Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

JANE WALLACE

Pre]ul
succesului
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ELENA MITU

ALCRIS
M94
giannijollys

Capitolul 1
Miresele n-ar trebui s` fie melancolice, se gândi Peggy stând lâng`
Gerald, zâmbind [i repetând, parc` la nesfâr[it: „Mul]umesc foarte
mult”, „Da, sper c` vom fi foarte ferici]i”. Parc` era sacrificat`. Un
sacrificiu \n alb. Desigur, era foarte ciudat c` se gândea la ea \ns`[i ca
la un sacrificiu. Cel pu]in ciudat.
Oare la ce se gândea de fapt? C` e \nc`tu[at`. Cuvintele \i venir`
brusc \n minte, ca [i cum cineva le-ar fi scris pe un ecran alb, \n fa]a
ochilor ei. Ce prostie! Alt cuvânt \i ap`ru \n minte: ambi]ie… Avea
suficient` ambi]ie pentru amândoi, a[a c` nu trebuie s` se mai
\ngrijoreze.
Unchiul Peter \[i agit` paharul, iar cei mai \n vârst` se a[ezar` pe scaune,
odihnindu-[i picioarele obosite. Fa]a lui era radioas` deasupra gulerului
tare; era mândru c` ajunsese aproape un profesionist al toasturilor.
– Am fost rugat s` vorbesc despre Peggy, ca o dovad` a calit`]ilor
ei. Mai \ntâi \ns`, vreau s`-i spun lui Gerald c` e prea târziu s-o mai
dea \napoi.
Tân`ra femeie \i strânse mâna lui Gerald, gata s` izbucneasc` \n râs.
– Cu toate acestea, nu cred c` are de ce s` se \ngrijoreze. O cunosc
pe Peggy de când era de-o [chioap`, o a[chie \n ochii tat`lui ei.
Râsetele \l \ncurajar` s` continue.
– Desigur, s-au schimbat multe de când eram tân`r. {ti]i c` acum,
dac` vrei s`-]i cumperi o cravat` \ntr-un magazin b`rb`tesc, \]i iau
toate m`surile? Pe toate, dac` \n]elege]i ce vreau s` spun…
giannijolys
6 JANE WALLACE

Râsul care r`sun` din fundul s`lii era \ncurajator, chiar dac` era
con[tient de grimasele [i sunetele dezaprobatoare care veneau
dinspre masa m`tu[ilor. Continu`:
– Ceea ce-mi aduce aminte, spuse el cu un zâmbet mucalit, a]i
auzit povestea celui care a plecat \n luna de miere f`r`…
Lui Peggy, cel mai interesant i se p`rea Ian Goodchild. Deseori la
sfâr[itul zilei, când se ducea s` ia po[ta, \l g`sea stând pe vechiul lui
scaun, [i st`teau de vorb`. |ntr-o zi, el \i spusese cu convingere:
– Femeile sunt ni[te creaturi \mpr`[tiate, ele nu sunt potrivite, din
punct de vedere biologic, pentru o carier`. Cu toate acestea, au fost
educate, s-au emancipat [i cred c` sunt \n stare de orice. E[ti o femeie
de carier`, Peggy?
Ea r`spunsese:
– Nu [tiu. Mai \ntâi, va trebui s` m` c`s`toresc.
– Ah, da, tocmai aici e problema. Leonie credea c` vrea o carier`,
pân` a r`mas \ns`rcinat`. B`rbatul cl`tinase din cap.
– Presupun c`, \ntr-o astfel de situa]ie, trebuie s` te hot`r`[ti ce
vrei s` faci.
Observase c`, vorbind cu Ian, era altfel decât de obicei. P`rea \ntr-
adev`r c` se gânde[te la argumente, c` le cânt`re[te; era o alt` Peggy.
– Deodat`, \[i continuase ea ideea, e[ti nevoit` s` joci mai multe
roluri: so]ie, mam`, femeie de carier`… ceea ce pare s` fie foarte
greu.
– Mai ales dac` ai un nivel sc`zut de hemoglobin` [i so]ul t`u ]ine
neap`rat s`-]i \ndepline[ti \ndatoririle conjugale.
Deoarece pentru ea acesta era un teren necunoscut, se mul]umise
s` ridice din umeri.
– Nu trebuie s` depind` de rela]ia dintre ei?
– Da, ar trebui, dar acel minunat cuvânt „rela]ie” când e interpretat
\nseamn`, de obicei, „cine cânt` \n cas`: coco[ul sau g`ina?”.
Oare râdea de ea? B`rbatul continuase.
– Important e dac` e[ti de p`rere c` te vei descurca…
– P`i…
Nu se gândise niciodat` la aceast` problem`, dar presupunea c`,
dac` vrea s` se descurce, se va descurca…
PRE}UL SUCCESULUI 7

– E o \ntrebare ipotetic`, râsese ea, dar r`m`sese cu impresia c`


b`rbatul o pusese la \ncercare.
Sim]i piciorul lui Gerald lâng` al ei, sub mas` [i se \ntoarse la
povestirea unchiului Peter care terminase cu pove[tile deochiate [i
vorbea despre ea. Ca orice mireas` timid`, trebuia s` zâmbeasc` [i s`
se \mbujoreze.
– …dr`gu]`, elegant` [i de[teapt`, iar cea mai mare dovad` de
de[tept`ciune a fost c-a ales s` se numeasc` doamna Gerald Smith \n
loc de Peggy Leyland. Nu uita]i, doamnelor [i domnilor, \n aceste
vremuri moderne, femeia este cea care alege…
Nu fusese ea cea care alesese. Pur [i simplu se \ntâmplase.
Se uit` la Gerald peste turnurile de fri[c` ale tortului. Când \i v`zu
privirea plin` de dragoste, se gândi: „ce fac? asta e ziua f`r` nici o
problem`, ziua \n care am promis c`-l voi iubi toat` via]a…a[ putea
s-o fac [i stând \n cap”.
– E[ti fericit`? Gerald se aplec` spre ea, ca [i cum ar fi ghicit la ce
se gândea. Privirea lui avea ceva de proprietar, dar de ce ar fi altfel? Era
[i ziua lui, ziua \n care a primit cadoul minunat al iubirii… Dac` voia
s` fie suspicioas`, era dreptul ei, dar el n-avea nici o vin`…
Cu toate acestea, totul \i p`rea un vis, ceva care se n`pustise asupra
ei, o cople[ise, o m`turase ca un val, l`sând-o pe o insul` alb`, cu un
turn de fri[c`, o victim` care consimte, un sacrificiu…O, nu, trebuie
s` lase de-o parte povestea cu sacrificiul, pentru c` sunt implica]i
amândoi. Oricum, totul \ncepuse cu apartamentul.

***
– Peg.
Era o zi cald` de iunie [i el ap`ruse \n u[a magazinului, pe
nea[teptate, zâmbitor, iubitor.
– {tiu c` desear` ai cursuri, dar trebuia s` vin. Am ve[ti grozave!
|[i ]inea jacheta pe umeri [i, când o \mbr`]i[ase, \i sim]ise c`ldura
corpului prin tricoul sub]ire.
Când \l vedea, se sim]ea ca [i când cineva i-ar fi f`cut un cadou
nea[teptat. |n magazin fusese toat` ziua foarte cald, iar lumea se
8 JANE WALLACE

sim]ea la cap`tul puterilor \n biroul \n care lucra, un bloc de sticl` de


la etajul al treilea al cl`dirii. Chiar [i obi[nuita pasiune pentru munc`
a lui Ian fusese afectat`. Se oprise din dictat.
– Dumnezeule, ce c`ldur`. Nu mai pot. D`-i un telefon lui Leonie
[i spune-i s`-i preg`teasc` pe copii pentru piscin`. Po]i s` termini [i tu
aceste scrisori.
– Ce noroc au unii… Nu fusese cucerit` \n totalitate de farmecul
zâmbetului lui, dar cedase…
– Las`-m` s` ghicesc, \i spusese lui Gerald, privindu-l \n lumina
soarelui. Oh, ce binecuvântare… am ghicit, banca la care lucrezi ]i-a
oferit o m`rire de salariu.
Nici ea nu credea ce spunea. Nu era nimic neprev`zut la firma pen-
tru care lucra Gerald. Pur [i simplu vrusese s-o vad`. Putea s` se
entuziasmeze foarte repede, f`r` motiv; \l impresionau tot felul de
lucruri m`runte: fa]ada unei cl`diri, s` g`seasc` cereale mai ieftine cu
doi cen]i decât la magazinul din col] [i orice altceva. |l iubea pentru
entuziasmul lui. |i d`dea un sentiment matern.
– Mai \ncearc`.
– E prea cald.
Mersul \mpreun` era ca un du[ fierbinte, pe care-l \mp`r]eau.
P`rul lui mirosea a unt, iar c`ldura \i d`dea o senza]ie pl`cut` pe
bra]ele goale. |n aceast` clip`, dragostea pentru el era ca o zi de var`.
Ai nevoie de cineva de care s` fii \ndr`gostit \n serile de iunie, s` te
plimbi prin iarba din parc, admirând lic`ririle apei [i gâ[tele
g`l`gioase… se sim]ea cople[it` de o ame]eal` v`ratic`.
– M` simt ca o piersic` fierbinte.
– Bun` de cules?
Privirea fierbinte cu coada ochiului nu era obi[nuit` pentru el.
– Peg, [tii c` haita de lupi cu care-mi \mpart vizuina a \nceput s`
m` calce pe nervi?
– Sunt de acord cu denumirea „vizuin`”, numai c` lupii, adev`ra]ii
lupi, o p`streaz` mai curat`.
Era \n alert`. |nv`]ase s`-i evite pe colegii de apartament ai lui
Gerald. Haosul era de nedescris [i nu-i pl`ceau privirile fl`mânde pe
care i le aruncau, ca [i cum n-ar fi fost prietena lui Gerald, ci o prad`.
PRE}UL SUCCESULUI 9

– Hai s` ne plimb`m prin parc. E atât de frumos. Nu m` mai duc la curs.


Cursul de stenografiere \[i pierduse importan]a.
– Bine. |n ultimul timp, \n apartament lucrurile au devenit
insuportabile. Vara nu e anotimpul potrivit. Miroase totul.
– |n primul rând, n-ar trebui s` mai ]ine]i gunoiul \n g`leat`
deschis`.
– Am vrut s` cump`r`m una…
– A]i fi putut, mai de mult, s` strânge]i bani [i s` cump`ra]i un
frigider. Laptele nu poate s` reziste.
– Folosim lapte praf.
– Atunci, v` trebuie pentru carne.
– |n general, mânc`m \n ora[. Sau mânc`m ou`…
–{i nu v` plictisi]i? O s` v` \mboln`vi]i.
Ea era o raritate, \nc` mai locuia cu p`rin]ii. De fiecare dat` când
se gândea s` se mute \ntr-un apartament cu unele colege de serviciu,
se gândea la buc`t`ria f`r` pat` a mamei ei [i la mizeria din cea a lui
Gerald.
– Eu ard de ner`bdare s`-]i povestesc ceva, [i tu vorbe[ti despre
ou`! {tii c` Patrick [i-a g`sit un apartament \n Islington, \]i aminte[ti
c` voia s` se c`s`toreasc`? Ei, nu mai are nevoie de el. A fost transferat
\n Birmingham.
– {i? \ncepuse s-o intereseze. Nu vorbiser` despre a[a ceva, nu era
sigur`…{i? \ntrebase ea din nou. |[i sim]ea inima b`tând repede.
– E o [ans` la un milion, toat` ziua am stat ca pe ace, am \ncercat
s` te g`sesc la telefon…[tiu c` n-am vorbit niciodat` despre a[a ceva
[i nu voiam s` te gr`besc, pân` nu \ncepem s` câ[tig`m mai mult…
Dumnezeule, m` bâlbâi ca un idiot. E par]ial mobilat [i, de[i e la
parter, e luminos [i bine aerisit… Po]i s` vezi [i Turnul Po[tei de la
fereastr`. Altceva? Cartierul e lini[tit, e [i o gr`din`, privat`… fiecare
chiria[ are cheia de la poart`, ar fi foarte frumos s` st`m \n zilele
c`lduroase pe banc`… sau s` ne plimb`m…
– Ai grij`, spusese ea, dar \i sim]ea inima b`tând la fel de repede
ca a ei.
Peggy nu voia s` se simt` legat`, dar nu-i interzisese s` vorbeasc`,
din când \n când, despre c`s`torie. R`m`sese un plan vag, pentru
10 JANE WALLACE

viitorul \n care salariul lui va cre[te, când vor g`si un loc \n care s`
tr`iasc` \mpreun`, cu toate c` ea se bucura de existen]a acestor
probleme. Sim]ea c` mai are multe lucruri de f`cut, nu era sigur` care
erau acestea, dar uneori era con[tient` de o energie care pulsa \n inte-
riorul ei. |[i spunea uneori c` ar fi p`cat s` se limiteze, prea devreme,
la via]a casnic` [i la cre[terea copiilor.
– Ce p`rere ai?
Era iunie, luna c`s`toriilor. |n birou era \nghesuial`, iar \n toate
ziarele erau poze ale fetelor care zâmbeau vesele \n bra]ele so]ilor lor.
Dorin]a de a face ceva mai mult nu mai pare atât de important` când
e[ti \ndr`gostit [i-]i sim]i inima topindu-se la c`ldura acestui
sentiment.
Cu atât mai mult cu cât putea s`-[i p`streze serviciul, cel pu]in
pân` când Gerald va ob]ine o promovare. Ce spusese Ian când \i
ceruse bani pentru \nc` un cadou de nunt` pentru una dintre colege?
„Sper c` nu te vei molipsi [i tu, acum când ai devenit \ntr-adev`r
folositoare.” Ea râsese. „Nu \n]eleg de ce nu le-a[ putea avea pe
amândou`. Via]a s-a schimbat, nu-i a[a?” . „Da, r`spunsese el, dar ai
grij` ce-]i dore[ti.”
Ce mai conta? Gerald avea un viitor frumos \n fa]`. Banca \n care
lucra era foarte preocupat` de via]a angaja]ilor, iar Gerald era \ncântat de
reputa]ia ei. Serviciul ei era un sprijin pentru el, un ajutor pentru
\nceputul carierei. Se sim]i cople[it` de dragostea pentru el, strada p`rea
c` danseaz` \n fa]a ochilor ei. |n aer plutea un miros de portocale…
– Nu m` gr`bi…
Când \l privise \n ochi, trebuise s`-[i plece privirea. Era atâta
dragoste \n privirea lui.
– Peg? El o for]ase s`-l priveasc`.
– {tiu. Nu, te rog… Oh, Dumnezeule, deodat` mi-am dorit s`…
Autobuzele treceau cu vitez` pe strad`. Toat` lumea era
\mbujorat`, pân` [i caldarâmul p`rea roz. Cea]a dragostei, se gândise
ea, oare m` pot \mpiedica s` r`spund „da”?
– Ce vor spune p`rin]ii t`i? \i auzise vocea \ncordat`.
– Am peste dou`zeci [i unu de ani. {tii c` mama te place, iar tata,
slav` Domnului, n-a spus niciodat` c`-i displaci. Oricum, spusese ea
PRE}UL SUCCESULUI 11

mai relaxat`, eu trebuie s` m` hot`r`sc. |[i amintise ce-i spusese


mamei ei: „mam`, e foarte de[tept [i de \ncredere, dar problema pare
s` fie serviciul lui. E o firm` bun`, dar nu poate s` promoveze decât o
dat` cu \naintarea \n vârst`… Numai c` e ceva cu el… e atât de
dr`gu]…”. „Ui]i partea cea mai important`, r`spunsese mama ei.
„Dac` le \ntrebi pe cele mai multe dintre mame ce vor pentru fiicele
lor, nu-]i vor r`spunde: \nc`lzire central` [i dou` ma[ini \n garaj. Vor
spune ceva simplu, fericire”. Simplu! Dumnezeule, nu sunase ca un
lucru obi[nuit pentru mama ei. Aceasta \ncepuse s` zâmbeasc` [i
continuase. „Cred c` e vorba despre egoism. A[a putem s` nu ne mai
facem probleme.”
– Mama crede c` e[ti genul de b`rbat care poate s` fac` o femeie fericit`.
– {tii c` a[ muri pentru tine.
Era a[a cum spusese: de \ncredere. {tia c` spune adev`rul. {i, \n
timp ce autobuzele ro[ii goneau pe [osea, caldarâmul [i oamenii deve-
neau din ce \n ce mai roz, petale de trandafir purpurii pluteau \n jurul
ei, se gândise deodat`: „da, vei face aceast` nebunie, te vei c`s`tori, [tii
c` a[a vei face, dar mai \ntâi trebuie s` afli, s` [tii sigur c` [i el e c`l`uzit
de aceea[i for]` ca [i tine [i c` nu vei alege s` ajungi \ntr-o fund`tur`.”
Ce te sperie? se \ntrebase ea, certându-se. S` fii so]ia unui b`rbat
inteligent, frumos, care p`[e[te pe treptele succesului? O mic` ezitare
o f`cuse s` adauge:
– Vreau s`-mi p`strez slujba.
– Desigur, cel pu]in pentru moment. Fiind con[tient de modul \n
care se promova \n banca \n care lucra, Gerald glumise, spunând c` se
va face agent de pariuri. Deja m-am aranjat…
– M` predau, spusese ea râzând. Sunt a ta, trup [i suflet. Cu mine
\n preajm`, vei fi cel mai tân`r director din toate timpurile.
|ncântarea i se citise pe figur`. Era Gerald al ei, care putea s`-i fac`
inima s` se opreasc` [i apoi s-o ia la galop, oprindu-se \n mijlocul
str`zii ca s-o ia \n bra]e [i s-o s`rute cu pasiune. S-o s`rute \ncet, f`r`
s` se gr`beasc`. Ei \i era team` de reac]ia oamenilor de pe strad`…
– Ne vede lumea…!
– Cui \i pas`! |nainte s` te r`zgânde[ti, ce-ai spune dac` am merge
s` vezi apartamentul? Am cheia cu mine. Vreau s` v`d dac`-]i place. Tu
hot`r`[ti.
12 JANE WALLACE

– Nu spune asta.
El n-o auzise. |i flutura cheia \n fa]a nasului.
– {tii ce-i asta? Cheia spre fericire.
– Bine.
Se \mpinseser`, alergaser` pe strad`, cople[i]i de fericire. Un
b`trân se oprise, sprijinindu-se \n baston ca s`-i priveasc` [i o femeie
bine \mbr`cat` le aruncase o privire veninoas`, privirea cuiva
dezam`git de via]`.
Era un apartament \n care puteai s`-]i imaginezi c` tr`ie[ti. Era
fermec`tor, iar mobila care r`m`sese, de[i destul de ponosit`, mai
putea fi folosit`. Buc`t`ria era spa]ioas` [i curat`. Avea posibilit`]i…
Ian \i povestise cum poate s` fac` rost de tot ce e necesar pentru o
cas`, la un pre] destul de mic. |n dormitor ar putea s` pun` un pat
dublu, apoi ni[te draperii vesele… Puteau s` cumpere [i ni[te scaune
pentru gr`din`…
Se sim]ea plin` de energie, dornic` s` fac` toate aceste schimb`ri.
A[a se \ntâmpl` când vrei s` te c`s`tore[ti. |n loc de doi oameni care
vor, pur [i simplu, s` tr`iasc` legal \mpreun`, \ncepi s` te gânde[ti la
o „familie”. Nu voia s` \nceap` s` se gândeasc` la o familie. Dragoste
autorizat`. Da, putea s` fie de acord cu a[a ceva, Gerald era câteodat`
de mod` veche, dar \n rest trebuie s` fie un cuplu tân`r, care
munce[te din greu ziua, iar din când \n când organizeaz` cine cu
colegii, pentru a ajuta la avansarea lui Gerald.
– |]i place? Gerald venise \n spatele ei, \nconjurând-o cu bra]ele.
Vocea lui se schimbase, era r`gu[it`, \i [optea cuvintele la ureche, iar
corpul \i tremura, lipit de al ei. O iubea, nu fusese niciodat` prea sub-
til, nu-i pl`cea s` spun` cuvinte frumoase, uneori dragostea \l
cople[ea. Era greu s` tr`ie[ti cu o asemenea dragoste, iar singurul
lucru care ar face-o u[or de \ndurat, ar fi c`s`toria.
Se \ntorsese spre el. Ochii lui erau fierbin]i [i umezi, rug`tori.
Aminte[te-]i, \n spatele acestui corp plin de dorin]` sunt eu, vechiul
Gerald. |[i strecurase mâinile \n jurul gâtului lui, mângâindu-l. Vedea
c` era ne\ncrez`tor [i voia s`-l conving`. Dup` ce se vor c`s`tori, va fi
mândru, va fi sigur pe el. |n spatele fiec`rui b`rbat de succes este o
femeie.
PRE}UL SUCCESULUI 13

– |mi place, spusese ea, tremurând. De ce nu f`cea nimic, de ce


n-o cuprindea \n bra]e? Ca s` \ndep`rteze tensiunea, zâmbise
provocator. Ce bine e c` n-are toat` mobila. Dac` ar fi fost un pat…

***
Acum erau c`s`tori]i, uni]i legal [i toat` lumea zâmbea privindu-i.
Mama ei ar`ta ca o Mona Lisa, spunându-i din ochi c` e timpul s` urce
la etaj. Se vedea c` e fericit`, Gerald era ce-[i dorea pentru fiica ei.
Tat`l ei avea o figur` grav`, ca [i cum totul ar fi fost o sedin]` la
serviciu, prea lung`.
Urc` s` se schimbe [i domni[oarele de onoare o ajutar` [i, \n
acela[i timp, o \mpiedicar`, desf`când nasturi [i fermoare, punându-i
pantoful \n piciorul gre[it, aruncându-se \n pat pentru \nc` o partid`
de râs dezl`n]uit. Lacrimile le curgeau pe obraz.
Pân` la urm`, era \mbr`cat`, sim]indu-se ciudat cu p`l`ria pe cap –
oare cine spusese c` trebuie s` poarte o p`l`rie? Cobor\, \ntâlnindu-l
pe Gerald la cap`tul sc`rilor. {i el era stingherit de costumul nou, de
o nuan]` prea tare de albastru.
Mama ei o s`rut`, f`r` s` plâng`, cu o privire mul]umit`, iar tat`l ei
ar`ta u[urat, ceea ce era de departe cea mai apropiat` expresie de feri-
cire \n cazul lui. Toat` lumea \ncepu s` se \nghesuie, venind mai
aproape, de parc` atingerea unui cuplu proasp`t c`s`torit le-ar aduce,
\ntr-un fel, noroc. |n cele din urm` erau liberi, \n ma[in`, \ndep`rtân-
du-se cu vitez`. Din spatele ma[inii venea un sunet ciudat, dar nu se
uitau, de team` s` nu descopere ceva nepl`cut. Gerald, prev`z`tor din
fire, aranjase cu un prieten, un misogin care nu credea \n c`s`torie [i
\n diverse obiecte ag`]ate de ma[ini, s`-l a[tepte cu propria ma[in`
doar la o mil` distan]`.
Dup` aceasta, urm` un drum lung pân` \n Cornwall, petrecut \n
t`cere. Erau cople[i]i de un sentiment de dezorientare, ca [i cum ar fi
fost pierdu]i. A[teptau prima noapte \mpreun`, sperând c`
sentimentul acesta va disp`rea.
La opt, Gerald, care, dup` p`rerea ei, trebuia s` rosteasc` numai
cuvinte de dragoste, spuse:
14 JANE WALLACE

– {tii c` sunt mort de foame?


– Ai dreptate. {i eu la fel.
– Ca s` vezi.
B`rbatul opri ma[ina \n fa]a unui hotel care ap`ruse ca din cea]`.
– Ce p`rere ai dac` ne oprim aici \n noaptea asta [i ne continu`m
drumul mâine diminea]`?
– Dac` vom g`si locuri.
– Nu ne vor crede c` suntem domnul [i doamna Smith. Vor crede
c`-i p`c`lim.
– Ne vor crede dac` se vor uita la paietele din p`rul t`u.
– R`utate! O trase \n bra]e, f`r` s`-i pese de b`iatul care st`tea
\n fa]a ma[inii [i care ap`ruse, ca [i hotelul, din cea]`. Strânsoarea
lui era puternic`, \nt`rit` de binecuvântarea bisericii. M-ai l`sat s`
conduc dou` sute de mile [i s` opresc la trei benzin`rii cu paiete \n
p`r.
– Erai atât de dr`gu] cerând nota cu o figur` grav` [i paiete \n p`r!
|i p`rea ciudat, parc` era [i nu era Gerald, p`rea mai misterios, mai
puternic.
Intrar` \n hotel, iar el vorbi cu recep]ionera cu un aer autoritar.
– Ave]i o camer` liber` pentru mine [i so]ia mea?
– Simplu sau dublu?
– Ce anume?
– Patul. Femeia tu[i, acoperindu-[i gura cu mâna.
– Pat dublu, spuse Gerald repede, semnând cu hot`râre \n
registrul pe care i-l \ntinsese.
Un chelner b`trân \i opri când se \ndreptau spre lift. Mirosea a
varz`.
– A]i sosit la timp, domnule. Masa e servit` chiar acum.
– So]ia mea [i cu mine vom urca s` ne l`s`m bagajele.
– Proasp`t c`s`tori]i?
Privirea b`trânului era ager`, chiar dac` mâinile \i tremurau. Peggy
\i zâmbi, urmându-l pe b`iatul care le ducea bagajele \n camer`.
– Ce crezi despre b`trânul b`g`cios? \l \ntreb` ea pe Gerald.
– Cred c-a v`zut paietele de pe p`l`ria ta.
– R`ut`ciosule! \l prinse de bra], iar b`rbatul o privi cu dragoste.
PRE}UL SUCCESULUI 15

– |]i mai e foame? \ntreb` el.


– Nu, nu cred c` pot s` mai mânânc ceva. Tu ce crezi?
– Nici eu.
Urcar` \n lift f`r` s` se ating`, cu hamalul lâng` ei, m`surându-i cu
coada ochiului. Când \i conduse \n camer` [i \nchise u[a dup` el,
strângând cu putere bac[i[ul, Peggy aproape se sim]i r`u.
– E[ti sigur? \ntreb` ea. N-ai mâncat decât o buc`]ic` de tort [i ai
b`ut o cup` de [ampanie, e[ti sigur c` nu vrei nimic?
– Foarte sigur.
|l privi traversând camera, luându-[i din valiz` s`punul, aparatul [i
alte lucruri pe care le puse pe mas`, apoi \ncepu s`-[i desfac` nodul
de la cravat`. Se \ntoarse repede [i intr` \n baie, dezbr`cându-se acolo.
Degetele \i tremurau. Se sim]ea nervoas`.
– E rândul t`u, spuse ie[ind din baie, f`r` s` se uite la el. Se \ntinse
\n pat, acoperindu-se cu p`tura.
– |]i aminte[ti ziua \n care ]i-am ar`tat apartamentul? \ntreb` el,
zece minute mai târziu.
Peggy \[i \nchipuise c` se va sim]i ciudat, dar el se aruncase \n pat
[i st`tea lini[tit lâng` ea, ca [i cum ar fi dormit \mpreun` de ani \ntregi.
Mirosea a ment`, de la pasta de din]i.
– Da, r`spunse ea, \ntorcându-se spre el. O f`cea s` se simt` bine.
– Mul]umesc lui Dumnezeu c` aici e un pat.
Asta era ciudat \n ceea ce-l privea pe Gerald, pentru c` nu te-ai fi
gândit la el ca la un Casanova, dar o f`cea s` se simt` bine. Ai fi crezut
c` seduce fete de ani \ntregi, dup` felul \n care o s`ruta, o \ncuraja, o
ghida.
– Parc` e[ti un sergent major, spuse ea. Fu ultimul gând coerent
pe care-[i amintea c`-l avusese, \nainte ca pl`cerea s-o ridice [i poarte
\n \nalt.
La miezul nop]ii, Peggy se trezi brusc, spunând:
– Gerald, mi-e foame.
Capitolul 2
Fiecare diminea]` petrecut` \n apartament p`rea ca o prelungire a
lunii de miere, c`ldura trupurilor lor, felul copil`resc \n care Gerald
\[i ascundea fa]a la pieptul ei.
Era un model al dimine]ilor. „Lene[ule!”. |i ciufulea p`rul numai
bucle, a[a cum ar`ta \nainte de a fi \mblânzit de uleiul de p`r,
sim]indu-i buzele fierbin]i pe piele.
|n aceast` diminea]`, era ceva \n neregul`; se sim]ea nemul]umit`.
– E timpul s` te ridici, parc` ai dou` tone. O s` \ntârziem la serviciu.
El se rostogoli pe spate.
– Nu-mi place c` pleci de acas`.
– Dar mie \mi place. Oare ce-a[ putea face toat` ziua acas`?
Peggy s`ri din pat [i \ncepu s` adune hainele, s` strâng` cuvertura
[i s` caute lenjerie curat` \n sertare.
Zâmbind, el se \ntinse spre ea.
– Vino \napoi \n pat. Mai avem cel pu]in zece minute la dispozi]ie.
– Nu, vreau s` fac un du[. {tii c` ieri am pierdut autobuzul? Ian era
furios. A spus…
Se opri. N-ar fi vrut s`-i repete cuvintele lui Ian. „Am citit c`, dac`
faci prea mult dragoste, pierzi din inteligen]`.” F`cuse o gre[eal`
\ntr-una dintre scrisori, iar el p`ruse dezam`git. Se sim]ise furioas`, de
parc` s-ar fi dezam`git pe ea \ns`[i…
Intr` \n baie, l`sând u[a deschis`, strigând s` acopere zgomotul
apei:
PRE}UL SUCCESULUI 17

– Gerald, te-ai ridicat din pat?


– Da.
Vocea lui p`rea \nfundat`, probabil c` avea bluza de la pijama
peste cap. |ntotdeauna o scotea f`r` s` deschid` nasturii.
– Gerald, m-am gândit.
– Da, [i eu m-am gândit la ceva.
– Spune tu primul.
– Nu-mi place s` te v`d a[a gr`bit` \n fiecare diminea]`. Am putea
s` ne descurc`m din salariul meu.
– {tiu, dragul meu, dar trebuie s` economisim. Nu putem s` st`m
aici toat` via]a.
Gerald nu r`spunse. |n cele din urm`, \i auzi vocea nemul]umit`.
– Spune, la ce te gândeai?
– A[ vrea s` te duci azi s`-]i cumperi un costum nou.
– De ce, pentru numele lui Dumnezeu?
– Pentru c` cel albastru e \ngrozitor.
Vrusese s`-i spun` mai de mult, [tiind c` nu era cinstit s`-i ascund`
ce gândea. Acum, \i spusese.
– Nu e o culoare potrivit`. Ia unul de culoare cenu[ie, e mult mai
potrivit pentru un costum de zi.
– B`trânul Scott-Smith poart` [i el culori deschise.
– Po]i s` faci [i tu la fel, când vei fi director general. O s` po]i s`-]i
adaugi [i \nc` un nume, a[a cum a f`cut [i el. Numai c` acum trebuie
s`-l impresionezi cât mai mult. Modul \n care te prezin]i conteaz`. {tiu
asta de când lucrez \n magazin. Po]i s` ar`]i foarte bine, dar, dac` nu
e[ti bine \mbr`cat când te prezin]i clien]ilor, pur [i simplu nu te vor
cump`ra.
– Dar nu vreau s` m` cumpere nimeni.
– N-ai dreptate. To]i suntem pe o pia]`, cu talentele noastre [i cu
felul \n care ar`t`m. Trebuie s` ne facem cât mai atractivi cu putin]`.
De fapt, e un fel de psihologie pentru amatori. Avem la magazin
ni[te cravate [i batiste italiene de toat` frumuse]ea. O s`-]i cump`r
câteva.
– Sunt expert financiar, nu fotomodel. Tocmai mi-ai spus c`
trebuie s` facem economii.
18 JANE WALLACE

– Vorbeam despre bani pentru urgen]e.


– Ca de exemplu pentru cazul \n care, din gre[eal`, devenim o familie?
– Ce-ai spus? Nu te-am auzit din cauza apei.
– Ba m-ai auzit. Pentru cazul \n care r`mâi \ns`rcinat`.
– Oh, despre asta e vorba! }i-am mai spus, nu se va \ntâmpla, avem
grij`. De[i, dac` ar fi dup` frecven]a rela]iilor intime…
El st`tea \n pragul u[ii [i, de aceast` dat`, putu s`-i vad` figura.
– S` \n]eleg c` te plângi?
– Nu, prostu]ule. M` simt de parc` a[ fi Cleopatra.
|n picioare lâng` cad`, Peggy se [tergea cu un prosop. Se \ntoarse
\n camer`, \nvelit` \n acela[i prosop.
– |mi promi]i c`-]i vei lua costumul?
Gerald \i f`cu o fotografie cu un aparat de fotografiat imaginar.
– Ce minunat! P`r negru, obraji roz, prosop alb… parc` ai avea
cinci ani. Numai partea de sus a corpului nu se potrive[te.
– |mi promi]i?
– Dac` vii s` m` s`ru]i.
P`rea bine dispus, zâmbitor, nu putea fi enervat sau m`car iritat
pentru mai mult de câteva secunde.
Peggy se aplec` s`-l s`rute, iar el \i [opti la ureche.
– Nu m` for]a, draga mea…
Ad`ug` apoi, cu voce puternic`:
– Miro[i atât de bine, de a]â]`tor…
– De la s`pun.
– Nu, e mirosul t`u. Ai un miros special. Pot s` te miros din
mul]ime. Se aplec` spre ea, adulmecând-o.
– Ce dezgust`tor. Gerald, n-avem timp…
Fugise de el, l`sându-i prosopul \n mân` [i acum se \mbr`ca
gr`bit`. Trecu apoi \n buc`t`rie, preg`tind omleta pentru micul dejun.
B`rba]ii au nevoie de mâncare bun`, de un mic dejun consistent.
Preg`ti sucul proasp`t de portocale, plin de vitamine. Un b`rbat bine
hr`nit, \mbr`cat \ntr-un costum elegant [i cu o cravat` italian` e f`cut
s` impresioneze oamenii. Trebuie s` am grij` cu toat` aceast`
dragoste, risc s`-l r`sf`], \[i spuse ea, privindu-se \n oglind`. Cu toate
acestea, aerul matern i se potrivea.
Gata, s-a terminat luna de miere.
PRE}UL SUCCESULUI 19

– Gerald, \l strig`, \mp`turind [erve]elele de hârtie. Vino la mas`!


Dup` ce se a[ez`, \i turn` cafeaua \n cea[c`, zâmbindu-i.
– Am pus la punct câteva planuri \n diminea]a asta, spuse ea.
– Am observat.
– A[a m` simt de obicei, plin` de planuri [i de energie. |n ultimul
timp n-a mai fost a[a, dar \ncep s`-mi revin. Simt c` pot s` alerg la
cl`direa b`ncii tale [i s-o m`tur de pe locul ei cu dosul palmei. Pentru
moment, apartamentul e bun, dar, de \ndat` ce cape]i o m`rire de
salariu, trebuie s` ne mut`m \ntr-unul mai mare.
– O s` vin` [i m`rirea de salariu.
– {i trebuie s` ne lu`m o ma[in` nou`. Cu vechiul Renault, doar
ne pare c` facem economii. Pot s`-]i spun, Gerald, c` e mult mai
important` calitatea.
El d`du din cap cu gravitate.
– Nu râzi de mine?
– Cine, eu?
B`rbatul plec` privirea spre masa \nc`rcat`.
– Râzi, Gerald Smith?
– Nu.
De data asta, nu mai râdea.
– Nu trebuie s` plesne[ti din bici. {i eu pot s` fac planuri.
– |mi pare r`u, n-am vrut s` fiu enervant`. Numai c`, uneori,
creierul meu pare atât de plin de idei c` am impresia c` o s`-[i ia
zborul. Ian spune c` sunt ca o perni]` de ace…
– Nu cred c` Ian Goodchild e cel mai potrivit subiect pentru micul
dejun.
– E[ti cam sup`r`cios \n diminea]a asta… Nu \ncerca s` insinuezi
ceva. E cel mai fidel so] [i are o so]ie minunat`, pe Leonie. Mi-ar pl`cea
s` le v`d casa, voia s` ne invite pe la ei.
V`zând privirea lui Gerald, se opri. Ochii \i str`luceau. Era foarte
gelos, nu pe un b`rbat anume, ci pe \ntrega popula]ie masculin`, \i
spusese acest lucru. Credea c` to]i b`rba]ii se gândesc s` i-o fure… Nu
reu[ea s` se calmeze \n nici un fel. Peggy credea c` era foarte dr`gu]
din partea lui. Gerald, spuse ea \n gând, s` fiu cu tine e ca o zi senin`
de var`, \n care stau \ntins` \n iarb`, \ntr-o permanent` lun` de miere.
20 JANE WALLACE

– Ce s-a \ntâmplat la mare? \ntreb` ea, sprijinindu-[i b`rbia cu mâna.


– La care mare?
– |n Cornwall. Nu reu[esc s`-mi amintesc.
– Am mers la un safari [i a fost frumos [i am f`cut baie [i era ud.
Tân`ra femeie \ncepu s` râd`. Gerald avea \ntr-adev`r un tem-
perament lini[tit. Când era cu Ian, se sim]ea \ncojurat` de vânt, izbit`
din toate p`r]ile, dar [tiind c` poate s` reziste, sim]ind cum \n vene \i
curge foc, altfel decât cel al \mbr`]i[`rilor pasionale. Era un foc
intelectual, dou` min]i care str`luceau, cu acela[i scop – s` fac`
magazinul mai cunoscut, mai actual, mai competitiv. Era o provocare.
– Când e[ti cufundat` \n gânduri, ochii \]i str`lucesc, par dou` diamante.
– Dou` diamante? S` nu exager`m, te rog!
– Dumnezeule, uite cât e ceasul! El \[i trase scaunul. O s` sp`l eu
vasele, du-te s` te preg`te[ti.
Când Peggy se gr`bi spre dormitor, strig` dup` ea:
– O s`-mi iau ast`zi m`surile pentru costum, [efa.
– Nu-mi spune a[a. Se sim]ise jignit`.

***

– Ei, spuse Ian când intr` \n birou, ce imagine! |nc` nu s-a s`turat?
– Taci din gur`!
– S`-]i recit ceva, poate o poezie clasic`?
– Cred c` o iei razna…
Zâmbi \n direc]ia lui pentru c` ar`ta prea bine, cu un costum
potrivit, cu tunsoarea potrivit`… imaginea perfect`.
– Nu mai sunt atât de proasp`t c`s`torit`. Azi am hot`rât c` s-a
terminat luna de miere.
– Deja nu-]i mai plac momentele pasionale?
– Nu-i vorba despre asta. Azi l-am pus pe Gerald s`-mi promit`
c`-[i va cump`ra un costum nou.
– Nu v`d nici o leg`tur` cu ce discutam.
– E un simbol. |nceputul unei noi perioade din via]a noastr` –
perioada tân`rului director.
B`rbatul o privi \ncruntat.
PRE}UL SUCCESULUI 21

– Ai grij`, Peggy. |ncerci s`-i conduci via]a.


– Nu-i adev`rat, nu vreau s` fac asta.
Repro[ul atinsese o coard` sensibil`.
– Tocmai de aceea te avertizez. Trebuie s` fii diplomat`. F`-l s` se
simt` st`pân pe propria via]`. E o problem` veche de când lumea, dar
trebuie s` ]ii cont de ea dac` vrei s` fii fericit`.
– De ce \mi ]ii o predic`?
– Pentru c` are leg`tur` cu o propunere pe care vreau s` ]i-o fac.
Stai jos.
Tân`ra femeie se a[ez` pe fotoliu.
– }i-e team` c-o s` le[in?
– Poate c` da. Dac` e[ti \ntr-o anumit` stare. Dar, \n acest caz, nu
cred c-ai mai fi interesat`.
– Ei, bine, nu sunt. M` faci curioas`.
– E vorba despre ceva ce a ap`rut când erai \n luna de miere. |n
orice caz, a fost secret, iar secretara B`trânului a trebuit s` se ocupe
de coresponden]` sub leg`mântul t`cerii. Nu c-ar fi nevoie de a[a ceva
când e vorba despre domni[ora Loosemore.
– Nu, ai dreptate.
Domni[oara Loosemore era de vârst` mijlocie, istea]` [i t`cut`.
Peggy o admira, de[i celelalte fete o credeau \ngâmfat`. Trebuia s`
recunoasc` la domni[oara Loosemore acea calitate absolut necesar` la
o bun` secretar`: discre]ia.
– {tii c`, de mult timp, ne dorim s` extindem magazinul, pentru c`
nu ne mai putem desf`[ura activitatea \ntr-un spa]iu atât de restrâns.
– Da.
– {i c` am crezut \ntotdeauna c` magazinul lui Galbraith rezista numai
datorit` tradi]iei, pentru c` oamenii nu mai cump`r` acum damasc,
m`tase de Madras [i nu mai [tiu ce alte lucruri mai vindeau ei.
– Da.
|n vocea ei se citea ner`bdarea. Lui Ian \i pl`cea prea mult s` spun`
pove[ti.
– E de necrezut, dar acest stâlp al societ`]ii, aceast` institu]ie care
a fost implicat` \n toate banchetele \naltei societ`]i, aceast` emblem`
a Marii Britanii… \[i \nchide por]ile.
22 JANE WALLACE

– De ce? Subiectul \ncepuse s-o intereseze.


– E o companie privat` [i proprietarul a murit de curând. Fiul lui,
proverbiala oaie neagr` a familiei, a plecat \n Australia [i sus]ine c` n-are
de gând s` se mai \ntoarc`. Ca s` scurtez povestea, pentru c` te v`d
ner`bd`toare, a avut loc o licita]ie la care am depus [i noi o ofert`.
– Dac` m` gândesc bine, toate acestea se \ntâmplau \n timp ce m`
relaxam \n Cornwall.
– Aveai tot dreptul s` te relaxezi. Au fost o mul]ime de \ntâlniri, am
sperat [i am fost dezam`gi]i, dar ieri oferta ne-a fost acceptat`.
– Cred c-ai fost \ncântat.
– Pu]in spus. Ai lucrat destul de mult cu mine ca s` [tii c` vreau s`
fac din acest magazin unul de frunte, am vorbit, slav` Domnului, tot
timpul despre asta. B`trânul, binecuvântat s` fie, e destul de conser-
vator, dar dac` cineva \i deschide ochii, vede oportunit`]ile. Am
muncit destul cu el, dar politicile interne sunt punctul meu puternic.
– E[ti un manipulator! râse Peggy spre el, la fel de \ncântat` de
parc` ar fi fost propriul succes. Acum, ce planuri ai?
– O mul]ime. Tu ce crezi c-am putea face?
Peggy avu din nou sentimentul c` e testat`.
– Mai \ntâi… ezit` ea, f`r` s` aib` prea multe idei. Po]i s` une[ti
cele dou` magazine, d`râmând zidul dintre ele. Asta e evident… Ai
putea avea mai mult spa]iu pentru tineri, ar fi loc [i pentru un bufet,
o cafenea pentru oamenii care lucreaz` la al doilea etaj… Apoi, ai mai
putea face un loc de odihn` pentru cump`r`toarele care se pot odihni
[i \[i pot \ntâlni prietenele. E foarte important s`-i faci pe to]i s` se
simt` ca acas`, nu doar ca \ntr-un magazin oarecare. Po]i s` faci un
centru de informare, un salon de frumuse]e…
– Da, e clar, ai g`sit ideea cea bun`. Dac` nu ]i-ai fi dat seama,
n-a[ fi venit cu urm`toarea propunere, cea care se refer` la tine.
Tân`ra femeie sim]i c` \nghea]`. Va avea o [ans`, o [ans` mare,
oricare ar fi ea, dar nu era sigur` c` e preg`tit`. Anul trecut, da, ar fi
fost recunosc`toare, dar acum era prea mult. Gerald venea pe primul
plan. |n nici un caz n-ar trebui s`-l dep`[easc`, profesional vorbind.
Oricum, n-avea prea mult` \ncredere \n el, cu toate c` era foarte
inteligent, era timid [i, de[i destul de comic, era foarte u[or de
\ntristat. El avea nevoie de \ncurajare, nu de competi]ie.
PRE}UL SUCCESULUI 23

– Ce pui la cale? \ntreb` ea.


B`rbatul \[i sprijini b`rbia \n palm`, privind-o peste birou. Peggy
observ`, a[a cum f`cea deseori, c` sprâncenele i se uniser`, dându-i un
aer diavolesc. Diavolesc de fermec`tor, se corect` ea \n minte.
– Cât de mult \]i iube[ti so]ul?
Era uluit` de \ndr`zneala lui.
– Pur [i simplu \l iubesc. Doar m-am c`s`torit cu el, ad`ug`
repede, v`zându-i sclipirea din ochi. N-a fost ceva de form`, ci o
urmare fireasc`; am g`sit un apartament, ne iubeam, iar Gerald, mai
ales el, sim]ea c` trebuie s` ne c`s`torim.
– Ai spus „mai ales el”. Nu-i a[a?
– Nu am ajuns singur` la aceast` hot`râre, am fost luat` pe sus.
Nu, nu sunt corect`, \n clipa \n care mi-a fost prezentat` ideea, mi s-a
p`rut foarte bun`. Ian, uite despre ce-i vorba, spuse ea, gândindu-se
c` poate s` fie cinstit` cu el. De altfel, era singurul b`rbat c`ruia \i
putea vorbi deschis. Avem o opinie corect` unul despre altul. Eu am
dou`zeci [i trei de ani [i sunt normal`; dac` sunt entuziast` \n ce
prive[te munca, sunt la fel \n toate celelalte domenii. A[a c` au ap`rut
anumite dorin]e, iar Gerald nu crede \n dragostea liber`. Crede \n
c`s`torie. A[adar, ne-am c`s`torit.
– C`s`toria e o institu]ie minunat`, morm`i el, privind-o cu un
zâmbet viclean. Fiind b`rbat, e mai u[or pentru mine. Pot s`-mi \mpart
via]a \ntre cas` [i serviciu, f`r` nici o problem`. Cea mai mare parte
dintre femei nu pot.
Ea aprob` cu un semn din cap.
– Leonie n-a putut. {tii c` era designer vestimentar. A f`cut tot
posibilul s` continue; am aranjat [i un studio pentru ea. Apoi a \nceput
s`-[i doreasc` un copil [i s` se fr`mânte. Dup` aceea, \nc` unul [i,
Doamne ajut`, \nc` unul. Trebuie s`-]i spun c`, pentru un timp, m-am
sim]it ca [i cum m-a[ fi aflat \n preajma unei baterii. Acum e mul]umit`,
se simte \mplinit`. |n studio s-a adunat praful. A[a se \ntâmpl` de
obicei. Vino s` ne vezi cuibul dragostei. Te-am mai invitat.
– Mi-ar pl`cea. Peggy a[tept`. {tia c` b`rbatul putea fi foarte
\nc`p`]ânat.
– Crezi c` sunt un b`rbat normal, nu-i a[a?
Peggy privi la mâinile \ngrijite a[ezate pe birou.
24 JANE WALLACE

– Cel pu]in fetele din magazin a[a cred.


– De unde rezult` c` ar trebui s` am reac]ii normale. A[a-i?
– A[a-i. Continu`!
– Eu cred despre tine c` e[ti normal`, atractiv`, chiar foarte
atractiv`, dar b`nuiala mea e c` nu e[ti ca Leonie, c` nu e[ti \nc`
preg`tit` s` te a[ezi la casa ta. C` ai ceva \n tine care trebuie s` fie scos
la iveal` [i [lefuit.
– Poate c` ai dreptate. Dar \l iubesc pe Gerald.
– N-are leg`tur` cu Gerald, [i [tii foarte bine.
– Gerald, spuse ea, f`r` s` vrea cu adev`rat, m` vede ca pe
imaginea maternit`]ii, cu un copil \n poal`.
– Fii sincer`. Nu e vorba despre maternitate, nu acum. |nc` dore[ti
s`-]i tr`ie[ti propria via]` [i s`-]i construie[ti propriul imperiu, nu-i
a[a?
Era adev`rat, dar nu era de-ajuns. |nainte s` \mpar]i totul cu
cineva, trebuie s` dovede[ti c` po]i s` faci ceva din via]a ta; ea nu
avusese timp, fusese gr`bit`… O mireas` destul de pu]in entuziast`,
\[i aminti ea de prima noapte.
– Ian, unde vrei s` ajungi?
Nu-i pl`cea acest amestec de pl`cere [i team`.
– Bine, uite despre ce e vorba. B`trânul mi-a dat verde \n
proiectarea noului magazin. Mi-ar pl`cea s` lucrezi cu mine, pentru c`
po]i s` faci aceast` munc`. Am v`zut ce po]i \n ultimii ani… Te vreau
\n echip`: va \nsemna o avansare pentru tine, dar nu sunt sigur…
– De ce?
– S` nu-]i fac probleme. Eu am o c`s`torie fericit`, n-ar trebui s`
m` amestec \n treburile tale. Va fi mai mult decât o slujb` de la nou`
la cinci.. Va trebui s` m`nânci [i s` dormi cu magazinul \n gând, ceea
ce nu e cel mai bun lucru pentru o mireas`. {tii c` sunt un st`pân de
sclavi, doar m` cuno[ti…
– {i tu [tii c` m` pot descurca…
– Nu pot suporta femeile slabe, care se plâng tot timpul…
– Hei, strig` ea, \nc` n-am acceptat!
– {tiu. E ciudat. |]i vorbesc ca unui b`rbat, de[i e[ti atât de dr`gu]`.
– O s` vrei s` port ochelari [i s`-mi prind p`rul?
PRE}UL SUCCESULUI 25

– Nu, conteaz` foarte mult imaginea. Femeile de succes trebuie s`


fie atractive [i bine \mbr`cate.
Cuvintele lui \i aduser` aminte de discu]ia purtat` cu Gerald,
diminea]`.
– Trebuie s`-i vorbesc lui Gerald. Mi-ar pl`cea s` fac parte din acest
proiect, dar el e pe primul loc. Vreau s` cânt`resc totul cu grij`.
– {i eu vreau acela[i lucru. Nu vreau s` cedezi mai târziu.
– S-ar putea s` fie un lucru bun pentru c`, cel pu]in \n urm`torii
ani, Gerald va fi ocupat s` avanseze \n carier`. Nu planificasem s` ne
\ntemeiem o familie foarte repede.
– Dac` nu cumva vei sim]i aceast` nevoie.
– Nu se [tie niciodat`.
– Atunci, r`mâne a[a.
Când Ian terminase, \ncheiase [i ea ce avea de spus.
– Am dou` scrisori pe care vreau s` ]i le dictez. }i-ai luat agenda?
– Da.
Deschise agenda, privind spre el. Ochii lui nu mai spuneau nimic,
conversa]ia se terminase.
– Trece-mi \n agend` [i celelate \ntâlniri.
Ian \i dict` mai mult de o or`. Cursurile de stenodactilografie \[i
ar`tau utilitatea. Simbolurile se \n[irau pe coala alb`, \n timp ce Peggy
se adâncea \n gânduri.
Ce p`rere va avea Gerald? Va spune tot: „Tu e[ti [eful”? Nu, nu
credea c` va fi a[a. Poate: „Vom avea mai mul]i bani”. O, nu, e chiar
mai r`u. {tia c` e sup`r`cios. „Tu e[ti cea mai important`”. M`car e
adev`rat. |[i d`dea seama c` voia aceast` slujb`.
– Mai voiam s` spun ceva, zise Ian, oprindu-se \n u[`. Nu ]i-am
spus c`, dac` accep]i, vei merge \ntr-o c`l`torie cu mine. Nu imediat,
desigur, pacea conjugal` va fi intact` pentru câteva luni.
– E asul din mânec`? Unde va fi c`l`toria?
– |n jurul lumii.
– Dumnezeule! Nu [tia dac` s` râd` sau s` plâng`.
Capitolul 3
Ai grij`, \[i spuse ea, \n timp ce-i preg`tea masa lui Gerald. Nu e ca
[i cum i-ai spune c` vrei o nou` slujb`, e vorba despre o cump`n` \n
via]a lor. Din partea ei va fi vorba despre decizii importante, despre
d`ruire, multe c`l`torii, responsabilitate, mai mul]i bani, dar nu asta
era cel mai important. Poate s` fie foarte \ncântat`, dar pentru Gerald
ar putea fi vorba de invidie.
Ce spusese Ian? Diploma]ie. S`-l faci pe b`rbat s` se simt` cu
câ]iva metri mai \nalt decât e. E ceva vechi de când lumea, fiecare
femeie \n vârst` te sf`tuie[te s` faci exact acela[i lucru. Dar nu e
corect, se gândi ea, \ndurerat`. E necinstit. Nu vrea s` se ascund`. Tot
ce-[i dore[te e s` fie tratat` ca o fiin]` liber` [i respectat`. Iar, peste
toate astea, s` mai vin` [i „Mama Natur`”, alergând, punându-i-se \n
drum.
Nu e[ti chiar atât de sup`rat`, \[i spuse ea. Ai fost \ndoctrinat`, la
fel ca toate fetele de vârsta ta. Deschise sertarul \n care pusese batis-
tele [i cravatele pe care le cump`rase dup`-amiaz`. Le scoase [i le
\ntinse cu grij` pe cuvertur`. Era un gest simbolic. Gerald, se gândi ea,
mângâind m`tasea, te iubesc. Dar sunt sigur` c` pot mai mult de atât.
|mi dau seama c` dragostea noastr` e ceva pre]ios, de aceea voi avea
grij`, \]i voi respecta sentimentele, \mi voi aminti c`-]i place s` mergem
din când \n când \n club.
Chiar \n acea clip` auzi cheia lui r`sucindu-se \n broasc`, apoi
zgomotul \nfundat al servietei l`sate pe podea. F`cea foarte mult
PRE}UL SUCCESULUI 27

zgomot, ca [i cum s-ar fi reobi[nuit cu casa. |i spusese odat` c` un


taur, dup` ce a luptat \n aren`, se \ntoarce la locul lui, unde se simte
\n siguran]`. Pentru el, dormitorul era acest loc. Ap`ru \n prag,
zâmbind dr`g`stos, cu ochii lui blânzi [i p`rul buclat.
– Bun`. Cum ]i-a mers ast`zi?
P`rea obosit, avusese mult de lucru. {i-l imagina \n birou, uitându-se
pe listele nesfâr[ite de ac]iuni.
– Destul de bine.
– Ce p`rere ai? \ntreb` ea, ar`tând spre cravate [i batiste.
El veni la ea [i o s`rut`, apoi o \nconjur` cu bra]ele.
– Uluitor! |ntotdeauna am spus c` ai gusturi bune.
– Nu eu, italienii. Trebuie doar s` fii gata s` pl`te[ti pentru ele.
A[teapt` s` vezi cum se potrivesc la noul costum.
– Va fi gata desear`. Gri antracit, a[a cum ai ordonat.
– N-am ordonat, am sugerat.
– Oricum, gri antracit. A[ fi putut s` iau unul de tweed cu cinci lire
mai pu]in.
– Cine vrea s` vad` un domn din ora[ \mbr`cat \ntr-un costum de
tweed?
– Ai dreptate. Oricum, mi-a adus noroc. Jones mi-a dat mult de
lucru [i am reu[it ni[te tranzac]ii foarte bune. M-am sim]it mai mult
decât un simplu func]ionar.
– E \nceputul unei noi ere. Ce-]i spuneam? Am ceva \n cuptor, ceva
special, vom s`rb`tori.
– Ce vom s`rb`tori? Noul meu costum?
– Mai mult decât atât. Du-te s` te speli pân` aranjez masa.
– Bine, r`spunse el, sco]ându-[i haina [i aruncând-o pe pat.
Starea ei de \ncordare se manifest` prin iritare.
– Pune-o \n [ifonier, Gerald. Dac` nu avem grij`, aceast` cas` va
ar`ta foarte ne\ngrijit`.
– Cred c` exagerezi, zâmbi el, luând haina. Privirea lui ar`ta c` se
sim]ea jignit.
– N-am vrut s` te jignesc.
– Vrei perfec]iune.
– Nu, nu-i a[a… M` duc s` pun masa.
28 JANE WALLACE

Dup` ce terminar` de mâncat, se privir` peste mas`. Gerald


adusese o sticl` de vin [i \ncepuse s` fumeze o ]igar`, de[i [tia c`
\ncerca s` se lase. E atât de dr`gu], se gândi ea, privindu-l prin fumul
de ]igar`. E so]ul meu… Trebuie s` am grij` de el.
– Ian a aruncat o bomb` ast`zi, spuse ea. Vecinii de lâng` magazin,
Galbraith, ies din afaceri. Vom achizi]iona [i spa]iul lor.
– Grozav.
– Da, e foarte \ncântat. Crede c` pot s`-l ajut. Ar fi foarte…bine s`
fac parte din echip` \nc` de la \nceput.
– Vei fi, doar e[ti secretara lui.
– Era o chestiune de rutin`. Acum va \nsemna s` lucrez mai mult,
s` m` implic, poate s` stau [i dup` program…
– Ce vrei s` spui?
Privirea lui ar`ta c` \n]elege despre ce e vorba, iar ea era deranjat`
de puterea lui de a ghici unde bate.
– |ncerc s` fiu sincer` cu tine. E o slujb` care presupune mai mult`
responsabilitate. Dac` nu-]i place ideea, voi refuza.
– Prime[ti mai mul]i bani?
– Desigur, spuse Peggy, privindu-l cu aten]ie, str`duindu-se s`-[i
ascund` sclipirea de entuziasm din ochi.
El \[i acoperi ochii cu palma.
– |mi aduci aminte de tat`l t`u.
– Asta nu-i o crim`. Uite unde a ajuns.
– Nu pare prea fericit.
– E \n regul`. Doar c` e… distras.
– {i tu vei fi distras`?
– Vrei s` m` \ntrebi dac` te voi neglija?
|l v`zu \ncruntându-se.
– N-am nevoie de o d`dac`.
– E[ti sigur? \ntreb` ea, dar apoi \i p`ru r`u c` o f`cuse. Gerald,
poate fi [ansa vie]ii mele.
– Nu m` \ndoiesc de asta. Nu m` \n]elege gre[it. Doar c` nu vreau
s` te pierd.
P`rea deranjat de propria reac]ie.
– De asta ]i-e team`?
– Presupun c` da.
PRE}UL SUCCESULUI 29

– Sper c` nu vrei s` m` ]ii legat`…


– Oh, nu… Privirea lui era ru[inat`.
– Gerald, spuse ea, sim]ind tensiunea, am sentimentul c` trebuia
s` vorbim despre aceste lucruri \nainte de c`s`torie. Oricât de
devotat` \]i sunt, oricât de mult te iubesc, nu pot s` fiu servil`. Unele
femei pot, so]ul lor e via]a lor. Le place s` fie a[a. Acum, pentru mine,
ideea de a avea grij` de o cas` [i de o familie toat` via]a, pare
\nchisoare. Presupun [i c` de asta ezitam s` m` c`s`toresc.
– Sim]i c` te-am gr`bit?
– Nu, nu crede una ca asta. Voiam la fel de mult ca [i tine.
– E[ti sigur`?
– Da, sunt sigur`. Poate c` sunt prea imatur` pentru via]a de
familie. Trebuie s` v`d dac` pot zbura, s` m` descop`r pe mine
\ns`mi. Pot s` fac aceste lucruri \n noua slujb`. La urma urmei, ar fi un
câ[tig [i pentru tine.
El zâmbi.
– Fac din ]ân]ar arm`sar. E destul de rezonabil. Probabil c` e de
vin` gelozia mea, teama c` vei g`si pe cineva mai bun. Poate c` [i eu
sunt imatur.
Peggy se sim]i cople[it` de dragostea pentru el, nu numai pentru
c`-l convinsese.
– Dragul meu, spuse ea cu lacrimi \n ochi, sunt nebun` dup` tine.
Simt c` mi se \nvârte capul, cred c` de vin` e [i vinul. Haide s` mergem
\n pat.
– Acum, spui chiar ce-mi place s` aud, strig` Gerald s`rind de pe
scaun [i venind la ea.
– A[a \mi placi, spuse el, sco]ându-i pantofii.
– Ame]it`?
– Nu, \ndr`gostit`.
Se rostogolir` \n pat, strâns \mbr`]i[a]i. Se sim]eau la ad`post de
orice amenin]are din partea lumii. |[i erau de-ajuns unul altuia.
– E[ti sigur c` nu te deranjeaz` aceast` slujb`, Gerald?
– Nu, atâta vreme cât te face fericit`. Gânde[te-te unde ne vom
putea duce \n vacan]e când vom avea atâ]ia bani.
O mângâia cu tandre]e, aprinzându-i focul pasiunii. |ntâi, se gândi
ea, \nainte s`-mi pierd controlul, trebuie s`-i spun.
giannijollys
30 JANE WALLACE

– Dac`, din \ntâmplare, spuse ea, mirându-se de tonul obi[nuit al


vocii ei, dac` \n viitor, cândva, ar trebui s` m` duc \mpreun` cu Ian
\ntr-o excursie \n interes de serviciu, te-ai sup`ra?
– E[ti o tic`loas`, r`spunse el.
– Iar tu e[ti un necioplit, se sup`r` ea, \ndep`rtându-se de el.
– |mi pare r`u! {tii c` nu suport s` fiu manipulat.
Tân`ra femeie ridic` din umeri. Cât de mult trebuie s` dureze s`
c`l`tore[ti \n jurul lumii? Se sim]ea ru[inat`.
– Peg, \mi pare r`u. Cât de mult ]i-ar lua?
– Ian nu-[i poate permite s` lipseasc` prea mult timp. Oricum, nu
e ceva atât de serios \ncât s`-mi faci o astfel de scen`.
O \ntoarse s-o priveasc` \n ochi, apoi, ridicându-se spre ea, o
s`rut` cu atâta pasiune, c`-[i sim]i buzele strivite de din]i.
– Gerald… [opti ea, dar ame]eala care o cuprinsese o \mpiedica
s` vorbeasc`.
|i sim]i mâinile alunecând pe corpul ei, dezbr`când-o. Era brutal,
tr`gând de haine ca [i cum ar fi vrut s` le rup`. La \nceput o deranj`,
apoi nu mai conta, pentru c` se bucura de sentimentul de putere
asupra lui, de respira]ia gr`bit` care-i sc`pa printre buze, de lipsa lui
de \ndemânare.
– Rupe-le, [opti ea cu o voce r`gu[it`, venindu-i \n \ntâmpinare,
\ncol`cindu-[i bra]ele \n jurul gâtului lui.
O jum`tate de or` mai târziu, sun` telefonul.
– Du-te tu, spuse ea, prea mole[it` s` se mai mi[te. A[tepta \ntins`
\n pat, ascultând vocea lui Gerald.
– Da… Bun` seara, domnule Goodchild. Polite]ea lui contrasta cu
goliciunea. Nu, n-am avut pl`cerea s` v` \ntâlnesc… Da, v`
mul]umesc… Foarte bine, Cornwall e un loc minunat... Da, Peggy
mi-a spus. Cred c` e foarte mul]umitor pentru dumneavoastr`. Da,
mul]umesc. Nu [tiu dac` mâine se poate, nu sunt sigur… Nu, nu cred
c` avem vreun plan… Se \ntoarse spre Peggy, punând palma pe
receptor. S`-i spun?
– Ce?
– C` n-avem nici un plan? \ntreb` el, agitând receptorul.
– Nu-i momentul potrivit s-o faci pe amuzantul. Ce vrea?
– S` ne ducem mâine la cin` la ei.
PRE}UL SUCCESULUI 31

– P`i [i putem, nu-i a[a?


– E seara \n care o facem lat`.
– Seara \n care o facem lat`? Pentru numele lui Dumnezeu!
El \i \ntoarse spatele, punând receptorul la ureche.
– Da, Peggy spune c` e \n ordine. Mul]umesc. La ce or`?… Da, o
s`-l g`sesc repede. Ne vedem mâine, mul]umim din nou.
Se \ntoarse la Peggy dar, \n loc s` se strecoare \n pat, \ncepu s` se
\mbrace.
– Se pricepe, spuse el.
– Ce vrei s` spui?
– Trebuie s` fii cu ochii pe el. Va fi \n curând \n pat cu noi.
– Nu fi r`ut`cios. Du-te [i f` o cafea.
– Bine.
– Hei, unde pleci f`r` s` m` s`ru]i?
El se aplec` [i o s`rut` u[or pe buze.
– Mul]umesc. Parc` ai fi s`rutat un client de la firm`.
– Nu te mai plânge, spuse el, vârându-[i c`ma[a \n pantaloni. M`
duc s` fac cafea.
Peggy se ridic` din pat [i se \mbr`c`. Se sim]ea nelini[tit`, parc`
auzea sunând un clopo]el de avertizare. Po]i s` opre[ti pericolul
\nainte de a se produce, se gândi ea. Po]i s`-i spui lui Gerald c` te-ai
r`zgândit \n privin]a slujbei [i lui Ian c` nu crezi c` vei avea suficient
timp [i energie s` te dedici noului magazin. Numai c` [tia c` nu va face
acest lucru. Privindu-se \n oglind`, v`zu \n tr`s`turile fe]ei hot`rârea,
\n \ncordarea buzelor [i zâmbi larg, \ncercând s`-[i schimbe expresia.
|n seara urm`toare, când se preg`teau pentru vizita la familia
Goodchild, \i ceru lui Gerald sfatul \n privin]a rochiei pe care s-o poarte.
– Pe cea ro[ie cu dantel`. E dr`gu]`.
|n ultima clip`, se r`zgândi.
– |mi place foarte mult cea ro[ie, dar cred c` e prea mult pentru o
astfel de vizit`.
|mbr`c` rochia alb`, de m`tase, foarte simpl`. Nu purta nici o biju-
terie. Periindu-[i p`rul, \[i spuse c` [tia de la \nceput c` va purta rochia
alb` [i c` a \nceput deja s`-l manipuleze pe Gerald.
Casa familiei Goodchild era \n Chelsea. „O voi g`si”, spusese
Gerald, ceea ce nu se potrivea cu felul lui de-a fi. P`rea c` amândoi se
32 JANE WALLACE

schimb`, \ntr-un mod subtil. |n ma[in`, \nchizând ochii, Peggy \ncepu


s` se gândeasc` la acest nou Gerald, dar apoi alung` gândul. Probabil
c` e propria exagerare. Era gelos pe Ian, doar atât, gelozie mas-
culin`. Când \l va vedea pe acesta \mpreun` cu so]ia lui, \[i va da
seama c` n-are de ce s` se team`.
Leonie Goodchild era varianta feminin` a so]ului ei; era \nalt`,
brunet`, foarte frumoas`. P`rul strâns \ntr-un coc elegant \i dezvelea
urechile delicate [i lucirea cerceilor cu diamant. Zâmbea [i vorbea cu
voce joas` dar, \n ciuda hainelor moderne [i a coafurii, avea ceva de
mod` veche. Ian spusese despre ea c` se simte \mplinit`.
– Ce dr`gu] din partea voastr` c` a]i venit, chiar dac` v-am invitat
atât de târziu, \i primi ea la u[`. Ian voia de mult s` v` invite, dar i-am
spus s` v` dea timp s` v` obi[nui]i cu noul statut. Proasp`t c`s`tori]ii
vor s` fie l`sa]i \n pace.
Holul avea podeaua \n carouri albe [i negre [i o mas` alb` cu un
aranjament floral cu magnolii. La cap`tul cel mai \ndep`rtat se vedea
o draperie de catifea purpurie.
– Ce frumos a]i aranjat, spuse Peggy, de[i sim]ea \n aer o atmosfer`
lugubr`.
– |]i place? Sunt nebun` dup` culori [i de aceea am tendin]a s` le
folosesc foarte pu]in, ca s` nu ajung s` exagerez. Ian spune c` e ca
\ntr-o capel` funerar`. Ce p`rere ai despre draperia mea? Caut peste
tot unul dintre caii aceia din metal de inspira]ie victorian`, vreau s`-l
pun \n fa]a ei. Las`-m` s`-]i iau haina, Peggy, pot s`-]i spun Peggy? |mi
e[ti foarte cunoscut`, la fiecare mas` aud despre tine. Nu te nelini[ti,
e un compliment, Ian are o p`rere foarte bun` despre tine.
Peggy \l privi pe Gerald. El se uita la Leonie ca [i cum ar fi [tiut
amândoi o glum` foarte bun`.
– E \n regul` atâta timp cât nu provoc indigestie, r`spunse ea.
– Pe aici, v` rog.
Leonie \i conduse spre o scar`. Peggy se opri, spunând:
– E georgian`, nu-i a[a?.
Nu voia s` par` provincial`.
– Sufrageria e la primul etaj. E \n acela[i timp un lucru bun dar [i
un blestem. Când avem o petrecere, trebuie s` urci [i s` cobori de sute
de ori.
PRE}UL SUCCESULUI 33

– Po]i s` la[i deschis` u[a de la intrare, spuse Gerald, care le urma.


P`rea vesel [i \n largul lui, ca [i cum s-ar fi dus \n barul lor obi[nuit.
Ian le veni \n \ntâmpinare, ridicându-se de pe canapea.
– A]i reu[it, spuse el zâmbind. Presupun c` tu e[ti Gerald,
b`rbatul minune?
– Departe de a fi o minune.
– Nu cred. Ceva mai pu]in de optsprezece carate n-ar fi cucerit-o
pe Peggy. E o cunosc`toare.
– Vorbe[ti de parc` l-ar fi cump`rat.
– Da, sunt luat la ocazie, spuse Gerald.
– }i-a spus Peggy despre noua slujb` pe care i-am oferit-o?
Nu pierde deloc timpul, \[i spuse Gerald.
– Da, mi-a spus.
– Vrei s`-i dai binecuvântarea ta?
– Peg e adult`. N-am nici o obiec]ie. Dac` ea e mul]umit`…
Gerald nu fusese niciodat` atât de agresiv. |i aminteau lui Peg de
doi boxeri.
– Voi \ncerca s` n-o epuizez cu munca. Ce be]i? \ncheie Ian subiectul,
alungându-l cu un gest al mâinii. Putem s` mergem pe balcon. N-avem
gr`din`, dar Leonie s-a \ntrecut pe ea cu aranjarea balconului.
So]ia lui \i urma pe cei doi invita]i, iar el se \ntoarse spre ea,
zâmbindu-i.
– Oricum, ea face totul bine.
– Cu remarca asta vrea s` m` fac` s` m` simt bine acas`, nu
crede]i?
– {i te sim]i bine? \ntreb` Gerald, luând paharul pe care i-l \ntindea
Ian. Mul]umesc!
Paharul era \nalt [i con]inea un lichid verde, ar`tând rece, iar \n
interior pluteau rondele de portocal`.
– Mmm… \ncepu Leonie. Da, m` simt perfect.
Râse, un râs adânc, din toat` fiin]a.
– Copiii m` fac s` m` simt \mplinit`.
– Balconul vostru e minunat, interveni Peggy, care \[i gust`
b`utura.
– Mul]umesc, am avut ajutorul naturii, care a fost darnic`.
Leonie se \ntoarse din nou spre Gerald:
34 JANE WALLACE

– Vezi tu, Gerald… sper c` pot s`-]i spun pe nume…, dac` nu


stau acas`, cine o s` mai aib` grij` de salcia mea? Ian mi-a sugerat s`
cresc [i alte plante, dar m` mai gândesc. Geranium nu-mi place,
miroase a p`mânt. |mi aduce aminte de pensiunile din Brighton.
– E ceva \n neregul` cu pensiunile din Brighton?
– Nu, nu-i nimic. De fapt… Ian! se \ntoarse femeia spre so]ul ei,
dac` stai s` te gânde[ti, peisajul de acolo arat` ca o scen`
avandgardist`…cu mobila de stejar, cu oglinzile [i sertarele pentru
m`nu[i… vezi, Gerald [i-a dat seama… De ce nu-l angajezi [i pe el?
Oare \l tachinau sau râdeau de el? se \ntreb` Peggy, devenind
protectoare.
– Nu am de-a face cu astfel de lucruri, r`spunse Gerald la provo-
carea ei, f`r` s` par` deranjat. Mai ai pu]in timp liber cu trei copii sau
toat` ziua e dedicat` gospod`riei, de diminea]` pân` seara?
– Nu, sunt norocoas`. Am angajat o d`dac`, dar ast`zi e liber`.
Dac` auzi]i ]ipete [i bufnituri, v` ve]i da seama despre ce e vorba.
– Ave]i grij`, spuse Ian, va \ncepe s` vorbeasc` despre copii.
– Mi-ar pl`cea s`-i v`d.
– Sigur? se \ntoarse Leonie surprins` spre Gerald. Dac` vrei s`-i
vezi, po]i s` vii cu mine.
– Peg? \ntreb` Gerald, mai mult din priviri.
– Pot s` m` duc? se \ntoarse tân`ra femeie spre Ian, cu care
\ncepuse o discu]ie despre magazin. Toate ideile bune pe care le avea
i se amestecaser` \n minte. Se ridic`, vrând s`-[i revin`.
– N-ar trebui s-o \ncuraja]i pe Leonie, e o l`ud`roas`, r`spunse Ian.
Haide, duce]i-v`, o s` v` umplu paharele cât sunte]i pleca]i.
Cei doi copii mai mari dormeau, iar lui Peggy i se p`ru c` arat` ca
ni[te copii oarecare, bine hr`ni]i, cu obrajii rozalii, anonimi, cu per-
sonalitatea ascuns` sub pleoapele plecate. Cel mai mic, Justin, st`tea
\ntins pe burt`, dând din picioare [i când Gerald se apropie de el, \l
privi peste um`r, cu o privire b`rb`teasc`.
– E o adev`rat` teroare, spuse Leonie, aproape nu doarme
niciodat`. St` a[a ore \ntregi, ca [i cum s-ar gândi la ceva foarte impor-
tant [i, brusc, adoarme. Nu plânge niciodat`. |mi amintesc de o mena-
jer` de acas` care spunea despre anumi]i copii c` se poart` de parc`
„ar mai fi fost pe aici”. A[a e Justin.
PRE}UL SUCCESULUI 35

– Bun`, amice, spuse Gerald, punându-[i cu grij` mâna pe capul


copilului. Ce p`r moale ai, zâmbi el, privind-o pe Peggy.
– P`r de copil, spuse ea. Nu voia s` se uite prea de aproape la
copil, s`-l lase s`-i strice planurile. Ai grij`, Gerald, nu-l speria.
– A, nu, \i place s` fie \n centrul aten]iei.
Leonie nu era o mam` preten]ioas`. St`tea pur [i simplu [i-l privea,
f`r` s` se aplece spre el.
– Iube[te \ntreaga ras` uman`, crede c` a fost inventat` pentru el.
Cred c` din acest motiv nu vrea s` doarm`. Nu vrea s` piard` nimic.
– O existen]` minunat`, spuse Gerald, s` stai \ntins pe burt` [i s`
cuge]i.
Peggy prinse mânu]a moale a copilului, care o prinse \ntr-o strân-
soare ce nu p`rea a unui copil. Privirea pe care i-o arunc` era matur`,
ar fi putut jura c` v`zuse o lucire \n ochii lui.
– E puternic, observ` ea, sim]indu-se cucerit`.
– Da, e ca Ian, cu scopuri foarte clare. N-ai descoperit pân` acum
cât e de nemilos so]ul meu? zâmbi Leonie spre ea, ridicând de pe
covor o juc`rie de plu[.
– Da, dac` po]i s`-i spui a[a. Poate c` e mai potrivit „dinamic”. Cu
toate acestea cred c`, dac` i-ai sta \n cale, te-ar m`tura din fa]a lui f`r`
s` se uite \napoi.
– E un adev`rat pericol, murmur` Leonie, conducându-i afar` din
camer`. Gerald, vrei s` \nchizi tu u[a? M` bazez pe principiul: ce nu
auzi, nu trebuie s` te \ngrijoreze.
– N-a[ fi spus c` e un pericol, spuse Peggy.
– Justin?
– Nu, Ian.
– Oh, Ian! |mi pare r`u, am crezut c` vorbeai despre Justin,
r`spunse Leonie.
Femeia \l privi pe Gerald cu aceea[i privire complice, zâmbind, de
parc` [tiau un secret.
Sentimentul persist` pe toat` durata mesei. So]ia lui Ian [i Gerald
conversau f`r` nici o rezerv`.
– Gerald, hai s` vorbim [i despre munca ta, spuse ea.
– Nu poate intra \n competi]ie cu munca la magazin.
– Atunci, spune-mi ce pasiuni ai. |]i place pictura?
36 JANE WALLACE

– Desigur, \mi place un tablou bun. Mai ales dac` are un corp \n el.
Leonie \ncepu s` râd`.
– N-o s` continui. C`r]ile \]i plac?
– E altceva.
Peggy , care \l privea, \l v`zu luminându-se la fa]`.
– A[ vorbi despre c`r]i de diminea]` pân` seara. E cea mai mare
pasiune a mea.
– |]i plac nuvelele americane? Isherwood, Updike, Bellow?
– {i cei de dinaintea lor. Am o teorie foarte bine pus` la punct
despre scriitorii americani. |n ce-l prive[te pe Faulkner…
– Peggy, spuse Ian deodat`, am primit un telefon de la Galbraith
\n seara asta. Putem intra \n posesie de azi \ntr-o lun`. M-am \ntâlnit
[i cu arhitec]ii, \]i aduci aminte c` ]i-am spus c` m` voi duce la ei
dup`-amiaz`, a fost mai rapid decât credeam.
– Bine, foarte bine, e o veste minunat`.
Trebuia s` vorbeasc` tare ca s` acopere vocea lui Gerald, care
declara cu hot`râre:
– Dac` \l compari cu Wolf…
– {i am vorbit cu B`trânul despre tine. O s` prime[ti o ajutoare,
care s` fac` treburile de rutin`…
Ian d`du din cap spre Gerald, apoi spre ea, f`cându-i un semn.
– E \n regul`? \ntreb` el \ncet.
– Da, e chiar \ncântat, murmur` ea. Nu-i pl`cea sentimentul c`
tocmai a dat o lovitur`.
– B`trânul e \ncântat c` vrei s` m` aju]i.
– Colaboratorii t`i nu vor fi deranja]i?
– |]i pas` de ce spun ei?
– N-are nici un rost s`-mi pese, nu-i a[a?
– Da.
– Atunci, asta e.
– M` bazez pe tine s`-mi spui orice idee care \]i vine.
Ochii lui erau str`lucitori, dar nu era nimic deplasat \n privirea pe
care i-o arunca. Leonie avea dreptate. Pentru el, nu era decât o marf`.
Cu toate acestea, era o femeie destul de atr`g`toare s` fie deranjat` de
modul \n care o privea.
PRE}UL SUCCESULUI 37

– |mi vin idei \n cele mai ciudate locuri! Cum crezi c` se


potrive[te urm`torul decor? O scen` din de[ert, cu nisip, dune care
se \ntind la nesfâr[it, un palmier… Unul singur. Toate hainele s` fie
c`r`mizii. Cred c` e timpul ca oamenii s` mai renun]e la culorile
mohorâte… Poate s` \nfiin]`m un birou unde toat` lumea s`
primeasc`, gratis, informa]ii despre culorile care li se potrivesc. Mai
mult nu m-am gândit…
– V`d c` te vei dovedi \ntr-adev`r o investi]ie valoroas`.
– Hemingway, \l auzi ea pe Gerald spunând. |]i aduci aminte de
acel citat extraordinar din ultima lui carte…
|n acea clip`, \i p`ru r`u c` nu era Leonie. Se sim]ea la fel cum se
sim]ea Gerald \n fa]a lui Ian: l`sat` \n afar`. |[i aminti c` \n timpul lunii
de miere, \ncepuse s`-i vorbeasc` despre Henry James, iar ea se
plânsese c` vorbea prea mult. Acum, Leonie p`rea c` se bucur` de ce
aude. Când aceasta se \ntoarse spre ea [i-i zâmbi, se sim]i u[urat`.
So]ia lui Ian spuse, cu hot`râre:
– Vom bea cafeaua pe balcon, nu avem nevoie de doi b`rba]i care
s` fumeze \n interior. Haide]i.
– E a[a de frumos [i de retras, spuse Peggy, când erau a[eza]i cu
to]ii pe balcon.
Toat` seara risipise complimente pentru tot, ca o elev` de liceu.
Auzea mugetul râului care curgea \n apropiere. Se sim]i cople[it` de
melancolie, dorindu-[i s` fie acas`.
Leonie râse.
– Ian, \]i aminte[ti de designerul pe care l-am invitat \ntr-o sear` la
cin`? Ce ne-a spus? Stai, \mi aduc aminte: „e o mic` oaz` de civiliza]ie
\n anonimatul \ntunecat al Londrei”.
Gerald zâmbi:
– Cântând dup` cin`…
– Dac` era o sear` la fel de frumoas` ca asta, avea motive s` cânte.
Dac` ai \nceput s` faci complimente, nu mai po]i s` te opre[ti.
– Pentru fiecare fel de mâncare, o strof`, spuse Gerald.
– |mi place ideea, râse Leonie.
– Gerald, amice, se \ntoarse Ian spre tân`rul invitat, te-a plictisit
Peggy de moarte cu ideile pentru dezvoltarea magazinului? {tiu c` eu
am plictisit-o deja pe Leonie.
38 JANE WALLACE

– N-am vorbit prea mult despre acest subiect, dar sunt sigur c`
m-ar fi plictisit.
– E o declara]ie calitativ`?
– Nu, sunt doar fapte.
– So]ia ta e o femeie minunat`. N-ai putea s`-i stingi entuziasmul
nici cu furtunul pompierilor. Dep`[e[te chiar [i entuziasmul meu.
– Nu, interveni Leonie.
– Tu e[ti [eful, r`spunse Ian.
– Acela[i lucru mi-l spune [i Gerald mie, observ` Peggy.
– Trebuie s` ai grij` cu b`rba]ii care spun aceste lucruri, zâmbi Ian,
sunt un real pericol. Cum ]i se pare coniacul, amice?
– Perfect.
Peggy privi spre Gerald. Acesta p`rea c` savureaz` b`utura.
– E o cruzime din partea ta s`-i despar]i, spuse Leonie, mai ales
dac` te gânde[ti cum eram [i noi la \nceputul c`sniciei.
– Asta-i via]a, draga mea. Nu exist` pl`cere f`r` durere. Oricum,
depinde de ei. Nu oblig pe nimeni.
– Gerald, ai grij`, zâmbi Leonie spre el. E[ti \n pericol, un mare
magnat e la lucru.
– N-are nimic \mpotriv`, spuse Peggy. Nu-i a[a, Gerald?
– A[a-i, zâmbi el u[or.
– Voiam s` spun doar c`, dac` pleac`, Ian se va \ntoarce la timp s`
fie Mo[ Cr`ciun, continu` Leonie. Care e argumentul t`u pentru
plecare, Ian?
– P`i… la \ntoarcere voi putea s` stau de vorb` cu Justin.
Când Peggy se uit` la Ian, acesta zâmbea, dar putu u[or s` vad` c`
repro[ul \[i atinsese ]inta.

***

– Nu sunt foarte dr`gu]i? \ntreb` Peggy \n drum spre cas`.


– Ea e, desigur.
Privind spre el \n \ntunericul din ma[in`, i se p`ru c` figura lui era
alb` ca varul. Poate c` b`use prea mult.
– }i-a pl`cut Ian?
– Da, am mai v`zut genul `sta de b`rbat.
PRE}UL SUCCESULUI 39

– Cum, el e original!
– De când e original un profitor?
– Nu-i nimic \n neregul` s` po]i s` profi]i de orice ocazie
favorabil`.
Toat` seara o deranjase, râzând de ea cu Leonie, f`r` s` fie
impresionat de casa lor.
– Anumi]i oameni pot s` fac` mai mult decât marea majoritate,
replic` ea, regretând imediat cuvintele.
El nu r`spunse, iar dup` o pauz`, Peggy respir` u[urat`. De când
ap`ruse aceast` nou` slujb`, se sim]ea schimbându-se [i nu \n bine. Ai
grij` ce vorbe[ti, Peggy, se dojeni singur`. |[i aminti de cuvintele
mamei ei: „Las`-i pe oameni s` tr`iasc`, nu-i \mpinge \n direc]ia \n care
crezi c-ar trebui s` mearg`”. A[a f`cuse pân` acum cu Gerald. |[i aminti
[i de cuvintele lui: „E[ti ca tat`l t`u…”.
– }i-a pl`cut casa, dragule? \l \ntreb` ea, dup` câteva minute de
t`cere.
– Da, mi-a pl`cut. Micul Justin nu ]i-a p`rut o adev`rat`
minune? N-am mai v`zut un copil atât de mic [i care s` par` atât
de… matur.
– Da, e un dulce. Ce crezi despre sufragerie? {i balconul, atât de \ngrijit…
– O cas` dr`gu]`…
– Râzi de mine?
– Nu cred.
– Dar nici nu e[ti cople[it de entuziasm.
– |mi pare r`u. Numai c` oamenii m` intereseaz` mai mult decât
locurile. Da, mi-a pl`cut casa, a fost bine gândit` [i s-au cheltuit mul]i
bani pe ea. {i Leonie mi-a pl`cut, e o persoan` cu mult bun-sim].
– Cu bun-sim]? E \ncânt`toare!
– Cred c` doar tu e[ti \ncânt`toare. Pentru mine, e o persoan`
simpatic` [i inteligent`.
– Inteligent` pentru c` vorbe[te despre c`r]i?
– De ce n-ar face-o dac` o intereseaz`? Tu n-ai vorbit despre
magazin?
– |mi pare r`u, dragule, dar eram atât de obosit`… {tii c` puteai
s` participi la discu]ie.
40 JANE WALLACE

– Nu eu sunt persoana care trebuie angajat`.


– Ai dreptate…
Dup` ce parcar` ma[ina, urcar` \n apartament. {tia c` e foarte
obosit`, dar nu se putea \mpiedica s` compare casa din care plecaser`
cu cea \n care locuiau. Lucrurile din jur \i d`deau un sentiment de
frustrare, pe care \l sim]ea foarte puternic.
– Dumnezeule, ce loc \ngrozitor!
Cuvintele \i sc`par` de pe buze. Lovi cu piciorul un scaun de lâng`
ea, pe care Gerald \ncepuse s`-l vopseasc`. Cutia de vopsea fusese
l`sat` lâng` el, cu pensula \n`untru [i se r`sturn`, \mpr`[tiindu-se pe
podea. Peggy se uit` la pata alb` apoi, dându-[i seama c` se purta
proste[te, dar neputându-se \mpiedica, \ncepu s` plâng` [i fugi \n
dormitor, unde se arunc` pe pat.
Lacrimile \i curgeau pe obraz, f`r` s` se poat` opri. Nu [tia de ce plânge.
– Peg.
Gerald era lâng` ea, plecându-se s-o ating`, apoi a[ezându-se \n
pat [i luând-o \n bra]e.
– Peg, draga mea, nu poate fi atât de r`u cum pare, sunt sigur.
Ea se retrase, privindu-l cu fa]a plin` de lacrimi.
– E numai vina ta, tu ai l`sat nenorocita aia de cutie de vopsea pe
podea… Dac` n-ai fi atât de dezordonat…
– |mi pare r`u, dar era târziu [i tu m` gr`beai…
– Cum s` nu… Dai vina pe mine. E tipic pentru tine.
Suspina \n continuare, dar nu mai plângea, doar se pref`cea,
sim]indu-se mizerabil.
– Nu dau vina pe tine. |ncerc s`-]i explic. E vina mea. Sunt un
ne\ndemânatic, un idiot dac` vrei, cum spui tu. Dar, pentru numele
lui Dumnezeu, opre[te-te.
Se ridicase de pe pat \n timp de vorbea [i se dusese \n buc`t`rie,
r`scolind prin rafturi. |l auzea, [tia ce caut`, dar nu voia s`-l ajute. Auzi
zgomotul produs de frecatul covorului [i la nas \i ajunse mirosul de
terebentin`. Peggy st`tea \n pat, cu ochii \nchi[i, sim]indu-[i obrajii
ro[ii de ru[ine. |[i spunea \n gând: „las`-l s` se chinuie [i el”. Urm`
sunetul apei de la du[, care dur` o ve[nicie.
Gerald se \ntoarse la ea [i-i puse mâna pe um`r. Lacrimile o
f`cuser` s` respire zgomotos, ca un copil.
PRE}UL SUCCESULUI 41

– Ai mâna rece.
– Le-am ]inut sub du[ ca s` scap de miros. Covorul e cur`]at acum.
– Nu va mai fi niciodat` \n regul`, spuse ea, f`când un gest tragic
cu mâna [i dându-[i p`rul pe spate.
– Cum vrei tu, zâmbi el.
Peggy sim]i c`-[i recap`t` dintr-o dat` judecata normal`.
– Gerald, \mi pare r`u!
– Nu, mie \mi pare r`u.
Se a[ez` lâng` ea pe pat.
– Nu-mi place s` te v`d atât de sup`rat`. Nu e vorba numai despre
vopsea, nu-i a[a?
– Nu. O s` renun] la slujb`.
– Dar nu po]i s` renun]i. Nici m`car n-ai \nceput.
– O s` refuz oferta.
– Nu face asta.
– Ce-ai spus?
– Am spus s` nu faci asta.
– De ce nu?
– N-a[ putea s` tr`iesc purtând aceast` povar` a vinov`]iei. Nu,
trebuie s` faci a[a cum ai hot`rât. Trebuie m`car s` \ncerci.
– A[a crezi tu?
– Da, [tii c`-]i dore[ti asta. Nu te mai chinui singur`, lovindu-te \n cap.
– Ar trebui s` fiu o acrobat` foarte bun` ca s` fac asta, spuse ea,
izbucnind \n râs. El se a[ez` pe pat lâng` ea, strecurându-[i mâna \n
jurul gâtului ei.
– Hai, vreau s` te aud râzând.
Se \ntoarse cu fa]a spre el, sim]indu-se lini[tit`.
– Am fost \ngrijorat` din cauza acestei oferte, iar tu n-ai privit cu
ochi buni casa familiei Goodchild…
– Nu, am refuzat s` m` las impresionat.
– Orice ar fi fost, po]i s` fii foarte nesuferit.
– Nu suport pe cei care, având bunuri materiale, le scutur` \n fa]a
ochilor oricui ca pe un morcov \n fa]a unui iepure.
– Dar [i tu vrei s` avansezi.
– Da, pentru propria satisfac]ie, nu ca s`-i impresionez pe al]ii.
Tân`ra femeie \[i sim]ea obrajii arzând. |[i duse mâinile la fa]`.
42 JANE WALLACE

– Uite ce e, Peggy, se auzi vocea lui calm`. Hai s` discut`m serios.


Am fost atât de ocupa]i s` ne cert`m pe tot felul de lucruri m`runte:
dac` am fost impresionat de casa lor sau nu, dac` am l`sat o cutie de
vopsea ca s` te \mpiedici de ea, dac` sunt sau nu ambi]ios.
– N-am spus asta.
– E acela[i lucru. Nu sunt copil. Te-am v`zut mu[cându-]i limba ca
s` nu-]i dai de gol entuziasmul, privindu-l pe Ian Goodchild cu atâta
aten]ie… m` ascul]i?
– Da, r`spunse ea, sim]ind o durere teribil` de cap. Te rog s`
nu-mi ]ii o predic`.
– Ai spus \ntotdeauna c`, dac` exist` o problem`, nu vrei s` [tii. Ai
avut dreptate, n-a vorbit suficient de mult despre viitorul nostru
\nainte s` ne c`s`torim. Da, recunosc a[ prefera s` fiu cel care aduce
banii \n cas`, dar sunt destul de cinstit s` recunosc: pentru moment,
ai nevoie de ceva mai mult decât ce-]i poate oferi aceast` c`s`torie.
Accept acest lucru, atâta timp cât respec]i anumite condi]ii. Una din-
tre ele este ca, atunci când vom câ[tiga mai mult, s` discut`m despre
\ntemeierea unei familii.
– Desigur.
– Nu vreau s` te for]ez. N-a[ putea. Cealalt` condi]ie e urm`toarea:
nu m` for]a nici tu. Po]i s` spui c` n-am ambi]ie… asta e.
– Dar trebuie s` avansezi…
– O voi face. {tii c` mi-am comandat costumul, a[a cum ai vrut.
Gerald se ridic` [i o prinse \n bra]e.
– Vrei s` d`m c`sniciei noastre o [ans`, luând-o \ncet? Suntem
amândoi nepricepu]i \n acest domeniu [i trebuie s` ne eliber`m de
prejudec`]i [i de idei \nvechite.
– Ce fel de idei \nvechite?
– C` femeia trebuie s` poarte corset [i pantalona[i de dantel` [i s`
aib` oroare de rela]iile intime.
– Cred c` glume[ti.
– Da…ha-ha…numai c` nu e de râs… \n fiecare b`rbat exist`
ni[te idei \ngropate adânc de educa]ie.
– {i acum g`se[ti c` se gr`besc s` apar` la suprafa]`?
– Se pare c` da… Cu toate astea, [tii foarte bine c` sunt ultima
persoan` care ar \ncerca s` schimbe pe cineva.
PRE}UL SUCCESULUI 43

Peggy sim]i c` durerea de cap cedeaz`. Fusese probabil cauzat` de


tensiune. Se sim]ea bine cu Gerald, iubit`, ocrotit`.
– E[ti atât de bun cu mine, Gerald!
– Nu sunt. Sunt a[a cum spuneai tu c` sunt [i sunt foarte gelos pe
Ian. Probabil c` de asta nu m-am l`sat entuziasmat de cas`.
Peggy se \ntoarse, cuprinzându-l cu bra]ele.
– N-ai de ce s` te \ngrijorezi. De altfel, ai v`zut-o pe Leonie.
– Da, am v`zut-o.
– Ce crezi despre c`l`torie?
– Despre ce c`l`torie vorbe[ti?
– {tii prea bine, despre c`l`toria cu Ian.
Gerald o s`rut`.
– M` predau. Dar te rog s` te gânde[ti [i la bietul de mine.
Inteligen]a [i gelozia nu s-au \n]eles niciodat` prea bine…
– Te iubesc, nesuferitule. |mi pare r`u c` m-am purtat atât de urât
când ne-am \ntors acas`.
– }i-am spus c` de vin` e oboseala. Las`-m` s` te ajut s` te
dezbraci.
|i pl`cea s` fac` asta. Era [i foarte priceput. |i \mp`turi hainele cu
grij`, apoi \i d`du c`ma[a de noapte, legându-i panglicile de pe umeri.
P`rea fericit c` poate s` o ajute. Apoi \i aduse o cea[c` de ceai [i o
aspirin`. Dup` ce b`u ceaiul [i lu` medicamentul, se sim]i som-
noroas`. Abia reu[i s` pun` cea[ca pe noptier`, c` deja capul \i c`zu
greu pe pern`. Alunec` \ntr-un somn profund.
Se trezi \n mijlocul nop]ii [i, uitându-se la ceas, v`zu c` era ora trei,
dându-[i imediat seama c` Gerald nu era \n pat, lâng` ea. Apoi v`zu c`
veioza era aprins`, acoperit` cu ceva \nchis de culoare, ca lumina s`
nu ajung` la ea [i s-o deranjeze. El st`tea pe scaun, cu o carte pe
genunchi, dar nu citea. St`tea nemi[cat, cu mâinile \mpreunate pe
carte, privind drept \n fa]`, ca [i cum s-ar fi gândit foarte profund.
Se l`s` din nou pe pern`, prea somnoroas` s` poat` vorbi. Nu
putea fi decât un vis. Mâine diminea]` \l va g`si \n pat, lâng` ea.
Capitolul 4
Era \ntr-adev`r \nceputul unei noi ere. Gerald rezistase la
schimbare [i, dup` prima demonstra]ie a punctului propriu de
vedere, nu mai protestase \mpotriva slujbei. P`rea destul de interesat
de ce se \ntâmpla [i, spre marea ei surpriz`, f`cuse câteva propuneri
foarte bine venite. Câteodat`, \i p`rea r`u c` ea nu ar`tase la fel de
mult interes pentru slujba lui.
Era foarte ocupat`. Ian [i magazinul \i epuizau toat` energia. Când
ajungea acas`, se sim]ea stoars` de vlag`.
– Cred c` vom ajunge s` fim \mpreun` doar sâmb`t` noaptea [i s`
ne baz`m pe ziua de duminic` pentru odihn`, spusese Gerald la un
moment dat.
Peggy [tia cât de importante erau pentru el rela]iile intime [i de
aceea se sim]ea jenat` când \i respingea avansurile cu voce obosit`:
– Nu acum, dragule, sunt obosit`.
Se str`duia s` nu adauge: „Am avut o zi foarte grea la magazin”.
Acum, toate zilele ei erau ocupate. Era foarte hot`rât` s` reu[easc`,
s`-i demonstreze lui Gerald cât e de capabil` [i s` nu-l dezam`geasc`
pe Ian.
Dup` ce entuziasmul de \nceput trecuse, se obi[nuise s`-[i
p`streze ideile pentru ea [i s` le formuleze cu grij` \nainte s` le bat`
la ma[in` \n note ordonate [i s` le a[eze pe biroul lui Ian. Uneori, el
le ignora, alteori spunea:
PRE}UL SUCCESULUI 45

– Ideea pe care ai avut-o pentru lungimea rochiilor…o s-o


trimitem la departamentul de croitorie. Da, cea pentru tejgheaua de la
bijuterii e foarte bun`. O s` avem grij` când mergem \n c`l`torie…
poate g`sim ceva \n Mexic.
Se \n]elegeau atât de bine amândoi, \ncât Peggy se uita câteodat`
la el [i se gândea cât e de atractiv. Cu toate acestea, \ntre ei nu era
nimic intim. „Probabil c` ne asem`n`m atât de mult. Iar rela]iile
noastre sunt satisf`c`toare din acest punct de vedere”. Ea a[a sim]ea.
Oare Gerald sim]ea la fel?
|ntr-un week-end au plecat \mpreun` \n vizit` la p`rin]ii ei. Mama
lui locuia \n Cumberland, a[a c` nu putea s-o viziteze decât foarte rar.
Gerald era bine dispus când plecar` spre Sussex \n vechiul lui Renault.
|i pl`cea foarte mult mama lui Peggy, iar pentru tat`l ei avea
sentimente rezervate. Majoritatea cunoscu]ilor aveau acelea[i senti-
mente pentru tat`l ei. Peggy \n]elesese destul de târziu c` tat`l ei era
considerat unul din acei b`rba]i „dificili”, retras, care \[i petrecea o
mare parte din timp departe de cas`, la firma lui de export, iar când
era acas`, se \nchidea ore \n [ir \n birou. Ea fusese fata de la liceu care
avusese cei mai mul]i bani de buzunar [i pe care tat`l nu venise
niciodat` s-o vad` la concerte. Gerald spusese o dat` c`, pentru un
b`rbat cu o situa]ie financiar` atât de bun`, pare s` se bucure prea
pu]in de via]`.
– Dar avem o cas` frumoas` [i mama are tot ce-[i dore[te,
r`spunsese ea.
Acum, când era mai mare [i era la rândul ei c`s`torit`, nu mai era
sigur` c` avusese dreptate.
– }i-l aminte[ti vreodat` râzând cu poft`?
Zâmbind, da, dar râzând \n hohote, niciodat`. Cu toate acestea,
trebuie s`-]i accep]i p`rin]ii a[a cum sunt. Mama ei era \ntotdeauna
mai deschis` când el lipsea sau când pleca la plimbare cu Peggy. Nu se
\ngrijorase niciodat` prea mult. Oricum, nu putea spune despre
familia ei c` e o familie unit`.
Zâmbetul cu care-i \ntâmpin` mama ei era foarte primitor.
46 JANE WALLACE

– Cât m` bucur s` v` v`d pe amândoi. Nici nu ]i-ar veni s` crezi,


Gerald, ]inând cont de faptul c` a fost mai tot timpul plecat`, dar
mi-e tare dor de ea.
Se \ntoarse spre Peggy:
– |]i aminte[ti cum veneam s` te iau de la gar`?
– Da, era foarte pl`cut.
– {i cum intram câteodat` \ntr-o cafenea, luând câte o cafea
fierbinte?
– Nu f`ceam nimic r`u, r`spunse Peggy, cuprinzând-o \n bra]e,
emo]ionat` de cuvintele mamei ei.
– {i când ie[eam la iarb` verde la Downs, dar nu aveam niciodat`
suficient timp, pentru c` tu fugeai s` te \ntâlne[ti cu vreun b`iat. Cât
timp erai plecat`, \]i terminam lucrul de mân` pe care-l \ncepusei. Nu
c` n-ar fi lucrat bine, Gerald, dar f`cea atât de multe deodat`!
– Da, [tiu, [i acum \mi face costumele!
– E un caraghios, mam`, nu-l \ncuraja!
Femeia \[i [tergea lacrimile cu o batist`.
– Trebuie s` recunosc: cu tine, ziua trecea mai repede.
Peggy o privi cu aten]ie.
– Nu te sim]i singur`, mam`?
– Cine, eu? \ntreb` ea, apoi continu`, repede. Cum o duce]i?
– Suntem foarte ferici]i, r`spunse Gerald.
– Am ve[ti minunate, mam`. Firma noastr` a cump`rat cl`direa
vecin` [i voi face parte din echipa care se ocup` de reorganizarea
magazinului. Am devenit mâna dreapt` a lui Ian.
– M` mir` c`-i spui domnului Goodchild, Ian.
P`rin]ii se leag` \ntotdeauna de lucruri prea pu]in importante.
– Trebuie s` ne adapt`m la schimb`ri. Vom avea foarte multe
m`rfuri de cump`rat [i \n curând voi pleca \mpreun` cu Ian \ntr-o
c`l`torie de afaceri.
Doamna Leyland \l privi \ntreb`tor pe Gerald.
– Nu-i nici o problem`. Le-am dat binecuvântarea mea.
– Nu te deranjeaz`?
– Fac orice sacrificiu pentru lini[tea familiei mele.
– Unde e tata? \ntreb` Peggy.
PRE}UL SUCCESULUI 47

– |n biroul lui. Nu vrea s` fie deranjat pân` la mas`.


– El se va bucura când va auzi ve[tile mele. A vrut \ntotdeauna s`
m` vad` c` avansez.
– Nu [tiu… Ai grij` ce faci. Acum trebuie s` te ocupi de Gerald.
– Hei, ce te deranjeaz`? \ntreb` Peggy, surprins`.
– Trebuie s`-i fii aproape… murmur` doamna Leyland.
– Nu te \ngrijora, mam`, spuse Peggy, ridicându-se [i s`rutând-o
pe obraz.
Gesturile de tandre]e nu erau ceva obi[nuit \n familie lor, de aceea
se sim]ea ciudat, dar privirea lui Gerald o \ncuraj`, ar`tându-i c` a
f`cut ce trebuie.
– Nu, n-ai de ce s` te \ngrijorezi, interveni el. C`sniciile sunt
diferite acum, iar dac` o femeie ca Peg e bun` la ce face, poate s` se
descurce foarte bine.
– Dar… dac` apare un copil?
– Ah! zâmbi el, amenin]ând-o \n glum` cu degetul. Acum ne spui?
Uit`-te la ea, Peg, de-abia a[teapt` s` fie bunic`!
La plecare, pe drumul spre ma[in`, Peggy \[i strecur` mâna sub
bra]ul lui Gerald.
– A fost foarte frumos din partea ta s`-i vorbe[ti a[a mamei. Voia
s` m` ia de-o parte [i s`-mi predice din nou despre datoria unei
so]ii.
– E greu pentru ea, e singur` prea mult timp. Trebuie s` \ncerc`m
s-o vedem cât mai des. Nu mi-am dat seama c`, luându-te de la ei, va
ajunge s` se simt` atât de singur`.
– Dar \l are pe tata.
– N-a[ spune c` e prea mult timp lâng` ea, tu ce crezi?
– Poate ai dreptate. Numai c` mul]i oameni se simt singuri chiar
f`r` motiv.
|l privi cu aten]ie. Nu p`rea s-o asculte.
– Sigur, toat` lumea se simte singur`… e un fel de boal`,
murmur` el.

***
48 JANE WALLACE

|n diminea]a urm`toare, Ian \i spuse:


– Bun, am primit toate aprob`rile. Ocup`-te de bilete de avion,
de rezerv`ri la hotel… tot ce mai e de f`cut. Plec`m mar]ea
urm`toare.
– Chiar plec`m?
– Nu credeai cu adev`rat c` vom pleca?
– Nu, nu e vorba de asta, numai c` am ajuns la o \n]elegere cu
Gerald, s` lu`m totul \ncet, zi de zi, iar tu n-ai mai spus nimic despre
c`l`torie. M-ai luat prin surprindere.
– A[a se \ntâmpl` \n via]a real`. Sigur, poate fi destul de greu, dar
te vei descurca. S` l`s`m toate astea. }i-am dat lista, ocup`-te de
rezerv`ri. Ai mai fost undeva?
– |n Spania, \ntr-o excursie. Am fost la plaj` cu b`iatul din camera
vecin`.
– |n c`l`toria asta nu vei avea timp de plaj` cu nici un b`iat, nici
m`car cu mine. Vom avea prea multe de f`cut.
Se ridic`, \ntinzându-i un cec peste birou.
– Ai aici cincizeci de lire pe care s` le cheltui pe haine. Mai bine \]i
iei dou` costume bune, decât o duzin` de haine ieftine.
– Nu trebuie s`-mi spui asta, r`spunse ea, gândindu-se c`, uneori,
era foarte nepoliticos.
– |ncearc` s` râzi când \i dai vestea lui Gerald. |n ultimul timp ai
ajuns cam moroc`noas`.
– Tu ai râs când i-ai spus lui Leonie?
– Da, ne distr`m foarte bine \mpreun`. |]i trimite salut`ri. Crede
c` ar`]i prea bine, dar nu e \ngrijorat`.
– Mul]umesc.
– Sincer, crede c` e[ti foarte dr`gu]`. Dar spune s` ai grij` cum
vorbe[ti cu Gerald. A fost de-a dreptul cucerit` de so]ul t`u.
– {i el a pl`cut-o.
– Poate se vor \ntâlni \n timp ce suntem pleca]i. Leonie are foarte
mul]i vizitatori.
– S-a \ndr`gostit de copilul vostru. Cred c` s-ar oferi s`-l plimbe
prin parc.
PRE}UL SUCCESULUI 49

– Poate s`-l plimbe cu Leonie. Las`-l s` se bucure. Acum trebuie s`


plec. Ne vedem mai târziu.
Disp`ru, ca un uragan.
Peggy \ncepu s` dea telefoane, cople[it` de agita]ie.
– Agen]ia de turism Carr, ceru ea operatorului, \n timp ce-i trecea
prin minte ideea de a \nfiin]a un serviciu telefonic la magazin. Da,
bun` ziua. Vorbesc din partea directorului de vânz`ri de la firma
Paget…
I se p`ru c` ceva din hot`rârea lui Ian trecuse \n vocea ei.
– Ghice[te ce s-a \ntâmplat ast`zi? \l \ntreb` ea pe Gerald când
ajunse acas`. S-a stabilit data c`l`toriei. S`pt`mâna urm`toare.
Se hot`râse s` fie direct`. Dar el primi lovitura f`r` s` clipeasc`.
– Pentru cât timp?
– Cam pentru o lun`. Timpul va zbura, sunt sigur`, spuse ea, apoi
v`zu c` gre[ise. |mi va fi dor de tine, Gerald.
– Nu te nelini[ti pentru mine, a venit o nou` coleg` la birou, o
blond` cu picioare lungi. {i mai sunt [i b`ie]ii…
– Voiam s`-i invit pe colegii t`i la cin`… |mi pare r`u, o vom face
la \ntoarcere…
– S-o invi]i [i pe blond`… Picioarele ei sunt nefiresc de lungi…
– Dac` mai spui un cuvânt despre blond`, nu mai plec! spuse ea,
\ncercând s` râd`, amintindu-[i c` Ian o acuzase c` e prea grav`.
– Glumeam. Nu m` mai intereseaz` blondele cu picioare lungi. Voi
sta \n cas` [i voi citi.
– Bietul de tine… |mi frângi inima.
– Merit m`car un s`rut, nu-i a[a?
Nu era nimic \n neregul` cu un s`rut.
– Ce vei face cu mâncarea?
– Iaurtul e cel mai bun prieten al b`rbatului. De fapt, \ntotdeauna
mi-am dorit s` m` v`d cu un [or] de buc`t`rie, dar, pentru c` e[ti atât
de eficient`, nu mi-am v`zut niciodat` dorin]a \ndeplinit`.
– Leonie o s` vrea s` v` vede]i. I-ai pl`cut foarte mult.
– {i eu o plac. A[ putea s-o invit la cin`.
– Genul de mas` pe care l-ar a[tepta ar consuma salariul t`u pe
trei s`pt`mâni.
50 JANE WALLACE

– Nici o problem`. Am primit azi o cre[tere de salariu. Pentru c`


am fost foarte iste].
– O, Gerald, m` faci s` m` simt o nerecunosc`toare. Toat` aceast`
agita]ie pentru mine!
– A fost pentru c` ar`tam impecabil. {eful se \ntreba cine e tân`rul
\mbr`cat \n costumul gri antracit. |i p`rea r`u c` nu era nici un post
de director disponibil.
– Te ]ii de [otii, dar sunt sigur` c` ai fost remarcat pentru c` ar`tai
atât de bine! Apropo de haine. Ian mi-a dat bani s`-mi cump`r dou`
costume, dar am ad`ugat câ]iva de la mine [i mi-am luat trei.
– Cred c` salariul t`u e aproape la fel de mare ca al meu.
– Nu, \n nici un caz, r`spunse ea repede. Vrei s` le vezi?
El se aplec` spre ea, s`rutând-o.
– Parc` e[ti copilul familiei Goodchild, ochii \]i str`lucesc ca dou`
stele. Te iubesc enorm [i cred c-o s`-mi lipse[ti al naibii de mult. Da,
ce-ar fi s`-mi faci o parad` de mod`?
A primit vestea foarte bine, se gândi Peggy, \n timp ce primea complimentele
lui pentru mi[c`rile de manechin. Sau se preface c` a primit-o bine.
Dup` ce f`cur` un du[ rapid, Gerald propuse s` mearg` la clubul
lor obi[nuit [i s` s`rb`toreasc`. B`utura i se urc` pu]in la cap [i \ncepu
s` povesteasc` despre rezerv`rile pe care le f`cuse [i despre hotelurile
\n care urma s` stea \mpreun` cu Ian. Apoi, \i spuse c` prime[te foarte
bine aceste ve[ti [i c`-i va fi dor de el.
– Ian vrea s`-l ajut cu toate cump`r`turile, spune c` ideile mele
sunt foarte bune. Pentru \nceput, m` las` s` fac ni[te cump`r`turi aici,
ca s` m` obi[nuiesc. Crede c` am un sim] \nn`scut \n ce prive[te
alegerea hainelor. Va trebui s` fiu ajutorul lui, s` ]in registrele de
cump`r`turi, s` scriu scrisori de afaceri [i multe altele…
Mult prea târziu, \l \ntreb`:
– Te plictisesc?
– Dimpotriv`, r`spunse el, sunt fascinat de aceast` mic` privire \n
lumea modei.
– Nu crede c` o s` aflu prea multe lucruri noi \n str`in`tate, Ian
spune c` e la fel \n toate hotelurile de lux, chiar dac` sunt \n Torquay
sau \n Tombouctou.
PRE}UL SUCCESULUI 51

– Pe acest lucru se bazeaz` politica lan]ului hotelier Hilton. Se


pare c` d` rezultate. Numai toaletele pentru femei sunt altfel,
continu` Gerald.
Peggy \ncepu s` râd`.
– Ei, ce spui, [tie [i asta? \ntreb` el.
– Cred c` numai din auzite, r`spunse ea, ner`bd`toare s` \ncheie
subiectul.
– |ncepusem s` m` \ngrijorez.
Când ajunser` acas`, f`cur` dragoste tot ca [i cum ar fi s`rb`torit
ceva, iar Gerald fu atât de blând, atent [i grijuliu, \ncât Peggy \ncepu
s` plâng` la gândul c` trebuie s`-l lase singur.
– O s` te descurci? \ntreb` ea \nainte s` adoarm`. Sincer, dac`
te deranjeaz` nu mai plec, nu conteaz` firma, nu conteaz` ce
spune Ian…
– Draga mea, nu te mai chinui singur`…
Gerald o lu` \n bra]e, strângând-o cu putere. Apoi stinse lumina [i
se cuib`ri \n pat lâng` ea.
A doua zi diminea]`, când se trezi, Peggy se sim]i cople[it` de o
stare de nelini[te. Vorbise atât de mult despre planurile ei, \ncât uitase
s`-l \ntrebe pe Gerald despre m`rirea lui de salariu. Trebuie s` fi fost
ceva important, nu era ceva obi[nuit pentru firma lui. Puteai s`-]i dai
seama dup` figur`, ar`ta atât de mândru de el. „Am vorbit atât de mult
[i n-am spus nimic despre asta… acum e prea târziu”.
Hot`r\ s` \ncerce acum, a[ezându-se la mas`, cu cea[ca de cafea \n
fa]`.
– A fost o veste extraordinar` cea a m`ririi de salariu. Nu m-am
putut \mpiedica s` m` gândesc tot timpul la ea.
– Da, am v`zut, r`spuse el, lovind oul cu linguri]a.
Capitolul 5
Cu toate acestea, nu avea timp pentru remu[c`ri. Toate
problemele legate de c`l`torie trebuia rezolvate cât mai repede [i
mereu ap`rea ceva \n plus, ceva ce trebuia \nv`]at: Mexicul e locul
cavalerilor [i al senoritelor, Barcelona e pentru lupte de tauri [i baroc.
New York-ul e locul contrastelor, lux [i s`r`cie, zgârie-nori [i ghetouri,
zile fierbin]i [i nop]i r`coroase.
Era mai greu decât crezuse c` va fi. De fapt, ce spusese Ian mai de
mult se dovedise a fi adev`rat. Comer]ul se extinsese dincolo de
grani]ele ]`rilor, iar hotelurile erau mai mult sau mai pu]in
asem`n`toare, diferen]e semnificative ap`rând doar \n privin]a aerului
condi]ionat. Mâncarea era \n general aceea[i.
Sim]ea c`, \ncetul cu \ncetul, se schimb`. Devenea fragil`, elegant`
[i inteligent` ca toate celelalte femei care lucrau \n domeniu [i pe care
le \ntâlnea la serate. B`rba]ii sem`nau cu Ian: vorb`re]i, negociatori
duri, cu priviri care te str`pungeau ca ni[te ace. Erau \nclina]i spre un
fel de bisexualitate care p`rea potrivit` cu aprecierea hainelor de
dam`.
Gerald, la mii de mile distan]`, \i p`rea mai atr`g`tor. |[i promitea
ziua c`, la l`sarea serii, se va gândi la el, dar, când ajungea \n pat,
adormea aproape imediat, frânt` de oboseal`. Numai s`-l urm`reasc`
pe Ian lucrând se dovedea foarte obositor. Era poliglot, vorbind fluent
chineza, spaniola, franceza. Nu-i l`sa lui Peggy timp nici s` respire.
Telefonul ei suna \n fiecare diminea]`, tocmai când voia s`-[i pun` a
PRE}UL SUCCESULUI 53

doua cea[c` de cafea. O bea, dar nu mai putea s` se bucure de gustul


ei. Se obi[nuise s` poarte o pereche de pantofi confortabili \n geant`,
pe lâng` cei elegan]i pe care-i \nc`l]a, deoarece ajungeau s` fac` dru-
muri foarte lungi \n fiecare zi. Avea foarte mare grij` [i când \[i alegea
lenjeria, pentru c` ajungea s` fie nevoit` s` \mbrace anumite rochii.
Devenise foarte priceput` \n alegerea accesoriilor pentru p`r, pe
care le purta dup` ea oriunde se ducea, putând s` se transforme, \n
doar jum`tate de or`, dintr-o secretar` obi[nuit`, \ntr-un manechin
elegant. Erau numai câteva din cerin]ele vie]ii al`turi de Ian. |l \nso]ea
[i \n cazinourile luxoase, \n care rolul ei era s` observe. |ntr-o sear`,
el \i spusese:
– E[ti un ajutor nepre]uit, Peggy.
De atunci, \ncerca s` fie cât mai util`, ca el s` nu-[i piard` buna
impresie despre ea.
Succesul o \mb`ta. |[i spunea c` nu e decât \nceputul. Dac` va mai
lucra cu Ian \nc` doi, trei ani, va deveni cunoscut` \n toatele capitalele
lumii. Ca s`-[i lini[teasc` m`car pu]in con[tiin]a torturat` de gândul la
Gerald, \ncepuse s` inventeze replici care s-ar referi la ea: „ O vede]i
pe tân`ra aceea dr`gu]`, brunet`, care e tot timpul cu Ian Goodchild?
Nu e nimic \ntre ei, ea e devotat` so]ului ei”.
Se sim]ea foarte bine când Ian glumea, spunând:
– |n curând, magazinul nostru va fi inclus \n turul Londrei!
De[i i se p`rea pu]in exagerat, \l urm`rea permanent, studiindu-l,
re]inând ce spunea, \nv`]ând cum s` vorbeasc`, s` zâmbeasc`, s`
negocieze. Era o adev`rat` lec]ie de psihologie, pe care o absorbea ca
un burete. Când nu putea s` ajung` \n dou` locuri \n acela[i timp, Ian
\i spunea:
– Du-te \n locul meu, e timpul s`-]i dai drumul [i s` zbori.
Descoperise c`, \n anumite situa]ii, faptul c` era femeie era un
avantaj, de care profita din plin.
Minutele, [i a[a pu]ine, \n care, \n pat fiind, se gândea la Gerald,
devenir` [i mai pu]ine.
|ntr-o sear`, \ntr-un hotel Ritz din Barcelona, luau cina \mpreun`,
singuri. Ian spuse, aprinzându-[i ]igara:
– Acum, c` te-ai obi[nuit cu atmosfera, spune-mi, ce p`rere ai
despre tot ce se \ntâmpl`?
giannijollys
54 JANE WALLACE

– E epuizant, uneori frustrant, dar [i ame]itor. Ca [ampania,


r`spunse ea, ridicând paharul.
– S` fie sentimentul c` „ scopul scuz` mijloacele”? Cu to]ii avem \n
noi complexul puterii.
– Nu chiar to]i, r`spunse ea, gândindu-se la Gerald. Defectul lui
era c` nu avea acest complex. Dar era oare un defect?
– E ceva periculos. Ca b`utura. Trebuie s` fim aten]i la
amândou`.
Privirea lui era \ndreptat` spre paharul ei pe jum`tate gol.
– Nu te nelini[ti. Nu-i pl`cea acest obicei al lui de a-i face perma-
nent observa]ii. „Gerald nu m` critic` niciodat`”, se gândi ea [i, pentru
o clip`, \i fu dor de el. „Nu-l apreciez destul.”
– E vorba despre cump`tare, ]i-am mai spus, continu` el.
– Da, mi-ai mai spus…
Era s`tul` de lec]iile lui, sim]ea nevoia s` fie privit` ca o femeie.
– Câteodat` m` simt responsabil c` te-am implicat \n aceast`
poveste. Leonie spune c` am avut foarte mult tupeu.
– Nimeni nu m` poate implica \n ceva ce nu vreau s` fac.
– E[ti destul de defensiv` \n seara asta. E prea mult pentru tine?
– Nu, nu, protest` ea, sim]indu-se pe punctul de a izbucni \n
plâns.
– {tiu. }i-e dor de so]ul t`u.
– Da, mi-e tare dor de el.
Era u[urat` c` o spusese.
– Cel mai r`u e c` abia g`sesc timp s` m` gândesc la el. Adorm atât
de repede. Totu[i, continuu s`-i trimit vederi… Da, mi-e dor de el.
– Sau, pur [i simplu, ]i-e dor de un b`rbat?
– De ce? |mi faci vreo propunere?
Cuvintele \i sc`par` de pe buze, f`r` s` le poat` opri, un act de
revolt` fa]` de situa]ia creat`.
– Ei, nu pot s` spun c` nu m-ai avertizat despre demonul din
b`utur`, \ncerc` ea s` glumeasc`.
– E vina mea. E uimitor ce-]i apare din subcon[tient, spuse el, cu
un zâmbet cuceritor pe buze, care o f`cu s` se simt` bine.
– Suntem amândoi foarte obosi]i [i tensiona]i, zâmbi ea,
\mp`ciuitor.
PRE}UL SUCCESULUI 55

– Ai dreptate. Obosi]i [i tensiona]i. Numai c`, privindu-te cum stai


aici, cu lumina asta, nici un b`rbat \n toate min]ile…
– Rela]iile intime [i cele profesionale nu se amestec`.
– Cine spune asta?
– Tu.
– Cred c` par foarte rece.
Peggy se \ncrunt`.
– A[a \]i par? insist` el.
– Nu ar`]i ca o persoan` rece, [i asta conteaz`.
„Te [tiu prea bine, n-ai \ndr`zni…se gândi ea. Dar dac`…Oricum,
Gerald n-are nici un motiv s` fie gelos.”
– E p`cat c` suntem amândoi fideli, spuse el. Hai mai bine s`
dans`m.
O ]inu strâns \n bra]e, conducând-o pe ringul de dans.
– S-a \ntâmplat ceva extraordinar cu tine \n aceast` c`l`torie, observ`
Ian. E[ti sigur` pe tine, ai ni[te haine care-]i pun corpul \n valoare, ochii
\]i str`lucesc… M` \ntreb cum o s` te mai ]in` Gerald la nivelul lui.
– Cu for]a.
– Nu, el e un domn, prea bun pentru lumea asta. Nu e un cinic, ca
mine. Crede-m`, suntem prea noroco[i. Nu merit`m.
O strânse mai tare \n bra]e, [optindu-i:
– Haide, simte ritmul.
Muzica \i apropie, se potriveau atât de bine! |n timp ce se l`sa
purtat` de ritm, Peggy se sim]i dezam`git`. Când va ajunge \n camer`,
va plânge de dorul lui Gerald.
C`l`toria \[i urm` traseul stabilit. Alt` clim`, al]i oameni, numai
hotelurile r`mâneau la fel. Peggy se str`duia s` nu se lase doborât` de
oboseal`. Se trezea la prima or` diminea]a, se culca foarte târziu \n
noapte. Când zburau \napoi spre Londra, Ian \i spuse:
– Te-ai ini]iat \n cump`rarea m`rfurilor.
„{i am \nv`]at ceva despre natura uman`”, \[i spuse ea \n gând.

***

Cobor\ din taxi direct \n bra]ele lui Gerald. El o strânse cu putere,


f`r` s` spun` nimic [i când \l privi, v`zu c` avea lacrimi \n ochi.
56 JANE WALLACE

– Bun`, iubito, [opti el, clipind des.


Peggy aproape uitase cum arat`; când v`zu p`rul negru, buclat [i
sim]i pielea moale, poate prea moale pentru un b`rbat, \[i dori s`
poat` plânge u[or.
– Abstinen]a te face sentimental, glumi el. Sunt cople[it de
bucurie… o strânse din nou, mai tare.
Cu fa]a la pieptul lui, \i sim]i mirosul specific [i parfumul ieftin cu
care se d`duse. „Dumnezeule, \[i spuse ea \n gând, cred c` a terminat
parfumul cel`lalt. Uite de ce mi-era dor.”
Cu toate acestea, n-ar fi mers cu Ian, era con[tient` c`-l speriase.
– E atât de bine s` fii din nou acas`, spuse ea, l`sându-l s-o
conduc` \n apartament. Imediat, se sim]i cople[it` de un sentiment
de irealitate. Probabil c` de vin` era drumul foarte lung pân` acas`,
dezobi[nuirea de acest apartament. |ncerc` s` scape de sentimen-
tul nepl`cut, spunându-[i: „Asta sunt eu, so]ia lui Gerald. Aici
tr`iesc.”
Strâmtoarea \nc`perilor p`rea c` o sufoc`. Se uit` \n jur.
– E ciudat s` fiu din nou acas`. Totul pare atât se strâmt!
– Fire[te. Vezi ce am f`cut?
Era mai mult` lumin` decât de obicei. V`zu c` vopsise totul alb;
ar`ta aseptic, ca \ntr-un spital.
– O, ce dr`gu], Gerald! Ai citit „Casa [i gr`dina”!
– Ai r`bdare s` vezi ce curry [tiu s` g`tesc! Am devenit foarte
priceput \n ale buc`t`riei de când ai plecat.
– Minunat!
Mai spusese o dat` acela[i lucru, dar nu mai [tia ce s` spun`. Se
sim]ea la cap`tul r`bd`rii; se pref`cu \ncântat`, fumând ]igar` de la
]igar`, vorbind prea mult [i prea repede.
– A fost foarte frumos… greu, dar frumos. Oh, dar mi-a fost atât
de dor de tine. Gerald, ar trebui s` c`l`tore[ti [i tu! Unele hoteluri
sunt atât de frumos aranjate, cu atâta elegan]`. Nu [tiu cum s`-]i
descriu, am impresia c` spun numai prostii.
– Vrei s` spui c` nu-]i mai place aici?
– Nu, pentru numele lui Dumnezeu, cum ]i-a venit o asemenea
idee… numai c` [tii cum e când e[ti plecat mult timp… nimic nu ]i
se mai potrive[te…
PRE}UL SUCCESULUI 57

– Goodchild te-a pus la munc`? Ar`]i epuizat`.


– Da, se poart` ca un st`pân de sclavi, dar am avut timp [i s` ne
relax`m din când \n când. Am luat [i masa \mpreun`, dar nu e
interesat de o leg`tur` romantic`… Nu te sim]i u[urat?
– Ba da, chiar foarte u[urat.
– E una dintre cele mai narcisiste persoane pe care le-am \ntâlnit
vreodat`.
– Te plângi cumva?
– Cine, eu? Sunt femeia unui singur b`rbat!
– Ce-ar fi dac` mi-ai demonstra?
– De-abia a[tept, dar sunt moart` de foame! O s`-mi fac` burta un
scandal…
– Bine. O s` pun masa.
– Mi se pare ciudat s` te aud spunând asta. Las`-m` pe mine.
– Nu, stai [i odihne[te-te. Voi preg`ti eu totul.
Peggy se a[ez`, ascultând zgomotele din buc`t`rie. Poate c`
\nv`]ase s` g`teasc`, dar era la fel de ne\ndemânatic. Se sim]ea
cople[it` de sentimente contradictorii: dragoste pentru el, dispre] pen-
tru condi]iile din apartament, fric` de \ntoarcerea la via]a de zi cu zi.
– Gerald, strig` ea, e bine s` stau aici [i s` fiu servit` ca o regin`.
Am uitat cum se g`te[te [i se spal`…!
– O s`-]i aduci aminte! r`spunse el.
„Dar nu vreau s`-mi aduc aminte!” \[i spuse ea, \ntristat`.
Curry-ul g`tit de Gerald era delicios, iar ca desert preg`tise crem`
de zah`r ars.
– Am luat re]eta de la doamna Beeton, spuse el, râzând de figura
ei uimit`.
Peggy zâmbi, v`zându-i \ncântarea de b`ie]el, ochii str`lucitori. O
bombard` cu o mul]ime de \ntreb`ri despre locurile pe care le
vizitase.
Problema era c` nu prea [tia ce s`-i r`spund`.
– |mi pare r`u, nu prea am avut timp s` vizit`m. A fost o simpl`
c`l`torie de afaceri.
– Vrei s` spui c` a]i fost la Toledo [i n-a]i vizitat atelierele armurierilor?
– Trebuia? \ntreb` ea, sim]indu-se ru[inat`. Am g`sit ni[te bijuterii
superbe acolo.
58 JANE WALLACE

– N-a]i v`zut „|nmormântarea contelui Orgaz”?


„Nici m`car nu [tiam c-a murit”, \[i spuse ea.
– Ai mil`! De-abia am trecut pe acolo. |n ce prive[te New York-ul…
V`zând c` o nec`je[te inten]ionat, iar starea de tensiune sc`zuse,
\ncepu s` se simt` mai bine.
– N-a]i v`zut Times Square [i Centrul Rockefeller [i Podul
Manhattan [i Podul Brooklyn…
– Cite[ti prea mult. Da, ar fi trebuit s` vedem toate astea, dar am
fost \ncurca]i de toate taxiurile [i de taximetri[tii care ]ip` unii la
al]ii… Sincer` s` fiu, Londra pare un dineu \n compara]ie…
– Cu toate acestea, a fost o [ans` care poate nu se va mai repeta.
Sentimentul de bine disp`ru din nou. Gerald pur [i simplu nu
\n]elegea. Credea c` aceast` c`l`torie e fost ceva ne\nsemnat, nu putea
s`-i \n]eleag` \ncântarea.
– N-am avut timp. Ar fi fost ca [i când ai vrea s` joci [ah la birou.
– Uneori, când nu sunt clien]i, chiar juc`m [ah.
Gerald se ridic` de la mas`, zâmbind:
– Urmeaz` piesa de rezisten]`. Am avut nevoie de o duzin` de ou`,
pân` am reu[it-o. Dar a fost interesant s` \ncerc.
– E[ti nostim, spuse ea.
– Cum adic` nostim?
– Câteva ou` [i e[ti fericit. Al]ii au nevoie de mult mai mult.
„Eu, de exemplu. {i Ian”.
Crema de zah`r ars era bun`. Nici ea n-ar fi f`cut-o mai bun`.
– Cum merg lucrurile la serviciu?
– Bine.
– Vreo cre[tere de salariu?
– Nu. Nu [i-au revenit din [ocul provocat de ultima m`rire pe care
mi-au acordat-o.
– Gerald, spuse ea, gustând din nou din crem`, te-ai gândit s`-]i
schimbi slujba? Pot s` pun o vorb` bun` pe lâng` Ian, s-ar putea s`
apar` ni[te posturi noi.
– Nici gând.
– De ce?
– Pentru o fat` istea]`, nu-]i dai seama prea repede.
– Ce vrei s` spui?
PRE}UL SUCCESULUI 59

– Dac` m` \ntrebi, e clar c` nu ]i-ai dat seama. M` vezi urm`rindu-te


peste tot, ca animalul t`u de cas`?
– E din cauza lui Ian?
– Nu-i nimic personal, te rog s` m` \n]elegi. A[ sim]i la fel dac` ar
fi un hotentot.
– Ce?
– Nu mai conteaz`. M-am s`turat de muncile domestice. Hai s`
l`s`m vasele nesp`late.
– Le sp`l eu.
– Bine.
O singur` privire \n buc`t`rie o f`cu s`-[i schimbe p`rerea. Poate c`
\nv`]ase s` g`teasc`, dar nu \nv`]ase s` fac` [i curat. Era un adev`rat haos.
– Am hot`rât c` trecerea de la lux la sp`lat vase ar fi prea brusc`.
– Sunt de acord. Vino s` stai pe genunchiul meu.
F`cu ce-i ceruse, sim]indu-se ciudat de timid`. Amândoi vorbeau
prea mult tocmai pentru c` erau timizi.
– Cu cine te-ai \ntâlnit cât am fost plecat`?
– Cu colegii mei, doar o singur` oar`. M-ai r`sf`]at prea mult ca s`
m` pot obi[nui cu statul la bar. Am vorbit [i cu mama ta de câteva ori.
– A fost foarte frumos din partea ta s` faci asta.
– Am v`zut-o [i pe Leonie, o dat`.
– Da? \l privi ea surprins`.
– Da. A venit la un pahar [i a adus cu ea \ntregul trib. A[a c` am
f`cut cafea pentru ea, sucuri pentru cei doi copii mai mari [i am luat
o \nghe]at` pentru micul Justin.
– Cum trebuie s` fi ar`tat stând aici cu Leonie [i cei trei copii!
– A fost foarte dr`gu]. Apoi am mers \n parc [i ne-am plimbat; am
râs de micul Justin care a speriat ni[te p`s`ri. Cei mai mari mi-au spus
„unchiul Gerry” [i le-am cump`rat dulciuri. La desp`r]ire, m-au s`rutat
cu to]ii.
– {i Leonie?
– Nu, ea mi-a strâns mâna. E o femeie minunat`. E singura femeie
adev`rat` pe care o cunosc sub treizeci [i cinci de ani. Cele mai multe
dintre cuno[tin]e r`mân mereu feti]e. Ea are aceast` calitate.
– Mi se pare ciudat c` ai sunat-o.
El ridic` din umeri.
60 JANE WALLACE

– Am aflat un lucru. Are foarte mul]i bani ai ei. Spune c` o s`-l lase
pe Ian s` se joace cu ei. Poate c` o s`-i investeasc` \n noua arip` de la
Paget. Ce p`rere ai despre asta?
– E interesant. Asta \i explica o serie de lucruri pe care nu le \n]elesese.
– Am comparat vederile.
– |mi pare r`u, spuse ea, sim]ind cum se \mbujoreaz`. Scrisorile
iau prea mult timp.
– Da, aprob` el, apoi t`cu. Ridic`-te, te foie[ti prea mult.
– Genunchii t`i sunt prea ascu]i]i, r`spunse ea, ridicându-se
repede.
– Ce s-a \ntâmplat?
B`rbatul se apropie de ea, prinzând-o \n bra]e.
– Toat` seara am \ncercat s` m` apropii de tine.
– Sunt timid`, r`spunse ea, l`sându-[i capul pe mâna lui. |n
ultimele patru s`pt`mâni am f`cut pe [efa cu toat` lumea [i acum,
deodat`, sunt cople[it` de timiditate.
Era adev`rat, dar nu era totul. Sim]ea o fric` ridicol` de a nu fi
prins` din nou \ntr-o cu[c`. Acum era mai greu, pentru c` v`zuse cum
arat` str`lucirea de afar`.
– Este \n regul`, atâta vreme cât nu m` respingi.
Grija lui pentru gospod`rie nu ajunsese pân` \n dormitor.
Cuvertura era a[ezat` strâmb, pernele erau nearanjate. Dar mâinile lui
erau blânde.
– O, nu. Nici nu m` gândesc.
{i avea dreptate. |l sim]ea blând, mângâietor, dar era diferit de cum
[i-l amintea. Ca [i cum s-ar fi obi[nuit s` se ab]in`. Trebuia ca ea s` ia
ini]iativa, s` spun`, s` ating`. Dup` câteva clipe, era Gerald pe care-l
[tia, spunând acele cuvinte pe care voia s` le spun`, pe care ea [i le-ar
fi dorit s` le aud`. |i spunea cât de mult i-a lipsit, cât de mult` nevoie
avea de ea [i cât de mult o iubea. C`-i p`rea r`u c` irosiser` atât de mult
timp, cu mâncarea [i cu desertul caraghios preg`tit ca s-o
impresioneze.
Peggy era de acord c` fusese prea mult timp pierdut.
Capitolul 6
Urm` o perioad` foarte frumoas`, plin` de dragoste. Amândoi se
gr`beau s` ajung` seara cât mai repede acas`, se purtau foarte frumos
unul cu cel`lalt. Peggy se str`duia s` lase \n urm` firma Paget [i s`-l
\ntrebe pe Gerald despre munca lui de la birou. Numai c` nu se pri-
cepea la a[a ceva. |l \ntreb` acela[i lucru de dou` ori pentru c` era cu
gândul la o problem` de serviciu. |ncetul cu \ncetul, observ` c` Gerald
\ncepea s` dea r`spunsuri stereotipe, de parc` ar fi fost o rubric` de
ziar. Sau r`spundea calm, f`când eforturi s` nu se enerveze: „Da, se
pare c` m` \n]eleg bine cu Scott-Smith”. |ntr-o sear`, când veni mai
târziu decât de obicei, \l g`si purtând la gât o bucat` de carton pe care
scrisese: „Aten]ie, b`rbat care lucreaz`.”
|n ciuda hot`rârilor ei ferme [i a perioadei de \n]elegere, ajungea
din ce \n ce mai târziu acas`. La magazin, lucrurile deveniser` mai
alerte [i presiunea asupra ei cre[tea. Marfa achizi]ionat` \n c`l`torie
\ncepuse s` soseasc` [i trebuia verificat`. Ea era singura care putea s`
fac` acest lucru. Ian se oprea din agita]ia zilnic` doar câteva minute,
ca s`-i reaminteasc` responsabilit`]ile ei. Ap`ruser` \ntârzieri
\nnebunitoare datorate unor furtuni [i problemelor ap`rute pe ap` [i
pe uscat. Ei \i r`m`sese sarcina s` gr`beasc` acele firme care \ntârziau
cu livrarea comenzilor.
|ntr-o zi, i-a spus lui Ian, foarte sup`rat`:
– Nu mai termin odat` cu nenorocirea asta de comand`!
R`spunsul lui fusese s` râd` la ea:
62 JANE WALLACE

– Sper c` nu te plângi. Crezi c` po]i s` stai desear` [i s` verifici


comanda care sose[te din Barcelona?
Apoi ie[ise din birou cântând. Aceasta fusese seara \n care-l g`sise
pe Gerald cu cartonul ag`]at \n jurul gâtului.
|n afar` de mica distragere reprezentat` de Gerald, era total
absorbit` de slujba ei. Dar, chiar \n aceste condi]ii, era con[tient` de
schimbarea subtil` \n atitudinea fetelor de la serviciu. Nu mai era una
dintre ele, nu mai aveau \ncredere \n ea. Privirile lor erau suspicioase
[i p`rea c` se opresc din discu]ii când o vedeau ap`rând \n preajm`.
Era con[tient` c` nu se mai potrivea \ntr-o pozi]ie care, pân` de
curând, i se p`ruse foarte confortabil`.
Aceast` situa]ie o deranja, se sim]ea r`nit`. Ca s` se r`zbune,
devenise foarte iritabil` dac` \[i vedea colegele c` nu-[i \ndeplinesc
muncile pe care li le repartiza. De obicei, se \ntâmpla s` aib` probleme
cu o fat` rotunjoar`, Sheila Blakeley, pe care Ian i-o repartizase ca aju-
toare personal`. Era ne\ndemânatic`, iritabil`, p`rea \ntotdeauna gata
s` cad` de pe scaun sau s`-[i piard` agenda. Se scuza \ntotdeauna.
Avea p`r ro[cat [i o piele alb` care se \nro[ea repede.
O dat`, dup` ce Peggy \i dictase o scrisoare care ajunsese plin` de
corecturi, o \ntrebase:
– Dictez prea repede pentru tine, Sheila?
– Nu… numai c` se pare c` sunt foarte ne\ndemânatic` zilele
astea. Poate c-ar fi mai bine dac` a]i pune pe altcineva…
– Nu vreau s` te gr`besc prea tare.
– Nu, sunt sigur` c` nu dori]i asta, nu-i decât vina mea. Dup`
privirea ei, se vedea c` \ncerca s` fie sincer`. N-am lucrat prea mult cu
dict`ri [i uneori e prea greu s` ]in pasul…
– P`i, dac` \ncetinesc prea mult, a[ putea la fel de bine s` fac
treaba [i singur`. Cred c`-]i dai seama c` am dreptate.
Peggy credea c` punctul ei de vedere era foarte rezonabil.
– Desigur. Dar dac` am \ncerca altceva? Pute]i s`-mi da]i ocazia s`
câ[tig mai mult` experien]`.
– Dac` asta \]i dore[ti, o s`-i vorbesc domnului Goodchild,
\ncheiase ea conversa]ia. Crezuse c` fusese corect` cu fata; la urma
urmei, erau de vârste apropiate. Nu te sup`ra, te rog.
PRE}UL SUCCESULUI 63

– Nu, e \n regul`, zâmbise fata. Avea din]i albi, egali [i o gur`


generoas`. Zâmbetul \i d`dea un farmec deosebit. {ti]i c`, practic,
suntem vecine?
– Nu. Unde locuie[ti?
– |n Seymour Road. V-am v`zut luând masa cu so]ul
dumneavoastr`, o dat` sau de dou` ori, dar mai de mult.
– Da, acum nu prea mai avem timp.
Mai discutase pu]in cu fata, sperând c` n-a intimidat-o. Uneori,
când se ducea \n biroul lor, o g`sea râzând cu celelalte fete. Lindy,
care ocupase locul l`sat liber de Peggy, \i spusese c` Sheila era „o
f`ptur` amuzant`”.
Glumind, Peggy spusese:
– Mai ales când \mi scrie scrisorile.
Numai c` Lindy nu zâmbea.
O s`pt`mân` mai târziu, ceva o f`cuse s` \ntrebe despre fat`, dar
aflase c` a plecat.
– Nu prea-i pl`cea aici, spusese Lindy.
Aceasta nu era o persoan` foarte comunicativ`, iar lui Peggy \i
venea greu s` cread` c` fusese domni[oara ei de onoare.
– Ei, unii vin, al]ii pleac`. Nu e cine [tie ce pierdere, spusese ea \n
concluzie, dar observase c` Lindy o privea ciudat.
|ncepuse s` se \ngrijoreze c` a pierdut contactul cu colegele care
erau cam de vârsta ei, dar alte griji ajunseser` \n prim-plan, aceast`
problem` pierzându-[i importan]a.
Ideea lui Ian despre unirea celor dou` magazine se baza pe
motoul: „Nu \nchidem niciodat`”. |n spatele decorurilor instalate,
domnea un haos total. Era de necrezut cum reu[eau s` prezinte o
fa]ad` bine aranjat`. Treaba lui Peggy era s` distribuie marfa \n maga-
zinul ce se l`rgea cu fiecare zi [i, uneori, dup` cum spunea Peggy, s`
g`se[ti un anumit raion era ca [i cum ai fi jucat un puzzle imens.
Arhitec]ii realizaser` o construc]ie original`, cu intr`ri \n ambele
cl`diri [i cu por]iuni ascunse vederii de benzi protectoare. La sfâr[itul
proiectului, ca s` ajungi undeva anume \n magazin, trebuia s` folose[ti
o hart`. Ian spusese c`, pentru fiecare client, s` p`trund` \n Paget
\nseamn` s` \nceap` o c`l`torie de descoperire.
64 JANE WALLACE

Ian cheltuise o mic` avere sau, mai bine spus, Leonie o f`cuse,
investind \n publicitate. Angajase consultan]i foarte bine pl`ti]i care
s`-i \nve]e pe angaja]i cum s` se poarte cu clien]ii. Voia un sentiment
de entuziasm [i tinere]e care s` ofere magazinului str`lucire, iar anga-
ja]ii pe care-i numea „lemn mort”, fur` da]i afar`, cu un preaviz de trei
luni, \n locul lor venind personal tân`r.
– N-avem loc pentru ideali[ti, \i spusese el lui Peggy când o auzise
comp`timindu-i pe cei da]i afar`.
A[a c` t`cu [i \[i continu` munca. Ca de obicei, când era plin de
avânt, o purta [i pe ea cu el.
Pentru fiecare nou` idee a lui Ian, Peggy propunea [i ea ceva nou.
Era ca \n c`l`torie: \nnebunitor, ame]itor, plin de satisfac]ii. Nu
observ` ce repede trecea timpul. V`zu c` Gerald lucra \n continuare
acas`, dar nu mai purta cartonul. Nici nu-l mai auzea râzând atât de
des; [i-ar fi dorit s` stea la discu]ii, s` vorbeasc` despre ce-l fr`mânt`,
dar când se \ntorcea acas` nu mai avea destul` energie decât s`
preg`teasc` cina [i s` stea pu]in \n fa]a televizorului.
|l l`s` pe el s` se preocupe de preg`tirea pentru s`rb`torile de
iarn`. Petrecur` \mpreun` un sfâr[it de s`pt`mân` la p`rin]ii ei \n
Sussex [i, de[i ochii ei \i promiseser` o sear` romantic`, spre marea ei
ru[ine, adormi imediat ce se strecur` sub cuvertur`.
– De ce nu m-ai trezit? \ntreb` ea a doua zi diminea]`, dar el
r`spunse c` n-avea nici o importan]`.
Probabil c` sezonul rece trecuse, Peggy \[i amintea vag de cizme [i
m`nu[i, dar imediat ap`ru [i prim`vara. Frumuse]ea anotimpului o
f`cu mai sensibil` la tandre]ea lui Gerald, a[a c` Pa[tele petrecut
\mpreun` cu mama lui la Cumberland fu foarte pl`cut. Era mai frig
acolo decât fusese \n ianuarie \n Londra, dar de data asta se str`dui s`
nu mai adoarm`. Tr`ia permanent cu un sentiment de vinov`]ie [i nu
[tia cum s` scape de el.
|ncepu s`-i repro[eze lui Gerald atitudinea mamei lui .
– Nu e vorba c` m` doare c` n-o intereseaz` magazinul, ci e vorba
mai degrab` de locul pe care crede c`-l ocup eu \n aceast` afacere.
Cred c`-[i \nchipuie c` nu sunt mai mult decât o vânz`toare
oarecare.
PRE}UL SUCCESULUI 65

– Nici tu nu [tii mai multe despre ce face ea la serviciu, r`spunse


Gerald, cu un sentiment de am`r`ciune.
Cu toate acestea, Pa[tele fu s`rb`torit \ntr-o atmosfer` pl`cut`.
Gerald era mai plin de via]`, mai atr`g`tor, [i ea era con[tient` de asta.
Aproape \i p`ru r`u când se \ntoarse la Paget.
Ian, ocupat cu treburile administra]iei, l`sa din ce \n ce mai multe
sarcini \n grija ei. Nu-[i cerea niciodat` scuze pentru acest surplus de
munc`.
– Ar trebui s`-mi fii recunosc`toare c`-]i dau ocazia s` cape]i
experien]`, spuse el, ca r`spuns la repro[ul ei c`, din cauza muncii, nu
mai reu[ea s` ajung` acas` mai devreme de ora opt seara. P`rea c`
nu-l mai preocup` p`rerea lui Gerald.
C`ldura de care d`duse dovad` Gerald \ncepu s` p`leasc`. |ntr-o
sear`, \ncerc` s`-i aduc` aminte lucruri mai pl`cute:
– Dragule, [tii cumva de unde putem s` cump`r`m lenjerie ca cea
pe care a avut-o mama ta la Pa[te?
– Tu e[ti expertul, fu r`spunsul lui.
Era una din acele nop]i care lui Peggy \i p`reau insuportabile,
\n care ura mirosul Londrei. Ea st`tea pe un scaun lâng` fereastr`.
|[i azvârlise pantofii din picioare [i l`sase po[eta s`-i cad` pe
podea.
– O s` m` ridic [i o s`-]i aduc un sherry \n câteva minute, apoi o
s` preg`tesc cina, numai las`-mi o clip` s` respir… Ar fi trebuit s` iau
ceva de mâncare \n drum spre cas`, dar nu voiam s` pird autobuzul.
Nu te nelini[ti, o s` mai g`sim ceva prin frigider. Ou`…
„Dumnezeule, \[i spuse \n gând, nu-i spunea cu ceva timp \n urm`
s` nu m`nânce ou` prea des?”
Numai c` Gerald nu era acas`. |n ultimul timp, ajungea acas` chiar
mai târziu decât ea. |l \ntrebase o dat` unde se duce, dar el r`spunsese
scurt: „la bar”.
„De ce?”, fusese \ntrebarea ei, care \i p`rea foarte rezonabil`.
R`spunsul nu-i pl`cuse deloc: „Pentru c` nu-mi place s` stau s` te
a[tept”.
Acum, ea era cea care a[tepta. |ncepu s`-i fac` moral`. N-ar fi
\ndr`znit dac` l-ar fi g`sit acas`, dar a[a profita de lipsa lui:
66 JANE WALLACE

– Gerald, [tiu c` slujba ta e important`, dar nu lucrezi sub aceea[i


presiune ca mine. Dac` ai fi fost cât de cât decent, te-ai fi gr`bit acas`
[i ai fi preg`tit ceva de mâncare. Oricum, te pricepi la g`tit. Ai preg`tit
ni[te mese foarte bune când m-am \ntors din c`l`torie. {i, deodat`,
te-ai oprit. De ce?
Desigur, nu i-ar putea pune niciodat` aceast` \ntrebare, dar se
sim]ea prins` \ntr-un cerc vicios. Deodat`, auzi u[a deschizându-se.
– Bun`, draga mea, spuse el, apropiindu-se [i s`rutând-o. |mi pare
r`u c-am \ntârziat.
– Speram c` vei ajunge \naintea mea. Sunt moart` de oboseal`.
– Chiar a[a ar`]i.
– Mul]umesc pentru compliment.
– Voiam doar s` spun c` ar`]i foarte obosit` tot timpul.
– Nu m` vezi tot timpul. |n timpul zilei sunt plin` de energie.
Numai gândul c` vin acas` la g`tit [i la alte treburi gospod`re[ti e
suficient s` m` fac` s`-mi pierd toat` energia. Ai mâncat ceva?
– Un sandvi[ cu carne de vit`. De ce m` \ntrebi?
– M` gândeam c`, dac` ai \nceput s` m`nânci [i singur mâncare
substan]ial`, nu mai trebuie s`-mi fac griji pentru cin`. {i eu sunt
nevoit` s` m`nânc uneori cu clien]ii sau cu Ian… se \ntrerupse,
v`zându-i privirea inexpresiv`. Pân` nu se lanseaz` magazinul, nu pot
s`-mi pierd timpul cu f`cutul pie]ei [i cu g`titul. Nu suport s` mai am
altceva de f`cut, \n loc s` vin direct acas`. S`-mi pierd timpul prin
magazine, cu vânz`toarele care vorbesc tot timpul [i se mi[c` prea
\ncet, e prea mult pentru mine.
Privirea lui era inexpresiv`.
– Pentru tine, totul care nu are leg`tur` cu magazinul, e prea mult.
– A[a vreau s` fie! izbucni ea. Tot ce vreau de la tine e pu]in
respect, amândoi trebuie s` lucr`m, po]i s` \ncerci m`car s` m` aju]i,
nu e[ti la fel de presat ca mine.
– A[a crezi tu?
Peggy ajunsese la cap`tul puterilor, aprope plângea.
– Articole noi, sute de lucruri de f`cut, n-ai nici cea mai
mic` idee…
Deodat`, vocea lui furioas` o \ntrerupse:
PRE}UL SUCCESULUI 67

– E alegerea ta. Cum \]i a[terni, a[a dormi. Ce m` nedumere[te pe


mine e c` nu [tiu de ce te-ai mai c`s`torit.
– Uneori m` nedumere[te [i pe mine, spuse ea, \ncercând s`-l
r`neasc`.
– |n ignoran]a mea, continu` el, am crezut c` o femeie trebuie
s`-i ofere unui b`rbat un c`min… Nu-mi imaginam c` trebuie s`
munceasc` toat` ziua, ca o sclav`, ci doar atât cât s`-i ureze bun venit
\n fiecare zi. Sunt destul de bine educat ca s`-mi dau seama cum stau
lucrurile… Nu vreau s`-mi faci un spectacol erotic, dar mi-ar pl`cea
s`-mi ar`]i c` te bucuri c` m` vezi, c` nu tot ce faci pentru mine e
plictisitor [i sub demnitatea ta…
– Te faci de râs, strig` ea, \ncercând s` râd`.
– Eu m` fac de râs! {i ce crezi c` faci tu când m` plictise[ti de
moarte cu vorb`ria despre munca ta? }i-a venit vreodat` ideea s` m`
\ntrebi cum merg lucrurile cu serviciul meu?
Peggy era \ncremenit` de furie. Cu toate acestea, era adev`rat. |[i
lu` geanta, scoase pachetul de ]ig`ri [i-[i aprise una, cu degete
tremurânde.
– {i fumezi prea mult.
„Acum ai gre[it, Gerald, \[i spuse ea \n gând. |nc` un minut [i ]i-a[
fi plâns \n bra]e.
– Sunt banii mei! Ai mei!
Devenise atât de furioas`, \ncât ar fi vrut s`-i sting` ]igara pe obraz.
– }i-a trecut vreodat` prin minte c`, dac` ai fi câ[tigat suficien]i
bani s` putem duce o via]` decent`, sau dac` ]i-ai fi permis o cas` mai
confortabil`, \n care s` pot fi gospodina pe care ]i-o dore[ti, n-ar mai
fi fost nevoie s` muncesc?
– Nu-i `sta motivul [i [tii prea bine. Nebunia care te-a cuprins
n-are nici o leg`tur` cu mine, e ceva personal, ceva \ntre tine [i
nemernicul de Ian Goodchild!
– Nu po]i s` crezi a[a ceva! Ai luat-o razna! E[ti gelos pentru c` el
are succes, iar tu e[ti un ratat! Nu vrusese s` spun` a[a ceva, dar nu
putea nici s` nu simt` satisfac]ia de a sc`pa de resentimentele care
crescuser` \n ea pe nesim]ite, de atâta timp. Tot sângele \i fugi din
obraji, devenind palid, f`r` via]`. {i, tocmai \n aceast` clip`, v`zu c` un
68 JANE WALLACE

nasture de la hain` atârna aproape rupt. P`rea victima neglijen]ei


so]iei. Cu urechile ro[ii [i cu restul figurii albe, ar`ta ca un clown.
Pentru c` nu-i pl`cea cum arat` [i pentru c`, \n bun` parte era vina
ei, continu` s` strige:
– Nu te purta de parc` ar fi sfâr[itul lumii. Oamenii mai spun [i
lucruri pe care nu le cred cu adev`rat când sunt obosi]i. }i-am spus c`
sunt obosit`…
– E[ti un monstru, strig` el, gr`bindu-se spre u[` [i
\mpiedicându-se de un scaun. Se auzi apoi bufnitura surd` a u[ii
trântite. Se l`s` t`cerea.
Peggy r`mase mult` vreme uitându-se la scaunul c`zut. Ai meritat
a[a ceva, \[i spuse ea. |[i aprinse o nou` ]igar`, cu mânie, sim]ind focul
mocnind \n ea ca \ntr-un vulcan. Era [i vina lui. Erau c`s`tori]i de peste
un an [i, \n afar` de acea mic` m`rire de salariu, nu f`cuse nici cel mai
mic efort. Singura lui scuz` era c` la ei \n firm` exista o scal` fix` de
salarizare… {i ce dac`! Nu-l putea obliga pe Scott-Smith? Uite cât de
departe a reu[it s` ajung` ea… Adev`rul e c` lui nu-i pas`! Tot ce
ap`ruse nou acas` era cump`rat cu banii ei. Rafturile pentru c`r]i,
dulapul din buc`t`rie, tabloul… Tot ce-[i dore[te Gerald de la via]` e
s` aib` ce mânca [i o cas` plin` de copii!
Nu vru s` asculte vocea care-i [optea c` nu era nimic r`u s`-]i
dore[ti o cas` plin` de copii. Sim]ea c` nu mai au ce discuta.
Se ridic` brusc [i intr` \n baie, unde se sp`l` pe fa]`. |[i privi ochii
\nro[i]i \n oglind`, sim]ind c` se ur`[te. Cu toate acestea, voia s` se
r`zbune pe el. Nu-l voi l`sa s` m` fac` s` plâng [i s` m` \ndoiesc de
alegerile mele \n via]`. Trebuie s`-[i asume partea lui de vin`. Intr` \n
buc`t`rie, \[i puse un pahar de sherry, \l b`u, apoi c`ut` prin dulapuri,
c`utând ceva de mâncare.
Mai g`si ni[te spaghete, o conserv` de ro[ii, brânz`, ou`. |n frigider
era ni[te sup` [i un baton de ciocolat`. |ncepu s` g`teasc`, a[ezând
masa cu grija ei obi[nuit`, desf`când conserva [i b`tând ou`le. Când
auzi u[a deschizându-se, o or` mai târziu, puse supa la \nc`lzit [i se
duse \n sufragerie.
– }i-am preg`tit masa, spuse ea. |mi pare r`u.
Dou` lacrimi \i alunecar` pe obraz.
PRE}UL SUCCESULUI 69

– Oh, Peg!
Gerald veni spre ea [i o prinse \n bra]e. Mirosea a b`utur`. Cu un
deget [ov`itor, urm` pe obrazul ei traseul lacrimilor.
– Bie]ii de noi!
Peggy [tia ce f`cuse. St`tuse \n vreun bar, \n fa]` cu un pahar, cu
ochii goi, fixa]i \n vreun punct, mângâind absent marginea paharului,
la fel cum mângâia acum urma lacrimei pe obraz. Era un nou gen de
lacrimi pentru ea, ca [i cum ar fi fost f`cute din ulei. Putea s` le simt`,
alunecând spre gât.
– E \n regul`, [opti ea. Vocea \i suna ca un suspin. E vina mea.
N-ar fi trebuit s` m` obosesc atât de tare. Dac` am fi b`ut ceva
\mpreun` \nainte de a \ncepe acea discu]ie absurd`, totul ar fi fost
altfel.
– Peg, eu…
– Du-te s` te speli. |n curând se va \nc`lzi [i supa. E felul t`u
favorit, sup` de ciuperci. Am pus [i smântân`.
Se sim]ea matern`, ca o b`trânic` grijulie. Uitându-se la el, fu
con[tient` de regretul [i ru[inea pe care le sim]ea. {tia c` nu putea
s`-l p`c`leasc` pe Gerald, nu \n \ntregime. Putea s` \ncerce, dar va [ti
\ntotdeauna care era adev`ratul motiv al sup`r`rii ei. Inteligen]a lui
foarte ascu]it` era mereu la pând`.
B`rbatul \[i mânc` supa \n lini[te, adunând cu lingura crutoanele,
apoi, brusc, \mpinse farfuria deoparte, de parc` s-ar fi s`turat s` joace
acest rol.
– Nu-i nimic, n-are rost s` te prefaci, spuse ea. {tiu ce te doare.
Peggy fu speriat` de triste]ea de pe figura lui.
– Nu te nec`ji degeaba, continu` ea. {tiu c` slujba ta e grea, c` e
plicticoas`…\ncerc` apoi s` râd`…nu tocmai plicticoas`. Dar am o
presim]ire c` lucrurile se vor schimba. Po]i s` continui ca de obicei [i,
deodat`, bum! S` ]i se \ntâmple ce mi s-a \ntâmplat [i mie. Nu-i totul
pierdut!
– Chiar nu \n]elegi, nu-i a[a?, ochii lui tri[ti o fixar` cu aten]ie. |mi
place ce fac, e un serviciu rezonabil, cu un salariu rezonabil. Nu-i
nimic spectaculos, nici o c`l`torie \n jurul lumii. Când voi avea treizeci
de ani, voi ajunge pre[edinte executiv, Scott-Smith mi-a promis deja.
70 JANE WALLACE

Când voi avea patruzeci de ani, voi avea un salariu de trei mii de lire.
Mi se pare destul de bine. Apoi, sunt destul de multe lucruri pe care
le po]i face f`r` s` ai prea mul]i bani.
– Asta o spun doar cei care nu au.
– |mi pare r`u c` te-am dezam`git, spuse el cu voce obosit`.
– Nu m-ai dezam`git. Te iubesc.
– A[a crezi?
– Am f`cut-o \ntotdeauna. {tiu c` devin preocupat` [i m`
orientez doar spre serviciu, c` nu sunt suficient de interesat` de
munca ta. E problema tuturor femeilor care muncesc. Numai c` n-ar
avea nici un sens pentru mine dac` nu te-a[ avea aproape. Chiar
când sunt sup`rat` pe tine [tiu acest lucru. Am nevoie de tine. |mi
vorbe[ti mereu despre Ian, dar, crede-m`, cineva ca el n-ar fi bun
pentru mine. E prea agresiv. Ne-am omor\ unul pe altul \n prima
s`pt`mân`.
– M` faci s` m` simt ca un eunuc \mblânzit.
– |n pat, nu cred c` se compar` cu tine. N-are suficient timp s` se
ocupe de o femeie.
Tân`ra femeie se ridic` de pe scaun [i intr` \n buc`t`rie, pentru c`
sim]ea c` va \ncepe din nou s` plâng`. Era ca [i cum undeva, \n inte-
riorul ei, o mare durere \ncerca s` se exprime. Dup` ce se sp`l` din
nou pe fa]`, se \ntoarse cu farfuria cu spaghete.
– Vino s` m`nânci. Avem [i crem` de ciocolat`.
El st`tea cu spatele spre camer` [i cu mâinile \n buzunare. Pentru
o clip`, Peggy \[i spuse: „Am pierdut leg`tura dintre noi. Poate pentru
un timp, dar am pierdut-o.”
Mai târziu, \n pat, când Peggy se \ntoarse spre el, preg`tit` s`
discute despre aceast` problem`, chiar dac` va dura toat` noaptea, el
o opri.
– Culc`-te, Peg.
Apoi \i puse u[or mâna pe um`r, ca [i cum ar fi \ncercat s-o con-
soleze. Tân`ra femeie sim]i cum fa]a \i ia foc [i [i-o acoperi cu mâinile.

***
PRE}UL SUCCESULUI 71

Diminea]`, nu vorbir` prea mult. Gerald se trezise devreme [i-i


aduse micul dejun \n pat. Se ridic` \n capul oaselor, cu ochii pe
jum`tate \nchi[i.
– N-ar fi trebuit s` te deranjezi.
– |mi place s` te r`sf`].
– Nu cred c` pot s` m`nânc oul, spuse ea, sim]indu-se sfâr[it`.
– Nu-]i face probleme, o lini[ti el, ridicând cupa pentru ou de
culoare ro[ie. F`cea parte dintr-un serviciu de [ase pe care-l primiser`
cadou de la m`tu[a Maud.
– Ai dormit, Gerald? \ntreb` ea, v`zându-i cearc`nele \ntunecate.
– Nu prea.
– Nici eu. Ce pereche facem!
– Am fost un b`d`ran azi noapte.
– S` nu mai vorbim despre asta.
– }i-ai adus aminte c` azi e sâmb`t`?
– A, da, ce bine!, se \ntinse ea, \ncercând s` arate entuziast`.
– George [i Esme.
– Ai acceptat din partea amândurora? Uitasem.
– Da. Au fost foarte \ncânta]i. Nu ies prea mult \n ora[. Au un copil
[i Esme e \ns`rcinat` cu al doilea.
– De-abia a[tept s`-i v`d.
Dac` urm`toarele lor conversa]ii vor fi la fel de pline de via]` ca
asta, orice altceva va fi o adev`rat` \ncântare. George lucreaz` ca
supraveghetor \n Consiliul Borough. Are o locuin]` de vacan]` \n
Willesden [i e dovada vie a faptului c` un lup poate s`-[i schimbe
blana.
– Va fi frumos, spuse ea, \ncercând s` se scuture de starea
nepl`cut` care o cuprinsese. {tia c` se va vorbi despre scutece [i
despre copii, dar voia s` mearg`. Era ceva real. Cauzele certei lor
erau lucruri abstracte. {i Paget era prea artificial, dac` st`tea s` se
gândeasc` mai bine. Fiecare avea o imagine public` acolo [i n-aveai
timp s` afli ce se ascunde sub aceast` fa]ad`. Chiar [i Ian vorbea
foarte rar despre familie. A[a cum spunea destul de des, trebuie s`
le ]ii separate.
72 JANE WALLACE

– Crezi c` sunt schimbat`? \ntreb` ea, diferit` de cum eram când


ne-am c`s`torit?
– Ai o \nf`]i[are câteodat` care m` face s` m` \nfurii. Trebuie s`-mi
amintesc atunci c`, sub acea \nf`[i[are, te mai afli \nc` tu.
– Da, sunt acolo. Ia tava, dragule. M` voi ridica din pat [i m` voi
\mbr`ca [i dup`-amiaz` vom merge s` cump`r`m cadouri pentru
copii, cei de din`untru [i cei de afar`.
– Cum adic`?
– Ceva bun de mâncare pentru Esme.
Devenise deodat` vechiul Gerald. Lu` tava, apoi d`du drumul la
ap` \n cad`, o duse \n bra]e pân` \n baie [i o puse \n cad`.
– Vrei s` te sp`l pe spate?
– Da, te rog.
|l l`s` s-o spele mult timp. Mai târziu, \mbr`cat` [i machiat`, \l
chem` \n dormitor.
– Adu-mi, te rog, haina ta. Ai un nasture pe punctul s` cad`.
– Bine, draga mea.
Totul p`rea s` fie bine din nou.
Dar familia Heslop o \ntrist`. |nghesui]i \n cabana lor micu]`,
reprezentau tot ce o speria [i de care fugea: \mprejurimi jalnice, lips`
de bani. {tia c` n-ar fi trebuit s` poarte costumul scump [i pantofii
italiene[ti. N-ar fi terbuit ca, din exces de generozitate, s`-i cumpere
lui Esme o pereche de m`nu[i fine, pe care nu va avea niciodat` ocazia
s` le poarte. Nu l`s` s` se vad` \n timpul vizitei, ascunse sentimentul
de grea]`, dar Gerald era con[tient de ce se \ntâmpla. Putea s`-[i dea
seama dup` veselia lui for]at` [i dup` glumele proaste pe care le
spunea.
Fu o vizit` prea lung`. Trebuia s` asculte toate pove[tile lui Esme
despre Grupul ei de sprijin [i pe cele ale lui George despre debutul
lui, cu o mic` scenet`, \n societatea dramatic`. Apoi, merser` la etaj,
unde micul George f`cea baie cu ra]ele de plastic. Când r`maser`
singure, Esme \i spuse, cu v`dit` invidie:
– Cred c` ai o slujb` grozav`, Peggy, George mi-a povestit despre
c`l`toria pe care ai f`cut-o cu [eful t`u.
PRE}UL SUCCESULUI 73

– Da, e destul de bine… \ncepu Peggy, apoi se opri, v`zând c`


femeia n-o asculta, ci \[i striga so]ul:
– |]i vine s` crezi, George, pân` la urm` l-a luat pe Jumbo cu el!
– Pariez c` ]i-ar pl`cea s` schimbi locul cu Peggy! spuse George, ca
[i cum i-ar fi venit brusc ideea c`, pentru Esme, copiii s-ar putea s` nu
fie totul pe lume.
– S` schimb locul?, r`spunse ea, privindu-[i so]ul de parc` s-ar fi
\ndoit de s`n`tatea lui mintal`. Nu, mul]umesc! Stinse lumina,
aprinzând o veioz`. Nici nu [ti]i ce lucruri importante afl`m la clinic`!
Pentru copii, cei mai importan]i ani sunt primii cinci. Deci, continu`
ea, aplecându-se [i \nvelind copilul, nici nu m` gândesc!
Mâncarea avea gust de scutec ud, iar Gerald nu mai [tia ce glume
s` mai fac`.
– Sunt prin[i \n curs`, spuse ea \n drum spre cas`. Ai v`zut? Pur [i
simplu \ncol]i]i. Poate c` acum nu-[i dau seama, dar vie]ile lor vor fi o
lupt` permanent` s` g`seasc` bani pentru haine, vacan]e, [coal`…
Vor fi \nfrân]i \nainte s` \mplineasc` treizeci de ani. Po]i s`-]i dai seama
unde vor ajunge. Esme va deveni gras` [i neglijent`, iar George va
sl`bi [i va avea tot timpul o figur` cenu[ie…
Gerald nu spuse nici un cuvânt.
– Nici ]ie nu ]i-a pl`cut, continu` ea.
– Cred c`, pentru o fat` de[teapt`, uneori po]i fi de-a dreptul stupid`.
Peggy t`cu, mu[cându-[i buzele ca s`-[i re]in` cuvintele de pe
vârful limbii. Nu fusese un week-end reu[it. {i mai era [i noaptea tre-
cut`. Nu se \ntâmpl` ca, \n fiecare zi, so]ul s`-]i \ntoarc` spatele. Nu
mai plânse, dar durerea din piept era aceea[i ca cea de ieri.
Când ajunser` \n apartament, el spuse:
– De fapt, \i \nvidiez pe Esme [i pe George.
– Nu, nu-i adev`rat, dragul meu, cl`tin` ea din cap, zâmbind.
– Nu m` crezi niciodat`, nu-i a[a? \ntreb` el.
Capitolul 7
|[i spuser` la revedere \n diminea]a urm`toare de parc` dragostea
lor era o coard` care amenin]a s` le scape printre degete.
– Vom avea grij`, spuse ea, nu vrem ca aceast` c`s`torie s` e[ueze
ca multe altele. Vom fi aten]i, nu-i a[a?
– Da, draga mea, e ceva prea pre]ios ca s-o pierdem.
Aceast` privire din ochii lui era dragoste, nu?
Coborâr` sc`rile \mpreun` [i se ]inur` de mân` pân` la sta]ia de
autobuz.
|n drum spre serviciu, Gerald era mul]umit c` avea timp de
gândire. Automat, de ridic` de pe scaun ca s` cedeze locul unei femei
\n vârst`, cu o figur` obosit`. Machiajul ei era prea pronun]at,
sco]ându-i \n eviden]` ridurile. Se gândi c`, pentru o femeie,
\naintarea \n vârst` e mai grea decât pentru un b`rbat. P`rea c` Peggy
\nc` nu era con[tient` de acest lucru [i asta era ceva bun.
Se sprijini de bar`, con[tient de cuta dintre sprâncene. Se sim]ea
mai b`trân. Oare devenise speriat, ar]`gos \nainte de vreme, iritabil?
Nu [tii niciodat` ce impresie la[i asupra celor din jur, cu atât mai mult
asupra so]iei tale. Oare \l vedea ca o piedic` \n calea ei, o grij` \n plus?
Oare \i p`sa \ntr-adev`r de el? O vedea ca pe o femeie cu trei fe]e: cea
luminoas` de diminea]`, cea obosit` de seara [i cea sexy, când
\nchidea ochii. O prefera pe ultima.
Undeva la mijloc se afla femeia cu aer distrat, tot timpul preocu-
pat`. De exemplu, verificarea de conturi pe care o f`cuse iarna trecut`.
PRE}UL SUCCESULUI 75

Nu-l \ntrebase nici m`car o singur` dat` ce-l preocup`, pân` ce nu


glumise el, spunând c` gata, nu mai rezist`, trebuie s` renun]e.
– La ce s` renun]i? \ntrebase ea.
– Un agent de publicitate se a[teapt` s`-i verific conturile gratis.
– N-ar trebui s`-i la[i pe ceilal]i s` profite de tine. Ar fi fost bine s`
conveni]i asupra unei sume de la \nceput.
Asta fusese tot. Cei care aveau \ncredere \n natura uman` [i
luau \n derâdere puterea banilor erau ni[te pro[ti. Era nevoit d`
recunoasc`: Peggy avea dreptate când spunea c` venitul ei e ]inut
la un nivel inferior de el. Tat`l ei cel foarte ocupat o instruise
bine.
Cu toate acestea, era nevoit s` spun` c` era mândru de ea, de
puterea ei de munc`, de frumoasele ei picioare [i de gâtul mândru, de
flerul pentru haine. Era mai mult decât norocos. |n ea ardea un foc de
nestins. Acum e timpul, \i spunea mereu, acum e timpul s` \ncerci,
acum când e[ti tân`r [i plin de energie. Focul se va stinge destul de
curând.
Tot ce f`cea ea era f`cut cu minu]iozitate. Când reu[ea s` uite de
afurisitul de magazin, era extraordinar` \n pat.
Autobuzul lu` o curb` strâns`, iar el c`lc` pe piciorul femeii.
– Hei, fii atent, strig` ea, privindu-l peste ochelari.
|ntreaga ras` feminin` era \mpotriva lui. Nu se mira. Nu reu[ea
decât s` gre[easc`. Nu avea nici un rost s` cread` c` dragostea f`cea
lumea s` se \nvârt`, Peg \i ar`tase c` se \n[ela.
– Uit`-te la George [i la Esme, spusese ea. Gânde[te-te la mama ta.
Când o f`cuse, \n minte \i venise imaginea femeii vesele care
obi[nuia s` se joace cu el când era mic. Unde disp`ruse?
Când ajunse la birou, \l \ntreb` pe Jones, [eful lui direct:
– Crezi c` pot s` vorbesc pentru câteva clipe cu Marele {ef?
– Vrei s`-]i dai demisia?
– Nu, vreau s` plec \ntr-un safari [i speram c`-mi va da [ase luni
concediu f`r` plat`.
– Bine, bine, glume]ule, o s`-i vorbesc când m` voi duce s`-i dau
po[ta. Dar ai grij`, e greu s` g`se[ti ceva de lucru \n zilele noastre.
O or` mai târziu, \ntorcându-se de la [ef, Jones \i spuse:
76 JANE WALLACE

– Du-te, a \ntins covorul ro[u doar pentru tine.


– Da, Gerald, \l primi domnul Scott-Smith de la u[`, cu un aer
pu]in mirat.
Era un b`rbat robust, cu o figur` comun`, dar de o inteligen]`
deosebit`. {i vocea te p`c`lea, u[or [ov`ielnic`, dar nu trebuia s` te
la[i \n[elat.
– Stai jos, te rog, continu` el.
– Mul]umesc.
Gerald hot`r\ s` intre direct \n subiect.
– {ti]i c` sunt c`s`torit de aproape un an?
– Da. Vrei s`-mi spui c` familia voastr` e pe punctul de a se
m`ri?
– Nu, nu \nc`, dar nu se [tie niciodat`. Numai c` am \nceput s`
discut`m aceast` problem`, eu cu so]ia mea. M` \ntreb care e pozi]ia
mea \n cadrul firmei.
– Ei, v`d c` sunte]i prev`z`tori. Am auzit despre sarcini planificate
dar… e ideea so]iei tale?
– O, nu… dar ea are o slujb` destul de bun`…
– Mai bun` decât a ta?
– Pe termen lung, nu. Dar m` \ntrebam dac` exist` vreo [ans` de
avansare pentru mine. A devenit… important pentru mine s` [tiu
acest lucru.
– Acele doamne care, manifestând pentru feminism, se leag` de
garduri, trebuie s` dea socoteal` pentru destul de multe lucruri.
– Da, competi]ia a devenit destul de intens`.
– Gerald, ai venit la noi cu cele mai bune recomad`ri de la
universitate. Desigur, [tiindu-l pe tat`l t`u, te-am supravegheat de
aproape.
El d`du din cap aprobator, sperând c` ar`ta recunosc`tor.
– De când ai venit aici, ne-am schimbat procedura de selec]ie. E
mult mai liberal`.
– Da.
– Tat`l t`u a fost un tip grozav.
Mii de mul]umiri, se gândi Gerald. Ce s`-]i spun, tat`l meu,
grozavul.
PRE}UL SUCCESULUI 77

– Dar, dac` vrei s` fac o analogie, pozi]ia ta aici seam`n` cu


cre[terea unui copac. Nu po]i s` gr`be[ti cre[terea pentru c` vei sl`bi
r`d`cinile. E[ti o investi]ie bun` pentru noi. Sunt sigur c` vei deveni
un membru de seam` al consiliului.
– Mul]umesc, r`spunse Gerald. „Voi ajunge cum spui când voi
avea barba lung` pân` la genunchi”, \[i spuse el \n gând.
– V`d c` e[ti \ngrijorat \n continuare.
– Nu, doar ner`bd`tor.
– Dac` sim]i c` slujba nu ]i se potrive[te, nu te oblig`m s` r`mâi
la noi.
– Nu, nu-i asta.
– Cu ce se ocup` so]ia ta?
– Se pare c` face o treab` foarte bun` conducând Paget.
– Paget?
– „Magazinul cu M mare”. „Un mod de via]`”. Oricum, asta spun
reclamele lor.
– A, da, acum [tiu. {i so]ia mea e o client` fidel`. Te rog s` nu m`
\n]elegi gre[it, dar acest gen de slujb` nu se compar` cu prestigiul [i
siguran]a oferite de banca noastr`. Averi [i reputa]ii sunt construite [i
distruse acolo cu rapiditatea luminii.
– Sunt de acord.
– V`d c` e[ti. Din ce \n]eleg eu, problema e fixitatea scalei de
salarizare. Nu pot s` fac nimic din acest punct de vedere. Las`-m` s`
m` gândesc…
R`mase a[a câteva clipe, cu b`rbia \n palm`, privind la
Gerald sau, mai degrab`, privindu-l o clip` apoi, foarte rapid,
mutându-[i privirea. |n cele din urm`, d`du din cap, apoi se
\ntoarse spre el:
– Crezi c` po]i s` prezin]i banca noastr` \n mediile de
afaceri?
„Dac` via]a mea social` se reduce la George [i Esme [i la cei câ]iva
pe care-i \ntâlnesc la bar, nu prea cred”.
– Din nefericire, nu fac parte din nici un club.
Nu voia s` spun` c`, la salariul lui, \i era practic imposibil.
78 JANE WALLACE

– Aici trebuie s` ne ajut`m de cuno[tin]e. Unde ai f`cut liceul?


– La Workington Grammar.
– Ah, Workington, suspin` Scott-Smith. „Cuno[tin]e”… e unul
dintre cele mai importante cuvinte din limba noastr`. P`rea c` nu [tia
prea multe despre acest liceu.
– O s` v`d ce pot s` fac… spuse Gerald, \ncercând s` arate ca [i
cum ar fi avut ni[te a[i \n mânec`.
– Da, a[a s` faci… |mi pare bine c` am stat de vorb`. |mi doresc
de mult timp s` v` invit la un sherry, dar so]ia mea e atât de preocu-
pat` de operele de caritate, \ncât casa noastr` nu e niciodat` goal`…
Acum, te rog s` m` scuzi, am de dat câteva telefoane…
Gerald sim]ea c` aceast` discu]ie nu-l ajutase cu nimic.
– Mul]umesc oricum, domnule Scott-Smith. Sper c` nu v-am irosit
prea mult timp.
– Deloc. |ntotdeauna \mi pare bine dac` pot s` fiu de ajutor.
B`trânul Scott-Smith deja \ncepuse s` studieze o list` de pe
birou.
– Ei, \ntreb` Jones când \l v`zu intrând \n birou, a fost de acord s`
pleci la safari?
– Ce safari? Oh! Da, \mi d` [i doi elefan]i [i opt fecioare s` m`
protejeze. Una pentru fiecare zi a s`pt`mânii.
– Nu sunt decât…
– Iar pentru duminic` dou`.
Se duse la biroul lui, pref`cându-se ocupat. Cuno[tin]e? Cine?
Charlie de la bar? Oare ar fi bine dac` ar câ[tiga la loterie? Nu, n-ar fi
putut s`-l impresioneze pe Scott-Smith, el nu crede decât \n banii
mo[teni]i. Tot ce reu[ise cu aceast` discu]ie era s` dea impresia unui
b`rbat slab, umilit de ambi]ia so]iei.
Dup`-amiaz`, când lucra la dosarul domnului Pinwhistle, \i veni
ideea salvatoare. Se lega de ceva ce auzise la prânz. B`rba]ii
discutaser` despre ac]iunile Crapps, care ar putea cre[te foarte mult.
– E riscant, spusese Gerald, nici nu m-a[ gândi s` m` apropii
de ele.
– S` ne gândim la altceva, intervenise Foxy Thomson. E o [ans`
pentru un b`rbat plin de bani, care vrea s` se simt` bine.
PRE}UL SUCCESULUI 79

– Da, dac` a[ cump`ra eu, ar sc`dea imediat, glumise Gerald.


Banul la ban trage.
Acum, cu dosarul domnului Pinwhistle \n mân`, \[i d`du seama
c` era incomplet. Lipseau ni[te date, dar i se spusese c` nu-i nici o
grab`. Domnul Pinwhistle era un domn \n vârst`, care fusese foarte
bogat de la \nceput, dar care primise de curând mo[tenire cincizeci
de mii de lire de la un v`r [i mai \n vârst`. L`sase totul \n grija b`ncii
lor [i ajunsese responsabilitatea lui Gerald. Când primise aceast`
misiune, Jones spusese despre el c` e preferatul b`trânului Scott-
Smith.
Gerald \[i aduse aminte c` acest client avea o pasiune pentru
fluturii de noapte. C`l`torise prin toat` lumea \n c`utare de specii rare
[i, de[i nu ar`ta un interes foarte mare pentru bani, era \ntotdeauna
gata s` cheltuie sume imense pentru pasiunea lui.
Un astfel de b`rbat [i-ar putea foarte bine permite s` investeasc`
ni[te bani \n ac]iunile Crapps. Aceasta era ideea care-i venise. Gerald
se sprijini de sp`tarul scaunului, [tergându-[i palmele transpirate cu
batista. Nu se mira c` transpirase. Ideea, \n \ndr`zneala ei, era
\mpotriva propriilor instincte. El era grijuliu, respecta banii clien]ilor,
chiar ]inea la ei. Era practic imposibil. Cu toate acestea, n-ar fi r`u s`
urm`reasc` de aproape ce se \ntâmpl` cu ac]iunile Crapps.
Aceste ac]iuni continuau s` creasc`. |n fiecare zi, Gerald se \ntreba
ce ar face domnul Pinwhistle dac` [i-ar investi banii \n ac]iunile
Crapps. Oricum, acesta nu avea nevoie de al]i bani, avea destui. Dar,
poate \i place s` joace la noroc. Pân` la urm`, str`b`tea \ntreaga lume
\n c`utarea fluturilor de noapte [i-i spusese c` aprecia cel mai mult
aventura c`l`toriei, s` nu [tii ce vei g`si.
|n a treia zi, \l \ntreb` pe Jones:
– Ce crezi despre Crapps?
– |ntr-un cuvânt: „surprinz`tor”. Jones nu se l`sa niciodat`
surprins. Cred c`, dac` ai avea bani, ar fi o adev`rat` nebunie s` nu
investe[ti \n ele. Sunt foarte stabile.
– Tu ai cump`ra?
– Da, dac` a[ avea bani. Numai c` nici un angajat de la aceast`
banc` nu are suficien]i bani s` investeasc`. Nu-i o ironie?
80 JANE WALLACE

|n a patra zi, Gerald cump`r` ac]iuni \n numele domnului


Pinwhistle, iar restul lunii nu mai reu[i s` doarm` sau s` m`nânce.
Peggy era \ngrijorat` pentru el.
– Sper c` nu te-ai \mboln`vit. Ar`]i ciudat.
– Probabil c` e un virus. O s`-mi revin foarte repede.
– E[ti sigur? Nu-mi place s` te v`d atât de palid.
– Nu credeam c`-]i pas`, spuse el, \ncercând s` nu arate prea
vis`tor.
– Desigur c`-mi pas`, zâmbi ea, s`rutându-l. Voiam s`-]i spun ceva,
Gerald.
– Spune, nu te mu[c.
– E ceva grozav. Am avut o idee minunat` [i Ian a pus-o \n practic`.
M-a costat câteva nop]i nedormite, dar a mers bine.
A[adar [i ea avusese ni[te nop]i nedormite?
– Spune-mi tot.
– E[ti sigur?
– Prefer s` fii sincer` cu mine.
– E un proces de coordonare.
El o privi f`r` s` spun` nimic.
– Vezi! }i-am spus adev`rul. Ei, e \n felul urm`tor. Toat` marfa va
fi a[ezat` pe culori a[a c`, dac` o cump`r`toare alege o fust`, va c`uta
ceva asortat: un pulover, o hain`… Ian crede c` e cea mai bun` idee
pe care am avut-o.
– Sun` bine, spuse el, \ncercând s` se arate interesat. Cu toate
acestea, nu va fi plictisitor? F`r` accidente?
– Va fi o u[urare. Vom vedea mai pu]ine femei prost \mbr`cate.
– Gre[eala e omeneasc`…
– N-ai \n]eles bine. Vor exista ni[te reguli. Nimic nu e un accident,
chiar dac` a[a pare. Oricum, Ian va organiza un ghi[eu cu sfaturi pen-
tru potrivirea hainelor. Dac` un client alege o hain`, imediat va afla ce
se potrive[te cu ea.
– Fascinant.
|ntotdeauna era uimit de ce mai inventau oamenii ca s` scoat` bani
de la al]i oameni.
PRE}UL SUCCESULUI 81

– Nu te strâmba.
– Nu m` strâmb. Sunt pierdut \n admira]ie.
– Ian e atât de mul]umit \ncât d` o petrecere la Gingham Room,
unul dintre noile restaurante. E un eveniment dublu. Deschiderea
magazinului [i lansarea ideii mele. E invitat` [i presa. Toat` lumea va
fi prezent`. Vrei s` vii?
– Voi veni [i eu.
Gerald sim]ea c`, de când investise banii, devenise o alt` persoan`.
Putea s` se dovedeasc` [i un adev`rat sus]in`tor al so]iei lui. Se
surprinse c` spune:
– Poate c` \ntâlnesc pe cineva folositor. {tii ce importante sunt
cuno[tin]ele.
|ntre timp, era nevoit s` suporte propria stare de nelini[te. Uneori
aproape se calma, pentru c` ac]iunile aveau o evolu]ie exemplar`.
Trecerea fiec`rei zile \nsemna cre[terea profitului pentru domnul
Pinwhistle. |n ziua \n care scrise \n coloana cu cifrele profitului un
num`r cu patru cifre, \n loc de trei, hot`r\ s` nu se mai \ngrijoreze.
Domnul Pinwhistle putea s`-[i cumpere cu ace[ti bani o mul]ime de
fluturi.
|n curând, va vinde. Mai a[teapt` doar câteva zile. Atunci \i va
spune lui Jones, care se ocupa de toate tranzac]iile, ce a f`cut. Va fi o
mare surpriz` pentru el. Abia a[tepta s`-i vad` figura lui Scott-Smith.
Poate c`, dac` va vedea ce profit i-a adus unuia dintre cei mai buni
clien]i ai firmei, va hot`r\ c` poate s`-i acorde o m`rire de salariu.
Petrecerea era, a[a cum se a[tepta, ca o cas` de nebuni, toat`
lumea ]ipa, râdea, vorbea. Peggy ar`ta minunat. |i spusese acest lucru
\nainte de a pleca de acas`. Picioarele ei ar`tau mai lungi, mai sub]iri,
p`rul era mai scurt [i mai \nchis la culoare. St`tuse dou` ore la coafor,
iar machiajul \i luase o or`. Era minunat`. |i spusese asta de trei ori.
F`r` \ndoial`, era atrac]ia serii. El fu nevoit s` se retrag` \n fa]a
gloriei ei. Toat` lumea \i spunea „so]ul lui Peggy”, când se hot`rau
s`-i vorbeasc`. Se sim]ea de parc` toat` via]a lui avusese dou` alegeri
foarte bune: s` se ocupe de dosarul domnului Pinwhistle [i s-o ia pe
Peggy de so]ie.
Ian radia.
82 JANE WALLACE

– Ah, so]ul! spuse el când \l v`zu pe Gerald, apoi \l lu` deoparte.


Cum merg lucrurile? Te sim]i neglijat? Spune-mi, cum ai reu[it s` te
c`s`tore[ti cu o femeie atât de de[teapt`? Cum merg lucrurile la
serviciu?
– Destul de bine, am f`cut o achizi]ie bun` pentru unul dintre
clien]i. Mi-ar fi pl`cut s` fie pentru mine.
– Foarte bine din partea ta. Când voi avea nevoie s` fac vreo
investi]ie, o s` te caut. Dumnezeu [tie când se va \ntâmpla. Hei, Slater!
strig` el dup` un b`rbat care se \ndep`rta. Mi-a f`cut pl`cere s` te v`d.
Ai grij` s` nu te \nverze[ti de invidie!
Ian se \ndep`rt` repede. Gerald o z`ri pe Leonie, care se apropia
de el. Femeia ar`ta foarte bine.
– Bun`, Gerald, spuse ea cu vocea ei grav`. Nu m` a[teptam s` te
v`d \n circul `sta.
– Dac` nu po]i s`-i \nvingi, e mai bine s` li te al`turi. Ce mai face
amicul meu Justin?
– E \nc` \n plin proces de cugetare. N-a ajuns la rezultatul dorit.
– Cine a ajuns?
Leonie era atât de relaxant`, atât de pl`cut`, \ncât starea de
\ncordare \l p`r`si.
– Conteaz` s` \ncerci. Cei de aici nu par s` \ncerce.
– Poate c` nu, dar orice fac pare s`-i duc` la epuizare. Uneori, când
Peg ajunge acas`…
– Te sim]i neglijat? \ntreb` ea,privindu-l cu aten]ie.
– Nu… [i eu sunt destul de ocupat.
– {i care e problema? La noi \n familie, din fericire, doar unul \[i
vâneaz` propria coad`.
– Nu, ne descurc`m destul de bine.
Chiar dac` se oferea s`-l consoleze, el nu voia s`-i plâng` pe um`r.
– E un lucru bun…privirea ei \l fixa din nou. Gerald, [opti ea cu
sub\n]eles, de ce nu faci o gre[eal` voit`?

***
PRE}UL SUCCESULUI 83

Seara se \ncheie cu o cin` select` \n unul dintre separeurile de la


Gingham Room, dup` ce „tot proletariatul”, cum spunea Ian, plecase.
Cu toate acestea, avusese grij` s` invite [i fotografi de pres`, un
reporter de la o revist` care voia s` fac` un articol despre Peggy [i
câ]iva clien]i importan]i. {i pe Gerald. Pentru acesta, singura solu]ie
pentru a suporta restul serii fu s` se \mbete pu]in, lucru foarte simplu
cu toat` b`utura din jur.
– O s`-]i fie dor de Peggy, spuse Ian aproape de sfâr[itul petrecerii,
aplecându-se spre el peste mas`.
– S`-mi fie dor de ea, nu \n]elese Gerald, de ce?
– Cum, \nc` nu ]i-a spus? Va merge s`pt`mâna urm`toare \ntr-o
c`l`torie de afaceri \n Italia. De data asta se va duce singur`. A stabilit
cu firma Pinelli din Milano de s`pt`mâna trecut`.
Gerald \[i ridic` palmele spre fa]`. Se sim]ea rece, ca un cub mare
de ghea]`.
– Uite ce-i, amice, murmur` Ian, privindu-l cu ochii umezi,
probabil de la b`utur`. Nu da vina pe mine. Ai grij` la alte pericole.
So]ia ta e ca o bomb`… nu retrag ce-am spus, so]ia ta e „Bomba”, cu
B mare. Dup` ziua de azi, va ajunge pe prima pagin` a tuturor ziarelor.
E vedet`. Dar [i tu profi]i, nu-i a[a? |mpreun`, la bine [i la r`u!
Ceva explod` din direc]ia lui Gerald. Un cuvânt. Un cuvânt urât.
Din fericire, un hohot de râs din cel`lalt cap`t al s`lii \l acoperi. Erau
doamne de fa]`. Privi \n jur. Leonie, de exemplu. Ochii ei p`reau
adânci, \ntuneca]i [i tri[ti.
– Bun`, spuse el, ridicând paharul spre ea.
Femeia \l privi peste mese.
– Bun`.
Da, \n privirea ei era triste]e. Ea de ce e trist`?
Capitolul 8
Discutar` cu calm. El o \ntreb` de ce nu-i spusese mai de mult c`
va pleca, iar ea r`spunse c` n-a fost sigur` [i, oricum, nu-i pl`cea ideea
c`-l va \ntrista [i nu-i pl`cea c` va fi atât de departe de el.
– Peg, n-o s`-]i stau \n cale, spuse el. Sunt mândru de tine. Atâta
timp cât vei fi sincer` cu mine [i nu va mai trebui s`-mi spun` o astfel
de veste nemernicul de Goodchild, totul va fi bine.
Fuseser` foarte civiliza]i, ca ni[te adul]i. C`snicia lor p`rea una
minunat`.
Adev`rul era c` Gerald se sim]ea destul de bine datorit` investi]iei
f`cute. |[i spunea c`, \n curând, era posibil s` fie [i el trimis cu afaceri
\n Italia. Era amuzat de preg`tirile ei gr`bite, de indica]iile am`nun]ite
pe care i le d`dea, de la golirea gunoiului [i pân` la cump`rarea
laptelui.
Nu-i pl`cea rochia ei, f`cut` s`-i impresioneze pe italieni, atât de
sexy. |l f`cea s` se gândeasc` la o c`ma[` de noapte, penumbr` [i la
paturile rotunde pe care Peggy le dorise \naite de c`s`torie.
Pe aeroport, a[teptând \mbarcarea, ea se \ntoarse [i-l privi \n ochi.
– Dragul meu, vreau s` faci ceva pentru mine cât timp sunt plecat`.
– Da, [tiu, ai l`sat note \mpr`[tiate prin toat` casa. Chiar [i \n baie.
– E vorba despre ceva care ne prive[te pe amândoi. {tii c`, datorit`
banilor pe care-i aduc \n cas`, avem un surplus financiar [i va fi un
bonus [i pentru aceast` c`l`torie… Cred c` e timpul s` ne mut`m
\ntr-o cas` nou`.
PRE}UL SUCCESULUI 85

El aprob` cu un semn din cap. Discutaser` deja despre aceast` problem`.


– Am f`cut o list` cu agen]iile imobiliare pe care mi le-a recoman-
dat Ian, [tiu c` nu ]i-am spus, dar am \nsemnat ni[te propriet`]i \n
Chelsea, care mi se par foarte potrivite. Trebuie s` fie Chelsea.
– E foarte scump.
– E singurul loc potrivit. Adresa potrivit` e important` pentru carier`.
Vezi, e acest articol pe care Maggie Baxter \l scrie despre mine…
– {i vrei s` fii fotografiat` \n fa]a unui [emineu de marmur` neagr`,
cu un dul`u bine hr`nit care s` doarm` lâng` tine…
– Da, fundalul e important, râse ea.
Gerald ar fi dorit s` aib` mai mult timp la dispozi]ie, ca s` fie sigur
de investi]ia de care depindea viitorul lui, s` vad` reac]ia pe care o va
avea Scott-Smith…
– Nu m` privi atât de speriat. Figura ei, sub p`l`ria ridicol de mare,
p`rea seduc`toare.
– |mi pare r`u, draga mea.
– Credeam c` vei fi mul]umit. Apartamentul nu era decât ceva
temporar.
– Sunt mul]umit. Dar… Chelsea e un pic cam mult. Prea [ic, prea
b`t`tor la ochi.
– Ce se \ntâmpl`? Ai devenit un pustnic?… S-a auzit cumva
anun]ul de plecare?
– Nu, mai e destul timp.
St`teau pe o banchet`, iar el \i lu` mâna, hot`rându-se c` trebuie
s` fie sincer.
– A[ fi fost mai fericit dac` am fi g`sit ceva pe care s`-l pot pl`ti cu
salariul meu… doar cu salariul meu. Nu se [tie niciodat`, poate vrei
s` renun]i la serviciu, s` faci copii… atunci ne-am trezi cu o cas` pe
care nu ne-am mai permite-o. Adu-]i aminte, familia Goodchild e altfel.
Leonie are banii ei.
– {i eu am banii mei, spuse ea repede, vizibil deranjat`. Nu fi atât
de pesimist, pentru numele lui Dumnezeu. Ar fi o gre[eal` din partea
mea s` renun] la slujb` tocmai acum, când sunt pe creasta valului.
– Când va fi timpul potrivit?
– Când voi dori eu. {i când vei câ[tiga suficien]i bani. Seara trecut`
\mi spuneai c` e[ti pe drumul cel bun.
86 JANE WALLACE

Gre[ise când \i spusese a[a ceva. {tiuse de atunci. Numai c` era atât
de seduc`toare, iar el voia atât de mult s`-i fie pe plac…Fusese o
noapte pe cinste. Mai târziu, când st`tea \n pat, privind tavanul, \[i
d`duse seama c` nu voia decât s-o impresioneze…
– Dumnezeule, am luat scrisorile pentru cump`r`torul din
Milano? Ian spunea c` italienii nu cred decât ce v`d scris, negru pe
alb… spuse ea, \ncepând s` caute \n po[et`.
Vorbea singur`, nu vorbea cu el. Era marea lor problem`: erau atât
de des pe lungimi de und` diferite… Nici nu trebuia s` plece \n Italia
ca s` fie la multe mile distan]`.
Oare \i spusese prea mult? Men]ionase numele Pinwhistle sau
Crapps? Era chinuit de teama supersti]ioas` c` acest lucru poate s`-i
influen]eze norocul. Ea \i vorbise despre ideea ei cu coordonarea
culorilor atât de mult, \ncât \[i sim]ise capul \nvârtindu-se. Acest lucru
se \ntâmpla când st`teau \ntin[i, când ar fi trebuit s` se relaxeze, s` fie
apropia]i, s`-[i spun` lucruri foarte importante. Culorile din povestea
ei \ncepuser` s`-l ame]easc`… Nu, nu credea c` i-a dat vreun nume.
– A[adar, cu acest surplus de bani… a, da, am pus-o \n buzunarul
din stânga… da… putem s` ne vedem de drumul nostru, s` ne
cump`r`m o cas` adev`rat`.
– |nc` nu s-a \ntâmplat nimic palpabil… Nu vreau s`-]i faci
speran]e \nainte s` fie sigur…
– E[ti prea modest. Asta e problema ta, te subestimezi. }i-am spus
\ntotdeauna c` \n aceast` jungl` lumea te judec` dup` ce ai… e trist,
dar e adev`rat.
– S-a anun]at zborul t`u, tres`ri el, apoi \i lu` bagajul \ntr-o mân`
[i o prinse de bra]. Când o auzea vorbind a[a, \[i dorea s`-i ridice v`lul
care \i acoperea adev`rata fa]`. O privi, admirându-i ochii str`lucitori.
El ura desp`r]irile, dar avea impresia c` ea se bucura c` pleac`.
– S` nu te \ndr`goste[ti de vreun milanez, glumi el. Am auzit c`
sunt foarte atr`g`tori.
– Nu te \ngrijora. Probabil c` sunt scunzi, \ndesa]i [i au câte zece copii.
– {i dac` arat` ca Mastroiani?
– N-am eu un asemenea noroc! Ai grij` de tine, dragule. G`te[te-]i
ceva bun.
Ochii ei alunecau cu ner`bdare spre ceilal]i pasageri. Se sim]ea
deja una dintre ei.
PRE}UL SUCCESULUI 87

– Când te \ntorci, o s`-]i preg`tesc spaghete.


– Te rog, nu uita s` vizitezi casele acelea! Nu l`sa totul \n grija
so]iei, râse ea, privindu-l de sub p`l`ria ca o ciuperc`.
– Bine, bine…
O s`rut`, apoi o \ndep`rt` de el, ca s-o vad` mai bine.
– Ciao! Sper c` \nseamn` „pe curând” [i nu „drum bun”.
Râsul ei \l \nso]i pân` la ie[irea de pe aeroport.
Apartamentul p`rea atât de posomorât f`r` ea. C`ut` prin dulapuri
ceva de mâncare, alese o conserv` de fasole, pr`ji un ou [i-l puse peste
fasolea rece. Ar`ta ridicol, ca [i cum ar fi fost un ou \ntr-un cuib.
Probabil c` Peggy se preg`tea s` ia masa \ntr-un restaurant luxos, cu
un b`rbat care ar`ta ca Mastroiani.
Mânat de un implus, d`du telefon la agen]iile imobiliare [i aranj`
s` vad` casele alese de ea. |l va ajuta s`-[i umple dup`-amiezile. Zilele
de duminic` erau goale, \n afar` de cazul \n care doreai s` hr`ne[ti
porumbeii din Trafalgar Square. Ceilal]i b`rba]i probabil c` se sim]eau
bine cu iubitele sau cu so]iile lor, iubind femei obi[nuite, care nu
aveau alt` ambi]ie decât s`-[i fac` so]ul fericit.
– Hei, \[i spuse el cu voce tare, n-ai [ti ce s` faci cu o femeie
obi[nuit`.
Casele fur` la \n`l]imea a[tept`rilor. Erau adev`rate fundaluri pen-
tru o via]` de vis, cu lungi coridoare, cu dormitoare strâmte [i cochete
[i gr`dini potrivite pentru coperta unei reviste.
– Ce bine c` a]i ap`rut, spuse tân`rul agent imobiliar, care p`rea
replica mai tân`r` [i f`r` succes a lui Ian Goodchild. Nu-mi pot
permite s` ratez o vânzare, continu` el, zâmbind.
– O s` v` anun] la ce concluzie am ajuns. So]ia mea e \ntr-o
c`l`torie de afaceri \n Italia, a[a c` ne vom hot`r\ când se va \ntoarce.
Tân`rul agent p`rea mai degrab` dezam`git decât impresionat.
Poate c` avea o so]ie [i trei copii care \l vor \nveseli când va ajunge
acas`.
Duminica era mohorât`. Nu se hot`ra ce s` fac`. Probabil c`
George [i Esme erau \n parc, hr`nind ra]ele. Se sim]ea disperat, iar
motivul nu era doar lipsa lui Peggy. Era \ngrijorat [i de mersul
investi]iei.
88 JANE WALLACE

Se a[ez` la fereastr` cu o carte, ridicându-[i din când \n când


privirea spre o pisic` tigrat`, care se urcase pe un pervaz [i-l privea la
rândul ei. De undeva, se auzea un vals cântat la pian.
Când se \ntunec`, pisica se ridic`, apoi s`ri de pe pervaz,
\ndreptându-se cu pas domol spre cl`direa po[tei. Dup` câ]iva pa[i, se
\ntoarse [i-l privi.
Gerald \[i spuse c`, \n astfel de duminici, ar fi mai bine s` lucrezi.
Chiar [i b`trânul amic Jones ar fi mai bun decât nimic. O s`-i spun
despre Crapps, hot`r\ el.

***

Luni diminea]a, prima persoan` pe care o \ntâlni fu Jones.


– Scott-Smith vrea s` te vad`, spuse el, când Gerald \[i punea haina
\n cuier.
Pân` \n acea clip`, nu crezuse c` poate s`-[i simt` p`rul ridicându-se
pe ceaf`.
– Probabil c` vrea s` cinez cu Rothschild, \ncerc` s` glumeasc` el,
sim]ind c` i se face r`u. Asta era, \ncununarea unui week-end \n care
sim]ise dezastrul plutind \n aer.
– Voia]i s` m` vede]i, domnule Scott-Smith? \ntreb` el, intrând.
Nu-i pl`cea zâmbetul strâmb care era sigur c` i se citea pe figur`.
B`trânul nu-l invit` s` se a[eze. Când \ncerc` s` vorbeasc`, vocea \i
tremura.
– Hm… n-ai fost la serviciu sâmb`t`, nu?
– Nu, era ziua mea liber`. Sunt \n schimb cu…
– Bine, bine… Nu te-ai \ntâlnit cu domnul Pinwhistle, tocmai pleca.
– |n una dintre c`l`toriile lui? \ncerc` s` se destind` Gerald [i s`-[i
opreasc` tremurul mâinilor.
– Da, \n Guatemala, r`spunse Scott-Smith cu r`ceal`. Am stat de vorb`.
– Da? [opti tân`rul cu o voce gâtuit`.
– I-am cerut lui Jones s`-mi aduc` dosarul lui.
Gerald amu]i. A[tept` s` aud` urm`toarele cuvinte, care nu mai
veneau. Când \ncepu s` se \ntrebe ce va urma, din celalt` parte a
biroului veni strig`tul furios:
PRE}UL SUCCESULUI 89

– Ce Dumnezeu urm`reai cu Crapps?


– Crapps? O idee nebuneasc` \l f`cu s` cread` c`, de fapt, b`trânul
era \ncântat [i a[a se manifesta el. Mergeau destul de bine.
Scott-Smith \l privi ca [i cum ar fi fost o ciud`]enie.
– Bine m`car c` ai folosit trecutul.
Picioarele lui Gerald se \nmuiar`. Se sprijini de marginea biroului,
de team` s` nu cad`.
– Ai v`zut ziarele \n diminea]a asta?
– Nu, m-am trezit prea târziu, so]ia mea e \ntr-o c`l`torie de afaceri
\n Italia.
Scott-Smith nu p`rea impresionat de succesul lui Peggy.
– Ar fi cazul s` te ui]i, spuse el, \mpingând un ziar spre Gerald. Nu,
nu acolo, pe pagina a treia, \n stânga.
Str`duindu-se s` vad` clar, Gerald remarc` imediat cuvintele
„fantastic”, „c`dere”, „uluire”, precum [i semnele mari de exclama]ie,
care-i p`trundeau \n creierul n`ucit ca ni[te ace ascu]ite. „Nu… nu
trebuie s`-mi iau capul \n mâini…, \[i spuse el”.
– Nu pot s` cred. Aveau o evolu]ie atât de bun`… nu exista nici
un risc, era o investi]ie calculat`… voiam s`-i spun lui Jones…
domnului Jones chiar azi diminea]`…
Scott-Smith se uita la el de parc` vorbea alt` limb`.
– Am crezut c` v` voi impresiona, Dumnezeule… nu mai [tiu ce
am gândit.
– Dac` ai gândit. Poftim, calculeaz` pierderea.
Un creion se rostogoli pe birou, pân` la Gerald. |ntre timp,
b`trânul privi pe fereastr`, b`tând cu degetele \n tocul de lemn, un
zgomot iritant care se ad`uga la haosul din mintea lui Gerald.
Verific` rezultatul de trei ori, \ncercând s` reduc` totalul, apoi \[i
drese vocea, mirat s` descopere c` \nc` poate s` vorbeasc`.
– Patru mii de lire, spuse el, surprins de fermitatea propriei voci.
Exact patru mii de lire.
– |mi pare bine c` e[ti atât de exact.
Se l`s` t`cerea, o t`cere de ghea]`.
Trebuie s` te rogi, s`-]i oferi salariul pe urm`torii zece ani, s`
renun]i la fumat, la bere, s` mergi pe jos la serviciu…
90 JANE WALLACE

– Nu \n]eleg motivele tale! Ai fost \ntotdeauna o persoan` de


\ncredere! Pe cine voiai s` impresionezi?
– Nu [tiu.
„Ba da, [tiu foarte bine”, se gândi el.
– Patru mii de lire! |]i dai seama, nu-i o pi[c`tur` de purice.
– Dac` \mi oferi]i [ansa, voi \ncerca s`-i dau \napoi.
Privirea lui Scott-Smith era gr`itoare. P`rea c` nu e timp pentru a[a
ceva. Mai curând, se va \ndrepta spre telefon, va suna la poli]ie [i va
raporta o fraud`, o deturnare de fonduri sau cum va g`si el de cuviin]`
s` spun`.
Privirea b`trânului se \ndrept` spre fereastr`, ca [i cum n-ar mai fi
putut s`-l priveasc`. Lu` ziarul \n mâinile lui \ngrijite [i-l \mp`turi cu
precizie.
– |]i dai seama c` nu pot face public nimic din ce s-a \ntâmplat?
Oare voia s` spun` c` nu po]i fi dus la \nchisoare pentru c` e[ti un
dobitoc?
– {i de asemenea c` nu pot nici s`-i spun unui client valoros c` a
pierdut o sum` important` de bani din cauza prostiei tale?
El d`du din cap, murmurând:
– Nu, [tiu c` nu pute]i.
– Se pare c` nu exsit` decât o singur` solu]ie. Banca va acoperi
pierderea lui Pinwhistle. Va trebui s` cump`r`m ac]iunile originale la
un pre] acceptabil.
Gerald \nchise ochii.
– Ia o ]igar`, spuse Scott-Smith brusc, \ntinzându-i un pachet.
Tân`rul cl`tin` din cap.
– M-am l`sat.
Scott-Smith \[i aprise una [i continu`.
– |n cincizeci [i nou`, Davies a f`cut [i el o gre[eal`, la fel de mare.
Risc`m când \ncredin]`m responsabilit`]i tinerilor. Sper`m numai c`
preg`tirea pe care o au justific` aceast` \ncredere. Davies ne-a
dezam`git. Dar nu se compar` cu tine. Nu exist` decât o solu]ie
pentru ce ai f`cut, dar nu ne recupereaz` banii pierdu]i.
– |mi voi da demisia, spuse el hot`rât, \ntrebându-se de ce n-a avut
pân` acum curajul s-o spun`.
PRE}UL SUCCESULUI 91

– Am spus c` astfel nu ne vom recupera banii, r`spunse Scott-Smith,


stingând ]igara. E[ti prea tân`r ca s`-]i aminte[ti r`zboiul, nu-i a[a?
– Tata a murit \n r`zboi.
– {tiu, chiar la el m` gândeam. M` gândeam c` n-ar fi deloc
mul]umit de tine… murmur` el, privindu-l cu ochi dezam`gi]i. Pentru
c` ]in la el, cred c` dreptatea ar trebui \mpletit` cu bun`tate.
Gerald se sim]ea ru[inat. {eful lui fusese amicul tat`lui lui. |ntre ei
se crease o leg`tur`, ceva sfin]it de timp [i de tradi]ie. Numai c` nu va
permite s` foloseasc` aceast` leg`tur`. Cu figura alb`, spuse repede:
– Nu-l amesteca]i pe tata \n povestea asta.
– B`iete, vei descoperi c`, dac` intri \ntr-o \ncurc`tur`, e greu s`
nu-i tragi pe al]ii dup` tine.
– |ntr-un fel sau altul, voi reu[i s` dau banii \napoi.
– V`d c` ]ii neap`rat s` ajungi un martir.
Scott-Smith p`rea deodat` mai b`trân.
– Pentru moment, propun s` l`s`m lucrurile a[a cum sunt. Spune-i
lui Jones c` vreau s`-l v`d.
– A[ vrea s`-mi cer scuze…
– M`car n-ai dat vina pe altcineva, spuse el, privindu-l lung, ca [i
cum ar fi vrut s`-i citeasc` \n suflet.
Cu mâna pe mânerul u[ii, Gerald se \ntoarse.
– N-are nici un rost.
Scott-Smith scria ceva [i nici nu ridic` privirea.
Ce voise s` spun`? C` n-avea nici cu rost s` \ncerce s` dea banii
\napoi, s` spere c` va r`mâne \n continuare la banc`? |nchise u[a \ncet.
– Ei, nu te mai duci \n safari? \ntreb` Jones, privindu-l. Ori nu [tia
ce se \ntâmplase, ori nu voia s` dea nici un semn c` [tie.
– Au murit to]i elefan]ii. Vrea s` te duci la el.
Gerald se \ndrept` direct spre toalet`, unde se sp`l` pe fa]`. Sim]ea
c`-i vine r`u.
Capitolul 9
La prânz, Gerald era la ambasada canadian`, \ntrebând care sunt
procedurile de emigrare. Nu [tia cum ajunsese acolo. Era ca un som-
nambul. Dou` lucruri \i erau clare: va trebui s` pl`teasc` banii pierdu]i
lui Scott-Smith [i s` plece din ]ar`. Va trebui s` p`streze secret motivul
acestei plec`ri. Peggy nu va afla. Va fi destul de greu s` fac` asta, dar
mult mai u[or decât \i va fi s-o conving` s` plece cu el peste hotare.
„Cred c` am luat-o razna, \[i spuse el. Nu-i de mirare c` tân`rul de
lâng` mine m` prive[te ciudat. S` vin aici a fost doar o reac]ie la [oc,
nevoia de a face ceva, oricât de nebunesc ar fi”. Oricum, [tia c` nimic
n-o va convinge pe Peggy s` plece din ]ar`. Ea spunea c`, dac` nu po]i
s` te descurci \n Anglia, nu po]i s-o faci nici \n alt` parte.
– Mul]umesc pentru informa]ii, spuse el. Nu sunt \nc` sigur. O s`
v` caut din nou.
|[i aduse aminte c` mama lui \i spusese c`, \n ziua \n care a primit
vestea mor]ii tat`lui lui, [i-a petrecut toat` ziua f`când cur`]enie.
Se \ntoarse la serviciu, f`r` s` fi mâncat nimic.
Nimeni nu p`rea s` fi aflat despre ce s-a \ntâmplat cu ac]iunile.
Ceilal]i colegi ridicar` privirile din acte [i d`dur` din cap, dar Jones nu
era la locul lui obi[nuit. Se a[ez` la birou, sprijinindu-[i fa]a \n palme
pentru o clip`. Capul i se \nvârtea [i nu putea s` gândeasc`. Se scutur`
de starea nepl`cut` [i \ncerc` s`-[i vad` de treburile obi[nuite: s` dea
telefoane, s` studieze pre]urile, s` \ntâlneasc` noi clien]i. Se afund` \n
munc`, dorind s` nu se mai gândeasc` la nimic.
PRE}UL SUCCESULUI 93

Când va ajunge acas`, va sta s` se gândeasc` la asta, aici sunt prea


multe distrageri. Iar mâine, când va g`si solu]ia, se va duce s`-l vad`
pe Scott-Smith [i va rezolva totul. Din fericire, asta se va \ntâmpla
mâine.
Dar, dup` o mas` cu pâine [i brânz` [i un pahar de lapte care nu
mai avea gust de lapte pentru c` st`tuse prea mult \n frigider, nu mai
era atât de sigur. Se gândise la cine i-ar putea \mprumuta bani [i nu
g`sise decât dou` persoane: Leonie [i mama lui Peggy. Numai c` nu
se punea problema s` le cear` bani.
Mai \ntâi, pentru c` era incapabil s` le cear` una ca asta. |n al
doilea rând, pentru c` erau amândou` c`s`torite cu cei doi b`rba]i
care ar fi fost ultimii din lume c`rora le-ar cere ajutor.
A[a c` va trebui s` primeasc` lovitura, cum [tia deja c` se va \ntâm-
pla. Se sim]ea u[urat, cu un sentiment de e[ec, dar nu chiar de
dezn`dejde. Avea nevoie de o companie [i de ceva de b`ut, s`
vorbeasc` unor oameni obi[nui]i despre lucruri obi[nuite.
|ncepu s` vorbeasc` de unul singur.
– La naiba cu ei. Nu te mai purta de parc` ai fi un be]iv.
S`ri de pe scaun, trânti u[a dup` el [i alerg` pe sc`ri, ciocnindu-se
cu o fat`. {ocul izbiturii \i dobor\ fetei po[eta de pe um`r. Asupra lui,
lovitura avu un efect ciudat. Deodat`, observ` c` era o noapte fru-
moas`, c` lumina stelelor era aurie [i c` po[eta fetei era din piele
neagr`, gleznele ei erau prea sub]iri, iar genunchii rotunzi.
Ridicându-se cu po[eta \n mân`, zâmbi, [tiind c` ar`ta ca un idiot.
– La naiba, scuz`-m`, sunt un ne\ndemânatic.
– Nu te \ngrijora, zâmbi ea, pentru mine e ceva tipic. Sunt potrivit`
pentru tot felul de accidente, m` \mpiedic, cad pe sc`ri, scap lucruri,
apar \n calea oamenilor… mi se \ntâmpl` tot timpul. Ast`zi nu mi se
\ntâmplase nimic [i credeam c`-mi ies din mân`.
|l f`cea s` râd`.
– De data asta, n-a fost vina ta. Priveam \n jos. M` gândeam.
– Dac` vrei s` te gânde[ti trebuie s` prive[ti \n jos?
– Numai când sunt gânduri profunde.
– |ncercai s`-]i amine[ti ceva ce so]ia ]i-a spus s` nu ui]i?
– O cuno[ti pe Peggy? \ntreb` el, sim]ind ceva deosebit \n vocea ei.
94 JANE WALLACE

– Da, am lucrat mai de mult la Paget, dar nu-mi place s`-mi


amintesc. Zâmbi din nou, dar de data asta cu mali]iozitate. Nu eram
destul de de[teapt` pentru ea.
– Câteodat` e ca un fulger.
Gerald era mul]umit c` putea s` vorbeasc` despre ea.
– V-am v`zut pe amândoi la bar, o dat` sau de dou` ori. A[a am
aflat c` suntem vecini. Mi-a p`rut bine, nu vreau s` te mai re]in.
– {tii ce? \ncerc` el s-o re]in`, ca s` nu r`mân` singur, m` duceam
la bar chiar acum. Peggy e \n Italia [i apartamentul pare… gol. Nu vrei
s` m` \nso]e[ti?
Fata \l privi, mu[cându-[i buzele. Din]ii ei p`reau foarte albi.
– Nu [tiu…
– Haide, nu fi timid`.
– Nu sunt. Numai c` m` \ntrebam…
– Plecai undeva? Desigur, ce prostie din partea mea!
– De fapt, nu plecam undeva anume. {tiu ce vrei s` spui când
vorbe[ti despre apartamentul gol. {i eu fug de al meu. Cel mai r`u e
vara, nu-i a[a? Uneori ai impresia c` exist` o conspira]ie care s` te fac`
s` te sim]i singurul om \n via]`.
– |n acest caz, putem s` ne \nveselim unul pe cel`lalt.
– Bine, se hot`r\ ea, dac` e[ti sigur c` n-o deranjeaz` pe so]ia ta.
Deci, asta era problema!
– Peg? Nu, n-o poate deranja a[a ceva! Vrea s` fiu cât mai vesel.
– O femeie modern`, nu-i a[a? zâmbi ea.
– Ne faci amândurora o favoare.
– Bine.
Plecar` \mpreun`, iar el observ` c` era mai scund` decât el [i c`
avea un p`r ro[cat [i o piele alb` ca laptele, specific` ro[catelor.
– Cred c` te arzi la soare, spuse el.
– Da, r`spunse ea ridicând privirea, dar la soarele din Londra nu e
nici un pericol. Nu crezi c` Peggy e norocoas` c` a ajuns \n Italia? E
atât de cald acolo! Voiam s` m` duc \n parc, sunt \nnebunit` dup`
verdele crud al ierbii. Ador s` m` plimb.
– Vii de la ]ar`?
– A, nu, n-am fost niciodat` mai departe de Clapham Common,
dar cred c` \n venele mele curge [i un pic de sânge de ]iganc`.
PRE}UL SUCCESULUI 95

– Nu ar`]i ca o ]iganc`, nu cu acest p`r.


Se ab]inuse s` spun` „cu acest p`r minunat”.
– Am ajuns, spuse el când se oprir` la u[a barului. Mica noastr`
p`rticic` de Paris.
Fuseser` scoase câteva mese afar` [i reu[ir` destul de repede s`
g`seasc` locuri.
– Ce poate fi mai bun? Bere [i aer curat, declam` ea. |mi pare
r`u… cred c` ]i-e dor de so]ia ta… \l privi ezitând.
– R`spund la numele Gerald.
– Gerald. Eu sunt Sheila, Sheila Blakeley. Poate ai auzit-o pe Peggy
vorbind despre mine.
El era sigur c` n-o auzise niciodat` pomenind acest nume.
– Da, parc` am auzit-o…
– O admiram foarte mult. Era atât de dr`gu]` [i plin` de succes. A
devenit chiar simbolul succesului feminin. Câteodat` mi-o imaginez
cu o panglic` ro[ie \n jurul pieptului pe care scrie: „{i tu po]i avea
succes”. Oh, sunt sigur` c-am spus o prostie!
– Nu, sun` familiar. Acum, cu ce te ocupi?
– O, am o slujb` minunat`, râse ea. {eful meu e gras [i bâlbâit [i
nu mai r`mân \n urm` când \mi dicteaz`. E atât de dr`gu]!
– Ce p`cat c` Peggy nu se bâlbâie! Din punctul t`u de vedere, nu
din al meu.
– A fost destul de r`bd`toare cu mine.
Gerald fu mul]umit s-o aud` spunând aceste cuvinte.
– Era prima mea slujb` [i nu m` pricepeam prea bine, continu` ea.
Nici acum nu m` descurc extraordinar, dar m` aflu pe drumul cel bun.
– Nu te nelini[ti, \n zece ani vei scrie mai repede decât pot ei s`
dicteze.
– Hei, sper ca \n zece ani s` nu mai trebuiasc` s` lucrez!
Figura ei de feti]` bosumflat` era fermec`toare.
– Scuze, cred c` am f`cut o gaf`. Vrei s` te m`ri]i?
– Nu, pe moment n-am pe nimeni. Iat`-m`, sensibil`, capabil` [i
bun` gospodin`, plin` de umor, sunt \ndr`git` de pisici [i de câini,
singurul meu defect e c` nu pot s` scriu foarte repede dup` dictare.
N-ar trebui s` fie toat` lumea nebun` dup` mine?
96 JANE WALLACE

– M` mir` c` nu sunt, mai ales cu un astfel de p`r, spuse el. Sim]ea


c` o prive[te prea mult, dar nu se putea ab]ine.
– De obicei, oamenii cred c` acest p`r e semnul unui temperament
\nfocat, dar, \n realitate, sunt blând` ca un mielu[el.
– Te cred, zâmbi el, privindu-i ochii de un c`prui \nchis cu
punctule]e aurii. Apoi spuse un lucru ciudat, care-l mir` [i pe el. Ai
ochi credincio[i.
Privirea lui devenise timid` [i, ca s`-[i ascund` tulburarea, \ntreb`
repede:
– Mai vrei un pahar?
– Da, te rog. E[ti sigur c` ai timp liber?
– Am tot timpul din lume.
Se ridic`, apoi se \ndrept` spre bar, de unde se \ntoarse cu dou`
pahare.
– {tii ce am f`cut azi? M-am dus la ambasada Canadei.
– Pentru emigrare?
– Mmm… Dar nu m-am hot`rât.
– De ce?
– De ce m-am dus?
– Nu, de ce ai plecat.
– Pentru c` n-ar fi trebuit s` m` duc de la \nceput.
|ncepur` s` râd` amândoi.
– Nu m` simt un deschiz`tor de drumuri.
Gerald sim]ea nevoia s` vorbeasc`, iar privirea ei \n]eleg`toare \l
\mpingea la m`rturisiri.
– Sunt un tip obi[nuit. Nici foarte curajos, nici… [tii tu, nu sunt
de acord cu multe lucruri, dar sunt prea la[ s` deschid gura.
– Mie \mi pari o persoan` normal`.
Era atât de u[or s`-i vorbeasc`!
– M` gândesc c`, dac` \mi v`d de via]a mea, cel pu]in nu voi
\nr`ut`]i lucrurile. Calea de sc`pare a omului lene[.
– Mare noutate! Persoane ca tine formeaz` coloana vertebral` a
societ`]ii engleze.
–Da, aceast` coloan` vertebral` [i-a pierdut un disc. Sincer, nu
crezi c` oamenii ca mine sunt, cel pu]in par]ial, de vin` pentru ce se
PRE}UL SUCCESULUI 97

\ntâmpl`? Poate c` nu ne pas` suficient de mult. {tii ce obi[nuiam s`


cred? C` un c`lug`r care a f`cut leg`mântul t`cerii poate s` contribuie
cu ceva, doar fiind… Ei, [tii c` berea asta e tare?
|[i ridic` paharul, studiindu-l cu aten]ie.
– E[ti preocupat c` nu te sim]i suficient de implicat?
Când privea \n ochii ei se sim]ea ocrotit, ca \ntr-un cuib. Tân`ra
femeie \[i d`du seama c` era jenat c` vorbea prea mult, c` spunea
lucruri prea intime.
– N-ar trebui s` te \ngrijorezi, spuse ea, ca [i când i-ar fi citit
gândurile.
Cu aceast` fat`, p`rea imposibil s` te cer]i. Emana din to]i porii
pacea, ca un parfum, nu tensiunea ca…
– Prive[te-m`, \i ceru ea, nu m` agit prea tare, am dou`zeci [i unu
de ani [i \nc` mai caut slujba potrivit`, ca un fluture care zboar` din
floare \n floare.
– A, nu-mi vorbi despre fluturi, se scutur` el, sunt alergic la ei.
Cu toate acestea, sentimentul de e[ec \ncepuse s`-[i piard` din
intensitate.
– Da, e[ti alegic la fluturi? Poate din cauza acelor oameni care-i
colec]ioneaz`, prinzându-i cu ace. E oribil. Dar nu-]i cer s` te gânde[ti
la ei. Gânde[te-te la mine, la domni[oara Blakeley, demn` de
\ncredere [i \n]eleg`toare. Toat` lumea spune aceste lucruri când
vorbe[te despre mine. {tii care e de fapt problema mea? Nu sunt
f`cut` pentru munca \ntr-un birou. Când m` gândesc la toate lucrurile
dr`gu]e pe care a[ putea s` le fac afar`, intru \n trans`.
– S` \n]eleg c` e[ti o persoan` contemplativ`?
– Sun` ca o vac` rumegându-[i nutre]ul.
– Cel pu]in a[a nu faci ulcer.
– Nu, doar te \ngra[i.
– Problema mea e mai grav`. Sunt acel b`rbat care st` lâng` o
gaur` \n asfalt [i prive[te la cei care o repar`. Cel pentru care s-au con-
struit acele locuri de unde po]i s` tragi cu ochiul la cei din jur. Dac`
am avea o gr`din`, a[ contempla pân` [i smulsul unei buruieni. Iar
Peggy ar alerga de colo pân` colo cu o ma[in` de tuns iarba, \n timp
ce eu a[ sta [i a[ contempla.
98 JANE WALLACE

– Cei care se gr`besc fac cele mai multe gre[eli.


Se privir` ochi \n ochi, dornici s` se \n]eleag`.
– Ai jefuit o banc`? \ntreb` ea.
–De ce?
– Nu mi-ai spus de ce te-ai dus la ambasada canadian`.
– Aproape la fel de r`u.
Cuvintele ie[ir` brusc, nici m`car nu se gândise c` vrea s`-i spun`,
dar \ncepu s` vorbeasc` repede, ca berea care curgea din paharul prea
plin.
– Am fost un prost… Am cump`rat ni[e ac]iuni riscante pentru un
client care avea \ncredere \n mine. Asta e partea cea mai proast`, c`
avea \ncredere \n mine. M` simt de parc` am fost surprins f`când ceva
\ngrozitor, ca de exemplu b`tând un copil. Ac]iunile s-au pr`bu[it. Au
sc`zut cu patru mii de lire.
– Vrei s` spui c`-i datorezi firmei tale o sum` atât de mare de bani?
– Da.
Era uimit de reac]ia ei.
– Dumnezeule, chiar exist` atât de mul]i bani? Nici nu pot s`-mi
imaginez cum ar putea s` te ajute cineva. Nu e \ngrozitor cât de mult
conteaz` banii? Eu n-am nimic. Doar dou`zeci de lire \ntr-un cont de
economii. Oh, uite când se dovedesc banii folositori, \ntotdeauna
m-am \ntrebat de ce alearg` oamenii dup` ei…
Fa]a ei se \nro[ise.
– Hei, spuse el jenat, nu cer ajutorul nim`nui, e ultimul lucru pe
care l-a[ face, s` te \mpov`rez cu a[a ceva. Pur [i simplu mi-a sc`pat.
– Mi-am spus \ntotdeauna c` ar trebui s`-mi fac un cont de
economii mai mare, un fel de asigurare… mi-am spus de mii de ori
c`, dac` voi avea ceva bani, o s`-mi fac o asigurare…
Lui Gerald \i venea s`-[i dea palme. Brusc, g`sise solu]ia salvatoare.
N-o v`zuse mai devreme din cauza [ocului. |ncepu s` râd`, v`zându-i
figura \ntreb`toare.
– Nu, nu-mi pierd min]ile. Mi-ai fost de mare ajutor. M-am purtat
ca un dobitoc toat` ziua. Am o asigurare de via]`. Nu va acoperi chiar
toat` suma, dar o bun` parte din ea va fi acoperit`. Pot s` i-o ofer
[efului meu. Ce nebun am fost!
PRE}UL SUCCESULUI 99

– Te-am ajutat cu adev`rat?


– Da, râse el tot mai tare. Mi-am amintit deodat` ce mi-a spus [eful
meu: „B`iete, cuno[tin]e e cel mai important cuvânt din limba
noastr`”. Dac` nu te-a[ fi \ntâlnit…
– Mai bine spus, dac` n-ai fi dat peste mine.
– {i la propriu [i la figurat.
– }i-ai fi dat seama [i singur, imediat ce ai fi ie[it din starea de [oc.
– Poate, nu [tiu. }i-ai terminat b`utura?
– Da, mul]umesc.
– Vrei s` facem o plimbare? Deodat`, nu mai am stare. |mi va
limpezi gândurile. |mi pare r`u c` nu sunt câmpii verzi prin preajm`.
– Nu-i nimic, am o imagina]ie bogat`. Hai s` mergem.
Se strecur` repede de pe scaunul ei, iar Gerald observ` din nou c`
nu era tocmai supl`. Cu toate acestea, figura ei era pl`cut`, cu
rotunjimi la locurile potrivite.
|i pl`cea sentimentul pe care i-l d`dea, mergând lâng` el. Trecuse
atât de mult timp de când n-a mai f`cut o plimbare cu Peggy. Nu
avusese curajul s-o roage, v`zându-i privirea obosit`.
|i pl`cea foarte mult Sheila, era u[or s` fie \mpreun`. Vorbea mult
[i râdea [i mai mult. Pe drum, \ncepuse s` cânte unele din melodiile
pe care le auziser` la bar.
Când ajunser` pe strada ei, se opri, spunându-i:
– Hai s` ne lu`m la \ntrecere pân` la u[a mea.
Când o ajunse, respira repede, obosit`.
– Sunt prea gras`, din cauza sedentarismului, se pare c` nu-]i
l`rge[te doar orizonturile intelectuale.
– Sheila, spuse el \n fa]a intr`rii, sunt foarte bucuros c` ne-am
\ntâlnit. M-ai \nveselit.
– {i eu m` bucur. Ne-am \ntâlnit la momentul potrivit… Voiam s`
spun…, \ncepu s` râd`. Oricum, mul]umesc pentru bere. {i mult
noroc pentru mâine. O s`-]i ]in pumnii.
– {i cum o s` mai ba]i la ma[in`?
Tân`ra zâmbi.
– Care va s` zic`, asta era problema? Acum \mi spui?
Alerg` spre intrare, \mpiedicându-se de prima treapt`.
100 JANE WALLACE

– Ai grij`, strig` el, urm`rind-o cu privirea. Ea râdea \n continuare.


Fusta ei era cu dou` degete prea scurt`. Peggy ar fi observat imediat.
|i pl`cea c` nu st`tuse prea mult la intrare, l`sându-l s` plece f`r`
s` se simt` ciudat. Poate c`, dac` ar fi stat mai mult, ar fi fost nevoit s`
spun` ceva prostesc, de exemplu: „Când se \ntoarce Peggy, s` ne faci
o vizit`”. Se hot`r\ c`-i pl`cea foarte mult.

***

Fu nevoit s` stea ca pe ghimpi câteva zile. Scott-Smith nu fu la


birou a doua zi, nici a treia [i nici a patra.
– A plecat la Paris, \i spusese Jones. Nu [tiu când se va \ntoarce.
A[eptarea era grea. Nu mai avea gânduri sinuciga[e, dar ardea de
ner`bdare s` termine cu aceast` problem`. Apartamentul gol \l f`cea
s` se simt` [i mai prost, iar diminea]a când se trezea era u[urat c` tre-
buie s` plece la serviciu. Jones, impresionat de con[tiinciozitatea lui,
\l \ntrebase dac` se simte bine.
Cel mai r`u era seara. Era prea nelini[tit s` vrea s` vad` pe cineva
dar, din când \n când, se gândea la Sheila sau, mai degrab` la ochii
ei de culoarea frunzelor toamna. |[i amintea cu mirare expresia ei
când \i spusese ce a f`cut cu ac]iunile. |ngrijorarea ei fusese real`.
Trecuse mult timp de când nu mai v`zuse pe cineva atât de preocu-
pat de persoana lui. Poate c-ar fi mai bine ca ea s` cread` c` b`use
prea mult.
Mai era \ns` [i plimbarea pe care o f`cuser` \mpreun`. Fusese
pl`cut, era dulce, protectoare ca o clo[c`. |[i \nchipuia c` el era puiul
care se strecura sub aripile care-l ]ineau departe de lume.
Era ciudat ce fantezii avea despre o fat` oarecare, care nu \nsemna
nimic pentru el, pentru c`, desigur, n-o va mai vedea niciodat`,
deoarece are o so]ie.
– Peg, spuse el cu voce tare. Hei, unde e[ti, ce faci \n clipa asta?
|ncerc` s-o aduc` mai aproape, dar nu reu[i. Era ca un miraj, nu [i-o
putea imagina \ntr-un restaurant luxos, \nso]it` de un b`rbat ar`tos. O
sim]ea chiar mai departe de el, când se gândea c` o fat` cu p`r ro[cat
[tie problema lui, iar ea, propria lui so]ie n-are habar.
PRE}UL SUCCESULUI 101

Joi diminea]` era \n biroul lui Scott-Smith, sim]ind c` trecuse o


eternitate de la ultima oar` când fusese acolo. B`rbatul era \n spatele
biroului, privindu-l cu aten]ie.
– Am auzit c` vrei s` m` vezi.
– Da.
De aceast` dat` st`tu drept \n fa]a biroului [i nu trebui s` se
sprijine de marginea lui.
– Nu [tiu de ce nu mi-a venit atunci aceast` idee. Am o asigurare
de via]`. Poate s` acopere o mare parte din pierderea firmei.
– Presupun c` te referi la dosarul domnului Pinwhistle.
– Da, \nt`ri el. Oare nu spusese? Se pare c` uitase [i s`-[i prezinte
scuzele [i remu[c`rile.
– A[ dori s`-mi accepta]i demisia, continu` el, cu o voce ferm`.
Scott-Smith privi cu aten]ie pixul pe care-l r`sucea \ntre degete.
– Ai avut timp suficient de gândire, Gerald. }i-am spus c` banca va
acoperi pierderea, spuse b`rbatul, apoi a[tept` un timp. Nu vrei s`
accep]i favoruri, nu-i a[a?, zâmbi el.
Gerald \l privi, uimit.
– V`d o lucire de mândrie \n privirea ta. Dac` te ajut`, hai s` uit`m
de tat`l t`u [i s`-]i spun c` banca e acoperit` pentru… s` le spunem
mici gre[eli. Dac` vrei un sfat, las` asigurarea s`-[i urmeze cursul. Cu
to]ii, oricât de improbabil ar p`rea, suntem muritori.
– A[ prefera…
– Nu m` \ntrerupe, Gerald. Dac` vrei s`-mi urmezi sfatul, \ntoarce-te
la biroul t`u. Irose[ti timpul firmei [i e pre]ios.
|nghi]ind cu greu nodul din gât, Gerald [opti:
– V` mul]umesc foarte mult.
– {i nu te duce s` te arunci \n Tamisa. Ai provocat deja destule
probleme.
Se terminase. Gerald se \ntoarse \n birou [i, scotocind printre
dosare, se str`dui s`-[i revin`. Nimeni nu-i acorda aten]ie. Toat` lumea
se gr`bea, telefoanele sunau. Scott-Smith nu spusese nimic, a[a c`
putu s` se poarte ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic. Rearanj`
dosarele [i \ncepu s` lucreze.
102 JANE WALLACE

Era un b`rbat oarecare, ducându-se spre cas` cu autobuzul. Se


ridic` s` cedeze locul unei femei mai \n vârst`. P`rea c` \n fiecare
autobuz se afl` o astfel de femeie. Ca s` treac` timpul mai repede,
\ncepu s`-[i imagineze ce expresii s-ar putea folosi \n descrierea
\ntâmpl`rii prin care trecuse. Se fripsese, sc`pase ca prin minune,
atârnase de un cap`t de a]`… Dumnezeule, nu va mai permite s` se
\ntâmple a[a ceva niciodat`. Va fi angajatul ideal. Sperietura fusese
prea mare.
Se gândi la Peggy. |i va spune c` e mândru de succesul ei, c` [i-a
dat seama c` e esen]ial pentru slujba ei, c` e un b`rbat modern, care
crede \n egalitatea \ntre sexe, dar [i c` e de acord c`, biologic, femeia
e sexul slab. |i pare r`u, dar nu-[i vor putea permite casa din Chelsea.
Vor pleca apoi s` g`seasc` \mpreun` o cas` \n cartiere mai pu]in
costisitoare. Vor vorbi numai despre lucruri pl`cute [i se vor plimba.
A[a cum f`cuse cu Sheila.
Când ajunse acas`, descoperi o telegram` care \l a[tepta. O
deschise repede, rugându-se \n gând s` nu fie o veste proast`. „Am
avut destule s`pt`mâna asta, nu mai pot”.
„Peg…” descoperi el. So]ia lui, care devenea din nou real`. Citi
telegrama, cu o figur` imobil`.
„|mi pare r`u. Stop. Mai \ntârzii trei zile. Stop. Numai bine.”
Era surprins de cât` nevoie avea de ea, de dezam`girea pe care o
sim]ea. La urma urmei, nu erau decât trei zile. |[i f`cuse un mic plan:
s` doarm` bine pentru prima oar` dup` o s`pt`mân`, apoi s` se
trezeasc` a doua zi [i s` m`ture \n apartament, s` spele vasele [i tot ce
mai era de f`cut. Dup` aceea, s` plece la serviciu, cu sentimentul
pl`cut c`, la \ntoarcere, o va g`si acas`. Se sim]ea de parc` cineva i-ar
fi spus c` nu exist` Mo[ Cr`ciun.
Era s`tul de goliciunea apartamentului, de aerul st`tut.
Apartamentele de la parter sunt ca podurile: ori e prea cald, ori e prea
frig, nu se adapteaz` la varia]iile de temperatur`. Ultima oar` când
l`sase geamul deschis, g`sise pisica tigrat` dormind pe patul lui, iar
mirosul ei nu disp`ruse decât dup` trei zile.
„Cu toate parfumurile din Arabia”… spusese el, privind
cosmeticele lui Peggy.
PRE}UL SUCCESULUI 103

Intr` \n buc`t`rie, \ncercând s`-[i uite gândurile negre sp`lând


vasele. Observ` c`, pe aragaz, se formase un strat negru, care mirosea
urât. Luând un cu]it, cur`]` pelicula [i apoi sp`l` totul. Nu fu
mul]umit de rezultat, dar \[i d`du seama c` de vin` era apa cu care
sp`lase, pentru c` era rece. Hot`r\ s` spele din nou [i puse ap` la
\nc`lzit dar, pentru c` i se f`cuse foame, folosi apa pentru cafea.
Mânc` [i ni[te brânz`, care n-avea un gust prea bun, a[a c` restul
ajunse la gunoi.
Mâine trebuie s` spele [i g`leata de gunoi [i s-o cure]e cu
dezinfectant, a[a cum f`cea Peggy. Probabil c` de acolo vine mirosul
urât. Era de mirare c` o femeie vrea s` se duc` [i la serviciu, dac` ]ii
seama cât` munc` trebuie s` fac` acas`. Dar nu e de mirare c` vor s`
scape de toate astea. Dup` ce se sp`l` cu grij`, ie[i din cas`, trântind
u[a dup` el. Nu era prea departe, doar la cap`tul str`zii, lâng` ultimul
felinar. La num`rul 25. Alerg` pe sc`ri [i sun` la u[`, l`sându-[i
degetul pe sonerie.
Ea veni la u[` \mbr`cat` \ntr-un halat mov, iar genunchii \nro[i]i se
z`reau prin deschiz`tur`. P`rea c` sp`lase podeaua. P`rul ei p`rea
proasp`t sp`lat, pentru c` era mai ro[cat decât \[i amintea, cu luciri
aurii, ca ochii c`prui. Nu-i uitase \ns` zâmbetul larg.
– Bun`, zâmbi ea. Nu-mi spune, ai mai jefuit o banc`?
El \i \ntoarse zâmbetul.
– Am fost gra]iat pentru bun` purtare. Vrei s` mergem s`
s`rb`torim?
Se sim]ea bine vorbind cu ea, un sentiment de bine pe care nu-l
mai avusese de mult.
– Mi-ar face mare pl`cere, r`spunse ea.
Nu-l \ntreb` nimic despre Peggy.
Capitolul 10
Peggy putea z`ri Canalul [erpuind \n dep`rtare. Cerul era albastru,
cu mici nori[ori rotunzi [i pufo[i. De[i, de obicei, zborurile cu avionul
o \ncântau, acum se sim]ea deprimat`. Nu credea c` era din cauza
c`l`toriei. Fusese obositoare, dar rezultatele erau admirabile. Domnul
Pinelli fusese impresionat de alegerile ei, \i spusese chiar el, ]inându-i
mâna pe sub mas` \ntr-un restaurant foarte elegant. O dat` sau de
dou` ori, genunchii li se atinseser` sub mas`. Italienii erau seduc`tori,
chiar cu cinci copii, nu zece cum spusese Gerald, [i cu o so]ie care
nu-i \n]elege.
|l ascultase, p`ruse \n]eleg`toare, dar \ncetul cu \ncetul orientase
discu]ia \n alt` direc]ie. Afacerile [i pl`cerea nu se amestec`. |n acest
caz, intervine sentimentalismul, care n-are ce c`uta \ntr-o afacere.
Trebuie s` existe o linie de demarca]ie, Ian \ntotdeauna spunea acest
lucru, de[i [tia [i ea foarte bine. Chiar [i \n spatele ochilor blânzi ai
domnului Pinelli se afla o linie ferm` de demarca]ie.
Refuzase s` m`nânce \n avion. Vederea mânc`rii foarte colorate,
care ar`ta ireal, o f`cea s` se simt` r`u. Poate era din cauz` c` mâncase
prea multe mânc`ruri exotice la Milano. Ce mânc`cio[i erau milanezii,
chiar [i cei pe care so]iile nu-i \n]elegeau; sau poate c` asta era cauza.
Se presupune c` mâncatul \n exces are o baz` psihologic`. Acum, avea
poft` de ceva simplu, ca un ou fiert moale [i ni[te pâine pr`jit`.
Se mi[c` \n scaun, ner`bd`toare. Ca \ntotdeauna când era obosit`,
mintea \i fugea de la o idee la alta. C`l`toria fusese un succes,
PRE}UL SUCCESULUI 105

exceptând faptul c`, de[i cheltuise o mul]ime de bani, la sfâr[it


constatase c` nu cheltuise suficient. Paget nu avea suficient impact
asupra clien]ilor, nu acum dup` ce v`zuse celebrele magazine din
Italia. Trebuia lucrat mai mult.
Ian \mi preia ideile [i le prezint` ca pe ale lui. „Nu mai e destul s`
fiu mâna lui dreapt`, am nevoie de un loc \n Consiliul de
Administra]ie, ca s` pot lua hot`râri.” Se gândi la costumele de piele
pe care trebuise s` le refuze din cauz` c` erau prea scumpe. |n Londra,
s-ar fi vândut ca pâinea cald`.
„Avem nevoie s` sprijinim [i s` promov`m un designer, pe cineva
care nu s-a lansat de mult [i care caut` un ajutor”. Pinelli [i-a dat
seama cât e de profitabil` o astfel de idee. Când adusese vorba despre
asta, ea d`duse din cap cu sub\n]eles, ca [i cum ar fi avut un as \n
mânec`. {i chiar avea. Nell Peterson, fata \nalt`, cu p`rul lung, care-i
fusese prezentat` de Ian. Avea ochi mari, negri, inten[i. Intensitatea
f`cea un designer s` fie valoros. Rochiile ei erau deosebite. Când i le
ar`tase, Peggy nu fusese foarte atent`, dar mai târziu le studiase \n
lini[te. Aveau atmosfer`, patin`, iar combina]ia de lân` moale [i
m`tase lucioas` era mai mult decât neobi[nuit`. Erau romantice, mis-
terioase, ca un roman gotic… puteau crea o mod`. Londonezele
sim]eau nevoia unor haine deosebite, voiau s` arate feminine.
Aceste rochii l`sau o impresie puternic` asupra ta [i orice hain`
care las` o impresie asupra celui care o prive[te e o hain` bun`. Va
vorbi cu Ian despre Nell, \i va da ideea c` Paget poate s`-i promoveze
crea]iile. Poate \l vor convinge [i pe Pinelli s`-i expun` câteva modele.
Dup` aceea, se pot prezenta la New York, unde toat` lumea este
preocupat` de mod`. Rochiile „Nell Paget” vor fi o senza]ie.
Se l`s` cuprins` de visare, imaginându-[i locuri unde s`
promoveze colec]ia, spoturi publicitare, accesorii.
Dar \n ce prive[te copiii, oare Paget le acord` suficient` aten]ie? La
urma urmei, sunt clien]ii de mâine. Pot s` fac` [i o linie pentru copii. Sau
s` organizeze serate dansante pentru copii, cu parade de mod` [i cu
mamele ca spectatoare. Vor putea aduce [i mâncare, dulciuri pentru copii.
De la idei pentru haine, Peggy s`ri la \mp`r]irea magazinului pe
raioane. Cum s` mai a[eze hainele?
106 JANE WALLACE

„Cred c` am luat-o razna, se gândi ea. Sunt atât de obosit`, m` simt


[i pu]in r`u [i nu m` gândesc decât la Paget. M-am s`turat de Paget,
cel pu]in deocamdat`”.
St`tu cu ochii \nchi[i, sim]ind tensiunea din tot corpul, dorindu-[i
s` ajung` cât mai repede. Nu mai avem prea mult. „Sunt aproape,
Gerald”. |i f`cea bine s` se gândeasc` la el.
Aterizar` \n cele din urm`, dar nu-i pl`cu senza]ia de ame]eal` [i
nodul din gât. Nu mai p`]ise a[a ceva. Trecu repede prin vam` [i
ajunse \n fa]a lui. Când o lu` \n bra]e [i-i sim]i c`ldura corpului, se
sim]i \n sfâr[it \n siguran]`.
– Ai avut o c`l`torie pl`cut`, draga mea?
|i uitase zâmbetul [i felul \n care-i f`cea ochii s` se schimbe,
devenind mai \ntuneca]i. {i p`rul lui rebel, sau moliciunea pielii.
– Minunat. Mi-ar lua câteva secole s`-]i povestesc. Ar trebui s` vezi
Italia.
– Vreun Mastroiani?
– O mul]ime, spuse ea, apoi, v`zându-i privirea, ad`ug`: dar eram
prea ocupat`. Ai nevoie de mult` energie \n aceast` meserie, n-ai timp
pentru distrac]ii.
– M` gândeam s` lu`m o mas` decent`. Nu va mai fi nevoie s`
g`tim.
– Sincer, Gerald, nu cred c` pot. Sunt s`tul` de feluri sofisticate de
mâncare.
El \i luase valizele [i mergeau \mpreun` spre ie[ire. Peggy [tia c`-l
jignise, dar nu mai avea ce face. Se urcar` \n ma[in`.
– Cred c` ma[ina asta arat` destul de ciudat fa]` de Bugatti sau Alfa
Romeo sau ce ai mai v`zut tu acolo, spuse el, \nvârtind cheia \n con-
tact. Avea privirea fix`, cum i se \ntâmpla atunci când se sim]ea jignit.
– M-am r`zgândit, Gerald.
– Nu, nu mai conteaz`.
– Bine. Dar [tii ce mi-ar pl`cea? zâmbi ea, punându-i mâna pe bra],
s` fac o baie fierbinte [i s` m`nânc ceva u[or, de exemplu un ou fiert
moale. Am visat la a[a ceva tot drumul de la Milano. Oh, da, [i ni[te
pâine pr`jit`.
PRE}UL SUCCESULUI 107

– Ei bine, dac` avem ceva din bel[ug, acelea sunt ou`le.


Traficul era infernal, a[a c` Gerald se concentr` pe condus. Peggy
era con[tient` c`, de fapt, nu voia s` vorbeasc`. Nu era tocmai roman-
tic, pentru un so] r`mas atâta vreme singur, s` m`nânce un ou fiert.
Dac` n-ar fi fost atât de obosit`…
– Ai v`zut casele din Chelsea? \ntreb` ea, nepl`cându-i tonul
poruncitor al propriei voci. Nu se putea ab]ine, apartamentul \i p`rea
atât de mic, de str`in, a[a cum i se \ntâmpla de fiecare dat` când se
\ntorcea acas`. Era \nsp`imântat`, \ntrebându-se dac` nu era ceva \n
neregul` cu ea, de ce se adapteaz` atât de greu.
– Da, dar nu erau potrivite.
El era \ntors cu spatele, a[ezând valizele \n dormitor. Imediat,
Peggy observ` cuvertura strâmb` [i pernele nepotrivite, una mult mai
mare decât cealalt`.
– Ce \n]elegi prin nepotrivite? \ntreb` ea, nedumerit`.
– Pur [i simpul nepotrivite. Sunt prea scumpe. Nu pot s`-mi
permit a[a ceva.
– Dar, dragul meu, nu trebuie s`-]i permi]i tu; eu pot s`-mi permit
o astfel de cas`. Câ[tig mult mai mul]i bani decât credeam vreodat` [i
n-am deloc timp s`-i cheltui. O s`-mi iau o zi liber` [i vom merge din
nou s` c`ut`m ceva care s` ne plac`.
– Cred c`, \n primul rând, ai nevoie de o zi de odihn`, pe care s`
]i-o petreci \n pat.
– Nu, de vin` e c`l`toria. Brusc, se sim]i frânt` de oboseal`. D`-mi
ceva de b`ut, Gerald.
– Vrei sherry? Am uitat s` cump`r gin.
– Da, e bine.
B`u \ncet, sim]ind tensiunea cedând [i o moliciune binef`c`toare
\i cuprinse corpul. „E bine acas`, nu strica aceste clipe frumoase,
schimb` subiectul”, \[i spuse ea \n gând.
|ncepu s` povesteasc` despre Milano, cum mergeau afacerile
acolo, ce se purta… ca [i cum toate informa]iile ar fi erupt din ea.
Dac` vorbe[ti \ncontinuu, f`r` rost, n-ai timp s` te mai gânde[ti…
– Ai v`zut catedrala?
– Doar de afar`. E foarte mare. |n fa]a ei, oamenii hr`nesc
porumbeii, ca \n Trafalgar Square.
108 JANE WALLACE

– Are o arhitectur` excep]ional`.


– N-am avut timp s` m` urc s` v`d.
– Dar exist` lift.
– De unde [tii?
– |ntotdeauna citesc despre locurile \n care pleci. M` simt mai
aproape de tine. Nu pot s` trec pe lâng` o agen]ie de turism f`r` s`
intru [i s` iau pliante despre acele locuri.
– {tii c` e[ti ciudat? \ncepu ea s` râd`.
De fap, dintr-un motiv neclar, \i venea s` plâng`. |n loc de asta,
ridic` paharul spre el.
– Mai vreau. |mi face bine. Asta e tot ce-ai f`cut cât am fost plecat`?
– Peg…
Nu putea s` \n]eleag` expresia pierdut` de pe figura lui.
– Acum, m` voi duce s` fac o baie. Dac` nu, o s` adorm pe scaun.
M` s`ru]i?
Voia s` fie alintat` [i mângâiat`. El se apropie [i o s`rut` [i abia
acum observ` liniile fine din col]urile ochilor lui. Probabil c` a stat
pân` târziu s` citeasc`.
– Du-te s` faci baie, spuse el. O s` m` duc \n buc`t`rie [i o s`-]i
fierb un ou.
Când ie[i din buc`t`rie cu tava, ea era deja \n pat. |ntotdeauna
f`cea baie repede. Numai c`, de data asta, sim]ise dorin]a s` se r`sfe]e,
s` stea \n ap`, cu ochii \nchi[i, doar pentru câteva clipe. Stânjenit`, se
sp`lase repede [i se [tersese viguros cu un prosop aspru, ca [i cum
s-ar fi pedepsit.
– Mul]umesc, dragul meu, spuse ea, m` simt ca o pas`re \n cuibul ei.
|ntr-adev`r, sim]ea nevoia neobi[nuit` s` fie \ngrijit`, de[i de
obicei era atât de independent`.
– M` r`sfe]i.
Lu` tava [i o puse pe pat. Observ` c` t`iase partea de sus a oului,
iar g`lbenu[ul alunecase pe coaj`. O cople[i un val de grea]`.
– |mi pare r`u, Gerald, \ntoarse ea capul. V`d c` sunt prea obosit`
s` mai m`nânc. Mâine sear` vom ie[i la un restaurant. Te superi dac`
stau \ntins` câtva timp? O s` m` odihnesc o jum`tate de or`, apoi o s`-]i
preg`tesc ceva de mâncare.
Se trezi a doua zi diminea]`.
PRE}UL SUCCESULUI 109

Urm`toarea s`pt`mân` fu foarte ocupat`. Nici nu ie[ir` la


restaurant, nici nu v`zur` vreo cas`. Ea trebuia s`-l pun` pe Ian la
curent cu toate achizi]iile. Era pu]in \ngrijorat` pentru c` dep`[ise
suma pe care avea voie s-o cheltuie. Dar el era \ncântat.
– Ai f`cut foarte bine, Peggy. Uneori, trebuie s`-]i urm`re[ti
instinctele. Putem s` ne ap`r`m reputa]ia.
– Cred c` putem face mai mult decât atât, Ian. Pinelli a intuit c` ar
fi foarte bine dac` am promova un designer. M` gândeam la fata aceea,
Nell Paterson.
– Crezi c` e destul de bun`?
– Da, are poten]ial. M` gândesc la ea ca la cea mai potrivit`
persoan`.
– Crezi c` po]i s-o convingi s` organizeze o prezentare?
– Desigur, o s` m` ocup de asta. S-ar putea ca, datorit` ei, s`
ajungem celebri. O vom convinge s`-[i schimbe numele \n Nell
Paget… [i m` mai gândeam la un raion pentru copii…
|i povesti toate ideile care-i veniser` pe drum spre cas`. Unele idei
fur` pe placul lui, pe altele le respinse.
Când era pe punctul s` plece, Ian o opri:
– O s` expun ideile tale \n Consiliu… {tii ce… M` gândeam c-ar
trebui s` faci [i tu parte din Consiliu. Vei avea [i recunoa[tere [i bani
pe m`sur`.
Peggy constat` cu surprindere c` ideea n-o \ncânta foarte tare.
– Ar fi foarte bine, dar cred c` sunt prea tân`r`. Voi \ncerca s`
rezolv problemele cu Nell.
– Foarte bine. Vezi c` ai un nou birou, la etajul trei. }i-am scris
numele cu auriu. O s`-]i fie mai u[or cu coordonarea proiectului.
L-am aranjat cu mâna mea [i ]i-am adus o secretar` nou`. Una
competent`.
O privi cu aten]ie.
– Ar`]i cam obosit`. Ar trebui s` \ncerci s` te odihne[ti mai mult.
– O s-o fac \n ziua \n care vei \ncerca s`-mi dai toate sarcinile tale,
zâmbi ea, apoi ad`ug`, ca s` nu cread` c` se plânge: ai fost foarte bun
cu mine.
110 JANE WALLACE

Colec]ia lui Nell Paterson urma s` fie prezentat` s`pt`mâna


urm`toare. Trebuise s-o caute pe fat` pân` \n Battersea [i s-o
conving`. La \nceput, p`ruse ne\ncrez`toare, dar totul se rezolvase.
Erau de fa]` tot membrii Consiliului, directorii, cump`r`tori, prieteni.
Fata era emo]ionat` [i Peggy se str`dui s-o calmeze.
– Nu te \n]eleg, spuse ea, dac` a[ face ce faci tu, a[ avea toat`
\ncrederea din lume.
– Unii oameni s-au n`scut \ncrez`tori.
– Va fi un succes. Vrei s` te prezint tuturor?
– Nu, mul]umesc, vreau s` m` descurc singur`. Nu era atât de
nesigur` pe cât l`sa s` se cread`.
– E un adev`rat câ[tig, \i spuse Peggy lui Ian, simplitate, nici o cut`
sau un nasture \n plus. A[teapt` s` se obi[nuiasc`. Nu e decât
\nceputul.
El aprob` cu un semn din cap. Tân`ra femeie nu putea s`-i vad`
figura, dar observ` c` aplauda cu destul entuziasm. |[i d`du seama c`
era un succes.
– Ai reu[it, \i spuse ea lui Nell la sfâr[itul prezent`rii.
– De unde [tii?
– Dup` figurile lor. Se str`duiesc s` nu se arate prea \ncânta]i.
Domnul Goodchild vrea s` te vad` mâine diminea]`.
– {tiam c` o s` fie bine.
– Credeam c` ai emo]ii.
– Aveam, dar [tiu c` sunt bun`. Nu era decât o problem` de timp.
Peggy observ` c` nu-i mul]umise. Defectele arti[tilor, \[i spuse ea,
sunt prea plini de ei ca s` mai fie [i politico[i.
Ian o invitase la el \n birou pentru un pahar de sherry. Ceilal]i
plecaser`.
– Consiliul a fost impresionat, spuse el. Vor finan]a aceast` idee.
|nc` un succes pentru tine, Peggy.
– Eu nu i-am dat decât câteva sfaturi. Ea a f`cut rochiile.
B`u \ncet, gândindu-se la acest succes. Deodat`, sim]i nevoia s` fie
acas`, un sentiment aproape fizic, atât era de intens. Sim]ul realit`]ii o
p`r`si, se sim]ea f`r` greutate, ca un balon legat de o sfoar`. Privi \n
jur cu grij`. Era ceva \n neregul` cu aceast` camer`, pere]ii se cl`tinau,
PRE}UL SUCCESULUI 111

iar când \l privi pe Ian, ar`ta ca \ntr-o oglind` care deformeaz`.


|ncerc` s` se concentreze, s` spun` ceva, dar se sim]i cople[it` de o
stare de r`u.
Cu grij`, puse paharul pe o m`su]`, felicitându-se c` nu l-a v`rsat
pe covor. Ian se ridic` de pe scaun [i veni repede spre ea, privind-o
\ngrijorat. Peggy \[i sim]ea picioarele grele, se str`dui s`-[i p`streze
echilibrul, dar sim]ea c` nu mai poate s` reziste. Mâna lui o cuprinse,
sigur`, puternic`.
– }ine-]i capul nemi[cat, spuse el, te vei sim]i imediat mai bine.
Valuri de grea]` o str`b`teau. Era \ngrozit`, ne\ndr`znind s` se
mi[te.
Deodat`, la fel de brusc cum venise, starea de r`u disp`ru. Privirea
i se limpezi. Ridic` mâna spre fa]`, \ncercând s`-i zâmbeasc` lui Ian.
– Bine, a trecut…!
– Nu spune nimic.
Privirea \i era \nc` \ngrijorat`, dar \i r`spunse la zâmbet.
– A[a se spune \n toate filmele romantice. Vrei s`-]i aduc ceva de
b`ut?
– Da, vreau ni[te ap`, nu mai vreau gin, se scutur` ea. Ce ai pus \n el?
– Nimic neobi[nuit.
|i aduse un pahar de ap`, pe care i-l \ntinse privind-o ciudat.
– Cum te mai sim]i? \ntreb` el.
– Bine. Nu [tiu ce s-a \ntâmplat.
|i \ntâlni privirea [i v`zu c` el [tie c` minte.
– Am muncit prea mult, ad`ug` ea repede. }i-am spus \ntotdeauna
c` te por]i ca un st`pân de sclavi.
– Nu e[ti sclav`. Munce[ti pentru c`-]i place [i nu e nici un leac
pentru asta. Dac` a[a vrei tu, o s` spunem c` munce[ti prea mult.
Acum o s` te duc acas`. Vezi dac` po]i s` stai \n picioare.
Se ridic` de pe fotoliu, se \ndrept`, zâmbi [i spuse:
– Vezi, nu trebuie s` m` ]in.
Coborând sc`rile, \i sim]ea mâna sub cot, sprijinind-o.
– E ridicol. M` simt foarte bine. Pot s` m` duc [i singur` acas`.
– {i dac` o s` ]i se fac` r`u pe strad`? Ar fi r`u pentru imaginea
firmei.
112 JANE WALLACE

Când veni de la serviciu, Gerald \i g`si stând de vorb` \n


sufragerie. Ea v`zu din nou cât era de palid [i hot`r\ c` are nevoie de
o vacan]`.
– Bun`, spuse el. |mi pare bine s` te v`d, Ian. S`-]i ofer ceva de
b`ut?
– Nu, mul]umesc. Cred c` Leonie se \ntreab` unde sunt. |i ]ineam
companie so]iei tale. Nu se simte prea bine. Am adus-o acas`.
Gerald zbur` lâng` ea \ntr-o secund`.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Nimic. Nu te speria.
Ar fi vrut s` fie luat` \n bra]e, s`rutat`, alintat`, s` poat` vedea [i
Ian ce rela]ie apropiat` au. Pentru c` nu f`cu a[a ceva, \ncepu s`-i
povesteasc`, f`r` nici o emo]ie.
– Am avut mult de lucru aranjând o prezentare pentru cei de sus.
Din fericire, zâmbi ea \n direc]ia lui Ian, le-a pl`cut.
– {i ea a le[inat de pl`cere, interveni Ian.
– Ai le[inat?
Vocea lui Gerald era acuzatoare.
– Nu, doar am sim]it c` le[in. E din cauza ginului lui Ian.
– Ei, bine, cred c` e cazul s` te duc \n pat. O s`-i dau un telefon
doctorului. Nu vreau s` m` gândesc \n fiecare zi c` vei le[ina pe
undeva.
Acum zâmbea, f`r` s`-l ia \n seam` pe Ian, dar Peggy nu voia s`-i
dea atâta importan]`.
– Ai mil` de bietul G.P. N-o s` te ierte niciodat` dac` o s`-i dai
telefon la ora asta. O s`-mi fie bine. Adu-i lui Ian ceva de b`ut.
Ian se ridic`.
– |n nici un caz, plec pân` nu \ncepe]i amândoi. Cred c` Leonie
m` a[teapt` cu masa. Ar trebui s` ne mai face]i o vizit`. Leonie \ntreb`
de tine, Gerald.
– Da? spuse Gerald, f`r` s`-[i ia ochii de la Peggy. Ne-ar face
pl`cere. Peg, draga mea, e[ti palid`. Cred c-ar fi mai bine s` chem
doctorul.
PRE}UL SUCCESULUI 113

– Vezi cum m` trateaz`, Ian. Chiar trebuie s` pleci?


– Da, trebuie neap`rat. Ai grij` de tine. Nu veni mâine.
– Te conduc, spuse Gerald, \ndreptându-se spre u[`. Peggy \l auzi
luându-[i la revedere, apoi Ian \i invit` din nou. |n câteva clipe, era
\napoi, a[ezându-se lâng` ea [i luându-i mâinile.
– Biata de tine!
Privirea lui era \ngrijorat`.
– Nu-mi spune: „]i-am spus eu”, strig` ea, nu spune c`, dac` n-a[
fi muncit atât de mult m-a[ sim]i mai bine, nu spune c`…
– N-am spus nimic.
Zâmbea la ea, cu c`ldur`. Cu toate acestea, \n privirea lui era ceva
ce nu existase pân` acum, un fel de deta[are, ca [i cum tocmai acum,
când avea nevoie de el, mai mult decât avusese vreodat`, pentru spri-
jin [i tandre]e, el n-ar fi \n]eles. Pentru prima oar`, ce fusese de
\ncredere, stabil, mereu \n apropiere, nu mai exista. Tocmai acum…
– S` nu spui nici unul dintre lucrurile astea, spuse ea, pentru c`
sunt \ns`rcinat`.
|ncepu s` plâng`. Nu plângea u[or [i trecuse destul de mult timp
de când plânsese ultima oar`. Plânse atât de mult, \ncât ajunse s` se
\ntrebe dac` nu plânsese toate lacrimile din lume.
Capitolul 11
Peggy se menaja. A[a \i spusese toat` lumea. Descoperise c` poate
s` stea pe un scaun lâng` fereastr` [i s`-[i lase mintea s` pluteasc`. O
sim]ea ca pe un balon care se ridica \n aer [i zbura, departe de ea. |[i
aducea aminte de zilele de la Devon, apoi de cele de la Paget. Parc` erau
dou` persoane complet diferite. |[i amintea de ochii lui Gerald din
Devon [i la cei care o priviser` \n seara trecut`. O privea altfel pentru c`
ea era diferit`? Doar pentru o clip`, \n privirea lui v`zuse singur`tatea,
care disp`ruse, alungat` de c`ldura de care avea atâta nevoie.
Din când \n când, rememora discu]ii pe care le purtase \n trecut.
{i le amintea \n \ntregime, de parc` ar fi fost \nregistrate pe o caset`.
De exemplu, când vorbise cu Ian. Dup` ce acesta \i spusese c` Leonie
era preg`tit` s` devin` o femeie de carier` când a r`mas \ns`rcinat`.
Ea spusese:
– Cred c` a[a ceva te pune \ntr-o mare dilem`.
Acum era ea \n aceast` situa]ie. Se spune c`-]i m`nânci cuvintele
nes`buite. Tot ce ai vorbit despre pre]ioasa independen]`. Trebuie s`
te \mpar]i. Sim]i nevoia s` fii iubit` [i s` iube[ti. Vrei siguran]a zilei de
mâine.
Oricum, se menaja. |[i luase câteva zile libere. Avusese o discu]ie
\ndelungat` cu Gerald dup` ce se oprise din plâns [i fusese de acord
s` vad` un doctor, s` aib` mai mult` grij` de ea, s` nu se streseze, s`
se odihneasc` diminea]a [i s` fac` zilnic o plimbare. Seara, se vor duce
s` caute o cas`.
PRE}UL SUCCESULUI 115

– A[a cum vrei tu s` fie, fusese ea de acord.


Ian nu fusese foarte dr`gu] când \i d`duse telefon.
– Bine, ia-]i câteva zile libere. Sper c` nu e nimic \n neregul`.
– Nu, totul e bine.
– Ai grij`, dar vezi c` vreau s` te \ntorci cât mai repede. Aceast`
fat`, Nell, e plin` de temperament. Spune c` faci prea mult pe [efa,
dar c`-i placi. A[a c` vino \napoi s` ai grij` de ea, bine?
– Bine.
Slujba era ca un drog. Era ner`bd`toare s` se \ntoarc`. Ce mult
dureaz` s` faci un copil! Atâtea luni…
– Veni]i miercuri \n vizit` pe la noi, s` bem ceva \n lini[te. O s`-]i
povestesc ce se \ntâmpl`.
– S` nu-mi spui c` Paget nu se descurc` f`r` mine!
– E[ti la vân`toare de complimente?
Era lini[titor s` stea de vorb` cu Ian.
Cu toate acestea, era ceva \n neregul` \n interiorul ei. Când se
\ntoarse de la serviciu, Gerald o g`si plângând.
– Nu te bucuri c` vom avea un copil?
– Fire[te c` m` bucur! Sunt \ncântat`.
Nu i se p`rea c` erau cele mai bune cuvinte, oricum nu erau foarte
conving`toare.
– Numai c` nu pot s` stau nou` luni agitând un steag [i strigând:
„m` bucur, m` bucur!” Am introdus pe cineva la Paget, o fat`… [i nu
vreau s` fiu departe de magazin când va veni marfa cump`rat` din
Italia. Oh, Gerald, suspin` ea.
– Când va fi momentul potrivit?
– E[ti crud, vorbe[ti de parc` n-a[ vrea acest copil.
– Draga mea, spuse el, \ngenunchind \n fa]a ei [i [tergându-i ochii cu
batista, mai a[teapt` o zi sau dou`. Nu-i da aten]ie lui Ian. Du-te mâine la
plimbare [i gânde[te-te \n lini[te, f`r` grab`, poate faci [i ni[te
cump`r`turi. Obi[nuie[te-te cu ideea. Seara, o s` mergem s` c`ut`m cas`.
– Ian vrea s` le facem o vizit`.
– Putem s` le facem pe amândou`. Acum vom avea nevoie de o
cas`. Vom fi trei.
Cuvintele lui o f`cur` s` râd`.
116 JANE WALLACE

– O s` fii genul care are toate simptomele so]iei.


– Cred c` da. |mi vine s` opresc str`ini pe strad`, s`-i iau \n bra]e
[i s` le spun: „am f`cut un copil!”
– E[ti nebun, râse ea, uitând de lacrimi.
– La \nceput, era suficient s` fim Peg [i Gerald. Nu voiam ceva
care s` strice aceast` rela]ie. Mai târziu, am \nceput s` simt c` lipse[te
ceva.
Peggy sim]ea ceva rece \n suflet. Nu avea nici o leg`tur` cu viitorul
copil, putea s` se descurce, \l dorea. Numai c` mai era ceva, mai pro-
fund. Poate c` era ceva ereditar, \[i spuse ea, aducându-[i aminte de
tat`l ei. Era faptul c` [tia c` poate s` fac` mai mult decât ceilal]i
oameni pentru c` are imagina]ie [i o putere de munc` ie[it` din
comun.
– Vom vedea când va veni copilul, spuse ea, \ncepând s` plâng`
din nou.
– Vâr`-te \n pat [i o s`-]i aduc ceva de mâncare. Simt c` vreau s` te
r`sf`].
– Iar eu simt c` vreau s` fiu r`sf`]at`.
Când se \ntoarse cu tava cu un cotlet pr`jit prea mult, ridic`
privirea spre el.
– E[ti un dulce.
– Te iubesc.
A doua zi diminea]`, când era \ntr-un magazin pentru ni[te
cump`r`turi, o \ntâlni pe Sheila Blakeley. Ar`ta de parc` venea de pe
un câmp, cu o rochie de bumbac, picioare goale [i sandale. Fata \i
zâmbi când o v`zu, dar p`rea destul de timid`. La Paget, nu fusese
niciodat` timid`. Era chiar vestit` pentru buna ei dispozi]ie.
– Ce surpriz` s` te \ntâlnesc, Peggy, spuse ea, apoi se opri.
– Pentru amândou`. Nu lucrezi?
– Ba da, dar am o s`pt`mân` liber`. O petrec \n pat, de fapt,
\ncerc` fata s` glumeasc`.
– Nu po]i s`-i vizitezi pe p`rin]ii t`i?
– Sunt mor]i.
– |mi pare r`u, spuse ea repede. {i eu am câteva zile libere, am fost
cam obosit`.
PRE}UL SUCCESULUI 117

– P`cat. Acum te sim]i bine?


– Da, mul]umesc. Cred c` am c`l`torit prea mult. Am fost \n Italia
s`pt`mâna trecut`, la Milano.
– {tiu, mi-a spus Gerald…
Nu putea s` se \n[ele asupra ro[e]ii fe]ei, pe pielea ei alb` era
foarte vizibil.
– }i-a spus el?
– Da… se bâlbâi fata. A fost amuzant, treceam prin fa]a sc`rilor de
la blocul vostru [i Gerald… domnul Smith… a coborât repede [i
mi-a trântit po[eta din mân`…
– Ce ne\ndemânatic din partea lui.
– Nu, a fost vina mea. |]i aminte[ti cât de ne\ndemânatic` eram la
Paget?
Fata p`rea atât de dezorientat` \ncât lui Peggy aproape \i p`rea r`u
de ea.
– Sper c` nu mai e atât de \ngrijorat [i c` problemele s-au rezolvat,
continu` Sheila, pe un ton [ov`ielnic.
– Problemele lui?
Peggy era con[tient` de r`ceala din vocea ei [i de b`t`ile, din ce \n
ce mai rapide, ale inimii.
– Oh, Dumnezeule! [opti fata, p`rând disperat` [i privind-o cu
ochi mari, rug`tori. Când fac o gaf`, trebuie s` fie una
monumental`… ce trebuie s` crezi despre mine!
Pentru o clip`, lui Peggy \i p`ru r`u de ea, apoi se sim]i
jignit`.
– Nu-]i cere scuze. Sincer, nu [tiu de ce ar trebui s`-]i ceri scuze.
Din ce [tiu eu, Gerald n-are mai multe probleme decât toat` lumea…
dar ce [tiu eu, am fost plecat` \n Italia.
– Peggy, putem s` mergem s` bem o cafea?
Fata avea un zâmbet larg, generos, trebuia s` recunoasc`. Oare asta
\l atr`sese pe Gerald? Nu vedea ce altceva. Nu era decât o fat` oare-
care, prost \mbr`cat`, dezorientat`. Mai era [i lipsa ei de tact, de
maniere…
– Nu, mul]umesc. N-am timp. Mi-a p`rut bine s` te v`d.
Dup` aceste cuvinte, se \ntoarse spre standul de reviste.
118 JANE WALLACE

Gerald, se gândi ea mai târziu, când se \ndrepta spre cas`, am


crezut c` ai gusturi mai bune. Cu toate acestea, \nc` \[i sim]ea inima
b`tând cu putere.

***

– Nu [tiam c` e[ti un b`rbat cu probleme, spuse ea, când Gerald


ajunse acas`.
– Se vede deja? glumi el, venind s-o s`rute. Prea lini[tit, relaxat.
Mul]umesc lui Dumnezeu c` am nou` luni s` m` obi[nuiesc cu ideea.
– Nu vorbesc despre copil. M` refer la durdulia Sheila Blakeley.
N-ar fi trebuit s`-i spun` „durdulie”, dar nu se putuse ab]ine.
– Oh.
– De obicei, ai mai mult de spus.
– Nu e nimic de spus. Sper c` nu e un interogatoriu. Am dat peste
ea [i am invitat-o la o bere. {i, \n seara \n care te-am a[teptat [i ]i-ai
amânat \ntoarcerea, am invitat-o la cinema. A fost un impuls. Voiam
s`-i vorbesc unei fiin]e umane…
– Despre problemele tale?
– Da, \n acea zi se \ntâmplase ceva…
– {i nu mai puteai s` a[tep]i.
– Atunci, nu. Avusesem o s`pt`mân` foarte grea.
– De ce nu mi-ai spus când m-am \ntors?
– Pentru c` luase sfâr[it.
– {i Sheila te-a ajutat.
– Peg, am vrut s`-]i spun. Dar erai atât de \ncântat` de c`l`toria ta [i…
– Nu-mi spune c` n-ai reu[it s` strecori un cuvânt \n discu]iile
noastre.
– Nu-]i spun asta. Mai târziu, am vrut s`-]i spun, dar când am aflat
c` e[ti \ns`rcinat`, n-am vrut s` te sup`r.
La urma urmei, nu era chiar atât de r`u. Zâmbind, \l \ntreb`:
– Nu vrei s`-mi spui acum?
– N-o s`-]i plac`.
– Nu-mi place s` fiu ]inut` \n \ntuneric.
– Am investit banii unui client \ntr-o afacere riscant`.
PRE}UL SUCCESULUI 119

Ea nu se a[teptase la a[a ceva. Credea c` vrea s`-i spun` c` a f`cut


datorii, ajutându-l pe unul dintre prietenii lui. Se uit` la el, uluit`.
– Nu e ceva obi[nuit pentru mine, nu-i a[a? Nu la asta te gânde[ti?
Ea continu` s`-l priveasc` fix. |n cele din urm`, \ntreb`:
– Ce te-a \mpins s` faci a[a ceva?
– Ar dura prea mult s`-]i explic.
– Erau mul]i?
– Patru mii de lire.
M`rimea sumei o izbi. Se gândise la cincizeci de lire, sau la o sum`
u[or de recuperat.
– Patru mii de lire? Cred c` ai fost nebun!
– Da, r`spunse el, dând din cap.
– A fost o nebunie, a[a e. Nu mai conteaz`, s-a rezolvat, sunt \nc`
viu… Scott-Smith a ]inut totul secret…
– L-ai l`sat s` te acopere!
– De fapt, el m-a convins. M` doare mai mult s` m` [tiu dator,
decât dac` a[ fi un cer[etor pe str`zi. {i el [tie asta. Nu e prost b`trânul
Scott-Smith! Dar banii nu vin din buzunarele lui. Nu te \ngrijora.
– S` nu m` \ngrijorez? Cu o astfel de sum`! Pur [i simplu nu te
\n]eleg. Te por]i de parc` ar fi vorba de patru lire.
– Nu se mai adaug` decât trei zerouri. Când s-a \ntâmplat, am fost
ca lovit de fulger. Atunci am \ntâlnit-o pe Sheila.
– {i ai plâns pe um`rul ei?
– Nu, de fapt am râs destul de mult.
– Ce dr`gu] din partea ta.
Peggy era uluit`. Banii erau mul]i, dar s` arate \ncredere unui
str`in… nu \n]elegea
– {i mai dr`gu] e c` am aflat vestea de la domni[oara Blakeley.
– {tiu c` trebuie s` fi fost \ngrozitor pentru tine. |mi pare r`u. Dar
credea c` [tii. N-ar face a[a ceva cu bun` [tiin]`. Poate c` se gândea la
ceva dr`gu] s`-]i spun`. Poate c` ai intimidat-o.
– Ce vrei s` spui?
– Nu i-ai fost [ef`?
– {i asta \nseamn` c`, dac` m` v`d, oamenii \ncep s` ]ipe \ngrozi]i?
– Am spus o prostie. Dar nu da vina pe ea. N-ar face r`u nim`nui.
E inofensiv`.
120 JANE WALLACE

– A[a crezi?
Peggy era atât de sup`rat`, \ncât nu putea s`-l priveasc`. Gerald \i
puse mâna pe um`r.
– Peg, \mi pare r`u c` nu ]i-am spus. Sunt vinovat [i m` doare c`
te-am f`cut s` suferi.
– Nu pot s` \n]eleg de ce ai f`cut-o. {i nici de ce e[ti atât de calm!
– Nu e decât aparen]a. Doar nu crezi c` m` felicit singur. Mi-am
spus \n toate felurile posibile. Dar de asta sunt \mpotriva unei case
costisitoare, una pe care nu mi-o permit. Am trecut prin cea mai
\nsp`imânt`toare experien]` din via]a mea. Nu mai am nevoie de alte
semne de avertizare.
|l privi cu aten]ie. Fa]a lui era palid`, de o ascu]ime nefireasc`.
P`rea cu câ]iva ani mai b`trân. Ce s-a \ntâmplat cu noi, se gândi ea,
dac` mi-a ascuns ceva atât de \ngrozitor? |[i aduse aminte c` se uitase
\n oglind` [i nu-i pl`cuse ce vedea.
– Gerald, spuse ea, nu [tiu ce m` doare mai tare. Ne chinuim unul
pe cel`lat. Simt c` pierdem ceva acum, când avem mai mult` nevoie.
Va trebui s` \ncerc`m s` punem totul la punct, acum c` a[tept`m un
copil. Sunt speriat`.
– E vina mea! Sunt un idiot! Te-am \ngrojirat atât de tare. Cum po]i
s` m` supor]i?
– Cred c` m-am pricopsit cu tine, \ncerc` ea s` râd`.
– P`i, atunci ai putea s` m` s`ru]i.
Se strânser` \n bra]e, dar nu mai era ca alt`dat`. |[i pierduser`
\ncrederea unul \n cel`lalt. Ar fi trebuit s-o ia \n bra]e [i s-o duc`
\n pat.
– Vrei s` mergem s` caut`m cas`? \ntreb` el.
Peggy ar fi vrut o scen` romantic`, cu lacrimi [i scuze, nu ceva
obi[nuit, ca plimbarea \n c`utarea unei case.
– Nu putem, trebuie s` mergem la familia Goodchild.
– Uitasem. Ei, ce e de mâncare \n seara asta?
Intr` \n buc`t`rie, \ngânând o melodie.
Ajun[i la Ian acas`, Peggy \ncepu s` admire din nou casa. Totul era
potrivit, propor]iile, culorile, mobila… Probabil c` Leonie a pierdut
PRE}UL SUCCESULUI 121

zile, s`pt`mâni, chiar luni s` aleag` formele potrivite, culorile [i tot ce


mai era important. Nimeni care avea o slujb` nu putea s` fac` a[a ceva.
„Eu a[ putea, \[i spuse ea, dac` a[ avea casa potrivit`”.
– C`ut`m o cas`, spuse ea. Gerald a hot`rât c-ar fi mai bine s` ne
oprim la ceva pe care s` ni-l putem permite. Mai ales acum…
Leonie, elegant` ca de obicei, interveni.
– Sunt ni[te case dr`gu]e \n zilele noastre, la pre]uri destul de
mici.
– Da, e u[or s` vorbe[ti când ai o cas` atât de frumoas`, zâmbi
Peggy.
– Nu te l`sa p`c`lit`. Acum ne-ar pl`cea o cas` \n Cotswolds, cu un
[emineu mare. Nu suntem niciodat` mul]umi]i.
– Leonie, interveni Ian, ce p`rere ai despre familia Grainger? {i-au
vândut casa? S-ar putea s` le plac` lui Gerald [i lui Peggy.
– E o cas` destul de costisitoare, chiar mai costisitoare decât
asta.
– }i-ar pl`cea, se \ntoarse el spre Peggy, ]i se potrive[te. Au cheltuit
foarte mult pentru ea, mai ales c` n-au avut copii. Era pasiunea lor.
Leonie, vrei tu s` le dai un telefon? Ar fi interesant..
– Chiar vre]i s` [ti]i? \l \ntreb` Leonie pe Gerald.
– Nu ne-am putea permite, spuse el, cu toate c` nu scosese un
cuvânt toat` seara.
– Nu-i nimic, amice, spuse Ian. Nu stric` s` [tii.
Leonie se ridic`, zâmbind \n direc]ia lui Gerald:
– Sunt incorigibili, ace[tia doi. Tot timpul vor s` vând` sau s`
cumpere câte ceva. Pur [i simplu, nu se pot opri.
– A[a se pare. |n orice caz, ne dorim o cas` potrivit` pentru o
familie, nu o bijuterie.
– Bine, bine…
– Peggy, se pare c` so]ul t`u pune la cale cel pu]in cinci copii. Se
vede \n ochii lui.
Trebuie s`-i spun, se gândi ea, nu e cinstit pentru Gerald, numai
c` Ian \ncepu s` vorbeasc` despre magazin, neluându-l \n seam`.
122 JANE WALLACE

– Ei, când vii \napoi?


– Mâine.
– Mul]umesc lui Dumnezeu! La magazin e o adev`rat` harababur`.
Firma Manfred Fibres vrea s` sponsorizeze o s`pt`mân` interna]ional`
a modei. E ceva grozav pentru noi, dar va fi mult de munc`. De ce nu
pot s` mai g`sesc pe cineva care s` fac` lucrurile la fel de repede ca
tine?
– Iar munc`? Tocmai când m` obi[nuisem cu statul acas`!
zâmbi ea.
– Nu te gânde[ti s` ne p`r`se[ti, nu-i a[a?
Oare ghicise c` e \ns`rcinat` [i se preface c` nu [tie?
– Lui Gerald i-ar pl`cea s-o fac.
– Hei, vrei s` ne strici pl`cerea? se \ncrunt` el la Gerald. |]i mai
pun un pahar?
– Nu, mul]umesc.
– Ian, când vor s` organizeze „S`pt`mâna Modei”?
– Cred c` \n dou` luni. S-ar face mult` publicitate, o s` ie[im \n
eviden]`.
Privindu-l la ad`postul paharului, Peggy f`cu un leg`mânt cu ea
\ns`[i: „\l voi ajuta pe Ian s` termine cu bine aceast` prezentare, apoi
\i voi spune. |i datorez lui Gerald cel pu]in atât. Voi renun]a la slujb`
[i, pentru un an, voi deveni femeie de cas`. I-o datorez copilului. N-o
s` fie atât de r`u, voi ar`ta ca Leonie, \mi voi petrece timpul \n cas`,
voi primi oaspe]i [i voi avea grij` de copil…”
O voce interioar` \ncepu s`-i [opteasc`: „{i ce vei face dup` ce vei
termina cur`]enia [i vei schimba scutecele? Ce crezi? Cât vei rezista?
Cum o s` stai toat` ziua \n cas`, când nu te sim]i vie decât \n agita]ia
de la magazin?”
Leonie ap`ru \n pragul u[ii.
– Am ve[ti pentru voi doi, dac` sunte]i interesa]i.
– Ce?
Poate c` vindeau casa pe un pre] foarte bun, pe care s` [i-l poat`
permite. Dac` va trebuie s` stea acas`, prefera s` stea \n Chelsea [i nu
\n suburbii.
PRE}UL SUCCESULUI 123

– Nu vând casa.
– Ei, asta e…
– Ce mai ve[ti, spuse Ian.
– Ave]i r`bdare. Vor pleca \n str`in`tate, au o cas` \n Fran]a, dar nu
sunt siguri dac` vor s` r`mân` acolo. Se pare c` am dat telefon \ntr-un
moment psihologic. Hot`râser` s` \nchirieze casa unor persoane de
\ncredere. Singura problem` e c`, dac` se hot`r`sc s` se \ntoarc`,
ace[ti chiria[i trebuie s` plece. Le-am spus c` a]i fi ni[te chiria[i de
\ncredere.
– Ce frumos din partea ta, Leonie.
Poate c`, dac` au grij` de cas`, chiria va fi mai mic`.
– Gerald nu pare impresionat.
Peggy \l privi. Avea o expresie ciudat`, ca un animal care vrea s` se
refugieze \napoi \n vizuina lui.
– Ai \ntrebat cât e chiria? \ntreb` el.
– Da, aici e o problem`, vor cam o sut` de lire pe lun`. {i când te
gânde[ti c` au un milion de lire \n conturi!
– E tipic, se resemn` el. A fost dr`gu] din partea ta, Leonie. Cred
c-ar fi timpul s` plec`m, Peg, mai ales dac` vrei s` te duci mâine la
serviciu.
Ea se ridic` imediat, tensionat`, zâmbind, str`duindu-se s`-[i
ascund` dezam`girea.
– Da, trebuie s` plec`m. Mul]umim pentru b`uturi. Leonie, \mi
place foarte mult haina ta. A[ vrea [i eu, dar nu sunt destul de \nalt`.
La u[`, to]i erau jena]i, vorbind prea tare, admirând cerul [i f`când
comentarii despre vreme. Dup` ce se \ndep`rtar`, Peggy se \ntoarse spre el.
– Speram c` m` vei consulta \nainte s` refuzi oferta lor. Am fi avut
pl`cerea s` locuim \ntr-o cas` decent`, chiar dac` pentru pu]in timp.
– Nu am aceast` sum` de bani. Am mai vorbit despre asta.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Nu [tii decât s` ]ii la pricipiile
tale… \mi faci grea]`. Nu po]i s` ui]i de prejudec`]ile tale m`car
pentru un timp?
– N-ai v`zut ce s-a \ntâmplat când am uitat de ele? De ce nu i-ai
spus lui Goodchild c` vei avea un copil?
124 JANE WALLACE

– De ce i-a[ fi spus?
– Cred c` Leonie [tie. Am v`zut-o cum se uita la tine.
– Crezi c` are raze X \n priviri?
– Când o s`-i spui lui Ian?
– |n curând. Dup` ce se va termina „Sp`t`mâna modei”. O s` mai
am dou` luni de salariu. Ne-am fi putut permite…
– Crezi c`, dac` ]ii ochii \nchi[i suficient de mult, sarcina o s`
dispar`?
– O s` m` prefac surd`… Nu \n]eleg de ce nu-]i place s` m` vezi
c` m` duc la serviciu [i nici c` ai refuzat o cas` care \mi pl`cea Ne-am
fi putut-o permite, cel pu]in pentru un an.
– Noi poate, dar eu nu.
– Dac` mai spui asta o singur` dat`, \ncep s` ]ip. Ai o atitudine de
mod` veche, de muncitor. Ast`zi nu mai este o problem` c` femeile
muncesc, chiar dac` au copii, numai dac` b`rba]ii ca tine nu fac s`
devin` o problem`. Realitatea e c` e[ti gelos c` o s` câ[tig mai mult
decât tine.
– Ce spui tu acum nu m` face s` m` simt tocmai cel care aduce
pâinea \n cas`.
– Vezi? Vorbe[ti despre cine aduce pâinea \n cas`. Nimeni nu mai
folose[te aceast` expresie. Maturizeaz`-te.
– E tocmai ce \ncerc s` fac. {i se \ntâmpl` prea repede. Tu, cea
puternic`, vrei s` rezolvi \n acela[i timp mai multe probleme: so]ul,
copilul [i serviciul. Numai c` nu te-ai \ntrebat cu ce cost.
– Acum vrei s` faci o demonstra]ie pentru drepturile so]ului.
Era atât de furioas`, \ncât abia mai putea s` vorbeasc`.
– Cu asta, m-am s`turat. S` nu crezi c-o s` mai ridic un deget s` am
grij` de cas`, chiar dac` voi avea timp. Po]i s` putreze[ti \n
apartamentul `la! Oricum, nu e potrivit pentru copil!
– Bietul de el! Oricum, o s` aib` \ntotdeauna un loc \n vitrina de
la Paget. Ar fi foarte bine pentru publicitate. Deasupra ai putea s` scrii:
„nu ne oprim niciodat`”.
– Nu [tii decât s` insul]i.
Era atât de sup`rat` pe el, \ncât \l \mpinse, cu o mi[care violent`.
PRE}UL SUCCESULUI 125

– Nu face asta. Numai nu face asta.


Vocea lui o \nsp`imânt`. Numai dac` i-ar fi v`zut privirea, dar era
concentrat la drum.
– |mi pare r`u pentru ce am spus, se auzi vocea lui dup` o t`cere
surd`. Vocea \i era r`gu[it`, ca [i cum i-ar fi r`nit gâtul.
– Taci, nu vreau s` te aud!
Lacrimile \i curgeau \n voie pe fa]`. De data asta, merseser` prea
departe.
Restul drumului, nu mai scoaser` un singur cuvânt.
Ajun[i acas`, preg`tir` o gustare \mpreun`, vorbindu-[i cu polite]e
excesiv`. La zece f`r` un sfert, erau deja dezbr`ca]i [i se urcar` \n pat.
St`teau nemi[ca]i, cât mai departe unul de altul, de team` s` nu se
ating`.
Peggy privi \n tavan, gândindu-se la cearta pe care o avuseser`. Nu
fusese niciodat` atât de r`u. Dup` un timp, \l auzi, vorbind \n
\ntuneric:
– Vrei s` fac un ceai?
Ceaiul, lichidul brun, cu efect de medicament. Dac` ave]i
probleme, trata]i-le cu tanin.
– Da, te rog.
Se ridic` \ncet, ducându-[i mâna la frunte. Avea o durere teribil`
de cap. |[i sim]ea obrajii fierbin]i, ca [i cum ar fi f`cut temperatur`.
– Peg, spuse el, \ntorcându-se cu dou` ce[ti de ceai, pentru ni[te
oameni de[tep]i, ne purt`m ca ni[te idio]i.
– Poate c` da, r`spunse ea cu o voce obosit`.
– Dac` vrei \ntr-adev`r s` lu`m acea cas`, o s`-mi \ncalc principiile.
Probabil c` sunt demodate, cum spuneai tu. Presupun c` sunt de folos
dac`, din când \n când, po]i s` le \ncalci.
Cu toat` sup`rarea ei, [tia s` recunoasc` lumina ro[ie a semaforu-
lui când o vedea. Dac`-l \mpingi pe Gerald prea departe, nu-i mai dai
nici o [ans` acestei c`s`torii. Nu putea s` gre[easc`. Apoi, mai era [i
copilul, chiar dac` se va na[te \n vitrina de la Paget.
– Ce lucru ai putut s` spui despre copil! exclam` ea, jum`tate
râzând, jum`tate plângând.
126 JANE WALLACE

– Ce am spus? \ntreb` el, punându-[i din obi[nuin]` bra]ul \n jurul ei.


– |n vitrina de la Paget!
– Tu [i cu Ian a]i putea ajunge [i aici.
– Nu, [tiu unde s` m` opresc. |mi pare r`u c` m-am sup`rat din
cauza casei. Poate a fost pentru c` am v`zut situa]ia lui Leonie, iar eu…
– O s` ai [i tu situa]ia ei. Dar Leonie nu e nebun` dup` casa ei.
Pentru ea, cei mai importan]i sunt copiii.
– Nu [tiu dac` voi putea s` fiu la fel.
|l v`zu privind-o ca [i cum l-ar fi lovit, dar nu era mai bine s` fie
sincer`?
– Nu spun c` nu-l voi iubi pe copil când va veni dar, dac` nu mi se
\ntâmpl` ceva drastic, nu cred c` va ajunge centrul universului meu.
Cred c`…
– Ai r`bdare pân` se va pune \n mi[care ceasul biologic. O s` ar`]i
ca o varz` crea]`.
P`rea c` nu crede nici el ce spune, dar poate c` era de vin`
oboseala.
– Dragule, \mi pare r`u c` mi-am ie[it din fire.
– Nu facem cu to]ii la fel?
|[i b`ur` ceaiul \n lini[te. Se sim]eau epuiza]i. E vina oboselii, se
gândi ea. Deodat`, \ncepu s` ca[te.
– |ntinde-te, draga mea. O s` duc eu ce[tile.
Capitolul 12
Peggy era \mp`r]it` \n dou` persoane diferite: cea ocupat` [i cea
gânditoare. Era o existen]` nou` pentru ea. Poate c` se datora fiin]ei
care cre[tea \n interiorul ei.
Seara priveau la televizor \mpreun`, mai bine spus ea se uita la
televizor, iar el citea lâng` fereastr`. Uneori ie[eau la o plimbare
\mpreun`.
Gerald p`rea preocupat de amenajarea unei camere pentru copil.
O dat`, Peggy descoperise ni[te cutii de vopsea alb` \n buc`t`rie [i o
serie de c`r]i pentru copii.
Tân`ra femeie era mândr` de ea \ns`[i pentru c` era calm` [i nu
voia s` se certe. Când se va termina „S`pt`mâna modei”, va renun]a la
serviciu [i va c`uta o cas` potrivit` pentru copil. Numai c` f`cu
gre[eala s` nu-i spun` [i lui Gerald ce gândea. A[a c` amândoi se
str`duiau s` fie cât mai politico[i.
El se uita la ea cu triste]e, dorind s`-i vorbeasc`, dar temându-se de
o nou` ceart`. Nu voia s`-i fac` r`u, doar era \ns`rcinat` cu copilul lui.
|ntr-un week-end, o convinse s` mearg` \n vizit` la p`rin]ii ei, dar
fu un e[ec total. Mama ei \i spuse c` nu arat` deloc bine, de[i ea era
sigur` c` se descurca de minune. Pentru o clip`, se gândi c` refuzul de
a-i spune mamei despre copil e de fapt un mod de a-l nega. Numai
Gerald putea s-o fac` s` se simt` mai bine, dar se p`rea c` nu voia s`
intervin`.
128 JANE WALLACE

|n casa p`rin]ilor ei, se gândi c` poate aceast` sarcin` e una


fantom`. „Sunt la fel de de[teapt` ca \ntotdeauna, sunt elegant` [i
atent` la felul \n care ar`t… nu a[a se poart` o femeie \ns`rcinat`. Din
câte [tiu, toate se laud` cu starea lor…” Se cutremur` de felul \n care
ajunsese s` gândeasc`. „Data viitoare când o voi vedea pe mama, o s`-i
spun despre copil, \[i promise ea. O s` st`m de vorb` despre copii…
Data viitoare m` voi \n]elege bine cu Gerald [i o s`-i spun mamei c`
plec de la Paget, dar acum nu vreau s` mai particip la tot felul de
discu]ii moralizatoare”.
Dup` acest week-end, se \ntoarse la serviciu cu energie \ndoit`. O
s` dea ce-i mai bun din ea, pentru c` nu vor mai fi mult timp \mpre-
un`. Ian n-o menaj` deloc. De ce ar fi f`cut-o, dac` nu-i spusese
despre copil? Ziua de luni fu foarte obositoare, totul p`rea s` mearg`
prost, iar el cerea prea mult de la ea. Nell Paterson era temperamen-
tal` [i refuzase s` schimbe câteva din modelele pe care Peggy le
refuzase, pentru c` erau prea avangardiste.
– Exist` o limit`, \i spuse ea fetei, trebuie s` vindem aceste haine,
nu doar s` le expunem \n vitrine.
– Creez pentru propria pl`cere, r`spunse fata, iar hainele ies a[a
cum ies.
– Cred c` e[ti nebun`! exclam` Peggy. Nu vrei s` faci bani?
– Nu neap`rat. Las asta pentru cei ca tine.
Era prea pu]in spus temperamental`!
– Ian, spuse ea la sfâr[itul zilei, cred c` fata asta e schizofrenic`.
El izbucni \n râs.
– E numai a ta, draga mea. Cât timp e profitabil s` fie. Trebuie s`
plec. Leonie vrea s` mergem la teatru.
Când ajunse acas`, Gerald venise deja. Se arunc` \ntr-un fotoliu,
cu umerii c`zu]i, f`r` s`-i pese cum ar`ta. Se sim]ea golit` de energie.
Toat` activitatea zilei p`rea acum f`r` nici o importan]`.
– Am avut o zi \ngrozitoare la serviciu, spuse ea zâmbind spre el.
B`rbatul ie[i din camer` f`r` s` spun` un singur cuvânt [i se
\ntoarse cu o can` de ceai.
– I-ai spus lui Ian despre copil?
Vocea lui era aspr`, iar ea sim]i \n ea enervare, nu \ngrijorare.
PRE}UL SUCCESULUI 129

– Nu, o s`-i spun imediat dup` ce se termin` „S`pt`mâna modei”.


Obi[nuiesc s`-mi ]in promisiunile.
– Faci prea multe pentru o femeie \ns`rcinat`. Joci cum \]i cânt` el.
Ce crede c` e[ti? Un animal la circ? Plesne[te din bici [i tu sari; o s`
ajungi s`-i s`ru]i pantofii.
– Te \n[eli. Sper c` nu e[ti gelos pe el!
– Nu-i mai acord atât credit. Bea-]i ceaiul. D`-mi po[eta [i haina, o
s` le pun \n cuier.
P`rea c` el era so]ia cic`litoare.
– E[ti ca un urs, mare [i g`l`gios. De ce trebuie s` vorbe[ti atât de
tare?
– E timpul s` ne acorzi, mie [i copilului, pu]in din timpul [i aten]ia
ta, \n loc s` te gr`be[ti s`-i r`spunzi dragului t`u domn Goodchild la
fiecare chemare. Când o s` fii \n travaliu, o s` g`seasc` un loc unde s`
te trimit`, iar tu o s` fugi din spital s`-i \ndepline[ti porunca.
Peggy \[i privi so]ul cu aten]ie. Nu-l v`zuse niciodat` atât de
sup`rat, nici m`car la \ntoarcerea de la familia Goodchild.
– Nu-]i dai seama? Pentru numele lui Dumnezeu, sunt \ngrijorat
din cauza ta, mi-e \ngrozitor de team` c` vei p`]i ceva…
Oare ce s-a \ntâmplat cu vocea lui, r`suna atât de ciudat \n urechile
ei, de parc` ar fi fost bubuit de tobe.
Peggy \ncerc` s` se ridice de pe scaun, nu mai voia s`-l asculte. Se
mai auzi un zgomot de c`dere [i din nou vocea lui, ascu]it` de data
asta:
– Peg, Dumnezeule!
Urm` acea senza]ie ciudat`, de parc` [i-ar pierde cuno[tin]a, \n
timp ce o durere agonizant` \i str`b`tea corpul. Avu impresia c`-[i
revenise foarte repede, dar nu p`rea posibil pentru c` era \n pat, iar
Gerald vorbea la telefon. |ntorcându-se spre ea, \i spuse peste
um`r:
– |l chem pe doctor. Am pus un prosop sub tine, e ceva \n neregul`.
Privirea lui era \ngrozit`.
– O s` pierd copilul, [opti ea, \ncercând \ntr-un fel s`-l lini[teasc`.
Dar cum r`mânea cu durerea ei? Se \ntoarse spre perete, strângân-
du-[i bra]ele \n jurul corpului. O durere surd` \i cuprinsese tot corpul.
130 JANE WALLACE

|nainte, \i era team`. Acum, nu mai sim]ea decât regret, nu, mai mult
decât atât, remu[care, e[ec. Se sim]ea vinovat` pentru ce se
\ntâmplase.
Gerald se apropie de ea, punându-i mâna pe um`r. Numai c` vidul
din sufletul ei nu putea fi umplut de nimeni.
Doctorul sosi repede [i-i d`du dreptate: pierduse copilul.
– M` simt mai bine, \i spuse ea lui Gerald dup` plecarea doctoru-
lui. Voia s`-l consoleze, s` alunge durerea din ochii lui, f`r` s` [tie c`
el abia putea s-o priveasc` pe cea din ochii ei.
– |n rest, e[ti destul de s`n`toas`, spusese doctorul.
P`rea obosit. Oare toat` lumea era obosit`?
Gerald n-o l`s` s` se mi[te. |i [terse fruntea transpirat`, palmele.
– Gerald, ar`]i mai r`u decât m` simt eu.
– Nu cred. Ar trebui s`-]i vezi figura.
– |mi pare r`u c` ar`t a[a.
– Nu asta voiam s` spun. Peg, \mi pare r`u pentru copil, atât de
r`u. Iart`-m` c` am ]ipat la tine. Oare ce ni s-a \ntâmplat?
Se a[ez` lâng` ea pe pat.
– Poate c` n-ar fi trebuit s` ne c`s`torim, spuse ea, \ntinzând mâna
s`-i mângâie capul plecat, dar el tres`ri, privind-o \n ochi.
– Nu spune asta. Aminte[te-]i de prima lun`. Aproape c` am
petrecut-o \n pat.
– A[a am f`cut?
Da, dar fusese \nainte ca totul s` devin` complicat.
– Oricum, n-ar fi rezistat a[a.
– Poate c` nu, dar putea s` aduc` ceva bun.
Tân`ra femeie \nchise ochii. Copilul era mort. El vorbea de parc`
dragostea lor era moart` [i ea. St`tu mult timp \ntins`, sperând c` o
va s`ruta, apoi \l auzi spunând:
– O s`-]i aduc sedativul prescris de doctor [i o cea[c` de ceai.
– |ntotdeauna \mi aduci ce[ti de ceai.
– Ce?
– |ntotdeauna… nu mai conteaz`.
Se l`s` cople[it` de triste]e.
PRE}UL SUCCESULUI 131

– Nu te nelini[ti. Culc`-te. O s` am grij` de toate, o s`-i dau un


telefon lui Ian…murmur` el, \ngenunchind lâng` pat. Peg, ce pot s`
spun…?
}ine-m` \n bra]e, sufer` \mpreun` cu mine. Nu spune nimic. Nu e
nevoie de cuvinte. |[i \ntoarse capul de la el, singur` \n suferin]a ei.
Nu voia s` plâng`. El nu-i fusese al`turi, iar acum pierduser` drumul
unul c`tre cel`lalt.
Doctorul fu foarte dr`gu], venind regulat \n vizit`. Renun]` chiar la
o parte din timpul lui pre]ios ca s`-i explice de ce se sim]ea deprimat`.
– Nu e doar faptul c` ]i-ai dezam`git [eful, doamn` Smith.
– Preg`team aceast` s`rb`torire a unei s`pt`mâni a modei… atât
de multe depind de mine.
– V`d c` nu [tii s` \mpar]i sarcinile. Nu-i bine deloc, aceast`
s`pt`mân` a modei va veni [i va trece, iar lumea nu se va sfâr[i din
aceast` cauz`.
– Da, cred c` ai dreptate.
– |ncearc` s` nu te mai gânde[ti. Acum e[ti nelini[tit` din cauza
schimb`rilor petrecute \n organismul t`u. E o problem` de
metabolism.
Aceste cuvinte \i aduser` aminte ce-i spusese mai de mult Ian. „Mai
ales dac` hemoglobina ta e la nivel sc`zut [i…” A, nu, ce spusese el se
aplica dup` ce aveai un copil. Nu era cazul, ea \l pierduse pe al ei.
– Sim]i \n subcon[tient c` ai ratat ceva foarte important, nu-i a[a?
ghicise doctorul prin ce trecea.
– Nu, nu, protest` ea, sim]ind c` transpir`.
– Nu? Atunci, sim]i cumva c`, subcon[tient, ]i-ai dorit s` pierzi
acest copil [i acum, când s-a \ntâmplat, te sim]i vinovat`?
Ea \l privi, str`duindu-se s` nu ro[easc`.
– Nu.
– Dac` a[a stau lucrurile, a bine, spuse el, ridicându-se. Chiar dac`
sim]i sau nu ce ]i-am spus, nu te las nesupravegheat`. O s`-]i dau ni[te
antidepresive [i o s` te rog s`-]i iei o s`pt`mân` liber`. Po]i s` pleci
undeva?
– N-am nevoie de timp liber. Mai degrab` m-a[ \ntoarce la lucru.
Va fi ceva…
132 JANE WALLACE

– Nu-mi pas` ce se \ntâmpl`. So]ul t`u poate s` te duc` undeva?


– Nu pe loc, mai \ntâi trebuie s` fac` ni[te aranjamente. Nu cred
c` vrea s` cear` un concediu tocmai acum.
– Po]i s` te duci m`car la p`rin]ii t`i?
– Da, cred c-a[ putea. Mamei i-ar pl`cea s` m` duc. Tata e destul
de mult plecat, a[a c`…
Gândul la mama ei [i la casa copil`riei era lini[titor.
– Gânde[te-te c`-i faci o favoare. D`-i [ansa s`-]i fie mam`. Când te
\ntorci, po]i s`-]i faci din nou planuri, oricât de \ndr`zne]e ar fi.
Impresionat`, \ncepu s` zâmbeasc`.
– Da, am \n]eles.
A[a obi[nuia s-o trateze Gerald, dar nu mai era cazul.
Oricum, era o problem` a doctorilor, cu toate c` spuneau c` n-au
niciodat` timp la dispozi]ie, g`seau câteva minute s` te bat` la cap cu ceva.

***

Pân` la urm`, Gerald o duse \n Sussex. Era palid`, sub]ire, cu ochi


mari. El nu-i vorbea despre copil, nu voia s-o r`neasc`, a[a c` vorbea
despre orice altceva. Spusese chiar c` Paget \i va duce lipsa. Orice, mai
pu]in singurul lucru pe care ar fi vrut s`-l aud`.
Mama ei o primi cu bra]ele deschise [i o conduse \n sufragerie.
– Mam`, nu sunt invalid`.
– Pune-]i picioarele pe pern`, draga mea. Relaxeaz`-te.
Apoi se \ntoarse spre Gerald:
– Nu te nelini[ti, se va sim]i mult mai bine. Nu are nevoie decât s`
fie pu]in r`sf`]at`, dup` tot ce s-a \ntâmplat.
– Mam`, nu m` sufoca, spuse ea, con[tient` de \ncordarea din
voce. Ochii ei erau nelini[ti]i, ca ai unui animal \ncol]it.
– |]i dau voie s-o ba]i dac` e r`ut`cioas`, spuse el. Oricum o s` dau
telefon \n fiecare sear`, când m` \ntorc de la serviciu.
– O s` ne fie bine, interveni mama ei. O s`-]i aduc micul dejun \n
pat, apoi o s` mergem la cump`r`turi. O s` cump`r`m ceva frumos
pentru iarn`, tu o s` m` sf`tuie[ti. Dac` am o fiic` atât de priceput`,
de ce s` nu profit?
PRE}UL SUCCESULUI 133

|ntorcându-se la Londra, Gerald se gândi c` Peggy ar`ta de parc`


era pe punctul s` explodeze, privind prin jur cu ochi lucitori ca [i cum
ar fi sperat c` o s`-l vad` pe Ian Goodchild ap`rând de dup` o
draperie. Uitase c` [i lacrimile pot face ochii lucitori. |[i aminti
cerin]ele ei:
– Gerald, mi-ai adus aparatul de radio? |mi promi]i c` o s` te duci
la Paget s`-l vezi pe Ian? Spune-i c` \mi iau o s`pt`mân` liber`, numai
una.
– S`-i spun c` ai pierdut copilul?
– Nu, nu cred. Nu e nevoie, nu-i a[a?
|[i aminti obrajii ei \mbujora]i, mâinile tremurânde.
– Nu e nimic ru[inos.
– {tiu c` nu e, dar a luat sfâr[it… o parte din trecut…
Ochii ei erau plini de lacrimi.
– Dac` ]i-e prieten, poate c` ar vrea s` [tie, intervenise mama ei, ar
putea s` explice de ce ai nevoie de o s`pt`mân` liber`.
– Cum vrei tu, Gerald.
Când o s`rutase de desp`r]ire, ea continuase:
– Nu [tiu despre povestea cu Ian. Dac` ar trebui s`-i spui… Nu
i-am spus c` sunt \ns`rcinat`, [i acum…
– Nu te mai \ngrijora, las`-m` s` m` ocup eu de problema asta.
Mama ei \i spusese:
– Persoanele care Peggy au nevoie de foarte mult` afec]iune.
Numai c` nu vor s` recunoasc` a[a ceva. Mai degrab` ar muri decât s`
cear`.
Oare doamna Leyland avea dreptate? Privind-o pe so]ia lui, o v`zu
c` p`rea atât de calm`, de sigur` pe ea. Uite cum primise pierderea
copilului. Era gata s` se \ntoarc` la serviciu… nu putea s`-i uite
privirea, ochii ei lucitori. Te f`ceau s` plângi. Numai c` ea nu
plânsese…nici m`car o dat`.
A doua zi diminea]`, d`du telefon la Paget [i ceru s`-l \ntâlneasc`
pe Ian. Se va hot`r\ pe moment ce-i va spune.
– Gerald, b`trâne, stai jos. Ce mai face so]ia ta?
– Doctorul spune c` are nevoie de odihn`. E la mama ei. A avut o
perioad` grea \n ultimul timp.
134 JANE WALLACE

– Prea mult` agita]ie?


– Nu, a pierdut o sarcin`.
O spusese din impuls, pur [i simplu \i sc`pase.
– Oh, trebuie s` fi fost r`u. |mi pare foarte r`u. A[a ceva ar
distruge-o pe Leonie.
– Da, a[a s-a \ntâmplat [i cu Peggy.
– Poate cu orice alt` femeie, dar nu cu Peggy. Ea e… diferit`.
– Cât de diferit`?
– Nu fi atât de r`zboinic, \ntotdeauna vii la mine cu pumnii strân[i.
Bea ceva.
– Nu, mul]umesc, e prea devreme pentru mine. Cum adic`
„diferit`”?
– Cred c` a fost o prostie din partea mea, spuse el, ar`tând jenat.
– Continu`, m` intereseaz`.
– Voiam s` spun c` e mai puternic` decât multe alte femei. Nu se
las` \nvins` de orice i se \ntâmpl`…
– Chiar dac` e vorba despre o sarcin` pierdut`?
– Nu interpreta ce spun. Numai c` o cunoa[tem pe Peggy, nu-i a[a?
– Oare o cunoa[tem?
– E f`cut` pentru succes. Trebuie s`-[i demonstreze \ntotdeauna
de ce e \n stare. De obicei, via]a \n familie face o femeie s` se poarte
a[a…
Nu era cazul cu Peggy. Gerald se \ntreba dac` ar putea s`-i dea un
pumn, numai c` nu-l love[ti pe cel care spune adev`rul.
– Mi se pare c` [tii foarte multe despre so]ia mea.
– Doar lucr`m \mpreun`. Probabil c` petrec mai mult timp cu ea
decât tine. Nu m` \nvinov`]i pentru timpul pe care-l petrecem \mpre-
un`, n-are nici o leg`tur` cu mine. Dac` te \ntâlne[ti cu cineva ca
Peggy, care merge mereu \nainte, care vrea tot timpul s` munceasc`,
\ncearc` s-o convingi s` nu fac` un lucru.
– Când ne-am c`s`torit, nu era a[a.
Gerald vorbise tare, pentru c` nu-i pl`cea ce auzea.
– Era dr`gu]`, iubitoare… i-ai dat prea multe responsabilit`]i, ai
f`cut-o s` se simt` mai important` decât este…
PRE}UL SUCCESULUI 135

– Amice, mai ai mult de \nv`]at. Patul nu e cel mai potrivit loc.


Desigur c` e dr`gu]` [i iubitoare, dar numai una din o mie de
femei are ambi]ia ei. {i-a construit propriul loc aici, la Paget… e
unic`…
– Cred c` vorbim despre dou` femei total diferite, spuse Gerald,
sim]indu-se nesigur. Cum poate cineva, a[a cum o descria Ian, s` arate
atât de neajutorat`, cum ar`ta ultima oar` când a v`zut-o?
– Gerald, hai s` facem pace. Nu vreau s` ne cert`m.
Ian ridic` palmele \ntinse spre el.
– Am spus-o destul de des, nu vreau s`-]i distrug familia. Dac`
sim]i c` Peggy a ta nu mai e aceea[i persoan`, c` i-ar fi mai bine \n alt`
parte, nu m` vei g`si \mpotrivindu-m`, cu toate c` nu mi-ar pl`cea s-o
pierd. Leonie nu m-ar l`sa. Ea e impar]ial`, pentru c` nu se afl` la
mijloc.
– Leonie \n]elege.
– Desigur, oricine din afar` \n]elege. Dar nu sunt ei cei care
trebuie s` duc` treaba la bun sfâr[it. Nu e Leonie cea care e nepre]uit`
pentru Paget.
– M-am s`turat… de acest nume… Paget, murmur` Gerald cu o
voce r`gu[it`.
– Uite ce-i, amice…de ce nu te ui]i mai bine la propria persoan`?
E[ti sigur c` de vin` e magazinul? Ne facem singuri problemele
noastre.
Fusese prea mult timp \n acest loc. Aflase prea multe, sau mai bine
spus i se confirmaser` b`nuieli mai vechi.
Vocea lui Ian se auzi din nou, schimbând abrupt subiectul:
– E[ti singur acas`? De ce nu ne faci o vizit` desear`?
– Nu, mul]umesc.
– Nu e sfâr[itul lumii. E o fat` minunat`. Mul]i ar da orice s` fie \n
locul t`u.
Gerald se ridic`.
– Salut`ri lui Leonie.
– O s`-i transmit. Ne vedem curând. Toate cele bune lui Peggy…
Spune-i c`… Nu mai conteaz`, spune-i c` sper s`-[i revin` cât mai
repede. S` nu se gr`beasc`.
136 JANE WALLACE

A[adar, aici am ajuns, se gândi Gerald, intrând \n apartamentul gol. Nu


trebuie s` folosesc anumite cuvinte mari, cum ar fi „incompatibilitate”;
pur [i simplu nu merge. Ea nu vrea ce vrea el [i el nu vrea ce vrea ea.
Ar fi bine s` m`nânce un pic. Puse o bucat` de [unc` pe o farfurie,
pâine, [i se a[ez` la fereastr`, cu piciorul pe pervaz.
„Oh, Gerald, nu a[a, stai cum trebuie…”
Acum \[i d`dea seama c` Peggy era o perfec]ionist`.
Am stat \n acest apartament nenorocit jum`tate din via]a de b`rbat
c`s`torit, a[teptând-o pe aceast` femeie. „De data asta a pierdut o
sarcin`, amice, era [i copilul t`u”. Ochii i se umplur` de lacrimi.
Maturizeaz`-te, amice, ea n-a plâns, nu i-a p`sat suficient… „{i ochii
lucitori?” Dorin]a s` se \ntoarc` la Paget, desigur. Ai avut nevoie de un
b`rbat ca Ian Goodchild s`-]i deschid` ochii.
„Dar cum r`mâne cu cealalt` \ntrebare, dac` e[ti sigur c` e doar
vina magazinului?”
Nu, nu sunt sigur. Dar sunt sigur c` nu pot s` m` adaptez la o so]ie
care dore[te o carier`.
Se ridic` [i, ]inând farfuria, se duse la telefon. Trebuie s` aib` [i
via]a lui. Ridic` receptorul [i, \n timp ce forma num`rul, \ncepu s`-[i
spun` \n gând: „Nu pot s` m` plimb de colo pân` colo ca o p`pu[`
\mbr`cat` \ntr-un costum, un b`rbat de hârtie, felicitându-m` c` sunt
acceptat…”
– Bun`, spuse el, tu e[ti, Sheila?
Vocea ei era diferit`, cu respira]ia t`iat`, de parc` ar fi alergat de
departe ca s` ajung` la telefon.
– Ai mâncat?
– Nu, nu \nc`. De ce?
Nu p`rea foarte surprins`, probabil c` era preocupat` s`-[i
recapete ritmul normal al respira]iei.
– Nici eu n-am mâncat. Mi-ar pl`cea ceva exotic, o mâncare
chinezeasc`. Vrei s` vii cu mine?
– Unde e Peggy? \ntreb` ea \ntr-un târziu.
– St` cu mama ei o s`pt`mân`.
Ar fi vrut s`-i spun` c` nu se simte prea bine, dar ar fi fost impre-
sionat` [i n-ar mai fi vrut s` vin`. Numai c` el sim]ea nevoia s-o vad`.
PRE}UL SUCCESULUI 137

– Nu cred c` pot, Gerald.


– C` po]i sau c` vrei?
– Amândou`. Nu cred c` i-ar pl`cea.
– Ea face multe lucruri care nu-mi plac.
– Nu-i o scuz`.
– Ai dreptate. Mergi, Sheila?
– N-am avut o p`rere foarte bun` despre mine data trecut` dup`
ce am mers la film.
– Nu ]i-a pl`cut?
– Ba da, dar a fost periculos.
– Filmul?
– Nu. A fost o gre[eal`.
– Las`-m` s`-]i spun ceva. Principiile n-au loc \n aceast` lume.
Fiecare trebuie s` aib` grij` de propria persoan`. {i oricum, trebuie s`
m`nânci.
– Nu cu so]ii altor femei.
– Ai câ[tigat. O s` m` \ntorc la [unc` fiart`… continu` el, dar
vocea ei \l \ntrerupse.
– Nu e nimic r`u \n ni[te mâncare chinezeasc` [i un pahar, dou`
de sake?
– Nu [tiu despre sake, dar cunosc un restaurant foarte bun \n
zon`. O s` ne \ndop`m cu mâncare [i o s` uit`m toate grijile.
– N-aveam nici o grij` pân` ai ap`rut tu.
– Atunci po]i s` le \mp`rt`[e[ti pe ale mele.
Gerald \nchise repede, ca s` nu-i dea timp s` se r`zgândeasc`.
Sheila ar`ta dr`gu]` [i tân`r`, iar când se apropie de ea, se \mbu-
jor`. P`rul \l avea legat la spate, dar ni[te [uvi]e mici sc`paser` din
panglica verde [i p`reau aurii. {i rochia era verde, lung` [i strâmt`,
\mbr`]i[ându-i corpul plinu].
– N-am venit cu ma[ina, spuse ea, mi-era team` s` nu ne \mb`t`m
cu sake.
– |mi plac plimb`rile pe jos.
|i pl`cea senza]ia produs` de um`rul ei care-l atingea din când \n
când. Ar`ta atât de moale, de vulnerabil`!
G`sir` repede restaurantul, vopsit \n culoarea sângelui \nchegat.
138 JANE WALLACE

– Nu credeam c` Peggy e genul care s`-[i ia o s`pt`mân` liber`,


spuse ea.
St`teau la singura mas` f`r` pete de sos pe fa]a de mas`.
– S-a \mboln`vit?
– Da, a pierdut o sarcin`.
– Oh, \mi pare r`u, [opti fata, devenind palid`. E foarte afectat`?
– Da.
– {i tu?
– Pe mine nu m-a \ntrebat nimeni.
– {i totu[i, te-a afectat?
El d`du din cap, privind \n alt` parte.
– Te \ntreb pentru c` nimeni nu se \ntreab` cum se simt b`rba]ii.
Sunt sigur` c` [i ei se ata[eaz` de copii, la fel ca femeile. Numai c` voi
nu citi]i articole \n diverse reviste despre cum s` te preg`te[ti pentru
un copil, cum s` ai grij` de pielea ta…
– Ba le-am citit!
– Sunt \ngrozitoare, nu-i a[a? {i eu \mi doresc un copil [i, desigur,
un so].
– Poate c` e o dovad` de egoism s`-]i dore[ti un copil dac` cel`lalt
nu [i-l dore[te.
– Vorbe[ti despre tine?
– Nu tocmai.
– Nimeni nu e perfect…suspin` ea, apoi zâmbi. Sunt moart` de
foame. Ce lu`m? Orice, atât timp cât nu e vi]el.
Se uitar` \mpreun` pe meniu.
– Ar`]i de parc` ai avea nevoie de un somn bun, observ` ea.
– Da, când m` uit \n oglind` v`d un vampir cu ochi tri[ti. Foarte
deprimant.
– Vrei s` aleg eu?
– Da, eu voi alege vinul.
Masa se dovedi o adev`rat` aventur`: \n friptura de pui Sheila
descoperi un os care p`rea de iepure, vinul era tare, ca votca.
Pentru c` mâncarea era piperat`, Sheila b`u trei pahare de vin [i
spuse c` \n curând va \ncepe s` chicoteasc` [i s` spun` lucruri
ru[inoase.
PRE}UL SUCCESULUI 139

– Haide, abia a[tept. Las`-]i p`rul liber, frumosul t`u p`r, spuse el,
cu toate c`, dac` n-ar fi b`ut al treilea pahar, n-ar fi \ndr`znit s` spun`
a[a ceva.
– |nc` m` simt vinovat`.
– Nu te sim]i vinovat`, eu am \ncetat s-o fac.
– Cum?
– L-am v`zut ast`zi pe [eful lui Peggy, Ian Goodchild [i mi-a
l`murit ni[te lucruri.
– Nu cred c-ar trebui s` ai \ncredere \n el, e un adev`rat diavol, cu
un calculator \n loc de inim`.
– Calculatoarele nu mint. Trebuie s` recuno[ti c` e o persoan`
foarte abil`.
– Recunosc, dar nu tr`ie[te decât dac` e la Paget.
– La fel [i Peggy.
– El ]i-a spus asta?
– Mi-a confirmat.
– {i asta te \ngrijoreaz`? \ntreb` ea, punându-i mâna pe bra].
– {tiu c` e o prostie, de ce n-ar fi? Numai c` m` face s` m` simt pe
jum`tate b`rbat. Nu e bine. N-am fost niciodat` nemul]umit de mine
dar, dup` ce m-am c`s`torit, am descoperit c` nu sunt destul de bun.
Ochii ei p`reau \n]elep]i pentru o fat` atât de tân`r`.
– Bea, nu te mai \ntrista.
– Cred c` m-am ame]it.
– Hai s` ne ame]im \mpreun`.
–Da? Eu am vorbit destul. Hai s`-]i auzim secretele. Nu prea
vorbe[ti despre tine.
– N-am nici nu mare secret, sunt doar o persoan` obi[nuit`.
– Asta nu-mi spune mare lucru.
– Vreau ceva ce n-a ap`rut \nc`. Vreau ce se pare c` Peggy
arunc`… vinul `sta \ngrozitor m` face s` vorbesc numai prostii.
– Sticla s-a golit.
– Asta e.
– Mai lu`m o sticl`?
– De ce nu?
|ncepur` s` râd` amândoi.
140 JANE WALLACE

– Trebuie s` m` duci acas` pe sus. E bine c` n-ai venit cu ma[ina.


– O s` lu`m un taxi [i o s` te las la u[`.
– Propriet`reasa e un adev`rat co[mar. Are gura ca o prun` uscat`
[i mai e [i sco]ian`. Parc` o [i v`d cum merge…
Sheila \ncepu s` imite mersul [i modul \n care vorbea b`trâna, apoi
trecu la [eful ei. Râdea, iar gestul cu care \[i umezea buzele \i p`rea lui
Gerald extrem de atr`g`tor.
– N-ar fi trebuit s`-mi dai atât de mult vin.
– Nu e vin, e sake.
– |mi amintesc foarte bine c` ai mai comandat un „australian”.
– Da, Australia e aproape de China.
Când ie[ir`, noaptea era cald` [i plecar` spre casa ei ]inându-se de
mân`. Gerald \ncepu s`-i povesteasc` despre problemele copil`riei
lui, de cre[terea cu un singur p`rinte.
– Era greu pentru mama, pentru c` trebuia s` fie [i mam` [i tat`…
nu era tocmai u[or.
Se \ntoarse spre ea, dorind s` vad` cum primea aceste m`rturisiri.
Sheila \[i arunca p`rul pe spate, privindu-l cu ochii ei mari.
– Nu-mi prea place s` m` leg de problemele trecutului, spuse ea, de
replicile: „dac` a[ fi avut asta”, „dac` a[ fi putut cealalt`”. Acum, e[ti pe
cont propriu. Dac` o s` cazi, trebuie s` te ridici singur. Nu te mai plânge.
– Nu po]i s` ignori familia din care vii.
– Nu, tocmai de aceea ne str`duim cu to]ii s` ne facem o familie,
tomai de aceea eu… se \ntrerupse, tremurând.
– Ar fi trebuit s`-]i iei o hain`.
– Nu prea port.
Probabil c` nu avea hain`, se gândi el, punându-i un bra] \n jurul
umerilor.
– O s`-]i fie mai cald. Voi chema un taxi, cred c` e destul de târziu.
Se uit` la ceas, apoi exclam`:
– Dumnezeule, e trecut de ora unu.
– Cred c` domni[oara MacMasters a \ncuiat deja u[a.
– Obi[nuie[te?
– Dac` a f`cut-o, m` voi urca pe tomberonul din spatele casei [i o
s` intru pe geam.
PRE}UL SUCCESULUI 141

– Te-ai ame]it bine.


– {tiu, e tare bine.
Când o ajut` s` coboare din ma[in`, ea spuse, cu o voce solemn`:
– La revedere, Gerald, a fost o sear` minunat`, al naibii de reu[it`.
– Sst! Nu atât de tare. E[ti sigur` c` o s` fie bine?
– Desigur, m` \n]eleg de minune cu domni[oara MacMasters.
Brusc, deveni serioas`. |l privi cu ochii ei mari, blânzi.
– Mul]umesc, Gerald. Te rog, nu fi trist. Nu merit`.
Pân` când taxiul se \ndep`rt`, r`mase pe sc`ri, f`cându-i semne cu
mâna.
Dumnezeule, \[i aminti el când intr` \n apartament. Am uitat s`-i
dau telefon lui Peggy azi. Sim]i un gol \n stomac, dar imediat se str`dui
s` se gândeasc` la altceva.
Când se \mbr`case \n pijama [i voia s` se duc` la culcare, auzi o
b`taie \n u[`. Tres`ri, speriat. Dac` s-a \ntâmplat ceva cu Peggy?
Deschise u[a… iar \n pragul ei st`tea Sheila.
– Gerald, spuse ea, comni[oara MacMasters cred c` e surd`. Am tot
b`tut, dar nu r`spunde. Cred c` a ajuns la concluzia c` sunt o femeie
pierdut`.
|ncerc` s` râd`, dar avea obrajii ro[ii [i p`rea speriat`.
– Intr`.
Imediat, era \n bra]ele lui. O strânse cu putere, bucurându-se de
moliciunea ei. Nu mai avusese de mult parte de blânde]ea [i de
mângâierile unei femei.
– Nu i-am dat azi telefon lui Peggy, spuse el, acoperind cu vocea
lui trilul unei p`s`ri foarte matinale.
– Care Peggy? \ntreb` ea.
Când o s`rut`, respira]ia ei mirosea a vin.
Capitolul 13
Era disperat` se ajung` acas`, s` fie cu Gerald. O s`pt`mân` cu
p`rin]ii n-o f`cuse s` se simt` mai bine; mama ei o r`sf`]ase, mereu
prin preajm`, iar tat`l ei, de multe ori, uita complet de ea. Nu era ce
se nume[te o familie fericit`, dar nu erau nici neferici]i. Oricum,
\nv`]ase s`-[i ascund` senimentele.
Se retr`gea de obicei devreme, spunând c` are nevoie de odihn`.
{tia c` nu va fi deranjat`. Mama ei privea la televizor, iar tat`l ei se
retr`gea devreme \n biroul lui.
Era destul de ciudat s`-i vad` pe p`rin]ii ei tr`ind \mpreun` dar
fiind de fapt separa]i, uni]i doar de prezen]a ei. Se puse \n pielea
mamei ei pentru prima oar` \n via]`.
„Noi nu suntem a[a, Gerald [i cu mine suntem preocupa]i unul de
cel`lalt”, \[i spuse ea. Apoi \ncepu s` plâng`. „Nu mai [tiu cum suntem”.
|ncepu s`-[i aduc` aminte de situa]iile \n care-l dezam`gise. Apoi
de problema cu banii, pe care o aflase de la acea fat`, Sheila Blakeley.
– S-a terminat, spusese el. Am trecut peste aceast` etap` din via]a mea.
Oare trecuse [i peste pierderea copilului?. Nu fusese lâng` ea,
când avusese nevoie de el. Va trebui s` se descurce [i mai departe de
una singur`. Va g`si solu]ia.
„Pentru mine, se gândi ea, alinarea va fi Paget”.
–Te sim]i mai bine acum? o \ntreb` Gerald când veni s-o ia acas`.
P`rea slab [i cam ne\ngrijit, cu tricoul prost sp`lat, cu p`rul mai
lung decât ar fi trebuit.
PRE}UL SUCCESULUI 143

– Da, mul]umesc.
Erau ca doi str`ini. Trebui s` alerge pe sc`ri \n camera ei, spunând
c` a uitat ceva, ca s`-[i ascund` lacrimile.
|n ma[in`, Gerald se \ntoarse spre ea.
– Nu ]i-ai recuperat culoarea din obraji, Peg.
– Nu-i nimic, e la mod`.
Se l`s` t`cerea. Pe la jum`tatea drumului, Peggy se auzi spunând:
– Vremea n-a fost prea rea. Luni [i mar]i a plouat, dar miercuri a
fost foarte frumos [i joi am luat ceaiul \n gr`din`. Numai c` vineri a
b`tut vântul.
Dup` aceast` \ncercare, renun]`.
La fel fu [i luni, la micul dejun, \n ziua \n care re\ncepea serviciul.
Nu era nemul]umit`. M`car nu erau probleme pe care s` nu le poat`
rezolva. R`mase t`cut`, gânditoare. Poate va spune el ceva. Dar el nu
spuse nimic.
Când se \ndreptau spre autobuz, el o \ntreb`:
– E[ti sigur` c` te sim]i bine, Peg? Mi se pare c` ai sl`bit. Nu [tiu
dac` e bine s` te duci la serviciu.
– Acela[i lucru se poate spune [i despre tine.
– M` simt bine.
– {i eu m` simt bine.
– Ai grij` de tine.
Plec`, f`cându-i semn cu mâna. Nu p`rea s` existe vreun sentiment
\n spatele cuvintelor lui.
|ncerc` s` se \mb`rb`teze. A fost o lovitur` puternic`, \[i spuse ea.
Nu ne-am descurcat prea bine. Dar o s` ne revenim. Primul an de
c`s`torie e destul de dificil. A fost [i pierderea copilului…
Ian o opri pe un culoar.
– Am primit o vizit` de la so]ul t`u, cât ai fost plecat`.
– Oh, sper c` nu ]i-a spus despre…
– |mi pare r`u, Peggy, al naibii de r`u. Cum te sim]i acum?
– Destul de bine.
– M-am gândit…
– Da?
– {tii cât de mult apreciez serviciile tale.
144 JANE WALLACE

– Ei, nu fi sentimental, \ncerc` ea s` zâmbeasc`.


– Am vorbit cu Leonie.
– N-ar trebui s` vorbe[ti cu Leonie despre problemele mele.
– De ce nu? Doar e so]ia mea.
– Da, dar sunt problemele mele.
– A pierdut [i ea o sarcin`. M-am gândit c` m` va ajuta s` \n]eleg
problema din punctul de vedere feminin.
– Acum nu mai e nici un punct de vedere.
– N-a[ vrea s`-]i fac probleme cu Gerald. |mi place, chiar dac` el
nu m` suport`.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Ian, spune ce ai de spus. Ce
s-a \ntâmplat cu toat` lumea?
– Gerald crede c-ar fi mai bine dac` ai renun]a la serviciu, dar eu cred
c`, dac` e[ti atent` la ce se \ntâmpl` acas`, nu v`d de ce ar trebui s` pleci.
– A fost ideea ta sau a lui Leonie?
– A mea.
– Dac` [tiam c` vrei s` plec…
– S` pleci? Ce-ai \n]eles? Hai mai bine s` vorbim despre ceva
important. Despre Nell Paget. E pornit` ca o ma[in`, nu putem s-o mai
oprim. Va trebui s` te duci s`-l vezi din nou pe Pinelli. Apoi la New
York. Dac` tot vorbim despre minunata Nell, nu crezi c-ar fi mai bine
s-o vezi, acum c` te-ai \ntors? E[ti singura care se poate \n]elege cu ea.
St` \n apartamentul pe care l-a]i refuzat voi [i se plimb` toat` ziua \n
pijama neagr` de m`tase, refuzând s` munceasc`. Femeile!
– {i eu sunt femeie.
– Tu e[ti altfel. Uit` toate prostiile pe care le-am spus. Leonie se
poart` uneori ca [i cum ar fi con[tiin]a mea, voiam s` fiu sigur c` nu
faci o gre[eal`.
|i zâmbi, privind-o cu acel zâmbet pe care-l cuno[tea prea bine.
– Foarte curând, vei face parte din Consiliu, Peg Smith.

***

Dup` mas`, st`tur` t`cu]i, Gerald citind [i ea brodând. El ridic`


privirea din paginile c`r]ii [i o \ntreb`:
– E[ti t`cut`. Ce s-a \ntâmplat la Paget? N-a c`zut nici o bomb`?
– Nu de la cea pe care ai aruncat-o tu.
PRE}UL SUCCESULUI 145

– Oh, despre copil?


– Da. Nu te \nvinov`]esc, Gerald. Eu am gre[it. |mi pare bine c`
i-ai spus.
– Mul]umesc. Am crezut c` o s` te superi.
– {i Leonie a pierdut o sarcin`.
– Nu cred c` din cauza muncii.
– Po]i s`…pierzi un copil [i din alte motive.
– A[a mi s-a spus.
– Ciudat e c`-]i ia atât de mult timp s` treci peste un astfel de
eveniment. Dac` n-ar fi fost serviciul…
– Paget, remediul pentru toate.
Peggy \l privi, dar ochii lui nu aveau nici o expresie.
– Oricum, mi-a f`cut bine s` stau de vorb` cu cineva. {i, Gerald…
ezit` ea, Ian te \n]elege. Nu i-ar pl`cea s`… se amestece \n vreun fel.
– M` bucur.
– Mi-a spus s` am grij`…
– Desigur…
– Acum, cred c` munca e esen]ial` pentru mine, dar n-a[ pune-o
niciodat` \naintea ta.
– Te cred. Numai s` nu \ncepi s` m` r`sfe]i, nu [tiu ce a[ face cu
atâta aten]ie.
– Gerald, spuse ea, \ncercând s`-i re]in` aten]ia, dac` m-ai asculta…
– |mi pare r`u, zâmbi el, \nchizând cartea. Continu`… sunt numai urechi.
– Sunt deprimat`… E o durere…
– N-ar trebui s` vezi un doctor?
– Nu e nimic ce poate fi rezolvat de un doctor. Numai munca pare
s` m` ajute.
– |n]eleg.
– Ar fi o prostie s` renun]. O s`-mi dea o nou` m`rire de salariu,
pentru c` hainele lui Nell sunt un succes [i e posibil s` plec din nou
\n str`in`tate …
– {i asta nu te va face s` te sim]i r`u?
– Nu-i nimic mai bun decât munca dac` vrei s`-]i ui]i necazurile,
zâmbi ea. Se pare c` voi fi primit` \n Consiliu…
– Cât` \ndr`zneal` din partea ta!
Peggy sim]i c` pornise pe un drum gre[it. |ncerc` s` explice
repede, nu voia s`-l lase atât de sup`rat.
146 JANE WALLACE

– Oricum, \n starea \n care sunt, nu sunt preg`tit` pentru un nou


copil. Dac` mai a[tept`m un an, o s` ne putem permite o doic`…
– {i speri c` vei reu[i s` \mpaci [i slujba [i familia?
– Nu m-am gândit la asta dar, desigur, e posibil.
– Cu intratul \n Consiliu [i cu restul?
– Ce e \n neregul`? Te por]i ciudat! Nu pot s` ajung la tine \n nici fel.
– |mi pare r`u. Trebuie s` faci cum vrei, orice te face fericit`.
Ea \l privi cu ochi tri[ti. El se ridic` [i, ajungând la ea, o s`rut` pe
obraz.
– Bine.
Se \ntoarse pe scaunul lui.
Peggy st`tu nemi[cat` pân` când ro[ea]a \i disp`ru din obraji, iar
inima \[i reg`si ritmul normal. Se asigur` c` vocea nu-i tremur`, apoi
spuse:
– M`car dac` ne-am certa, Gerald. Nu mai pot suporta aceast`
situa]ie…
– Am ajuns la cap`tul certurilor, r`spunse el.
Când \i privi, v`zu c` se \ntorsese la carte.
Se ridic` de pe scaun. Totul \i p`rea ireal. Gerald nu i-ar fi vorbit
niciodat` a[a. Era epuizat`, mai \ntâi durerea din suflet, apoi emo]iile
primei zile de serviciu [i asta…
– M` voi duce la culcare mai devreme…
– Bine, r`spunse el, privind-o o singur` dat`. Eu voi face o
plimbare. Am \n]epenit.
Nu-l auzi când se \ntoarse. |nchisese ochii, \ncercând s` adoarm`
[i, \ncetul cu \ncetul, alunec` \ntr-un somn zbuciumat.
– Somnorosule, \i spuse ea diminea]`, când \ncerc` s`-l trezeasc`.
Ai fost la un maraton azi noapte?
Ochii lui erau ciuda]i, p`reau de o alt` culoare [i erau ro[ii. Oare
st`tuse din nou toat` noaptea la bar, bând prea mult?
– Cred c` avem nevoie de o vacan]`, spuse ea. Se ridic` din pat,
sperând c` el va \ncerca s-o re]in`.
– E prea târziu, r`spunse el, ridicându-se din pat.
Capitolul 14
Numai pro[tii, \[i spuse ea, continu` s` se loveasc` de un zid, o
dat` [i \nc` o dat`. A[a era rela]ia lor, nici cuvintele, nici gesturile nu
mai p`reau s` ajung` la el.
Oricum, cel mai bine era s`-[i vad` de via]a de zi cu zi [i s` nu se
str`duiasc` prea tare.
Cu toate acestea, avea tot timpul senza]ia c` se va \ntâmpla ceva, o
senza]ie care-i t`ia respira]ia. P`rea calmul de dinaintea furtunii. Dar
furtunile izbucnesc la un moment dat, iar povestea aceasta continua la
nesfâr[it.
Ca s` scape de senza]ia unui dezastru iminent, se arunc` \n munc`,
\n vârtejul pasiunii, \ngrijor`rii [i satisfac]iilor pe care i le aducea Paget.
Reu[ise s` se \n]eleag` cu Nell, care, când nu era \n focurile
crea]iei, se dovedea o persoan` agreabil`.
Era o munc` pasionant`, chiar \mpotriva voin]ei ei.
– Va trebui s` plec din nou \n Italia, imediat ce va fi gata colec]ia,
\i spuse lui Ian. Pinelli va fi \ncântat.
– Bine, iar dup` aceea vei pleca la New York, r`spunse Ian.
Suntem cu mult \naintea timpului, nu-i a[a?
– Vai, Ian, sunt o femeie c`s`torit`.
– Da, dar ai dep`[it faza cea mai periculoas`. Se pare c` te
descurci. Pentru un timp, am fost \ngrijorat… Spune-i ve[tile lui
Gerald cu blânde]e, nu vreau s` vin` din nou \n vizit`. O s` ducem
firma Paget \n toate capitalele lumii.
148 JANE WALLACE

– Nu e[ti niciodat` mul]umit?


– Tu e[ti?
– Nu mai [tiu.
Ar fi trebuit s`-i spun` c` nu se descurca deloc. Se sim]ea atât de
apropiat` de el! Era schimbat, ar`ta mai \n vârst`, mai suplu. Nici el nu
ar`ta fericit, doar re]inut. {i de ce n-ar fi? Crezuse, \ntr-o perioad` din
via]a ei, c` [tia totul despre Gerald, iar acum i se p`rea c` tr`ie[te cu un
str`in.
„Nu te gândi la asta, \[i spuse ea, nu te gândi, totul va fi bine. La
\nceput, a fost prea frumos, trebuie s` fie \n regul`.
Zilele devenir` s`pt`mâni, s`pt`mânile luni, dar nu p`rea s` se
rezolve nimic. Uitase ce \nsemna s` comunice, sim]ea bariera dintre ei,
care o oprea de la primul cuvânt.
– De ce stai atât de mult la fereastr`? \l \ntreb` \ntr-o sear` când
ajunse târziu acas`.
Z`pada se a[ternuse \n mica gr`din` din spatele casei.
– Te deranjeaz`? \ntreb` el, ridicând privirea spre ea de la cartea
de pe genunchi.
– Nu, nu m` deranjeaz`, doar c` e[ti ca un b`trânel care \[i petrece
zilele meditând la via]`.
– O s`-]i spun un secret, r`spunse el, m` uit la Turnul Po[tei care
\mi face cu ochiul. Prin acest cod, \mi trimite tot felul de mesaje.
|ntotdeauna f`cea a[a, f`r` s`-i spun` cu adev`rat ce gândea. Nu
[tia la ce s` se a[tepte din partea lui.
Dup` un timp, nu mai st`tea la fereastr`. |ncepuse s` plece
aproape \n fiecare sear` „s` ia lec]ii de judo”, dup` cum spunea, „ca
s` \nv`] s` m` ap`r”.
Ea se plânsese, ceea ce fusese o gre[eal`:
– Cred c` ar trebui s` fii mai des acas` când m` \ntorc târziu.
– N-ai spus c` te-ai s`turat s` m` vezi stând la fereastr`? Ca un
b`trânel? Nu e[ti niciodat` mul]umit`?
|n a treia var` a c`s`toriei lor, Gerald lu` un concediu de o
s`pt`mân` ca s`-[i viziteze mama, la Cumberland. Peggy ar fi vrut
s`-l \nso]easc`, dar când \[i aminti de femeia obsedat` de cur`]enie,
PRE}UL SUCCESULUI 149

care lustruia [i sp`la tot timpul, mereu trist`, nu-i mai p`ru atât de
necesar. Mai ales c` urma s` se lanseze o nou` colec]ie a lui Nell.
– Mi-ar pl`cea s` merg, Gerald, dar mi-e imposibil.
{tia c` era o gre[eal`, dar nu reu[ea s` se ab]in`. A[a c`, dându-i
lui o cuvertur` [i un set de [erve]ele pentru mama lui, \l l`s` s`
plece.
|n timp ce era singur`, \[i lu` dou` zile libere [i plec` \n
c`utarea unei case. O g`si, \n Chelsea, o cl`dire minunat`, cu
verand` [i gr`din`. Agentul imobiliar care-i ar`ta casa o privea pe
ascuns, fascinat de frumuse]ea ei. Se sim]ea bine, de mult nu mai
fusese admirat`.
La \ntoarcere, Gerald ar`ta foarte bine. Nu-i v`zuse niciodat` ochii
atât de limpezi, atât de lumino[i, iar vioiciunea lui era molipsitoare.
Peggy fu uimit` de cât de bine ar`ta, mult mai bine decât Ian, care
sl`bise [i f`cuse cearc`ne.
– Dragul meu, ar`]i foarte bine, zâmbi ea cu timiditate.
– A[a crezi?
– Dac` n-ar fi atât de târziu, am ie[i s` lu`m cina la Caprice. Am
ni[te ve[ti bune pentru tine. Hai s` mergem mâine.
– Pentru mâine am alte planuri, a[a c` mai bine spune-mi acum.
– Ce ai de f`cut?
Era jenat` c` nu reu[ea s`-[i ascund` nervozitatea. Doar se
cuno[teau de atâta timp!
– Am o \ntâlnire.
– Cu un coleg?
Nu fu sigur` dac` d`duse sau nu din cap.
– V`d c` vrei s`-l impresionezi pe b`trânul Scott-Smith.
El nu reac]ion` \n nici un fel, a[a c` hot`r\ s`-i spun`.
– Ce crezi c` am f`cut cât ai fost plecat? Am g`sit o cas`, o
adev`rat` minune. O s` fie o \ncântare s` locuim acolo.
– |n Chelsea, spuse el.
B`rbatul \[i desf`cea bagajele. Când se \ntoarse s-o priveasc`, ochii
lui o \nsp`imântar`, erau ca de piatr`. |i admirase pân` acum ochii
cenu[ii, ochi blânzi [i calzi, dar acum nu-i mai recuno[tea.
150 JANE WALLACE

– Da, \n Chelsea.
Deodat`, Peggy \[i d`du seama c` o f`cuse tocmai pentru a-i
dovedi c` nu poate fi oprit` [i c`, dac` dore[te s` locuiasc` \n Chelsea,
acolo va locui.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea.
– Se pare c` ui]i repede.
– O, nu, Gerald, nu se poate s` fie aceea[i problem`! A r`mas \n
urma noastr`. Sunt sigur c`, dac` te-ai str`dui, ai reu[i s` te descurci
chiar [i tu cu plata ei.
– }i-am spus c` trebuie s` am r`bdare.
– Cred c` Scott-Smith a uitat deja.
– Eu n-am uitat.
– Vrei m`car s` vii s-o vezi?
– Nu, r`spunse el cu hot`râre.
Lui Peggy nu-i venea s` cread`. {tia c` fusese o copil`rie din partea
ei s` spere c` se va rezolva.
Luar` masa \mpreun` [i apoi se duser` la culcare, dar ei tot nu-i
venea s` cread`. |ntinse mâna, atingându-l.
– Nu, se auzi vocea lui.
Nu putea s`-i vorbeasc` a[a, nu fetei de care fusese \ndr`gostit la
nebunie.
– Vreau s` te explici, Gerald, nu po]i s`-mi vorbe[ti a[a.
– Nu e[ti la Paget.
– {tiu, dar nu sunt obi[nuit`…
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, las`-m` s` m` gândesc.
Vocea lui era dur`. Nu putea s` i se \ntâmple una ca asta, se
gândea Peggy. B`rba]ii nu vorbesc a[a femeilor pe care le iubesc.
Poate doar dac`… pierd o sarcin` sau cump`r` case f`r` [tirea lor.
Dar n-a fost vina mea, Gerald, am plâns atât de mult, am avut atâta
nevoie de tine…
St`tu nemi[cat`, cu pumnii strân[i. „Las`-l pe el s` fac` prima
mi[care”, \[i spuse ea. Nu se va ruga de el. „Las`-l s` spun` c`-i pare
PRE}UL SUCCESULUI 151

r`u c` a fost atât de crud”. N-a spus niciodat` vreun cuvânt despre cele
patru mii de lire pe care le-a investit gre[it… N-a fost o povar` pe
capul lui când a pierdut copilul… Era prea ocupat` la Paget. Paget,
lumea ei, aproape crea]ia ei.
|ncepu s` se gândeasc` la unele idei pentru urm`toarea colec]ie a
lui Nell. |ncet, cople[it` de gânduri, alunec` \n somn, visând
prezent`ri de mod`.
A doua zi, o c`ut` peste tot pe Nell, dornic` s`-i \mp`rt`[easc`
noile idei. Nu vru s`-[i aminteasc` de Gerald, care nu f`cuse nici cea
mai mic` \ncercare s` se apropie de ea.
|ntr-un târziu, renun]`, obosit`. Fata nu era de g`sit nic`ieri. Se
\ntoarse acas` mai devreme, gândindu-se la perioadele frumoase din
via]a lor de familie, la ce \mp`r]iser` \n micul apartament. Dac` vom
pleca \n Chelsea, \[i spuse ea, voi l`sa \n urm` ceva important: vremea
\n care \nc` ne iubeam, când eram ferici]i. Tu l-ai pierdut, \i spuse o
voce mic`. Nu se va \ntoarce niciodat`, chiar dac` v` a[eza]i la o mas`
cu lumân`ri [i o cin` romantic`. L-ai pierdut.
Ochii o ardeau, parc` nu mai avea nici lacrimi. Se a[ez` la fereastr`,
privind \n dep`rtare. |[i aduse aminte de ce-i spusese Gerald iarna tre-
cut`, despre turnul care-i trimitea mesaje. Era ceva ciudat. Oricum, \nce-
puse s` se poarte ciudat de ceva vreme. Ce putea s` \nsemne asta? Ce
mesaje putea s`-i transmit` turnul, \n mijlocul vârtejurilor de ninsoare?
Mesaje… mesaje… capul i se \nvârtea. Deodat`, p`ru s` \nghe]e.
Cumberland. Ce era cu acest ora[? Ce s` fie? Nu po]i s`-i dai un tele-
fon, pentru c` mama lui nu crede \n telefoane, o \nsp`imânt`…nu
po]i s` verifici unde e… e \ngrozitor…
|ncepu s` vorbeasc` tare \n camera t`cut`, certându-se singur`.
– Nebun`… proast`… oarb`…
Se ridic` [i \ncepu s` se plimbe prin camer`, sim]ind lacrimile care
curgeau pe obraji. Oare unde sunt acum, ce fac? Vedea clar \n fa]a
ochilor figura ei, p`rul \ngrozitor, de culoarea morcovului, [oldurile
largi, lipsa de stil. Ba nu, avea un zâmbet frumos, iar p`rul nu era
\ngrozitor, era minunat, curgându-i \n râuri pe spate.
152 JANE WALLACE

Casa era prea mic` pentru toat` durerea pe care o sim]ea.


Era \n cap`tul sc`rilor, [tiind c` nu-[i uitase po[eta pentru c`
pusese cheia \n ea. Coborâse sc`rile, alergând. |[i pusese [i
m`nu[ile.
Unde s` se duc`? La bar? Nu, probabil c` lui Gerald \i e team` s`
nu \ntâlneasc` vreun cunoscut. Poate c` \n apartamentul ei… cum o
chema… Se str`dui s`-[i aduc` aminte cum o chema. Nu reu[i, dar
oricum, nu inten]iona s` fac` nimic. Oamenii o cuno[teau aici, trebuia
s` aib` grij`. A[a c` se va plimba, purtând \n minte imaginea lui \n
bra]ele fetei cu zâmbet frumos [i p`r ro[cat.

***

– E lumin`, spuse Sheila.


– Da, trebuie s` plec.
– E trist.
– Nu fi trist`, doar am petrecut \mpreun` o \ntreag` s`pt`mân`.
– {tiu, nu sunt lacom`. A fost lung, dar nu suficient de lung, fericit
dar [i trist. Nu pot s` uit ce-i facem.
– Nu [tie.
– Dar o s` simt`. Chiar dac` e atât de ocupat` pe cât spui, când se
a[az` seara \n pat sau când te prive[te, o s` simt`.
– Nu-mi pas`.
– E[ti nedrept. La \nceput erai trist [i te sim]eai vinovat, iar acum
vrei s-o arunci ca pe o hain` veche.
– Partea din mine care o iubea a disp`rut. N-a vrut-o [i de aceea a
trebuit s` cauterizez locul..
– E[ti sigur? Spui lucruri atât de dure, dar a fost prima ta
dragoste.
– Dac` ai fi v`zut-o la \nceputul c`s`toriei… era atât de plin` de
via]`, de energic` [i de iubitoare…
– Nu crezi c` s`pt`mâna \n care am fost pleca]i \mpreun` a fost ca
un fel de c`s`torie? Am avut timp, ne-am purtat ca ni[te oameni
c`s`tori]i, nu ca ni[te dispera]i, dornici de dragoste.
PRE}UL SUCCESULUI 153

– E frumoas` c`s`toria… o c`s`torie adev`rat`. Plângi?


– Da, plâng. |nvesele[te-m`.
– Hai s` intr`m la teatru. Avem destul timp. O s` vin` din nou
târziu.
Dup` un timp, Sheila \ncepu s` plâng` din nou.
– Ce se \ntâmpl`, de ce plângi?
Ca s-o \nveseleasc`, \ncepu s`-i cânte la ureche.
– Taci, o s` ne aud`… \ncepu ea s` râd`
– Asta a fost cel mai r`u. Dup` pierderea sarcinii, n-am mai râs
\mpreun`.
Dup` ce se oprir` din râs, r`maser` t`cu]i, bucurându-se unul de
cel`lalt. Gerald o mângâie, plimbându-[i degetele pe pielea
fierbinte.
Noaptea trecut` se gândise mai serios decât pân` acum. Rela]ia cu
Sheila devenise prea important` ca s` mai poat` r`mâne cu Peggy. |i
era mil` de ea…
Când se termin` piesa, ie[ir` \mpreun`, \mbr`]i[a]i.
Sheila se desc`l]` [i \ncepu s` se plimbe prin iarb`.
– Ce faci, iubito?
– |mi \mplinesc visele. Nu a[a mi-ai spus s` fac? E atât de bine…
|ncearc` [i tu.
– Nu pot, am [osete.
– Ce plictiseal`! Ar fi o desp`r]ire foarte pl`cut`.
Ea leg`na sandalele \n mân`, iar pe obraji \i curgeau lacrimi.
– |mi pare r`u. De vin` e s`pt`mâna aceea… A fost prea mult…
sau poate prea pu]in. Nu pot s`-mi fac r`u \n continuare.
– {tiu c` nu po]i.
Se opri [i se \ntoarse spre el, ascunzându-[i fa]a \n mâini. El \i lu`
batista [i-i [terse lacrimile.
– Nu te mai nelini[ti. O s`-i spun. Numai c` m` tot gândesc la
durerea ei. Ce va face f`r` mine… de fapt, n-are nevoie de mine,
Paget e so]ul ei. Dar cine \i va alina singur`tatea când va ajunge
acas`?
154 JANE WALLACE

– Ar putea s`-[i ia un câine.


– N-ar avea timp s`-l scoat` la plimbare. Seara e foarte obosit`…
– Atunci n-o face, n-o p`r`si. Eu voi disp`rea, voi pleca \n Canada.
– Nu, spuse el. Mâine o s`-i spun, m-am hot`rât. Oricum, n-ai cum
s` ajungi singur` \n Canada.
Se plimbar` pe iarb`, f`r` s` vorbeasc`. Erau con[tien]i de
dragostea dintre ei, dar fiecare purta \n suflet partea lui de vin`. |n
cele din urm`, atingându-i mâna cu timiditate, \l \ntreb`:
– {i tu sim]i, nu-i a[a?
– Da, \n adâncul sufletului meu. E aproape ur`…
– Biata de ea!
– Dac` te-ar putea auzi! Fata care nu scria destul de repede pentru ea.
– M-a[ fi descurcat. A[ mai fi f`cut ni[te cursuri. Aveam nevoie de
ceva mai mult timp.
– Ea n-are niciodat` suficient timp.
Urcar` \n ma[in` [i el lu` batista [i-i [terse lacrimile.
– Nu mai plâng, acum.
– Ce vei face când se vor pune lucrurile \n mi[care? Po]i s` te
descurci?
– Da. Sper c` va ajunge direcor executiv [i c` va \ntâlni un
milionar, m` voi ruga pentru ea, s` primeasc` tot ce-[i dore[te. Atunci,
nu m` voi mai sim]i prost.
– Vor fi doi oameni ferici]i: eu [i cu tine. {i Peggy va fi fericit` \n
felul ei.
– Nu crezi c` va suferi?
– Nu prea, recunoscu el, privind-o ru[inat.
– Vom fi ferici]i, nu-i a[a?
– Da, vom fi ferici]i.
O trase spre el, s`rutând-o cu pasiune.
Capitolul 15
– Domnul Smith la telefon, \i spuse secretara.
– Gerald! S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea, \ncercând s`-[i ascund`
tremurul vocii.
– A[ vrea s` ne \ntâlnim undeva la prânz.
Peggy ezit`, respirând adânc. Vocea lui era calm`, nu p`rea agitat.
I se p`rea c` ideea ei era o nebunie.
– A[ vrea s` vin, dar Nell a plecat la un teatru. Un b`rbat o
ascundea \ntr-o cas` din Cohen, au preg`tit totul…
– }i-a[ fi recunosc`tor dac` ai putea s` vii.
– E[ti atât de formal!
– A[a sunt?
Probabil c` era doar timid, voia s`-i explice…
– Bine, dragul; meu. Trebuie s`-i vorbesc lui Ian, s` aflu ni[te
lucruri foarte importante pentru un proiect… Nu conteaz`. Te
iubesc. N-am mai luat masa \mpreun` de foarte mult timp. Va fi
frumos.
Se machie cu grij`, bucuroas` c` purta haina verde. Lui Gerald \i
pl`cea foarte mult. Privindu-se \n oglind`, se cert` singur`:
– E ridicol, doar te \ntâlne[ti cu so]ul t`u!
Se purtase ca o nebun` seara trecut`, colindând pe str`zi \n
c`utarea unui b`rbat \nalt, la bra] cu o fat` ro[cat`. La toate col]urile
str`zii vedea câte o fat` ro[cat` care se ]inea cu amândou` bra]ele de
un b`rbat…
156 JANE WALLACE

Dac` st`tea s` se gândeasc`, e ridicol s`-[i \nchipuie c` Gerald ar


p`r`si-o pentru o ro[cat` supraponderal`.
Acum nu mai conta. Vor petrece \mpreun` un timp mai mult decât
agreabil. Vor vorbi mult [i vor pune totul la punct.
|i p`rea r`u c` luase acele pastile seara trecut`, nici m`car nu-l
auzise sosind. {i nici diminea]` nu reu[ise s` se trezeasc` la timp, el
deja pornise spre serviciu.
– Dragul meu, spuse ea când \l v`zu, e foarte pl`cut. De ce nu
facem asta mai des?
El zâmbi, dar nu spuse nimic.
Comandar`, vorbindu-[i politicos, ca [i cum ar fi fost doi str`ini.
– Vrei [i un vin?
– Nu beau niciodat` la prânz. Dac` cineva profit` de starea mea de
euforie?
Ro[i, apoi ad`ug` repede:
– Po]i s` iei pentru tine.
– Nu vreau, trebuie s`-mi p`strez mintea limpede.
Oare de ce ar`ta Gerald atât de ciudat? O [i privea \ntr-un fel
necunoscut, ca [i cum n-ar mai fi v`zut-o niciodat`.
|ncercând s` umple golul din conversa]ie, \ncepu s`-i
povesteasc` despre designer, Nell [i despre problemele pe care le
avea magazinul.
El o privea, f`r` s-o asculte. Peggy sim]ea c` inima \i bate din ce \n
ce mai tare, ca o pas`re speriat`.
– Cum e comanda ta? \ntreb` el.
– Destul de bun`. Friptura ta cum e f`cut`?
– Mediu, a[a ca mine.
Tân`ra femeie sim]i din nou semnalul de alarm`. Cât timp era pe
teritoriul ei, era \n siguran]`, dac` dep`[ea aceste limite, devenea
nesigur`.
– Nu [tiu cum s` \ncep…
Ochii lui erau nelini[ti]i, aproape tortura]i.
Vorbi repede, de team` s` nu aud` ceva nepl`cut:
PRE}UL SUCCESULUI 157

– Dragul meu, sunt atât de \ncântat` c` m-ai invitat. Cred c` e o


idee foarte bun`, nu vorbim suficient. Nu e decât vina mea. Am fost
atât de ocupat`… {tiu c` sunt o persoan` cu care nu se tr`ie[te prea
u[or, cred c` l-am mo[tenit pe tat`l meu… |mi pare r`u c` nu m-am
str`duit mai mult…
– E prea târziu, spuse el, vreau s` divor]`m.
Peggy \mpinse farfuria din fa]a ei, brusc \ngre]o[at`. Sim]ea c`
ame]e[te, iar figura lui \ncepu s` pluteasc`.
– Peg…
O privea, iar ochii lui erau plini de mil`.
– Vrei s` mai spui o dat`?
– Vreau s` divor]`m. Sunt \ndr`gostit de Sheila Blakeley de mult
timp. Vrem s` ne c`s`torim.
– Sheila Blakeley! Acum, fata ro[cat` avea identitate. Acea fat` care
nu [tia s` scrie la ma[in`.
– Da, fata pe care o iubesc.
Orice ar fi, nu trebuie s` plâng. Sim]ea lacrimile \n spatele
pleoapelor [i arsura din gât, dar nu trebuia s` plâng`. Nu \ntr-un loc
public… Era incredibil, voia s`-[i scuture capul ca [i cum s-ar fi ap`rat
de un roi de albine.
– Peg, spuse el, mi se frânge inima s` te v`d suferind…
– }ie ]i se frânge inima?
Oare auzea bine? |nchise ochii, \ncercând s` fac` durerea s` dispar`.
– Dumnezeule, dac` s-ar fi putut s` fac altfel…
Aceea[i mil` se citea \n ochii lui. Ar fi vrut s` ]ipe, s`-l loveasc`…
– Dar eu nu eram nefericit`!
Voia s` se strâng` \n bra]e, s` se protejeze de durere.
– Fericit`, nefericit`, eu nu sunt ca tine, s` vreau s` analizez totul,
chiar dup` ce… oricum, e prea târziu pentru copil… Am dus o via]`
plin`…
– La Paget.
– Nu conteaz` unde, f`ceam ceva din via]a mea.
– Da, la Paget.
– Nu mai repeta asta, pentru numele lui Dumnezeu.
158 JANE WALLACE

– |mi pare r`u. Dar n-a mers.


– Gerald, se str`dui ea s`-l conving`, am avut doar o perioad` mai
grea. Mergea pân` a ap`rut acea fat`.
– Poate mergea pentru tine, nu [i pentru mine.
Peggy se ridic` brusc. Sim]ea nevoie s` p`r`seasc` aceast`
\nc`pere.
– Nu pot s` mai vorbesc acum.
– Trebuie. O s`-mi acorzi divor]ul?.
|l privi, descoperindu-i buzele tremur`toare. Nu era bun la a[a
ceva, dar cine e priceput s`-i cear` so]iei divor]ul? Oare o s` se
pr`bu[easc`, o s`-l roage s` se \ntoarc` la ea? {i ea, care credea c`
pierderea sarcinii era cea mai grea \ncercare din via]a ei.
– Nu te-a[ mai vrea acum, spuse ea, cu un zâmbet fals \ntip`rit pe
fa]` pentru chelneri]a care se apropiase \ngrijorat`.
Se \ntoarse cu spatele la el [i se \ndrept` spre u[`. Nu privi
\napoi.
Ajuns` la serviciu, se \ncuie \n birou [i \ncepu s` plâng`. Avu grij`
s` nu scoat` nici un sunet. Nu cunoscuse niciodat` acest sentiment de
goliciune. Nimic n-o a[tepta nic`ieri…
Lacrimile \i secar` repede. |[i sim]ea sufletul cople[it de usc`ciune.
Se ridic`, apoi se privi \n oglind`, \ndep`rtând cu grij` urmele
lacrimilor [i ref`cându-[i machiajul. Nu p`rea diferit`. Ochii ei p`reau
mai mari [i mai str`lucitori, dar erau goi.
Cineva b`tu la u[`, \ncerc` s` deschid`, apoi o strig` pe nume. Era
vocea lui Ian. Se duse [i descuie u[a, zâmbind.
– Intr`.
Avu grij` s` se ]in` dreapt` când se duse la birou.
– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` el.
– Voiam s` am pu]in` lini[te, am multe pe cap.
– Din cauza lui Nell? Nu trebuie s`-]i faci griji. M-am ocupat eu. E
destul pe[te \n mare, nu-i a[a, draga mea? O s`-]i arunci din nou
cârligul?
– Dac` voi g`si momeala potrivit`.
– E[ti cinic`?
PRE}UL SUCCESULUI 159

– Nu. |mi place \ncrederea ta \n mine.


– Nu numai eu am \ncredere \n tine. Stai jos, te rog.
Peggy se a[ez`, mul]umit`; era o adev`rat` u[urare, pentru c`
picioarele \ncepuser` s`-i tremure.
– E ziua ta cea mare, Peg.
– Da? \ntreb` ea, privindu-l de pe scaun.
– Uit` de Nell, B`trânul vrea s` te vad`. Ai dreptul la trei \ncerc`ri?
– E vorba de un post de director?
– E[ti bun`. {i eu care credeam c-o s` faci o scen`, o s` plângi pe
um`rul meu. E pentru ce ai muncit atât… \ncununarea carierei tale…
– Mi-ai construit [i discursul.
Oare ce se va \ntâmpla de acum \nainte? Nu vedea \n fa]a ochilor
decât zile goale [i mult` munc`.
Dar totul va fi bine. Mai \ntâi, va \ncerca s` simt` din nou. Apoi, va
trebui s` treac` peste o perioad` mai grea, poate dou`, trei s`pt`mâni,
poate luni… Apoi, va fi bine. Foarte bine. Pentru c` era o femeie de
succes, nu-i a[a?

Sfâr[it

giannijollys