Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Civilizația aztecă sa format în 1325 având capitala la Chapultepec, apoi între 1325
și 1521 la Tenochtitlan. Mai târziu, pe ruinele acestuia, după distrugerea sa de către
conchistadorii spanioli în 1521, a fost ridicat orașul Ciudad de Mexico de astăzi.
Societatea aztecă era bazată pe ierarhie, autoritate și forță militaristă, războinică. Împărțirea
se făcea în două mari clase, nobilii și oamenii de rând. Se mai putea vorbi de o categorie
intermediară între aceste clase care nu avea însă un caracter definit, fiind vorba de negustori și
meșteșugari.
Clasa nobilă se bucura de prosperitate și lux. Diviziunea socială era consolidată și de legi
care nu permiteau celor care nu erau nobili să poarte haine specifice nobililor. Aceștia se
îmbrăcau în haine viu-colorate și foarte elaborate ca model, în timp ce oamenii de rând purtau
haine simple și aspre. Aztecii erau foarte austeri din punct de vedere moral așa încât erau foarte
obedienți față de legi, disciplinați și plin de respect. Legile erau foarte stricte și pedepsele care le
atrăgeau din cele mai severe. Din acest punct de vedere nobilor li se impuneau standarde mai
ridicate de moralitate pentru ofense sociale și sexuale, pedepsele lor fiind în consecință mai
severe. Unul dintre păcatele care erau grav pedepsite era beția. Cel mai înalt rang al nobilimii îl
consituia Tlatoani care era conducătorul unui unități politice importante.
Majoritatea populației, oamenii de rând se ocupau cu agricultura, pescuitul în râuri și
consituiau forța de muncă a imperiului. Toți oamenii de rând aparțineau de o calpulli, un oraș-
stat și fiecare dintre acestea avea propriul templu. Educația copiilor se limita la cântece învățate
în aceste temple. Magistrații din fiecare calpulli aveau obligația să se asigure că populația își
îndeplinea obligațiile față de stat. Cei care nu puteau plăti tributul erau transformați în
sclavi. Sclavagismul era pedeapsa care se aplica și celor care săvârșeau acte criminale. Sclavii
urmau să lucreze pe proprietățile nobililor.
Cei care se ocupau cu comerțul se numeau pochteca și erau foarte importanți în societatea
aztecă. Alături de armatele aztece ei au ajutat la răspândirea culturii aztece, iar în expedițiile lor
îndepărtate au obținut bunuri materiale de lux pentru nobili. Negustorii erau organizați în bresle
care stabileau reguli și legi pentru respectiva afacere. Erau înstăriți dar situația lor socială era
ambiguă; evitau să se afișeze cu ostentație în public pentru a nu-și crea neplăceri. Și meșteșugarii
care realizau obiecte de lux se bucurau de un statut special.
Comerțul reprezenta baza economiei. Cea mai mare piață era la Tlateloco, era deschisă în
fiecare zi și frecventată de un număr de 60.000 de persoane. Moneda de schimb o reprezentau
boabele de cacao și bumbacul.
Mai presus de orice, societatea aztecă era o societate războinică. Toți bărbații erau obligați
să primească instruire militară, iar bătăliile erau mijloacele prin care Imperiul punea stăpânire pe
noi teritorii, înăbușea rebeliunile, proteja expedițiile comerciale și asigura furnizarea oamenilor
pentru sacrificiu. Armata nu era organizată, războaiele fiind haotice și în general o luptă corp la
corp. Prizonierii erau folosiți în ritualurile de sacrificiu uman. Victoriile, curajul în război
aduceau cu sine omagiul celui în cauză pe când eșuarea îl acopereau pe acesta cu dizgrația
socială.
Unul dintre cele mai importante obiceiuri la azteci reprezenta sacrificiul uman, care nu se
asemăna cu nici o altă civilizație. Cronicarii spanioli scriau că aceștia sacrificau 20.000 de
oameni anual. Iar pentru a invoca ajutorul zeilor împotriva lui Cortes au fost sacrificați 15.000 de
oameni. Aceste sacrificări aveau mi multe pretexte cum ar fi un război sau o sărbătoare, sau
încoronare. Aztecii considerau că doar așa ei vor putea să evite sfârșitul lumii. Iar zeii îi vor
externa dacă aztecii nu le vor aduce sacrificii. Sacrificate mai erau diferite bunuri și animale. De
multe ori sacrificarea era benevolă, fiindcă avea un scop măreț și sacru. De asemenea erau
sacrificați și ostaticii de război.
Prăbușirea imperiului aztec a început odată cu campania lui Hernan Cortez. El a putut să
alăture de partea sa ai multe orașe de pe continentul american. După aceasta el la răpit de liderul
aztecilor Montezuma al II- lea, devenind marioneta spaniolilor. În societate sa crea o presiune
din această cauză, astfel la o intervenție a spaniolilor asupra unui ritual de sacrificiu, aztecii sau
revoltat și au decis sa-i izgonească pe azteci, tot atucu Montezuma a fost omorât. Cortez a
revenit cu o armata de zeci de mii de indieni, și a decis să șteargă de pe fața pământului capitala
aztecilor. Astfel după ce au organizat o blocadă au atacat orașul în urma căruia spaniolii au ieșit
învingători. Cu toate acestea populația băștinașă sau îmbolnăvit de o boala adusă de cotropitori,
care a luat viața a peste 20 de milioane de persoane.