I.

Etapele integrării economice

Zonă de liber schimb

Barierele tarifare în privinta comerţului de bunuri între statele membre sunt eliminate, dar
fiecare ţară are controlul asupra proprilor politici comerciale; unele tipuri de bariere
rămân.

Aceasta este o formă de integrare negativă.

Exemple: Asociația Europeană a Liberului Schimb şi Acordul Nord-American de Comerț

Liber.
Uniune vamală
În 1957 Tratatul de la Roma a eliminat cotele (mai precis, plafoanele pentru importuri) și
taxele vamale între cele șase țări semnatare. Acesta a stabilit un tarif extern comun pentru
importurile din afara CEE, înlocuind tarifele anterioare ale diferitelor state. Uniunea
vamală a fost însoțită de o politică comercială comună. Această politică, care nu mai este
gestionată la nivel național, ci la nivelul CEE, face distincția între uniunea vamală și o
simplă asociație a liberului schimb.1 În 1968 intră în vigoare uniunea vamală. Taxele
vamale rămase în comerţul intracomunitar sunt desfiinţate cu 18 luni în avans faţă de
programul stabilit prin Tratatul de la Roma. Se introduce tariful vamal comun, care
înlocuieşte taxele vamale naţionale în comerţul cu restul lumii.2

Statele membre trebuie să cadă de acord asupra unei ligislaţii comune în ceea ce priveşte
taxele vamale, iar acesta este un aspect al intergării pozitive.

Exemple: Consiliul de Cooperare a Golfului (2015); Uniunea Vamală Euro-Asiatică

(2010); Uniunea Vamală Sud-Afircană (1910).
Piaţa unică
Actul Unic European semnat la 28 februarie 1986 la Bruxelles. Actul Unic European a
adus modificări la Tratatele de instituire a Comunităților Europene şi a stabilit cooperarea
politică europeană. Acesta implică suprimarea tuturor barierelor comerciale atât tarifare
cât şi netarifare, libera circulaţie a capitalului şi a forţei de muncă, coordonare unor
politici economice cum ar fi transporturile, competiţia, coeziunea socială şi taxele (TVA).
Totuşi, abia în 1993 sunt introduse piața unică și cele patru libertăți asociate acesteia.
Libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor devine o realitate.
Din 1986 au fost adoptate peste 200 de acte legislative legate de impozitare, reglementări

1
Tratatul de la Roma (CEE), Dreptul Uniunii Europene, 14 martie 2017, accesat la 24 Noiembrie 2020 la adresa de
Internet https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=legissum:xy0023
2
Istoria Uniunii Europene – 1968, site-ul Uniunii Europene, accesat la 24 Noiembrie 2020 la adresa de Internet
https://europa.eu/european-union/about-eu/history/1960-1969/1968_ro
 comerciale, calificări profesionale și alte obstacole aflate în calea deschiderii frontierelor.
Este amânată totuși libera circulație a anumitor servicii.3

De asemenea, conţine elemente ale intergării pozitive.

Exemple: Asociația națiunilor din sud-estul Asiei (ASEAN); Spațiul Economic

Euroasiatic; MERCOSUR.

Uniune economică
Decizia de a forma Uniunea Economică şi Monetară a Uniunii Europene a fost acceptată
în decembrie 1991, fiind ratificată prin Tratatul de la Maastricht în 1992. În acel moment
putem vorbi de baza pentru o uniune economică între statele membre ale Uniunii
Europene.

Aceasta este o formă de integrare pozitivă.

Exemple: Comunitatea Caraibelor (CARICOM), Piața Comună a Americii Centrale

(PCAC); Uniunea Economică Euroasiatică (UEE)
Uniune economică şi monetară
În urma Tratatului de la Maastricht s-a format Uniunea Economică şi Monetară. La 1
ianuarie 1999 moneda euro este introdusă în 11 țări (cărora li se adaugă Grecia în 2001),
exclusiv pentru tranzacții comerciale și financiare. Bancnotele și monedele vor fi
introduse ulterior. Țările din zona euro sunt: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania,
Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania și Țările de Jos. Danemarca,
Suedia și Regatul Unit hotărăsc să nu participe deocamdată. La 1 ianuarie 2002 Sunt
introduse bancnotele și monedele euro în 12 țări ale UE. Tipărirea, baterea și distribuirea
acestora constituie o operațiune logistică de mare amploare. Sunt puse în circulație peste
80 de miliarde de monede. Bancnotele sunt identice pentru toate țările.4 Odată cu
intrarea în circulaţie a Euro în 2002, putem vorbi efectiv despre o uniune economică şi
monetară din care fac parte statele Uniunii Europene care au adoptat moneda Euro.

Aceasta este o formă de integrare pozitivă.

Exemple: Organizația Statelor Est-Caraibiene (OECS).

3
O Europă fără frontiere, site-ul Uniunii Europene, accesat la 24 Noiembrie 2020 la adresa de Internet
https://europa.eu/european-union/about-eu/history/1990-1999_ro
4
O nouă extindere, site-ul Uniunii Europene, accesat la 24 Noiembrie 2020 la adresa de Internet
https://europa.eu/european-union/about-eu/history/2000-2009_ro
II. Efectele extinderii

În paralel cu procesele de integrare descrise mai sus, au avut loc mai multe runde de extindere,
care au dus la extinderea pieței unice. Aderarea recentă a zece noi state membre a mărit
substanțial dimensiunea pieței interne, constituind în același timp o provocare pentru buna
funcționare a acesteia. Pe de o parte, aderarea țărilor din Europa Centrală și de Est a crescut
grupul de consumatori și a oferit firmelor oportunități suplimentare de a profita de o gamă mai
largă de avantaje comparative care caracterizează diferitele state membre. Aceasta este o sursă de
dinamism și eficiență suplimentară pe piața internă. Pe de altă parte, în timp ce schimbările
economice induse de această extindere au fost absorbite destul de ușor și nu există dovezi ale
impactului perturbator asupra produselor și piețelor forței de muncă, divergența crescută între
membrii UE25 a sporit riscurile tensiunilor pe piața internă, cum ar fi în domeniile deschiderii
piețelor de servicii, concurenței fiscale și fluxurilor migratorii.5
Un studiu al Comisiei a analizat dimensiunea economică a extinderii din 2004. Acesta a
concluzionat că piața internă extinsă a devenit, în ciuda divergenței economice crescute dintre
membrii săi actuali, mai integrată și mai dinamică. În special, aderarea țărilor din Europa
Centrală și de Est a sporit beneficiile potențiale ale pieței interne. A crescut grupul de
consumatori, dar oferă, de asemenea, firmelor oportunități suplimentare de a profita de o gamă
mai largă de avantaje comparative care caracterizează diferitele state membre. Prin urmare,
extinderea contribuie la o piață internă mai dinamică și mai eficientă, conducând la o economie
europeană mai puternică, care este mai bine echipată pentru a face față concurenței globale în
creștere.6

III. Se dau patru state A, B, C, D care produc produsele x, y, z la următoarele preţuri:

A B C D
x 1 1.5 2 0.9
y 1 1.2 1.5 1.1
z 1.5 1.7 1.3 1.3

Se stabileşte o zonă de liber schimb între statele A, B, C. Dacă statul A va pune o taxă vamală de
10%, statul B o taxă de 20% şi statul C o taxă de 25%, care sunt efectele?

5
Comisia Europeana, European Economy, 2007, accesat la 24 Noiembrie 2020 la adresa de Internet:
https://ec.europa.eu/economy_finance/publications/pages/publication784_en.pdf
6
Comisia Europeană, Bureau of European Policy Advisers and the Directorate-General for Economic and Financial
Affairs, Enlargement, Two Years After, 2006, accesat la 24 Noiembrie 2020 la adresa de Internet:
https://www.cedefop.europa.eu/da/news-and-press/news/enlargement-two-years-after-economic-evaluation
Calculăm la ce sumă vor ajunge pe pieţele din statele A, B şi C produsele din D:

A D+10% B D+20% C D+25%

x 1 0.99 1.5 1.08 2 1.125
y 1 1.21 1.2 1.32 1.5 1.375
z 1.5 1.43 1.7 1.56 1.3 1.625

Observaţie 1. (fără a lua în considerare modificarea preţurilor din A, B, C care se va produce în

urma zonei de liber schimb) Înainte de taxa vamală, pe pieţa din B produsul y era mai ieftin dacă
era achiziţionat din D. La fel pe piaţa din C produsul z era mai ieftin înainte de aplicarea taxei.
Odată cu aplicarea taxei este probabil ca cererea pentru produsul de pe piaţa internă să crească şi
să scadă cererea pentru produsul din import.

Observaţie 2. Luând în considerare faptul că statele A, B şi C se află într-o zonă de liber schimb,
preţul produselor lor va tinde spre preţul minim care se regăseşte iniţial în fiecare stat. În acest
caz, preţurile produselor de pe piaţa D nu sunt competitive. D îşi poate reduce preţurile prin
acces la o piaţă mai mare (economia de scară), deci scopul său va fi să adere la zona de liber
schimb.