No.

3 I) Decembrie 1912
NOW

SIMBOLUL
Emil !sac Doua versuri : meia *be

prefioaset.
Claudia Millian . . Tie, obsesia mea _

Eugeniu Stefänescu-Est In rdul roz

Th. C. Solacolu .Clintareful
.

Ch. Poldy . . .Umbre

.

S. Samyro . . . Poveste

Alfred I. Solacolu . Noapte alba

I. lovanaki . . . . Lewdness
Adrian Maniu .Noapte de Mai ; Mirelà
Note *

Desenuri de : Marcel lancu

Adrian Maniu

Istp,DEMIA

slaucYLECA
L

Redactia i Administratia :
STR. SILVESTRU, 30
BuCuRE§11
NumArul : 20 BANI.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 DOUA VERSURI DE EMIL ISAC
Dedicate Elisahethei J. 291X1 1912

FEMEEA PRETIOASA

Iubirea mea batrana a inflorit din noapte

Si a chemat-o 'n brate femeea cu clavir.
Era iubirea mortei vorbita far' de qoapte
Cantata de Lord Byron, gornita de Shakespeare
Iubirea mea de noapte a fost batrIna floare
bratele femeei chemau puterea mea,
Simteam ca rugaciunea-nii in patima ei moare.
Femeea in delirul cantarilor plangeà.
[Shakespeare iubise moartea iubita prin vieata
Femeile din Windsor pe Byron 1-au ucis].
Eu 11 purtam pe Heine in palida mea fata
Simteam ca port pe Byron in al iubirei vis.

www.dacoromanica.ro
34

când furtuna noptii spalà din mine vieata

Femeea pretioasa zaceh pe canapea
Si floarea 'ndestularei ii vestezise fata
Erh ash de buna fiind ash de rea...
[In patul men vorbise poema noptii rele
Imbratisari flamânde cearsaful sfasiat.
De-asupra noastra Cerul i Dumnezeu si stele
trupurile noastre in noapte-au lurninat.

2.
Femeea pretioasa cu pretu! vietii mele
si-a cumparat o pofta de-a ft amanta mea
femeea pretioasa, cu cântecile rele
din vieata mea cea bunä facuse vieata rea.
Cu pretul vietii mele, cu trupul si *-.11 sânge
am invatat ca pofta de-a fi amant, e grea,
femeea pretioasa in mine plânsi,-si plânge
cerândusi pofta vietii din tinert te mea.
Si tot imi curge somnul, durerea si iubirea
in bratele ei calde comorile-mi dispar
ma caut in vieata : unde-s ? Si nu sunt nicairea
Femeea pretioasa m'a 'nchis in sine, iar.

www.dacoromanica.ro
 OBSESIA MEA
De atunci, mA port mereu cu parul ridicat de pe ure-
chi ; la piciorul stâng pastrez searpele de aur cu ochiul
verde §earpele de aur, cu care mi-ai incAtusat pulpa,
in noaptea aceia... In noaptea, in care ai venit sA-mi ceri
forme noui §i placeri noui, in noaptea in care iarAsi s'a ri-
dicat deasupra umerilor mei, obsesia fiintei tale, ca o hi-
merA cu ochii de foc, in care se intruchipeaza necunos-
cutul
Dar de ce in goana dupA noui perversitAti, mi-ai des-
tins din nou nervii, si in sânge mi-ai turnat iarA§i otrava
nebuniei ?...
Obsesia mea, unde te-ai dus, dupA ce mi-ai strâns pulpa
piciorului stäng, intre vertebrele §earpelui de aur cu ochiul
-verde ?
Femei, voi §titi betia dragostei negre ?
SA v'o spun eu, si povestea incepe :
«Si a venit in noaptea aceia, in ochi cu priviri schim-
bate §i in artere cu pofte bizare, si mi-a zis : «Nu vreau
«nici pic de luminA.... Nu vezi ce noapte neagrA e afarA,
«ea fundul oceanelor torturate de durerea valurilor iste-
.«rice ! Vreau §i eu, in noaptea aceasta, dragostea nea-
egrA, dA-mi-o cum ti-o cer : dA-mi-o plAmAditA din galbenul
f pri v ir ei mele, din verdele pupilelor tale dilatate, din ro§ul
«privirilor noastre insAngerate
Femei, voi §titi betia dragostei negre ? SA v'o spun eu,
.cAci povestea a inceput.
«Obsesia mea, unde te-ai dus, dupA ce mi-ai oprit

www.dacoromanica.ro
 36

gele din pulpa piciorului stâng, strâns intre vertebrele_

§earpelui cu ochiul verde ?
Si mi-a zis :
((Nu te vAd, de atâta intuneric, afarA si InAuntru, nu
mA vezi, dar ne iubim ca doi orbi, ce nu cunosc violenta
colorilor si a luminei.
«Tu stli cum se iubesc orbii ?
$i alergand cu mâna de-alungul corpului, cum ar alergà
o ventuzA cu cinci picioare ascutite, Imi curnA In suflet
prima picAturA de dragoste neagrA, ca negrul de afarA,
ca negrul din orbitele orbilor.
Femei, voi stiti betia dragostei negre ?
SA v'o spun eu, cAci povestea nu s'a sfarsit...
$i apoi mi-a zis :
banii de aur, dA-mi micile grAmezi de argint
topit, cu pecetia lor de cearA rosie... Em am inteles si
i-am dat sinii.
Ventuza cu cinci picioare ascutite, cautA de-alungul tor-.
sului, iar grAmezile mici de argint si banii de-aur cu pe-
cetia de cearl rosie, dispar litre doua tAisuri de fildes
(dintii) si alunecA sub pier sica cArnoasA (gura) care-si onu-
leazI forma pe rotunzimea grAmezilor de argint (sAnii)....
Femei, voi stiti, acuma betia dragostei negre.
Sub ce formA, vei veni din nou, obsesia mea, sA-mi Im-
beti nervii cu poftele tale bizare, de himerd cu ochii de aur ?
Taci, si nu te intrebâ, ceeace n'ai sA afll niciodatA !
CLA UDIA MILLIAN.

www.dacoromanica.ro
 37

IN RÂUL ROZ

In râul roz ce curge

Ca o matase dulce,
Ca o matase scumpa,
Matase de mister,
Fâsie dintr'o rochie
De bal a vr'unei fee
In raul roz dorm visur
Si nori cazuti din cer.

Aici in inserarea
Pictata in pastel,
In inserarea trista
Si roza i bolnava,
Mi-ascund adesea gândul
Pasionat i plâns,
Si prang in crepusculul
Hypnotic de tristete,
Si plâng cu aiurarea
Streinului invins.

Din casa mea inalta

Privesc senina apa
Si'n valurile-i calme
Povestea mea o poartii,
Dar nu o'nghite valul,
Ah ! valul n'o inghite !
Si-o vad povestea'mi trista
Plutind in contra apei
In fata mea mereu
EUGENIU FEFÄNESCU-E

www.dacoromanica.ro
 PONTEUI DE NICIODATA

CINTARETUL
Viens je suis la Mort douce, et l'amante attendue,
Et je ,te verserai, sous mes larges pavots,
Berne hors do la vie, et de Patre, et des ages,
Au bruit des heures sans fin battant mes noirs rivages,.
Loin du mal et des pleurs, du doute et des sanglots,
Le silence et l'uubli dans l'éternel repos.
(Albert Samain)

Odinioara, Inteo vreme depArtata, primavara inflora de timpuriu..

Centl era mereu senin, si din vazduhul necuprins si albastru, plu-
teau parfumuri de smirna si de ceqra, fancied aThastrul e credinta.
Departe Inteun amurg de sange, cetatea straluca ca aurul, si soa-
rele asfinteA ca un bulgAre urias de fáratec.
Si mai departe, pe värful unui deal spinteca vâzduhul un castel
de piatrA, care in agonia soarelui pärea o flacärà tâsnitá din pAmant._
In ziva aceea, un strein a bAtut in poarta castelului de piaträ. Si
poarta s'a deschis cu zgomot, si lanturile au zängänit a ruginä si a
moarte.
Streinul a urcat in grabä treptele de piaträ muceda si roasa, si a
intrat In sala cea mare a castelului.
In fund, printre stälpi de marmura albA si rosie, Intinsä pe blänuri
de tigru si de leopard, visa Domnita.
Si streinul ei-a plecat genuchii, iar buzele lui, i-au särutat picioarele.
Atunci Domnita cu glasul dulce ca melodia dragostei, intrebat :
Cine esti, si de unde vii ?
Sunt vesnicul pribeag si cantaretul cântecului necântat, Domnita!
Eu yin din toate pärtile $i de niaieri. Cutreer tärile cu soare si
inzapezite. Imi place tineretea, vieata si iubirea! Am cântat peste tot
locul 5i prin palatele de aur si prin colibele sArace si'n toate pärtile am
fost primit, dar... nicAieri n'am IntArziat! Priveste-mä Domnita, sunt-
vesnic tänär, pentrua sufletul meu iubeste vieata si tineretea.
Si ce vrei ?
Vreau cântecul sA mi-1 asculti !
Domnita Inchise ochii :
Cântecul tau n'are sa-mi placa... Du-te! Am cunoscut toate can-
tecele.
Glasul streinului se facù mlädios ca trupul trestiei In unduirea vân-
tului :
Domnita, le-ai cunoscut pe toate si pe nici unul... Ascultä-mi an-
tecul Domnitä! E vechi ca toate antecele ce au fost antate si e nou
fiinda niciodatä nu 4-ai cântat. E vechi, fiinda de and lumea 11 ant.
In orke parte... e vechi pentrucä toti au trebuit sA-1 cânte... Si e now

www.dacoromanica.ro
 39

cu toate acestea, pentru cei ce nu-I cunosc $i pentru toti e altfel si

pentru toti e vesnic.
Cunosc un cântec mai frumos, streine !
Doar cântecul dragostei, I-ai ascultat, Domnitä !
Si numai el imi place.
Si numai el e trecAtor... Dar cântarea mea e-adeväratä si ore-
dincioasä... Ascult-o!... Te-ai privit vreodatä in unda lacului sd vezi
ce albd $f frumoasd esti ?
Streine, intreabd buzele celui mai drag.
Dar cântdretul se apropie :
Oh! ce buze roll ai, Domnitd !
Ro$ii, cântdrete, cdci sunt pdtate ou Mire.
Si cântdretul ii rAspunse :
S'or pierde anii 'n urmd, si buzele tale nu vor mai fi roll, si vor
pdli buzele tale ca o floare ve$tedd de trandafir, si vor uità parfumul
sdrutdrilor.
Domnita s'a infiorat de spaimd :
Taci! fried de necunoscut.
DomnitA, ochii tdi sunt picrituri de otel in vârful cärora cântä
nervii $i se aprinde focul sufletului !
Da, cântdrete, sunt prdastii pe fundul cdrora se zbuciumä patima
$i fierbe dragostea... Privote-i cdt sunt de frumosi.
Dar cAntdretul ii rdspunse
Frumoi, Domnitd! Dar cu vremea, otelul ochilor tdi se -vor topl
si patima lor va fi secat izvorul lacrdmilor de iubire.
Domnita s'a cutremurat ca de glasul nevAzut al zilelor de-apoi
Taci, cântdrete, taci! 111i-e fricd. de necunoscut !
Domnitä, ce moale $i ce negru 'ti este pärul... De ce ti-e pärul
negru cum e uitarea $i tAcerea ?
E negru, fiindcd sufletul mi-e alb. E parfumat, si moale, si dulce
ca o dezmierdare, fiindcd in el ascunde sdrutul buzelor celui mai drag.
Dar glasul cântäretului vibrd ca o prevestire :
Domnitä, buzele celui mai drag n'or sd-ti mai mângde pArul. Apa
timpului il va spälà, 5i pärul täu va fi mai alb ca praful razelor de
lund...
Taci, cântdrete, taci! Vreau iresnic sd fin tânärd !

Afarä mureA soarele.

Atunci, cantäretul ii prinse mând-i albd. ca o petard de trandafir, cu
degete sbutiri de ceard si 'ncet o duse la fereastrd :
Priveste Domnitä si spune-mi ce vezi ?
VAd Primdvaral... Vdd soarele cum moare, vdd flori, vdd vieatd!
Ascultd! Or trece anii $i Primävara vesnic are sd. fie, numai in
sufletul tdu are sd viforeascd Iarna... Maine, soarele va rdsdri mai fru-
mos $i mai de aur! Or trece anii, 5i toate fi-vor neschimbate, si tu
n'ai sd mai fii floare, nici vieatd, nici
Glasul Domnitei tremurd ca o candela ce se stinge :
Taci, cântdrete, taci! Vreau vesnic sd fiu tânärd !
Streinul privl 'n präpastla ochilor ei, si strecurd in gas note ciu-
date 5i melodioase:
Domnitä ascultä-mi cântecul !
In cântecul meu infloresc trandafirii negrii, pätati cu scare... Si
mâinile tale pufoase, ca niste pasdri albe, vor mângAià trandafirii ne-
grii! Ascultd-mi cânteoul cât Ina esti tândrä. Cântecul meu e mai

www.dacoromanica.ro
 40

frumos ca iubirea si ca moartea. In el plutesc parfumuri de cearg

arsg, parfumuri de dincolo de vieatâ... Ascultd-I dacd vrei sg fii iubitg
si pururea sä nu te uite !
Intru tarziu vei cauta iubirea si n'ai s'o anal gäsesti, caci bratele tale
vor fi aspre, buzele red si trupul stors de vieatg... De ce n'o pästrezi
astgzi, cand o ai? Pgstreazg tubirea, cat Inca tl-e sufletul cald $i sän-
gele plin de seva tineretii... Si numai cânteeul meu, cântecul vesniciel,
te va pastra mereu frumoasg, si tângrä, si curatg, si buzele celui
imai drag te vor lubi mereu, iar sufletul lui mereu iti va pgstra icoana
sufletului tgu... Vino, Domnitg, .sg plecgm: departe, cat mai departe,
unde vei fi dorità si niciodatg 'titan !

N'attends pas la mod.' elle est en Sol.

Sois son camarade 3t tiens-la contra
toi; elle est comme toi môme.
(Alarel Schwob).

Afarg, luna stropea noaptea cu argint.

Vântul purtà pe aripi umbre, care se desprindeau fantastic In forme
si cbipuri vaporoase; parfuniuri aromeau vgzkluhul si filfaitul unor
aripi nevgzute aprindea pe mantia cerului, scântei.
Cantgrete, priveste ce tfingra sunt si câtä vieata rade In mine...
Nu vreau sg plec !
Domnitg, mtmai cântecul meu e vieatg! rubeste-mä cat mai e
vreme! Maine, in zori de ziug, plec mai departe... Si ai sg mg strigi
dar n'am sA viu; ai sg mg cauti si n'ai sA mA ggsesti... Vino!
Si cântgretul Intinse bratele ca sg-i cuprindg trupul.
Domnitg, vino cu mine, departe! Nicgieri n'ai sg fii mai $rumeasä
ca aiurea. Obraiii tai vor fi petale de crin; ochii pietre nestimate;
buzele rang de sOnge; trupul ilacgrg mistuitoare!
Mainile Inlantuirg trupu-i mlädios ca o salcie. Buzele lui de
ghiatg, au inghdat cgldura buzelor ei. Si trupurile lor se contopirk
intr'o singurg flacarg !
Cantgrete, parfumul trandafirilor negrii mA ingbuse... Uitarea
si Somnul imi striveste lumina ochilor...
Dar glasul ei se stinse departe...
Taci, Domnitg, e cântecul negru! E fArà cuvinte
fgrg melodie... Ascultg! Intreg vgzduhul fredoneazg... Si trandaftrii
negrii ii scutura floarea... E cantee negru si e vesnic !
Flacgra se mistuia Incet-incet, si intr'o ultimA lumina de vieatg,
vgpaia se stinse.

Atunci, un inger cu aripile negre, a coborit pe-o razg de lung, si

bgtand din aripi, stol de fluturi negrii, a nins peste cenusa trupurilor
arse. THEODOR C. SOLACOLU

www.dacoromanica.ro
UMBRE
Amurgul printre ramuri ingroapa-a lui splendoare.
razele in urmä durerile Ii sant,
Din rásarituri noaptea incet peste pämânt,
intinde 'n semn de doliu aripa-ocrotitoare.

Brodata e cu spuza de stele funerare

$i luna-i o faclie aprinsä 'n infinit
Sa lumiaeze calea cortegiului pornit
Solemn sa 'nmormânteze pe prea märitul soare.

$i noaptea 'ntunecimea isi tese 'n semn de doliu

in doliu se imbraca intreaga fire-apoi,
$i lacul ce viseaza si-al raului sivoi.
Din razele de lima le e tesut lintoliu.

Nemärginirea toata de noapte e cuprinsa.

$i totul plânge-acuma pe soare ce-a murit,
$i stelele sunt candeli ce ard necontenit
La capatâiul celui a carui vieata-i stinsa,

$i luna-i o faclie in drumul infinit.

CH. POLDY

www.dacoromanica.ro
POVESTE
Trei printese au plecat
Sa-si gaseasca trei iubiti,

Trei printese
Trei printese având in suflet
'Frei iubiri neintelese
Au plecat in zorii zilei
In spre mare,
In spre albastra, agitata, vecinic agitata mare,
Au plecat.
Ca fiecare dintre cele trei printese
gaseasca pe acela care le a fost prezis
$i pe care, fiecare
Diatre cele trei printese
L-a vazut in vis.

$i s'au dus, s'au dus, au mers

Ca sPn ritmul unui vers,
In spre mare.
In spre albastra, agitata, vecinic agitata mare
si-au zarit la orizont
In amurg
Când luminile de aur ca si valurile curg,
Pe un fond
De azur,
De aur,
$i de verdele sperantei,
Falnic ständ in drumul märei
Turnul Vietii ridicat...

www.dacoromanica.ro
 Turnul Vietii stk deschis...
Cele trei printese care cautau trei printi iubiti,
Au zarit inteun balcon
Cel mai 'nalt si mai frumos
Pe iubitii lor din vis.
Si-au intrat in Turnul
Trei printese
Ce purtau inchise 'n suflet
(Ca i Inteun sicriu de-argint)
Trei iubiri neintelese
Au intrat in Turnul Vietii....
S. SAMYRO.

NOAPTE ALBA
Je meurs pour nous, et vous
mourez pour un autre.
(Proverbe du Punjab).

Clopotele dela manastire au trezit de mult calugarii la rugaciuni

Asculta-le, asculta-le.

Si numai la tine in odaie mai vad lumina si la ceasul ästa. Nu

ma poti banui de unde sunt In intunerec, dar eu te privesc si ma
intristez stiind durerea ta, fecioara.
Vueste afara mai razvratita noaptea cleat ne Inchipuim valurile
negrului Cocyt, sunt dezolate cerurile, cum n'au mai fost din seara
mortei lui Isus.
Furios zguduie vântul ferestrele somnorosilor, ce dorm cu pumnii
inclestati in asternuturi calde.
lar tu fecioara nebuna trebue sa fii sä rabzi atâta chinul
in pulberea de aur ce o Imprastie lampa, veghiezi, visezi si plângi.
In singuratate, tortura ta lauutrica nu-ti poate descompune fata
pierduta In muta ei nemiscare.
Cu parul despletit ca o pagana, cu capul rezemat In maini, cu
ochii pierduti in besna de afara, stai ea un sfinx pe gânduri.
'u toe& linistea visatoare din odaie, nu träeste razvrätita de-
alt durerea in ochii tái negri.
Pe lumina lor sticloasa lucesc scântei de necaz retinut, curând
apoi se stinge rautatea patimei, muiatä in resemnarea lacramilor ce
'ncep sa-ti pice in cinstea curatei iubiri.
De pe buze ti s'a luat rosul fard al vietei.
oglinzile mirate, te privesc ca pe o strainä. Nici oditi nu
te-au väzut asa. lar patul In zadar te asteapta eald, 'priniitof i dei-
facut.
Si altadata, discretiunea roza a odlii te-ar fi turburat In singu-
ratate.

www.dacoromanica.ro
 44

Acuma insa, in tortura asteptarei, somnul tau a zburat ca liliecii

noptei, ce trec prin odai luminate.
In linistea parfumata : astepti, astepti.
$i gindurile ti-au tar-it sufletul sa-I chinuiasca in intunerecul de
afara. $i ele fug sa-1 gaseasca, iiindca tu vrei sa.-1 ierti, si-i lauzi
bunatatea.
Ametita in lumina, odaia calma viseaza. $i 'n ea nu pare a fi ni-
meni. $1 numai pe obraiii tai alunecä in nestire lacrami, sa stinga
carbunii aprinsi ai sufeiintei.
Imi face rau, când stiu ce nernilos te urmaresc dar gândurile
tale sunt si ale mele.
$tii ca nu te iubeste dar nu e vina nimanui.
Oh! si gandurile cari ne revin din intuneric obsedante.
Dar uite, lumina te mangaie cu main obosite.
Fecioara, mai bine roaga-ti sufletul sa-1 uite.
Banuesti ce gand urmeazä. 0 cunnsc, fiindca el mi-e preten. Dar
nu vreau sa-ti mai prelungesti veghierea. Caci mâine vei aveá iar
-ochii vineti de fardul nedo-rmitei nopti.
$i nu te vei mai recunoaste in oglinda.
Culca-te, culca-te si 'ncearca sa dormi.
$i nu te gândi nici la sea», nici la sel», nici la «el», nici la sea».
Caci n'are ochii tai umezi, nici sânii tai de marmura ; dar stie
sa se 'mbrace bine si nu iubeste pe nimeni.
Are ochi de viezure, cu care masoara pe toti, si pasari de prada
la pälarie, i noaptea in loc sa plânga, numara arginti.
lar el, in fiecare seara, o asteapta umil pe trotuar, in fata casei
in loc sa-ti cânte tie serenade sub ferestre.
Vezi, stiam eu ca n'ai sá fii cuminte.
Mai bine nu-ti spuneam gândul.
Acum iar plângi, i suspinele iti umflá pieptul.
Culca-te, culca-te si 'ncearca sa dormi.
Stinge lumina si sufera apasarea intunericului.
$i mai ales nu te gândi la el. Caci altfel neincetat va luà fiinta
.clin gândurile tale rosii si rang& tine furisându-se in pat iti va mân-
Edith trupul cu sarutari ce istovesc.
$i tot nu te va iubi.
Adormi, fecioara, inabusind in perna suspinele iubirei.
E noapte rea afará. Iti doresc noapte buna.
Stinge lampa.
Lumina e inselatoare ca iubirea.
Ssst ! Desi nu m'ai rugat, nu-i voiu spune nimic.
lar tu striveste gandul si asculta.

Clopotele dela manastire canta iar prohodul visului tau alb. As-
asculta-le.
Glasurile lor coboará din ceruri.
Glasurile lor de argint coboará curate, pe aripi de cheruvimi din
ceruri.

Dar tu astepti nemiscata.

ALFRED ION SOLACOLU

www.dacoromanica.ro
LEWDNESS
Misterioasa statua de ceará
Cu flori in mani, cu flori pe sâni, i 'n par cu flori
Cu-acelas zarnbet pentru trecatori
Voluptuos ca noptile de vara.

In ochii-i verzi smaralde solitare

Cum panze trec, la orizont de vaste mari
Se perindau ciudatele-i visari
De jertfe pangarite pe altare.

Tigroaica ne 'mblânzita Voluptatea

Necontenit i-a turburat singuratatea
Si i-a ranjit in suflet Nebunia.
Si 'n noptile stinghere-adeseori
Pareh strivind in patu-i alb palite flori
Un slinx lasciv imbratis(ind Pustia

(Caci ii ranjise 'n suflet Nebunia).

I. IOVANAKII

www.dacoromanica.ro
 40

NOAPTE DE MAI
LUI HENRI WEISSELBERG
Pitpalacul canta.
Pitpalacul e un sgomot tot mat cat o muzicuta de tinichea.
La poarta stau doua femei si chiama pe cei ce nu vor sa vina,
gonesc pe cei ce vor sa ramaie. Cea rezimata de stalpul portii
are obrazul mic, scurteica ii inmanuseazä trupul, ochii inramati in
oboseala vanata privesc nedumeriti, e ca o gaina pe care o dresezi
sa zboare, cand firea ei s'ar fi multumit sa cuibareasca si sa fie closca.
Cealalta sade pe vine, si in rochia larga simti ca gatul ii se revarsa
pe piept, sani se turtesc pe pantece si varful lor a ros carpa hainii.
Pantecele lasat ca un val, ascunde inceputul picioarelor. Glasul ca
dintr'un gatlej de cauciuc putrezicios, si foarte rosie, floarea in
parul pieptenat cu crepeuri.
In noapte liliacul isi ridica, ca o ruga, inflorirea si simti mai bine
ca ori cand, ca liliacul are uu miros dulce de parfum prost.
Pitpalacul se repeta, devine plicticos, plicticossimte primavara.

MIRELA
Erà o odaie saraca igrasia macinh tencuiala buboasa, de pe care
jurnalele atarnau deslipite, ca frunzele inteo toamna tipografica.
Brutus intra in odaie ii reasezá in dreptul crapaturilor usii, pan-
talonii vechi, pe care frigul curgator Ii fluturà ca un «la revederer
spus de o mana nevazuta.
Mire là, scrisorile trimise unchiului meu se intorc nedeschise,
poate unde sunt nefrancate, poate unde imi cunoaste scrisul, poate
unde are servitori bine educati.
Si Brutus zise iara :
Mirelà, iubita mea, adorata mea, iubita mea, du-te tu la unchiul
meu, tu esti casta si buna si poate frumusetea ta si inima ta nobila
Il vor indulci pe unchiu pentru mine si poate ne va ajuth sau imi
va procurà o functie.
Oh, Mirelà, tu cu un suras poti sa-mi dai lumina si adevarul, tu
cu un zambet vei induplech inima lui neagra si haina caci cum
m'a ajutat inainte, ar puteh sa ne ajute si acum, du-te tu, eu sunt
prea violent si daca asi vedeh ca nu ma primeste i-asi spune in fata
-ca fiindca nu ne ajutä e ingrat. Mirelà, du-te la unchiu.
Mirelà zise : ma duc.
Brutus zise : iubirea noasträ Il va misch.

www.dacoromanica.ro
 47

Se misca trenul.
Mire lh ajunse dupa ore lungi, in care obraznicia unui tip o cal-
case obstinent pe picior, fara sa indrasneasca mai mult, si Mirel .

stapinise revolta. Hotelul. Chelneri alearga cu farfurii intinse ca

in tabloul eFuga dupa ideal». Adoarme, plictiseala in somn
aminteste de sarutarile lui. Brutus.

Soare, flori. [Dimineata]. Soneria si lacheul it deschid salonul, fo-

tolii in care nu stie O. se aseze fiindca Ii dau impresia Ca ar iubi-o
pe ascuns atunci când ea se odihneste i asta Ii agaseaza sufletul.
Oglinzi isi brumeaza cu pudra roseata de mar domnesc. Unchiul
intra sever si curat ca un tablou. Liniste. Liniste. Liniste.
Viu din partea lui Brutus dar gâtlejul i se strânse, probabil
obosita de drum inceph sá planga hohotit. Unchiul se apleca i, in-
duiosat, cutremurat de sentimente inalte si brusc deslantuite, ii
'terse ochii geno0 cu o batista parfumata. Mirelh plângeh ca sa-I
miste si mai mult si barba alba, tremurata de emotiune, p conduse
intr'o odaie in care pluteh ca un miros de porumb copt.
Unchiul incuil usa pentru ca Mirelà sa-si revina. i, in adevar,
erh iar liniste.
Brutus a trimes multe scrisori dar, ca si inainte, posta sau unchiu,
sau servitorii, bine crescuti, i le intorceau nedeschise.
Brutus erh un scriitor fara talent.
Brutus strigh : toate femeile sunt ingrate. Suveranii nostri surâ-
deau in perete, iar pantalunii din dreptul usii, aqezati inteligent ca
sa opreasca vijeliile de afara, se miscau ca o mâna ce inehionteste
pe când un glas nevazut parei ca striga: sinucide-te Brutus.
ADRIAN MA NIU

www.dacoromanica.ro
 48
NOTE
Luam act de sfatul revistei « Via la
Romeineascá), prin care ni se re-
comanda pare-se sa scrim ti-
rade patriotice, imprejurarile ex-
terne nepermitând alt gen. (!) A--
teptam pan& una alta, exemplul.
O
O0
Noma Revista Romesnü public&
un frumos (Cântec de argint», da-
torit poetilor Castor & Pollux.
O0
A aparut o carte asupra cubis-
mului, scrisa de Metzinger i Glei-
zes, doui dintre cei mai de seama
reprezentanti ai noului curent.
0
O 0
www.dacoromanica.ro
Un eveniment literar-artistic, va
fi aparitia noului volum de poezii
al d-lui Minulescu, ilustrat de Iser.
a
O 13
A aparut volumul «Figurile de
cearáz al lui Adrian Maniu, ilus-
trat de el insuqi.
0
O 0
Cu toatä partea redactionala a
revistei noastre e 'insarcinat numai
d-1 S. Samyro.
o o
www.dacoromanica.ro
 ABONAMENTUL:
In Ora 5 lei,
In sträintitate 7 lei.
Apare de (loud ori pe hind

)1-.)

7-Y

1255. Tipograf1:4 ,----;-Kaii*,41,11", Dim.. C. lonescu, Cfimpincanu. J.

. BEBLICIEC A
/ skuLis MO. c.--,
4461"34MA
Ltd 1
www.dacoromanica.ro
Y.., '