O scrisoare pierduta 

                                                                    de I.L. Caragiale 

   Comedia este o specie a genului dramatic in care sunt infatisate defecte

omenesti, moravuri sociale intr-un mod in care sa provoace rasul, avand
totdeauna un final fericit. Prin continut si prin modul de rezolvare a
conflictului, comedia se subsumeaza categoriei estetice a comicului.
Comedia cunoaste o multitudine de subspecii precum comedia de moravuri
(surpinde modul de viata, conduita morala a unei epoci) prezenta in “O
scrisoare pierduta” de Ion Luca Caragiale. Fiind destintata reprezentarii
scenice, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste
amploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Actiunea
comediei este plasata “in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”,
adica la sfarsitul secolului al 19-lea, in perioada campaniei electorale, intr-
un interval de trei zile. Fiind o comedie de moravuri, opera are ca tema
prezentarea vietii politice in preajma alegerilor. Comicul exista numai in
sfera umanului; un peisaj poate fi frumos, sublim, urat, dar niciodata nu
este ridicol, caraghios.)
Principalele forme ale comicului sunt umorul si satira, iar ca modalitati:
ironia, sarcasmul, gluma, etc.
   Textul dramatic este strucutrat in patru acte alcatuite din scene, fiind
construit sub forma schimbului de replici intre personaje.
   Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta.
Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de
culise, avand ca instrument al santajului politic “o scrisoare pierduta” -
pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea
intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii,
amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
   Tema comediei surprinde viata politica si de familie a unor politicieni care
ajunsi la putere si rosi de ambitii se caracterizeaza printr-o crestere brusca
a instinctelor de parvenire. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in
campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentatii opozitiei-
Catavencu si grupul de “intelectuali independenti” si membrii partidului de
guvernamant -Tipatescu, Zoe,Trahanache, Branzovenescu, Farfuridi,
personaje ridicole puse in situatii comice cu scopul de a satiriza moravurile
politice ale vremii.
    Actiunea piesei se desfasoara in capitala unui judet de munte, “in anul
de gratie 1883”, fiind concentrata pe parcusul a 3-4 zile, cat dureaza
campania electorala si alegerile candidatului pentru Camera (parlament).
Lupta se duce pentru desemnarea candidatului, pentru ca, intr-un regim
politic “curat constitutional”, candidatul propus era ales in unanimitate.
Grupul local al conducerii de guvernamant (Tipatescu - prefectul judetului,
Zaharia Trahanache, Farfuridi, Branzovenescu) este santajat de Nae
Catavencu, avocat si director al ziarului “Racnetul Carpatilor”, fruntas al
opozitiei, sa fie propos drept candidat pentru Camera in locul lui Faruridi
(spre care se indrepta simpatia comitetului electoral).    
   Instrumentul santajului este o scrisoare de amor a lui Stefan Tipatescu
adresata d-nei Zoe Trahanache, sotia “prezidentului” comitetului electoral.
Pierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un “cetatean turmentat” si
insusita, hoteste, de Nae Catavencu. Ca sa nu fie compromisa public, Zoe
actioneaza energic pentru a-i determina pe cei doi barbati, Tipatescu si
Trahanache, sa declare candidatura lui Catavencu. Cand totul parea ca se
rezolva in favoarea lui Catavencu, soseste de la Bucuresti o telegrama prin
care se cere categoric propunerea lui Dandanache, nume necunoscut de
comitetul electoral al judetului drept candidat. Fruntasii politici se agita, dar
Trahanache, supunandu-se indicatiilor primite de la centru, anunta in
sedinta electorala numele canditatului : “Domnul Agamita Dandanache”. Se
produce o incaierare intre cele doua tabere politice, in timpul careia
Catavencu isi pierde palaria (in captuseala ei era ascunsa scrisoarea de
amor.  Dandanache obtinuse candidatura tot prin santajul unor persoane
importante cu o scrisoare de amor. Catavencu cere o intrevedere cu Zoe si
accepta umil sa conduca manifestarea de simpatie pentru alegerea lui
Dandanache. Zoe intra fericita in posesia scrisorii, adusa de cetateanul
turmentat si cele doua tabere politice se impaca pe fondul uralelor
“tunatoare” si al muzicii militare.
    Conflictul este ingenios construit de autor fiind, intretinut de pierderea si
gasirea succesiva a scrisorii. De la un fapt banal, pierderea unui bilet de
dragoste, se amplifica treptat cuprinzand intreaga viata politica a orasului.
Dand castig de cauza candidatului impus de centru, Dandanache,” mai
prost decat Farfuridi “, I.L. Caragiale generealizeaza sensurile piesei,
mascarada politica din “capitala unui judet de munte “ era posibila la nivelul
intregii  tari. Sunt demontate astfel mecanismele unui sistem politic “ curat
constitutional” si expuse ridicolului.
     In opera “O scrisoare pierduta” de I.L .Caragiale este prezent comicul
de caractere. Regasim principalele caractere comice din treatrul clasic:
primul amorez (Tipatescu), servilul (Pristanda), femeia frivola (cocheta,
adultera) Zoe; prostul fudul (Farfuridi), cetateanul naiv (Cetateanul
turmentat), ambitiosul (Catavencu). Autorul le trateaza in mod realist, le
pune sa evolueze intr-un mediu politic, dandu-le individualitate. Ele fac,
dupa viziunea critica celebra a lui G.Ibraileanu “concurenta starii civile”  In
viziunea clasic - realista a lui I.L.Caragiale, Catavencu este demagogul
ambitios .
In aceasta opera sunt prezente si alte tipuri de comic precum: Comicul de
situatii alcatuit din tringhiul conjugal si cuplul comic. Triunghiul conjugal, o
sotie tanara si frumoasa, Zoe, un sot batran dar siret, Trahanache, un
amant al tinerei sotii, Tipatescu, creeaza o situatie comica prin persistenta
naivitatii sotului inselat. Teama Zoei, odata cu pierderea scrisorii nu e
provocata de descoperirea adulterului de catre sotul ei, ci de scandalul
public; nu moralitatea in sine o intereseaza, ci aparenta de moralitate si
pastrarea unei pozitii sociale.
Farfuridi si Branzovenescu formeaza un duo comic prin diferentele
temperamentale: primul nervos, vanitos, cu o existenta redusa la
automatisme, al doilea, placid, precaut. Ei traiesc, in game
temeperamentale diferite, spaima ca ar putea fi ignorati de conducatorii
partidului lor si frica de tradare. Cuplul Farfuridi-Branzovenescu este comic
si prin numele lor cu aluzii culinare (derivate de la farfurie si  respectiv, de
la branza).
   Lumea lui Caragiale cuprinde personaje cu nume comice, care exprima
insusirea esentiala a celui care-l poarta, inventivitatea dramaturgului fiind,
in aceasta privinta, fara egal. Astel Trahanache sugereaza batranetea,
Agamemnon Dandanache (derivat de la dandana adica incurcatura,
bucluc) evoca originea lui etnica (greceasca) si caracterul personajului.
Numele luptatorului grec care a asediat Troia devine Agamita si rostit de
Trahanache, Gagamita, sugerand o involutie biologica. Personajele cu o
oarecare prestanta in lumea scrisorii pierdute poarta nume “mai serioase “
Stefan Tipatescu, Zoe, dar si in acest caz rostirea lor in forma familiara:
Fanica si  respectiv, Joitica, creeaza impresia degradarii valorilor sociale.
  Mihail Dragomirescu spune ca “fondul comediilor lui Caragiale este rece
si cinic. Realitatea ce el ne zugraveste nu ne poate incalzi , nici sa ne
entuziasmeze; ea e repulsiva si va deveni, din ce in ce mai repulsiva cu cat
omenirea va inainta pe calea progresului moral. In nicio opera clasica nu
vei gasi situatiuni de valoare ca cele pe care dramaturgul nostru le
primeste in actiunea dramatica - le primeste si le mentine cu seninatatea
cea mai desavarsita -chiar la sfarsitul si dupa sfarsitul ei .”
In opinia mea, in opera lui Ion Luca Caragiale, nu este mentionat numele
judetului sau  al partidelor  care candideaza deoarece lucrurile acestea se
intampla in general.