain il primesc cu fata voioasa, ca si cand le-ar fi fost frate sau
alta rumedenie. Unii asteapta cu masa de pranz pana la al noulea ceas din zi(…) ca sa nu
manance singuri.”

Jugul otoman, dar si serbia I-au saracit pe tarani-arata Cantemir. “Razesii din pricina
saraciei si-au vandut mosiile stramosesti”;”Dinte toti taranii serbi, cati sunt pe lume, cei mai
nenorociti as crede ca sunt taranii moldoveni-daca bogatia pamantului si a recoltelor, chiar si fara
voie, nu I-ar mantui de mizerie”; Tirania turceasca “apasa foarte greu pe Moldova”.

Bogatele traditii exprima fantezia si spiritul creator al moldovenilor: hora,paparudele,


dragaica, zburatorii, oratia de nunta, calusarii, s.a.”Calusarii se aduna o data pe an si se imbraca
in straie femeiesti. In cap isi pun cununa impletita din pelin si impodobita cu flori(…).Toti au in
mana cate o sabie fara teaca, cu care ar taia indata pe oricine au cuteza sa le dezveleasca
obrazul(…). Capetenia cetei se numeste “starit”, al doilea “primicer”(…).Caci ei au peste o suta
de jocuri felurite si cateva asa de mestesugite, incat cei ce joaca parca nici nu ating pamantul si
parca zboara in vazduh. In felul acestea petrec cele zece zile intre Inaltarea la cer a lui Hristos si
sarbatoarea Rusaliilor si strabat toatea targurile si satele, jucand si sarind…”

Bogatiile neasemuite, paduri, lunci, ape, ogoare, livezi, vanat ales fac sin Moldova un
taram edenic. “Ierunca are o carne foarte gingasa si alba, si la gust intrece potarnichile si chiar
fazanii”. Frumusetile dau impresia unui meleag de basm. Astfel, descrierea Ceahlalui, a muntelui
mitologic, este conturata prin elemente vizuale, de perspectiva, cromatice si auditive. Maretiei
geologice, in nemiscarea sa, I se adauga si filonul de apa, semnul dinamicii, miscarii si al
sunetului. Plasticitatea imaginilor artistice si comparatiile dau pregnanta tabloului unitar.
“Muntele cel inalt se numeste Ceahlaul, despre care, daca anticii ar fi facut vorbire in Basmele
lor, ar fi fost tot atat de vestit ca si Olimpul, Pindul sau Pelias. Este asezat in tinutul Neamtului,
in apropiere de izvoarele Tazlaului si pe la mijlocul lui, acoperit de zapezi. Pe varf nu se gaseste
pic de nea, incat pare a fi deasupra norilor. De pe culmea cea mai ascutita, care se ridica sub
forma unui turn, izvoraste un parau alb care se rostogoleste printre stanci abrupte si se varsa in
Tazlau cu mare zgomot. Drept in varf se vede o statuie straveche de cinci coti, infatisand, de nu
ma insel, o batrana cu douazeci de mioare.”

7
Descrierea Moldovei, prin accentuarea originii romane a poporului si a limbii romane,
continua si dezvolta ideile cronicarilor nostri. Dimitrie Cantemir nu traieste mandria ca stramosii
nostri-romanii- sunt cuceritorii lumii, ci (intr-o viziune noua, originala) incearca sentimentul
maretiei ca stramosii nostri sunt creatori de civilizatie. Conceptul de civilizatie este, in opera
lui,cel umanist.”Si incercarea lui de a alcatui o limba literara este un reflex umanist.”(Istoria
literaturii romane, Ed.Academiei)

S-ar putea să vă placă și