Sunteți pe pagina 1din 4

Finalităţile educaţiei

1. Definirea şi analiza conceptelor: finalitate, ideal, scop,


obiectiv, sarcină

Finalităţile calitative ale procesului de învăţământ se pot desprinde din


legătura ideal - scop – obiective din procesul didactic:

Fiecare societate îşi creează propriile-i


Cerinţe sociale
cerinţe

Creat sub forma unei personalităţi în


Ideal general
concordanţă cu etapa istorică respectivă
Se adresează sistemului educativ în
Ideal educativ
general

Se formează în termeni de anticipare


Scop mentalic, cu un oarecare grad de
generalitate

Desemnează intenţionalitatea procesului


Obiective instructiv – educativ şi tipurile de
schimbări preconizate

Realizează comuniunea profesor – elev, în procesul


instructiv - educativ

Funcţiile specifice obiectivelor pedagogice sunt: funcţia de comunicare


axiologică (a valorilor transmise între profesori, între profesori şi elevi), funcţia de
anticipare a rezultatelor educaţiei, funcţia evaluativă, funcţia de organizare şi
reglare a întregului proces pedagogic.

Interesul practic în definirea obiectivelor reiese din dilemele:


 cum sporim caracterul formativ al instruirii pornind de la problematica
obiectivelor?
 cum organizăm diferitele tipuri de obiective în sisteme coerente
capabile să inspire activitatea profesorului?
 cum formulăm intenţiile pedagogice?

Obiectivele exprimă cerinţe de instrucţie şi de educaţie, iar definirea lor


presupune luarea unor decizii cu privire la:
 Ce să cunoască elevul? – stadiul cunoştinţelor
 Ce să aleagă elevul? – stadiul afectiv
 Ce să facă elevul? – stadiul acţiunii

Parametrii de analiză a obiectivelor pedagogice sunt:


1) natura achiziţiei preconizate: cunoştinţe, priceperi, deprinderi,
atitudini comportamentale;
2) conţinutul interdisciplinar la care se conexează;
3) gradul de generalizare;
4) funcţia pedagogică îndeplinită;
5) timpul relativ de realizare;
6) caracterul comun sau diferenţiat.

Combinarea celor 6 parametri ajută profesorul:


 să stabilească importanţa şi complexitatea obiectivelor;
 să realizeze o mai bună planificare a acestora;
 să colaboreze sau să indice gradul de generalizare;
 să gradeze mai bine evaluarea;
 să mediteze la tratarea diferenţiată a elevilor;
 să selecteze metode de învăţământ în concordanţă cu obiectivele
stabilite.

2. Taxonomia obiectivelor educaţionale

Taxonomia lui Bloom (1951) are la bază principiile:


1) DIDACTIC – de definire şi descriere
2) PSIHOLOGIC – implicaţii
3) LOGIC – raţional
4) OBIECTIV – conform unei ierarhizări axiologice

Nivelurile de complexitate şi generalizare a obiectivelor pedagogice

3. obiective operaţionale (controlabil, măsurabile, cu care apreciem)

2. obiective intermediare (cu grad mediu de generalizare); obiective cadru;


obiective de referinţă

1. obiective generale – finalităţi ale educaţiei


Taxonomia obiectivelor educaţionale din domeniul cognitiv
1) CUNOAŞTERE – obiectiv de natură informativă
2) COMPREHENSIUNE – înţelegere şi extrapolare
3) APLICARE – utilizarea noţiunilor
4) ANALIZA ELEMENTELOR, a relaţiilor şi a principiilor de organizare a
acestora
5) SINTEZA – obiectiv referitor la creativitate, în sensul elaborării unui
plan original de acţiune
6) EVALUAREA – formularea unor judecăţi de valoare bazate pe criterii
interne de coerenţă şi rigoare, plus criterii de eficienţă

Taxonomia obiectivelor educaţionale din domeniul afectiv


După criteriul interiorizării:
1) RECEPTARE
2) REACŢIE
3) VALORIZARE
4) ORGANIZARE
5) CARACTERIZARE

Taxonomia obiectivelor educaţionale din domeniul psiho-motor


După gradul stăpânirii unei deprinderi:
1) PERCEPŢIA/PERCEPEREA
2) DISPOZIŢIA
3) REACŢIA DISIPATĂ
4) AUTOMATISMUL
5) REACŢIA COMPLEXĂ

3. Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale

Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale înseamnă deducerea


obiectivelor concrete din obiectivele generale şi intermediare incluse în programele
şcolare, precum şi enunţarea acestora sub forma comportamentului observabil.
Avantajele operaţionalizării obiectivelor educaţionale sunt:
 facilitarea comunicării pedagogice prin eliminarea interpretărilor
subiective;
 constituie garanţia repetării finalităţilor educaţiei;
 diagnosticarea mai bună a dificultăţilor de învăţare;
 elaborarea instrumentelor de evaluare;
 sporesc responsabilităţile cadrului didactic prin introducerea unor
criterii mai ferme în evaluare.
Abordarea sistemică a obiectivelor educaţionale