PLUMB

GEORGE BACOVIA

Simbolismul este un curent literar de circulatie universala aparut in Franta,

in a doua jumatate a secolului XIXlea ca reactie impotriva retorismului romantic
si a formalismului parnasian, promovand emotia si muzicalitatea interioara a
ideii. Promoveaza o noua viziune asupra poeziei considerata arta de a simti,
fundamentata pe imagini artistice ca mijloc de exprimare a corespondentelor
intre elementele universului prin sugestie. Dintre partile specifice simbolismului
mentionam crearea starii de spleen, muzicalitatea interioara, inovatiile formale
si utilizarea sinesteziei.
George Bacovia e considerat de critica literara cel mai insemnat
reprezentant al acestui curent literar din literatura romana. Poezia "Plumb" a
fost publicata in volumul de debut, in 1916.
Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o societate
lipsita de aspiratii, conditie marcata de singuratate, imposibilitatea comunicarii
si a evadarii, moartea iubirii. Motivele lirice cu valoare de simbol apartin
campului semantic al mortii: plumbul, cimitirul, cavoul, somnul, vantul, frigul, si
configureaza decorul funerar. Ele se asociaza cu starile sufletesti sau
existentiale confuze care constituie obiectul poeziei simboliste: singuratatea,
spaima de moarte, izzolarea, disperarea, inadaptarea. Laitmotivul "stam singur"
subliniaza senzatia de pustietate sufleteasca. Viziunea despre lume este
sumbra, fara speranta de salvare si de un tragism asumat cu luciditate.
Imaginarul poetic infatiseaza lumea ca pe un imens cimitir, tot ce e viu (flori,
amor) fiind impietrit sub efectul metalului toxic.
Titlul poeziei "Plumb" este un simbol recurent, repetat de 6 ori simetric,
ceea ce confera muzicalitate textului; exprima corespondenta dintre un
element al naturii si starile sufletesti exprimate liric. In sens denotativ plumbul
e un element chimic, un metal moale, greu, de culoare cenusie- albastruie.
Sensul conotativ deriva din cel propriu si sugereaza in plan poetic apasarea,
monotonia. Lirismul subiective redat prin marcile eului liric, pers I sg. a verbelor
"stam", "am inceput", "sa strig" si forma adj. posesiv "meu".
In prima strofa eul liric apare in ipostaza singuraticului intr-o lume pustie
si moarta, iar a doua strofa e marcata de moartea iubirii care acutizeaza
sentimentul de singuratate.
In compozitia poeziei, autorul foloseste principiul simetriei. Textul este
structurat in 2 catrene intre care cuvantul "plumb" asigura legatura de
substanta fiind repetat de 6 ori si plasat in pozitii simetrice. Alte surse ale
simetriei sunt paralelismul sintactic si tehnica simbolistica a repetitiilor. Versul
incipit "Dormeau adanc sicriele de plumb" infatiseaza lumea ca pe un imens
cimitir prin cele doua simboluri obsedante, sicrie si plumb. Personificarea
"dormeau sicriele" si epitetul verbului "dormeau adanc" sugereaza ideea mortii
ca pe un somn profund, iar metafora simbol "sicrie de plumb" exprima
imposibilitatea comunicarii si lipsa de sensibilitate a contemplarii poetului.
Motivul somnului redat de verbul la imperfect "dormeau", exprima moartea
sufleteasca.
Strofa I prezinta lumea exterioara prin elemente ale cadrului spatial si
temporal. Cuvintele folosite se inscriu in campul lexico-semantic al mortii:
sicrie, coroane, cavou. Se remarca metafora "sicrie de plumb" si inversiunea
"funerar vesmant". Lumea obiectuala e si ea marcata de impietrire sugerata de
constructia "flori de plumb". Intregul ambient capata greutatea plumbului, iar
eu poetic se retrage in spatiul inchis al cavoului, simbol al izolarii. Vantul
produce stridente acutice si senzatia de rece specifica mortii, in imaginea
auditiva "si scartaiau coroanele de plumb".
Strofa a ll-a debuteaza sub semnul tragic existential generat de moartea
iubirii. Metafora "amorul meu de plumb" sugereaza ideea de mineralizare, ceea
ce a cuprins si lumea interioara. Sintagma "stam singur langa mort" prezinta
imaginea tragica a instrainarii de sine. Incercarea de salvare este doar o iluzie
"si-am inceput sa-l strig". Metafora "aripile de plumb" presupune zborul in jos,
caderea surda si grea, imposibilitatea evadarii si moartea afectivitatii.
Expresivitatea are surse multiple. In plan morfologic, verbele la imperfect
"dormeau", "scartaiau", "atarnau", exprima disperarea eului liric. La nivel
lexical se remarca folosirea cuvintelor din campul semantic al mortii: "cavou",
"sicriu", "mort". La nivel stilistic se remarca prezenta simbolului central
"plumb", asociat metaforelor "flori de plumb", "amor de plumb".
Dintre tehnicile simboliste autorul foloseste sugestia care exprima fidel
corespondenta dintre elementele naturii si starile sufletesti. Universul e
perceput sinestezic: vizual "flori de plumb", auditiv "scartaiau", tactil "era
vant". Se remarca o cromatica apasatoare datorita simbolului recurent
"plumb". Repetitiile ofera muzicalitate elegiaca, la fel ca prozodia (2catrene,
rima imbratisata, masura de 10 silabe, ritm variabil).
In concluzie, prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului
si a corespondentei, prin prezentarea starilor de singuratate si de angoasa,
poezia "Plumb" se incadreaza in estetica simbolista.