DPP–ps–1

Titlul I – ACTIVITATEA PROCESUAL~ {I PROCEDURAL~

PREALABIL~ JUDEC~}II
Cap. I. Urm`rirea penal`

I.1. Obiectul [i principiile specifice urm`rii penale

§1. Urm`rirea penal` ca prim` faz` a procesului penal rom#n
1) Desf`[urarea procesului penal \n faze, etape [i stadii procesuale
La realizarea scopului procesului penal de aplicare a legii penale celor care au
s`v\r[it infrac]iuni contribuie instan]ele judec`tore[ti, Ministerul Public, organele de
cercetare penal`, cu participarea activ` a \nvinuitului sau inculpatului, a p`r]ii v`t`mate, a
p`r]ii civile [i p`r]ii responsabile civilmente, precum [i a ap`r`torilor acestora.
Ministerul Public [i organele de cercetare penal` au sarcina de a descoperi
infrac]iunile s`v\r[ite, de a identifica persoanele care le-au s`v\r[it, iar dup` dovedirea
vinov`]iei lor s` le aduc` \n fa]a instan]ei judec`tore[ti; instan]ele de judecat` au sarcina
de a judeca pe inculpa]i, de a constata prin probe vinov`]ia acestora [i de a le aplica, \n
caz de vinov`]ie, sanc]iunile prev`zute de legea penal` [i de a-i obliga la repararea
prejudiciului cauza prin infrac]iune; \n fine, s\nt organe care pun \n executare
dispozi]iile din hot`r\rea definitiv` a instan]elor de judecat`. Acestor sarcini diferite le
corespund [i activit`]i procesuale [i procedurale diferite, c`ci \ntr-un anumit mod se
poate proceda la descoperirea infrac]iunilor, identificarea [i prinderea infractorilor, [i \n
alt mod la stabilirea cu caracter difinitiv a vinov`]iei [i la aplicarea pedepselor celor
vinova]i de s`v\r[irea de infrac]iuni; o form` diferit` cap`t` activitatea de punere \n
executare a hot`r\rii penale definitive.
Activit`]ile diferite pe care le desf`[oar` participan]ii la procesul penal nu aduc
atingere caracterului unitar al procesului penal, deoarece ele se desf`[oar` \n vederea
realiz`rii unui scop unic, de aplicare a legii penale celor ce au s`v\r[it infrac]iuni.
Caracterul unitar al procesului penal nu este incompatibil cu \mp`r]irea procesului
penal \n grupe de acte [i m`suri procesuale care, prin obiectul lor [i prin autorit`]ile care
ac]ioneaz`, se disting de alte grupe de acte [i m`suri procesuale. {tiin]a dreptului
procesual penal a delimitat aceste grupe de acte [i m`suri procesuale ce formeaz` un
ansamblu cu tr`s`turi dinstincte [i a recunoscut existen]a unor faze, etape, stadii
procesuale.
Faza procesual` cuprinde un ansamblu de acte [i m`suri procesuale [i procedurale,
efectuate \n ordinea [i formele prev`zute de lege, de c`tre autorit`]ile judiciare [i de
p`r]ile din proces, \ndeplinind un obiectiv limitat \n realizarea scopului procesului penal
– preg`tirea fazei procesuale urm`toare, p\n` ce se ajunge, prin ultima faz`, la realizarea
scopului procesului penal. Procesul penal cuprinde, ca regul`, trei faze procesuale:
urm`rirea penal`, judecata [i executarea hot`r\rii penale definitive. Fazele procesuale se
deosebesc \ntre ele, \n principal, prin obiectivul ce trebuie \ndeplinit, prin autorit`]ile
care le efectueaz`, prin actele [i m`surile procesuale [i procedurale pe care le cuprind.
Etapa procesual` este o subdiviziune a fazei procesuale, av\nd un obiectiv mai
restr\ns [i con]in\nd acte [i m`suri procesuale [i procedurale proprii, dar \ndeplinind
obiectivul fazei procesuale c`reia \i apar]ine 1.
Stadiul procesual este o subdiviziune a etapei procesuale [i cuprinde un num`r mai
restr\ns de acte [i m`suri procesuale [i procedurale, urm`rind finalitatea etapei, dar av\nd
particularit`]i care le diferen]iaz` de alte stadii procesuale ale aceleia[i etape 2.

1
Urm`rirea penal` cuprinde, ca etape procesuale, cercetarea penal` [i rezolvarea cauzei de
c`tre procuror, iar judecata cuprinde, \n mod obi[nuit, ca etape: judecata \n prim` instan]`,
judecata \n apel [i judecata \n recurs.
2
Astfel, cercetarea penal` are ca stadii: \nceperea urm`ririi penale, efectuarea cercet`rii,
punerea \n mi[care a ac]iunii penale, prezentarea materialului de urm`rire penal` inculpatului [i
terminarea cercet`rii penale; judecata \n prim` instan]` cuprinde ca stadii procesuale: efectuarea
actelor preg`titoare judec`]ii, [edin]a de judecat` [i deliberarea [i darea hot`r\rii.
 DPP–ps–2
Compartimentarea procesului penal \n faze procesuale nu constituie numai opera
[tiin]ei dreptului procesual penal, deoarece actualul Cod de procedur` penal` cuprinde
trei titluri \n partea special`, corespunz`toare celor trei faze procesuale: Urm`rirea
penal`, Judecata, Executarea hot`r\rilor penale.
Scopul procesului penal se aduce la \ndeplinire prin desf`[urarea succesiv` a tuturor
fazelor procesuale, \n ordinea ar`tat`, prin trecerea fiec`rei faze prin etapele procesuale
pe care le cuprinde [i a fiec`rei etape prin stadiile procesuale ce-i s\nt proprii. Acesta
este procesul penal tipic, care se desf`[oar` \n majoritatea cauzelor penale.
|n unele cauze penale determinate de lege, procesul penal nu trece prin faza de
urm`rire penal`, cauza intr\nd de la \nceput \n faza de judecat`, sesizarea acesteia
realiz\ndu-se prin pl\ngerea prealabil` introdus` de c`tre persoana v`t`mat`; \n acest caz,
procesul penal are caracter atipic, lipsindu-i faza de urm`rire penale.
Atunci c\nd exist` vreun impediment la condamnarea inculpatului la o pedeaps` pe
care s` o execute, procesul penal trece numai prin faza de urm`rire penal` [i judecat`,
lipsind faza de executare a hot`r\rii penale; c\nd un asemenea impediment se constat` \n
cursul urm`ririi penale, procesul penal nu mai poate continua \n faza de judecat`,
astfel \nc\t se rezum` la o singur` faz` procesual` – urm`rirea penal`.
De[i fazele procesuale se succed \n ordinea ar`tat`, caracterul elastic al procesului
penal permite \ntoarcerea sa la o faz` dep`[it`, dac` aceasta nu s-a desf`[urat \n condi]iile
legale sau dac` nu a fost \ndeplinit obiectivul acestei faze procesuale. Astfel, dac` \n
cursul judec`]ii se constat` c` urm`rirea penal` nu a fost complet [i legal efectuat`,
instan]a de judecat` poate restitui cauza procurorului [i procesul penal se \ntoarce \n faza
de urm`rire penal`. |ntoarcerea procesului se poate produce [i \n cadrul aceleia[i faze
procesuale la o etap` dep`[it` sau la un stadiu dep`[it 3. |ntotdeauna, \ns`, pentru a se putea
realiza scopul procesului penal, dup` finalizarea fazei, etapei sau stadiului \n care s -a
reluat procesul, devine obligatorie parcurgerea din nou a fazelor, etapelor [i stadiilor \n
succesiunea lor normal`4.
2) Urm`rirea penal` – prima faz` a procesului penal rom#n
Activitatea de descoperire a infrac]iunilor, de identificare [i prindere a infractorilor,
de stabilire prin probe a vinov`]iei acestora – ca activitate prealabil` judec`]ii – este
necesar` pentru combaterea ferm` [i prompt` a infrac]iunilor [i condamnarea tuturor
celor care au \nc`lcat legea penal`, finalitate care constituie \n acela[i timp [i un mijloc
eficient de prevenire a s`v\r[irii de noi infrac]iuni. Judecata \n [edin]` public`, cu
prezen]a p`r]ilor, cu dezbateri orale [i contradictorii, implic` cunoa[terea infrac]iunii
s`v\r[ite [i a persoanei ce trebuie judecat`; or, de cele mai multe ori, \n momentul
primirii unei sesiz`ri despre s`v\r[irea unei infrac]iuni se cunosc prea pu]ine date
despre \mprejur`rile \n care s-a comis fapta [i despre persoana f`ptuitorului; un complet
de judecat`, desf`[ur\ndu-[i activitatea \n [edin]`, la care trebuie chemate persoanele ale
c`ror interese s\nt legate de fapta s`v\r[it`, nu are condi]iile necesare s` le l`mureasc`.
Numai printr-o activitate sus]inut` de investiga]ii, de str\ngere [i confruntare a probelor,
de verificare a versiunilor posibile despre ceea ce s-a \nt\mplat [i despre persoana
f`ptuitorului, efectuat` \n condi]ii de operativitate, mobilitate [i continuitate, de cele mai
multe ori f`r` publicitate, se poate dezlega ceea ce ini]ial era necunoscut, se pot \nfr\nge
pas cu pas \ncerc`rile infractorilor de a se sustrage de la r`spundere, se poate l`muri
cauza sub toate aspectele. Prin activitatea de str\ngere a probelor cu privire la fapt`, la
f`ptuitor [i la r`spunderea sa penal` se realizeaz` obiectivul urm`rit de aceast` activitate
procesual` ini]ial`, de a preg`ti \n cele mai bune condi]ii desf`[urarea judec`]ii, care este
faza principal` a procesului penal.
Pe m`sur` ce [tiin]a [i tehnica s\nt folosite pentru perfec]ionarea mijloacelor [i
procedeelor de s`v\r[ire a infrac]iunilor, de \mpiedicare a descoperirii lor imediate [i a
identific`rii infractorilor, devine mai necesar` activitatea premerg`toare judec`]ii care,
3
|n anumite cazuri, instan]a de apel poate trimite cauza spre rejudecare la prima instan]`,
\ntorc\nd procesul din etapa judec`]ii \n apel la judecata \n prim` instan]`.
4
Dac` reluarea urm`ririi penale s-a produs \n faza de judecat`, prin restituirea cauzei
procurorului, dup` finalizarea urm`ririi [i \ntocmirea unui nou rechizitoriu se trece iar la
judecata \n prim` instan]` [i se continu` apoi cu celelalte etape ale judec`]ii, iar \n cazul \n care
s-a pronun]at condamnarea inculpatului se procedeaz` la ultima faz` a execut`rii hot`r\rii penale
definitive.
 DPP–ps–3
prin perfec]ionarea mijloacelor de investiga]ii este chemat` s` contribuie la combaterea
eficient` a infrac]ionalit`]ii.
Caracterul necesar al activit`]ii premerg`toare judec`]ii, deci al urm`ririi penale, se
reflect` \n obligativitatea desf`[ur`rii acestei activit`]i \n aproape toate cazurile penale. |
ntr-adev`r, potrivit art. 228, organul de urm`rire penal`, sesizat prin pl\ngere, denun] sau
din oficiu, este obligat s` \nceap` [i s` desf`[oare urm`rirea penal` dac` nu exist` vreo
cauz` legal` de \mpiedicare. De aceea, procesul penal tipic are, \n constituirea sa, ca faz`
ini]ial`, urm`rirea penal`. Se face excep]ie \n cazurile \n care, pentru una din
infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, procesul penal este lipsit de faza de urm`rire
penal`, instan]a de judecat` fiind sesizat` direct prin pl\ngerea prealabil` a persoanei
v`t`mate; excep]ia se justific` prin faptul c`, f`ptuitorul fiind cunoscut de c`tre persoana
v`t`mat`, aceasta poate proba direct instan]ei de judecat` s`v\r[irea infrac]iunii de c`tre
cel chemat \n judecat` penal`, nemaijustific\ndu-se o activitate de urm`rire penal`. |ntr-o
situa]ie asem`n`toare se afl` [i cauzele \n care, \n cursul judec`]ii, se extinde judecata [i
la fapta [i persoana pentru care nu s-a efectuat urm`rirea penal`.
3) Denumirea fazei procesuale care preg`te[te judecata
Codul de procedur` penal` din 1936, urm\nd structura legisla]iilor occidentale, a
reglementat activitatea prealabil` judec`]ii sub denumirea de “Primele cercet`ri,
urm`rirea [i instruc]ia”5.
Codul de procedur` penal` din 1968 a men]inut denumirea de “urm`rire penal`”; de[i
s-a renun]at la cele dou` forme de urm`rire – cercetarea [i ancheta penal` – s-a avut \n
vedere c` activitatea desf`[urat` de organele de urm`rire penal` – procurori [i organele de
cercetare penal` – are un caracter unitar [i trebuie s` poarte o singur` denumire, aceea de
urm`rire penal`. Potrivit noii reglement`ri, urm`rirea penal` constituie prima faz` a
procesului penal p\n` la sesizarea instan]ei de judecat` 6.

5
Primele cercet`ri, efectuate de func]ionarii poli]iei judiciare, aveau de scop str\ngerea
informa]iilor sau probelor necesare pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i se finalizau de
c`tre procuror prin trimiterea \n judecat` a \nvinuitului sau inculpatului ori prin sesizarea
judec`torului de instruc]ie, \n vederea efectu`rii instruc]iei prealabile. |n am\ndou` ipotezele
procurorul efectua acte de urm`rire, \ntruc\t prin “urm`rire” se \n]elegea punerea \n mi[care a
ac]iunii penale \n fa]a unui organ judec`toresc – de instruc]ie sau de judecat`. |n cazul \n care era
sesizat judec`torul de instruc]ie, acesta desf`[ura instruc]ia prealabil`, care consta dintr-o
minu]ioas` activitate de investiga]ie [i probatorii, cu caracter jurisdic]ional, finalizat` prin
ordonan]a de trimitere \n judecat` sau, dac` era cazul, prin ordonan]a de scoatere de sub urm`rire.
|n timp ce primele cercet`ri se situau \n afara procesului penal, nefiind pus` \n mi[care ac]iunea
penal`, actul de urm`rire \nsemna deschiderea procesului prin sesizarea unui organ judec`toresc,
procesul penal fiind conceput ca o activitatea jurisdic]ional`. Fa]` de o astfel de reglementare, era
firesc ca activit`]ile de natur` diferit`, desf`[urate de organe diferite, s` nu poat` primi o denumire
unic`, fiind justificat` eviden]ierea, \n denumire, a tuturor activit`]ilor preliminare, \n ordinea
succesiv` de desf`[urare: prime cercet`ri, urm`rire [i instruc]ie.
Prin Legea nr. 3/1956 s-a adoptat o nou` reglementare a activit`]ii preliminare judec`]ii,
aceasta cuprinz\nd cercetarea penal`, efectuat` de c`tre organele de cercetare penal` ale fostei
mili]ii, [i ancheta penal`, efectuat` de c`tre anchetatorii din procuratur` [i din fosta securitate.
Actul de “urm`rire” – \n sensul pe care-l avea ini]ial, de act de punere \n mi[care a ac]iunii penale
\n fa]a unui organ jurisdic]ional – a devenit actul prin care procurorul dispunea trimiterea \n
judecat` a inculpatului, deoarece judec`torul de instruc]ie a fost \nl`turat. Prin aceea[i lege, pentru
activitatea preliminar` judec`]ii, s-a adoptat denumirea de “urm`rire penal`”, extinz\ndu-se
denumirea de urm`rire, ini]ial restr\ns` la actul de sesizare a unui organ judec`toresc, la \ntreaga
activitate care avea ca finalitate sesizarea instan]ei de judecat` cu judecarea unei cauze penale,
cuprinz\nd, implicit, [i actul de punere \n mi[care a ac]iunii penale.
6
|n acest mod, legisla]ia noastr` procesual` se distan]eaz` de legisla]iile care men]in
denumirea de “cercetarea [i ancheta penal`”, dar [i de cele care consider` “urm`rirea” ca actul de
exercitare a ac]iunii penale.
Actualmente devine din ce \n ce mai insistent` propunerea de a se reintroduce institu]ia
judec`torului de instruc]ie: \ntr-o asemenea eventualitate se va pune din nou problema denumirii
acestei faze procesuale, deoarece denumirea de urm`rire penal` este str\ns legat` de organele de
urm`rire penal`. Este deci posibil` o revenire la o denumire ca “cercetarea [i instruc]ia prealabil`”.
 DPP–ps–4
§2. Obiectul urm`ririi penale [i actele prin care se realizeaz`
1) Obiectul urm`ririi penale
Potrivit art. 200, urm`rirea penal` are ca obiect str\ngerea probelor necesare cu
privire la existen]a infrac]iunilor, la identificarea f`ptuitorilor [i la stabilirea r`spunderii
acestora, pentru a se constata dac` este sau nu cazul s` se dispun` trimiterea \n judecat`.
Din defini]ia dat` de lege obiectului urm`ririi penale se poate trage concluzia c` acesta
const` \n:
– str\ngerea de probe cu privire la \nvinuirea adus` unei persoane;
– evaluarea acestor probe pentru luarea unei hot`r\ri cu privire la continuare
procesului penal prin trimiterea \n judecat` a inculpatului sau cu privire la \ncetarea
activit`]ii \n aceast` faz` procesual`.
Cu privire la str\ngerea de probe, Codul de procedur` penal` din 1968 a adoptat
punctul de vedere c` \n aceast` faz` trebuie s` se str\ng` probele necesare pentru aflarea
adev`rului [i pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele, at\t \n defavoarea c\t [i \n
favoarea \nvinuitului sau inculpatului, \n vederea preg`tirii cauzei pentru o just` [i legal`
solu]ionare de c`tre instan]a de judecat` 7. Astfel, preciz`rile din art. 200 [i 202 oblig`
organul de urm`rire penal` s` str\ng` probele cu privire la “existen]a infrac]iunii”, ceea
ce implic` l`murirea, prin probe, at\t a faptelor [i \mprejur`rilor care confirm` s`v\r[irea
unei fapte penale, sub forma ei consumat` sau tentativ`, \ntr-o anumit` \ncadrare juridic`,
c\t [i \mprejur`rilor care \nl`tur` \nvinuirea, constituind unul din cazurile prev`zute \n art.
10 lit. a–e, sau care o atenueaz` \n ceea ce prive[te \ncadrarea juridic`; prin expresia
“identificarea f`ptuitorilor” se \n]elege str\ngerea probelor care stabilesc s`v\r[irea de
c`tre \nvinuit sau inculpat a infrac]iunii, \n calitate de autor, instigator, complice, dar [i
cele care-i sus]in nevinov`]ia, c`ci numai astfel poate fi identificat cu certitudine
f`ptuitorul. |n fine, “stabilirea r`spunderii” f`ptuitorului implic` [i faptele care stabilesc
dac` r`spunde penal [i \n ce limite, sau cazurile \n care r`spunderea sa penal` este
\nl`turat` (art. 10 lit. f–j).
|ntruc\t legea cere ca \n cursul urm`ririi penale s` fie l`murit` cauza “sub toate
aspectele”, \nseamn` c` trebuie str\nse [i probe cu privire la persoana f`ptuitorului:
comportarea acestuia \n familie [i societate, anteceden]` antisocial`, st`ri psihice [i fizice
de natur` a influen]a comportamentul s`u etc. |n unele legisla]ii se cere formarea unui
dosar de personalitate, care s` fie avut \n vedere la individualizarea sanc]iunii; dac`
pentru minori este obligatorie efectuarea unei “anchete sociale”, pentru inculpa]ii majori
nu se prevede dec\t efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice doar \n cazul
unui omor deosebit de grav. Prin posibilitatea str\ngerii de probe \n cursul urm`ririi
penale cu privire la individualizarea sanc]iunii penale, legisla]ia noastr` se deosebe[te de
dreptul anglo-saxon, \n care probele despre persoana inculpatului, care pot contribui la o
corect` individualizare a r`spunderii penale, se administreaz` numai dup` ce s-a dat
verdictul de “vinovat” de c`tre juriu, ceea ce exclude str\ngerea de probe despre
persoana f`ptuitorului \n faza preliminar` a procesului.
Un obiectiv important \n str\ngerea probelor \l constituie persoana victimei – v\rsta,
starea psiho-fizic`, moralitatea, anteceden]a etc. – care ar putea agrava sau atenua
r`spunderea penal` a inculpatului.
De[i dispozi]iile art. 200 nu se refer` \n mod expres la faptele [i \mprejur`rile care
contribuie la justa solu]ionare a laturii civile, trebuie s` tragem concluzia c` aceste fapte
[i \mprejur`ri se includ, implicit, \n obiectul proba]iunii desf`[urate \n cursul urm`ririi
penale; \ntr-adev`r, “cauza” care trebuie l`murit` sub toate aspectele cuprinde [i o latur`
penal` [i una civil`, ceea ce solicit` str\ngerea probelor [i cu privire la r`spunderea civil`
a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente. De aceea, dispozi]iile art. 200 ar trebui
s` precizeze, \n definirea obiectului urm`ririi penale, [i obliga]ia de a str\nge probe [i cu
privire la r`spunderea civil` a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente.
|n art. 202 al. 4 se prevede c` organul de urm`rire penal` este obligat s` str\ng` date
cu privire la “\mprejur`rile care au determinat, \nlesnit sau favorizat s`v\r[irea
infrac]iunii”, \n scopul de a se ac]iona \n vederea \nl`tur`rii lor, prevenindu-se astfel
s`v\r[irea de noi infrac]iuni. |n fine, printr-o formul` general` – orice date de natur` s`

7
Sub acest aspect, legisla]ia actual` este superioar` redact`rii ini]iale a Codului de procedur`
penal` din 1936, care cerea str\ngerea unor “probe [i indicii suficiente contra inculpatului”.
 DPP–ps–5
serveasc` la solu]ionarea cauzei – creaz` obliga]ia pentru organul de urm`rire penal` s`
l`mureasc` cauza sub toate aspectele.
A doua cerin]` a obiectului urm`ririi penale const` \n evaluarea probelor str\nse \n
scopul de a “se constata dac` este sau nu cazul de a se dispune trimiterea \n judecat`”.
Aceast` evaluare este necesar` pentru finalizarea urm`ririi penale, fie \n sensul
trimiterii \n judecat`, fie \n sensul scoaterii de sub urm`rire sau \ncet`rii urm`ririi penale.
Dac` o prim` evaluare se face prin propunerea pe care organul de cercetare penal` o
\nainteaz` procurorului, a doua evaluare apar]ine acestuia c\nd solu]ioneaz` cauza, fie
prin emiterea rechizitoriului de trimitere \n judecat`, fie a ordonan]ei de \nchidere a
dosarului prin scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale 8.
Fa]` de reglementarea actual` a urm`ririi penale se pot face unele rezerve cu privire
la caracterul complet al definirii obiectului urm`ririi penale prin dispozi]iile art. 200. |
ntr-adev`r, str\ngerea de probe [i evaluarea constituie doar prima parte a urm`ririi
penale, denumit` cercetare penal`, cu obiectivul l`muririi cauzei prin probe; \n defini]ie
nu se cuprinde interven]ia procurorului prin punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i nici
prin trimiterea \n judecat` a inculpatului. Urm`rirea penal` nu se desf`[oar` numai pentru
a se face constat`ri de vinov`]ie sau nevinov`]ie, ci pentru tragerea la r`spundere penal` a
celui ce a s`v\r[it infrac]iunea. De aceea, ni se pare corespunz`toare urm`toarea defini]ie:
“Urm`rirea penal` are ca obiect str\ngerea probelor necesare cu privire la existen]a
infrac]iunilor, la identificarea f`ptuitorilor [i la stabilirea r`spunderii penale [i civile a
acestora, precum [i inculparea celor vinova]i [i trimiterea lor \n judecat` penal`”.
Definindu-se astfel obiectul urm`ririi penale, se includ \n el [i actele de dispozi]ie ale
procurorului prin care \nvinuitul sau inculpatul este tras la r`spundere [i trimis \njudecat`
penal`, acte de urm`rire care au determinat, de altfel, denumirea \ntregii activit`]i
prelimiare judec`]ii. |n mod firesc, dac` se constat` inexisten]a infrac]iunii sau o cauz`
care \nl`tur` r`spunderea penal`, se includ \n aceast` faz` procesual` [i actele
corespunz`toare de scoatere de sub urm`rirea penal` sau de \ncetare a urm`ririi penale.
2) Actele de urm`rire penal`
Obiectul urm`ririi penale se aduce la \ndeplinire prin actele de urm`rire penal`.
Actele prin care se str\ng probele necesare l`muririi cauzei sub toate aspectele se numesc
acte de cercetare penal` [i constau \n procedeele probatorii prin care se ob]in mijloacele
de prob`:
– ascultarea p`r]ilor [i martorilor [i confruntarea lor;
– ridicarea de obiecte [i \nscrisuri, efectuarea de perchezi]ii, de cercet`ri la fa]a
locului, de reconstituiri;
– \nregistr`ri audio [i video, fotografieri;
– efectuarea de constat`ri tehnico-[tiin]ifice [i constat`ri medico-legale, de expertize.
Ca urmare, \n sensul art. 132, actele de cercetare penal` s\nt acte procedurale. Ele se
folosesc [i \n cursul judec`]ii, cu ocazia cercet`rii judec`tore[ti, dar cu particularitatea
efectu`rii lor ca acte jurisdic]ionale, \n condi]iile de publicitate [i contradictorialitate ale
[edin]ei de judecat`9.
Actele prin care se pune \n mi[care ac]iunea penal`, prin care se finalizeaz` urm`rirea
cu trimiterea \n judecat` a inculpatului sau cu o solu]ie de scoatere de sub urm`rire sau
de \ncetare a urm`ririi penale s\nt acte de urm`rire penal` [i, ca urmare, acte procesuale.
S\nt socotite acte de urm`rire penal` [i actele de dispozi]ie prin care se iau, se \nlocuiesc,
se revoc` sau \nceteaz` de drept m`surile preventive [i alte m`suri procesuale, c`ci s\nt
acte care implic` constr\ngerea de stat.
Actele de urm`rire se \ntemeiaz` pe rezultatul actelor de cercetare penal` deoarece,
pentru a dispune punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i trimiterea \n judecat`, procurorul
trebuie s` aib` suportul probator prin care ajunge la concluzia de vinov`]ie a inculpatului.
Actele de cercetare penal` se efectueaz` \n ordinea dictat` de specificul fiec`rei cauze
\n parte; dac` \n cazul unui omor se procedeaz` mai \nt\i la cercetarea locului faptei, \n
cazul unui viol se ascult` victima infrac]iunii [i se efectueaz` o constatare medico-legal`.

8
|n alte legisla]ii, actul de trimitere \n judecat` apar]ine unui organ jurisdic]ional.
9
Actele de cercetare mai poart` [i denumirea de acte de anchet` sau de instruc]ie \n acele
legisla]ii \n care activitatea preliminar` judec`]ii poart` denumirea de anchet` sau instruc]ie
prealabil`.
 DPP–ps–6
Actele de urm`rire penal` s\nt acte constitutive ale procesului penal, fiind obligatorie
efectuarea lor \n ordinea stabilit` de lege 10.
|n cursul urm`ririi penale efectuarea actelor de cercetare se \mbin` cu efectuarea
actelor de urm`rire penal`11.
Actele de cercetare se efectueaz` potrivit normelor care reglementeaz` urm`rirea
penal` (art. 200–278).
Ca documente procedurale, \n cursul urm`ririi penale se folosesc rezolu]iile [i
ordonan]ele (art. 203). Rezolu]iile cuprind acte de dispozi]ie sumare, dar motivate, pe
care le iau organele de urm`rire chiar pe actele de sesizare primite sau pe actele interne
efectuate12. Ordonan]a este un act procedural mai complex, care trebuie folosit ori de
c\te ori legea cere aceasta13. Ordonan]a trebuie s` fie motivat` [i s` cuprind` \ntotdeauna:
– data [i locul \ntocmirii;
– numele, prenumele [i calitatea celui care a \ntocmit-o;
– unele men]iuni speciale prev`zute de lege pentru anumite acte [i m`suri.
|ntruc\t ordonan]a este un act procedural complet, folosirea ei \n locul rezolu]iei nu
este de natur` s` produc` nici o v`t`mare procesual`, care s` atrag` nulitatea; dimpotriv`,
folosirea rezolu]iei \n locul ordonan]ei atragea v`t`marea prin lipsa men]iunilor cerute
de lege, ceea ce, atunci c\nd se produce, poate provoca nulitatea actului de dispozi]ie.
|n cursul urm`ririi penale se \ntocmesc, pentru unele acte de cercetare penal`,
procese-verbale, care s\nt documente constatatoare a efectu`rii actelor [i a rezultatului
ob]inut14.
§3. Principiile de desf`[urare a urm`ririi penale
1) Ac]iunea principiilor fundamentale ale procesului penal \n cursul
urm`ririi penale
Principiile fundamentale ale procesului penal s\nt acele reguli cu caracter general
care ac]ioneaz` asupra tuturor institu]iilor procesual penale [i \n toate fazele de
desf`[urare a procesului. Ca urmare, [i \n faza de urm`rire se aplic` principiile:
legalitatea [i oficialitatea procesului, aflarea dev`rului, rolul activ, folosirea limbii
oficiale, respectarea demnit`]ii persoanei, garantarea siguran]ei [i libert`]ii persoanei,
prezum]ia de nevinov`]ie, garantarea dreptului la ap`rare, inviolabilitatea domiciliului [i
a secretului coresponden]ei [i al convorbirilor telefonice. Aceste principii fundamentale
ac]ioneaz`, \ns`, \n modalit`]i diferite \n cursul urm`ririi penale fa]` de modul cum
ac]ioneaz` \n cursul judec`]ii [i al execut`rii hot`r\rii penale definitive; deosebirea
decurge, \n primul r\nd, datorit` condi]iilor \n care se efectueaz` urm`rirea penal`, de a se
l`muri ceea ce la \nceput este neclar, de a se face ample investiga]ii [i str\ngere de
probe \ntr-o lupt` continu` cu \ncerc`rile infractorilor de a se sustrage de la r`spunderea
penal`; \n al doilea r\nd, deosebirea decurge [i din modul \n care s\nt organizate [i
func]ioneaz` organele de urm`rire penal`, care \[i desf`[oar` activitatea operativ, f`r`

10
Pentru sesizarea instan]ei \n mod necesar trebuie, \n prealabil, s` se dispun` punerea \n
mi[care a ac]iunii penale [i trimiterea \n judecat` a inculpatului; pentru arestarea \nvinuitului pe o
perioad` mai mare de 5 zile, este necesar` inculparea sa prealabil` prin punerea \n mi[care a
ac]iunii penale.
11
Dup` \nceperea urm`ririi penale, care constituie un act de dispozi]ie, se efectueaz` acte de
cercetare penal` cu privire la fapt`, f`ptuitor [i r`spunderea sa penal`; \ntre timp, se poate dispune
punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i apoi continuarea efectu`rii actelor de cercetare care, \n
final, conduc la actul de trimitere \n judecat` a inculpa]ilor sau la o alt` solu]ionare a cauzei.
12
Astfel, prin rezolu]ie pus` pe o pl\ngere sau un denun] se \ncepe urm`rirea penal` (art.
228), se dispune ascultarea unor martori sau efectuarea unei constat`ri medico-legale sau tehnico-
[tiin]ifice.
13
De exemplu solu]ionarea cererii de recuzare sau ab]inere (art. 53 al. 3 [i 5), luarea,
revocarea m`surilor preventive, liberarea provizorie (art. 140 1 al. 3, 144, 145, 146, 151, 160 8-10),
scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale (art. 230, 243) etc. se dispune prin
ordonan]`.
14
Astfel, \n cazul cercet`rii la fa]a locului (art. 131), al perchezi]iei [i al ridic`rii de acte [i
obiecte (art. 108), al confrunt`rii (art. 88 al. 3) etc. se \ntocmesc procese-verbale, care trebuie s`
cuprind` men]iunile generale prev`zute \n art. 91, precum [i men]iunile speciale prev`zute de lege
pentru fiecare act de cercetare penal`.
 DPP–ps–7
[edin]e dinainte preg`tite, \n care se cere prezen]a p`r]ilor [i participarea lor activ` la
efectuarea actelor procesuale [i procedurale.
|n leg`tur` cu aplicarea principiului legalit`]ii, activitatea organelor de cercetare
penal` este supus` supravegherii procurorului, iar a acestuia procurorului ierarhic
superior15. Dac` aflarea adev`rului poate fi necomplet` sau inexact` \n cursul urm`ririi
penale, datorit` neparticip`rii concomitente a p`r]ilor la str\ngerea probelor, \n faza de
judecat` exist` modalit`]i mai potrivite de aflare a adev`rului prin prezentarea
concomitent` \n fa]a completului de judecat` a procurorului de [edin]`, a p`r]ilor [i
ap`r`torilor lor, care, prin participarea la cercetarea judec`toreasc` [i prin dezbaterile
judiciare, pot \nl`tura ceea ce este gre[it re]inut, pot preciza ceea ce nu este clar, pot
completa aspectele necesare pentru solu]ionarea just` a cauzei.
Modalit`]ile diferite de ac]iune a principiilor fundamentale ale procesului penal \n
cursul urm`ririi penale s\nt prev`zute [i pentru alte principii dec\t cele de mai sus,
acestea fiind examinate \n fiecare etap` a urm`ririi penale.
Unele dintre principiile fundamentale ale procesului penal au o ac]iune mai
limitat` \n cursul urm`ririi penale \n raport cu faza de judecat`. Astfel, activitatea de
urm`rire penal`, prin specificul ei, nu permite o asisten]` juridic` a \nvinuitului sau
inculpatului la toate actele de urm`rire penal`, ceea ce are drept consecin]` o participare
mai restr\ns` a ap`r`torului \n cursul acestei faze procesuale; cunoa[terea dosarului de
c`tre \nvinuit sau inculpat este posibil` abia la terminarea cercet`rii penale, \n timp ce la
judecat` dosarul poate fi consultat oric\nd.
Dimpotriv`, garan]iile stabilite de lege pentru respectarea demnit`]ii umane, pentru
inviolabilitatea [i siguran]a persoanei, pentru inviolabilitatea domiciliului [i a secretului
coresponden]ei au avut \n vedere \n special faza urm`ririi penale, practica eviden]iind
\nc`lc`ri de lege sub aceste aspecte datorit` contactului izolat [i nepublic pe care-l are
persoana care efectueaz` cercetarea penal` cu \nvinuitul sau inculpatul; \n cursul [edin]ei
de judecat`, \n prezen]a publicului [i a p`r]ilor, s\nt greu de \nchipuit abuzuri \n
domeniul amintit.
Cu toate aceste limite [i modalit`]i diferite de ac]iune, principiile fundamentale ale
procesului penal \[i au aplicarea [i \n activitatea de urm`rire penal`.
2) Principiile specifice ale activit`]ii de urm`rire penal`
Codul de procedur` penal` nu prevede \n mod expres, ca pentru faza de judecat` (art.
289–290), principiile potrivit c`rora se desf`[oar` urm`rirea penal`, sarcina stabilirii lor
revenind literaturii de specialitate. Unii autori sus]in c` principiile publicit`]ii, oralit`]ii [i
contradictorialit`]ii (prev`zute de lege pentru faza judec`]ii) se aplic` [i urm`ririi penale,
aduc\nd ca argumente posibilitatea pentru p`r]i de a cunoa[te materialul de urm`rire
penal`, ascultarea oral` a p`r]ilor [i martorilor de c`tre organul de cercetare penal`,
existen]a unei cotnradictorialit`]i tacite. Al]i autori sus]in c` urm`rirea penal` se
desf`[oar` nepublic, necontradictoriu [i \n form` preponderent scris`, principii opuse
celor aplicabile \n faza de judecat`; \n sus]inerea acestui punct de vedere se re]ine c` \n
cursul urm`ririi penale exist` doar elemente de publicitate [i contradictorialitate, dup`
cum \n faza de judecat` exist` elemente de nepublicitate ([edin]` secret`) sau de
necontradictorialitate (judecata \n lips`) \n condi]iile \n care [edin]a de judecat` este
a[ezat` pe principiile publicit`]ii, contradictorialit`]ii, oralit`]ii [i nemijlocirii. |n fine, s\nt
autori care adaug` la lipsa de publicitate, lipsa de contradictorialitate [i caracterul
preponderent scris al urm`ririi penale [i alte dou` principii: lipsa de colegialitate a
organului de urm`rire penal` [i subordonarea ierarhic` \n efectuarea actelor de urm`rire
penal`16.

15
|n caz de \nc`lcare a legii de c`tre organele de cercetare penal` procurorul poate infirma
actele nelegale [i dispune refacerea lor de c`tre alte organe de cercetare sau s` le refac`
personal; \mpotriva actelor nelegale p`r]ile au la dispozi]ie pl\ngerea adresat` procurorului [i, \n
cazuri restr\nse, instan]ei de judecat`. Or, \n faza de judecat` legalitatea este asigurat` prin
prezen]a procurorului [i a p`r]ilor la [edin]a de judecat`, prin exercitarea c`ilor de atac prev`zute
de lege, asupra acestora pronun]\ndu-se tot o instan]` de judecat`.
16
|ntruc\t aceste dou` principii nu se refer` la desf`[urarea urm`ririi penale, ci la organizarea
[i func]ionarea organelor de urm`rire penal`, urmeaz` a fi examinate \n sec]iunea despre organele
de urm`rire [i competen]a lor.
 DPP–ps–8
3) Lipsa de publicitate \n activitatea de urm`rire penal`
Prin publicitate \n procesul penal se \n]elege admiterea prezen]ei oric`rei persoane,
care nu este un participant la proces, la desf`[urarea activit`]ii procesuale [i procedurale.
Sub acest aspect, activitatea de urm`rire penal` desf`[ur\ndu-se \n cabinetul organului de
cercetare penal` sau al procurorului, f`r` accesul publicului, se poate caracteriza
activitatea de urm`rire penal` ca nepublic`. Unele elemente de publicitate s\nt admise la
efectuarea unor acte de cercetare penal` 17.
|n lucr`rile de specialitate, lipsa de publicitate este examinat` [i sub aspectul p`str`rii
secretului actelor de cercetare penal` fa]` de p`r]ile din proces, \n special fa]` de \nvinuit
sau inculpat. P`strarea secretului actelor de urm`rire penal` efectuate este necesar` atunci
c\nd \nvinuitul sau inculpatul \ncearc` s` obstaculeze aflarea adev`rului prin influen]area
sau distrugerea mijloacelor de prob`. Sub acest aspect, secretul urm`ririi penale este
p`strat par]ial, deoarece legea prevede posibilitatea pentru ap`r`tor s` asiste la efectuarea
oric`rui act de urm`rire penal`, ceea ce \nseamn` cunoa[terea rezultatului acestuia, iar la
terminarea cercet`rii penale exist` obliga]ia pentru organul de cercetare s` prezinte
inculpatului \ntreg materialul probator ce a fost str\ns \mpotriva sa. Evident c` [i sub
acest aspect nu exist` o publicitate a dosarului ca \n faza de judecat`.
4) Lipsa de contradictorialitate a urm`ririi penale
|n cursul urm`ririi penale procurorul \ntrune[te \n persoana sa func]iile procesuale de
\nvinuire, de ap`rare [i de solu]ionare a cauzei; ca urmare, nu poate exista
contradictorialitate, care prespune exercitarea acestor func]ii de autorit`]i [i persoane
diferite; reprezentantul func]iei de \nvinuire ac]ioneaz` \n contradictoriu cu
reprezentantul func]iei de ap`rare pentru ca reprezentantul func]iei de judecare [i
solu]ionare a cauzei s` aib`, la deliberare, toate argumentele care sus]in sau infirm`
\nvinuirea. Ca urmare, nu poate exista contradictorialitate \n condi]iile \n care
procurorul \nvinuie[te, dar [i ap`r`, iar \n final hot`r`[te. Din punct de vedere tehnico-
procesual, contradictorialitatea implic` prezen]a p`r]ilor la efectuarea actelor procesuale
[i procedurale, pentru ca rezultatul acestora s` reflecte at\t punctul de vedere al
\nvinuirii, c\t [i al ap`r`rii. Ori, cu foarte rare excep]ii (de exemplu confruntarea p`r]ilor),
la efectuarea actelor de urm`rire penal` p`r]ile nu s\nt prezente \n acela[i timp, pentru a
se asigura contradictorialitatea \ntre \nvinuire [i ap`rare. Lipsa de contradictorialitate
permite organului de urm`rire penal` s` asigure mobilitatea [i operativitatea necesare
efectu`rii actelor de urm`rire penal`, \ntruc\t el se poate deplasa imediat la locul indicat,
f`r` a fi necesar` convocarea p`r]ilor [i prezen]a lor 18.
Elementele de contradictorialitate se reg`sesc [i \n cursul urm`ririi penale, fiind
cuceriri ale procesului penal modern fa]` de procesul de tip inchizitorial. La unele acte
de urm`rire penal` pot participa p`r]ile (perchezi]ii, cercet`ri la fa]a locului,
reconstituiri), ceea ce le d` posibilitatea s` ac]ioneze de pe pozi]iile lor contrare; p`r]ile
se pot pl\nge \mpotriva actelor de urm`rire penal` nelegale, rezolvarea acestora fiind de
competen]a procurorului care supravegheaz` urm`rirea penal` sau a procurorului ierarhic
superior, deci de un alt organ dec\t cel care a \nc`lcat legea; \mpotriva lu`rii unei m`suri
procesuale se poate face pl\ngere, pe care o rezolv` instan]a de judecat`, cu care ocazie
procurorul [i inculpatul se afl` \n contradictorialitate; organul de urm`rire penal` are
dreptul s` convoace p`r]ile la efectuarea unui act de urm`rire, realiz\ndu-se astfel disputa

17
de exemplu prezen]a unor martori asisten]i la efectuarea cercet`rii la fa]a locului, la
perchezi]ii, ori existen]a publicului ocazional la investiga]iile f`cute cu ocazia unui accident de
circula]ie etc.; de asemenea, organul de cercetare penal` poate comunica prin mass-media unele
date referitoare la un dosar de urm`rire penal`, asigur\nd astfel dreptul la informa]ie prev`zut \n
art. 31 din Constitu]ie
18
Se sus]ine, \n unele lucr`ri de specialitate, c` ar exista o contradictorialitate tacit`, prin
obliga]ia organului de urm`rire penal` s` confrunte continuu datele favorabile cu cele
nefavorabile, motiv pentru care acest principiu specific al urm`ririi penale este definit ca “lipsa
caracterului expres (manifest) contradictoriu al urm`ririi penale”. Accept\nd esen]a
contradictorialit`]ii prin exercitarea func]iei de \nvinuire [i de ap`rare de c`tre autorit`]i sau
persoane diferite, iar cea de solu]ionare a cauzei de c`tre un organ jurisdic]ional, ni se pare
discutabil` teza existen]ei contradictorialit`]ii atunci c\nd aceea[i autoritate are puterea de a
decide asupra unei \nvinuiri pe care tot ea o sus]ine.
 DPP–ps–9
dintre p`r]ile din proces cu interese contrare. Aceste elemente de contradictorialitate
nu \nl`tur`, \ns`, lipsa de contradictorialitate ca principiu specific al urm`ririi penale.
5) Urm`rirea penal` s` desf`[oar` preponderent scris
De[i \n cursul urm`ririi penale p`r]ile [i martorii se ascult` oral, \n realitate nu se
poate considera c` urm`rirea penal` se desf`[oar` potrivit principiului oralit`]ii. |
ntr-adev`r, oralitatea presupune desf`[urarea activit`]ii procesuale prin viu grai, \n
prezen]a procurorului [i a p`r]ilor, pentru ca acestea s` asculte ce spune fiecare
participant la urm`rire [i s` poat` lua, astfel, atitudine imediat`, prin viu grai, cu privire la
ceea ce s-a spus, prin negarea unor \mprejur`ri afirmate ca existente, prin demonstrarea
ca reale a unor \mprejur`ri pretins inexistente, prin punerea de \ntreb`ri [i ob]inerea de
r`spunsuri la acestea. |n condi]iile \n care la ascultarea unei p`r]i nu s\nt de fa]` [i
celelalte p`r]i, la ascultarea unui martor nu este prezent` nici una din p`r]i, oralitatea
const` numai \n declara]iile verbale pe care le face cel ascultat, f`r` ca p`r]ile interesate
s` ia cuno[tin]` direct de cele spuse, pentru a le putea combate, preciza, completa prin
\ntreb`ri; cunoa[terea celor relatate organului de urm`rire de p`r]ile [i martorii asculta]i
oral se realizeaz` prin consultarea documentelor procedurale scrise \n care au fost
consemnate declara]iile. Cu ocazia prezent`rii materialului de urm`rire penal`
inculpatului, acesta ia cuno[tin]` de toate probele str\nse \mpotriva sa din declara]iile
scrise, procesele-verbale \ntocmite, rapoartele scrise de constat`ri tehnico-[tiin]ifice sau
medico-legale de la dosar.
S\nt [i cazuri \n care se poate purta o dezbatere oral` \ntre p`r]i; astfel, c\nd la
preg`tirea efectu`rii unei expertize au fost chemate p`r]ile [i expertul pentru a se fixa
obiectul expertizei [i \ntreb`rile la care trebuie s` r`spund` (art. 120), discu]iile \mbrac`
un caracter de oralitate, ca excep]ie de la forma preponderent scris` a urm`ririi penale.
6) Tendin]a de restr\ngere a ac]iunii principiilor specifice ale urm`ririi
penale
Sub Codul de procedur` penal` din 1936, c\nd instruc]ia prealabil` se desf`[ura \n
fa]a judec`torului de instruc]ie [i a camerei de acuzare, existau mai multe elemente de
contradictorialitate [i oralitate, deoarece erau cazuri c\nd procurorul sus]inea oral
\nvinuirea, iar inculpatul [i ap`r`torul s`u sus]ineau oral ap`rarea cu privire la anumite
chestiuni, asupra acestora pronun]\ndu-se judec`torul de instruc]ie sau camera de
acuzare. Dup` desfiin]area judec`torului de instruc]ie [i \n urma noii reglement`ri a
urm`ririi penale prin Legea nr. 3/1956, s-au accentuat lipsa de publicitate [i de
contradictorialitate, implicit [i caracterul scris al activit`]ii de urm`rire penal`,
deoarece \ntreaga activitate era \n puterea procurorului; s-au adus [i unele elemente noi,
prin instituirea actului de prezentare a materialului de urm`rire penal` inculpatului, dar
numai dup` ce s-a terminat urm`rirea penal`.
Codul de procedur` penal` din 1968 a introdus mai multe elemente de publicitate [i
de contradictorialitate, prin dreptul acordat p`r]ilor s` participe la unele acte de urm`rire,
limitativ prev`zute de lege, sau prin trecerea asupra instan]ei a competen]ei de a prelungi
durata arest`rii preventive peste patru luni, unde se realiza o anumit` contradictorialitate.
Dup` 1989 s-au extins reglement`rile care introduc elemente de contradictorialitate,
oralitate [i publicitate \n cursul urm`ririi penale. Astfel:
– ap`r`torului inculpatului i s-a permis s` asiste la efectuarea oric`rui act de urm`rire
penal`;
– \nvinuirea nu i se poate aduce la cuno[tin]` \nvinuitului re]inut sau arestat dec\t \n
prezen]a ap`r`torului s`u;
– \nainte de ascultare, \nvinuitului i se pune \n vedere c` are dreptul la ap`r`tor, care s`
asiste la ascultare;
– \mpotriva lu`rii m`surii preventive inculpatul poate face pl\ngere, care se
solu]ioneaz` de c`tre instan]a de judecat` \n prezen]a inculpatului [i a ap`r`torului
s`u;
– prelungirea duratei arest`rii preventive se dispune numai de c`tre instan]a de
judecat` \n prezen]a inculpatului [i a ap`r`torului s`u.
Exist` actualmente o tendin]` de a se extinde elementele de publicitate, de
contradictorialitate [i oralitate la efectuarea urm`ririi penale, f`r` \ns` a se a[eza aceast`
activitate pe principiile de desf`[urare a judec`]ii. Se poate admite, astfel, chiar f`r`
introducerea judec`torului de instruc]ie, ca \mpotriva unor acte ale organului de urm`rire
 DPP–ps–10
penal`19, persoana v`t`mat` s` se poat` pl\nge instan]ei de judecat`, unde va exista
contradictorialitate, oralitate [i publicitate 20.
I.2. Organele care iau parte la efectuarea urm`ririi penale
§1. Organele de urm`rire penal`
1) Sisteme de organizare a activit`]ii prealabile judec`]ii penale
Codul de procedur` penal` din 1936 prevedea trei activit`]i prealabile judec`]ii:
primele cercet`ri, urm`rirea [i instruc]ia prealabil`. Primele cercet`ri erau efectuate de
poli]ia judiciar`, care se exercita de c`tre Ministerul Public de pe l\ng` tribunal, precum
[i de to]i func]ionarii care, dup` lege, aveau calitatea de ofi]eri de poli]ie judiciar`; \n
aceast` calitate erau inclu[i: cadrele din poli]ia judiciar`, ofi]erii [i subofi]erii de
jandarmi, pretorul, ca [ef administrativ al unei plase (unitate administrativ` \n cadrul
jude]ului), notarul [i acei func]ionari de stat cu atribu]ii privind respectarea legii \n
anumite domenii (inspectori financiari, agen]i vamali, brigadieri silvici etc.); erau
considera]i ca ofi]eri de poli]ie judiciar` [i judec`torii de instruc]ie, c\nd \ntreprindeau
primele cercet`ri. Actele \ncheiate de ofi]erii de poli]ie judiciar` erau \naintate
procurorului care, dac` era necesar, completa cercet`rile [i apoi dispunea fie trimiterea \n
judecat` prin rechizitoriu, fie sesizarea judec`torului de instruc]ie pentru a efectua
instruc]ia prealabil`. Ministerul Public era considerat titularul dreptului de exercitare a
“urm`ririi”, deci de a pune \n mi[care ac]iunea penal` \n fa]a instan]ei prin trimiterea \n
judecat` sau prin trimiterea la judec`torul de instruc]ie pentru efectuarea instruc]iei
prealabile. Instruc]ia prealabil` se efectua de judec`torul de instruc]ie, care era un
judec`tor al tribunalului, cu atribu]ii de instruc]ie; el avea independen]a [i
inamovibilitatea oric`rui judec`tor, astfel \nc\t se considera c` instruc]ia va fi complet` [i
obiectiv`, nesupus` nici unei presiuni din afar` sau din interiorul institu]iei. Acest sistem
de organe de poli]ie judiciar`, Minister Public [i judec`tor de instruc]ie, care efectueaz`
primele cercet`ri [i instruc]ia prealabil`, func]ioneaz` [i ast`zi \n unele ]`ri occidentale,
dup` modelul francez.
Prin modific`rile aduse Codului de procedur` penal` de Legea nr. 3/1956, activitatea
prealabil` judec`]ii a fost \ncredin]at` organelor de cercetare penal` [i organelor de
anchet` penal`. |n unele cauze mai simple se efectua cercetarea penal` de c`tre organele
de cercetare, \n care erau incluse organele anume desemnate ale mili]iei [i organele
militare de cercetare penal` (art. 186 Cod procedur` penal` anterior). Ancheta se efectua
obligatoriu \n cauzele prev`zute de lege [i facultativ \n celelalte cauze; ca organe de
anchet` se situau anchetatorii penali din procuratur` [i anchetatorii penali din securitate
(art. 1861 Cod procedur` penal` anterior). Procurorii aveau ca atribu]ii supravegherea
organelor de cercetare penal` [i a anchetatorilor penali. Efectuarea activit`]ii preliminare
judec`]ii prin cercetare [i anchet` penal` este caracteristic` procesului penal din Federa]ia
Rus`, dar [i \n unele ]`ri care au f`cut parte din U.R.S.S., ca Republica Moldova.
Prin Codul de procedur` penal` din 1968, desfiin]\ndu-se ancheta penal`, urm`rirea
penal` a fost \ncredin]at` procurorilor [i organelor de cercetare penal`; ca organe de
cercetare penal` func]ionau organele de cercetare ale securit`]ii, ale mili]iei [i organele
de cercetare speciale. Imediat dup` 1989, fiind desfiin]at` securitatea de stat, au r`mas ca
organe de cercetare penal` numai organele de cercetare ale poli]iei [i organele de
cercetare speciale.
2) Organele de urm`rire penal` \n actuala reglementare
Potrivit art. 201, care are ca titulatur` “organele de urm`rire penal`”, activitatea de
urm`rire penal` se efectueaz` de c`tre procurori [i de c`tre organele de cercetare penal`.
Deci \n denumirea general` de organe de urm`rire penal` se includ procurorii,
constitui]i \n parchete, [i organele de cercetare penal`.
Procurorii formeaz` principalul organ de urm`rire penal`, deoarece \n unele cazuri
urm`rirea nu se poate efectua dec\t de c`tre procuror, iar \n celelalte cauze procurorul
poate oric\nd s` preia efctuarea urm`ririi penale de la organele de cercetare penal`. |n art.

19
cum este ordonan]a procurorului de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi
penale
20
instituirea judec`torului de instruc]ie [i adoptarea instruc]iei prealabile, dup` modelul
legisla]iilor occidentale, ar \nsemna noi elemente ale unor astfel de principii
 DPP–ps–11
27 lit. a din L.O.J. se prevede c` una din atribu]iile Ministerului Public este efectuarea
urm`ririi penale [i, dup` caz, supravegherea acesteia. Efectuarea urm`ririi penale de c`tre
procurori – care s\nt magistra]i [i se conduc dup` principiile legalit`]ii [i impar]ialit`]ii –
creaz` cadrul organizatoric necesar pentru ca activitatea de urm`rire penal` s` se
desf`[oare numai \n temeiul legii [i pentru asigurarea respect`rii legii \n activitatea de
urm`rire penal`. |n sus]inerea acestei pozi]ii intervin [i dispozi]iile prev`zute \n art. 26 [i
32 L.O.J., care precizeaz` c` Ministerul Public este independent \n rela]iile cu celelalte
autorit`]i publice, iar parchetele s\nt independente de instan]ele judec`tore[ti. |n fiecare
parchet s\nt procurori specializa]i \n efectuarea urm`ririi penale, iar la parchetele de pe
l\ng` tribunale, cur]i [i Curtea Suprem` de Justi]ie, ace[tia s\nt \ncadra]i \n “sec]ii de
urm`rire penal`”.
Ca organe de cercetare penal` s\nt organele de cercetare ale poli]iei [i organele de
cercetare speciale.
Ca organe de cercetare ale poli]iei func]ioneaz` poli]i[ti anume desemna]i de c`tre
Inspectorul General al Poli]iei Rom#ne (Legea nr. 26/1994 privind organizarea [i
func]ionarea Poli]iei Rom#ne). Ace[tia s\nt \ncadra]i \n forma]iunile de cercetare penal`
din cadrul Inspectoratului General al Poli]iei [i din unit`]ile sale teritoriale: inspectorate
jude]ene, poli]ii municipale [i or`[ene[ti, posturi sau unit`]i specializate pentru anumite
domenii de activitate (c`i ferate, aeroporturi etc.).
Organele de cercetare penal` speciale s\nt ar`tate \n art. 208:
– comandan]ii de unit`]i militare corp aparte;
– [efii comenduirilor de garnizoan`;
– comandan]ii centrelor militare sau ofi]erii anume desemna]i de c`tre ace[tia;
– ofi]erii de gr`niceri [i ofi]erii anume desemna]i din Ministerul de Interne pentru
activitatea de frontier`;
– c`pitanii porturilor.
Se numesc organe de cercetare speciale deoarece atribu]iile de baz` s\nt cele militare
[i de supraveghere a porturilor [i a naviga]iei civile, atribu]iile de cercetare penal` fiind
suplimentare [i numai \n cauzele prev`zute de lege.
S-a ar`tat c` organele de cercetare ale securit`]ii au fost desfiin]ate. |ntruc\t
problemele de siguran]` na]ional` cad ast`zi \n atribu]iile Serviciului Rom#n de
Informa]ii, Serviciului de Informa]ii Externe [i Serviciului de Protocol [i Paz`, se pune
problema dac` [i cadrele din aceste institu]ii pot efectua cercetarea penal`. |n art. 13 din
Legea nr. 14/1992 se prevede c` “organele SRI nu pot efectua acte de cercetare penal`,
nu pot lua m`sura re]inerii sau arest`rii preventive [i nici dispune de spa]ii proprii de
arest”. Totu[i, la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din
SRI pot acorda sprijin la realizarea activit`]ii de cercetare penal` pentru infrac]iuni
privind siguran]a na]ional`. Deci actualmente cadrele serviciilor de informa]ii nu
ac]ioneaz` ca organe de cercetare penal`.
3) Principiile de organizare [i de ac]iune ale organelor de urm`rire
penal`
Ministerul Public este organizat pe principiul unit`]ii de ac]iune, al subordon`rii
ierarhice [i ac]ioneaz` \n temeiul principiilor legalit`]ii, impar]ialit`]ii [i controlului
ierarhic. Aceste principii se aplic` pentru Ministerul Public [i \n cursul urm`ririi penale.
Astfel, fiecare procuror ac]ioneaz` \n numele Ministerului Public, reprezent\nd
interesele generale ale societ`]ii [i ap`r\nd ordinea de drept, drepturile [i libert`]ile
cet`]enilor; aceasta se traduce printr-o ac]iune unipersonal`, fiecare procuror exercit\nd
atribu]iile Ministerului Public \n limitele competen]ei parchetului din care face parte.
Unitatea de ac]iune \nseamn` c`, ac]ion\nd \n numele Ministerului Public, procurorii din
acela[i parchet se pot substitui unii pe al]ii, iar procurorii ierarhic superiori pot \ndeplini
orice act care cade \n atribu]ia procurorilor din subordine; unitatea de ac]iune mai
\nseamn` c` \n aceea[i cauz` pot ac]iona mai mul]i procurori, fie succesiv, fie \n grup,
deoarece to]i ac]ioneaz` \n numele Ministerului Public. C\nd ac]ioneaz` \n grup nu
\nseamn` c` se constituie \ntr-un grup formal, care decide prin unanimitate sau
majoritate de voturi, ca un complet de judecat`, ci fiecare procuror efectueaz` anumite
acte de urm`rire, hot`r\rea fiind luat` de procurorul cu gradul cel mai mare, care conduce
grupul, c`ci exist` subordonare ierarhic`. De asemenea, unitatea de ac]iune \ng`duie
procurorului ierarhic superior s` preia, pentru efectuarea urm`ririi penale, orice cauz` de
 DPP–ps–12
competen]a procurorului ierarhic inferior, fiind posibil ca orice cauz` penal` s` fie
preluat` spre urm`rire de c`tre Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie.
Principiul controlului ierarhic permite conduc`torului unui parchet s` controleze
activitatea procurorilor din cadrul acestui parchet, dup` cum [i conduc`torul Parchetului
este supus controlului din partea conduc`torului parchetului ierarhic superior sau
procurorilor inspectori din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. |n cadrul
acestui control, procurorul ierarhic superior poate suspenda [i infirma toate actele
efectuate de c`tre procurorul ierarhic inferior, \i poate da dispozi]ii obligatorii, \n temeiul
legii, sau poate trece o cauz` de la un procuror la altul pentru continuarea urm`ririi
penale.
Aceste principii se aplic` [i organelor de cercetare penal`. Organul de cercetare
penal` al poli]iei ac]ioneaz` unipersonal, reprezent\nd organul de cercetare teritorial, dar
cauza poate fi preluat` de un organ de cercetare ierarhic superior, p\n` la Direc]ia
General` de cercet`ri penale din Inspectoratul General al Poli]iei. {i poli]i[tii pot lucra \n
grup, efectu\nd fiecare diverse acte de cercetare penal`, dar s\nt subordona]i [efului
forma]iei de cercetare penal`, care are ultimul cuv\nt \n finalizarea cercet`rilor. Pe l\ng`
supravegherea care se exercit` de c`tre procuror, asupra activit`]ii organului de cercetare
al poli]iei se exercit` [i controlul [efului unit`]ii de poli]ie din care face parte sau al unui
ofi]er de poli]ie superior, care are acelea[i mijloace de control – suspendarea sau
infirmarea actelor de cercetare efectuate sau direc]ionarea obligatorie a modului \n care
trebuie efectuat` cercetarea.
Efecuarea urm`ririi penale \n temeiul acestor principii organizatorice sau de ac]iune
se justific` prin specificul activit`]ii de urm`rire penal`, care exprim` cerin]a de a fi
efectuat` imediat, operativ [i cu mobilitatea necesar`, care s\nt incompatibile cu
principiile de organizare judec`toreasc`, \n care se pune accentul pe activitatea \n [edin]`,
printr-un complet de judecat`, f`r` a se supune dispozi]iilor organelor superioare,
controlul exercit\ndu-se prin folosirea c`ilor de atac.
|n ce prive[te organele de cercetare militar`, acestea s\nt supuse disciplinei militare,
deci ordinului [i controlului superiorului; acelea[i reguli [i pentru c`pitanii porturilor.
§2. Competen]a organelor de urm`rire penal`
1) Competen]a procurorului \n efectuarea urm`ririi penale (art. 209 al.
3 [i 4)
Potrivit art. 201, urm`rirea penal` se efectueaz` de c`tre procurori [i de c`tre organele
de cercetare penal`. Legea se refer` \n primul r\nd la procurori datorit` voca]iei pe care
ace[tia o au \n a efectua urm`rirea penal` \n orice cauz` penal`. |n cadrul supravegherii pe
care o exercit` asupra organelor de cercetare penal`, procurorul poate prelua orice cauz`
din competen]a organului de cercetare penal` [i s` efectueze personal urm`rirea penal`.
Dreptul pe care \l are procurorul de a efectua personal urm`rirea \n orice cauz` penal`,
dac` socote[te necesar, \i confer` pozi]ia de principal organ de urm`rire penal`; ca orice
drept, exercitarea lui este l`sat` la aprecierea procurorului, astfel \nc\t nu se recurge la
acest drept dec\t atunci c\nd preluarea cauzei din competen]a organului de cercetare
penal` este justificat` de condi]iile concrete ale cauzei. Ca urmare, competen]a
procurorului de a efectua urm`rirea penal` \n orice cauz` este facultativ` [i, \n practic`, se
aplic` cu titlu de excep]ie.
Prin lege se stabilesc \ns` cauzele \n care efectuarea urm`ririi de c`tre procuror este
obligatorie. |n aceste cauze urm`rirea penal` nu poate fi efectuat` dec\t de procuror,
organul de cercetare penal` av\nd dreptul s` efectueze numai actele de cercetare care nu
sufer` \nt\rziere (art. 213). |n redactarea ini]ial` a art. 217 al. 3 se prevedea c` \n
cauzele \n care urm`rirea se efectueaz` de c`tre procuror, acesta poate dispune ca
anumite acte de cercetare penal` s` fie efectuate, \n alte localit`]i dec\t cea \n care se afl`
sediul parchetului, de c`tre organul de cercetare al poli]iei din acele localit`]i. Aceast
dispozi]ie cerea, implicit, ca toate actele de cercetare din localitatea de sediu a
procurorului s` fie efectuate de c`tre procuror. |n modificarea art. 217, prin Legea nr.
45/1993, se prevede, \n situa]ia c\nd urm`rirea penal` se efectueaz` \n mod obligatoriu
de c`tre procuror, c` acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penal` s` fie
efectuate de c`tre organele poli]iei, ceea ce nu mai limiteaz` delega]ia la acte din afara
localit`]ii de sediu. Totu[i, actele de cercetare care pot fi delegate nu pot face parte din
 DPP–ps–13
acelea care s\nt esen]iale (ca ascultarea inculpatului, ascultarea martorilor principali,
confruntarea lor, dispunerea de probatorii). Se poate dispune, \ns`, prin delega]ie,
efectuarea unei perchezi]ii, a unei ridic`ri de obiecte [i \nscrisuri, a unei verific`ri la fa]a
locului, ascultarea unor martori care cunosc date privitoare la persoana p`r]ilor – deci
orice acte de procedur` ce pot fi efectuate prin delegare, potrivit art. 132 [i 135.
Cazurile \n care urm`rirea penal` se efectueaz` \n mod obligatoriu de c`tre procuror
s\nt prev`zute \n art. 209 al. 3:
– dup` natura [i gravitatea infrac]iunii:
– cele prev`zute \n Codul penal:
– art. 155–173 (infrac]iuni contra statului);
– art, 174–177 (omuciderea, \n afar` de uciderea din culp`);
– art. 189 al. 3, 190, 191 (lipsirea de libertate \n mod ilegal, sclavia, supunerea
la munc` for]at` obligatorie);
– art. 211 al. 3 (t\lh`ria care a avut ca urmare moartea victimei sau alte
consecin]e deosebit de grave);
– art. 212 (pirateria);
– art. 236 (ofensa adus` unor \nsemne);
– art. 2361 (def`imarea ]`rii);
– art. 238 (ofensa adus` autorit`]ii);
– art. 239, 2391 (ultrajul, ultrajul calificat);
– art. 250 (purtarea abuziv`);
– art. 252 (neglijen]a \n p`strarea secretului de stat);
– art. 254, 255, 257 (luarea de mit`, darea de mit`, traficul de influen]`);
– art. 265–267, 2671, 268 (omisiunea de a \n[tiin]a organele judiciare,
arestarea nelegal` [i cercetarea abuziv`, supunerea la rele tratamente tortura,
represiunea nedreapt`);
– art. 273–276 (unele infrac]iuni contra siguran]ei circula]iei pe c`ile ferate);
– art. 2791, 280, 2801, 3022 (nerespectarea regimului materiilor nucleare sau a
altor materii radioactive, a dispozi]iilor privind importul de de[euri [i
reziduuri, a regimului materiilor explozive [i de ocrotire a unor bunuri);
– art. 317 (propaganda na]ional-[ovin`);
– art. 356–361 (infrac]iuni contra p`cii [i omenirii);
– infrac]iunile contra bunurilor aflate \n proprietatea, administrarea sau
folosin]a for]elor armate sau a forma]iunilor militare;
– infrac]iunile s`v\r[ite cu inten]ie care au avut ca urmare moartea victimei;
– infrac]iunile contra siguran]ei na]ionale prev`zute \n legi speciale;
– infrac]iunile contra protec]iei muncii;
– dup` calitatea persoanei, s\nt de competen]a obligatorie a procurorului infrac]iunile
s`v\r[ite de judec`tori, procurori, notarii publici, de judec`torii, procurorii [i
controlorii financiari ai camerelor de conturi jude]ene, precum [i cele s`v\r[ite de
demnitarii de stat care atrag competen]a Cur]ii Supreme de Justi]ie, la care se refer`
art. 29 pct. 1.
Este competent s` efectueze urm`rirea penal` \n cazurile indicate mai sus procurorul
de la parchetul de pe l\ng` instan]a care, potrivit legii, judec` \n prim` instan]` cauza.
Astfel, \n caz de omor va fi competent procurorul de la parchetul de pe l\ng` tribunal,
pentru infrac]iuni contra p`cii [i omenirii procurorul de la parchetul de pe l\ng` curtea de
apel, iar \n cazul demnitarilor competen]a revine procurorului din Parchetul de pe l\ng`
Curtea Suprem` de Justi]ie. Dac` competen]a este a sec]iilor maritime [i fluviale ale
instan]elor din Constan]a [i Gala]i, competen]a de urm`rire revine procurorilor din
sec]iile maritime [i fluviale din parchetele corespunz`toare. |n cazul \n care competen]a
revine procurorului militar, se stabile[te mai \nt\i instan]a militar` competent` s` judece
cauza \n prim` instan]`, dup` care se determin` [i procurorul din parchetul militar de pe
l\ng` aceast` instan]`, care trebuie s` aib` gradul militar egal cu \nvinuitul sau inculpatul;
dac` procurorul nu are grad egal, va fi asistat de un alt procuror, cu grad corespunz`tor,
numit prin ordinul [efului parchetului militar din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem`
de Justi]ie (art. 5 al. 2 din Legea nr. 43/1993 pentru organizarea instan]elor [i
parchetelor militare).
 DPP–ps–14
|n stabilirea procurorului competent s` efectueze urm`rirea penal`, atunci c\nd
aceasta este obligatorie, se aplic` [i dispozi]iile art. 28 al. 3 L.O.J. potrivit c`rora
procurorul ierarhic superior poate s` \ndeplineasc` oricare din atribu]iile procurorilor din
subordine, ceea ce permite efectuarea urm`ririi [i de c`tre un procuror din parchetul
ierarhic superior celui competent.
|n practica de urm`rire s-a dat delega]ie de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng`
instan]a competent` unui procuror dintr-un parchet inferior pentru a efectua acte de
cercetare penal`; Curtea Suprem` de Justi]ie a considerat legale actele efectuate de c`tre
procurorul delegat, dac` prezentarea materialului de urm`rire inculpatului [i rechizitoriul
apar]in procurorului competent potrivit legii; solu]ia se justific` prin argumentul dedus
din art. 217, deoarece dac` se poate delega dreptul de a efectua anumite acte de cercetare
penal` unui organ de cercetare al poli]iei, cu at\t mai mult se poate da o astfel de
delega]ie unui procuror dintr-un parchet ierarhic inferior. Credem, \ns`, c` s-ar \nc`lca
regulile de competen]` dac` urm`rirea penal` ar fi efectuat`, \n \ntregime, prin delega]ie,
de c`tre un procuror dintr-un parchet inferior \n grad celui care este competent s`
efectueze urm`rirea penal`, \ntruc\t nici o dispozi]ie legale nu admite o astfel de
derogare de la regulile de competen]`; a ra]iona altfel ar \nsemna c` oric\nd s-ar putea
efectua urm`rirea penal`, prin delega]ie, de c`tre un procuror ierarhic inferior celui
competent.
2) Competen]a organelor de cercetare ale poli]iei (art. 207)
Organele de cercetare ale poli]iei au o competen]` general` \n efectuarea cercet`rii
penale, deoarece pot efectua cercetarea oric`rei infrac]iuni care nu este dat` \n
competen]a obligatorie a procurorului sau a altor organe de cercetare. Deci \n stabilirea
competen]ei sale de a efectua cercetarea penal`, poli]istul care ac]ioneaz` ca organ de
cercetare penal` trebuie s` constate:
– c` \n cauza pe care vrea s` o cerceteze nu este obligatorie efectuarea urm`ririi penale
de c`tre procuror;
– c` nu este obligatorie efectuarea cercet`rii penale de c`tre un organ de cercetare
speciale, \ntruc\t \n art. 208 al.ult. se prevede c` \n cazurile de competen]a organelor
de cercetare penal` militare, cercetarea se efectueaz` \n mod obligatoriu de aceste
organe.
|n cadrul competen]ei generale a organelor de cercetare ale poli]iei trebuie avute \n
vedere [i infrac]iunile care vor fi prev`zute \n viitor [i pentru care nu se face vreo
precizare cu privire la competen]a obligatorie a procurorului sau a altor organe de
cercetare penal`.
Legea nu stabile[te competen]a unui anumit organ de cercetare al poli]iei,
determinat` de natura sau gravitatea infrac]iunii sau de calitatea persoanei cercetate, a[a
cum procedeaz` pentru procuror; de altfel, unit`]ile teritoriale ale poli]iei nu coincid cu
cele ale parchetelor [i instan]elor judec`tore[ti, exist\nd [i posturi de poli]ie [i unit`]i \n
poli]ia feroviar`, portuar`, din aeroporturi. De principiu, orice poli]ist care este organ de
cercetare penal` poate efectua cercetarea \n cauzele care s\nt de competen]a organelor de
cercetare ale poli]iei; totu[i, prin dispozi]ii interne ale Inspectoratului General al Poli]iei
se stabilesc limitele de competen]` ale organelor de cercetare ale poli]iei, f`r` \ns` ca
nerespectarea lor s` afecteze valabilitatea cercet`rii efectuate. Organul de cercetare al
poli]iei ierarhic superior poate prelua orice cauz` penal` de la organul de cercetare
inferior, astfel \nc\t cercetarea s` poat` fi efectuat` de cadrele cele mai calificate ale
poli]iei.
3) Competen]a organelor de cercetare speciale (art. 208)
Organele de cercetare penal` speciale au competen]a de a efectua cercetarea
penal` \n cauzele care nu s\nt date \n competen]a obligatorie a procurorului, dup`
urm`toarele distinc]ii:
a) Comandan]ii unit`]ilor militare corp aparte [i similare, precum [i ofi]erii desemna]i
de c`tre ace[tia, pentru infrac]iunile s`v\r[ite de militarii din subordine, precum [i
pentru infrac]iunile s`v\r[ite \n leg`tur` cu serviciul de c`tre angaja]ii civili ai acestor
unit`]i. Competen]a opereaz` [i \n cazul unit`]ilor militarizate din Ministerul de
Interne, Ministerul Justi]iei – Direc]ia General` a Penitenciarelor, SRI, SIE, SPP,
Serviciul de Telecomunica]ii Speciale.
 DPP–ps–15
b) {efii comenduirilor de garnizoan`, precum [i ofi]erii anume desemna]i de c`tre
ace[tia, pentru infrac]iunile s`v\r[ite de militari \n afara unit`]ilor militare.
c) Comandan]ii centrelor militare [i ofi]erii anume desemna]i de c`tre ace[tia, pentru
infrac]iunile de competen]a instan]elor militare s`v\r[ite de persoanele civile \n
leg`tur` cu obliga]iile lor militare. La cererea comandan]ilor centrelor militare,
organul de poli]ie efectueaz` unele acte de cercetare, dup` care \nainteaz` lucr`rile
comandantului centrului militar.
|n cazurile prev`zute mai sus (lit. a–c) cercetarea penal` se efectueaz` \n mod
obligatoriu de organele speciale prev`zute (excluderea organelor de cercetare ale
poli]iei).
d) Ofi]erii de gr`niceri, precum [i ofi]erii anume desemna]i de MI, pentru infrac]iunile
de frontier`.
e) C`pitanii porturilor, pentru infrac]iunile contra siguran]ei naviga]iei pe ap` [i contra
disciplinei la bord, precum [i pentru infrac]iunile de serviciu sau \n leg`tur` cu
serviciul prev`zute \n Codul penal, s`v\r[ite de personalul navigant al marinei civile,
dac` fapta a pus sau ar fi putut pune \n pericol siguran]a navei sau naviga]iei.
|ntruc\t pentru organele de cercetare speciale de la lit. d [i e nu se face men]iunea cu
privire la caracterul obligatoriu al competen]ei lor, decurge concluzia c` pentru
infrac]iunile date \n competen]a lor se poate efectua cercetarea [i de c`tre organul de
cercetare al poli]iei, care are competen]a general`.
Supravegherea cercet`rii penale efectuate de c`pitanii porturilor este de competen]a
procurorilor din sec]iile maritime [i fluviale ale parchetelor corespunz`toare
instan]elor competente s` judece cauza \n prim` instan]` (art. 4 din Decretul nr.
203/1974).
4) Dispozi]ii speciale privind competen]a organelor de cercetare penal`
(art. 210–213)
Dispozi]iile privind competen]a dup` materie [i dup` calitatea persoanei fiind
prev`zute sub sanc]iunea unei nulit`]i absolute (art. 197 al. 2 [i 3), organul de urm`rire
penal` este obligat, \nainte de a efectua urm`rirea penal`, s`-[i verifice competen]a. |n
plus, se aplic` \n mod corespunz`tor \n cursul urm`ririi penale [i dispozi]iile privitoare la
competen]a teritorial`, \n caz de indivizibilitate [i conexitate, de disjungere, \n caz de
schimbare a calit`]ii inculpatului, de declinare de competen]` [i chestiuni prealabile,
prev`zute pentru instan]ele judec`tore[ti \n art. 30–36, 38, 40, 42 [i 44 (art. 45 al. 1).
Cu privire la competen]a teritorial` s\nt [i unele dispozi]ii speciale:
– c\nd nici unul din cele patru criterii de loc din art. 30 al. 1 nu este cunoscut,
competen]a revine organului de cercetare mai \nt\i sesizat;
– \n caz de sesiz`ri simultane privind cele patru criterii de loc, prec`derea se
stabile[te \n ordinea enumer`rii de la art. 30, spre deosebire de competen]a
instan]elor judec`tore[ti pentru care nu se prevede vreo prec`dere \n raport de aceste
criterii de loc;
– dac` \n raport de unul din criteriile ar`tate \n art. 30 al. 1 s\nt competente mai multe
organe de cercetare penal`, competen]a revine organului mai \nt\i sesizat;
– urm`rirea penal` a infrac]iunilor s`v\r[ite \n str`in`tate (art. 31) se efectueaz` de c`tre
organul de cercetare din raza teritorial` a instan]ei competente s` judece cauza \n
prim` instan]`.
Dup` verific`rile f`cute, constat\nd c` nu are competen]a s` efectueze urm`rirea
penal`, organul de cercetare trimite de \ndat` cauza procurorului care exercit`
supravegherea asupra activit`]ii sale \n vederea sesiz`rii organului competent. C\nd lipsa
de competen]` este constatat` de c`tre procuror, acesta \[i declin` competen]a \n favoarea
procurorului competent, prin ordonan]`.
|n art. 211 [i 213 se prev`d dispozi]ii care produc o extindere limitat` a competen]ei
organelor de cercetare penal`. Astfel, \n ce prive[te competen]a dup` materie [i calitatea
persoanei, precum [i dup` teritoriu, se prevede c` organul de cercetare penal` este
obligat s` efectueze actele de cercetare ce nu sufer` am\nare, chiar dac` acestea privesc o
cauz` care nu este de competen]a sa; se face aplicarea dispozi]iilor potrivit c`rora
poli]istul trebuie s` intervin` oric\nd s-a s`v\r[it o infrac]iune, pentru a lua m`surile
necesare de prindere a f`ptuitorului, de p`strare a urmelor infrac]iunii, de descoperire a
persoanelor care au perceput ceea ce s-a \nt\mplat (|n acest sens [i art. 25 din Legea nr.
 DPP–ps–16
26/1994 privind organizarea [i func]ionarea Poli]iei Rom#ne). Lucr`rile efectuate \n
astfel de cazuri se trimit de \ndat`, prin procurorul care exercit` supravegherea, organului
competent s` urm`reasc` acea cauz`.
|n ce prive[te extinderea competen]ei teritoriale, se prevede c` atunci c\nd anumite
acte de cercetare trebuie efectuate \n afara razei teritoriale \n care se face cercetarea,
organul de cercetare poate s` le efectueze el \nsu[i sau s` dispun` efectuarea lor prin
comisie rogatorie sau delegare. Dac` \n]elege s` efectueze personal acte de cercetare,
\n[tiin]eaz` \n prealabil despre aceasta organul corespunz`tor din raza teritorial` \n care
va efectua aceste acte. |n cuprinsul aceleia[i localit`]i, organul de cercetare efectueaz`
toate actele de cercetare, chiar dac` unele din acestea trebuie \ndeplinite \n afara razei
sale teritoriale, cu \n[tiin]area organului de cercetare corespunz`tor.
5) Organe [i persoane care pot \ncheia acte de constatare a comiterii de
infrac]iuni (art. 214, 215)
F`r` a le recunoa[te calitatea de organe de cercetare penal`, legea acord` unor organe
[i persoane, denumite organe de constatare, dreptul de a \ncheia acte de constatare \n
cazul s`v\r[irii de infrac]iuni.
– Organele inspec]iilor de stat, ale g`rzii financiare, precum [i alte organe de stat –
pentru infrac]iunile ce constituie \nc`lc`ri ale dispozi]iilor [i obliga]iilor a c`ror
respectare o controleaz` potrivit legii; s\nt astfel de organe: inspectorii pentru
protec]ia muncii, calit`]ii produselor, din regimul vamal, silvic, piscicol, sanitar etc.
Aceste organe ac]ioneaz` \n afara institu]iei din care fac parte, dar asupra activit`]ii
persoanelor care trebuie s` respecte anumite norme.
– Organele de control [i de conducere ale administra]iei de stat, ale autorit`]ilor
autonome – pentru infrac]iunile s`v\r[ite \n leg`tur` cu serviciul de cei afla]i \n
subordinea sau sub controlul lor; s\nt astfel de organe: conduc`torii autorit`]ilor [i
institu]iilor publice, persoanele cu sarcini de control la unit`]ile de orice fel care au
sarcina de a verifica \ndeplinirea de c`tre subordona]i a atribu]iilor de serviciu.
Organele ar`tate au dreptul s` ia declara]ii de la f`ptuitor [i de la martorii care au fost
de fa]` la s`v\r[irea unei infrac]iuni [i s` \ntocmeasc` procesele-verbale despre
\mprejur`rile concrete ale s`v\r[irii acesteia; de asemenea, au dreptul s` re]in` corpurile
delicte, s` procedeze la evaluarea pagubelor, precum [i s` efectueze [i alte acte, c\nd
legea prevede aceasta21. Actele \ncheiate se \nainteaz` procurorului \n cel mult 3 zile de
la descoperirea faptei ce constituie infrac]iune, afar` de cazul c\nd legea dispune altfel.
|n caz de infrac]iune flagrant`, acelea[i organe au obliga]ia s`-l prind` pe f`ptuitor [i
s`-l \nainteze de \ndat` procurorului, \mpreun` cu actele \ncheiate.
Obliga]iile [i drepturile ar`tate mai sus le au [i urm`toarele persoane:
– comandan]ii de nave [i aeronave – pentru infrac]iunile s`v\r[ite pe acestea, pe timpul
c\t navele [i aeronavele pe care le comand` se afl` \n afara porturilor [i
aerodromurilor;
– subofi]erii trupelor de gr`niceri – pentru infrac]iunile de frontier`.
Codul de procedur` penal` acord` acestor persoane dreptul de a efectua perchezi]ii
corporale asupra f`ptuitorului, de a verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine [i chiar
de a prinde pe f`ptuitor, \naint\ndu-l de \ndat` procurorului sau organului de cercetare
penal`; actele \ncheiate se \nainteaz` organului de cercetare competent (c`pitanul
portului, ofi]erului de gr`niceri) \n cel mult 5 zile, pentru comandan]ii de nave [i
aeronave termenul \ncep\nd s` curg` de la data ancor`rii navei sau ateriz`rii aeronavei pe
teritoriul rom#n.
Prin lege se recunoa[te dreptul de a face constat`ri cu privire la s`v\r[irea unei
infrac]iuni [i altor cadre sau persoane. Astfel, \n art. 11 din Legea nr. 14/1992 privind
organizarea [i func]ionarea SRI se prevede c` activit`]ile care aduc atingere siguran]ei
na]ionale pot fi constatate de cadrele SRI.
Importan]a acestor constat`ri \n combaterea infrac]iunilor este reflectat` \n dispozi]ia
potrivit c`reia procesele-verbale \ntocmite de aceste organe sau cadre constituie mijloace
de prob` [i moduri de sesizare a organelor de urm`rire penal` pentru \nceperea urm`ririi
(art. 214, 215 – ultimele alineate).

21
perchezi]ii corporale [i de bagaje – \n cazul vame[ilor; verificarea documentelor contabile
– pentru revizorii de gestiune [i inspectorii financiari
 DPP–ps–17
§3. Supravegherea exercitat` de c`tre procuror \n activitatea de urm`rire
penal` (art. 216–220)
1) Obiectul [i caracteristicile supravegherii exercitate de c`tre
procuror \n activitatea de urm`rire penal`
Potrivit art. 27 lit. b L.O.J., Ministerul Public are ca atribu]ii [i supravegherea
urm`ririi penale; \n exercitarea acestei atribu]ii, procurorii conduc [i controleaz`
activitatea de cercetare penal` a poli]iei [i a altor organe, care s\nt obligate s` aduc` la
\ndeplinire dispozi]iile procurorului, \n condi]iile legii. Reglementarea activit`]ii de
supraveghere de c`tre procuror \n activitatea de urm`rire penal` \[i are sediul \n art. 216–
220.
Supravegherea exercitat` de c`tre procuror are ca obiect asigurarea descoperirii
tuturor infrac]iunilor s`v\r[ite, tragerea la r`spundere penal` a oric`rui infractor [i
garantarea ca nici o persoan` s` nu fie urm`rit` penal` f`r` s` existe indicii temeinice c` a
s`v\r[it o fapt` prev`zut` de legea penal`; de asemenea, procurorul vegheaz` ca nici o
persoan` s` nu fie re]inut` sau arestat` dec\t \n cazurile [i \n condi]iile prev`zute de lege.
A[adar, \n cadrul supravegherii pe care o exercit`, procurorul trebuie s` ac]ioneze ca, \n
cursul urm`ririi penale, respect\ndu-se dispozi]iile legale care reglementeaz`
desf`[urarea acestei activit`]i, s` se afle adev`rul [i s` fie l`murit` cauza sub toate
aspectele, prin str\ngerea probelor necesare at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea
\nvinuitului sau inculpatului. |ntr-o formul` de sintez`: procurorul supravegheaz` ca
urm`rirea penal` s` fie efectuat` complet, temeinic [i operativ; ca actele de urm`rire
penal` s` fie efectuate potrivit dispozi]iilor legii; s` fie luate toate m`surile necesare
pentru prevenirea s`v\r[irii de noi infrac]iuni.
Obiectul supravegherii de c`tre procuror a activit`]ii de urm`rire penal`, precum [i
principiile specifice ale acestei activit`]i, determin` anumite caractere ale supravegherii
urm`ririi penale, care o deosebe[te de supravegherea de c`tre procuror a activit`]ii altor
organe (cum s\nt cele de punere \n executare a sanc]iunilor aplicate):
– procurorul exercit` supravegherea de pe pozi]ia de conduc`tor al urm`ririi, cu drept
de interven]ie [i de decizie asupra oric`ror acte de urm`rire efectuate de organele
aflate sub supravegherea sa;
– supravegherea este permanent` [i complet`, \n sensul c` se desf`[oar` din
momentul \nceperii urm`ririi penale [i p\n` la finalizarea ei, cuprinz\nd toate
aspectele legalit`]ii [i temeiniciei;
– supravegherea (ca [i urm`rirea) se desf`[oar` nepublic, necontradictoriu [i \n form`
scris`, lu\ndu-se m`suri f`r` publicitate, atunci c\nd este necesar [i \n locul potrivit.
Pozi]ia procurorului de conduc`tor al urm`ririi penale rezult` \n mod expres din
dispozi]iile art. 27 lit a [i b L.O.J., dar [i din drepturile acordate procurorului de c`tre
dispozi]iile Codului de procedur` penal` \n raport de organele de cercetare penal`
supravegheate.
Supravegherea exercitat` de c`tre procuror folose[te acelea[i modalit`]i [i mijloace
juridice fa]` de toate organele de cercetare penal`, fie ale poli]iei, fie speciale. |ns` c\nd
urm`rirea penal` este efectuat` de c`tre procuror, supravegherea exercitat` de procurorul
ierarhic superior urmeaz` reguli diferite, deoarece numai anumite acte ale procurorului
s\nt supuse supravegherii exercitate de conduc`torul parchetului din care face parte sau
de procurorul din parchetul ierarhic superior.
2) Procurorul competent s` efectueze supravegherea urm`ririi penale
|nainte de intrarea \n vigoare a Legii nr. 45/1993, care a modificat art. 209 (de la 1
iulie 1993), cercetarea penal` putea fi supravegheat` de orice procuror, neexist\nd o
dispozi]ie care s` prevad` c` anumite organe de cercetare penal` se afl` sub
supravegherea unui anumit procuror. Ca urmare, \ntr-o cauz` de competen]a tribunalului
supravegherea putea fi exercitat` [i de c`tre procurorul de la procuratura local` (de pe
l\ng` judec`torie), exist\nd doar obliga]ia ca sesizarea instan]ei s` o efectueze procurorul
corespunz`tor de la procuratura jude]ean`. Pe linie intern` a Procuraturii [i a
Inspectoratului General al Poli]iei existau reguli ca supravegherea s` fie exercitat` de
c`tre un procuror din unitatea de procuratur` corespunz`toare forma]iunii de cercetare
penal`.
Potrivit noii redact`ri a art. 209 al. 4, supravegherea asupra activit`]ii organului de
cercetare penal` s` exercit` de c`tre procurorul de la parchetul corespunz`tor instan]ei
 DPP–ps–18
care, conform legii, judec` \n prim` instan]` cauza urm`rit`. Aceast` dispozi]ie legal` este
de natur` s` sistematizeze [i s` simplifice competen]a de supraveghere a procurorului;
competen]a de supraveghere nu mai are \n vedere organul de cercetare supravegheat, ci
competen]a procurorului de a sesiza instan]a de judecat` \n cauza respetiv`. Dac` o cauz`
este de competen]a judec`toriei, oricare ar fi organul de cercetare al poli]iei care
efectueaz` cercetare – [ef de post, poli]ie or`[eneasc`, municipal`, jude]ean` –
supravegherea se poate exercita de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` judec`torie;
dac` tribunalul are competen]a de judecat` \n prim` instan]`, supravegherea se exercit`
de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` tribunal; \n acela[i mod se determin`
supravegherea urm`ririi penale [i \n cauzele de competen]a instan]elor militare. Este
competent s` efectueze supravegherea [i procurorul din parchetul ierarhic superior celui
corespunz`tor instan]ei competente s` judece cauza \n prim` instan]`; c\nd cauza este de
competen]a judec`toriei, dar cercetarea o face organul de poli]ie jude]ean,
supravegherea se poate exercita [i de procurorul din parchetul de pe l\ng` tribunal.
Potrivit Decretului nr. 203/1974 privind \nfiin]area [i organizarea de sec]ii maritime
[i fluviale la unele instan]e judec`tore[ti [i parchete (art. 4), supravegherea urm`ririi \n
cauzele de competen]a acestor sec]ii se exercit` de c`tre procurorii de la sec]iile
maritime [i fluviale ale parchetelor din Constan]a [i Gala]i, corespunz`toare instan]elor
care judec` \n prim` instan]` cauza penal`. Competen]a acestor procurori are \nt\ietate
[i \n caz de indivizibilitate [i conexitate cu infrac]iuni de drept comun.
|n cauzele \n care urm`rirea se efectueaz` de c`tre procurori, supravegherea se
exercit` de primul procuror al parchetului din care face parte, de c`tre adjunctul acestuia
sau de procurorul [ef de sec]ie, \n baza delega]iei date de primul procuror; c\nd
urm`rirea se efectueaz` de c`tre primul procuror, supravegherea se exercit` de c`tre
procurorul ierarhic superior, care este primul procuror al parchetului superior; c\nd
urm`rirea este efectuat` de c`tre un procuror din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de
Justi]ie, supravegherea se exercit` de c`tre procurorul [ef de sec]ie de urm`rire penal` [i
de criminalistic` sau de c`tre procurorul general.
3) Modalit`]ile prin care se exercit` de c`tre procuror supravegherea
activit`]ii de cercetare penal`
Pentru ca procurorul s`-[i poat` exercita atribu]iile de supraveghere a activit`]ii de
cercetare penal` trebuie, \n primul r\nd, s` aib` cuno[tin]` de cauzele care s\nt \n curs de
cercetare penal`; ca urmare, prin lege (art. 218 al. 2) organul de cercetare penal` este
obligat s` \ncuno[tin]eze de \ndat` pe procuror despre infrac]iunea cu care s-a sesizat [i a
\nceput urm`rirea penal`. Din moment ce a luat la cuno[tin]` despre \nceperea cercet`rii
penale, procurorul desf`[oar` din oficiu supravegherea, de pe pozi]ia de conducere [i
control a activit`]ii de cercetare penal`.
Supravegherea din oficiu se desf`[oar` prin dou` modalit`]i: verificarea cauzelor
aflate \n cercetare [i participarea procurorului la efectuarea actelor de cercetare pentru
care consider` necesar` prezen]a sa.
Verificarea lucr`rilor de cercetare penal` se efectueaz` \n tot cursul cercet`rii [i, \n
mod obligatoriu, la terminarea ei. Pentru a verifica legalitatea [i temeinicia activit`]ii de
cercetare penal` \n cursul desf`[ur`rii ei, procurorul poate alege unul din urm`toarele
procedee:
– poate cere spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penal`, care este
obligat s`-l trimit`, cu toate actele, materialele [i datele privitoare la fapta care
formeaz` obiectul cercet`rii (art. 218 al. 3);
– se poate deplasa la sediul organului de cercetare penal`, cu care ocazie verific` toate
dosarele aflate \n curs de cercetare penal`;
– verific` actele de cercetare cu ocazia solicit`rii de c`tre organul de cercetare penal` a
unei autorita]ii prealabile, a unei \ncuviin]`ri, a unei confirm`ri, atunci c\nd legea
cere aceasta sau cu ocazia propunerii de punere \n mi[care a ac]iunii penale [i de
arestare preventiv` a \nvinuitului sau inculpatului.
|n toate aceste cazuri procurorul, \nainte de a dispune actul solcitat, verific` mai \nt\i
dac` s\nt \ntrunite condi]iile cerute de lege. La terminarea cercet`rii penale, atunci c\nd
procurorul trebuie s` rezolve cauza, verificarea se face sub toate aspectele legalit`]ii [i
temeiniciei cercet`rii, \ntruc\t procurorul r`spunde de solu]ia pe care o adopt`. Trimiterea
\n fa]a instan]ei a unei cauze a c`rei cercetare a fost nelegal [i necomplet efectuat` poate
 DPP–ps–19
atrage restituirea cauzei pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale, ceea ce
constituie o not` negativ` nu numai pentru organul care a efectuat cercetarea, ci [i pentru
procurorul care a supravegheat-o.
Participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penal` constituie o a
doua modalitate de supraveghere; fiind prezent la efectuarea actului, poate asigura
respectarea legii [i, prin capacitatea sa profesional`, poate da eficien]` mai mare actului
efectuat22. Spre deosebire de verificarea lucr`rilor de urm`rire penal`, care presupune
constat`ri dup` efectuarea unor acte de cercetare sau, dimpotriv`, autorizarea pentru
efectuarea lor, participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penal`
asigur` \ndeplinirea lor \n cele mai bune condi]ii de eficien]` [i legalitate.
|n afar` de supravegherea din oficiu, procurorul exercit` supravegherea [i cu ocazia
rezolv`rii pl\ngerilor \ndreptate \mpotriva actelor de cercetare. Potrivit art. 275, orice
persoan` poate face pl\ngere \mpotriva m`surilor [i actelor de urm`rire penal`, dac` prin
acestea s-a adus o v`t`mare intereselor sale legitime. |n ce prive[te autoritatea care
solu]ioneaz` pl\ngerea se contureaz` dou` sisteme:
– \n legisla]iile \n care instruc]ia prealabil` se efectueaz` de c`tre judec`torul de
instruc]ie, partea nemul]umit` poate folosi o cale de atac – apel sau recurs – care se
judec` de o instan]` de instruc]ie (camera de instruc]ie);
– \n legisla]iile \n care urm`rirea penal` se efectueaz` sub supravegherea procurorului,
pl\ngerea \mpotriva actelor de cercetare penal` nelegale se solu]ioneaz` de
procurorul ierarhic superior23.
Prin Legea nr. 32/1990 de modificare [i completare a Codului de procedur` penal`
s-a f`cut o prim` excep]ie de la aceast` regul`, deoarece ordonan]a de respingere a cererii
inculpatului arestat de a fi eliberat provizoriu poate fi supus` controlului instan]ei de
judecat`, prin introducerea unei pl\ngeri \mpotriva ordonan]ei. Apoi, prin dispozi]ia art.
23 al. 4 din Constitu]ie, pl\ngerea \mpotriva legalit`]ii mandatului de arestare preventiv`
se rezolv` de instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`. Pentru toate celelalte
pl\ngeri \mpotriva actelor de cercetare penal` nelegale competent de a le rezolva a r`mas
procurorul.
Partea care consider` c` a fost v`t`mat` printr-un act de cercetare nelegal \ndreapt`
pl\ngerea sa fie organului de cercetare, fie procurorului care exercit` supravegherea.
Organul de cercetare este obligat s` o \nainteze procurorului competent \n termen de 48
de ore de la primirea ei, \mpreun` cu explica]iile sale, atunci c\nd acestea s\nt necesare.
Dac` pl\ngerea se \ndreapt` \mpotriva unui act efectuat de c`tre procuror, aceasta se
adreseaz` prim-procurorului parchetului, iar c\nd se \ndreapt` \mpotriva actelor sau
m`surilor luate de c`tre prim-procuror, pl\ngerea se adreseaz` procurorului ierarhic
superior, care este conduc`torul parchetului ierarhic superior din aceea[i circumscrip]ie
teritorial` (art. 32 L.O.J.). Introducerea pl\ngerii nu suspend` aducerea la \ndeplinire a
m`surii sau actului care formeaz` obiectul pl\ngerii.
Primind pl\ngerea, procurorul competent s` o rezolve verfic` dosarul de cercetare
penal`, cere explica]iile necesare organului de cercetare penal` sau procurorului care l-a
efectuat, ascult` persoana care a f`cut pl\ngerea, fiind obligat s` o rezolve \n cel mult 20
zile. |n cazul \n care pl\ngerea se refer` la m`surile preventive, pl\ngerea trebuie rezolvat`
de \ndat`, av\nd \n vedere starea de de]inere a celui care o face. Rezolvarea pl\ngerii se
face prin rezolu]ie scris` [i motivat`, iar solu]ia adoptat` se comunic` de \ndat` persoanei
care a f`cut pl\ngerea. Aceasta poate face o nou` pl\ngere procurorului ierarhic superior
celui care a rezolvat pl\ngerea ini]ial`, ajung\ndu-se p\n` la procurorul general.

22
prezen]a procurorului la o cercetare la fa]a locului sau la ascultarea inculpatului creaz`
reale posibilit`]i de respectare a condi]iilor cerute de lege la efectuarea acestor acte, dar [i
stabilirea corect` [i complet` a \mprejur`rilor de la locul faptei, a urmelor [i mijloacelor de prob`
materiale g`site, la ob]inerea unei declara]ii sincere [i complete a celui ascultat
23
P\n` \n 1991, legisla]ia noastr` consacra acest ultim regim, deoarece pl\ngerea trebuia
adresat` procurorului care supravegheaz` cercetarea penal`, iar \n cazul c\nd actul procurorului
era considerat nelegal, pl\ngerea trebuia adresat` procurorului ierarhic superior. Se adoptase
astfel concep]ia c` activitatea de urm`rire penal` nu trebuie supus` controlului instan]ei de
judecat`.
 DPP–ps–20
4) Mijloacele prin care se exercit` supravegherea procurorului \n
activitatea de urm`rire penal`
Verific\nd activitatea de cercetare penal`, particip\nd la efectuarea unor acte de
cercetare sau rezolv\nd pl\ngerile \mpotriva unor acte de cercetare penal`, procurorul
poate ajunge la concluzia c` actul de cercetare a fost legal efectuat [i cu eficien]a
necesar`, c` m`sura procesual` a fost luat` \n cazurile [i condi]iile prev`zute de lege,
ra]iune pentru care d` valabilitate acestor acte [i m`suri sau efectueaz` personal actele
necesare desf`[ur`rii \n continuare a urm`ririi penale; dac` procurorul constat` c` s-a
\nc`lcat legea la efectuarea actelor de cercetare penal` sau c` acestea nu au fost corect
sau eficient \ndeplinite, va da curs acestei constat`ri [i va corecta ce se poate corecta, va
infirma ceea ce este nelegal efectuat [i va refuza \ndeplinirea actelor [i m`surilor
solicitate.
|n prima situa]ie – dac` a constatat c` actele de cercetare ce se cer efectuate s\nt
legale [i temeinice – procurorul care supravegheaz` cercetarea penal` emite autorizarea
prealabil`, acord` \ncuviin]area sau confirm` actul sau m`sura luat`. Autorizarea trebuie
s` fie dat` \ntotdeauna \nainte de efectuarea actului 24. |ncuviin]area trebuie s` fie
prealabil`, dar atunci c\nd este urgen]` poate interveni [i dup` efectuarea actului 25.
Confirmarea se d` de c`tre procuror dup` efectuarea unui act de cercetare penal`, d\nd
valabilitate actului [i provoc\nd producerea efectelor juridice ale acestuia care, p\n` la
confirmare, erau suspendate26.
Organul de cercetare penal` poate face propuneri procurorului de a efectua actele
care intr` \n atribu]ia sa ori de a lua m`surile pe care numai el le poate dispune; c\nd este
de acord cu aceste propuneri, procurorul efectueaz` actul necesar sau dispune m`sura
solicitat`27.
Procurorul poate constata, \ns`, c` actul solicitat sau propunerea f`cut` de organul de
cercetare penal` nu este nici legal`, nici temeinic`; \n aceste cazuri mijloacele juridice de
supraveghere s\nt diferite. Procurorul poate constata c` actele de urm`rire solicitate nu
\ndeplinesc condi]iile prev`zute de lege; \n acest caz, el refuz` – \n scris [i motivat – s`
dea autoriza]ie de perchezi]ie, \ncuviin]are de a se re]ine coresponden]a, confirmarea
actului efectuat, ori refuz` punerea \n mi[care a ac]iunii penale, arestarea preventiv`,
trimiterea \n judecat`. Refuz\nd aprobarea actelor nelegale [i netemeinice, procurorul
trebuie s` \ndrume efectuarea \n continuare a urm`ririi penale; \n acest caz, dac`
cercetarea este \n curs, procurorul d` dispozi]ii de ce trebuie s` fac` \n continuare
organul de cercetare penal`, ce \mprejur`ri trebuie s` l`mureasc` [i prin ce mijloace de
prob`, ce acte de urm`rire trebuie efectuate sau ref`cute. Dispozi]iile date de procuror
s\nt obligatorii pentru organul de cercetare penal`, \n sensul c` trebuie aduse la
\ndeplinire. |n cazul \n care organul de cercetare penal` are de f`cut obiec]ii asupra
dispozi]iilor obligatorii date de procuror, poate sesiza pe prim procurorul parchetului
sau, c\nd dispozi]iile au fost date de c`tre acesta, pe procurorul ierarhic superior, f`r` a
\ntrerupe \ns` \ndeplinirea lor. |n termen de 3 zile de la sesizare, prim-procurorul sau
procurorul ierarhic superior este obligat s` se pronun]e, \n sensul de a se executa
dispozi]iile date sau a se \ntrerupe executarea, cu indica]ii de ce trebuie s` se fac` \n
continuare (art. 219).

24
Perchezi]ia nu poate fi efectuat` de c`tre organul de cercetare penal` dac` nu se afl` \n
posesia autoriza]iei prealabile; \n caz contrar, actul este nelegal [i atrage r`spunderea pentru
abuzul \n serviciu de a efectua perchezi]ii \n alte condi]ii dec\t cele legale.
25
De exemplu dac` exist` urgen]` se poate dispune re]inerea coresponden]ei de c`tre organul
po[tal, urm\nd ca \ndat` s` se ob]in` [i \ncuviin]area procurorului.
26
Confirmarea procurorului de a nu se \ncepe urm`rirea, confirmarea rechizitoriului de c`tre
primul procuror atunci c\nd urm`rirea se efectueaz` de c`tre un procuror din subordinea sa s\nt
acte de supraveghere f`r` de care aceste acte nu produc efecte juridice.
27
C\nd organul de cercetare penal` propune procurorului punerea \n mi[care a ac]iunii penale
[i arestarea inculpatului, procurorul – dac` este de acord – emite ordonan]a de punere \n mi[care a
ac]iunii penale [i ordonan]a de arestare preventiv` a inculpatului, precum [i mandatul de arestare;
dac` se propune procurorului trimiterea \n judecat` a inculpatului ori scoaterea de sub urm`rire
sau \ncetarea urm`ririi penale, procurorul \[i d` acordul cu aceste propuneri prin emiterea
rechizitoriului sau a ordonan]ei de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale.
 DPP–ps–21
Un alt mijloc de supraveghere const` \n trecerea cauzei de la un organ de cercetare
penal` la altul. Procurorul poate dispune, dup` necesitate, ca \ntr-o cauz` \n care
cercetarea penal` este efectuat` de un anumit organ de cercetare, s` fie efectuat` de un alt
organ de cercetare competent. Preluarea unei cauze de c`tre un organ de cercetare penal`
ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercit` supravegherea
acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare care preia cauza [i dup`
\n[tiin]area procurorului care exercit` supravegherea acesteia.
C\nd consider` necesar, procurorul poate prelua personal continuarea urm`ririi
penale de la organul de cercetare penal` sau poate efectua orice act de cercetare \n locul
organului care efectueaz` cercetarea penal`.
Infirmarea de c`tre procuror a unui act de cercetare penal` se dispune atunci c\nd
actul s-a f`cut cu \nc`lcarea legii de procedur` penal` sau nu este \ntemeiat. Infirmarea
\nseamn` desfiin]area actului de cercetare, care nu mai produce astfel efecte juridice.
Dup` infirmare, procurorul poate dispune refacerea actului de c`tre organul de cercetare
sau \l poate reface personal, respect\ndu-se dispozi]iile legale; c\nd actul este inadmisibil
sau tardiv, refacerea nu mai este posibil`.
|n exercitarea supravegherii asupra activit`]ii organelor de cercetare penal`,
procurorul ia m`suri [i d` dispozi]ii \n scris [i motivat, prin note scrise de supraveghere,
rezolu]ii sau ordonan]e motivate.
5) Supravegherea urm`ririi penale \n cazul \n care aceasta este
efectuat` de c`tre procuror
|n cazurile \n care legea prevede obligativitatea efectu`rii urm`ririi penale de c`tre
procuror, precum [i atunci c\nd procurorul efectueaz` urm`rirea \n alte cauze,
supravegherea acestei activit`]i este restr\ns`. |ntruc\t actele de urm`trire penal` s\nt
efectuate chiar de c`tre procuror, nu mai este necesar` pentru acestea o autorizare
prealabil`, o \ncuviin]are sau alte mijloace juridice de supraveghere din partea altor
procurori. Fiind subordonat conduc`torului parchetului, procurorul care efectueaz`
urm`rirea este permanent supus controlului din partea acestuia, respect\nd dispozi]iile
date de acesta sau efectu\nd personal orice act de urm`rire penal`. Ca mijloace de
supraveghere obligatorii se prevede c` ordonan]a de arestare preventiv` a \nvinuitului
sau inculpatului, precum [i rechizitoriul trebuie s` fie confirmate de prim-procurorul
parchetului \n cadrul c`ruia se efectueaz` urm`rirea penal`, iar dac` aceste acte au fost
emise chiar de prim-procuror, confirmarea trebuie dat` de procurorul ierarhic superior.
F`r` confirmare, cele dou` acte ale procurorului care efectueaz` urm`rirea penal` nu-[i
produc \n mod valabil efectele prev`zute de lege.
I.3. Desf`[urarea urm`ririi penale
§1. |nceperea urm`ririi penale
1) Stadiul procesual al \nceperii urm`ririi penale
A. Actul de \ncepere a urm`ririi penale [i importan]a sa
Efectuarea urm`ririi penale cuprinde \ntreaga activitate desf`[urat` de organele de
cercetare penal` [i de procurori, \ncadrat` \ntre actul de \ncepere a urm`ririi penale [i
actul prin care aceasta este finalizat` prin rechizitoriul de trimitere \n judecat` a
inculpatului sau prin ordonan]a de clasare, scoatere de sub urm`rire penal` sau \ncetare a
urm`ririi penale.
Urm`rirea penal` se desf`[oar`, \ntr-o prim` etap`, prin cercetarea penal` care are ca
obiect str\ngerea probelor necesare cu privire la s`v\r[irea unei infrac]iuni, la
identificarea f`ptuitorului [i la stabilirea r`spunderii acestuia, pentru a se constata dac`
este sau nu cazul s` se dispun` trimiterea \n judecat`. Cercetarea penal` se efectueaz` de
c`tre organele de cercetare penal`, sub supravegherea procurorului, dar se poate
desf`[ura – atunci c\nd legea prevede – [i de c`tre procuror. A doua etap` a urm`ririi
penale o formeaz` activitatea procurorului prin care verific` cercetarea efectuat` sub
aspectul legalit`]ii [i temeiniciei ei [i, \n raport de cele constatate, rezolv` cauza prin
trimiterea \n judecat` a inculpatului sau printr-o solu]ie de netrimitere \n judecat`.
Fiecare etap` a urm`ririi penale trece prin mai mutle stadii procesuale. Primul stadiu
procesual al cercet`rii penale (deci [i al urm`ririi penale) \l constituie \nceperea urm`ririi
penale, care const` \n actul de dispozi]ie al organului de urm`rire penal` prin care
dispune promovarea activit`]ii pentru identificarea f`ptuitorului [i tragerea sa la
 DPP–ps–22
r`spundere penal`. Dispun\nd \nceperea urm`ririi penale, organul de cercetare penal` se
investe[te cu toate drepturile conferite de lege pentru efectuarea urm`ririi penale, at\t \n
leg`tur` cu str\ngerea probelor pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele, c\t [i \n
leg`tur` cu m`surile procesuale ce pot fi luate fa]` de persoana urm`rit`.
Reglementarea momentului ini]ial al urm`ririi penale prezint` importan]` politic` [i
procesual`. Combaterea infrac]iunilor implic` o ac]iune imediat` [i \n forme simplificate
din partea organelor de urm`rire penal`; ca urmare, procedura \nceperii urm`ririi penale
trebuie s` fie c\t mai simpl`, s` nu \nt\rzie activitatea de constatare a infrac]iunilor, de
identificare [i prindere a f`ptuitorilor. De aceea, \n cele mai multe cazuri \nceperea
urm`ririi penale se dispune printr-o rezolu]ie pus` pe actul prin care organul de urm`rire
a fost \n[tiin]at de s`v\r[irea unei infrac]iuni. Pe de alt` parte, \ns`, ocrotirea drepturilor [i
libert`]ilor cet`]enilor exprim` cerin]a ca \nceperea urm`ririi penale s` se dispun` numai
atunci c\nd exist` elemente conving`toare despre s`v\r[irea unei infrac]iuni, ceea ce
implic` \n unele cazuri o verificare prealabil` cu privire la temeinicia sesiz`rii, dar [i la
eventualele \mprejur`ri a c`ror existen]` ar \mpiedica declan[area urm`ririi penale. |n
consecin]`, trebuie s` existe garan]ii suficiente c` nu se va proceda la \nceperea urm`ririi
penale dec\t \n cazurile [i condi]iile prev`zute de lege. De aceea, legiuitorul trebuie s`
armonizeze c\t mai bine interesul general cu interesul individual atunci c\nd
reglementeaz` \nceperea urm`ririi penale.
Reglementarea \nceperii urm`ririi penale depinde de ponderea care se acord` unuia
sau altuia din cele dou` interese ocrotite28.
B. Condi]iile prev`zute de lege pentru \nceperea urm`ririi penale
|n numeroase cazuri \nceperea urm`ririi penale se reduce, ca activitate procedural`, la
redactarea actului de dispozi]ie a \nceperii urm`ririi penale, la o rezolu]ie sau la
\ntocmirea unui proces-verbal. S\nt \ns` [i cazuri \n care, pentru a se ajunge la concluzia
c` trebuie \nceput` urm`rirea penal`, se desf`[oar` un complex de acte de investiga]ie,
efectuate nu numai de organele de urm`rire penal`, ci [i de alte organe sau persoane; \n
asemenea cazuri, se desf`[oar` o activitate mai extins` \n vederea \nceperii urm`ririi
penale, ceea ce a determinat s` se considere c` ar exista o procedur` de \ncepere a
urm`ririi penale.
|n ambele situa]ii – fie c` se procedeaz` imediat dup` sesizare la \nceperea urm`ririi
penale, fie c` se desf`[oar` o activitate de investiga]ie prealabil` \nceperii urm`ririi
penale – se cer \ndeplinite dou` condi]ii (art. 228):
– o condi]ie pozitiv` – s` exist` o sesizare legal` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni,
provenit` printr-unul din modurile de sesizare prev`zute de lege;
– o condi]ie negativ` – s` nu existe vreunul din cazurile de \mpiedicare a punerii \n
mi[care a ac]iunii penale prev`zute \n art. 10.
Fiecare din aceste condi]ii implic` o atent` examinare.
2) Modurile de sesizare a organelor de urm`rire penal`
A. Conceptul [i clasificarea modurilor de sesizare a organelor de
urm`rire penal`
Pentru combaterea tuturor infrac]iunilor s`v\r[ite, organele de urm`rire penal` trebuie
s` fie informate cu privire la fiecare infrac]iune ce s-a comis [i cu privire la fiecare
f`ptuitor. |n acest scop, organele de cercetare penal`, precum [i poli]i[tii din forma]iunile
operative [i cadrele din serviciile de informa]ii desf`[oar` o activitate permanent` de
cunoa[tere a fenomenului infrac]ional; oric\t de bine ar fi organizat` aceast` activitate de
investiga]ie, ea nu poate acoperi toate domeniile vie]ii sociale, ceea ce impune [i o
contribu]ie din partea cet`]enilor, a func]ionarilor din alte unit`]i la informarea organelor
28
Astfel, \n reglementarea ini]ial` a Codului de procedur` penal` din 1968, organul de
urm`rire penal` era obligat s` \nceap` urm`rirea penal` ori de c\te ori era sesizat printr -unul din
modurile legale de sesizare, chiar dac` de la \nceput constatase existen]a vreunuia din cazurile
de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale; \n aceast` reglementareavea \nt\ietate
interesul de a se \ncepe urm`rirea penal`, cazul de \mpiedicare urm\nd a fi stabilit \n cadrul
urm`ririi penale. O mai bun` corelare \ntre cele dou` interese s-a produs prin modificarea art. 228
prin Legea nr. 7/1973, care a prev`zut c` urm`rirea penal` nu poate \ncepe dac`, de[i sesizat \n
mod legal, organul de urm`rire constat` existen]a unui caz de \mpiedicare a punerii \n mi[care a
urm`ririi penale, ocrotindu-se astfel mai bine persoanele nevinovate penal sau pentru care
r`spunderea penal` fusese \nl`turat`.
 DPP–ps–23
de urm`rire penal` despre s`v\r[irea de infrac]iuni. |n acest scop, legea a reglementat
modurile de sesizare a organelor de urm`rire penal` care, \n ansamblul lor, acoper`
posibilit`]ile previzibile de cunoa[tere a criminalit`]ii reale. A[adar, modul de sesizare a
organelor de urm`rire penal` este, \n primul r\nd, un mijloc prin care organul de urm`rire
penal` ia cuno[tin]` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni. Dar modul de sesizare are [i
efectul juridic de a obliga organul de urm`rire penal` de a se pronun]a cu privire la
\nceperea sau ne\nceperea urm`ririi penale pentru infrac]iunea cu care a fost sesizat. Ca
urmare, prin mod de sesizare a organului de urm`rire penal` se \n]elege mijlocul prin
care acesta ia cuno[tin]`, \n condi]iile legii, despre s`v\r[irea unei infrac]iuni,
determin\nd obliga]ia acestuia de a se pronun]a cu privire la \nceperea urm`ririi penale
referitoare la acea infrac]iune.
Codul de procedur` penal` reglementeaz` mai multe moduri de sesizare a organelor
de urm`rire penal`: pl\ngerea, denun]ul, sesizarea din oficiu, pl\ngerea prealabil`,
sesizarea sau autorizarea organului prev`zut de lege, exprimarea dorin]ei guvernului
str`in (art. 221), sesiz`rile f`cute de persoane cu func]ii de conducere sau de control [i de
ceilal]i func]ionari (art. 227). |n literatura de specialitate aceste moduri de sesizare se
clasific` dup` mai multe criterii, dintre care ne oprim la dou`:
– |n raport de persoanele sau autorit`]ile care fac sesizarea, modurile de sesizare s\nt:
– externe – c\nd organul de urm`rire penal` este sesizat de persoane, autorit`]i,
func]ionari din afara organelor de urm`rire penal` (pl\ngerea, denun]ul,
sesizarea sau autorizarea prealabil`, exprimarea dorin]ei guvernului str`in,
sesizarea din partea persoanelor cu func]ii de conducere sau a unor func]ionari);
– interne – c\nd organul de urm`rire penal` se sesizeaz` \n baza propriilor sale
investiga]ii sau a celor efectuate de c`tre organele operative ale MI [i ale
cadrelor din serviciile de informa]ii (sesizarea din oficiu).
Aceast` clasificare are consecin]e practice \n ce prive[te \nceperea urm`ririi penale,
deoarece \n caz de sesizare extern` \nceperea urm`ririi penale se dispune printr -o
rezolu]ie pus` pe actul primit, \n timp ce \n caz de sesizare intern`, din oficiu, trebuie
\ntocmit un proces-verbal.
– |n raport de efectele pe care le produc, modurile de sesizare a organelor de urm`rire
penal` s\nt:
– generale – care produc efectul de a \ncuno[tin]a organul de urm`rire penal`
despre s`v\r[irea unei infrac]iuni, dar ele nu s\nt indispensabile pentru \nceperea
urm`ririi penale, deoarece ele pot fi \nlocuite cu sesizarea din oficiu (pl\ngerea,
denun]ul, sesizarea persoanelor cu func]ii de conducere [i de control sau a unor
func]ionari);
– speciale – c\nd f`r` interven]ia lor nu se poate dispune \nceperea urm`ririi penale
din oficiu, fiind considerate derog`ri de la principiul oficialit`]ii (pl\ngerea
prealabil`, sesizarea [i autorizarea organului prev`zut de lege, manifestarea
dorin]ei guvernului str`in).
|n timp ce modurile generale de sesizare pot fi folosite, \n principiu, de persoane ce
nu au calit`]i anume [i pentru orice infrac]iuni, modurile de sesizare speciale nu pot
fi folosite dec\t de persoane ce au o anumit` calitate [i numai pentru anumite
infrac]iuni.
At\t modurile de sesizare generale, c\t [i cele speciale s\nt reglementate de Codul de
procedur` penal`, dar [i de alte legi.
B. Modurile de sesizare generale
Dintre modurile de sesizare generale, pl\ngerea [i denun]ul pot fi folosite de orice
persoan` [i pentru orice infrac]iune; sesizarea din oficiu se poate dispune \n toate
cazurile, afar` de cele pentru care se cere un mod de sesizare special; \n fine, sesizarea
din partea persoanelor cu func]ii de conducere [i atribu]ii de control este limitat` la
infrac]iunile s`v\r[ite \n unitatea din care fac parte, iar sesizarea oric`rui func]ionar este
limitat` la infrac]iunile \n leg`tur` cu serviciul \n cadrul c`ruia \[i \ndeplinesc sarcinile.
(i) Pl\ngerea
Pl\ngerea este \ncuno[tin]area f`cut` de o persoan` fizic` sau juridic` c`reia i s-a
cauzat o v`t`mare prin infrac]iune (art. 222). De[i legea se refer` la o unitate din cele
prev`zute \n art. 145 Cod penal, ca titular al pl\ngerii, nu pot fi exceptate persoanele
juridice private (societ`]i comerciale, funda]ii) care au suferit o v`t`mare printr-o
 DPP–ps–24
infrac]iune. Persoana v`t`mat` prin infrac]iune poate face pl\ngere personal sau printr-un
mandatar special, \n care caz la pl\ngere se ata[eaz` procura. Dac` pl\ngerea se face oral,
datele necesare se consemneaz` \ntr-un proces-verbal \ncheiat de organul care o
prime[te. Pl\ngerea se poate face [i de unul din so]i pentru cel`lalt so] sau de c`tre
copilul major pentru p`rin]i, \n calitate de substitui]i procesuali, \n temeiul art. 222 al. 5;
persoana v`t`mat` poate s` nu-[i \nsu[easc` pl\ngerea f`cut` \n interesul s`u. Pentru
persoana lipsit` de capacitate de exerci]iu, pl\ngerea se face de c`tre reprezentantul s`u
legal; persoana cu capacitate de exerci]iu restr\ns` face pl\ngerea personal, cu
\ncuviin]area persoanelor prev`zute de legea civil`.
Pl\ngerea trebuie s` con]in`:
– datele de identitate ale celui ce o face (nume, prenume, adres`);
– descrierea faptei care face obiectul pl\ngerii;
– indicarea f`ptuitorului, dac` este cunoscut;
– ar`tarea mijloacelor de prob`.
Pl\ngerea este facultativ`; potrivit art. 221, c\nd prin s`v\r[irea unei infrac]iuni s-a
produs o pagub` unei unit`]i prev`zute \n art. 145 Cod penal, autoritatea, institu]ia,
unitatea p`gubit` este obligat` s` sesizeze de \ndat` organul de urm`rire penal`, ceea ce d`
pl\ngerii un caracter obligatoriu.
Ca mod de sesizare a organelor de urm`rire penal`, pl\ngerea se deosebe[te de
pl\ngerea reglementat` de art. 275–278, ca mijloc de atacare la procuror a actelor de
urm`rire penal` sau de pl\ngerea prev`zut` de art. 140 1, 1609, 168, ca mijloc de sesizare a
instan]ei de judecat` cu privire la nelegalitatea unor acte de urm`rire penal`, care
ac]ioneaz` ca mijloace procesuale similare c`ilor de atac.
(ii) Denun]ul
Denun]ul este \ncuno[tin]area despre s`v\r[irea unei infrac]iuni f`cut` de c`tre o alt`
persoan` dec\t persoana v`t`mat` sau de c`tre o unitate la care se refer` art. 145 Cod
penal (art. 223). Reglementarea denun]ului asigur` participarea cet`]enilor la combaterea
infrac]iunilor, prin atragerea acestora la sesizarea organelor de urm`rire penal` despre
infrac]iunile de a c`ror s`v\r[ire au luat cuno[tin]` [i despre cei care le -au comis. Este
considerat denun] \n[tiin]area despre s`v\r[irea unei infrac]iuni din partea persoanei
v`t`mate care nu are capacitate de exerci]iu sau din partea unei unit`]i prejudiciate care
nu are personalitate juridic`.
Denun]ul este facultativ. Totu[i, \n cazurile prev`zute \n art. 170 [i 262 Cod penal,
denun]ul este obligatoriu, c`ci nedenun]area infrac]iunii atrage r`spunderea penal` a
celui ce avea obliga]ia s` o fac`.
Denun]ul trebuie s` cuprind` acelea[i date ca [i pl\ngerea, ceea ce \nseamn` c`
\n[tiin]area despre o infrac]iune prezentat` de o persoan` care nu-[i declin` identitatea
sau de un grup anonim nu constituie un denun] \n sensul legii [i nu implic` astfel
obliga]ia pentru organul de urm`rire s` se pronun]e asupra \nceperii sau ne\nceperii
urm`ririi. Denun]ul anonim poate servi, \ns`, organului de urm`rire de a lua cuno[tin]`
despre s`v\r[irea unei infrac]iuni [i, dup` verificarea veridicit`]ii sale, se poate sesiza din
oficiu. |n cadrul denun]ului se \nscrie [i autodenun]area din partea infractorului, prin
prezentarea acestuia din proprie ini]iativ` la organele de urm`rire [i recunoa[terea faptei
s`v\r[ite.
(iii) Sesizarea
Sesizarea f`cut` de persoane cu func]ii de conducere sau cu atribu]ii de control ori
de c`tre anumi]i func]ionari constituie un alt mod de sesizare general` (art. 227).
Persoanele cu func]ii de conducere (directori, pre[edin]i, contabili [efi) din unit`]ile
la care se refer` art. 145 Cod penal, care au luat cuno[tin]` despre s`v\r[irea unei
infrac]iuni \n unitatea din care fac parte, s\nt obligate s` sesizeze de \ndat` pe procuror
sau organul de cercetare penal` [i s` ia m`suri s` nu dispar` urmele infrac]iunii, corpurile
delicte [i orice alte mijloace de prob`; omisiunea de a sesiza organul de urm`rire penal`
este sanc]ionat` de Codul penal (art. 263 al. 2), ca [i omisiunea denun]`rii unor
infrac]iuni. De asemenea, orice func]ionar sau alt salariat care a luat cuno[tin]` despre
s`v\r[irea unei infrac]iuni \n leg`tur` cu serviciul \n cadrul c`ruia \[i \ndepline[te sarcinile
(art. 227 al. 1) este obligat s` sesizeze organul de urm`rire penal`, nesesizarea fiind
sanc]ionat` de lege (art. 263 al. 1 Cod penal). Aceast` obliga]ie de sesizare revine [i
organelor de constatare (art. 214), comandan]ilor de nave [i aeronave [i subofi]erilor
 DPP–ps–25
de gr`niceri, care trebuie s` \nainteze organelor de urm`rire penal` \n cel mult 3 zile
actele de constatare a infrac]iunilor despre care au \ntocmit acte de constatare.
Sesizarea obligatorie se apropie de denun]ul obligatoriu, cu distinc]ia c` sesizarea
devine obligatorie pentru o persoan` datorit` calit`]ii pe care o are [i \n leg`tur` cu
activitatea de serviciu pe care o desf`[oar`.
(iv) Sesizarea din oficiu
Sesizarea din oficiu are loc atunci c\nd organul de urm`rire afl`, pe orice cale, c` s-a
s`v\r[it o infrac]iune; \n mod logic, legea se refer` la orice alt` cale diferit` de modurile
de sesizare generale sau speciale prev`zute de lege; de altfel, c\nd legea cere un mod
special de sesizare, nu poate avea loc o sesizare din oficiu. C`ile prin care organul de
urm`rire afl` despre s`v\r[irea unei infrac]iuni s\nt variate:
– datele rezultate din cercetarea altor cauze penale, din rezolvarea unor lucr`ri privind
contraven]iile;
– din denun]uri anonime verificate ca veridice;
– din informa]iile cuprinse \n ziare, transmise la radio sau televiziune;
– din discu]iile purtate cu ocazia unor adun`ri cet`]ene[ti;
– din activitatea organelor operative ale poli]iei, jandarmeriei, a cadrelor din serviciile
de informa]ii, care au obliga]ia de a face cunoscute organelor de urm`rire penal`
informa]iile privind preg`tirea [i s`v\r[irea de infrac]iuni de \ndat` ce au intrat \n
posesia lor.
Sesizarea din oficiu are loc numai dup` ce datele despre s`v\r[irea unei infrac]iuni au
fost verificate [i consemnate \ntr-un proces-verbal.
C. Modurile de sesizare speciale
S\nt moduri speciale de sesizare a organelor de urm`rire penal`: pl\ngerea prealabil`,
sesizarea sau autorizarea autorit`]ii prev`zute de lege [i manifestarea dorin]ei guvernului
str`in, \n cazul c\nd legea cere asemenea moduri speciale de sesizare (\n aceste cazuri,
organele de urm`rire penal` nu se pot sesiza din oficiu – art. 221).
(i) Pl\ngerea prealabil`
Pl\ngerea prealabil` este \ncuno[tin]area f`cut` de c`tre persoana v`t`mat` printr-una
din infrac]iunile pentru care legea penal` cere o asemenea pl\ngere pentru punerea \n
mi[care a ac]iunii penale, prin care \[i exprim` voin]a de a fi tras la r`spundere penal`
f`ptuitorul. Pentru a produce efectul de sesizare a organelor de urm`rire penal`, pl\ngerea
prealabil` trebuie introdus` de c`tre persoana v`t`mat` personal sau prin mandatar
special, \n termen de 2 luni de la data c\nd persoana v`t`mat` a cunoscut cine este
f`ptuitorul. Nu este valabil` pl\ngerea prealabil` introdus` de un substituit procesual, ca
la pl\ngerea de drept comun (art. 222). Pentru persoanele lipsite de capacitate de
exerci]iu, pl\ngerea prealabil` se introduce de reprezentantul lor legal, iar persoanele cu
capacitate de exerci]iu restr\ns` introduc personal pl\ngerea prealabil`, dar cu
\ncuviin]area ocrotitorului lor legal; \n cazul acestor persoane pl\ngerea prealabil` nu
constituie un mod special de sesizare, deoarece \n art. 131 al.ult. Cod penal se prevede
c` ac]iunea penal` se pune \n mi[care [i din oficiu. C\nd f`ptuitorul nu este cunoscut,
pl\ngerea prealabil` \[i produce efectul de a sesiza organul de urm`rire penal`, obligat s`
ac]ioneze pentru identificarea acestuia [i tragerea la r`spundere penal` 29.
(ii) Sesizarea organului prev`zut de lege
Sesizarea organului prev`zut de lege este instituit` de legea penal` pentru unele
infrac]iuni care aduc atingere capacit`]ii de ap`rare a ]`rii (art. 331–336, 337, 353–354,
355 Cod penal), siguran]ei circula]iei pe c`ile ferate (art. 278 Cod penal) sau naviga]iei
maritime [i fluviale (art. 117–119, 120 din Decretul nr. 443/1972 privind naviga]ia
civil`). F`r` o asemenea sesizare f`cut` \n scris [i cu datele indicate de lege pentru
pl\ngerea prealabil`, urm`rirea nu poate fi \nceput` din oficiu. Sesizarea trebuie s`
parvin` de la persoana prev`zut` de lege: comandantul unit`]ii militare \n cazul
infrac]iunilor militare, organul competent al c`ilor ferate (directorul tehnic [i [eful
diviziei care coordoneaz` ramura) pentru infrac]iunile contra siguran]ei circula]iei pe
c`ile ferate, comandantul navei ori conduc`torul unit`]ii c`reia \i apar]ine nava pentru
infrac]iunile contra siguran]ei circula]iei pe ap`. Nu se prevede un termen pentru

29
|ntruc\t Codul de procedur` penal` d` o reglementare special` pl\ngerii prealabile (art. 279–
286), problematica de am`nunt a acestui mod de sesizare va fi discutat` \ntr-un capitol special.
 DPP–ps–26
introducerea unei asemenea sesiz`ri, astfel \nc\t aceasta poate fi f`cut` p\n` la \mplinirea
termenului de prescrip]ie a r`spunderii penale.
(iii) Autoriza]ia prealabil`
Autoriza]ia prealabil` din parte autorit`]ii prev`zute de lege este o condi]ie
indispensabil` pentru \nceperea urm`ririi penale \n cazul s`v\r[irii unor infrac]iuni c`rora
li se aplic` principiul realit`]ii legii penale (art. 5 Cod penal), c\nd se cere autorizarea
procurorului general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie. |n cazul
s`v\r[irii de infrac]iuni de c`tre persoane cu o anumit` calitate stabilit` de Constitu]ie sau
alte dispozi]ii legale, este necesar` autorizarea din partea autorit`]ii cerute de Constitu]ie
sau alte legi. Astfel, Constitu]ia prevede c` Pre[edintele României nu poate fi pus sub
acuzare dec\t pentru \nalt` tr`dare, printr-o hot`r\re adoptat` de cele dou` Camere ale
parlamentului \n [edin]` comun`, cu votul a 2/3 din parlamentari (art. 84 al. 3); numai
Camera Deputa]ilor, Senatul [i Pre[edintele României au dreptul s` cear` declan[area
urm`ririi penale a membrilor \n func]iune ai guvernului [i numai pentru faptele
s`v\r[ite \n exerci]iul func]iunii (art. 108 al. 2); deputatul sau senatorul nu poate fi
re]inut, arestat, perchezi]ionat sau trimis \n judecat` f`r` \ncuviin]area Camerei din care
face parte (art. 69), ceea ce permite s` credem c` pentru \nceperea urm`ririi penale a unui
deputat sau senator nu este necesar` autorizarea care se cere pentru re]inere, arestare,
perchezi]ionare sau trimitere \n judecat`. Magistra]ii nu pot fi cerceta]i, re]inu]i, aresta]i,
perchezi]iona]i sau trimi[i \n judecat` f`r` avizul ministrului justi]iei (art. 91 al. 2
L.O.J.), iar judec`torii Cur]ii Supreme de Justi]ie nu pot fi urm`ri]i f`r` autorizarea
Pre[edintelui României (art. 59 al. 1 din Legea nr. 56/1993 a Cur]ii Supreme de Justi]ie).
(iv) Exprimarea dorin]ei guvernului str`in
Exprimarea dorin]ei guvernului str`in este un mod special de sesizare a organelor de
urm`rire penal` \n cazul infrac]iunii contra reprezentantului unui stat str`in, prev`zut` \n
art. 171 Cod penal.
*
* *
|n cazul modurilor de sesizare speciale, organele de urm`rire penal` nu au dreptul de
a \ncepe urm`rirea f`r` o pl\ngere prealabil`, o sesizare sau autorizare din partea
guvernului str`in, dar pot ini]ia demersurile necesare pentru a le ob]ine; dispozi]ia de
\ncepere a urm`ririi penale nu poate fi luat` \ns` dec\t atunci c\nd s-a primit sesizarea
special`.
Potrivit art. 34 al.ult. L.O.J., ministrul justi]iei, \n vederea ap`r`rii interesului public,
are dreptul s` dea dispozi]ie scris` procurorului competent s` \nceap`, \n condi]iile legii,
procedura de urm`rire penal` pentru infrac]iunile despre care are cuno[tin]`. Dispozi]ia
scris` poate fi dat` direct sau prin procurorul general din Parchetul de pe l\ng` Curtea
Suprem` de Justi]ie, fiind obligatorie, \n sensul c` procurorul competent trebuie s`
\nceap` urm`rirea penal` \n cazurile \n care i s-a cerut aceasta. Ministrul justi]iei nu are
dreptul de a da dispozi]ii pentru oprirea procedurii de urm`rire penal` legal deschise.
3) Cazurile \n care \nceperea urm`ririi penale este \mpiedicat`
A. Cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale
care \mpiedic` [i \nceperea urm`ririi penale
Potrivit art. 228 al. 1, urm`rirea penal` nu poate fi \nceput` dac` exist` vreunul din
cazurile prev`zute \n art. 10, cu excep]ia celui prev`zut la lit. b 1. Deci cazurile de
\mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale s\nt [i cazuri de \mpiedicare a \nceperii
urm`ririi penale, deoarece dac` ac]iunea penal` pentru tragerea la r`spundere penal` a
f`ptuitorului nu poate fi exercitat`, nu exist` nici o ra]iune s` se \nceap` [i s` se desf`[oare
urm`rirea penal`, care are ca finalitate trimiterea \n judecat` a celui ce a s`v\r[it o
infrac]iune.
Trimiterea pe care o face legea la art. 10 impune unele observa]ii:
– La art. 10 lit. f se face referire la lipsa pl\ngerii prealabile, a sesiz`rii sau autoriz`rii
organului competent; aceste cazuri s\nt prev`zute [i \n art. 221 ca moduri speciale de
sesizare a organelor de urm`rire penal`, av\nd acela[i efect de \mpiedicare a \nceperii
urm`ririi penale din oficiu.
– Dac` urm`rirea penal` are ca obiect str\ngerea probelor cu privire la “existen]a
infrac]iunilor” [i identificarea “f`ptuitorilor”, atunci c\nd s\nt date suficiente asupra
faptei [i f`ptuitorului (art. 10 lit. a [i c), devine necesar` \nceperea urm`ririi penale
 DPP–ps–27
pentru a se constata prin probe ce fapt` s-a s`v\r[it [i cine este autorul ei; de
asemenea, existen]a tuturor elementelor constitutive ale infrac]iunii ori a uneia din
cauzele care \nl`tur` caracterul penal al faptei nu poate fi stabilit` dec\t \n cursul
urm`ririi penale; dac` s-ar proceda altfel, s-ar ajunge la o activitate de str\ngere de
probe \nainte de a \ncepe urm`rirea penal`, ceea ce ar fi contrar prevederilor legale. |
n cazul \n care s-a \nceput urm`rirea penal` [i s-a constatat ulterior existen]a
vreunuia din cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale, organul
de urm`rire, dup` caz, va ajunge la scoaterea de sub urm`rire sau la \ncetarea
urm`ririi penale.
– |ntre cazurile care pot \mpiedica \nceperea urm`ririi penale se includ [i cauzele de
nepedepsire existente \n momentul sesiz`rii 30.
B. Cazuri de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale care
nu \mpiedic` \nceperea urm`ririi penale
|n art. 228 se face excep]ie cu privire la cazurile de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi
penale, anume cazul prev`zut \n art. 10 lit. b 1. S-a procedat la o asemenea derogare
pentru ca lipsa de pericol social a faptei s` poat` fi constatat` de c`tre procuror \n cursul
urm`ririi penale, dup` l`murirea \mprejur`rilor legate de fapt` [i f`ptuitor, abia atunci
exist\nd condi]iile de a se face aprecierea necesar`; de asemenea, \ntruc\t Codul penal
(art. 181) prevede c` procurorul poate aplica una din sanc]iunile cu caracter administrativ
prev`zute \n art. 91 Cod penal, aplicarea acestor sanc]iuni trebuie f`cut` \n cadrul unui
proces, deci cel pu]in \n cursul urm`ririi penale.
De[i nu se prevede \n mod expres \n art. 228, trebuie s` tragem concluzia c` [i \n
cazul prev`zut la lit. i din art. 10 nu este \mpiedicat` \nceperea urm`ririi penale. |
ntr-adev`r, modificarea adus` art. 90–92 Cod penal prin Legea nr. 104/1992 a \nl`turat
posibilitatea ca procurorul s` dispun` \nlocuirea r`spunderii penale, aceasta fiind de
atributul instan]ei de judecat`; or, ca s` ajung` cauza la instan]a de judecat este necesar s`
se efectueze urm`rirea penal` [i s` se dispun` trimiterea \n judecat` de c`tre procuror;
astfel, \nlocuirea r`spunderii penale nu mai poate constitui un caz de \mpiedicare a
\nceperii urm`ririi penale.
4) Actele premerg`toare
A. Conceptul de acte premerg`toare [i natura lor juridic`
Verificarea unei pl\ngeri, a unui denun], a altor moduri de sesizare – inclusiv cel din
oficiu – se poate face prin investiga]ii proprii ale organelor de urm`rire penal` sau ale
unor organe de informa]ii; de asemenea, astfel de investiga]ii se pot efectua [i \n vederea
verific`rii existen]ei sau inexisten]ei vreunuia din cazurile prev`zute \n art. 10 sau al
unuia de nepedepsire. Aceste acte de investiga]ii trebuie s` serveasc` la luarea hot`r\rii
de a \ncepe sau nu urm`rirea penal`, fiind denumite de lege acte premerg`toare (art.
224)31.
Codul de procedur` penal` din 1968 a adoptat denumirea de acte premerg`toare,
ceea ce a dat loc la discu]ii cu privire la natura lor juridic`: s\nt acte \n afara procesului

30
Nu s-ar putea \ncepe urm`rirea penal` pentru violul unei tinere majore atunci c\nd victima
s-a c`s`torit \ntre timp cu autorul violului (art. 197 al.ult. Cod penal).
31
Sub Codul de procedur` penal` din 1936 se puteau efectua investiga]ii cu privire la
s`v\r[irea unei infrac]iuni de c`tre poli]ia judiciar`, sub denumirea de prime cercet`ri, p\n` ce
procurorul dispunea punerea \n mi[care a ac]iunii penale; modificarea suferit` de Cod prin Legea
nr. 3/1956 a \nlocuit primele cercet`ri cu acte prealabile de urm`rire penal`, destinate a se
constata dac` este sau nu cazul pornirii procesului penal. F`r` a se aduce o reglementare nou`, dar
dorind s` nu se confunde actele de investiga]ie primar` cu actele de urm`rire penale, li s-a dat
aceast` denumire de acte prealabile de urm`rire penal`, ceea ce \nsemna, \n fond, acte de urm`rire
penal` efectuate \nainte de pornirea oficial` a procesului penal, deci \n afara urm`ririi penale.
 DPP–ps–28
penal – deci acte neprocedurale32; s\nt acte \n cadrul procesului penal 33 – deci acte
procedurale “sui generis”34?
Actele premerg`toare s\nt acte procedurale sui generis, deci au o natur` juridic`
proprie; s\nt efectuate \nainte ca procesul penal s` fie pornit, dar \n scopul pornirii
acestuia; s\nt efectuate [i f`r` o reglementare procedural`, dar unele trebuie s` respecte
legea de procedur` penal`; chiar [i actele premerg`toare care nu au o reglementare
procedural`, pentru a-[i atinge scopul, trebuie consemnate \ntr-un proces-verbal, cu
valoare de mijloc de prob`, care este un act procedural penal. Definind astfel natura
juridic` a actelor premerg`toare, de acte procedurale sui generis, se fixeaz` corect locul
lor \n ansamblul actelor procesuale [i procedurale pe care le reglementeaz` Codul de
procedur` penal`.
Ca [i actele premerg`toare, actele de constatare prev`zute \n art. 214 [i 215 au ca
scop sesizarea organelor de urm`rire penal` pentru \nceperea [i desf`[urarea urm`ririi
penale. Actele de constatare se deosebesc \ns` de actele premerg`toare prin aceea c` ele
se efectueaz` de organele administra]iei de stat, \n timp ce ultimele se efectueaz` de
organele de urm`rire penal` [i anumite cadre ale poli]iei [i ale serviciilor de informa]ii;
de asemenea, actele de constatare s\nt moduri de sesizare a organelor de urm`rire penal`
pentru a se dipune \nceperea urm`ririi penale, dar actele premerg`toare se efectueaz`
dup` ce orgaul de urm`rire a fost sesizat [i \n scopul verific`rii sesiz`rii f`cute; \n fine,
chiar actele de constatare prin care s\nt sesizate organele de urm`rire pot fi supuse ele
\nsele unor acte premerg`toare pentru verificarea celor constatate 35.
B. Sfera actelor premerg`toare [i limitele lor
O a doua chestiune controversat` privind actele premerg`toare se refer` la limitele [i
felul actelor de investiga]ii care pot fi efectuate \nainte de \nceperea urm`ririi penale 36.

32
S-a sus]inut c` actele premerg`toare nu s\nt acte procedurale, deoarece s\nt plasate \nainte
de declan[area procesului penal, fiind efectuate \na cest scop, dar nu ca acte incluse \n proces.
D\ndu-se exemple de investiga]ii (filaj, fotografie operativ` verific`ri de registre, scripte), se
consider` c` acestea nu s\nt reglementate de Codul de procedur` penal`, deci nu s\nt acte
procedurale, fiidn doar acte premerg`toare procesului penal. Admi]\ndu-se c` o cercetare la fa]a
locului, o constatare tehnico-[tiini]ific` sau medico-legal` poate fi efectuat` ca act premerg`tor
(caz \n care trebuie respectat` procedura penal` prev`zut` de lege, dar mai ales c` procesul-
verbal \n care este consemnat rezultatul acestor investiga]ii poate constitui mijloc de prob`, deci
act de procedur` penal`), ca acte neprocedurale, caracterizarea actelor premerg`toare \n ansamblul
lor, neprev`zute de legea de procedur` penal`, nu este conving`toare.
33
Primele comentarii ale art. 224 au considerat actele premerg`toare, de[i denumirea nu
era \n acest sens, ca acte cu caracter procedural penal [i efectu\ndu-se \n condi]iile prev`zute
pentru actele de urm`rire penal`, motiva]ia fiind c` ele s\nt efectuate de c`tre organele de urm`rire
penal` [i lucr`tori operativi anume desemna]i, fiind necesar s` existe garan]ii c` legea va fi
respectat` chiar \nainte de \nceperea urm`ririi penale. Aceast` caracterizare nu s-a verificat \n
practic`, deoarece ca acte premerg`toare s-au folosit filajul unor persoane suspecte, discu]ii cu
diverse persoane, fotografii [i fiklme operative etc., care nu aveau o reglementare \n Codul de
procedur` penal` [i nu erau enumerate printre actele de urm`rire penal`. Printr-o extindere a
acestei caracteriz`ri, s-a considerat c` actele premerg`toare se efectueaz` ca o activitate procesual`
penal`, \ntr-un stadiu subsumat [i ata[at urm`ririi penale, de preg`tire a \nceperii acesteia. Cu greu
se poate forma convingerea c` un act de filaj, o fotografiere operativ`, o discu]ie cu o persoan`
constituie acte constitutive ale procesului penal, acte de dispozi]ie; actele de cercetare penal` s\nt
doar acte procedurale penale.
34
S-a sus]inut c` actle premerg`toare nu s\nt acte procedurale sui generis, \n sensul c` unele
nu au nici o reglementare procedural`, altele s\nt reglementate de Codul de procedur` penal` [i
trebuie efectuate potrivit reglement`rii legale; c` unele acte premerg`toare corespund unor acte de
cercetare penal`, dar care pot fi efectuate [i f`r` respectarea tuturor dispozi]iilor legale, numai
rezultatul lor fiind consemnat \ntr-un proces-verbal.
35
|ntruc\t denumirea de acte premerg`toare nu este explicit` nici cu privire la natura lor
juridic`, nici cu privire la sfera investiga]iilor care pot fi efectuate, s-a emis p`rerea de a li se
schimba denumirea \n acte de prim` cercetare, denumire consacrat` \n Codul de procedur` penal`
din 1936, care le preciza con]inutul lor ca acte de cercetare, de investiga]ie, plas\ndu-le \ns`
\nainte de \nceperea urm`ririi, care se realiza prin rechizitoriul procurorului.
36
Unii autori s-au postat pe pozi]ii restrictive \n ce prive[te activitatea premerg`toare,
limit\nd-o numai la unele acte strict necesare pentru a se putea ajunge la concluzia dac` este sau
nu cazul a se \ncepe urm`rirea penal`, urm\nd ca l`murirea cauzei s` fie f`cut` \n cursul urm`ririi
 DPP–ps–29
Legiuitorul a avut \n vedere o pozi]ie intermediar`, \n sensul c` actele premerg`toare
trebuie s` conduc` doar la concluzia c` este sau c` nu este justificat` \nceperea urm`ririi
penale; pentru l`murirea cauzei este necesar` efectuarea urm`ririi penale, prin acte de
cercetare, [i nu prin acte premerg`toare, [i renun]\nd la denumirea de acte prealabile de
urm`rire penal` a avut \n vedere actele de informare care ar putea justifica \nceperea sau
ne\nceperea urm`ririi penale, ra]iune pentru care nici nu le-a reglementat (cum s\nt
rela]iile verbale sau scrise de la diferite persoane care cunosc fapta sau autorul ei,
verificarea unor registre, documente aflate la institu]ii, filajul unei persoane, organizarea
unui filtru sau efectuarea de razii pentru identificarea unor persoane, o p\nd` operativ`
\nso]it` de fotografii [i filme, \nregistrarea pe band` de magnetofon sau pe casete a
discu]iilor referitoare la preg`tirea sau s`v\r[irea de infrac]iuni). |n acest sens, prin Legea
nr. 51/1991 privind siguran]a na]ional` a Rom#niei, se prevede c`, \n caz de amenin]are
la siguran]a na]ional`, cadrele din SRI, \n baza unui mandat emis de un anumit procuror,
pot efectua, \n scopul culegerii de informa]ii, urm`toarele acte:
– interceptarea comunica]iilor;
– c`utarea de informa]ii, documente sau \nscrisuri pentru a c`ror ob]inere este necesar
accesul \ntr-un anumit loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect;
– ridicarea [i punerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea
informa]iilor pe care acestea le con]in;
– \nregistrarea, copierea sau ob]inerea de extrase prin orice procedee;
– instalarea de obiecte, \ntre]inerea [i ridicarea acestora din locurile unde au fost
depuse.
|n art. 9 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea [i func]ionarea SRI se mai
prev`d:
– solicitarea [i ob]inerea de obiecte, \nscrisuri sau rela]ii oficiale de la institu]ii
publice;
– consultarea de speciali[ti [i exper]i;
– primirea de sesiz`ri sau note de rela]ii;
– fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace
tehnice, constat`ri personale, inclusiv prin opera]iuni tehnice.
|n situa]iile care impun \nl`turarea unor pericole iminente pentru siguran]a na]ional`,
acestre ac]iuni se pot \ntreprinde chiar f`r` autoriza]ie, aceasta urm\nd a fi cerut` \n cel
mult 48 de ore.
Pentru combaterea crimei organizate [i a infrac]iunilor grave, \n interesul urm`ririi
penale, Legea nr. 26/1994 privind organizarea [i func]ionarea Poli]iei Rom#ne autoriz`
poli]ia s` cear` parchetului competent autorizarea de a intercepta convorbirile telefonice
[i deschiderea coresponden]ei de c`tre organele abilitate potrivit Legii siguran]ei
na]ionale. |mputernicirea pentru efectuarea acestor investiga]ii [i ca acte premerg`toare
pune accentul pe necesitatea combaterii celor mai grave infrac]iuni, prev`z\nd \n mod
special (art. 16 din Legea nr. 51/1991) c` folosirea acestor mijloace de ob]inere a
informa]iilor “nu trebuie s` lezeze \n nici un fel drepturile sau libert`]ile fundamentale
ale cet`]enilor, via]a particular`, onoarea sau reputa]ia lor, ori s`-i supun` la \ngr`diri
ilegale”37.

penale. |n acest sens era [i reglementarea ini]ial`, din 1968, a actelor premerg`toare, care se
puteau efectua numai pentru a se verifica sesizarea din oficiu a organului de urm`rire penal`,
deoarece \n caz de sesizare extern` \nceperea urm`ririi penale era obligatorie.
Al]i autori [i practicieni au extins activitatea premerg`toare p\n` la l`murirea aspectelor
principale ale cauzei, mai ales dup` modificarea din 1973 a art. 224, c\nd legea a prev`zut c`
actele premerg`toare se pot efectua [i pentru a justifica \nceperea urm`ririi penale, dar [i pentru
constatarea unuia din cazurile de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi penale. |n practic` se ajunsese
la situa]ia c`, dup` ce se str\ngeau probele prin acte premerg`toare, dar efectuate potrivit legii de
procedur` penal`, organel de cercetare \ncepeau urm`rirea [i, dup` ce ascultau pe \nvinuit,
propuneau trimiterea lui \n judecat`.
Dac` \n cazul primei pozi]ii accentul se punea pe legalitate, restr\ng\ndu-se sfera actelor
premerg`toare, \n cazul celei de-a doua pozi]ii accentul s epune pe temeinicia actului de \ncepere
a urm`ririi penale.
37
Desf`[urarea f`r` mandat a unor asemenea activit`]i sau dep`[irea mandatului acordat se
pedepse[te cu \nchisoare de la 1 la 5 ani (art. 20 din aceea[i lege), iar cu aceea[i pedeaps` se
 DPP–ps–30
|n practic` s-au folosit ca acte premerg`toare [i unele acte de cercetare penal`, \n
efectuarea lor respect\ndu-se reglementarea prev`zut` \n Codul de procedur` penal`.
Astfel, \n cazul unor evenimente se efectueaz` de urgen]` o cercetare la fa]a locului,
\ntruc\t de rezultatul acesteia poate depinde concluzia dac` s-a s`v\r[it sau nu o
infrac]iune; pentru a se stabili dac` moartea a fost natural` sau cauzat` de o ac]iune
uman` ori dac` un \nscris este sau nu fals, se pot efectua ca acte premerg`toare constat`ri
medico-legale sau tehnico-[tiin]ifice; c\nd f`ptuitorul se prezint` evident ca lipsit de
discern`m\nt este justificat` efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, a[a cum
prev`d [i dispozi]iie legale care reglementeaz` institu]iile [i serviciile medico-legale. Ca
acte premerg`toare s-au mai folosit \n practic` [i perchezi]iile corporale [i domiciliare,
autorizate de c`tre procuror, ridicarea de obiecte [i \nscrisuri.
Admiterea efectu`rii acestor acte de cercetare penal` ca acte premerg`toare se
\ntemeiaz` pe larga reglementare din art. 224, care nu prevede nici o limit` cu privire la
felul actului premerg`tor, dac` actul se efectueaz` \n scopul pentru care au fost
reglementate actele premerg`toare, de a servi la luarea hot`r\rii de a se \ncepe sau nu
urm`rirea penal`. Imediat ce acest scop a fost atins, trebuie s` \nceteze efectuarea \n
continuare a altor acte premerg`toare \n vederea l`muririi aspectelor de fapt ale cauzei,
care trebuie \ntreprinse prin acte de cercetare dup` \nceperea urm`ririi penale.
Actele premerg`toare privind doar acte de investiga]ie, este inadmisibil de a fi
efectuate \nainte de \nceperea urm`ririi penale acte care ar implica efectuarea lor \n
cadrul urm`ririi penale (cum s\nt: luarea unei m`suri preventive, a unei m`suri
asigur`torii, de ocrotire sau de siguran]`, ascultarea ca \nvinuit, punerea \n mi[care a
ac]iunii penale).
O ultim` problem` care s-a ridicat \n privin]a actelor premerg`toare se refer` la
persoanele care pot efectua astfel de acte. |n art. 224 se prevede c` pot efectua astfel de
acte organele de urm`rire penal` [i lucr`tori operativi din MI, anume desemna]i \n acest
scop. La data adopt`rii Codului textul era corespunz`tor, c`ci \n cadrul MI se aflau [i
cadrele de securitate [i cadrele informative ale ministerului. Pentru a cuprinde toate
persoanele care pot efectua acte premerg`toare, pe l\ng` organele de urm`rire penal`,
trebuie s` se fac` referire [i la ofi]erii operativi din poli]ie [i jandarmerie, care ac]ioneaz`
pentru prevenirea [i combaterea actelor antisociale; se \nscriu printre aceste persoane [i
cadrele SRI desemnate pentru culegerea de informa]ii, deoarece prin Legea nr. 51/1991
privind siguran]a na]ional` se face referire expres` la ele; de asemenea, se prevede (art. 9
din aceea[i lege) c` \[i organizeaz` structuri de informa]ii cu atribu]ii specifice
domeniilor de activitate Ministerul Ap`r`rii Na]ionale [i Ministerul Justi]iei, f`r` a mai
enumera SIE [i SPP, iar \n ultimul timp [i Serviciul de Telecomunica]ii Speciale; aceste
unit`]i informative s\nt enumerate \n art. 26 pct. 2 lit. e, 28 pct. 1 lit. b [i 28 1 pct. 1 lit. a,
atunci c\nd se face referire la competen]a de judecat` a salaria]ilor civili care au s`v\r[it
infrac]iuni \n leg`tur` cu serviciul. Deci c\nd ne referim la persoanele care pot efectua
acte premerg`toare, este cazul s` extindem textul art. 224 [i la acele persoane care, prin
legi speciale, efectureaz` activit`]i de informare \n domeniul lor de activitate. |n acest
sens a fost modificat art. 224 al. 2 din Legea nr. 141/1996.
D\nd loc la discu]ii controversate, ar fi justificat` o reglementare mai am`nun]it` a
actelor premerg`toare, at\t cu privire la organele [i persoanele care le pot efectua, c\t [i
cu privire la felul actelor de investiga]ie ce pot fi folosite \nainte de \nceperea urm`ririi
penale, dar \n vederea \ndeplinirii acestui obiectiv. Punerea de c`tre lege a actelor
premerg`toare sub supravegherea procurorului \n ce prive[te legalitatea [i autorizarea
efectu`rii lor ar conduce la o \ntret`iere a legalit`]ii \n activitatea de investiga]ii [i la o
atent` respectare a drepturilor [i libert`]ilor fundamentale ale cet`]enilor consacrate prin
Constitu]ie; ar exista astfel autoritatea c`reia s` i se pl\ng` cet`]eanul pentru restr\ngerea
nejustificat` a drepturilor [i libert`]ilor constitu]ionale.
5) Actele procedurale privind \nceperea urm`ririi penale
A. Rezolu]ia [i procesul-verbal de \ncepere a urm`ririi penale
Organul de urm`rire penal`, sesizat \n vreunul din modurile prev`zute de lege, \n
cazul \n care constat`, din cuprinsul sesiz`rii sau din rezultatul actelor premerg`toare, c`

sanc]ioneaz` divulgarea sau folosirea informa]iilor privind via]a particular` cunoscut`

incidental \n cadrul execut`rii mandatului de c`tre cadrele SRI (art. 21 din aceea[i lege).
 DPP–ps–31
nu rezult` nici unul din cazurile la care se refer` art. 10, dispune \nceperea urm`ririi
penale. Dispozi]ia de \ncepere a urm`ririi penale se consemneaz` \n scris printr-o
rezolu]ie pus` pe actul extern de sesizare (pl\ngere, denun], sesizare din partea organelor
[i persoanelor prev`zute de lege) sau printr-un proces-verbal \n cazul \n care s-a sesizat
din oficiu. Diferen]ierea se justific` deoarece, \n cazul sesiz`rii interne, aceasta cuprinde
[i fapta [i eventual persoana f`ptuitorului consemnate \ntr-un document procesual
(procesul-verbal), \n timp ce \n cazul sesiz`rii externe fapta [i persoana f`ptuitorului s\nt
indicate \n chiar actul de sesizare.
|nceperea urm`ririi penale se dispune [i \n cazul \n care sesizarea se refer` la o fapt`
care nu prezint` gradul de pericol social al unei infrac]iuni (art. 10 lit. b 1) sau care ar
trebui s` conduc` la \nlocuirea r`spunderii penale cu o r`spundere administrativ` (art. 10
lit. i), \n ambele cazuri urm\nd a se aplica o sanc]iune administrativ`. Dup` \nceperea
urm`ririi penale, \n cazul art. 10 lit. b 1 organul de cercetare penal` va \nainta
procurorului sesizarea cu propunerea de a se dispune, prin ordonan]`, scoaterea de sub
urm`rire [i aplicarea unei sanc]iuni administrative; dac` procurorul nu este de acord cu
aceast` propunere, trimite sesizarea organului de cercetare pentru a efectua \n continuare
actele de cercetare necesare. Pentru situa]ia c\nd ar fi posibil` \nlocuirea r`spunderii
penale, organul de cercetare penal` este obligat s` efectueze cercetarea [i s` propun`
procurorului trimiterea \n judecat` a inculpatului, c`ci \nlocuirea r`spunderii penale nu se
poate dispune dec\t de instan]`.
Din momentul \n care s-a \nceput urm`rirea penal`, organul de urm`rire se investe[te
cu dreptul prev`zut de lege de a efectua actele [i de a lua m`surile necesare \n vederea
tragerii la r`spundere penal` a \nvinui]ilor sau inculpa]ilor. Dispozi]ia de \ncepere a
urm`ririi penale nu este supus` confirm`rii de c`tre procuror, dar acesta este \ncuno[tin]at
despre cauza \n care s-a \nceput urm`rirea penal`.
B. Dispozi]ia de a nu se \ncepe urm`rirea penal`
Organul de cercetare penal` este obligat – atunci c\nd constat` din cuprinsul sesiz`rii
sau din actele premerg`toare efectuate c` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10,
cu excep]ia celor de la lit. b 1 [i i – s` \nainteze actele \ncheiate procurorului, cu
propunerea de a nu se \ncepe urm`rirea penal`. Dac` procurorul este de acord cu aceast`
propunere, o confirm` prin rezolu]ie motivat` [i \n[tiin]eaz` despre aceasta persoana care
a f`cut sesizarea. |ntr-o asemenea situa]ie activitatea premerg`toare \nceteaz`. Atunci
c\nd, ulterior, se constat` c` \n mod gre[it s-a apreciat existen]a unui caz prev`zut \n art.
10 sau c` \mpiedicarea prev`zut` de acesta a disp`rut (de exemplu \ntre timp a intervenit
sesizarea sau autorizarea organului competent), procurorul infirm` rezolu]ia de
ne\ncepere a urm`ririi penale, trimi]\nd actele organului de cercetare penal` \n vederea
\nceperii urm`ririi penale sau dispune \nceperea urm`ririi penale, cu trimiterea actelor la
organul de cercetare pentru a continua cercetarea.
|n cazul \n care procurorul nu este de acord cu propunerea de a nu se \ncepe
urm`rirea penal`, procedeaz` \n modul ar`tat anterior, \n sensul c` restituie sesizarea
organului de cercetare penal` cu indica]ia de a continua actele premerg`toare pentru
supliment de verific`ri sau de a \ncepe urm`rirea penal`.
Dup` \nceperea urm`ririi penale prin rezolu]ie sau prin proces-verbal, organul de
cercetare penal` desf`[oar`, \n cadrul urm`ririi penale, activitatea de cercetare prin
str\ngerea probelor necesare pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele.
§2. Efectuarea cercet`rii penale
1) Obiectul cercet`rii penale [i modalit`]ile prin care se realizeaz`
A. Obiectul cercet`rii penale
Urm`rirea penal` cuprinde dou` etape: cercetarea penal` [i rezolvarea cauzei de c`tre
procuror. |n foarte rare cazuri urm`rirea penal` trece direct la rezolvarea ei de c`tre
procuror (propunerea f`cut` procurorului de c`tre organul de cercetare, dup` ce a \nceput
urm`rirea penal`, de a scoate de sub urm`rire pe \nvinuit pentru lipsa de pericol social a
faptei – art. 181 Cod penal [i art. 10 lit. b1 – [i de a aplica o sanc]iune cu caracter
administrativ – art. 228 al. 2 – ori de a \nceta urm`rirea ca urmare a intervenirii, dup`
\nceperea urm`ririi, a amnistiei, decesului f`ptuitorului sau a \mp`c`rii p`r]ilor). |n cele
mai multe cazuri, dup` \nceperea urm`ririi penale se efectueaz` o cercetare penal`.
 DPP–ps–32
Cercetarea penal` are ca obiect str\ngerea probelor necesare cu privire la existen]a
infrac]iunii pentru care s-a \nceput urm`rirea, identificarea f`ptuitorului [i stabilirea
r`spunderii penale [i civile a acestuia, pentru a constata dac` este sau nu cazul de a se
dispune trimiterea \n judecat` penal`. |n vederea realiz`rii acestui obiect, organul de
cercetare penal` sau procurorul, c\nd efectueaz` personal urm`rirea penal`, este obligat s`
desf`[oare o vast` activitate probatorie, const\nd din str\ngerea probelor prin mijloacele
de prob` prev`zute de lege, verificarea [i aprecierea probelor, astfel \nc\t cauza s` fie
l`murit` sub toate aspectele \nainte de rezolvarea ei de c`tre procuror.
|n realizarea scopului ar`tat, organul de urm`rire penal` se folose[te de procedeele
probatorii prin care intr` \n posesia mijloacelor de prob` care sus]in \nvinuirea sau care o
infirm`:
– \mprejur`rile cunoscute de partea v`t`mat`, de \nvinuit, de martori s\nt ob]inute prin
ascultarea [i confruntarea lor;
– mijloacele materiale de prob` [i \nscrisurile s\nt descoperite [i ridicate cu ocazia
cercet`rii la fa]a locului, a perchezi]iei [i ridic`rii de obiecte [i \nscrisuri, prin
interceptarea coresponden]ei [i a comunica]iilor \n condi]iile prev`zute de lege, prin
fotografieri [i film`ri operative;
– l`murirea \mprejur`rilor care necesit` cuno[tin]e de specialitate se ob]ine prin
efectuarea de constat`ri tehnico-[tiin]ifice [i medico-legale, prin expertize.
Activitatea de str\ngere a probelor necesare variaz` de la o cauz` la alta. |n unele
cauze str\ngerea probelor se epuizeaz` prin ascultarea persoanei v`t`mate, a \nvinuitului
[i martorilor; \n alte cauze se cere efectuarea [i a unor cercet`ri la fa]a locului,
perchezi]ii, reconstituiri; \ntr-un num`r mai restr\ns de cauze se efectueaz` constat`ri
tehnico-[tiin]ifice, medico-legale sau expertize 38.
|n vederea l`muririi cauzei sub toate aspectele, prin probe, organul de urm`rire penal`
stabile[te mai \nt\i ce \mprejur`ri trebuie constatate (obiectul urm`ririi), prin ce mijloace
probatorii, care trebuie s` fie ordinea de efectuare a acestora, condi]iile de loc [i de
timp \n care trebuie efectuate. |n cauzele complexe, se poate \ntocmi un plan de
cercetare penal` dup` care urmeaz` a se desf`[ura.
Cercetarea unei cauze penale poate reveni unui singur poli]ist sau procuror, ori unei
echipe de poli]i[ti [i procurori. |n toate cazurile se ac]ioneaz` unipersonal, iar atunci c\nd
se lucreaz` \n echip` actul de cercetare se consider` efectuat de c`tre [eful echipei.
|n cadrul cercet`rii penale o contribu]ie important` \n l`murirea cauzei revine
\nvinuitului, persoanei v`t`mate, iar dup` punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i p`r]ilor
din proces. P`r]ile pot interveni prin cereri [i memorii, asupra c`rora se pronun]` orgaul
de cercetare penal` sau procurorul.
Dup` 1989 s-a acordat o mai larg` participare \n proces ap`r`torului. Legea folose[te
trei formul`ri, care reprezint` [i trei modalit`]i diferite de participare a ap`r`torului la
urm`rirea penal`:
– |n art. 172 al. 1 se prevede dreptul ap`r`torului \nvinuitului sau inculpatului “s`
asiste” la efectuarea oric`rui act de urm`rire penal` [i s` formuleze cereri [i memorii;
a asista \nseamn` a da asisten]` juridic`, astfel \nc\t ap`r`torul poate folosi ca
mijloace cererea – ceea ce-i permite s` pretind` ceva, materializat prin interven]ia \n
timpul efectu`rii actului, prin \ntreb`ri, opunere la ac]iunea de \nc`lcare a legii,
pretinderea de a se face sau a nu se face ceva; \n cazul \n care consider` c` nu s-a
respectat legea, ap`r`torul va putea \ntocmi memorii care s` \nso]easc` pl\ngerea
\naintat` procurorului \mpotriva unui act ilegal de cercetare penal`.
– |n art. 172 al. 2 se prevede c`, atunci “c\nd asisten]a juridic` este obligatorie se va
asigura prezen]a ap`r`torului la ascultarea inculpatului”; de[i “prezen]a” ar trebui s`
constituie doar o prezen]` fizic`, nu i se poate refuza ap`r`torului inculpatului
interven]ia \n timpul ascult`rii, atunci c\nd asupra inculpatului s-ar face presiuni,
s-ar consemna necorespunz`tor cele declarate, dup` cum trebuie luate \n considera]ie
[i \ntreb`rile de completare [i precizare pe care le-ar formula acesta.
– |n art. 172 al. 4 se prevede c` “inculpatul arestat are dreptul s` ia contact cu
ap`r`torul”, afar` de cazul \n care – o singur` dat` [i numai pentru cel mult 5 zile –

38
Toate activit`]ile de proba]iune se efectueaz` potrivit dispozi]iilor legale examinate \n
partea general` a cursului, \n capitolelel despre probe [i mijloacele de prob`.
 DPP–ps–33
procurorul poate interzice acest contact. Prin “contact” cu ap`r`torul se \n]elege c`
inculpatul se poate consulta cu ap`r`torul asupra ap`r`rii, ce \mprejur`ri trebuie
relevate [i probele prin care se sus]ine existen]a lor.
Din formul`rile art. 172 se constat` c` \n prima situa]ie se face referire la
“ap`r`torul \nvinuitului sau inculpatului” c` are dreptul s` participe la efectuarea oric`rui
act de urm`rire penal`, deci, \n principiu, de la \nceperea urm`ririi penale [i p\n` la
finalizarea ei, fie c` exist` numai \nvinuit \n cauz`, fie c` acesta a devenit \ntre timp
inculpat. Pentru celelalte dou` situa]ii, de “prezen]`” [i de luare de “contact”, legea se
refer` la “ap`r`torul inculpatului”, f`c\ndu-se astfel precizarea c` numai acesta este
chemat s` fie prezent sau s` ia contact. Aceast` precizare are consecin]e importante \n
caz de \nc`lcare a legii de c`tre organul de cercetare penal`, c`ci sub sanc]iunea nulit`]ii
absolute se afl` dispozi]iile relative la “prezen]a inculpatului [i asistarea acestuia de
c`tre ap`r`tor”, \n timp ce prezen]a [i asistarea \nvinuitului de c`tre ap`r`tor ese afl` doar
sub sanc]iunea nulit`]ii relative39.
|n ce prive[te ap`r`torul celorlalte p`r]i din proces, acesta are dreptul de a formula
cereri [i de a depune memorii, precum [i de a “asista” la efectuarea urm`toarelor acte de
urm`rire penal`:
– ascultarea p`r]ii pe care o ap`r`;
– cercetarea la fa]a locului, perchezi]ii [i autopsii;
– prelungirea duratei arest`rii;
la efectuarea altor acte de urm`rire penal` poate asista cu \ncuviin]area organului de
urm`rire penal` (art. 173 al. 1).
B. Modalit`]i de efectuare a cercet`rii penale
Este posibil ca \n momentul \nceperii urm`ririi penale s` nu se cunoasc` persoana
f`ptuitorului unei infrac]iuni; \n acest caz se efectueaz` acte de cercetare penal` cu
obiectivul de a se l`muri \mprejur`rile \n care s-a s`v\r[it infrac]iunea [i de a se str\nge
date cu privire la persoana care a s`v\r[it fapta; cercetarea penal` care se refer` numai la
infrac]iune (autorul fiind necunoscut), se nume[te cercetare “in rem”. Din momentul \n
care se descoper` cine este autorul faptei, acesta devine \nvinuit, iar cercetarea continu`
“in rem” [i “in personam”. Cercetarea cu \nvinuit \n cauz` trebuie s` duc` la str\ngerea
probelor cu privire la vinov`]ia \nvinuitului [i la \mprejur`rile care stabilesc r`spunderea
sa penal` [i civil`, p\n` la l`murirea cauzei sub toate aspectele. Dac` f`ptuitorul nu a fost
identificat, cercetarea continu` p\n` ce se str\ng probele cu privire la fapt`, dup` care
cauza trece \ntr-o eviden]` special` – “cauze cu autori necunoscu]i” – urm\nd a fi reluat`
cercetarea dup` ce f`ptuitorul a fost identificat. |n cazul \n care, cauza fiind cu autor
necunoscut, intervine unul din cazurile prev`zute \n art. 10, care se refer` la fapt`, se
propune “clasarea cauzei”.
Cercetarea se poate efectua numai fa]` de \nvinuit, urm\nd ca la finalizarea urm`ririi
penale s` se dispun` punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i trimiterea \n judecat` ca
inculpat; aceast` modalitate de efectuare a cercet`rii penale este denumit` de lege
“urm`rirea penal` f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale“. Dac` \nvinuitul este
cunoscut, fa]` de acesta se poate pune \n mi[care ac]iunea penal` chiar \n cursul
cercet`rii, [i aceasta se efectueaz` cu inculpat \n cauz`, ra]iune pentru care legea o
denume[te “urm`rire cu punere \n mi[care a ac]iunii penale”. O asemenea cercetare
trece prin mai multe stadii dec\t urm`rirea f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale,
cuprinz\nd stadiile de punere \n mi[care a ac]iunii penale, prezentarea materialului de
urm`rire penal` inculpatului, terminarea cercet`rii cu propunerea de trimitere \n judecat`
a inculpatului.

39
De exemplu, asisten]a juridic` este obligatorie c\nd \nvinuitul sau inculpatul este minor,
militar sau arestat, chiar \n alt` cauz`; potrivit art. 23 al. 5 din Constitu]ie, celui re]inut sau arestat
(deci [i \nvinuitului) i se aduce de \ndat` la cuno[tin]` \nvinuirea numai \n prezen]a unui avocat;
de[i prezen]a ap`r`torului este obligatorie, lipsa acestuia c\nd \n cauz` este doar \nvinuit minor,
re]inut sau arestat, ori militar, nu este sanc]ionat` cu nulitatea absolut`, deoarece aceasta opereaz`
numai \n lipsa ap`r`torului inculpatului (art. 197 al. 2 [i 3). Trebuie \ns` amintit c`, potrivit art.
197 al. 4 teza final`, [i \nc`lc`rile prev`zute sub sanc]iunea nulit`]ii relative se iau \n considerare
din oficiu, \n orice stadiu al procesului, dac` anularea actului este necesar` pentru aflarea
adev`rului [i justa solu]ionare a cauzei.
 DPP–ps–34
2) Cercetarea penal` cu punere \n mi[care a ac]iunii penale
A. Cauzele \n care cercetarea penal` se efectueaz` cu punere \n
mi[care a ac]iunii penale
Cercetarea penal` cu punere \n mi[care a ac]iunii penale se poate efectua, de
principiu, \n orice cauz` penal` care prezint` o mai mare gravitate [i complexitate,
deoarece \nvinuitul devine inculpat, parte \n proces, ceea ce \i atribuie toate drepturile [i
garan]iile unei p`r]i, de natur` a asigura \n cele mai bune condi]ii dreptul la ap`rare.
Folosirea acestei modalit`]i de cercetare penal` ar trebui s` fie acceptat` \n c\t mai multe
cauze penale, fiind modalitatea principal` de desf`[urare a cercet`rii penale. De aceea,
pentru extinderea \n practic` a acestei forme de cercetare, s-a propus ca m`surile de
constr\ngere procesual`, afar` de re]inere, s` nu poat` fi luate dec\t fa]` de un inculpat,
deci dup` punerea \n mi[care a ac]iunii penale. |n practic`, \ns`, cercetarea cu punerea \n
mi[care a ac]iunii penale se efectueaz` mai ales \n cauzele \n care este necesar` privarea
de libertate a \nvinuitului pe o durat` mai mare de 5 zile, c`ci pentru a lua o m`sur`
preventiv` p\n` la 30 de zile este necesar` arestarea inculpatului, ceea ce implic` punerea
\n mi[care a ac]iunii penale [i trecerea \nvinuitului pe pozi]ia de inculpat.
Dup` \nceperea urm`ririi penale, organul de cercetare str\nge probe cu privire la
infrac]iunea cu care a fost sesizat [i, dac` se cunoa[te cine este f`ptuitorul, str\nge probe
[i cu privire la vinov`]ia [i la r`spunderea sa penal` [i civil`, dar \n calitate de \nvinuit.
Dac` nu se cunoa[te cine este f`ptuitorul, se continu` cercetarea penal` p\n` la
identificarea acestuia; f`r` cunoa[terea persoanei f`ptuitorului – deci f`r` un \nvinuit fa]`
de care se desf`[oar` urm`rirea penal` – nu se poate trece la urm`rirea cu punere \n
mi[care a ac]iunii penale, deoarece tragerea la r`spundere penal` solicit` o persoan`
determinat` \mpotriva c`reia se exercit` ac]iunea penal`.
C\nd \nvinuitul este cunoscut, trebuie s` fie \ndeplinite fa]` de el formalit`]ile pe care
legea le consider` garan]ii ale dreptului la ap`rare. Aceste garan]ii au fost introduse
ini]ial prin Legea nr. 32/1990, care a modificat [i completat art. 6, apoi au fost
confirmate [i \nt`rite prin art. 23 al Constitu]iei României din 1991.
Astfel, organele de urm`rire penal` au obliga]ia s` \ncuno[tin]eze pe \nvinuit despre
fapta pentru care este \nvinuit, despre dreptul de a fi asistat de ap`r`tor, consemn\ndu-se
aceasta \n procesul-verbal de ascultare. |n cazurile [i condi]iile prev`zute \n care legea
prevede asisten]a juridic` obligatorie, organele de urm`rire trebuie s` ia m`suri pentru
asigurarea asisten]ei juridice, \n sensul c` dac` \nvinuitul nu are ap`r`tor ales, se solicit`
de la baroul de avoca]i un avocat din oficiu.
|n cazul \n care \nvinuitul este re]inut sau arestat pe cel mult 5 zile, potrivit art. 23 al.
5 din Constitu]ie, i se aduc de \ndat` la cuno[tin]`, \n limba pe care o \n]elege, motivele
re]inerii sau arest`rii, iar \nvinuirea \n cel mai scurt termen, \n prezen]a unui avocat ales
sau desemnat din oficiu. Deci pe l\ng` celelalte acte de urm`rire penal` pentru care
asisten]a juridic` este obligatorie potrivit art. 171, prin dispozi]ie constitu]ional` se
prevede un caz de asisten]` juridic` obligatorie \n cursul urm`ririi penale pentru
\nvinuitul re]inut sau arestat, c\nd i se aduce la cuno[tin]` \nvinuirea.
|nainte de a-l asculta pe \nvinuit, organul de cercetare penal` \i cere acestuia s` dea o
declara]ie scris` personal, cu privire la \nvinuirea ce i se aduce (art. 70 al.ult.). Aceast`
dispozi]ie constituie o garan]ie pentru \nvinuit de a r`spunde de bun` voie [i f`r` nici o
presiune la \nvinuirea ce i se aduce. Pentru \nvinuitul re]inut sau arestat exist` [i garan]ia
prezen]ei ap`r`torului \n cursul ascult`rii, care vegheaz` la desf`[urarea procedurii de
ascultare potrivit legii [i la consemnarea \n scris \n mod corect [i complet a declara]iei
date.
Pentru a se face lumin` \n cauza cercetat`, dup` ascultarea \nvinuitului se continu`
cercetarea penal`, efectu\ndu-se actele de cercetare necesare at\t cu privire la fapt`, c\t [i
cu privire la persoana \nvinuitului.
B. Punerea \n mi[care a ac]iunii penale (art. 234–236)
Continu\nd cercetarea penal`, dac` organul de cercetare consider` c` s\nt temeiuri
pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale, face propuneri \n acest sens pe care le
\nainteaz` procurorului, ca unic titular al exerci]iului ac]iunii penale \n cursul urm`ririi
penale. Prin “temeiuri” pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale se \n]elege \n primul
r\nd existen]a unor probe care s` stabileasc` s`v\r[irea de c`tre \nvinuit a infrac]iunii ce i
s-a adus la cuno[tin]`, ceea ce exprim` cerin]a ca persoana \nvinuitului s` fie determinat`
 DPP–ps–35
ca persoan` fizic`; de asemenea, se cere s` nu existe vreunul din cazurile prev`zute \n art.
10. Dac` \nceperea urm`ririi penale este posibil` f`r` a se cunoa[te persoana celui care a
s`v\r[it infrac]iunea urm`rit`, punerea \n mi[care a ac]iunii penale se \ndreapt` \mpotriva
unei persoane determinate, \nvinuit` legal de s`v\r[irea infrac]iunii. Pentru a se proceda
la punerea \n mi[care a ac]iunii penale nu este necesar ca proba]iunea s` fie epuizat`, \n
sensul l`muririi cauzei sub toate aspectele, deoarece acest obiectiv este avut \n vedere [i
dup` inculpare, prin continuarea cercet`rii. Este \ns` necesar s` existe probe cu privire la
existen]a infrac]iunii [i indetitatea f`ptuitorului.
|n afar` de aceste cerin]e, \n con]inutul no]iunii de “temeiuri”, la care se refer` legea,
se include [i concluzia la care trebuie s` ajung` organul de urm`rire penal` c` cercetarea
trebuie f`cut` cu punerea \n mi[care a ac]iunii penale, ca \nvinuitul s` devin` inculpat.
Apare necesitatea de a efectua cercetarea cu punere \n mi[care a ac]iunii penale:
– c\nd \nvinuitul trebuie privat de libertate pe o perioad` mai mare de 5 zile, deci ca
inculpat;
– c\nd pozi]ia de inculpat sus]ine mai bine ap`rarea, de a avea o contribu]ie mai
important` la l`murirea ap`r`rii sale.
De aceea, organul de cercetare penal`, c\nd \ntocme[te propunerea ce se \nainteaz`
procurorului, trebuie s` indice probele care sus]in \nvinuirea [i motivele pentru care
cercetarea urmeaz` a se desf`[ura cu punerea \n mi[care a ac]iunii penale.
Primind dosarul, procurorul verific` actele de cercetare efectuate [i, dac` nu este de
acord cu propunerea f`cut` de organul de cercetare penal`, dispune continuarea cercet`rii
f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale, cu \nvinuitul \n stare de libertate. Dac` exist`
vreo cauz` de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi penale, procedeaz` \n
mod corespunz`tor, f`r` a mai pune \n mi[care ac]iunea penal`. |n cazul \n care \[i
\nsu[e[te propunerea organului de cercetare penal`, constat\nd existen]a temeiurilor
prev`zute de lege, procurorul dispune, prin ordonan]` motivat`, punerea \n mi[care a
ac]iunii penale \mpotriva \nvinuitului. Dac` s\nt mai mul]i \nvinui]i [i mai multe
infrac]iuni s`v\r[ite, procurorul dispune prin aceea[i ordonan]` punerea \n mi[care a
ac]iunii penale pentru to]i \nvinui]ii [i pentru toate infrac]iunile.
Ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale trebuie s` cuprind`, pe l\ng`
men]iunile ar`tate \n art. 203, datele privind persoana inculpatului, fapta pentru care se
formuleaz` inculparea [i \ncadrarea juridic` a acesteia; c\nd s\nt mai mul]i inculpa]i [i
mai multe infrac]iuni, ordonan]a trebuie s` se refere la toate persoanele inculpate [i la
toate faptele re]inute.
Din momentul \n care s-a emis ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale,
\nvinuitul devine inculpat, parte \n proces, cap`t` drepturile procesuale recunoscute de
lege inculpatului \n cursul urm`ririi penale, dar [i obliga]iile acestuia, ca persoan` tras` la
r`spundere penal`.
Prin punerea \n mi[care a ac]iunii penale se stabile[te raportul juridic procesual
penal fundamental \ntre Ministerul Public – reprezentantul intereselor generale ale
societ`]ii – [i cel inculpat de s`v\r[irea unei infrac]iuni; \n cadrul acestui raport juridic
procesual penal fundamental este exercitat` ac]iunea penal` \n vederea sanc]ion`rii
inculpatului.
C. Luarea m`surii arest`rii preventive a inculpatului
Dac` organul de cercetare penal` apreciaz` c` este necesar` [i privarea de libertate a
inculpatului pe o perioad` de p\n` la 30 de zile, face propuneri procurorului [i \n aceast`
privin]`. Se pot ivi dou` situa]ii:
– \nvinuitul este privat de libertate \n cadrul re]inerii pe 24 de ore sau arest`rii
preventive ca \nvinuit pe cel mult 5 zile – caz \n care propunerea de luare a m`surii
preventive a arest`rii inculpatului trebuie dispus` \nl`untrul celor 24 de ore sau 5
zile; altfel, la \mplinirea termenului, re]inerea sau arestarea \nceteaz` de drept;
– \n cazul \n care \nvinuitul se afl` \n stare de libertate, propunerea pentru arestarea
preventiv` ca inculpat se poate face odat` cu propunerea de punere \n mi[care a
ac]iunii penale sau oric\nd dup` luarea acestei m`suri, p\n` la terminarea cercet`rii
penale, c\nd se fac propuneri finale asupra urm`ririi penale.
C\nd exist` [i propunerea de arestare preventiv` a inculpatului, procurorul
procedeaz` \n prealabil la ascultarea acestuia, deoarece relat`rile inculpatului pot face
inutil` privarea de libertate (art. 250), dup` care, dac` este cazul, \ntocme[te [i ordonan]a
 DPP–ps–36
de arestare preventiv` a inculpatului [i emite mandatul de arestare pe o durat` de cel mult
30 de zile. Inculpatului arestat preventiv i se acord` garan]ii procesuale noi, \n sensul c`,
sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, anumite acte de urm`rire penal` nu se pot efectua dec\t
cu asisten]a juridic` acordat` de ap`r`torul ales sau desemnat din oficiu.
Arestarea preventiv` a inculpatului se poate dispune [i f`r` ascultarea acestuia, dac`
este disp`rut, se afl` \n str`in`tate sau se sustrage de la urm`rirea penal` (art. 150), urm\nd
a fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat organului de cercetare.
Ordonan]a de arestare preventiv` a inculpatului pe cel mult 30 de zile emis` de c`tre
procurorul competent trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile obi[nuite, datele din care
s` rezulte \ndeplinirea condi]iilor prev`zute de lege pentru arestarea preventiv` a
inculpatului, cele privitoare la persoana acestuia, ziua \n care \ncepe privarea de libertate
[i durata acesteia; dac` durata arest`rii preventive nu este prev`zut` \n mod expres \n
ordonan]`, se \n]elege c` a fost avut \n vedere maximul prev`zut de lege (cel mult 30 de
zile). Se poate emite o singur` ordonan]` de arestare preventiv` pentru mai mul]i
inculpa]i, cu preciz`rile corespunz`toare situa]iei fiec`ruia, dar mandatele de arestare
preventiv` se emit pentru fiecare inculpat \n parte [i se execut` potrivit dispozi]iilor
prev`zute \n art. 152–154. |n mandatul de arestare preventiv` trebuie s` se precizeze data
expir`rii valabilit`]ii sale. Totodat`, se iau [i m`surile de corotire (art. 161), de siguran]`
(art. 162), precum [i cele asigur`torii (art. 163–170), potrivit procedurii examinate \n
partea general`.
|mpotriva ordonan]ei de luare a m`surii arest`rii preventive, inculpatul se poate
pl\nge la instan]a de judecat`, care se va pronun]a asupra legalit`]ii [i temeiniciei m`surii
luate, \n condi]iile art. 1401. |ncheierea instan]ei de judecat` cu privire la pl\ngerea f`cut`
de inculpat poate fi atacat` cu recurs de c`tre inculpat [i procuror.
D. Continuarea cercet`rii penale cu inculpat \n cauz`
Dup` \ndeplinirea formalit`]ilor de punere \nh mi[care a ac]iunii penale [i, eventual,
de arestare preventiv` a inculpatului, procurorul dispune continuarea cercet`rii penale de
c`tre organul care are cauza \n cercetare, c`ruia \i trimite dosarul. |n cadrul continu`rii
cercet`rii, organul care o efectueaz` cheam` pe inculpat, dac` se afl` \n stare de libertate,
sau dispune aducerea lui, c\nd este de]inut, [i-i pune \n vedere c` a fost pus sub
inculpare, pentru ce infrac]iune [i-i comunic` drepturile [i obliga]iile pe care le are (art.
202 al. 2 [i 237 al. 2). Printre drepturile ce i se explic` este [i acela de a avea un ap`r`tor,
de a-[i formula ap`r`rile pe care \n]elege s` [i le fac` [i probele cu care le poate dovedi,
indic\nd mijloacele de prob` care pot fi folosite; printre obliga]iile procesuale ce se cer
respectate i se pune \n vedere inculpatului aflat \n stare de libertate de a se prezenta la
toate chem`rile ce i se vor face \n cursul cercet`rii [i de a comunica orice schimbare de
adres`. Inculpatul este ascultat, apoi, \n aceast` calitate; la ascultare poate asista
ap`r`torul s`u, iar \n cazul \n care este arestat la ascultare este obligatorie asistarea
inculpatului de c`tre un avocat ales sau numit din oficiu. Declara]ia inculpatului este
consemnat` \n scris, c\t [i ap`r`rile sale – fie de nevinov`]ie, fie de circumstan]e
atenuante. C\nd inculpatul se sustrage de la urm`rire, este disp`rut sau nu mai
locuie[te \n ]ar`, cercetarea poate continua [i f`r` ascultarea sa.
Organul de cercetare penal` continu` s` l`mureasc`, prin probe, toate aspectele
cauzei, \n special vinov`]ia inculpatului [i r`spunderea sa penal` [i civil`, verific\ndu-se
[i ap`r`rile pe care acesta le-a formulat [i pentru care a cerut administrarea de probe. |n
alegerea procedeelor probatorii, organul de cercetare penal` are deplin` libertate,
folosindu-le pe acelea care i se par mai potrivite, afar` de cazul c\nd i s -au dat indica]ii
de c`tre procuror cu privire la \mprejur`rile ce trebuie l`murite [i la probele ce urmeaz` a
fi administrate, indica]ii care, \n baza legii, s\nt obligatorii. Cercetarea penal` se continu`
p\n` c\nd organul de cercetare consider` c` au fost str\nse toate probele necesare, iar
cauza a fost l`murit` sub toate aspectele. |n aceast` situa]ie, organul de cercetare constat`
terminat` cercetarea [i elaboreaz` propunerile sale cu privire la solu]ia pe care ar trebui
s` o dea procurorul urm`ririi penale.
|n cazul \n care inculpatul se afl` \ntr-unul din cazurile de asisten]` juridic`
obligatorie, organul de cercetare trebuie s` asigure (art. 172) asisten]a juridic`, iar \n
celelalte cazuri s` permit` asistarea inculpatului de c`tre ap`r`tor la orice act de cercetare
la care acesta solicit` prezen]a sa.
 DPP–ps–37
Dac` durata cercet`rii penale dep`[e[te durata de 30 de zile pentru care s-a luat
m`sura arest`rii preventive, iar privarea de libertate a inculpatului este necesar` \n
continuare, face propuneri procurorului pentru a cere de la instan]` prelungirea duratei
m`surii arest`rii preventive. Procurorul care supravegheaz` cercetarea penal` avizeaz`
aceast` propunere [i sesizeaz` prim-procurorul parchetului din care face parte pentru a
sesiza instan]a de judecat` cu cererea de prelungire a arest`rii preventive pe o durat` de
cel mult 30 de zile. Cererea de prelungire a duratei arest`rii preventive se solu]ioneaz`
de c`tre instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`, potrivit procedurii
prev`zute \n art. 159–160; \n caz c` cererea este \ntemeiat`, instan]a dispune prelungirea
duratei arest`rii preventive cu \nc` cel mult 30 de zile, \ncheiere care poate fi atacat` cu
recurs de c`tre inculpat. |n cursul urm`ririi penale se pot acorda – dac` este cazul [i cu
aceea[i procedur` – mai multe prelungiri ale duratei arest`rii preventive, f`r` a dep`[i
jum`tatea maximului special de pedeaps` a \nchisorii prev`zut de lege pentru
infrac]iunea pentru care se efectueaz` cercetarea inculpatului.
E. Extinderea cercet`rii penale
Este posibil ca \n cursul cercet`rii penale cu punere \n mi[care a ac]iunii penale s` se
descopere noi fapte penale \n sarcina inculpatului ori \mprejur`ri noi ce pot atrage
schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei aflate \n cercetare sau date cu privire la
participarea [i altor persoane la s`v\r[irea acestei fapte; \ntruc\t \n aceast` form` a
urm`ririi penale cercetarea se desf`[oar` \n limitele determinate de procuror prin
ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale – anume fapta [i persoana acolo
prev`zute – pentru extinderea cercet`rii [i la alte fapte [i persoane este necesar`
interven]ia procurorului. Ca urmare, organul de cercetare penal` face propuneri
procurorului pentru extinderea cercet`rii penale [i la aceste fapte [i persoane noi (art.
238) sau la schimbarea \ncadr`rii juridice. Dac` este de acord, procurorul dispune, dup`
caz, extinderea cercet`rii penale sau schimbarea \ncadr`rii juridice, d\nd eventual
indica]ii de modul cum trebuie s` se procedeze \n continuare. |n cazul \n care s-a dispus
extinderea cercet`rii penale, se procedeaz` la administrarea de probe pentru l`murirea
cauzei [i cu privire la noile fapte [i persoane, p\n` ce cauza este l`murit` \n \ntregime;
dac` s-a dispus schimbarea \ncadr`rii juridice, organul de cercetare poate continua
cercetarea, dac` r`m\ne competent \n raport de noua \ncadrare juridic`, ori face propuneri
procurorului pentru sesizarea organului competent s` efectueze urm`rirea penal` \n
noua \ncadrare juridic` a faptei.
Ajung\nd la concluzia c` nu mai are alte probe de administrat, cauza fiind pe deplin
l`murit`, organul de cercetare trage concluzii cu privire la modul \n care ar trebui
rezolvat` urm`rirea penal`. Poate constata existen]a unuia din cazurile prev`zute \n art.
10, care \mpiedic` trimiterea \n judecat` a inculpatului; \n acest caz, \nceteaz` activitatea
de cercetare [i face propuneri procurorului de a dispune scoaterea de sub urm`rire penal`
ori \ncetarea urm`ririi penale.
Ajung\nd la concluzia c` inculpatul trebuie trimis \n judecat` penal`, organul de
cercetare este obligat s` treac` la urm`torul stadiu al urm`ririi cu punere \n mi[care a
ac]iunii penale, la prezentarea materialului de urm`rire inculpatului.
F. Prezentarea materialului de urm`rire penal` inculpatului (art.
250–254)
Din momentul \n care organul de cercetare penal` a ajuns la concluzia c` este
epuizat` administrarea de probe, iar inculpatul urmeaz` a fi trimis \n judecat`, nu mai
exist` nici un motiv s` se p`streze secret materialul de urm`rire penal` fa]` de inculpat, de
aceea s-a instituit un stadiu procesual \n care se procedeaz` la informarea inculpatului
despre toate probele str\nse, cu obiectivul de a se ob]ine contribu]ia acestuia la
verificarea probelor str\nse [i a ap`r`rilor formulate. Prezentarea materialului de urm`rire
inculpatului constituie o garan]ie c` acesta poate combate, \nc` din faza de urm`rire
penal`, inculparea ce i s-a adus, mai ales c` la acest stadiu al cercet`rii nu poate fi
\mpiedicat contactul inculpatului cu ap`r`torul s`u, cunoa[terea materialului de urm`rire
fiind urmat` de analiza critic` a probelor efectuate \mpreun` cu un avocat, specialist al
dreptului.
Importan]a acestei garan]ii se reflect` \n obliga]ia organului de cercetare penal`,
c\nd urm`rirea este cu punere \n mi[care a ac]iunii penale, de a proceda la prezentarea
materialului de urm`rire.
 DPP–ps–38
Sanc]iunea nerespect`rii acestei garan]ii este nulitatea 40.
Prezentarea materialului de urm`rire penal` inculpatului \nseamn` un nou contact
direct al organului de urm`rire cu inculpatul, dup` ascultarea sa ca inculpat; ca urmare,
organul de cercetare penal` cheam` \n fa]a sa pe inculpat, dac` este \n stare de libertate,
sau dispune aducerea sa, dac` este de]inut. C\nd inculpatul este disp`rut, s-a sustras de la
chemare sau nu locuie[te \n ]ar`, prezentarea materialului de urm`rire nu poate avea loc
din culpa sa procesual`, astfel \nc\t cercetarea se termin` f`r` efectuarea acestei activit`]i;
constatarea existen]ei uneia din situa]iile ar`tate trebuie s` se \ntemeieze pe \mprejur`ri
concrete, consemnate \ntr-un referat (art. 254). Dac` p\n` la \naintarea dosarului la
procuror inculpatul se prezint`, este prins ori adus, se procedeaz` la prezentarea
materialului de urm`rire penal`.
Prezentarea materialului de urm`rire penal` const` din trei opera]iuni succesive:
– i se pune \n vedere inculpatului c` are dreptul de a lua cuno[tin]` de lucr`rile de
urm`rire penal`, ar`t\ndu-i-se [i \ncadrarea juridic` a faptei cercetate;
– i se asigur` posibilitatea de a lua cuno[tin]` de \ntreg materialul de urm`rire penal`,
citindu-i-se personal lucr`rile din dosar dac` nu [tie s` citeasc` ori traduc\ndu-i-se
prin interpret dac` nu cunoa[te limba rom#n`;
– este \ntrebat, dup` ce a luat cuno[tin]` de lucr`rile din dosar, dac` are de formulat
cereri sau dac` dore[te s` fac` declara]ii suplimentare.
Se \ntocme[te un proces-verbal \n care se consemneaz`, pe l\ng` \ndeplinirea
opera]iilor ar`tate, [i cererile sau declara]iile f`cute de inculpat.
La prezentarea materialului de urm`rire penal` poate participa [i ap`r`torul
inculpatului; c\nd asisten]a juridic` este obligatorie, prezentarea materialului de urm`rire
penal` se face \n prezen]a ap`r`torului, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute. Ap`r`torul \l
ajut` pe inculpat s` cunoasc` probele ce s-au str\ns \mpotriva sa, s` prezinte ap`r`rile pe
care [i le face [i s` formuleze cererile de probe \n sus]inerea acestor ap`r`ri. Pentru a se
verifica respectarea acestei garan]ii, \n procesul-verbal de prezentare se face men]iune
despre prezen]a ap`r`torului, care \l [i semneaz` (art. 172 al. 3).
|n cazul \n care inculpatul a solicitat administrarea unor noi probe sau a f`cut cereri
noi \n ap`rare, organul de cercetare dispune, prin ordonan]`, admiterea sau respingerea
lor. Dac` cererile [i probele au fost admise, dup` aducerea lor la \ndeplinire, prin
administrarea de noi probe sau – dac` este cazul – prin schimbarea \ncadr`rii juridice a
faptei, trebuie prezentat din nou materialul de urm`rire penal` completat, dup` procedura
examinat` anterior.
G. Terminarea cercet`rii penale cu punere \n mi[care a ac]iunii
penale (art. 258–260)
Dup` prezentarea materialului de urm`rire penal`, dac` inculpatul nu a propus noi
probe \n ap`rare sau propunerea sa a fost g`sit` ne\ntemeiat`, ori dac` cercetarea a fost
completat` potrivit propunerilor f`cute [i se men]in temeiurile pentru trimiterea \n
judecat`, cercetarea penal` se consider` terminat`.
Terminarea cercet`rii oblig` organul de cercetare penal` s` fac` propuneri pe care s`
le \nainteze procurorului spre rezolvare. |n acest scop, organul de cercetare penal`
\ntocme[te un referat de terminare a cercet`rii penale, \n care se consemneaz` rezultatul
cercet`rilor efectuate [i concluziile la care a ajuns. Referatul trebuie s` se limiteze la
fapta pentru care s-a pus \n mi[care ac]iunea penal`, la persoana inculpatului [i la
ultima \ncadrare juridic` dat` faptei. Dep`[irea acestor limite – fie \n sensul omiterii unor
fapte [i persoane, fie \n sensul cuprinderii [i altor fapte [i persoane dec\t cele cercetate –
40
Prin decizia de \ndrumare nr. 3/1972, plenul fostului Tribunal Suprem a f`cut urm`toarele
preciz`ri:
a) Omisiunea organului de urm`rire penal` de a prezenta materialul de urm`rire penal`
inculpatului civil, major [i aflat \n stare de libertate nu este sanc]ionat` cu nulitatea absolut`,
dar poate fi invocat` nulitatea relativ`, \n condi]iile art. 197 al. 4 (deci [i din oficiu) dac` s -a
produs o v`t`mare ce nu poate fi \nl`turat` dec\t prin anularea actului.
b) Omisiunea organului de urm`rire penal` de a efectua prezentarea materialului de urm`rire
penal` fa]` de un inculpat minor, militar, aflat \ntr-o [coal` de munc` [i educare sau de]inut,
chiar \n alt` cauz`, ori prezentarea materialului fa]` de ace[ti inculpa]i f`r` a li se asigura
asisten]a juridic` obligatorie este sanc]ionat` cu nulitatea absolut` [i atrage restituirea cauzei
procurorului \n vederea efectu`rii prezent`rii cu asigurarea asisten]ei juridice obligatorii.
 DPP–ps–39
atrage nulitatea actelor subsecvente numai \n cazul \n care s-a produs o v`t`mare ce nu
poate fi \nl`turat` altfel (nulitate relativ`).
Referatul de terminare a cercet`rii penale trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile
generale, fapta sau faptele re]inute \n sarcina inculpatului sau inculpa]ilor, probele
administrate din care rezult` situa]ia de fapt re]inut` [i \ncadrarea juridic` dat` faptei. |n
cazul \n care cercetarea a avut \n vedere mai multe fapte [i mai mul]i inculpa]i, referatul
trebuie s` cuprind` men]iunile ar`tate cu privire la toate faptele [i la to]i inculpa]ii [i,
dac` este cazul, trebuie s` arate pentru care se propune trimiterea \n judecat` [i pentru
care se propune o alt` solu]ie.
|n referat se consemneaz` [i urm`toarele date: mijloacele materiale de prob` [i
m`surile luate cu privire la ele, locul unde acestea se afl`; m`surile asigur`torii cu privire
la repara]iile civile solicitate, dac` au fost luate \n cursul cercet`rii; cuantumul
cheltuielilor avansate de c`tre organul de cercetare penal`.
Dup` \ntocmirea referatului de cercetare penal`, organul de cercetare se dezinveste[te
de cauz` [i o \nainteaz` procurorului. Exist` \ns` [i posibilitatea de a fi reinvestit cu
cercetarea, dac` procurorul \i restituie dosarul pentru completarea sau refacerea urm`ririi
penale.
Cercetarea penal` se consider` terminat` [i \n cazul \n care se constat` existen]a
unuia din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. a–h [i j ori vreo cauz` de nepedepsire, \n care
situa]ie se vor face propuneri procurorului, dup` caz, pentru scoatere de sub urm`rire sau
\ncetarea urm`ririi penale.
3) Cercetarea penal` f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale
A. Cauzele \n care cercetarea penal` are loc f`r` punere \n mi[care a
ac]iunii penale
|n cauzele mai simple [i \n care nu se prevede necesitatea priv`rii de libertate a
\nvinuitului pe o perioad` de timp mai mare de 5 zile, organul de cercetare penal`
procedeaz` la efectuarea unei cercet`ri penale simplificate. Aceast` cercetare – f`r`
punere \n mi[care a ac]iunii penale – se caracterizeaz` printr-o interven]ie redus` a
procurorului \n activitatea organului de cercetare penal`, prin participarea persoanelor
interesate – \nvinuit, persoan` v`t`mat` – f`r` a avea calitatea de p`r]i \n procesului penal
[i, ca urmare, prin drepturi procesuale mai restr\nse ale \nvinuitului 41.
Folosirea cercet`rii penale f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale prezint` avantajul
l`muririi rapide a cauzelor simple, evit\ndu-se \nc`rcarea activit`]ii procurorului cu
interven]ii de care nu este neap`rat nevoie. |n cursul unei asemenea cercet`ri exist` [i
riscul ca administrarea probelor s` fie f`cut` de poli]ie f`r` respectarea tuturor
dispozi]iilor legale [i f`r` l`murirea cauzei sub toate aspectele. Pentru a contracara aceste
neajunsuri, legisla]ia noastr` a pus sub supravegherea procurorului cercetarea penal` f`r`
punere \n mi[care a ac]iunii penale, supraveghere care se exercit` din oficiu sau la
pl\ngerea persoanelor interesate, limit\nd dreptul organului de cercetare de a dispune
m`suri preventive doar la re]inerea \nvinuitului pe cel mult 24 de ore, iar procurorul nu
poate lua m`sura arest`rii \nvinuitului dec\t pe cel mult 5 zile.
B. Efectuarea cercet`rii penale cu \nvinui]i \n cauz`
C\nd urm`rirea se desf`[oar` f`r` punere \n mi[care a ac]iunii penale, activitatea
organului de cercetare se concentreaz` asupra str\ngerii probelor privitoare la
infrac]iune, la vinov`]ia \nvinuitului [i la r`spunderea sa penal` [i civil`, p\n` ce cauza
este l`murit`, prin probe, sub toate aspectele. |n timpul cercet`rii, organul de cercetare
apeleaz` la procurorul care-i supravegheaz` activitatea numai dac` este nevoie de
autorizare prealabil` pentru perchezi]ie (art. 101) sau de \ncuviin]are pentru
interceptarea coresponden]ei (art. 98). Neexist\nd ac]iune penal` pus` \n mi[care de c`tre
procuror pentru o anumit` fapt` [i persoan`, organul de cercetare poate extinde
cercetarea la orice alt` fapt` s`v\r[it` de \nvinuit sau la orice alt` persoan` care a
participat la s`v\r[irea infrac]iunii aflate \n cercetare, f`r` a mai cere aprobarea

41
O astfel de cercetare simplificat` corespunde, \n parte, primelor cercet`ri efectuate de
ofi]erii de poli]ei judiciar` sub Codul de procedur` penal` din 1936, \n care interven]ia
procurorului era plasat` la finalizarea urm`ririi penale, precum [i a[a-numitei “anchete
preliminare” din legisla]ia fracez`.
 DPP–ps–40
procurorului. Cu toate acestea, din oficiu sau la pl\ngere, procurorul poate interveni
lu\nd m`surile [i d\nd indica]iile necesare.
Dac` fa]` de \nvinuit s\nt \ndeplinite condi]iile cerute pentru luarea m`surii re]inerii
(art. 143), organul de cercetare penal` emite o ordonan]` de re]inere pe timp de 24 de
ore, care trebuie s` con]in`, pe l\ng` men]iunile generale, datele de identificare ale
\nvinuitului, fapta s`v\r[it` [i \ncadrarea juridic`, \mprejur`rile care sus]in privarea de
libertate, ora c\nd \ncepe re]inerea [i ora c\nd aceasta ia sf\r[it. Aceast` ordonan]` nu
este supus` confirm`rii de c`tre procuror.
|n cazul \n care se apreciaz` c` \nvinuitul trebuie privat de libertate \nc` o perioad` de
timp, dar nu mai mult de 5 zile, organul de cercetare penal` face propuneri procurorului
care, dac` este de acord, emite ordonan]` de arestare preventiv` a \nvinuitului [i un
mandat de arestare a acestuia, cu men]iunea expres` a datei c\nd \ncepe [i se termin`
privarea de libertate. Cu aceast` ocazie, dac` este necesar, se iau m`surile de ocrotire.
Potrivit art. 1371, procurorul \ncuno[tin]eaz` despre aceasta, \n termen de 24 de ore, \n
scris sau verbal, un membru al familiei \nvinuitului, consemn\ndu-se aceasta \ntr-un
proces-verbal; nerespectarea termenului de 24 de ore nu are influen]` asupra valabilit`]ii
m`surii preventive, dar poate atrage sanc]iuni pentru procurorul care nu-[i \ndepline[te
con[tiincios obliga]iile procesuale.
Atunci c\nd organul de cercetare penal` apreciaz` c` arestarea preventiv` trebuie
men]inut` [i dup` termenul de 5 zile, face propuneri procurorului pentru punerea \n
mi[care a ac]iunii penale [i luarea m`surii preventive a arest`rii inculpatului pe o durat`
de cel mult 30 de zile, caz \n care cercetarea se desf`[oar` prin urm`rire cu punere \n
mi[care a ac]iunii penale.
Dup` ce a str\ns toate probele necesare, organul de cercetare trage concluzii din
activitatea de cercetare desf`[urat`. Se pot \ntrevedea dou` ipoteze:
– stabilirea de c`tre organul de cercetare penal` a existen]ei unuia din cazurile
prev`zute de art. 10 – \n aceast` situa]ie organul de cercetare penal` face propuneri
procurorului de a se dispune, dup` caz:
– clasarea – dac` nu exist` \nvinuit \n cauz`;
– scoaterea de sub urm`rire penal` – dac` este vreunul din cazurile prev`zute \n
art. 10 lit. a–e;
– \ncetarea urm`ririi penale – pentru vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit.
f–h [i j (\n ultimele dou` situa]ii c\nd exist` \nvinuit \n cauz`);
– organul de cercetare penal` a ajuns la concluzia c` probele administrate sus]in
\nvinuirea, ceea ce implic` trimiterea \n judecat` a \nvinuitului cercetat; \n aceast`
situa]ie, potrivit art. 255, organul de cercetare penal` cheam` \nvinuitul aflat \n stare
de libertate [i procedeaz` la o nou` ascultare, aduc\ndu-i la cuno[tin]` \nvinuirea
rezultat` din cercetarea efectuat` [i \ntreb\ndu-l dac` are mijloace de ap`rare; dac`
\nvinuitul propune noi probe, organul de cercetare procedeaz` la administrarea lor,
c\nd s\nt concludente [i utile, sau respinge cererea de noi probatorii \n caz contrar.
Cercetarea penal` f`r` punerea \n mi[care a ac]iunii penale se socote[te terminat` fie
dup` ce au fost administrate noile probe solicitate, fie odat` cu respingerea cererii de
administrare a lor.
Caracteristic la aceast` modalitate de efectuare a cercet`rii penale este, pe l\ng` lipsa
stadiului de punere \n mi[care a ac]iunii penale, lipsa stadiului de prezentare a
materialului de urm`rire penal`, procedura de reascultare a \nvinuitului \nlocuind-o. Dar,
odat` ajuns` cauza la procuror, \nainte de a o rezolva, acesta – dac` socote[te necesar –
cheam` pe \nvinuit [i-i prezint` personal materialul de urm`rire. |n acest mod se face o
ultim` verificare de c`tre procuror dac` la cercetarea penal` s-au administrat toate
probele necesare [i au fost avute \n vedere toate ap`r`rile pe care [i le -a f`cut \nvinuitul.
Dac` procurorul are \n vedere trimiterea \n judecat` a \nvinuitului, cu luarea m`surii
arest`rii preventive, este obligat s` pun` \n mi[care ac]iunea penal` [i s`-l asculte pe
inculpat, \n prezen]a unui ap`r`tor, cu care ocazie este obligat s`-i prezinte [i materialul
de urm`rire penal`.
Consider\nd cercetarea terminat`, organul de cercetare \ntocme[te un referat \n care
consemneaz` rezultatul cercet`rii, cu propunerile sale de trimitere \n judecat` a
\nvinuitului sau de adoptare a unei alte solu]ii. Referatul trebuie s` se limiteze la faptele
 DPP–ps–41
[i persoanele cercetate [i s` cuprind` men]iunile indicate anterior la cercetarea cu
punere \n mi[care a ac]iunii penale.
4) Cercetarea penal` \n cauzele \n care urm`rirea penal` se efectueaz`
de c`tre procuror
|n cazurile \n care legea prevede c` urm`rirea penal` se efectueaz` \n mod obligatoriu
de c`tre procuror (art. 209 al. 3), sarcinile s\nt aduse la \ndeplinire de c`tre procurorul
din parchetul de pe l\ng` instan]a judec`toreasc` \n a c`rei competen]` este \ncredin]at`
cauza spre judecat` \n prim` instan]`. De regul`, \ntreaga activitate de str\ngere a
probelor trebuie s` fie efectuat` de c`tre procurorul competent (art. 209 al. 4), \ns` s\nt
valabile [i unele acte de cercetare efectuate de urgen]` de c`tre organul de cercetare
penal` (art. 213), dar [i actele de cercetare efectuate de un organ al poli]iei sau de un
procuror de la un parchet inferior \n grad, \n baza delega]iei date de procurorul
competent s` efectueze cercetarea penal` (art. 217 al. 3). Nu poate fi valabil` \ns`
cercetarea penal` atunci c\nd toate actele de cercetare sau majoritatea lor au fost
efectuate de alte organe dec\t de procurorul competent.
Procurorul efectueaz` actele de cercetare penal` f`r` s` aib` nevoie de autorizarea,
\ncuviin]area sau confirmarea din partea procurorului ierarhic superior; de asemenea,
procurorul poate personal extinde cercetarea [i la alte fapte [i persoane dec\t cele pentru
care a pus \n mi[care ac]iunea penal`, f`r` a fi necesar` vreo \ncuviin]are sau confirmare.
Procurorul care efectueaz` cercetarea prezint` personal materialul de urm`rire
penal` \nvinuitului sau inculpatului, iar la terminarea cercet`rii penale trage concluziile [i
rezolv` cauza f`r` a se \ntocmi vreun referat de terminare a cercet`rii penale.
|n cazul c\nd cercetarea penal` se efectueaz` de c`tre procuror, se exercit` totu[i un
control din partea procurorului [ef de sec]ie de urm`rire penal` sau de prim-procurorul
parchetului din care face parte, care trebuie s` cunoasc` activitatea tuturor procurorilor
din subordine. Legea prevede [i acte de supraveghere, \n sensul c` unele acte ale
procurorului nu s\nt valabile dec\t dac` au fost confirmate de un procuror ierarhic
superior. Astfel, ordonan]a de arestare preventiv` [i rechizitoriul emise de procurorul
competent s` efectueze urm`rirea penal` trebuie s` fie confirmate de prim-procurorul
parchetului din care face parte, iar dac` urm`rirea penal` se efectueaz` de c`tre acesta,
confirmarea este de competen]a procurorului ierarhic superior din aceea[i circumscrip]ie
teritorial` (art. 28 al. 2 L.O.J.).
5) Suspendarea urm`ririi penale
A. Cazurile de suspendare a urm`ririi penale (art. 239–241)
|n cursul urm`ririi penale \nvinuitul sau inculpatul are dreptul de a participa la unele
acte de urm`rire penal`, iar \n cazul ascult`rii, confrunt`rii [i prezent`rii materialului de
urm`rire penal` aceste acte nu se pot efectua dec\t \n prezen]a acestuia. C\nd prezen]a
\nvinuitului sau inculpatului nu poate fi asigurat` din culpa sa (se sustrage de la
chem`rile f`cute, este disp`rut sau nu locuie[te \n ]ar`), legea prevede c` urm`rirea penal`
poate continua f`r` efectuarea actelor la care acesta este chemat s` participe. |ns` dac`
absen]a \nvinuitului sau inculpatului se datoreaz` unei cauze de \mpiedicare ce nu-i este
imputabil`, continuarea urm`ririi f`r` ascultarea sa [i f`r` s` i se aduc` la cuno[tin]`
materialul de urm`rire penal` ar putea aduce prejudicii dreptului s`u la ap`rare. De aceea,
s-a prev`zut institu]ia suspend`rii urm`ririi penale, dar numai pe motive de boal` foarte
grav` care l-ar \mpiedica pe \nvinuit sau inculpat s` ia parte la urm`rire.
|n cazul \n care se constat` c` \nvinuitul sau inculpatul nu se poate prezenta la
chemarea f`cut` datorit` bolii de care sufer`, iar aceasta este de o durat` mai lung`,
organul de cercetare penal` dispune efectuarea unei expertize medico-legale spre a se
verifica gravitatea bolii [i dac` acesta nu poate lua parte la efectuarea actelor care-l
privesc. Cerin]a de a se constata starea s`n`t`]ii \nvinuitului sau inculpatului printr-o
expertiz` medico-legal` nu poate fi suplinit` cu prezentarea unui certificat medical
eliberat de un medic sau chiar medicul legist. Boala poate fi temporar`, de lung` durat`,
curabil` sau incurabil`, dar gravitatea ei se apreciaz` prin \mpiedicarea \nvinuitului sau
inculpatului de a participa la efectuarea actelor de cercetare penal` 42. |n cazul \n care

42
S-a apreciat astfel c` nu se poate dispune suspendarea urm`ririi dac` boala de care sufer`
\nvinuitul sau inculpatul nu l-a \mpiedicat pe acesta s` frecventeze \n mod obi[nuit localurile
publice.
 DPP–ps–42
boala grav` de care sufer` \nvinuitul sau inculpatul exist` [i \n momentul s`v\r[irii
infrac]iunii, de natur` a atrage iresponsabilitatea sa, se procedeaz` la scoaterea de sub
urm`rire pe temeiul existen]ei unei cauze care \nl`tur` caracterul penal al faptei (art. 10
lit. e), f`r` a se mai suspenda urm`rirea penal`.
B. Procedura de suspendare a urm`ririi penale
Fiind \ndeplinite condi]iile pentru suspendarea urm`ririi penale, organul de cercetare
face propuneri procurorului \n acest sens. Dac` procurorul aprob` propunerea, dispune,
prin ordonan]` motivat`, suspendarea urm`ririi penale, lu\nd m`surile necesare pentru
asisten]a medical` a \nvinuitului sau inculpatului [i cunoa[terea datei la care acesta s-a
ref`cut [i poate participa la efectuarea actelor de urm`rire penal`.
Suspendarea urm`ririi are efectul de a suspenda cursul termenului de prescrip]ie a
r`spunderii penale, deoarece inactivitatea organului de urm`rire penal` este determinat`
de situa]ia \nvinuitului sau inculpatului, care a atras [i \mpiedicarea continu`rii urm`ririi
fa]` de acesta (atr. 128 al. 1 Cod penal).
Potrivit art. 19 al. 3, \n caz de suspendare a urm`ririi penale partea civil` poate p`r`si
calea penal` pentru a se adresa cu ac]iunea sa civil` la instan]a civil`, ca excep]ie de la
regula irevocabilit`]ii dreptului la op]iune; pentru a facilita \ndreptarea p`r]ii civile c`tre
instan]a civil`, procurorul este obligat s` comunice acesteia dispozi]ia de suspendare a
urm`ririi penale.
Dup` restituirea dosarului de c`tre procuror, cu dispozi]ia de suspendare a urm`ririi
penale, organul de cercetare continu` s` efectueze toate actele de cercetare a c`ror
\mplinire nu este \mpiedicat` de starea de boal` grav` a \nvinuitului sau inculpatului,
apoi cauza este trecut` \ntr-o eviden]` special`, verific\ndu-se periodic dac` \nvinuitul
sau inculpatul se afl` \n stare de a lua parte la efectuarea actelor de urm`rire. Dac`
urm`rirea se efectueaz` de c`tre procuror, acesta procedeaz` direct \n felul ar`tat.
C. Reluarea urm`ririi penale dup` suspendare
C\nd se constat` c` a \ncetat cauza care a determinat suspendarea urm`ririi penale
(\nvinuitul sau inculpatul s-a \ns`n`to[it), organul de cercetare penal` \nainteaz` dosarul
procurorului cu propunerea de a se relua urm`rirea penal`. Constat\nd, pe baza unei noi
expertize medico-legale sau prin sesizarea \nvinuitului sau inculpatului, c` nu mai exist`
temeiuri ca urm`rirea penal` s` r`m\n` suspendat` \n acea cauz`, procurorul dispune, prin
ordonan]`, reluarea urm`ririi penale, dup` care trimite dosarul organului de cercetare
penal` pentru continuarea cercet`rii. C\nd urm`rirea se efectueaz` de c`tre procuror,
acesta emite o ordonan]` de reluare a urm`ririi penale [i continu` efectuarea actelor de
urm`rire. Continuarea urm`ririi penale nu mai este posibil` dac` \ntre timp a intervenit
unul din cazurile prev`zute \n art. 10, urm\nd s` se pronun]e scoaterea de sub urm`rire
sau \ncetarea urm`ririi penale. |nvinuitul sau inculpatul poate cere, totu[i, continuarea
urm`ririi, \n caz de amnistie, prescrip]ie, sau retragerea pl\ngerii prealabile,
proced\ndu-se potrivit dispozi]iilor prev`zute \n art. 13.
I.4. Finalizarea urm`ririi penale de c`tre procuror
§1. Verific`rile efectuate de c`tre procuror dup` terminarea cercet`rii
penale
1) Verificarea de c`tre procuror a legalit`]ii [i temeiniciei actelor de
cercetare penal`
Primind dosarul de cercetare penal`, cuprinz\nd [i referatul cu propunerile organului
de cercetare penal`, procurorul competent s` supravegheze activitatea de cercetare penal`
este obligat ca, \n termen de cel mult 15 zile, s` procedeze la verificarea lucr`rilor de
urm`rire penal` [i s` se pronun]e asupra lor. C\nd s\nt aresta]i \n cauz`, verific`rile [i
rezolvarea cauzei se face de urgen]` [i cu prec`dere fa]` de alte lucr`ri.
Procurorul procedeaz`, \n primul r\nd la verificarea respect`rii legii de procedur`
penal`; se verific` astfel dac` au fost efectuate actele de urm`rire penal` constitutive –
\nceperea urm`ririi penale, punerea \n mi[care a ac]iunii penale, prezentarea materialului
de urm`rire penal` inculpatului, \ntocmirea referatului cu propuneri de finalizare a
urm`ririi penale; se verific`, de asemenea, dac` actele de cercetare penal` au fost
efectuate cu respectarea \ntocmai a dispozi]iilor legale, at\t a celor constitutive, c\t [i a
actelor prin care s-au administrat probele necesare. Se urm`re[te, \n special, dac` au fost
respectate garan]iile dreptului la ap`rare \n ce prive[te punerea \n vedere a drepturilor
 DPP–ps–43
procesuale ale \nvinuitului sau inculpatului 43. C\nd se constat` \nc`lc`ri ale legii,
procurorul evalueaz` gravitatea acestor \nc`lc`ri, pentru a lua m`surile corespunz`toare 44.
Dac` actele de cercetare au fost efectuate cu respectarea legii, procurorul verific`
dac` au fost str\nse toate probele pentru aflarea adev`rului \n cauza cercetat` [i dac`
aceasta a fost l`murit` sub toate aspectele – penale [i civile. Se poate constata c` nu au
fost administrate toate probele concludente [i utile cerute de c`tre \nvinuit sau inculpat
ori de c`tre p`r]ile din proces, c` nu s-au administrat toate probele necesare pentru
exercitarea rolului activ al organului de cercetare penal` (cum ar fi \mprejur`ri care
calific` o infrac]iune sau o agraveaz`) ori nu s-a stabilit \ntinderea prejudiciului; \n
aceste cazuri cercetarea penal` nu este complet`, astfel \nc\t procurorul trebuie s`
intervin` pentru completarea ei.
|n cazul c\nd urm`rirea penal` este complet`, se verific` propunerile organului de
cercetare \n raport de materialul probator care a fost str\ns, spre a se stabili dac` se
justific` propunerile f`cute. Se poate constata c` propunerile f`cute de c`tre organul de
cercetare nu s\nt sus]inute de probele din dosar, fie \n sensul c` se consider` existente
fapte [i \mprejur`ri pentru care nu s\nt probe suficiente, fie se consider` inexistente fapte
[i \mprejur`ri pentru care la dosar s\nt probe care sus]in existen]a lor. |ntr-o asemenea
situa]ie, procurorul ajunge la concluzia lipsei de temeinicie a propunerilor, dispun\nd
solu]iile corespunz`toare.
Fa]` de situa]ia de fapt pe care o consider` corect`, procurorul poate constata c`
solu]iile \n drept propuse nu s\nt corespunz`toare cu privire la \ncadrarea juridic` a
faptei, la aplicarea unei cauze de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi
penale, de trimitere \n judecat` pentru unele infrac]iuni sau inculpa]i. |n aceste cazuri,
dac` nu este de acord cu propunerile f`cute de organul de cercetare penal`, procurorul
rezolv` cauza potrivit legii.
Deci procurorului \i revine o mare r`spundere atunci c\nd verific` activitatea de
cercetare penal` [i propunerile f`cute \ntruc\t, dac` nu sesizeaz` erorile [i \nc`lc`rile de
lege care s-au produs, cauza cu urm`rire penal` nelegal` sau necomplet` ajung\nd la
instan]`, aceasta poate restitui cauza procurorului, ceea ce implic` – pe l\ng` o apreciere
negativ` care se aduce procurorului – [i o \nt\rziere \n finalizarea procesului penal.
|n raport de constat`rile corecte pe care le-a f`cut cu ocazia verific`rii dosarului de
cercetare penal`, procurorul poate adopta mai multe solu]ii:
– Dac` cercetarea nu a fost legal [i complet efectuat`, procurorul poate dispune
restituirea la organul de cercetare penal` a \ntregului dosar pentru refacerea sau
completarea urm`ririi penale ori poate s` refac` [i s` completeze personal urm`rirea,
potrivit regulii c` procurorul poate efectua orice act care intr` \n atribu]iile organului
de cercetare penal`. Dac` numai propunerile organului de cercetare s\nt gre[ite,
procurorul poate da solu]iile legale, chiar atunci c\nd ele s\nt opuse celor propuse 45.
– C\nd constat` c` urm`rirea penal` a fost legal [i complet efectuat`, iar propunerile
organului de cercetare s\nt corecte, procurorul le adopt` [i dispune solu]iile propuse
sau le amendeaz`, dac` aceasta se impune.
C\nd urm`rirea penal` este efectuat` de c`tre procuror, iar acesta dispune
trimiterea \n judecat` a inculpatului [i emite rechizitoriul, verificarea legalit`]ii [i
temeiniciei urm`ririi penale efectuate, precum [i a solu]iei adoptate este de competen]a
prim-procurorului parchetului din care face parte, care trebuie s` confirme rechizitoriul. |
n raport de constat`rile f`cute, conduc`torul parchetului poate cere procurorului care a
f`cut urm`rirea penal` s` o refac` sau s` o completeze, ori poate schimba solu]ia adoptat`
prin rechizitoriu. Solu]iile de scoatere de sub urm`rire [i de \ncetare a urm`ririi penale nu
43
cum ar fi dreptul la asisten]a unui ap`r`tor, precum [i asistarea efectiv` de c`tre ap`r`tor \n
cazurile de asisten]` juridic` obligatorie
44
Nu orice \nc`lcare a legii de procedur` penal` atrage nulitatea actului efectuat \n acest mod,
aplic\ndu-se dispozi]iile privind nulit`]ile absolute [i relative. |n cazul \n care este posibil,
procurorul supline[te nerespectarea legii de procedur` prin refacerea sau efectuarea actelor de
c`tre el personal.
45
De exemplu, se propune trimiterea \n judecat`, dar procurorul, constat\nd existen]a unuia
din cazurile prev`zute de art. 10, d` o solu]ie de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetarea
urm`ririi penale; se propune scoaterea de sub urm`rire, dar procurorul dispune trimiterea \n
judecat` pe temeiul c` nu exist` sau este gre[it` \mprejurarea invocat`.
 DPP–ps–44
s\nt supuse supravegherii conduc`torului parchetului, deoarece acestea nu se cer a fi
confirmate, dar s\nt supuse controlului procurorului inspector, care le poate infirma.
2) Restituirea cauzei la organul de cercetare pentru refacerea sau
completarea urm`ririi penale (art. 265–269)
Una din m`surile pe care le poate lua procurorul este restituirea cauzei organului de
cercetare penal` pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale. Aceast` m`sur` se ia
atunci c\nd urm`rirea penal` nu este complet`, \n sensul c` nu a fost l`murit` cauza sub
toate aspectele, prin probe, ori nu au fost respectate dispozi]iile legale care garanteaz`
aflarea adev`rului. (art. 265 al. 1).
Prima situa]ie se refer` la activitatea de str\ngere a probelor, care nu a fost
epuizat`, \n sensul c`, \n cazul \n care s-a propus trimiterea \n judecat`, probele
administrate nu s\nt suficiente pentru a sus]ine \nvinuirea ori nu au l`murit \mprejur`ri
importante pentru o solu]ionare corect` a cauzei. Dac` nu-[i propune s` administrze
personal probele pe care le consider` necesare, procurorul restituie cauza organului care
a efectuat cercetarea penal` sau unui alt organ de cercetare care ar putea proceda mai
bine. |n cazul restituirii, procurorul trebuie s` indice \mprejur`rile care trebuie l`murite [i
mijloacele de prob` care se cer a fi folosite.
Primind dosarul restituit de procuror, organul de cercetare reia cercetarea penal`,
efectueaz` probele indicate de procuror [i, eventual, pe cele descoperite \ntre timp,
l`murind \mprejur`rile care i s-au cerut. Dup` ce au fost administrate noile probe,
cercetarea se consider` terminat`, situa]ie \n care, dac` propune trimiterea \n judecat` a
\nvinuitului sau inculpatului, organul de cercetare este obligat s` \ntocmeasc` un referat
cu noi propuneri pentru procuror. Aceste propuneri pot fi, dup` caz, [i de scoatere de sub
urm`rire sau de \ncetarea urm`ririi penale, dac` \ntre timp a intervenit unul din cazurile
prev`zute \n art. 10 sau o cauz` de nepedepsire.
O a doua situa]ie se refer` la \nc`lcarea legii \n efectuarea cercet`rii penale sau – cum
se prevede \n lege – c\nd nu au fost respectate dispozi]iile legale care garanteaz` aflarea
adev`rului. Un astfel de caz se produce atunci c\nd nu au fost respectate dispozi]iile
privind competen]a organului de cercetare penal`. Astfel, dac` cercetarea a fost efectuat`
de c`tre organul de cercetare al poli]iei \n loc de organul de cercetare penal` militar,
procurorul civil trimite dosarul procurorului militar, pentru ca acesta s` asigure
efectuarea cercet`rii de c`tre organul de cercetare special; de asemenea, se poate constata
c` urm`rirea penal` a fost efectuat` de un organ de cercetare, de[i potrivit legii
competen]a revenea procurorului \n mod obligatoriu. Procurorul, dac` este competent s`
efectueze urm`rirea \n acel caz, va prelua cauza [i va continua cercetarea, efectu\nd
actele de cercetare care pot fi ref`cute [i men]in\nd m`surile [i actele \ncuviin]ate sau
confirmate de c`tre el sau actele care nu pot fi ref`cute. |n cazul \n care competen]a
revine unui procuror ierarhic superior, \nainteaz` dosarul parchetului corespunz`tor \n
vederea efectu`rii urm`ririi penale (art. 268 al. 2).
Se poate restitui dosarul organului de cercetare penal` pentru refacerea actelor
procesuale care au fost omise sau care au fost efectuate cu \nc`lcarea legii. Dac` actul
procesual se afl` sub sanc]iunea unei nulit`]i absolute 46, restituirea pentru refacerea
cercet`rii este obligatorie, altfel restituirea se va face de c`tre instan]`. |n ce prive[te
alte \nc`lc`ri ale legii \n efectuarea cercet`rii penale, aflate sub sanc]iunea unei nulit`]i
relative, restituirea nu se va dispune dec\t dac` s-a produs o v`t`mare p`r]ilor care nu
poate fi \nl`turat` altfel47.
De[i actele de cercetare penal` pot fi ref`cute chiar de c`tre procuror, prin restituirea
dosarului organului de cercetare penal` i se atrage acestuia aten]ia asupra \nc`lc`rii
legii \n vederea prevenirii ei pe viitor.
46
De exemplu neasistarea inculpatului minor, militar sau arestat chiar \n alt` cauz` la
prezentarea materialului de urm`rire penal`; neefectuarea anchetei sociale \n cauzele cu infractori
minori.
47
De exemplu, dac` lipse[te rezolu]ia de \ncepere a urm`ririi penale, dar a fost pus` \n
mi[care ac]iunea penal`, nu poate exista nici o v`t`mare pentru inculpat, pentru c` punerea \n
mi[care a ac]iunii penale \n mod legal supline[te actul procesual al \nceperii urm`ririi penale; de
asemenea, nu poate exista v`t`mare atunci c\nd ordonan]a de punere \n mi[care a ac]iunii penale
nu poart` semn`tura procurorului care a emis-o, dac` mandatul de arestare care s-a emis [i
procesul-verbal de prezentare a materialului de urm`rire au fost semnate de acest procuror.
 DPP–ps–45
Restituirea sau trimiterea cauzei spre refacere sau completare a urm`ririi penale se
dispune de c`tre procuror, prin ordonan]` motivat` care, pe l\ng` men]iunile generale,
trebuie s` cuprind` erorile comise de organul de cercetare penal`, precum [i indica]iile
despre actele care trebuie efectuate sau ref`cute ori probele care trebuie administrate [i
prin ce mijloace de prob`. Primind dosarul, organul de cercetare va aduce la \ndeplinire
dispozi]iile date de procuror prin ordonan]`, dup` care va \nainta din nou dosarul cu
propuneri de solu]ionare.
§2. Finalizarea urm`ririi penale prin \nchiderea ei
1) |nchiderea urm`ririi penale
Urm`rirea penal` nu poate fi \nceput` (deschis`) dec\t atunci c\nd nu exist` vreunul
din cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale; \n cazul \n care,
dup` \nceperea urm`ririi penale, intervine vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 ori
vreun caz de nepedepsire, urm`rirea penal` nu mai poate continua \n vederea sesiz`rii
instan]ei de judecat`. Ca urmare, activitatea de urm`rire penal` se finalizeaz` prin
clasare, scoatere de sub urm`rire penal` sau \ncetarea urm`ririi penale, \n raport de
existen]a sau inexisten]a unui \nvinuit \n cauz`, precum [i de \ncadrarea cazului de
neurm`rire \n art. 10 lit. a–e sau f–h [i j (inclusiv cazurile de nepedepsire). Se spune c`
s\ntem \ntr-un caz de stingere a procesului penal sau de \nchidere a urm`ririi penale. |
ntruc\t \n literatur` se folose[te termenul de “stingere” \n leg`tur` cu dreptul la ac]iune
penal` (prin prescrip]ie, amnistie, decesul f`ptuitorului), se poate folosi, pentru a
desemna situa]ia c` urm`rirea penal` nu mai poate continua, termenul de \nchidere a
urm`ririi penale. Aceast` propunere se \ntemeiaz` pe dispozi]iile art. 270 al. 1 lit. c, care
se refer` la redeschiderea urm`ririi penale, dup` ce \n cauz` s-a dispus \ncetarea urm`ririi
penale sau scoaterea de sub urm`rire (art. 273 al. 1); or, nu se poate “redeschide”
urm`rirea penal` dac` nu a fost “\nchis`”. |n literatura de specialitate se mai folose[te
cuv\ntul de “neurm`rire”, \n sensul c` nu se dispune trimiterea \n judecat` a inculpatului,
dar \n acest caz prin “neurm`rire” se \n]elege neexercitarea ac]iunii penale,
netrimiterea \n judecat`, sens adoptat de Codul de procedur` penal` din 1936, dar
abandonat de Codul din 1968.
Orice denumire s-ar da finaliz`rii urm`ririi penale prin netrimiterea \n judecat` a
inculpatului, solu]ia pe care o d` procurorul nu poate fi dec\t de clasare, scoatere de sub
urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale.
2) Clasarea cauzei (art. 11 pct. 1 lit. a)
Atunci c\nd urm`rirea penal` s-a desf`[urat in rem, neexist\nd \nvinuit \n cauz`, dar
intervine vreunul din cazurile obiective de \mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii
penale sau a exercit`rii ei, prev`zute \n art. 10, inclusiv cazurile de nepedepsire, la
propunerea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul dispune clasarea cauzei. Se
consider` c` \n cauz` nu exist` \nvinuit atunci c\nd organul de cercetare nu are nici un fel
de date cu privire la persoana care a s`v\r[it fapta (f`ptuitor necunoscut). Nu se poate
dispune clasarea atunci c\nd organul de cercetare are date despre persoana care a s`v\r[it
infrac]iunea, dar nu a identificat-o \nc`, deoarece \n acest caz cercetarea trebuie s`
continue p\n` la identificarea f`ptuitorului. Nu exist` \nvinuit \n cauz` [i atunci c\nd se
constat` c` urmarea produs` nu provine dintr-o ac]iune uman`, ci dintr-o \mprejurare
neculpabil`48. Fa]` de cerin]a s` nu existe \nvinuit \n cauz`, clasarea se poate dispune
numai \n cauzele \n care cercetarea s-a f`cut \n vederea descoperirii f`ptuitorului, dar cu
rezultat negativ, fiind exclus` \n cazurile \n care s-a pus \n mi[care ac]iunea penal`, care
implic` existen]a unui \nvinuit devenit inculpat. Pentru a dispune clasarea, procurorul
trebuie s` constate [i intervenirea unuia din cazurile prev`zute de art. 10, c`ci altfel ar
trebui s` continue cercetarea pentru descoperirea f`ptuitorului. Cu toate acestea, nu s\nt
aplicabile cazurile de \mpiedicare a punerii \n mi[care ori a exercit`rii ac]iunii penale
care se refer` la persoana \nvinuitului 49.
Clasarea se dispune prin rezolu]ie motivat`, care trebuie s` cuprind` [i temeiurile
solu]iei adoptate de c`tre procuror, anume inexisten]a unui \nvinuit [i existen]a unuia din
cazurile prev`zute \n art. 10 care a operat \n cauz`.

48
o moarte natural`, o moarte provocat` chiar de victim`, de un fenomen al naturii etc.
49
de exemplu cele prev`zute \n art. 10 lit. c, g, h, j
 DPP–ps–46
|n eviden]a organelor de urm`rire penal` exist` cauze cu autori necunoscu]i (AN),
pentru care nu s-a dispus clasarea deoarece nu a intervenit vreun caz prev`zut \n art. 10.
Aceste dosare \n nelucrare revin pe rolul organului de urm`rire penal` fie atunci c\nd se
identific` f`ptuitorul, urm\nd a se continua cercetarea cu \nvinuit, fie atunci c\nd
intervine un caz prev`zut \n art. 10 (amnistie, prescrip]ie), \n care situa]ie se dispune
clasarea.
3) Scoaterea de sub urm`rire penal` (art. 249, 249 1)
Procurorul dispune scoaterea de sub urm`rire penal` atunci c\nd, exist\nd \nvinuit
sau inculpat \n cauz`, constat` existen]a unuia din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. a–e,
deci cazuri care stabilesc inexisten]a infrac]iunii. Dac` \n aceea[i cauz` s\nt mai mul]i
\nvinui]i sau inculpa]i sau dac` mai multe fapte constituie obiectul aceleia[i cauze,
scoaterea de sub urm`rire se dispune cu privire numai la faptele [i \nvinui]ii sau
inculpa]ii pentru care este incident cazul de scoatere de sub urm`rire penal`, fa]` de
ceilal]i \nvinui]i sau inculpa]i ori pentru celelalte fapte adopt\ndu-se solu]iile
corespunz`toare. Dac` \nvinuitul sau inculpatul este arestat, procurorul trebuie s` se
pronun]e asupra scoaterii de sub urm`rire \n termen de 24 de ore de la primirea
propunerii organului de cercetare penal`.
Prin scoaterea de sub urm`rire penal` procurorul confirm` inexisten]a infrac]iunii
cercetatate [i, ca urmare, nevinov`]ia penal` a \nvinuitului sau inculpatului. |n cazul c\nd
urm`rirea s-a efectuat f`r` punerea \n mi[care a ac]iunii penale, scoaterea de sub urm`rire
se dispune prin rezolu]ie motivat`; dac` ac]iunea penal` a fost pus` \n mi[care se dispune
prin ordonan]` motivat`, care trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile generale, [i datele
privind fapta [i persoana la care se refer` scoaterea de sub urm`rire penal`, precum [i
temeiurile de fapt [i de drept care au determinat solu]ia. Diferen]a de tratament se
justific` prin necesitatea ca ac]iunea penal` s` fie solu]ionat` prin actul procedural de
baz` al urm`ririi penale, precum instan]a rezolv` ac]iunea penal` prin sentin]` sau
decizie.
Ordonan]a procurorului de scoatere de sub urm`rire pe temeiul inexisten]ei faptei
sau a vinov`]iei inculpatului nu are puterea de lucru judecat a unei hot`r\ri judec`tore[ti
definitive de achitare, de aceea nu se poate opune cu autoritate de lucru judecat \n fa]a
instan]ei civile sesizat` cu o ac]iune civil` de reparare a prejudiciului pretins suferit din
culpa inculpatului. De altfel, procurorul poate redeschide oric\nd urm`rirea penal` dac`
au intervenit noi \mprejur`ri, ceea ce nu poate da caracter irevocabil celor constatate prin
ordonan]`.
C\nd scoaterea de sub urm`rire se \ntemeiaz` pe lipsa de pericol social a faptei (art.
10 lit. b1), procurorul se pronun]` totdeauna prin ordonan]`, deoarece el aplic` [i una din
sanc]iunile cu caracter administrativ prev`zute \n art. 91 Cod penal, a c`rei executare
este posibil` numai dac` este cuprins` \ntr-un asemenea act de urm`rire penal`. |
nvinuitului sau inculpatului, precum [i persoanei v`t`mate li se aduce la cuno[tin]`
sanc]iunea care a fost aplicat`, av\nd dreptul s` fac` pl\ngere \n termen de 5 zile de la
\n[tiin]are; pe timpul celor 5 zile [i, dup` aceea, pe timpul solu]ion`rii pl\ngerii de c`tre
procurorul competent, sanc]iunea cu caracter administrativ aplicat` nu poate fi pus` \n
executare.
Prin ordonan]a de scoatere de sub urm`rire se dispune, totodat`, revocarea m`surii
preventive, care \nceteaz` de drept, precum [i a m`surilor asigur`torii luate \n vederea
garant`rii execut`rii pedepsei amenzii; se dispune confiscarea lucrurilor care, potrivit art.
118 Cod penal, s\nt supuse confisc`rii speciale [i restituirea celorlalte bunuri, afar` de
cele a c`ror proprietate este contestat`, care se p`streaz` p\n` ce se d` o hot`r\re de c`tre
instan]a civil`. Se revoc` m`surile asigur`torii luate pentru asigurarea execut`rii
repara]iilor civile, afar` de cazul c\nd nu este \nl`turat` r`spunderea civil`, caz \n care se
men]in m`surile asigur`torii timp de 30 de zile de la \n[tiin]area despre solu]ia adoptat`
f`cut` p`r]ii civile, termen \n care aceasta trebuie s` introduc` ac]iune la instan]a civil`,
altfel m`surile asigur`torii \nceteaz` de drept. Prin ordonan]` se fixeaz` cheltuielile
judiciare [i persoana care urmeaz` s` le suporte.
Procurorul \n[tin]eaz` persoanele interesate despre scoaterea de sub urm`rire [i locul
de de]inere despre \ncetarea de drept a m`surii preventive. Persoanele nemul]umite de
dispozi]ia luat` de c`tre procuror pot face pl\ngere adresat` procurorului ierarhic
superior. |n actuala reglementare persoana v`t`mat` nu poate sesiza instan]a de judecat`
 DPP–ps–47
penal` [i nici cea de contencios administrativ, deoarece actele procurorului s\nt supuse
controlului judec`toresc numai c\nd autorizeaz` legea 50.
Dup` intervenirea formalit`]ilor ar`tate, urm`rirea se consider` \ncheiat` [i dosarul
trece la arhiv`.
4) |ncetarea urm`ririi penale (art. 242–248)
Constatatrea, \n cadrul urm`ririi penale, a existen]ei unuia din cazurile prev`zute \n
art. 10 lit. f–h [i j, a vreuneia din cauzele de nepedepsire prev`zute de legea penal` atrage
\ncetarea urm`ririi penale. Aceast` solu]ie semnific` existen]a unei infrac]iuni s`v\r[ite,
dar, datorit` unei cauze legale, r`spunderea penal` nu poate interveni (lit. f [i j) sau
este \nl`turat` (lit. g, h [i cazurile de nepedepsire).
|n aceste cazuri procurorul, la propunerea organului de cercetare penal` sau din
oficiu, dispune \ncetarea urm`ririi penale prin rezolu]ie motivat`, dac` ac]iunea penal`
nu este pus` \n mi[care, [i prin ordonan]` motivat` c\nd urm`rirea se desf`[oar` fa]` de un
inculpat. Ordonan]a de \ncetare a urm`ririi penale trebuie s` cuprind` acelea[i men]iuni
ca [i ordonan]a de scoatere de sub urm`rire penal`, variind doar temeiul solu]iei
adoptate.
P\n` la 1 octombrie 1992 (Legea nr. 104/1992), procurorul avea dreptul s` dispun`
\nlocuirea r`spunderii penale (art. 10 lit. i), astfel \nc\t acest caz se includea \ntre
cazurile \n care se putea dispune de c`tre procuror \ncetarea urm`ririi penale. Prin Legea
nr. 104/1992 s-a prev`zut, \n art. 90, 91 Cod penal, c` \nlocuirea r`spunderii penale cu o
r`spundere cu caracter administrativ cade \n atribu]iile instan]ei de judecat`, ceea ce a
determinat ca, \ntr-un asemenea caz, procurorul s` fie nevoit s` dispun` trimiterea \n
judecat` a inculpatului, instan]a urm\nd s` aprecieze dac` este sau nu cazul s` se
\nlocuiasc` r`spunderea penal`.
Toate celelalte dispozi]ii aplicabile rezolv`rii cauzei prin scoatere de sub urm`rire
penal` s\nt comune [i solu]iei de \ncetare a urm`ririi penale.
5) Redeschiderea urm`ririi penale (art. 273)
Dup` ce s-a dispus scoaterea de sub urm`rire penal` sau \ncetarea urm`ririi, se poate
constata c` nu a existat \n fapt cazul care a determinat adoptarea acestei solu]ii sau c` a
disp`rut \mprejurarea pe care se \ntemeia solu]ia dat` de procuror. Aceast` constatare
poate fi f`cut` \n baza pl\ngerii \naintate de partea v`t`mat`, care prezint` noi probe din
care rezult` inexisten]a cauzei care a atras scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea
urm`ririi ori care demonstreaz` gre[ita aplicare a dispozi]iilor privind amnistia,
\mp`carea, autoritatea de lucru judecat etc.; constatarea poate fi f`cut` [i ca urmare a
exercit`rii din oficiu a controlului ierarhic superior (prin procurorii inspectori) ori a
intervenirii unei \mprejur`ri noi care \nl`tur` inciden]a cauzei de scoatere de sub urm`rire
sau de \ncetare a urm`ririi penale51.
Redeschiderea urm`ririi penale se dispune de c`tre procuror prin ordonan]` motivat`,
dup` care se trimite cauza organului de cercetare penal` care reia cercetarea din
stadiul \n care se afla \n momentul scoaterii de sub urm`rire sau a \ncet`rii urm`ririi
penale. Astfel, se poate relua cercetarea pentru a se str\nge probele din care s` rezulte c`
nu a existat \n fapt cazul care a determinat aceste m`suri, dup` care se va proceda, dac`
inculpatul urmeaz` s` fie trimis \n judecat`, la prezentarea materialului de urm`rire [i
\naintarea c`tre procuror a referatului cu propunerile de rezolvare a cauzei. Procurorul
care a dispus redeschiderea poate continua personal efectuarea cercet`rii penale. Dac` a
fost gre[it aplicat` legea penal` \n stabilirea temeiului de scoatere de sub urm`rire sau
de \ncetare a urm`ririi penale ori dac` a disp`rut cazul de \mpiedicare a exercit`rii
ac]iunii penale, se poate proceda la schimbarea solu]iei prin trimiterea \n judecat` a
inculpatului, prezent\ndu-se \n prealabil materialul de urm`rire penal`, ori, dac` este
cazul, \nlocuirea ordonan]ei de scoatere de sub urm`rire cu o ordonan]` de \ncetare a
urm`ririi penale.

50
|n literatura de specialitate s-au f`cut propuneri de a se prevedea \n lege dreptul persoanei
v`t`mate s` se adreseze instan]ei cu privire la temeiurile scoaterii de sub urm`rire penal` [i de
c`tre inculpat atunci c\nd i s-a aplicat o sanc]iune cu caracter administrativ la care se refer` art.
181 Cod penal.
51
cum ar fi primirea pl\ngerii prealabile aflate \nc` \n termen, a sesiz`rii organului competent,
a c`ror lips` \n momentul rezolv`rii cauzei a atras \ncetarea urm`ririi
 DPP–ps–48
|n cazurile de redeschidere a urm`ririi penale, termenul de 30 de zile privind m`sura
arest`rii preventive a inculpatului curge de la data lu`rii acestei m`suri de c`tre
procuror \n cadrul continu`rii cercet`rii penale. M`sura arest`rii preventive se poate
prelungi potrivit procedurii numai de c`tre instan]a competent` s` judece cauza \n prim`
instan]`.
§3. Finalizarea urm`ririi penale prin trimiterea \n judecat` a
inculpatului
1) Condi]iile cerute de lege pentru trimiterea \n judecat` a inculpatului
Solu]ia cea mai des \nt\lnit` la finalizarea urm`ririi penale este trimiterea \n judecat`
penal` a inculpatului. Frecven]a acestei solu]ii se datoreaz` activit`]ii de calitate a
organelor de urm`rire penal`, deoarece, dac` urm`rirea a fost pornit` [i desf`[urat` legal [i
temeinic fa]` de infrac]iunea real s`v\r[it` [i fa]` de un inculpat real vinovat de s`v\r[irea
ei, r`spunz\nd penal, singura solu]ie prin care se poate finaliza urm`rirea penal` este
trimiterea \n judecat` a inculpatului, pentru a i se aplica de c`tre instan]a judec`toreasc`
sanc]iunea prev`zut` de legea penal`. De altfel, judecata – ca faz` procesual` principal` a
procesului penal – nu se poate desf`[ura dec\t dac` exist` un inculpat trimis sau
chemat \n judecat`.
Trimiterea \n judecat` este un act aflat \ntre atribu]iile procurorului52.
Pentru a dispune trimiterea \n judecat` – care constituie un act procesual, de
dispozi]ie al Ministerului Public – se cere ca procurorul s` constate c` \n cursul urm`ririi
penale au fost respectate dispozi]iile legale care garanteaz` aflarea adev`rului [i c`
urm`rirea penal` este complet`, exist\nd probele necesare [i legal administrate, care
dovedesc s`v\r[irea infrac]iunii de c`tre \nvinuit sau inculpat [i c` acesta r`spunde din
punct de vedere penal. Dac` au fost \nc`lcate dispozi]iile legale, procurorul trebuie s`
restituie dosarul pentru refacerea urm`ririi penale; dac` nu exist` probele necesare afl`rii
adev`rului, procurorul restituie dosarul pentru completarea urm`ririi; \n fine, dac` ar
exista un caz din cele prev`zute de art. 10, solu]ia ar fi alta (de scoatere de sub urm`rire
sau de \ncetare a urm`ririi penale). Deci, pentru trimiterea \n judecat`, procurorul trebuie
s` constate c` s\nt \ntrunite condi]iile necesare ca instan]a penal` s` poat` proceda la
judecarea cauzei [i la solu]ionarea ei corect` [i legal`. Orice nesocotire grav` a acestor
cerin]e atrage o restituire a cauzei c`tre procuror din partea instan]ei de judecat` pentru
refacerea sau completarea urm`ririi penale.
Trimiterea \n judecat` a inculpatului produce importante efecte juridice:
– Organele de urm`rire penal` se desesizeaz` de cauz`, nemaiav\nd dreptul s` efectueze
acte de urm`rire penal` \n leg`tur` cu aceast` cauz`, afar` de cazul c\nd li se restituie
dosarul de c`tre instan]` pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale (art. 332,
333).
– Procurorul \[i pierde calitatea de conduc`tor al procesului, cu drept de interven]ie [i
de decizie, urm\nd s` participe la judecat` ca subordonat procesual instan]ei, cu
acelea[i drepturi procesuale ca [i ale p`r]ilor.
– Se produce sesizarea instan]ei de judecat` competente s` judece cauza \n prim`
instan]`, cu privire la faptele [i persoanele care au fost trimise \n judecat`.
– Inculpatul cap`t` \n cursul judec`]ii drepturile procesuale acordate unei p`r]i –
acelea[i drepturi pe care le are [i acuzatorul, reprezentat de c`tre procuror.
2) Procedura trimiterii \n judecat`
Trimiterea \n judecat` se dispune prin rechizitoriu, care constituie un act procedural
scris \n care se consemneaz` actul de dispozi]ie al procurorului de trimitere \n judecat`.
Rechizitoriul poate fi emis legal de c`tre procurorul de la parchetul de pe l\ng`
instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`, fie c` a supravegheat activitatea

52
S\nt legisla]ii de procedur` penal` care concep trimiterea \n judecat` de c`tre un judec`tor
sau de c`tre o instan]` de judecat`. Astfel, \n procedura penal` a Federa]iei Ruse, trimiterea \n
judecat` se dispune de c`tre judec`tor sau instan]`, \ntr-o [edin]` dispozitiv`; o astfel de
reglementare a eixstat, dup` modelul de mai sus, [i \n legisla]ia noastr` \n perioada 1953–1957.
Codul de procedur` penal` din 1936, care consacra institu]ia judec`torului de instruc]ie, acorda
acestuia, pe l\ng` procuror, dreptul de a emite o ordonan]` de trimitere \n judecat`, care constutuia
astfel un act jurisdic]ional de sesizare a instan]ei de judecat`. {i ast`zi \n legisla]ia anglo-saxon`
trimiterea \n judecat` este un act al unui juriu, constituit ca o instan]` de trimitere \n judecat`.
 DPP–ps–49
organului de cercetare penal`, fie c` a efectuat personal urm`rirea penal`. P\n` \n 1993,
c\nd a fost modificat art. 209 prin Legea nr. 45/1993, rechizitoriul putea fi emis [i de
procurorul care a supravegheat cercetarea penal`, chiar dac` f`cea parte dintr-un parchet
inferior celui de pe l\ng` instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`, cu
condi]ia ca rechizitoriul s` fie confirmat de c`tre procurorul din parchetul
corespunz`tor \n grad instan]ei de judecat` competente s` judece cauza \n prim` instan]`.
Prin noua reglementare s-a adoptat dispozi]ia potrivit c`reia rechizitoriul se emite de
c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` instan]a competent`, introduc\ndu-se regula
conform c`reia trebuie s` existe \ntre parchet [i instan]a de judecat` raporturi de pe
aceea[i pozi]ie ierarhic`, astfel \nc\t nu mai este aplicabil` emiterea rechizitoriului de
c`tre un procuror dintr-un parchet inferior instan]ei competente. Fiind o regul` de
competen]` func]ional` [i de sesizare a instan]ei, \nc`lcarea ei atrage nulitatea absolut` a
sesiz`rii.
|n judecat` nu poate fi trimis dec\t un inculpat, o persoan` fa]` de care s -a pus \n
mi[care ac]iunea penal`; de aceea, \n cauzele \n care cercetarea s-a f`cut f`r` punerea \n
mi[care a ac]iunii penale, \n care exist` numai \nvinuit, \nainte de a dispune trimiterea \n
judecat`, este necesar s` se dispun` punerea \n mi[care a ac]iunii penale \mpotriva
\nvinuitului, care devine astfel inculpat. Lipsa dispozi]iei de punere \n mi[care a ac]iunii
penale \nseamn` lipsa unui act constitutiv al urm`ririi penale, ceea ce atrage nelegalitatea
trimiterii \n judecat` f`r` \ndeplinirea acestei formalit`]i. |n cauzele \n care punerea \n
mi[care a ac]iunii penale s-a dispus prin ordonan]` \n cursul urm`ririi penale, procurorul
emite prin rechizitoriu o singur` dispozi]ie, aceea de trimitere \n judecat`.
Deci rechizitoriul, care este actul de sesizare a instan]ei de judecat`, poate cuprinde
un singur act de dispozi]ie – trimiterea \n judecat` (atunci c\nd punerea \n mi[care a
ac]iunii penale s-a dispus prin ordonan]`) – sau dou` acte de dispozi]ie, \n ordinea legal`
– punerea \n mi[care a ac]iunii penale [i trimiterea \n judecat` (\n cazul urm`ririi f`r`
punere \n mi[care a ac]iunii penale). Dac` procurorul, cu ocazia trimiterii \n judecat` a
inculpatului, ia \mpotriva acestuia m`sura arest`rii preventive, rechizitoriul va cuprinde
dou` sau trei acte de dispozi]ie.
3) Rechizitoriul – limitele [i con]inutul s`u
Rechizitoriul este actul procedural \n care se consemneaz` dispozi]ia de trimitere \n
judecat` a inculpatului, instan]a de judecat` fiind sesizat` cu judecarea numai a faptei [i
persoanei cuprins` \n actul de sesizare. |n cazul \n care urm`rirea penal` s-a desf`[urat
fa]` de mai multe persoane [i cu privire la mai multe fapte penale, dac` pentru unele
infrac]iuni sau pentru unii inculpa]i este cazul s` se dispun` trimiterea \n judecat`, iar
pentru alte infrac]iuni sau pentru al]i inculpa]i urmeaz` s` se dispun` scoaterea de sub
urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale, aceste dou` ultime acte de dispozi]ie ale
procurorului pot fi consemnate tot \n rechizitoriu, care ]ine astfel locul unei ordonan]e.
Se poate trage concluzia c` sesizarea instan]ei de judecat` este efectul trimiterii \n
judecat` a inculpatului, dar acest act de dispozi]ie are efect numai dac` este cuprins \n
rechizitoriu. De aceea, legea prevede, prin extrapolare, c` rechizitoriul este actul de
sesizare a instan]ei; \ns` c\nd cuprinde [i dispozi]iile de scoatere de sub urm`rire sau
de \ncetare a urm`ririi penale, rechizitoriul nu sesizeaz` instan]a cu aceste fapte [i
persoane.
Rechizitoriul prin care se dispune trimiterea \n judecat` a inculpatului [i sesizarea
instan]ei de judecat` trebuie s` se limiteze la fapta (faptele) [i persoana (persoanele)
pentru care s-a efectuat urm`rirea penal`, \n sensul c` nu se poate dispune trimiterea \n
judecat` pentru o fapt` pentru care inculpatul nu a fost \nvinuit [i ascultat, \n vederea
exercit`rii dreptului la ap`rare, dup` cum nu poate fi trimis` \n judecat` o persoan` care
nu a avut calitatea de \nvinuit sau inculpat \n cursul urm`ririi penale. Urm`rirea penal`
instituie anumite garan]ii ale dreptului la ap`rare [i nu poate fi justificat` trimiterea direct
\n judecat` a unei persoane fa]` de care nu au operat aceste garan]ii. De principiu,
rechizitoriul care a dep`[it aceste limite nu este legal \ntocmit [i nu ar trebui s` produc`
efectul de trimitere \n judecat` pentru faptele [i persoanele fa]` de care nu s-a efectuat
urm`rirea penal`. |ntruc\t aceste limite nu s\nt prev`zute sub sanc]iunea nulit`]ii absolute
(art. 197 al. 2), valabilitatea rechizitoriului cu privire la faptele [i persoanele ce dep`[esc
aceste limite se examineaz` prin prisma existen]ei sau inexisten]ei v`t`m`rii
procesuale, \n cadrul unei nulit`]i relative invocate \n termenul legal \n fa]a instan]ei de
 DPP–ps–50
judecat`. Dac` inculpatul accept` judecata, aceasta se poate desf`[ura pentru toate faptele
[i persoanele cuprinse \n actul de trimitere \n judecat`; \n caz contrar, instan]a restituie
cauza procurorului pentru a efectua urm`rirea [i cu privire la aceste fapte sau persoane.
Rechizitoriul este format din trei p`r]i:
– Partea introductiv` – se consemneaz` denumirea parchetului de la care eman`; data
[i locul \ntocmirii; numele, prenumele [i calitatea procurorului care-l emite; datele
privitoare la persoana inculpatului (inculpa]ilor) [i infrac]iunea (infrac]iunile) la
care se refer`. Cunoa[terea acestor date permite s` se verifice competen]a
procurorului care-l \ntocme[te, eventuala sa incompatibilitate, respectarea
termenelor prev`zute de lege pentru \ntocmirea lui.
– Expunerea – descrierea faptei re]inute \n sarcina inculpatului, precum [i ar`tarea
probelor pe care se \ntemeiaz` situa]ia re]inut` [i vinov`]ia inculpatului; descrierea
trebuie s` se refere la toate \mprejur`rile de loc, timp, mijloace, mod, scop \n care a
fost s`v\r[it` fapta, dac` acestea au consecin]e asupra \ncadr`rii faptei re]inute sau la
individualizarea r`spunderii penale. |n expunere se arat` \ncadrarea juridic` a faptei,
cu motivarea \n drept a acestei \ncadr`ri, care trebuie s` duc` la concluzia c` s\nt
\ntrunite toate condi]iile pentru trimiterea \n judecat` a inculpatului. Dac` urm`rirea
s-a desf`[urat cu privire la mai multe infrac]iuni sau la mai multe persoane,
expunerea trebuie s` cuprind` descrierea tuturor faptelor re]inute [i forma de
participare a tuturor inculpa]ilor, cu rolul fiec`ruia \n s`v\r[irea faptelor. |n cazul c\nd
se dispune, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi pentru
unele fapte [i inculpa]i, expunerea trebuie s` arate [i aceste fapte [i persoane [i
temeiurile care au determinat aceste solu]ii.
– Dispozitivul – cuprinde actul sau actele de dispozi]ie ale procurorului (ceea ce el a
hot`r\t). Dispozitivul cuprinde, de regul`, dispozi]ia de trimitere \n judecat`, cu
indicarea inculpa]ilor [i a faptelor pentru care s-a luat aceast` m`sur`. Dispozitivul
poate cuprinde [i dispozi]ia de punere \n mi[care a ac]iunii penale, dispozi]ia de
arestare preventiv` a inculpatului, iar atunci c\nd este cazul dispozi]ia de scoatere de
sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi pentru unele fapte [i persoane.
Dispozitivul rechizitoriului trebuie s` se refere la toate faptele, cu \ncadrarea lor
juridic`, [i la to]i inculpa]ii pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat`. |n practic`
au existat cazuri c\nd \n dispozitivul rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea \n
judecat` nu au fost incluse toate faptele re]inute \n expunerea acestuia ori nu s -a
indicat \ncadrarea juridic` a unora din faptele pentru care s-a dispus trimiterea \n
judecat`53.
|n rechizitoriu se arat` numele [i prenumele persoanelor care trebuie citate \n
judecat`, cu indica]ia calit`]ii lor procesuale (p`r]i, martori, exper]i, interpre]i), [i adresa
la care urmeaz` a fi citate. Dac` urm`rirea este efectuat` de c`tre procuror, lispind
referatul de terminarea cercet`rii penale, rechizitoriul trebuie s` cuprind` [i mijloacele
materiale de prob` [i m`surile luate fa]` de ele \n cursul cercet`rii penale [i locul unde se
afl`, m`surile asigur`torii privind repara]iile civile sau executarea pedepsei amenzii,
luate \n cursul cercet`rii peale, cheltuielile judiciare efectuate.
Procurorul \ntocme[te un singur rechizitoriu, chiar dac` lucr`rile de urm`rire penal`
privesc mai multe fapte [i mai mul]i inculpa]i [i chiar dac` se dau rezolv`ri diferite.
4) Sesizarea instan]ei de judecat`
|n 24 de ore (termen de recomandare) de la darea rechizitoriului sau de la
confirmarea lui de c`tre conduc`torul parchetului, se \nainteaz` dosarul instan]ei
competente s` judece cauza, \mpreun` cu num`rul de copii de pe rechizitoriul
corespunz`tor num`rului de inculpa]i afla]i \n stare de de]inere, pentru a li se comunica
de c`tre instan]` la penitenciar.
|naintarea dosarului se face printr-o adres`, semnat` de prim-procurorul
parchetului \n cadrul c`ruia s-a \ntocmit rechizitoriul. Aceast` adres` nu produce efecte
53
Pun\ndu-se problema dac` instan]a a fost sesizat` [i cu judecarea faptelor necuprinse \n
dispozitivul rechizitoriului, dar re]inute \n cuprinsul acestuia, fostul Tribunal Suprem s-a
men]inut pe solu]ia de a considera c` instan]a este sesizat` [i cu aceste fapte. Datorit` caracterului
discutabil al unei asemenea solu]ii, se recomand` aten]ie deosebit` \ntocmirii dispozitivului
rechizitoriului, pentru a se cuprinde corect toate faptele pentru care se dispune trimiterea \n
judecat` [i \ncadrarea lor juridic`.
 DPP–ps–51
Cap. II. Procedura de sesizare a instan]ei de judecat` prin
pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate

juridice, ci constituie doar mijlocul obi[nuit de coresponden]` \ntre autorit`]ile judiciare,

sesizarea instan]ei fiind efectul rechizitoriului, care cuprinde dispozi]ia de trimitere \n
judecat`.
Prin trimiterea dosarului la instan]a de judecat` ia sf\r[it urm`rirea penal` [i se
deschide faza de judecat`, \n prima sa etap` de judecat` \n prim` instan]`.
I.5. Pl\ngerea prealabil` – institu]ie a dreptului penal [i a
dreptului procesual penal
1) Natura juridic` a pl\ngerii prealabile
Pl\ngerea prealabil` este actul prin care persoana v`t`mat` printr-o infrac]iune \[i
manifest` voin]a de a fi tras la r`spundere penal` cel ce a s`v\r[it-o, act f`r` de care nu
poate interveni r`spunderea penal` [i, ca urmare, nu poate \ncepe [i nici continua
procesul penal. |n Codul penal s\nt prev`zute drept cauze de \nl`turare a r`spunderii
penale at\t lipsa pl\ngerii prealabile, c\t [i retragerea acesteia \n cazurile \n care legea
penal` prevede necesitatea unei astfel de pl\ngeri prealabile pentru promovarea ac]iunii
penale. |n aceste cauze, fiind \nl`turat` r`spunderea penal` prin lipsa pl\ngerii prealabile
sau retragerea ei, pe plan procesual penal este \mpiedicat` punerea \n mi[care [i
exercitarea ac]iunii penale, deoarece dispare obiectul ac]iunii penale care const`, potrivit
art. 9, \n tragerea la r`spundere penal` a celui ce a s`v\r[it o infrac]iune. Dup` o opinie
unanim admis` ast`zi \n literatura de specialitate, pl\ngerea prealabil` constituie o
institu]ie a dreptului penal, dar [i a dreptului procesual penal, fiind reglementat`, pe de o
parte, de Codul penal [i alte legi penale, iar pe de alt` parte de Codul de procedur`
penal`. Lipsa pl\ngerii prealabile sau retragerea ei \mpiedic` exercitarea ac]iunii penale
at\t \n cursul urm`ririi penale, c\t [i \n cursul judec`]ii; totodat`, reglementarea pl\ngerii
prealabile, ca act de sesizare a instan]ei de judecat`, nu se aplic` \n faza de urm`rire
penal`, ci constituie o activitate prealabil` judec`]ii. Apare astfel necorespunz`toare
naturii sale juridice reglementarea “Procedurii pl\ngerii prealabile” \ntr-un capitol
\ncadrat \n Titlul I al P`r]ii speciale a Codului de procedur` penal` din 1968, care se
refer` la “Urm`rirea penal`”. Nefiind o institu]ie exclusiv` a urm`ririi penale, examin`m
problematica pl\ngerii prealabile ca un mod special de sesizare a instan]ei de judecat`,
ceea ce ne determin` s` plas`m examinarea acestei institu]ii \n afara urm`ririi penale, dar
al`turi de aceast` activitate preliminar` judec`]ii. La fel ca urm`rirea penal`, care se
finalizeaz` prin trimiterea \n judecat` a inculpatului [i sesizarea instan]ei prin
rechizitoriu, pl\ngerea prealabil` constituie, pentru anumite cauze, actul de sesizare a
instan]ei de judecat`, cu acela[i efect juridic ca [i rechizitoriul.
2) Pl\ngerea prealabil` ca institu]ie a dreptul penal substan]ial
Codul penal [i alte legi cu dispozi]ii penale prev`d, \n cazul anumitor infrac]iuni, c`
ac]iunea penal` nu poate fi pus` \n mi[care sau exercitat` dec\t \n cazul \n care persoana
v`t`mat` [i-a exprimat voin]a de tragere la r`spundere penal` a f`ptuitorului prin
introducerea unei pl\ngeri prealabile la autorit`]ile judiciare. Ca urmare, lipsa pl\ngerii
prealabile a fost inclus` \ntre cauzele care \nl`tur` r`spunderea penal` (art. 131 Cod
penal); acela[i efect \l are [i retragerea pl\ngerii prealabile atunci c\nd legea prevede
necesitatea unei pl\ngeri prealabile. Din punctul de vedere al legii penale, pl\ngerea
prealabil` apare ca condi]ie de pedepsibilitate, de punitate sau, \n al]i termeni, de
aplicare a sanc]iunilor prev`zute de legea penal` 54.

54
Sub Codul de procedur` penal` din 1936 se prevedea c` lipsa pl\ngerii prealabile \nl`tur`
“incriminarea”, ceea ce era inexact, \ntruc\t existen]a infrac]iunii nu putea depinde de voin]a unei
persoane, fiind un atribut al legiuitorului, dar pentru aplicarea pedepsei, prin jus abdicandi al
statului, este posibil` dependen]a r`spunderii penale de voin]a persoanei v`t`mate prin
infrac]iune; ca urmare, dreptul statului de a aplica sanc]iunea prev`zut` de legea penal` este
suspendat, \n exerci]iul s`u, p\n` la exprimarea voin]ei persoanei v`t`mate prin introducerea
pl\ngerii prealabile; lipsa pl\ngerii prealabile sau neintroducerea ei \n condi]iile prev`zute de lege
(titular, termen) atrage \nl`turarea r`spunderii penale, ca ne\ndeplinit` condi]ia de aplciare a
sanc]iunii prev`zute de legea penal`.
 DPP–ps–52
Codul penal prevede necesitatea pl\ngerii prealabile a persoanei v`t`mate \n cazul
mai multor infrac]iuni:
– lovire sau alte violen]e (art. 180);
– v`t`mare corporal` (art. 181);
– v`t`mare corporal` din culp` (art. 184 al. 1 [i 3);
– violarea secretului coresponden]ei (art. 195);
– divulgarea secretului profesional (art. 196);
– violul (art. 197 al. 1);
– insulta (art. 205);
– calomnia (art. 208);
– furtul pedepsit la pl\ngerea prealabil` (art. 210), inclusiv cel calificat;
– abuzul de \ncredere (art. 213 al. 2);
– gestiunea frauduloas` (art. 214 al. 3);
– distrugerea (art. 217 al. 1);
– tulburarea de posesie (art. 220);
– adulterul (art. 304);
– abandonul de familie (art. 305);
– nerespectarea m`surilor privind \ncredin]area minorilor (art. 307);
– tulburarea folosin]ei locuin]ei (art. 320).
Unele infrac]iuni s\nt prev`zute [i \n legi cu dispozi]ii penale 55.
|n unele legi cu dispozi]ii penale se prevede c`, pentru anumite infrac]iuni, ac]iunea
penal` se pune \n mi[care la pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, dar [i la sesizarea
unui anumit organ sau a unei anumite persoane; \n aceste cazuri, exist` un caz de
\mpiedicare alternativ; dac` nu s-a produs sesizarea organului competent, se poate
face, \n termenul legal, pl\ngerea prealabil` de c`tre persoana v`t`mat`, [i invers; c\t timp
nu s-a ac]ionat prin nici unul dintre aceste moduri speciale de sesizare, nu poate
interveni r`spunderea penal`; dac` sesizarea nu poate fi retras`, retragerea pl\ngerii
prealabile este posibil`, iar ac]iunea penal` se stinge.
Statul a \n]eles s` renun]e la dreptul s`u exclusiv de exerci]iu al ac]iunii penale \n
favoarea persoanei v`t`mate pentru unele infrac]iuni care au un grad mai redus de
pericol social [i privesc interese cu implica]ii individuale sau de familie, care ar putea fi
afectate mai mult dac` s-ar declan[a ac]iunea penal` f`r` acordul lor; politica judiciar`
penal` poate fi realizat` cu o mai mare eficien]` social` dac`, pentru astfel de infrac]iuni,
se ]ine seama de voin]a persoanelor v`t`mate dec\t dac` s-ar trece peste aceast` voin]`.
|n aceast` concep]ie, legea penal` a recunoscut persoanei v`t`mate un drept absolut
[i exclusiv \n aplicarea legii penale, prin reglementarea pl\ngerii prealabile. Dreptul este
absolut, c`ci exercitarea ac]iunii penale depinde numai de voin]a persoanei v`t`mate prin
infrac]iune, neintroducerea sau retragerea pl\ngerii prealabile fiind o cauz` de
\mpiedicare la punerea \n mi[care a ac]iunii penale; dreptul este exclusiv – cu unele
excep]ii – \n sensul c` nici o alt` persoan` (cum ar fi substitui]ii procesuali) nu
beneficiaz` de acest drept \n locul persoanei v`t`mate av\nd exerci]iul deplin al
drepturilor sale.
|n leg`tur` cu reglementarea penal` a pl\ngerii prealabil` trebuie subliniat caracterul
indivizibil al acesteia, care produce o extindere a pl\ngerii prealabile peste voin]a
persoanei v`t`mate. Astfel, \n cazul \n care o fapt` a produs v`t`m`ri mai multor
persosne, r`spunderea penal` a f`ptuitorului este antrenat` chiar dac` pl\ngerea prealabil`
provine numai de la una din persoanele v`t`mate, ceea ce \nseamn` o indivizibilitate
activ` a pl\ngerii prealabile; dac` la s`v\r[irea aceleia[i infrac]iuni au participat mai mul]i
f`ptuitori, pl\ngerea prealabil` introdus` sau men]inut` numai \mpotriva unui a dintre ei
atrage r`spunderea penal` pentru to]i participan]ii la infrac]iune – indivizibilitate pasiv`.
|n fine, \n art. 131 al.ult. Cod penal se prevede c` atunci c\nd cel v`t`mat este o
persoan` lipsit` de capacitate de exerci]iu sau cu capacitate de exerci]iu restr\ns`,
ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu. Legea penal` a scos, astfel, de sub
inciden]a necesit`]ii pl\ngerii prealabile a persoanei v`t`mate cazurile \n care se justific`
o protec]ie special` din partea autorit`]ilor judiciare; dac` persoanele \ndrept`]ite s`
reprezinte persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu nu au ac]ionat \n interesul
55
De exemplu Legea nr. 5/1995 privind exercitarea profesiei de avocat (art. 33 al. 2 [i 4).
 DPP–ps–53
acestora atunci c\nd au fost victime ale unei infrac]iuni sau \n cazul celor cu capacitate
de exerci]iu restr\ns` nu li s-a dat \ncuviin]area necesar`, atunci ac]iunea penal` se
pune \n mi[care din oficiu; legea nu condi]ioneaz` \nceperea urm`ririi penale din oficiu
de neintroducerea \n termenul legal de 2 luni a pl\ngerii prealabile de c`tre cel \ndrept`]it
a reclama, [i nici chiar de declara]ia expres` f`cut` de acesta, \n termenul men]ionat, c`
nu \n]elege s` introduc` pl\ngere prealabil`; de asemenea, retragerea pl\ngerii prealabile
se poate face numai c\nd ac]iunea penal` a fost pus` \n mi[care printr-o astfel de pl\ngere
prealabil`, nu [i atunci c\nd organul de urm`rire penal` s-a sesizat din oficiu. |n ce
prive[te \mp`carea p`r]ilor, care se aplic` \n toate cazurile c\nd o infrac]iune este supus`
pl\ngerii prealabile, aceasta este personal`, dar pentru persoanele lipsite de capacitate de
exerci]iu \mp`carea se face numai de reprezentan]ii lor legali, iar cei cu capacitate de
exerci]iu restr\ns` se pot \mp`ca cu \ncuviin]area persoanelor prev`zute de lege. |
mp`carea produce efecte [i \n cazul c\nd ac]iunea penal` a fost pus` \n mi[care din oficiu
(art. 132 al. 3 Cod penal).
3) Pl\ngerea prealabil` ca institu]ie a dreptului procesual penal
|n Codul de procedur` penal` pl\ngerea prealabil` este prev`zut` sub trei ipostaze:
– lipsa pl\ngerii prealabil` [i retragerea acesteia constituie unul din cazurile de
\mpiedicare a punerii \n mi[care [i a exercit`rii ac]iunii penale (art. 10 lit. f [i h);
– lipsa pl\ngerii prealabile ca un caz de \mpiedicare a \nceperii urm`ririi penale (art.
121 al. 2), iar dac` totu[i s-a \nceput urm`rirea penal`, ca un caz de \ncetare a
urm`ririi (art. 345 al. 3);
– pl\ngerea prealabil` ca un mod de sesizare a instan]ei de judecat` pentru infrac]iunile
prev`zute \n art. 197 al. 2 lit. a.
|n toate aceste ipostaze, pl\ngerea prealabil` constituie o condi]ie de procedibilitate,
o condi]ie de \ncepere [i desf`[urare a procesului penal. Primele dou` ipostaze s\nt o
consecin]` necesar` a pl\ngerii prealabile ca institu]ie a dreptului penal, deoarece dac`
pl\ngerea prealabil` este o condi]ie de pedepsibilitate (de aplicare a sanc]iunii prev`zute
de legea penal`), \n mod necesar lipsa ori retragerea ei \mpiedic`, prin \nl`turarea
r`spunderii penale, \nceperea urm`ririi penale, \n cadrul urm`ririi penale \mpiedic`
punerea \n mi[care a ac]iunii penale, iar \n cadrul finaliz`rii acesteia \mpiedic` trimiterea
\n judecat` a inculpatului. Se poate spune, din acest punct de vedere, c` pl\ngerea
prealabil` are o natur` juridic` mixt`, de drept penal [i de drept procesual penal,
interdependente \ntre ele. |n ce prive[te a treia ipostaz` – de mod special de sesizare a
instan]ei de judecat`, cu efecte similare rechizitoriului procurorului, dar numai pentru
anumite infrac]iuni – pl\ngerea prealabil` are o natur` juridic` preponderent procesual`;
legea de procedur` penal` poate s` reglementeze sesizarea instan]ei prin pl\ngerea
prealabil` pentru anumite infrac]iuni supuse acestei pl\ngeri, dup` cum se poate lipsi de
o asemenea reglementare, urm\nd ca pentru toate infrac]iunile, inclusiv cele supuse
pl\ngerii prealabile, sesizarea instan]ei s` constituie numai un act al procurorului.
Caracterul procesual al dispozi]iei prin care pentru unele infrac]iuni sesizarea instan]ei
se face prin pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate se eviden]iaz` prin consecin]ele
nerespect`rii prevederilor legale de sesizare a instan]ei; \n timp ce lipsa pl\ngerii
prealabile, \n cazul tuturor infrac]iunilor supuse acesteia, atrage o solu]ie de fond a
urm`ririi penale – \ncetarea procesului penal – orice gre[eal` \n introducerea pl\ngerii
prealabile la instan]`, \n temeiul art. 279 al. 2 lit. a, constituie o sesizare nelegal` ce
atrage nulitatea sesiz`rii, cu trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urm`ririi
penale; dac` \n mod gre[it pl\ngerea a fost introdus` la organul de urm`rire penal` \n loc
de instan]a competent`, consecin]a este, de asemenea, trimiterea cauzei la instan]a de
judecat`56.

56
Fiind o expunere de drept procesual penal, cursul se ocup` \n special de latura procesual` a
pl\ngerii prealabile: organul competent c`ruia i se adreseaz`, termenul de introducere, cuprinsul
s`u [i solu]iile care urm`eaz` s` fie adoptate c\nd s\nt \nc`lcate normele de procedur` penal`.
Problemele pe care le pune reglementarea pl\ngerii prealabile de legea penal` s\nt tratate \n
lucr`rile de drept penal, aici fiind abordate numai aspecte tangen]iuale cu procedura penal`.
 DPP–ps–54
I.6. Condi]iile de fond [i de form` pentru introducerea pl\ngerii
prealabile
1) Titularul pl\ngerii prealabile
Conform art. 279 al. 1, punerea \n mi[care a ac]iunii penale se face la pl\ngerea
prealabil` a persoanei v`t`mate, \n cazul infrac]iunilor pentru care legea prevede c` este
necesar` o astfel de pl\ngere. Spre deosebire de pl\ngerea reglementat` \n art. 222, care
poate fi f`cut` \n locul persoanei v`t`mate [i de substitui]i procesuali (so] pentru so]ie,
copil major pentru p`rin]i), pl\ngerea prealabil` este un atribut intuitu personae al celui
v`t`mat prin infrac]iune. C\nd se prevede pentru unele infrac]iuni necesitatea unei
pl\ngeri prealabile, legea are \n vedere persoana fizic` ce poate deveni parte v`t`mat` \n
proces. Pentru celelalte cazuri, legea se refer` la sesizarea din partea unei anumite
persoane sau organ, din partea unei autorit`]i sau institu]ii (comandantul unit`]ii, organul
competent al c`ilor ferate, camera de comer] [i industrie etc.).
Pl\ngerea prealabil` trebuie introdus` personal de cel v`t`mat care are capacitatea de
exerci]iu a drepturilor sale 57. Dac` se afl` \n termenul de introducere a pl\ngerii
prealabile, persoana v`t`mat` \[i poate \nsu[i pl\ngerea prealabil` f`cut` de o persoan` f`r`
calitate, cu producerea efectelor prev`zute de lege.
|n cazul \n care persoana v`t`mat` este lispit` de capacitate de exerci]iu, pl\ngerea
prealabil` se introduce de c`tre reprezentantul s`u legal (p`rin]i sau tutore, pentru copiii
sub 14 ani), iar \n cazul persoanelor v`t`mate cu capacitate de exerci]iu restr\ns`
pl\ngerea se face de c`tre acestea, dar cu \ncuviin]area ocrotitorului s`u legal; pl\ngerea
prealabil` introdus` de orice alt` persoan` nu produce efectele prev`zute de lege; \n
ambele situa]ii, \ns`, ac]iunea penal` se poate pune \n mi[care [i din oficiu, chiar \nainte
de expirarea termenului de introducere a pl\ngerii prealabile prev`zut pentru aceste
situa]ii. S-a statuat c` atunci c\nd pl\ngerea prealabil` s-a introdus la instan]a de judecat`
de c`tre ocrotitorul legal \n loc de minorul care \mplinise v\rsta de 14 ani, acesta \[i
poate \nsu[i pl\ngerea, dac` nu a expirat termenul de 2 luni, caz \n care sesizarea
instan]ei r`m\ne valabil`. C\nd pl\ngerea prealabil` se introduce de c`tre ocrotitorul legal
la organul de urm`rire penal`, acesta o poate considera ca un denun] [i s` \nceap`
urm`rirea penal`, din oficiu, \n conformitate cu art. 131 al.ult. Cod penal.
Pl\ngerea prealabil` poate fi introdus` [i de un mandatar special al persoanei
v`t`mate, \n acest caz fiind necesar ca \n procur` s` se precizeze \mpotriva cui se face
pl\ngerea prealabil` [i pentru ce fapt`; o procur` cu caracter general nu poate servi pentru
introducerea pl\ngerii prealabile.
|n practic` s-a pus problema dac` mai este necesar` pl\ngerea prealabil` a persoanei
v`t`mate atunci c\nd aceasta a decedat \nainte de expirarea termenului de introducere.
Pentru situa]ia c\nd decesul persoanei v`t`mate nu a fost determinat chiar de c`tre
autorul faptei, s-a statuat, \n mod corect, c` lipsa manifest`rii de voin]` a persoanei
v`t`mate, prin neintroducerea pl\ngerii prealabile, echivaleaz` cu lipsa acesteia, deci
exist` obstacolul \n promovarea ac]iunii penale. |ns` \n cazul \n care decesul victimei s-a
produs ca urmare a unei alte ac]iuni a autorului infrac]iunii pentru care se cere pl\ngere
prealabil`, p`rerile s\nt \mp`r]ite. Unii autori au sus]inut c` ocrotirea victimelor unor
infrac]iuni se face c\t timp s\nt \n via]` [i \[i manifest` voin]a de a fi tras autorul faptei la
r`spundere penal`; decesul s`u, indiferent de motive, nu poate atrage introducerea
pl\ngerii de alte persoane sau \nceperea urm`ririi penale din oficiu. Potrivit unei alte
solu]ii, decesul victimei ca urmare a unui omor prin care s-a \ncercat acoperirea unui
viol nu mai face necesar` pl\ngerea prealabil` pentru viol, ac]iunea penal` urm\nd a fi
pus` \n mi[care din oficiu; se sus]ine, astfel, c` pl\ngerea prealabil` se justific` \n cazul
c\nd persoana v`t`mat` are capacitatea de a ac]iona, nu [i atunci c\nd, prin comiterea
unei infrac]iuni asupra ei, a fost ucis` [i astfel s-a \nl`turat posibilitatea unei pl\ngeri
prealabile. Aceast` ultim` solu]ie – \mbr`]i[at` recent de Curtea Suprem` de Justi]ie, d\nd
o interpretare extensiv` dispozi]iilor legale – vine \n \nt\mpinarea propunerilor de lege
ferenda f`cute anterior.

57
\n practic` a fost considerat` ca introdus` de o persoan` f`r` calitate pl\ngerea prealabil`
f`cut` de c`tre p`rin]i pentru copilul major, de so] pentru cel`lalt so], de nor` pentru soacr`,
argument\ndu-se c` dispozi]iile art. 222 nu s\nt aplicabile pl\ngerii prealabile
 DPP–ps–55
Decesul persoanei v`t`mate dup` ce a introdus pl\ngerea prealabil` nu produce nici
un efect, procesul penal continu\nd p\n` la finalizarea sa printr-o hot`r\re judec`toreasc`
definitiv`; numai decesul \nvinuitului sau inculpatului atrage \ncetarea urm`ririi sau
\ncetarea procesului penal, nu [i decesul p`r]ii v`t`mate dup` depunerea pl\ngerii
prealabile.
2) Termenul de introducere a pl\ngerii prealabile (art. 284)
Spre deosebire de reglementarea anterioar`, \n care termenul de introducere a
pl\ngerii prealabile era de 3 luni [i \[i avea baza legal` \n Codul penal, reglementarea
actual` fixeaz` termenul la 2 luni [i este prev`zut \n art. 284 Cod procedur` penal`. |n
raport de reglementarea anterioar`, literatura de specialitate [i practica judiciar` a
considerat, \n majoritate, termenul de 3 luni ca un termen substan]ial, de prescrip]ie, [i,
fiind prev`zut \n Codul penal, se calcula potrivit dispozi]iilor din acest Cod; ca termen
substan]ial, era supus suspend`rii [i \ntreruperii, ca orice termen de prescrip]ie.
O anumit` diferen]iere de p`reri exist` [i sub reglementarea actual`, \n care baza
legal` a termenului de 2 luni o constituie Codul de procedur` penal`. Unii autori sus]in c`
termenul de introducere a pl\ngerii prealabile este un termen substan]ial, care poate fi
suspendat [i \ntrerupt, ca orice termen de prescrip]ie a r`spunderii penale; ca urmare,
trebuie calculat potrivit normelor de drept penal privitoare la termenele substan]iale.
Al]i autori [i-au exprimat p`rerea c` termenul de 2 luni este un termen procedural de
dec`dere, fiind prev`zut de Codul de procedur` penal`, dep`[irea lui atr`g\nd anularea
pl\ngerii prealabile [i a urm`ririi efectuate.
Dat fiind c` pl\ngerea prealabil` are o natur` juridic` mixt` – substan]ial` [i
procedural` – apreciem c` termenul \n care poate fi introdus` are un caracter special, cu
elemente [i substan]iale, [i de procedur`. Potrivit art. 131 Cod penal, lipsa pl\ngerii
prealabile (care exist` [i \n cazul neintroducerii ei \n termenul prev`zut de lege)
constituie o cauz` de \nl`turare a r`spunderii penale; \n consecin]`, termenul de 2 luni are
caracterul unui termen substan]ial, referindu-se la dreptul de a pedepsi pe infractor,
drept care se stinge \n momentul \n care nu a fost introdus` \n termen pl\ngerea
prealabil`; dep`[irea termenului de introducere a pl\ngerii prealabile atrage solu]ii de
fond (\ncetarea urm`ririi penale [i \ncetarea procesului penal), nu anularea sesiz`rii
organului de urm`rire penal` sau a instan]ei de judecat`, exprim\nd astfel stingerea
dreptului de a trage la r`spundere penal`. |n acest sens intervine [i dispozi]ia din art. 285,
care prevede c` pl\ngerea prealabil` introdus` \n termen la un organ necompetent este
considerat` valabil`, chiar dac` ajunge la organul competent dup` expirarea termenului;
dar ar fi un termen procedural, de dec`dere, ajungerea tardiv` a p\ngerii prealabile la
organul competent ar fi sanc]ionat` cu nulitatea sesiz`rii; or, \n aceast` situa]ie se
suspend`, potrivit legii, termenul de introducere a pl\ngerii prealabile, corespunz`tor
unui termen de prescrip]ie. Pe de alt` parte, termenul de 2 luni fiind reglementat de
Codul de procedur` penal`, se calculeaz` potrivit normelor prev`zute de aces cod \n art.
186, 187, excep]ie f`c\nd, potrivit art. 188, doar termenele privitoare la luarea,
men]inerea sau revocarea m`surilor preventive. Ca urmare, termenul de 2 luni pentru
introducerea pl\ngerii prealabile, de[i este un termen substan]ial, este supus – \n ce
prive[te calcularea [i posibilitatea prorog`rii sale, normelor cuprinse \n Codul de
procedur` penal` pentru termenele procedurale, care asigur` o mai bun` protec]ie
persoanei v`t`mate. Av\nd o esen]` substan]ial` [i o reglementare de calcul procedural`,
se poate afirma c` este un termen special, caracteristic unei institu]ii cu natur` mixt` –
substan]ial` [i procedural`.
|n ce prive[te data c\nd \ncepe s` curg` termenul de introducere a pl\ngerii prealabile,
\n art. 284 al. 1 se prevede c` pl\ngerea trebuie introdus` \n termen de 2 luni din ziua \n
care persoana v`t`mat` a [tiut cine este f`ptuitorul; potrivit al. 2, c\nd persoana v`t`mat`
este minor sau incapabil, termenul de 2 luni curge de la data c\nd persoana \ndrept`]it` a
reclama a [tiut cine este f`ptuitorul. Deci pentru persoana v`t`mat` cu capacitate de
exerci]iu, termenul de 2 luni \ncepe s` curg` de la data c\nd s-a s`v\r[it infrac]iunea, dac`
aceasta cunoa[te cine este f`ptuitorul, sau de la data c\nd acesta, ini]ial neidentificat, a
fost apoi identificat [i cunoscut de persoana v`t`mat`. Aceast` dat` poate fi determinat` \n
procesul-verbal \ntocmit de organul de poli]ie, c`ruia i s-a cerut identificarea
f`ptuitorului sau \n orice alt act de identificare; data c\nd persoana v`t`mat` a cunoscut
cine este f`ptuitorul, dac` se situeaz` dup` data s`v\r[irii infrac]iunii, trebuie dovedit` de
 DPP–ps–56
aceasta. |n cazul \n care persoana v`t`mat` este un minor sub 14 ani sau un incapabil,
introducerea pl\ngerii revenind reprezentantului s`u legal (oricare din p`rin]i, tutore,
curator), termenul \ncepe s` curg` de la data c\nd aceasta a [tiut cine este f`ptuitorul;
pentru persoana cu capacitate de exerci]iu restr\ns`, \ntruc\t introducerea pl\ngerii
prealabile revine acestuia, dar cu \ncuviin]area ocrotitorului s`u legal, termenul \ncepe s`
curg` de la data c\nd cel \ndrept`]it a reclama – minorul – a [tiut cine este f`ptuitorul.
Sesizarea din oficiu pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu sau cu aceast`
capacitate restr\ns` nu este \ngr`dit` de termenul de 2 luni, dar nu poate dep`[i termenul
de prescrip]ie a r`spunderii penale.
Termenul de 2 luni expir`, potrivit art. 186, la sf\r[itul zilei corespunz`toare a celei
de-a doua luni; dac` aceast` zi cade \ntr-o lun` ce nu are zi corespunz`toare, termenul
expir` \n ultima zi a acelei luni. C\nd ultima zi a termenului cade \ntr-o zi nelucr`toare,
termenul expir` la sf\r[itul primei zile lucr`toare care urmeaz`. Pl\ngerea prealabil` este
socotit` \n termen, chiar dac` a fost \nregistrat` la organul de urm`rire sau la instan]a de
judecat` dup` expirarea termenului, dac` a fost depus` \nl`untrul termenului de un
de]inut la administra]ia locului de de]inere, de un militar la unitatea sa militar` sau a fost
\nregistrat` la po[t` ca scrisoare recomandat`, dovada depunerii \n termen se face prin
adeverin]a de la unitatea care a \nregistrat pl\ngerea sau prin recipisa oficiului po[tal.
Pl\ngerea prealabil` introdus` \n mod gre[it la organul de urm`rire penal` sau la instan]a
de judecat` necompetent`, dar \n termenul de 2 luni, este considerat` valabil` [i este
trimis` spre solu]ionare organului competent (art. 285); nu se aplic` aceste dispozi]ii
legale pl\ngerii adresate unui organ al administra]iei de stat, la care nu se refer` art. 285.
3) Con]inutul pl\ngerii prealabile
Potrivit art. 283, pl\ngerea prealabil` trebuie s` cuprind` descrierea faptei, indicarea
autorului, ar`tarea mijloacelor de prob`, indicarea adresei p`r]ilor [i a martorilor,
precizarea dac` se face constituirea de parte civil` [i, atunci c\nd este cazul, indicarea
persoanei responsabile civilmente. Ca s` capete caracterul unei pl\ngeri prealabile se
cere, \ns`, [i manifestarea de voin]` ca f`ptuitorul s` fi tras la r`spundere penal`. Acest
cuprins este mai ales necesar c\nd pl\ngerea prealabil` se adreseaz` instan]ei de judecat`
[i constituie actul de sesizare a acesteia, oferind toate datele necesare ca instan]a de
judecat` s` procedeze la judecat` [i la solu]ionarea cauzei. C\nd pl\ngerea prealabil` se
adreseaz` organului de urm`rire penal` este posibil s` nu se cunoasc` \nc` persoana
f`ptuitorului, ca urmare nici persoana responsabil` civilmente, deci nici adresele lor;
uneori nu se pot indica toate mijloacele de prob`, acestea rezult\nd din investiga]iile
f`cute de organul de urm`rire; lipsa acestor date nu \mpiedic` organul de urm`rire de a
proceda la cercetarea cauzei, cu care ocazie se va putea identifica f`ptuitorul [i
mijloacele de prob`. Din moment ce s-a stabilit cine a s`v\r[it fapta, persoana v`t`mat`
trebuie s`-[i manifeste din nou, \n termen de 2 luni, voin]a de a fi tras la r`spundere
penal` f`ptuitorul, deoarece manifestarea sa de voin]` are \n vedere o anumit` persoan`.
Aceast` confirmare se poate ob]ine prin declara]ia luat` persoanei v`t`mate \n cursul
urm`ririi penale sau printr-o nou` pl\ngere.
Legea nu cere ca \n cuprinsul pl\ngerii s` fie indicat` [i \ncadrarea juridic` a faptei,
fiind posibil ca persoana v`t`mat` s` nu aib` cuno[tin]e juridice; \ncadrarea juridic` va fi
determinat` de organul de urm`rire penal` sau de instan]a de judecat`. C\nd pl\ngerea se
adreseaz` direct instan]ei de judecat` este necesar s` se arate c` fapta reclamant` se
\ncadreaz` \ntr-una din infrac]iunile prev`zute de art. 279 al. 2 lit. a, altfel pl\ngerea nu
este primit` [i persoana v`t`mat` este \ndrumat` la organul de urm`rire penal`.
Pl\ngerea prealabil` f`cut` de reprezentantul unei persoane f`r` capacitate de
exerci]iu trebuie s` cuprind` v\rsta minorului, situa]ia persoanei incapabile [i capacitatea
sa de reprezentant legal sau pe baza unui act judiciar. C\nd pl\ngerea prealabil` se
introduce prin mandatar special, se anexeaz` [i copia legalizat` de pe acest mandat.
Pl\ngerea prealabil` se face, de regul`, printr-o cerere scris`, f`r` a fi necesar s`
cuprind` termeni juridici consacra]i. |n cazul \n care lipsesc unele date strict necesare,
persoana v`t`mat` este \ndrumat` de organul de urm`rire sau de judec`torul care o
prime[te s` o completeze. Semn`tura persoanei v`t`mate poate fi verificat` de cel care o
prime[te, iar dac` este trimis` prin po[t` [i nu este autentificat` trebuie atestat` de o
autoritate (administra]ia locului de de]inere, comandantul militar, secretarul consiliului
local). Se poate concepe [i o pl\ngere prealabil` f`cut` oral, atunci c\nd persoana v`t`mat`
 DPP–ps–57
nu [tie s` scrie sau s` semneze, ori atunci c\nd este f`cut` \n [edin]a de judecat`, \n
condi]iile art. 286, c\nd se consemneaz` \ntr-un proces-verbal sau \n \ncheierea de
[edin]`.
I.7. Pl\ngerea prealabil` ca mod special de sesizare a organelor
de urm`rire penal`
1) Pl\ngerea prealabil` adresat` organului de poli]ie sau procurorului
Infrac]iunile pe care legea penal` le supune condi]iei pl\ngerii prealabile se \mpart \n
dou` categorii:
– cele mai multe din aceste infrac]iuni s\nt supuse urm`ririi penale, pl\ngerea urm\nd a
fi introdus` la organele de urm`rire penal`;
– infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a s\nt [i ele supuse condi]iei pl\ngerii
prealabile, dar aceasta trebuie introdus` la instan]a de judecat`, devenind un mod de
sesizare special pentru instan]a de judecat`.
Aceast` diferen]iere este cauzat`, pe de o parte, de gradul de pericol social mai
pronun]at al infrac]iunilor din prima categorie, iar pe de alt` parte, de posibilit`]ile pe
care le ofer` infrac]iunile din cea de-a doua categorie de a fi judecate f`r` o cercetare
penal` prealabil`.
|n ce prive[te prima categorie de infrac]iuni, pl\ngerea prealabil` se adreseaz`, de
regul`, organului de cercetare al poli]iei sau procurorului; ca excep]ie, atunci c\nd
f`ptuitorul \ntrune[te calitatea prev`zut` de lege, pl\ngerea prealabil` trebuie adresat`
organului de urm`rire penal` competent s` efectueze urm`rirea \n acea cauz`, lu\ndu-se \n
considerare calitatea f`ptuitorului. S-a avut \n vedere ca persoanele care au o anumit`
calitate s` nu fie sustrase, pentru aceste infrac]iuni, de la organele de urm`rire penal`
care au competen]a de a le urm`ri pentru orice alt` infrac]iune; aceea[i regul` se aplic`
[i \n cazul infrac]iunilor pentru care pl\ngerea prealabil` se adreseaz` direct instan]ei de
judecat`.
Deci \n afar` de infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a [i de infrac]iunile
s`v\r[ite de persoane cu o anumit` calitate, pl\ngerea prealabil` se introduce la organul de
cercetare cu competen]a general`, care este orgnul de cercetare al poli]iei sau procurorul
competent teritorial; pentru procuror nu se pune problema competen]ei dup` materie,
deoarece aceste infrac]iuni s\nt de competen]a judec`toriei, deci [i a procurorului de pe
l\ng` judec`torie. |n cazul \n care a fost sesizat un organ de urm`rire necompetent, acesta
se va desesiza \n favoarea organului de urm`rire competent s` efectueze urm`rirea
penal`.
Este posibil s` fie s`v\r[ite mai multe infrac]iuni \n stare de indivizibilitate sau de
conexitate, din care unele s\nt de competen]a organului de cercetare al poli]iei, altele de
competen]a organului de urm`rire competent dup` calitatea persoanei f`ptuitorului. |n
aceast` situa]ie, urm`rirea penal` revine organului de urm`rire competent dup` calitatea
persoanei, c`ruia i se trimite cauza privitoare la toate infrac]iunile s`v\r[ite [i to]i
f`ptuitorii. De asemenea, este posibil ca una dintre infrac]iunile s`v\r[ite s` fie dintre cele
prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, \n care caz, prin conexitate, se preia [i aceast` infrac]iune
pentru efectuarea urm`ririi penale de c`tre organul competent.
|n caz de infrac]iune flagrant`, organul de urm`rire penal` este obligat s` constate
s`v\r[irea acesteia, chiar \n lipsa pl\ngerii prealabile, altfel ar putea fi obstaculat` aflarea
adev`rului prin dispari]ia mijloacelor de prob`; c\nd infrac]iunea flagrant` este una din
cele prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, la cererea persoanei v`t`mate, procesul-verbal de
constatare va fi trimis instan]ei sesizate prin pl\ngere; \n celelalte cazuri, organul de
urm`rire cheam` persoana v`t`mat` [i, dac` aceasta declar` c` face pl\ngere prealabil`,
\ncepe urm`rirea penal` [i o efectueaz`, ori trimite cauza organului competent atunci
c\nd calitatea f`ptuitorului o impune.
Dup` primirea pl\ngerii prealabile, organul de cercetare al poli]iei sau procurorul
procedeaz` potrivit regulilor de procedur`, dispun\nd \nceperea urm`ririi penale [i
efectuarea cercet`rii sau dispun\nd ne\nceperea urm`ririi penale dac` exist` vreo cauz` de
\mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale (art. 10). Urm`rirea penal` se
desf`[oar` cu participarea persoanei v`t`mate, care are un drept de dispozi]ie asupra
ac]iunii penale prin retragerea pl\ngerii prealabile sau prin \mp`carea cu inculpatul. Dup`
 DPP–ps–58
terminarea cercet`rii penale, cauza se rezolv` de c`tre procuror potrivit regulilor
examinate \n leg`tur` cu finalizarea urm`ririi penale.
Este posibil ca, \n cursul urm`ririi penale, pentru o infrac]iune pentru care s-a dispus
din oficiu \nceperea urm`ririi penale, s` se ajung` la schimbarea \ncadr`rii juridice \ntr -o
infrac]iune pentru care se cere pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate; \n aceast`
situa]ie, organul de cercetare penal` sau procurorul cheam` persoana v`t`mat` [i o
\ntreab` dac` \n]elege s` fac` pl\ngere prealabil`; \n caz afirmativ, organul de urm`rire
penal`, dup` caz, continu` cercetarea sau trimite dosarul cu actele efectuate instan]ei de
judecat` competente, dac` noua \ncadrare juridic` este una din infrac]iunile prev`zute \n
art. 279 al. 2 lit. a. |n cazul \n care persoana v`t`mat` declar` c` nu face pl\ngere
prealabil`, dosarul se \nainteaz` procurorului cu propunerea de a se \nceta urm`rirea \n
temeiul art. 10 lit. f.
2) Pl\ngerea prealabil` introdus` la organul de urm`rire penal`
competent
Calitatea pe care o are f`ptuitorul \n momentul s`v\r[irii infrac]iunii poate atrage
competen]a unui anumit organ de urm`rire penal` – fie organ de cercetare penal`, fie
procuror. Legea prevede, pentru o asemenea situa]ie, competen]a prioritar` exclusiv` a
unui anumit organ de urm`rire penal`, c`ruia trebuie s` i se trimit` pl\ngerea prealabil`,
dac` aceasta fusese adresat` altui organ de urm`rire sau instan]ei de judecat`. Calitatea
prev`zut` de lege este cea de judec`tor, procuror, notar public, militar, judec`tor,
procuror sau controlor financiar de la Camera de conturi jude]ean` sau aceea de
demnitar prev`zut` \n art. 29 pct. 1. |n aceste situa]ii, pl\ngerea se adreseaz`:
– pentru un judec`tor de la judec`torie sau tribunal, procuror de la parchetele
corespunz`toare, judec`tor, procuror [i controlor financiar de la Camera de conturi
jude]ean`, notar public – procurorului din parchetul de pe l\ng` curtea de apel;
– pentru judec`torii de la tribunalul militar sau de la tribunalul militar teritorial [i
procurorii de la parchetele corespunz`toare – procurorului militar de la parchetul
militar de pe l\ng` Curtea Militar` de Apel;
– pentru judec`torii [i magistra]ii asisten]i de la Curtea Suprem` de Justi]ie, pentru
judec`torii de la cur]ile de apel [i Curtea Militar` de Apel, procurorii din parchetele
corespunz`toare – procurorului din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie;
– pentru infrac]iunile s`v\r[ite de senatori [i deputa]i, de membrii guvernului,
judec`torii Cur]ii Constitu]ionale, membri, judec`tori, procurori [i controlori
financiari ai Cur]ii de Conturi, pre[edintele Consiliului Legislativ, mare[ali, generali
[i amirali, [efii cultelor religioase organizate \n condi]iile legii [i ceilal]i membri ai |
naltului Cler care au cel pu]in rang de arhiereu sau echivalent acestuia –
procurorului din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie;
– pentru militari – pl\ngerea se introduce la organul de cercetare competent –
comandantul unit`]ii, [eful comenduirii de garnizoan` sau ofi]erii desemna]i de
ace[tia ca organe de cercetare penal`, \n afar` de judec`torii [i procurorii militari, de
mare[ali, generali [i amirali (care atrag competen]a procurorului militar din
parchetul de pe l\ng` Curtea Militar` de Apel sau din Parchetul de pe l\ng` Curtea
Suprem` de Justi]ie).
Dac` pl\ngerea prealabil` a fost adresat` unui alt organ de urm`rire penal` sau a fost
introdus` la instan]a de judecat`, organele sesizate trebuie s` trimit` pl\ngerea prealabil`
la organul de urm`rire competent s` efectueze urm`rirea penal`, potrivit preciz`rilor de
mai sus, pl\ngerea fiind considerat` valabil` dac` a fost introdus` \n termen la organul
necompetent. La organul de urm`rire penal` competent se trimit, dac` nu este posibil`
disjungerea, toate pl\ngerile prealabile pentru infrac]iuni s`v\r[ite de o persoan` av\nd
calit`]ile ar`tate anterior, dac` s\nt conexe sau indivizibile, chiar dac` s\nt din categoria
infrac]iunilor pentru care pl\ngerea prealabil` se adreseaz` altor organe de urm`rire sau
instan]ei de judecat`. Deci se prorog` competen]a la organul de urm`rire competent
pentru toate infrac]iunile conexe [i indivizibile cu una din infrac]iunile de comepten]a
acestui organ.
Odat` sesizat cu pl\ngerea prealabil`, pentru una sau mai multe infrac]iuni conexe [i
indivizibile, \mpotriva unei persoane cu calitatea care atrage o anumit` competen]`,
organul de urm`rire penal` competent desf`[oar` o activitate obi[nuit` de urm`rire penal`,
ca orice alt organ de urm`rire penal`, cu precizarea c` urm`rirea nu poate \ncepe sau
 DPP–ps–59
continua f`r` autorizarea prealabil`, dup` caz, a Camerei din care face parte, pentru
senatori [i deputa]i, a Pre[edintelui României sau a uneia din Camere, pentru un
ministru, a avizului Pre[edintelui României, pentru judec`torii de la Curtea Suprem` de
Justi]ie sau a ministrului justi]iei pentru ceilal]i judec`tori [i procurori.
Urm`rirea penal` se desf`[oar` [i se finalizeaz` dup` regulile de drept comun, cu
precizarea c` retragerea pl\ngerii prealabile atrage \ncetarea urm`ririi penale, cu excep]ia
cazului c\nd \nvinuitul sau inculpatul solicit` continuarea procesului penal.
I.8. Pl\ngerea prealabil` ca act de sesizare a instan]ei de
judecat`
1) Dezvoltarea legisla]iei privind pl\ngerea prealabil` ca mod de
sesizare a instan]ei de judecat`
|n numeroase legisla]ii moderne, inclusiv \n reglementarea Codului de procedur`
penal` rom#n din 1936, s-au prev`zut cauze, de o gravitate redus`, \n care procesul penal
nu urmeaz` forma sa tipic` (urm`rire penal` [i judecat`), ci instan]a de judecat` poate fi
sesizat` direct cu judecarea lor58.
Ini]ial, \n Codul de procedur` penal` din 1968, pentru unele infrac]iuni, pl\ngerea
prealabil` se putea introduce la instan]a de judecat` dac`, efectu\ndu-se \n prealabil o
procedur` de \mp`care \n fa]a comisiei de judecat`, nu s-a reu[it \mp`carea p`r]ilor; ca
urmare, pl\ngerea prealabil` nu era adresat` direct instan]ei de judecat`, ci comisiei de
judecat`, pentru a se proceda la \mp`care; \n caz de nereu[it`, o nou` pl\ngere trebuia
introdus` la instan]` \n termen de o lun` de la data solu]iei de ne\mp`care dat` de comisia
de judecat`.
Prin Legea nr. 104/1992 desfiin]\ndu-se comisiile de judecat`, procedura pl\ngerii
prealabile a fost modificat` \n sensul c` aceasta trebuie introdus`, pentru infrac]iunile
prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, direct la instan]a de judecat`. S-a reglementat astfel, prin
procedura pl\ngerii prealabile, un nou mod de sesizare a instan]ei de judecat` \n loc de
rechizitoriu, dar numai pentru un grup restr\ns de infrac]iuni.
2) Infrac]iunile pentru care pl\ngerea prealabil` se introduce la
instan]a de judecat` (art. 279 al. 2 lit. a)
Codul de procedur` penal` din 1968 se refer` la urm`toarele infrac]iuni prev`zute de
Codul penal:
– lovirea sau alte violen]e (art. 180);
– v`t`marea corporal` din culp` care necesit` \ngrijiri medicale \ntre 10 [i 60 de zile
(art. 184 al. 1);
– amenin]area (art. 193);
– insulta (art. 205);
– calomnia (art. 206);
– furtul la pl\ngerea prealabil` (art. 210);
– abuzul de \ncredere \n dauna propriet`]ii private (art. 213);
– tulburarea de posesie \n dauna unei persoane private (art. 220).
58
|n cele mai multe situa]ii, cauzele care pot fi promovate direct la instan]a de judecat`
trebuie s` fie dintre acelea care permit l`murirea cauzei direct \n fa]a instan]ei, f`r` a mai fi
necesar` interven]ia organelor de urm`rire penal`. Sesizarea direct` a instan]ei de judecat` a
fost \ncredin]at`, potrivit Codului de procedur` penal` din 1936, persoanei v`t`mate, dar \n dou`
ipostaze:
– pentru infrac]iuni de competen]a judec`toriei \n toate cazurile, indiferent de constituirea sau
nu de parte civil`, pl\ngerea sa pun\nd \n mi[care ac]iunea penal`, pe care apoi o exercit` \n
cursul judec`]ii;
– pentru infrac]iunile de competen]a tribunalului, pl\ngerea persoanei v`t`mate avea efectul de
a pune \n mi[care ac]iunea penal` \n fa]a instan]ei, cu dou` condi]ii:
– s` se constituie parte civil`, pentru infrac]iunea s`v\r[it`;
– s` fie clasat` pl\ngerea din partea Ministerului Public.
Un proces penal atipic era reglementat [i \n favoarea asocia]iilor constituite \n formele
legale, pentru proteguirea membrilor lor, care, prin sesizare direct`, investeau instan]a de judecat`
pentru infrac]iunile care aduceau atingere scopului general urm`rit sau intereselor membrilor lor
(art. 227, 228 [i 230). Actul de sesizare a instan]ei a fost numit “pl\ngere direct`”, iar mai t\rziu
(din 1956) “chemare \n judecat` prin ac]iune direct`” (art. 280 2), \n unele cazuri numai dup` ce nu
s-a reu[it \mp`carea \n fa]a comisiei de \mp`ciuire.
 DPP–ps–60
Prin Legea nr. 45/193 s-a prev`zut c` se includ [i infrac]iunile de amenin]are, injurie
[i calomnie s`v\r[ite prin pres` sau orice alte mijloace de comunicare \n mas`,
renun]\ndu-se astfel la dispozi]ia din art. 91 a Legii nr. 3/1974 privind activitatea de
pres`, care prevedea c` pl\ngerea prealabil` pentru cele trei infrac]iuni s`v\r[ite prin pres`
se adreseaz` organului de urm`rire penal`.
De la regula de mai sus, se derog` \n cazul \n care pl\ngerea prealabil` trebuie
adresat` fie organului de urm`rire al poli]iei, fie organului de urm`rire competent 59.
O situa]ie special` o prezint` infrac]iunea de furt la pl\ngerea prealabil` s`v\r[it` de
mai multe persoane, dintre care numai una sau unele s\nt so]i sau rude apropiate cu
persoana v`t`mat`, c`ci \n acest caz pl\ngerea prealabil` nu este necesar` pentru ceilal]i
participan]i la infrac]iune [i se prorog` competen]a \n favoarea organului de urm`rire
penal`.
C\nd o infrac]iune din cele enumerate \n art. 279 al. 2 lit. a a fost s`v\r[it` de un
judec`tor, procuror, notar public, judec`tor, procuror sau controlor financiar la camera de
conturi jude]ean`, de un militar sau de unul din demnitarii la care se refer` art. 29 pct. 1,
pl\ngerea prealabil` nu se poate adresa direct instan]ei de judecat`, ci organului de
urm`rire penal` competent \n raport de calitatea f`ptuitorului.
Judec`torul care prime[te pl\ngerea trebuie s` fie atent la \ncadrarea juridic` corect` a
faptei descrise \n pl\ngerea prealabil`, deoarece dac` aceasta nu se \ncadreaz` \n cele opt
infrac]iuni la care se refer` art. 279 al. 2 lit. a, pl\ngerea prealabil` nu poate fi primit`,
persoana v`t`mat` urm\nd s` fie \ndrumat` c`tre organul competent.
3) Introducerea pl\ngerii prealabile la instan]a de judecat`
Pentru a introduce pl\ngerea prealabil` la instan]a de judecat`, pe l\ng` cerin]a de a
se referi la una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, este necesar ca
f`ptuitorul s` fie cunoscut. Aceast` cerin]`, care nu se aplic` atunci c\nd pl\ngerea se
adreseaz` organului de urm`rire penal`, se explic` prin aceea c` la judecat` p`r]ile trebuie
s` fie identificate, pentru a putea fi citate [i participa la judecat`. Dac` f`ptuitorul nu este
cunoscut, persoana v`t`mat` se poate adresa organului de poli]ie pentru identificarea lui,
dup` care va introduce pl\ngerea prealabil` cu privire la acea persoan`.
La introducerea pl\ngerii prealabile la instan]a de judecat` trebuie respectate
condi]iile generale ale pl\ngerii prealabile:
– s` fie f`cut` de persoana v`t`mat` personal sau prin mandatar special;
– s` fie introdus` la instan]` \n termenul de 2 luni de la data cunoa[terii persoanei
f`ptuitorului;
– s` cuprind` datele prev`zute \n art. 283. Cu privire la aceast` condi]ie, se cere:
– descrierea faptei – pentru a se [ti dac` este una din infrac]iunile la care se refer`
art. 279 al. 2 lit.a;
– indicarea adresei p`r]ilor – pentru a putea fi citate la termenul de judecat`;
– indicarea mijloacelor de prob`, iar pentru martori numele [i adresa lor;
– constituirea de parte civil`, c`ci judecata se desf`[oar` [i cu ac]iune civil` pus` \n
mi[care, iar indicarea persoanei civilmente responsabile este necesar` pentru a
putea fi citat` la judecat`.
Pl\ngerea prealabil` se adreseaz` judec`toriei, c`ci toate infrac]iunile prev`zute \n art.
279 al. 2 lit. a s\nt de competen]a acestei instan]e judec`tore[ti; se aplic` [i regulile de
competen]` teritorial` prev`zute \n art. 30, persoana v`t`mat` aleg\ndu-[i unul din
criteriile indicate acolo.
Introducerea pl\ngerii prealabile sesizeaz` instan]a de judecat` cu judecarea
infrac]iunii [i a persoanei la care se refer`, cu condi]ia ca infrac]iunea s` fie dintre cele
opt infrac]iuni men]ionate [i ca persoana chemat` \n judecat` s` nu aib` o calitate care
atrage competen]a organului de urm`rire penal` competent. Dac` judec`toria care
prime[te pl\ngerea constat` ne\ndeplinirea condi]iilor de sesizare direct` a instan]ei,
59
Astfel, dac` una din infrac]iunile enumerate mai sus se afl` \n unul din cazurile de
indivizibilitate [i conexitate cu o infrac]iune pentru care ac]iunea penal` se pune \n mi[care din
oficiu, organul de urm`rire cheam` persoana v`t`mat` [i, dac` aceasta declar` c` face pl\ngere
prealabil`, desf`[oar` urm`rirea penal` pentru toate infrac]iunile. De asemenea, aceea[i
prorogare \n favoarea organului de urm`rire penal` se produce [i atunci c\nd una din infrac]iuni
este supus` pl\ngerii prealabile, dar aceasta se adreseaz` organului de urm`rire penal` care devine
competent s` efectueze urm`rirea pentru toate infrac]iunile.
 DPP–ps–61
\ndrum` persoana v`t`mat` s` introduc` pl\ngerea la organul de urm`rire penal`; c\nd
pl\ngerea nu este complet` i se cere persoanei v`t`mate s` fac` complet`rile necesare.
|n literatura de specialitate exist` p`reri contrare cu privire la caracterul de act de
inculpare al pl\ngerii prealabile, \n sensul dac` introducerea ei pune \n mi[care ac]iunea
penal` \mpotriva f`ptuitorului.
– |ntr-o opinie, se sus]ine c` punerea \n mi[care a ac]iunii penale apar]ine numai unei
autorit`]i judiciare, astfel c` persoanei v`t`mate nu i se recunoa[te un asemenea
drept; totodat`, \ntruc\t legea penal` prevede c` ac]iunea penal` se pune \n mi[care la
pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, nu prin aceast` pl\ngere, efectul
introducerii acesteia const` numai \n sesizarea instan]ei de judecat`, condi]ie
necesar` ca ac]iunea penal` s` fie pus` \n mi[care de c`tre aceasta. Primind pl\ngerea
prealabil` a persoanei v`t`mate [i fix\nd termenul de judecat`, instan]a se investe[te
cu judecarea cauzei, ceea ce constituie actul de punere \n mi[care a ac]iunii penale.
– |n p`rerea contrar`, pe care o \mbr`]i[`m, se sus]ine c` pl\ngerea prealabil` introdus`
la instan]a de judecat`, pentru una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a,
este un act de inculpare, deoarece cuprinde manifestarea de voin]` a persoanei
v`t`mate de a trage f`ptuitorul la r`spundere penal` \n fa]a instan]ei de judecat`. |n
nici un text de lege nu se prevede c` punerea \n mi[care a ac]iunii penale este un
drept exclusiv al autorit`]ii judiciare60. |n ce prive[te referirea legii “la” pl\ngerea
prealabil`, [i nu “prin” pl\ngerea prealabil`, aceasta se datoreaz` caracterului general
al pl\ngerii prealabile, care constituie \n cele mai multe cazuri o condi]ie prealabil`
pentru procuror de a pune \n mi[care ac]iunea penal`, ceea ce nu exclude \ns`
excep]ia de a fi \nsu[i actul de punere \n mi[care a ac]iunii penale, atunci c\nd cauza
nu mai trece pe la procuror. De principiu, exist` incompatibilitate \ntre func]iile
de \nvinuire [i de judecare [i solu]ionare a cauzei penale; f`r` o dispozi]ie legal`
expres`, nu se justific` punerea \n mi[care a ac]iunii penale de c`tre instan]a de
judecat` chemat` s` judece [i s` solu]ioneze aceast` ac]iune.
Ac]iunea penal` se pune \n mi[care de c`tre partea v`t`mat` numai \mpotriva celui ce
a s`v\r[it una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a.
4) Particularit`]ile \n desf`[urarea judec`rii infrac]iunilor pentru care
instan]a a fost se sizat` cu pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate
La judecarea cauzelor prin care sesizarea s-a f`cut direct prin pl\ngerea prealabil` a
persoanei v`t`mate, aceast` se prezint` ca parte v`t`mat`, deoarece prin sesizarea
instan]ei [i-a manifestat voin]a de a participa la proces, iar cel chemat la judecat` devine
inculpat, ca urmare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale \mpotriva sa. Desf`[urarea
judec`]ii la prima instan]` are loc potrivit regulilor obi[nuite de judecat` penal`, cu
excep]ia unor dispozi]ii care se aplic` numai la acest fel de judecat`.
Instan]a de judecat` poate schimba \ncadrarea juridic` a faptei \ntr-o infrac]iune care
nu este prev`zut` de art. 279 al. 2 lit. a [i pentru care, deci, nu era posibil` sesizarea
direct` a instan]ei de judecat`. |ntr-o asemenea situa]ie, c\nd sesizarea s-a f`cut cu
\nc`lcarea legii \n raport de \ncadrarea juridic` corect` a faptei, instan]a dispune
trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urm`ririi penale, dup` care va fi sesizat`,
potrivit legii, prin rechizitoriu.
Schimbarea \ncadr`rii juridice se poate dispune [i dintr-o infrac]iune pentru care s-a
dispus trimiterea \n judecat` prin rechizitoriu, \ntr-o infrac]iune pentru care este necesar`
pl\ngerea prealabil`; c\nd la dosar se afl` pl\ngerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate, judecata
continu` f`r` nici o alt` interven]ie din partea p`r]ii v`t`mate; dac` la dosar nu exist` o
pl\ngere prealabil`, instan]a cheam` persoana v`t`mat` [i o \ntreab` dac` \n]elege s` fac`
pl\ngere prealabil`. |n cazul \n care persoana v`t`mat` declar` c` face pl\ngere prealabil`,
instan]a ia act de aceast` manifestare de voin]` [i continu` judecata p\n` la finalizarea ei,
chiar dac` este una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, legea nef`c\nd nici
un fel de distinc]ie. |n cazul \n care persoana v`t`mat` declar` c` nu face pl\ngere
prealabil`, procesul penal \nceteaz` \n lipsa pl\ngerii prealabile. |n unele situa]ii,
schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei poate avea loc dup` expirarea termenului de 2 luni
de c\nd persoana v`t`mat` [tiuse cine este f`ptuitorul; \n acest caz se pune problema dac`

60
dimpotriv`, \n Codul de procedur` penal` din 1936 (art. 227, 228) se prevede \n mod expres
c` partea v`t`mat` are dreptul, \n anumite cazuri, s` pun` \n mi[care ac]iunea penal`
 DPP–ps–62
nu este tardiv` pl\ngerea prealabil` pe care instan]a o cere persoanei v`t`mate? |n
literatura juridic` s-a exprimat p`rerea (acceptat` de majoritatea autorilor) c` pentru o
asemenea situa]ie termenul de 2 luni \ncepe s` curg` de la data c\nd s-a dispus
schimbarea \ncadr`rii juridice [i persoana v`t`mat` a luat act c` este necesar` pl\ngerea sa
prealabil`; sub vechea \ncadrare juridic`, ac]iunea penal` fiind pus` \n mi[care din oficiu,
persoana v`t`mat` nu a fost pus` \n situa]ia de a [ti c` f`r` pl\ngerea sa prealabil`
f`ptuitorul nu poate fi tras la r`spundere penal`.
A doua dispozi]ie special` aplicabil` numai \n cazul c\nd instan]a a fost sesizat`
direct cu pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate se refer` la o modalitate special` de
retragere a pl\ngerii prealabile. Potrivit art. 10 lit. h, retragerea pl\ngerii prealabile atrage
\ncetarea procesului penal (art. 11 pct. 2 lit. b), cu condi]ia s` fie neechivoc` [i expres`;
excep]ia de la regul` este continuarea procesului penal la cererea inculpatului. Prin
dispozi]ia art. 2841 se prevede o modalitate special` prin care se consider` pl\ngerea
prealabil` retras`, anume lipsa nejustificat` a p`r]ii v`t`mate la dou` termene
consecutive \n fa]a primei instan]ei, ceea ce ar echivala cu lipsa de interes \n sus]inerea
ac]iunii penale.
|n cazul \n care persoana v`t`mat` este lipsit` de capacitate de exerci]iu sau cu aceast`
capacitate restr\ns`, iar ac]iunea penal` a fost pus` \n mi[care din oficiu, retragerea
pl\ngerii prealabile de c`tre reprezentant sau de c`tre persoana v`t`mat` cu \ncuviin]area
ocrotitorului legal nu produce efectul de \ncetare a procesului penal, ra]iune pentru care
nici lipsa sa \n mod nejustificat la dou` termene consecutive nu atrage \ncetarea
procesului penal; acest efect \l produce, \n temeiul legii penale, \mp`carea p`r]ilor. Lipsa
persoanei v`t`mate trebuie s` se produc` la prima instan]` de judecat` (\n mod logic [i la
rejudecarea cauzei dup` trimiterea de c`tre instan]a de apel sau de recurs) \n condi]iile \n
care a fost legal citat`; dac` la unul din termene partea v`t`mat` nu a fost legal citat`, nu
mai opereaz` \ncetarea procesului penal 61. |n ce prive[te caracterul nejustificat al lipsei –
singurul care poate duce la concluzia c` partea v`t`mat`, prin lipsa sa, a \n]eles s` -[i
retrag` pl\ngerea prealabil` – \n practic` s-au \nt\lnit variate situa]ii de justificare a
lipsei62.
Constat\nd lipsa nejustificat` a p`r]ii v`t`mate la dou` termene consecutive \n fa]a
primei instan]e, aceasta trebuie s` considere c` a operat retragerea pl\ngerii prealabile [i
s` dispun` \ncetarea procesului penal; dac` totu[i inculpatul cere, \n baza art. 13,
continuarea procesului penal, prima instan]` este obligat` s` procedeze la judecarea
cauzei [i s` o solu]ioneze conform dispozi]iilor textului indicat.
O alt` particularitate la judecata \n prim` instan]` const` \n aceea c` nu este aplicabil
art. 332–333, \n sensul c` nu se poate restitui cauza la parchet pentru refacerea sau
completarea urm`ririi penale, deoarece o urm`rire penal` nu a fost efectuat` \n acea
cauz`.
|n fine, sentin]ele pronun]ate de judec`torie \n cauzele prev`zute \n art. 279 al. 2 lit.
a, prin care aceasta a fost sesizat` cu pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, nu s\nt
susceptibile de apel, fiind supuse numai recursului.

61
s-a considerat c` dac` la primul termen de judecat` persoana v`t`mat` a avut termenul \n
cuno[tin]` dat de c`tre judec`torul care a primit cererea sa, nefiind citat` legal nu se ia \n
considera]ie ca lips` nejustificat`; aceea[i situa]ie dac` nu s-a f`cut citarea sau citarea s-a f`cut cu
neobservarea dispozi]iilor legale
62
s-a statuat c` dac` persoana v`t`mat` a fost reprezentat` de c`tre ap`r`tor la unul sau
am\ndou` termenele ori dac` [i-a angajat ap`r`tor care, \ns`, nu s-a prezentat la judecat`, \nseamn`
c` a dorit ca procesul penal s` continue; nu s-a considerat lips` nejustificat` atunci c\nd partea
v`t`mat` a cerut am\narea la un termen, fiind at\t ea, c\t [i ap`r`torul \n imposibilitate de a se
prezenta, c\nd lipsa era justificat` prin nedepunerea de c`tre expert a raportului de expertiz` ori
c\nd persoana v`t`mat` era \n concediu medical etc.
 DPP–ps–63

Titlul II – JUDECATA |N PRIM~ INSTAN}~

Cap. I. Faza procesual-penal` a judec`]ii

I.9. Obiectul [i principiile specifice ale fazei de judecat` penal`

§1. Obiectul fazei de judecat`
1) Judecata ca faz` principal` a procesului penal
|n realizarea scopului procesului penal, ca orice persoan` care a s`v\r[it o infrac]iune
s` fie sanc]ionat` potrivit legii penale, urm`rirea penal` [i pl\ngerea prealabil` au un
caracter preliminar [i preg`titor, de a crea condi]iile necesare ca instan]a judec`toreasc`,
prin activitatea procesual-penal` de judecat`, s` aplice sanc]iunile prev`zute de legea
penal` inculpa]ilor g`si]i vinova]i de s`v\r[irea de infrac]iuni. Aceast` structur` a
procesului penal, de a cuprinde faza de judecat`, ca singura activitate prin care se poate
pronun]a o pedeaps` persoanei care a s`v\r[it o infrac]iune, este o consecin]` a unui
sistem aplicabil pe plan mondial, \n care “justi]ia” \n cauzele penale este de atribu]ia
instan]elor judec`tore[ti, singurele care pot aplica sanc]iunile prev`zute de legea penal`. |
n acela[i spirit, Constitu]ia României din 1991 a prev`zut (art. 125) c` “Justi]ia se
realizeaz` prin Curtea Suprem` de Justi]ie [i prin celelalte instan]e judec`tore[ti stabilite
de lege”, \nl`tur\ndu-se astfel posibilitatea aplic`rii legii penale de c`tre organe ob[te[ti
de jurisdic]ie63. De asemenea, \n art. 23 al. 8 al Constitu]iei se prevede c` “p\n` la
r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de condamnare, persoana este considerat` nevinovat`”,
ceea ce implic` \n mod necesar, pentru realizarea scopului procesului penal, s` se
desf`[oare o activitate de judecat` \n fa]a unei instan]e judec`tore[ti, care s` pronun]e o
hot`r\re definitiv` de condamnare.
Oric\t de bine ar fi preg`tit procurorul, \n exercitarea atribu]iilor Ministerului Public,
oric\t de neechivoc` ar fi concluzia de vinov`]ie a inculpatului, acesta nu poate aplica
sanc]iuni penale celor tra[i la r`spundere penal`, \ndatorirea sa fiind de a cere unei
instan]e judec`tore[ti condamnarea inculpatului, cu asigurarea dreptului la ap`rare.
Deci \n cadrul procesului penal judecata are un caracter necesar, indispensabil
pentru aplicarea sanc]iunilor prev`zute de legea penal` celor ce au s`v\r[it infrac]iuni. |n
cursul judec`]ii se desf`[oar` o activitate procesual` a[ezat` pe alte principii dec\t cele ale
urm`ririi penale, principii unanim considerate c` asigur` cele mai bune condi]ii pentru
solu]ionarea legal` [i temeinic` a cauzelor penale, fiind proteguite deopotriv` interesele
societ`]ii [i interesele legitime ale celor tra[i la r`spundere penal`. |n cursul judec`]ii se
stabile[te de c`tre instan]a de judecat`, cu caracter difinitiv, vinov`]ia inculpatului [i i se
aplic` pedeapsa [i alte m`suri penale; hot`r\rea definitiv` a instan]ei de judecat` prin care
este condamnat inculpatul \nl`tur` prezum]ia de nevinov`]ie [i o \nlocuie[te cu o
convingere deplin` de vinov`]ie care, \mpreun` cu sanc]iunea aplicat`, au putere de lege,
fiind opozabile tuturor. De aceea, judecata este considerat` ca faz` principal` a
procesului penal, situ\ndu-se \ntre urm`rirea penal`, care preg`te[te judecata, [i faza de
executare a hot`r\rilor penale, prin care se aduce la \ndeplinire ceea ce a hot`r\t instan]a
de judecat`. Atribuindu-se judec`]ii caracterul de faz` principal` a procesului penal, nu se
[tirbe[te cu nimic importan]a fazelor de urm`rire penal` [i de executare, pentru c` fiecare
din ele, prin finalitatea pe care o au, contribuie la realizarea scopului procesului penal.
2) Obiectul fazei de judecat` penal`
Faza de judecat` cuprinde activitatea procesual` [i procedural` desf`[urat` de c`tre
instan]a de judecat`, cu participarea activ` a procurorului [i a p`r]ilor, asistate de
ap`r`tori, av\nd ca obiect aflarea adev`rului cu privire la fapta [i inculpatul cu care a fost
sesizat` [i solu]ionarea legal` [i temeinic` a cauzei, \n raport de cele constatate, prin
condamnarea inculpatului vinovat la sanc]iunea prev`zut` de legea penal` sau prin
achitarea ori \ncetarea procesului penal c\nd exist` o cauz` de excludere sau de \nl`turare
a r`spunderii penale.
Dac` urm`rirea penal` se desf`[oar` \n fa]a organelor de cercetare penal` [i a
procurorului, faza de judecat` se desf`[oar` \n fa]a instan]elor judec`tore[ti; activitatea
63
cum au fost p\n` la 1 octombrie 1992, comisiile de judecat`
 DPP–ps–64
acestora are loc \n condi]ii diferite de activitatea organelor de urm`rire penal`,
desf`[ur\ndu-se \ntr-o [edin]` de judecat`, cu participarea procurorului, care sus]ine
\nvinuirea, [i a p`r]ilor, inclusiv a inculpatului, care-[i exercit` dreptul lor de ap`rare,
personal sau prin ap`r`torii lor. Activitatea de judecat` se efectueaz` prin acte de
judecat`, jurisdic]ionale, aduse la \ndeplinire prin actele procedurale prev`zute de lege,
dispuse de instan]a de judecat` din oficiu sau la cererile [i concluziile procurorului [i ale
p`r]ilor prezente la judecat`.
Actele de judecat` se deosebesc de actele de urm`rire penal` prin natura lor, fiind
acte jurisdic]ionale, prin care se iau hot`r\ri de c`tre o instan]` judec`toreasc` cu privire
la solu]ionarea ac]iunii penale [i a ac]iunii civile \n procesul penal; prin finalitatea lor,
actele de judecat` realizeaz` scopul procesului penal, ca persoana care a s`v\r[it o
infrac]iune s` fie sanc]ionat` potrivit legii penale, \n condi]iile \n care trebuie s` se
asigure ca nici o persoan` nevinovat` s` nu fie tras` la r`spundere penal`.
|n cursul judec`]ii se aduc la \ndeplinire trei obiective importante:
– se verific` legalitatea [i temeinicia \nvinuirii aduse inculpatului de c`tre procuror sau
chemat \n fa]a instan]ei de c`tre partea v`t`mat` prin pl\ngerea sa prealabil`;
– \n raport de constat`rile f`cute \n cursul judec`]ii, se adopt` solu]ia corespunz`toare
cu privire la ac]iunea penal` [i la ac]iunea civil` exercitate \n procesul penal, printr-o
hot`r\re judec`toreasc`;
– se verific` legalitatea [i temeinicia hot`r\rii adoptate de instan]a de judecat`, pentru a
r`m\ne \n autoritatea lucrului judecat numai hot`r\rile conforme legii [i adev`rului.
Sarcina de verificare a legalit`]ii [i temeiniciei \nvinuirii pentru care inculpatul a fost
trimis \n judecat` se aduce la \ndeplinire prin verificarea probelor str\nse \n cursul
urm`ririi penale [i administrarea de probe noi, precum [i prin concluziile asupra fondului
formulate de c`tre procuror [i p`r]i, care dau instan]ei posibilitatea s` afle adev`rul cu
privire la fapt` [i f`ptuitor [i s` adopte solu]ia corect`. Administrarea probelor se
realizeaz` printr-o cercetare judec`toreasc`, \n condi]ii de oralitate, contradictorialitate [i
nemijlocire, \n care instan]a, cu participarea procurorului [i a p`r]ilor, l`mure[te cauza
prin probe sub toate aspectele; se \nl`tur` probele nesincere [i inexacte, se precizeaz` ce
este de precizat, se completeaz` cu \mprejur`ri ce nu au fost stabilite la urm`rirea penal`.
La aflarea adev`rului despre fapt` [i f`ptuitor, despre \mprejur`rile care trebuie re]inute
pentru \ncadrarea juridic` a faptei [i individualizarea just` a pedepsei, contribuie \n mod
substan]ial dezbaterile judiciare, cu ultimul cuv\nt al inculpatului, \n cadrul c`rora
procurorul [i partea v`t`mat` sus]in [i argumenteaz` c` \nvinuirea este \ntemeiat`, iar
partea civil` c` preten]iile civile formulate s\nt dovedite, iar inculpatul [i partea
responsabil` civilmente c` \nvinuirea este ne\ntemeiat` sau mai grav` dec\t cea real` ori
c` nu exist` pagub` sau aceasta este mai mic` dec\t cea pretins`. |n baza probelor
administrate \n fa]a ei [i a concluziilor puse de c`tre procuror [i p`r]i, instan]a re]ine
faptele [i \mprejur`rile de fapt dup` convingerea pe care [i-a format-o din ansamblul
lucr`rilor din dosarul penal.
A doua sarcin` a instan]ei de judecat`, const\nd \n solu]ionarea ac]iunilor penal` [i
civil` aduse \n fa]a ei, se realizeaz` prin pronun]area unei hot`r\ri prin care \n ac]iunea
penal` se dispune condamnarea, achitarea sau \ncetarea procesului penal, \n raport de
convingerea de vinov`]ie pe care [i-a format-o, de existen]a unei cauze de \nl`turare a
r`spunderii penale [i de dispozi]iile legii penale, iar \n ac]iunea civil` se dispune
admiterea ei, cu obligarea la repara]ii civile, ori respingerea ei ca ne\ntemeiat`, dup` cum
s\nt sau nu \ntrunite elementele r`spunderii civile. Solu]ionarea legal` [i temeinic` a
ac]iunii penale [i a celei civile depinde de modul cum a fost adus` la \ndeplinire prima
sarcin`, dac` s-a aflat adev`rul despre toate \mprejur`rile cauzei, cu aplicarea corect` a
legii penale.
|ntruc\t exist` posibilitatea s` nu fie \ndeplinite corect [i complet primele dou`
sarcini, legea prevede dreptul procurorului [i al p`r]ilor de a ob]ine reexaminarea cauzei
prin exercitarea unei c`i de atac; \n acest scop instan]ele judec`tore[ti s\nt organizate pe
grade ierarhice, controlul corectitudinii solu]iilor adoptate de o instan]` judec`toreasc``
este trecut, de regul`, la instan]a ierarhic superioar`. Prin exercitarea unei c`i de atac se
promoveaz` o activitate de control judec`toresc din partea instan]ei competente, potrivit
legii, s` o efectueze; deci ca faz` procesual-penal`, judecata cuprinde, \n afar` de
judecata \n prim` instan]` – obligatorie – [i o judecat` \n apel [i \n recurs – facultativ` –
 DPP–ps–65
care constituie o garan]ie a solu]ion`rii corecte a cauzei penale. Acest control
judec`toresc se \ntinde nu numai asupra activit`]ii de judecat`, ci [i asupra activit`]ii de
urm`rire penal`, dac` modul \n care a fost efectuat` a influen]at negativ asupra
solu]ion`rii cauzei de c`tre instan]`.
Datorit` obiectului fazei de judecat`, care este diferit de cel al urm`ririi penale, se
produc schimb`ri \n ce prive[te pozi]ia participan]ilor la proces, precum [i \n ce prive[te
principiile dup` care se conduce judecata.
§2. Pozi]ia procesual` a participan]ilor la judecata penal`
1) Pozi]ia procesual` a instan]ei de judecat`
|n faza de judecat`, \n toate etapele sale, instan]a de judecat` are rolul conduc`tor \n
procesul penal. Potrivit art. 289, judecata cauzei penale se face \n fa]a instan]ei de
judecat`, constituit` potrivit legii, ceea ce \nseamn` c` procurorul, p`r]ile [i ap`r`torii lor
trebuie s` se prezinte \n fa]a instan]ei de judecat` pentru a-[i desf`[ura activit`]ile pe care
legea le atribuie acestora \n cursul judec`]ii. Procurorul [i p`r]ile, personal sau prin
ap`r`tori, au dreptul de a participa la judecat` prin argument`ri \n fapt [i \n drept, prin
sus]inerea de motive de apel [i de recurs, prin concluzii orale [i scrise cu privire la
chestiunile de fond ale cauzei, dar autoritatea care hot`r`[te este, \ns`, instan]a de
judecat`, a c`rei hot`r\re penal` r`mas` definitiv` cap`t` putere de lege \n cauza judecat`. |
n cazul \n care solu]ia pronun]at` cuprinde erori de fapt [i de drept, procurorul [i p`r]ile
din proces pot folosi o cale de atac (ordinar` sau extraordinar`), dar asupra acesteia
hot`r`[te tot o instan]` de judecat`. Rolul conduc`tor al instan]ei de judecat` se manifest`,
astfel, at\t \n desf`[urarea judec`]ii, c\t [i \n solu]ionarea cauzei penale. Legea acord`
acest rol conduc`tor instan]ei de judecat` deoarece este format` din judec`tori
independen]i [i spu[i numai legii, al c`ror statut este o garan]ie at\t a capacit`]ii lor
profesionale, c\t [i a impar]ialit`]ii lor.
Prin instan]` de judecat` se \n]elege completul de judecat` compus [i constituit
potrivit legii. Legea folose[te de multe ori [i termenul de “instan]`”, av\nd \n vedere
completul care judec` o cauz` penal` \n prim` instan]`, sesizat` prin rechizitoriul
procurorului sau prin pl\ngerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate. Completul de judecat` care
judec` \ntr-o cale de atac poart` aceea[i denumire de “instan]` de judecat`” sau de
“instan]`”, \n lege folosindu-se [i denumirea c`ii de atac \n care se desf`[oar` judecata:
“instan]` de apel”, “instan]` de recurs”, “instan]` de revizuire”. C\nd o instan]`
judec`toreasc` (judec`torie, tribunal, curte) are competen]a de a judeca \n prim` instan]`,
dar [i \n apel [i \n recurs, aceste activit`]i se desf`[oar` \n fa]a aceleia[i instan]e
judec`tore[ti, dar prin “instan]e de judecat`”, \n compunerea prev`zut` de lege 64.
Deci instan]a de judecat`, compus` din num`rul de judec`tori prev`zut de lege, are
atribu]ia de a judeca o cauz` penal` \n numele [i cu puterea de a judeca a instan]ei
judec`tore[ti pe care o reprezint`. De aceea, legea acord` o mare aten]ie alc`tuirii
completului de judecat`, orice gre[eal` sub acest aspect atr`g\nd nulitatea absolut` a
hot`r\rii pronun]ate. Compunerea instan]ei variaz` dup` activitatea de judecat` (prim`
instan]`, apel, recurs) [i dup` gradul ierarhic al instan]ei judec`tore[ti 65.
Prin Legea nr. 142/1997 s-a modificat compunerea instan]elor de judecat`: \n prim`
instan]`, judec`toriile, tribunalele [i cur]ile judec` cu un singur judec`tor; tribunalele [i
cur]ile judec` \n apel \n complete de doi judec`tori, iar \n recurs \n complete de trei
judec`tori. Curtea Suprem` de Justi]ie judec`, prin sec]ia penal` [i sec]ia militar`, cu trei
judec`tori, at\t \n prim` instan]`, c\t [i \n recurs [i \n recurs \n anulare, iar \n cazurile
prev`zute de lege prin completul din 9 judec`tori sau prin Sec]iile Unite.
Completul de judecat` este condus de un pre[edinte, desemnat de conducerea
instan]ei judec`tore[ti dintre judec`torii \ncadra]i la aceast` instan]`. Pre[edintele
completului de judecat` are atribu]ia de a conduce [edin]a de judecat` [i de a lua
m`surile necesare pentru asigurarea ordinii [i solemnit`]ii acesteia. Legea face

64
astfel, tribunalul judec`, prin instan]e de judecat` diferite, \n prim` instan]`, dar [i ca
instan]` de apel [i de recurs
65
|n reglementarea de dinainte de 25 august 1997, \n prim` instan]` judec`toria [i tribunalul
militar judecau \n complete de doi judec`tori; tribunalele [i cur]ile, tribunalul militar teritorial [i
Curtea Militar` de Apel judecaau \n complete de doi judec`tori. Judecata \n apel [i \n recurs se
desf`[ura \n fa]a unor complete de trei judec`tori.
 DPP–ps–66
distinc]ie \ntre “instan]a de judecat`”, \n alc`tuirea ei potrivit celor ar`tate anterior, [i
pre[edintele completului de judecat`, preciz\nd care s\nt atribu]iile pre[edintelui, toate
celelalte prerogative ale judec`]ii apar]in\nd instan]ei de judecat` (colectivului de
judec`tori care o alc`tuiesc), solu]ionarea chestiunilor de fond apar]in\nd acestuia, \n
unanimitate sau \n majoritate de voturi.
Instan]a de judecat`, av\nd sarcina de a afla adev`rul [i de a solu]iona cauza potrivit
legii, are rol activ \n desf`[urarea judec`]ii, impun\ndu-[i hot`r\rea sa \n ceea ce prive[te
l`murirea cauzei sub toate aspectele [i pun\nd \n discu]ia procurorului [i a p`r]ilor orice
chestiune de care depinde justa solu]ionare a celor dou` ac]iuni exercitate \n fa]a sa. De
asemenea, prin modul \n care conduce activitatea de judecat`, prin demersurile pe care le
\ntreprinde [i prin solu]ia corect` adoptat`, realizeaz` rolul educativ al judec`]ii penale \n
prevenirea s`v\r[irii de noi infrac]iuni.
2) Pozi]ia procesual` a procurorului \n cursul judec`]ii
Dup` ce a trimis \n judecat` pe inculpat, procurorul particip` la judecat` pentru a
sus]ine \nvinuirea [i a cere condamnarea acestuia. De regul`, instan]a de judecat` se
constituie cu procuror, \n sensul c` la [edin]a de judecat` particip` [i procurorul.
Participarea procurorului este obligatorie la toate instan]ele de judecat`, fie c` judec` \n
prim` instan]`, fie \ntr-o cale de atac; de la aceast` regul` se face excep]ie pentru
judec`torie, legea prev`z\nd pentru aceast` instan]` de judecat` – care judec` exclusiv \n
prim` instan]` – participarea obligatorie a procurorului numai \n anumite cauze
penale, \n celelalte participarea procurorului fiind facultativ`. Ministerul Public poate fi
reprezentat la judecat` de un singur procuror sau de mai mul]i, dar ace[tia trebuie s`
apar]in` parchetului de pe l\ng` instan]a judec`toreasc` sau unui parchet ierarhic
superior. C\nd participarea procurorului este obligatorie, lipsa acestuia de la desf`[urarea
[edin]ei de judecat` sau \mpiedicarea lui de a participa la judecat` [i de a-[i exercita
atribu]iile este sanc]ionat` cu nulitatea absolut` (art. 197 al. 2 [i 3).
Pozi]ia procesual` a procurorului \n cursul judec`]ii este diferit` de cea avut` \n
cursul urm`ririi penale. Dac` \n cadrul urm`ririi penale procurorul este conduc`torul
procesului, dispozi]iile sale fiind obligatorii, iar rezolvarea urm`ririi prenale fiind de
atribu]ia sa exclusiv`, av\nd deci drept de interven]ie [i de decizie, \n cursul judec`]ii,
constituit` pe principiul contradictorialit`]ii, pozi]ia sa procesual` cap`t` alte caractere;
conduc`torul procesului fiind instan]a de judecat`, procurorul nu poate ac]iona dec\t prin
acelea[i mijloace procesuale care s\nt puse la dispozi]ia p`r]ilor din proces: formularea
de cereri, prezentarea de memorii, ridicarea de excep]ii, punerea de concluzii cu privire
la orice chestiune asupra c`reia trebuie s` se pronun]e instan]e de judecat`, precum [i cu
privire la fondul cauzei, la solu]ia ce trebuie dat` \nvinuirii aduse inculpatului [i
preten]iilor civile formulate \mpotriva sa; de asemenea, ac]ioneaz` ca [i p`r]ile din
proces, prin exercitarea c`ilor de atac [i sus]inerea lor \n fa]a instan]elor de judecat`
competente. |n literatura de specialitate acest principiu de organizare a judec`]ii se mai
nume[te [i “egalitatea armelor”, \nc\t un inculpat – presupus infractor – are la
\ndem\n` \n cursul judec`]ii acelea[i mijloace procesuale pe care le folose[te [i
reprezentantul Ministerului Public, deci o autoritate public`.
Obiectivul urm`rit de c`tre procuror \n cursul judec`]ii variaz` \n raport de activitatea
de judecat` la care particip`:
– La prima instan]` procurorul urm`re[te ca inculpatul s` fie condamnat pentru
infrac]iunea care a format obiectul trimiterii \n judecat` din partea unui procuror; ca
urmare, pozi]ia procesual` a procurorului este de a sus]ine \nvinuirea, c`ut\nd ca,
prin probele ce se administreaz` [i prin concluziile pe care le pune, s` conving`
instan]a de judecat` de a pronun]a o hot`r\re de condamnare a inculpatului. Ar fi \ns`
necorect a obliga procurorul s` sus]in` neap`rat \nvinuirea dac`, din desf`[urarea
judec`]ii, \n raport [i de activitatea p`r]ilor, ar rezulta o alt` solu]ie (de exemplu
p`r]ile se \mpac` \ntr-o cauz` \n care \mp`carea atrage \ncetarea procesului penal).
Pentru a asigura impar]ialitatea procurorului, ca principiu de func]ionare a
Ministerului Public \n art. 28 al. 4 L.O.J. se prevede c` procurorul este liber s`
prezinte \n instan]` concluziile pe care le consider` \ntemeiate, potrivit legii, ]in\nd
seama de probele administrate \n cauz`, sco]\ndu-l astfel, \n leg`tur` cu aceast`
activitate, de sub inciden]a principiului subordon`rii ierarhice; \n acest mod, chiar
dac` prime[te dispozi]ii de la superiorul s`u de a pune concluzii de condamnare a
 DPP–ps–67
inculpatului, procurorul de [edin]` este liber s` pun` concluzii de achitare dac` din
probele administrate \n cursul judec`]ii \[i face convingerea de nevinov`]ia
inculpatului.
– O alt` modalitate de a ac]iona \n cursul judec`]ii este exercitarea c`ilor de atac
\mpotriva hot`r\rilor pronun]ate de c`tre instan]ele de judecat` [i de a participa la
judecata ce are loc \ntr-o cale de atac; [i aceste drepturi s\nt, de regul`, comune [i
p`r]ilor din proces. Exercitarea unei c`i de atac are loc atunci c\nd procurorul
consider` c` instan]a de judecat` a pronun]at o hot`r\re neconform` cu legea [i
adev`rul, \n scopul ca instan]a competent` s` desfiin]eze hot`r\rea atacat` [i s` dea o
solu]ie legal` [i temeinic`. De aceea, la judecata \ntr-o cale de atac exercitat` de c`tre
procuror, acesta sus]ine motivele care au condus la declararea c`ii de atac; \ns`,
dac` \n cursul judec`]ii \n calea de atac se schimb` datele cauzei (a intervenit o
amnistie, retragerea pl\ngerii prealabile), procurorul pune concluzii corespunz`toare
noii situa]ii. C\nd calea de atac este exercitat` de o parte din proces, procurorul pune
concluzii dup` convingerea pe care [i-a f`cut-o, fie \n sensul admiterii c`ii de atac,
fie \n sensul respingerii ei.
Cererile [i concluziile procurorului trebuie s` fie motivate; prin aceast` cerin]` se
urm`resc dou` obiective:
– instan]a de judecat` [i p`r]ile pot verifica corectitudinea cererilor [i concluziilor
formulate de procuror, pentru a le admite sau respinge;
– se poate verifica \n ce m`sur` este corect` hot`r\rea instan]ei de judecat` care a admis
sau respins cererile [i concluziile procurorului.
Deci particip\nd la judecat`, \n ansamblul ei, procurorul vegheaz` ca activitatea
instan]ei de judecat`, a p`r]ilor, a ap`r`torilor s` se desf`[oare potrivit legii, ac]ion\nd \n
caz contrar prin cereri, excep]ii, concluzii prezentate instan]ei de judecat`, ca aceasta s`
asigure legalitatea [i temeinicia judec`]ii; totodat`, vegheaz` ca hot`r\rile instan]elor
judec`tore[ti s` fie conforme cu legea [i adev`rul, atac\ndu-le pe cele necorespunz`toare
prin c`ile de atac prev`zute de lege. De re]inut c` procurorul general din Parchetul de pe
l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie are \n exclusivitate dreptul de a exercita recursul \n
anulare [i recursul \n interesul legii, care trebuie s` asigure ca \n autoritatea de lucru
judecat s` nu r`m\n` dec\t hot`r\ri legale [i temeinice.
3) Pozi]ia procesual` a p`r]ilor \n cursul judec`]ii
P`r]ile cap`t` deplin`tatea drepturilor lor procesuale \n cursul judec`]ii. Pe de o parte,
aceste drepturi procesuale s\nt comune cu ale procurorului, ceea ce asigur` “egalitatea de
arme” \ntre \nvinuire [i ap`rare; pe de alt` parte, p`r]ile se bucur`, de principiu, de
acelea[i drepturi procesuale, ceea ce asigur` egalitatea \ntre ele \n participarea la
judecat`.
Cu toate acestea, legea face unele deosebiri \n ce prive[te drepturile procesuale:
– \n cele mai multe cauze penale participarea procurorului este obligatorie, sub
sanc]iunea nulit`]ii absolute, \n timp ce participarea p`r]ilor este facultativ`, dac` au
fost legal citate, cu excep]ia inculpatului de]inut (art. 314, 375, 385 11) [i minor (art.
384), pentru care participarea la judecat` este obligatorie;
– o reglementare distinct` deriv` [i din calitatea procesual` a p`r]ilor; inculpatul
particip` la judecat` at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`, \n timp ce partea
v`t`mat` numai \n latura penal`, iar partea civil` [i partea responsabil` civilmente
numai \n latura civil`, fie c` judecata este \n prim` instan]`, fie \n c`ile de atac;
– dintre p`r]ile din proces, inculpatului i se recunosc mai multe drepturi procesuale
dec\t celorlalte p`r]i, deoarece trebuie s` se apere [i \mpotriva \nvinuirii penale, dar
[i \mpotriva preten]iilor civile ale p`r]ii civile; astfel, \n cazurile prev`zute de lege,
judecata inculpatului nu poate avea loc \n lipsa sa, asigur\ndu-i-se totodat` o
asisten]` juridic` obligatorie, ceea ce nu opereaz` [i pentru celelalte p`r]i.
Drepturile procesuale ale p`r]ilor constau \n participarea la judecat`, \n condi]ii de
oralitate, contradictorialitate [i nemijlocire, precum [i \n exercitarea c`ilor de atac.
Aceste dou` drepturi, cu distinc]iile ar`tate anterior, s\nt comune cu ale procurorului.
Dreptul de participare la judecat` al p`r]ilor este garantat prin dou` mijloace procesuale
eficiente: procedura de citare a p`r]ilor pentru termenul de judecat`, a c`rei nesocotire
atrage rejudecarea cauzei de c`tre instan]a \n culp` procesual`, [i obligativitatea aducerii
la judecat` a inculpa]ilor de]inu]i sub sanc]iunea unei nulit`]i absolute. Dreptul la
 DPP–ps–68
ap`rare al p`r]ilor se realizeaz` prin dreptul procesual de a interveni activ \n cadrul
cercet`rii judec`tore[ti, c\nd se administreaz` probele, prin consultarea lor de c`tre
instan]` asupra chestiunilor ce trebuie solu]ionate, prin cuv\ntul lor cu privire la
chestiunile de fond ale cauzei; inculpatului i se acord` [i ultimul cuv\nt, at\t la judecata \n
prim` instan]`, c\t [i la judecata \n c`ile de atac. Reglementarea c`ilor de atac creaz`
p`r]ilor largi posibilit`]i s` foloseasc` aceste mijloace de promovare a verific`rii
legalit`]ii [i temeiniciei hot`r\rilor pronun]ate, dintre care subliniem regula dup` care \n
propria cale de atac p`r]ilor nu li se poate agrava situa]ia de fapt [i de drept stabilit` prin
hot`r\rea atacat`.
|n cursul judec`]ii \n prim` instan]`, p`r]ile poart` denumirile stabilite prin art. 23, 24:
inculpat, parte v`t`mat`, parte civil` [i parte responsabil` civilmente; c\nd o parte a
exercitat o cale de atac, poart` [i denumirea de inculpat apelant, recurent, revizuent,
contestator ori parte v`t`mat`, parte civil`, parte responsabil` civilmente apelant`,
recurent`, revizuent`; \n cursul judec`]ii \ntr-o cale de atac exercitat` de procuror sau de
o parte cu interese contrare, p`r]ile cap`t` denumirea de intima]i (de exemplu: inculpat
intimat \n apelul procurorului, al p`r]ii v`t`mate; parte civil` intimat` \n apelul sau
recursul p`r]ii responsabile civilmente).
Pozi]ia de parte \n proces \nceteaz` din momentul pronun]`rii unei hot`r\ri penale
definitive, deoarece ac]iunile la care erau parte s\nt stinse, dar poate fi reluat` dac`,
printr-o cale de atac extraordinar`, se desfiin]eaz` hot`r\rea definitiv` [i se dispune
rejudecarea cauzei.
4) Ap`r`torii. Reprezentan]ii
P`r]ile pot fi asistate \n tot cursul judec`]ii, \n toate etapele sale. Spre deosebire de
urm`rirea penal`, unde ap`r`torul particip` la actele de urm`rire la care este interesat [i
anun]at de locul [i data efectu`rii lor, \n cursul judec`]ii, care se desf`[oar` \n [edin]`,
ap`r`torul particip` la efectuarea tuturor actelor de judecat` ce se efectueaz` \n [edin]a de
judecat` la care particip`.
C\nd asisten]a juridic` a inculpatului este obligatorie (art. 171), judecata nu poate
avea loc, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, f`r` participarea ap`r`torului ales sau din
oficiu (art. 197 al. 2 [i 3). Dac` nu se prezint` un avocat ales, cauza se am\n` pentru a se
ob]ine, prin baroul de avoca]i, delegarea unui avocat din oficiu. Cazurile de asisten]`
juridic` obligatorie se refer` \n special la inculpat, dar s\nt [i cazuri obligatorii pentru
celelalte p`r]i (art. 173). Acord\nd asisten]` juridic` p`r]ilor din proces, ap`r`torii exercit`
aceste drepturi \n limitele prev`zute de lege; astfel, ap`r`torul inculpatului ac]ioneaz` at\t
\n latura penal`, c\t [i \n latura civil`, \n timp ce ap`r`torul p`r]ii responsabile civilmente
numai \n latura civil`.
Ca regul`, ap`r`torul este un avocat care acord` asisten]` juridic` cu respectarea legii,
a statutului profesiei [i potrivit con[tiin]ei sale. Ap`r`torul poate asista partea din proces,
d\ndu-i acesteia sfaturi de cum trebuie s` ac]ioneze, dar partea poate s` nu urmeze aceste
sfaturi; ap`r`torul poate prelua, \ns`, \n \ntregime ap`rarea p`r]ii, exercit\nd personal
drepturile procesuale ale p`r]ii c`reia \i d` asisten]` juridic`, \n numele [i interesul
acesteia. Prezen]a p`r]ii al`turi de ap`r`tor, atunci c\nd acesta presteaz` asisten]a juridic`,
\nseamn` c` este de acord cu ap`rarea pe care o face ap`r`torul; \n cazul \n care nu este
de acord, trebuie s`-[i exprime opunerea sa; unele din drepturile p`r]ii (de exemplu
ultimul cuv\nt personal al inculpatului sau renun]area la un drept sau la o cale de atac)
nu pot fi exercitate de c`tre ap`r`tor \n locul p`r]ii, afar` de o \mputernicire special` \n
acest sens. Pentru celelalte p`r]i din proces, care nu au fost asistate de ap`r`tor de[i
asisten]a juridic` era obligatorie (art. 173), opereaz` o nulitate relativ`.
P`r]ile pot fi reprezentate la judecat` de reprezentantul lor legal (pentru minorul sub
14 ani de unul din p`rin]i) sau conven]ional (de regul` un avocat); pentru inculpat exist`
o restric]ie \n ce prive[te reprezentarea, fiindu-i recunoscut acest drept \n cazul
judec`]ii \n prim` instan]` numai \n cazul infrac]iunilor pentru care legea prevede
pedeapsa \nchisorii de cel mult un an sau pedeapsa amenzii (art. 174). C\nd
reprezentantul nu este avocat, acesta este asistat la judecat` de un avocat; c\nd
reprezentantul este un avocat, acesta exercit` drepturile procesuale ale p`r]ii ca
reprezentant-ap`r`tor.
 DPP–ps–69
§3. Principiile specifice fazei de judecat`
1) Aplicarea \n faza de judecat` a principiilor fundamentale ale
procesului penal
Principiile fundamentale ale procesului penal se definesc prin ac]iunea lor de a
determina \ntreaga desf`[urare a procesului penal, inclusiv judecata. Dac` unele principii
fundamentale ale procesului penal aveau restric]ii de aplicare \n faza de urm`rire penal`
(garantarea dreptului la ap`rare, garantarea inviolabilit`]ii domiciliului [i a secretului
comunica]iilor), \n faza de judecat` principiile fundamentale ale procesului penal au o
deplin` [i eficient` aplicare. |ntruc\t judecata este faza principal` a procesului penal,
Codul de procedur` penal` cuprinde dispozi]ii speciale care marcheaz` aplicarea
principiilor fundamentale ale procesului penal \n activitatea de judecat`.
Astfel, pentru a se asigura aplicarea ferm` a principiului legalit`]ii \n faza de
judecat`, Codul prevede dispozi]ii speciale la judecata \n apel (art. 379), \n recurs (art.
3859), \n contesta]ie \n anulare (art. 396) [i \n recurs \n anulare (art. 410) prin care, \n
caz de \nc`lcare a legii de procedur` penal` \n desf`[urarea judec`]ii sau \n cazul aplic`rii
gre[ite a legii penale [i a legii civile \n solu]ionarea cauzei se procedeaz` la desfiin]area
hot`r\rii nelegale cu rejudecarea cauzei \n condi]ii de legalitate. Dispozi]ii speciale se
refer` [i la principiile afl`rii adev`rului [i al rolului activ al instan]ei de judecat`, al
garant`rii dreptului la ap`rare. Astfel, potrivit art. 287, instan]a de judecat` \[i exercit`
atribu]iile activ \n vederea afl`rii adev`rului, form\ndu-[i convingerea pe baza probelor
administrate \n cauz`; [edin]a de judecat` – care este public`, oral`, contradictorie [i
nemijlocit` [i \n care se verific` probele str\nse la urm`rirea penal` [i se administreaz`
probe noi, l`murindu-se cauza sub toate aspectele – constituie o garan]ie pentru aflarea
adev`rului [i exercitarea rolului activ al instan]ei de judecat`. Pentru aplicarea
principiului garat`rii libert`]ii persoanei constituie o garan]ie obliga]ia impus` instan]ei
de judecat` de a verifica legalitatea [i juste]ea m`surii preventive luate de c`tre procuror
fa]` de inculpat (art. 300), dreptul acestuia de a se pl\nge instan]ei \mpotriva unei priv`ri
de libertate nejustificate (art. 140 1) [i de a declara recurs \mpotriva hot`r\rilor care
privesc m`surile preventive (art. 141); s\nt garan]ii pentru aplicarea principiului
garant`rii dreptului la ap`rare \n faza de judecat` dispozi]iile potrivit c`rora ap`r`torul
particip` la \ntreaga activitate de judecat`, unde poate exercita drepturile procesuale ale
p`r]ii, precum [i cele care se refer` la l`rgirea asisten]ei juridice obligatorii a inculpatului
fa]` de faza de urm`rire penal` (art. 294, 171, 172).
Deci judecata este faza procesului penal \n care \[i au aplicare toate principiile
fundamentale ale procesului penal, \n toate cerin]ele pe care acestea le implic`.
2) Principiile specifice ale fazei de judecat`
Pe l\ng` principiile fundamentale ale procesului penal, judecata este a[ezat` [i pe
principii specifice acesteia, principii care se aplic`, \n toate cerin]ele lor, numai \n
aceast` faz` a procesului penal. S-a ar`tat c` urm`rirea penal` este necontradictorie,
nepublic` [i preponderent scris`; \n cursul judec`]ii se aplic` principii contrare, procesul
desf`[ur\ndu-se \ntr-o [edin]` de judecat`, public`, oral`, nemijlocit` [i contradictorie (art.
289–290). Aceste principii – cunoscute procesului penal acuzatorial din antichitate – s\nt
proprii fazei de judecat` \n toate legisla]iile moderne de procedur` penal`. Caracterul
judec`]ii de faz` principal` a procesului penal, determinat de aceste principii, a influen]at
literatura de specialitate de a considera publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea [i
nemijlocirea [edin]ei de judecat` ca principii fundamentale ale procesului penal,
raport\nd totul la partea principal`.
Codul de procedur` penal` rom#n din 1968 a adoptat punctul de vedere de a
diferen]ia principiile fundamentale ale procesului penal – aplicabile \n toat` desf`[urarea
acestuia, pe care le-a inclus \n art. 2–8 sub titulatura de “Regulile de baz` ale procesului
penal” – [i principiile specifice fazei de judecat` – prev`zute \n partea special` a Codului
de procedur` penal`, \n Titlul II, “Judecata” (art. 289–290); av\nd o sfer` mai redus` de
ac]iune – numai judecata penal` – principiile publicit`]ii, oralit`]ii, nemijlocirii [i
contradictorialit`]ii [edin]ei de judecat` s\nt considerate, \n reglementarea actual`, ca
principii specifice fazei de judecat`.
A. Desf`[urarea judec`]ii \n [edin]` (art. 289)
Organul de urm`rire efectueaz` actele de cercetare la momentul potrivit [i la locul
adecvat, f`r` a fi necesar` – cu unele excep]ii – chemarea p`r]ilor s` p`rticipe la
 DPP–ps–70
efectuarea lor. Judecata are lor, \ns`, \n [edin]`, ceea ce presupune c` se desf`[oar`
\ntr-un loc anume destinat judec`]ii, la o anumit` dat` anun]at` din timp, cu asigurarea
chem`rii p`r]ilor pentru data [i locul stabilit. Participarea membrilor completului de
judecat`, a procurorului, a p`r]ilor [i ap`r`torilor lor la activitatea de judecat` implic`
\ntrunirea lor \n acela[i loc [i \n acela[i moment, ceea ce \nseamn` desf`[urarea unei
[edin]e de judecat`.
{edin]a de judecat` are loc, de regul`, la sediul instan]ei judec`tore[ti, unde s\nt
amenajate s`li speciale de judecat`. No]iunea de “[edin]`” nu are \n vedere o “sal` de
[edin]`” amenajat` la sediul judec`toriei, tribunalului, cur]ii, ci \ntrunirea tuturor
participan]ilor la judecat` \n acela[i loc [i timp, c`ci legea prevede – pentru motive
temeinice – posibilitatea ca judecata s` se desf`[oare – \n \ntregime sau par]ial – \n alt
loc, cum ar fi o sal` dintr-o alt` institu]ie, dintr-un c`min cultural etc.; prin motive
temeinice se \n]eleg acele \mprejur`ri care ar asigura \n mai bune condi]ii rolul educativ
al judec`]ii, de a ac]iona asupra con[tiin]ei celor care asist` la judecat` pentru a se
preveni s`v\r[irea de infrac]iuni.
|n cazul \n care [edin]a de judecat` se desf`[oar` \n alt loc dec\t sala de [edin]` de la
sediul instan]ei judec`tore[ti, trebuie luate m`surile necesare pentru a fi chemate p`r]ile
la acest loc, dar [i a face cunoscut publicului locul unde se va desf`[ura judecata.
B. Publicitatea [edin]ei de judecat` (art. 290)
Principiul publicit`]ii [edin]ei de judecat` este consacrat \n art. 126 din Constitu]ia
României, \n art. 5 L.O.J., \n art. 290 Cod procedur` penal`, care prev`d c` [edin]ele de
judecat` s\nt publice, \n afar` de cazurile prev`zute de lege. Prin publicitatea [edin]ei de
judecat` trebuie s` \n]elegem asigurarea accesului liber la locul de judecat` a oric`rei
persoane care nu are calitate procesual` \n cauza ce se judec`; dac` este asigurat accesul
liber, [edin]a de judecat` devine public` chiar dac` nu se afl` nici o persoan` la locul de
judecat`. Participarea la judecat` a p`r]ilor [i a ap`r`torilor lor este o cerin]` a principiului
garant`rii dreptului la ap`rare [i a contradictorialit`]ii [edin]ei de judecat`, care exprim`
cerin]a ca p`r]ile s` participe la judecat` [i s` se confrunte \ntre ele; cerin]` a principiului
publicit`]ii este accesul liber al acelor persoane care nu s\nt participante la proces, deci a
“publicului”. Cu toate acestea, minorii sub 16 ani nu s\nt admi[i \n sala de [edin]` pentru
a asista la judecat`, iar persoanele majore s\nt admise doar \n limitele capacit`]ii de
cuprindere a s`lii de [edin]`.
Publicitatea [edin]ei de judecat` este o cucerire a revolu]iei burghezo-democratice,
ca reac]ie \mpotriva caracterului secret al procesului inchizitorial, instituindu-se astfel
un control din partea popula]iei asupra modului \n care se \nf`ptuie[te justi]ia, dar
totodat` [i \n scop educativ, c`ci desf`[urarea judec`]ii poate ac]iona intimidant asupra
celor ce ar fi dispu[i s` s`v\r[easc` infrac]iuni. De aceea, acest principiu este consacrat
prin Constitu]ie [i respectarea lui este pus` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute (art. 197 al.
2 [i 3).
Codul de procedur` penal` prevede [i derog`ri de la publicitatea [edin]ei de
judecat`, \n sensul c` judecata are loc \n [edin]` “secret`” (art. 290 al. 2–5). Cazurile \n
care poate avea loc [edin]` secret` s\nt acelea \n care, dac` [edin]a ar fi public`, s-ar
aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnit`]ii sau vie]ii intime a unei
persoane. |n cazul judec`rii unor inculpa]i minori, judecata are loc \ntotdeauna \n [edin]`
nepublic`. Dispozi]ia de judecare a cauzei \n [edin]` secret` apar]ine instan]ei de
judecat`, dup` ascultarea punctului de vedere al procurorului [i al p`r]ilor prezente la
judecat`. Pentru a se controla totu[i modul cum procedeaz` instan]a cu privire la
respectarea acestui principiu, declararea de [edin]` secret` trebuie s` fie pronun]at` \n
[edin]` public`, supus` deci controlului opiniei publice, iar pronun]area hot`r\rii asupra
fondului trebuie s` aib` loc tot \n [edin]` public`. {edin]a poate fi declarat` secret` pentru
\ntreaga desf`[urare a [edin]ei de judecat` sau numai pe timpul efectu`rii unor acte de
judecat` (de exemplu ascultarea unei minore victim` a unui viol).
|n timpul c\t [edin]a este secret`, nu este permis` prezen]a \n sala de [edin]` dec\t a
p`r]ilor, a reprezentan]ilor acestora, a ap`r`torilor [i celorlalte persoane chemate \n
interesul judec`]ii (martori, exper]i, interpre]i). Secretul [edin]ei de judecat` se
deosebe[te de lipsa de publicitate a actelor de urm`rire penal`, care constituie, p\n` la
terminarea cercet`rii penale, un secret [i pentru p`r]ile din proces; se deosebe[te, \ns`, [i
de [edin]a secret` \n care se face deliberarea completului de judecat`, cu excluderea [i a
 DPP–ps–71
procurorului [i a grefierului (art. 307). De aceea, este mai corect` formularea de [edin]`
“nepublic`”, a[a cum se prevede \n art. 485 pentru [edin]a de judecat` a inculpa]ilor
minori.
C. Oralitatea [edin]ei de judecat`
Spre deosebire de urm`rirea penal` – unde p`r]ile iau cuno[tin]` de probele str\nse [i
de punctele de vedere ce s-au exprimat \n special din documentele scrise (procese-
verbale, declara]ii scrise, ordonan]e) – judecata se desf`[oar` oral, prin viu grai.
Oralitatea [edin]ei de judecat` asigur`, \n primul r\nd, publicitatea judec`]ii, deoarece
publicul prezent poate lua cuno[tin]` direct despre \nvinuire, ap`rare, despre ce spun
martorii [i exper]ii, despre hot`r\rea pronun]at`; \n al doilea r\nd, asigur`
contradictorialitatea [i nemijlocirea, deoarece procurorul [i p`r]ile iau cuno[tin]` imediat
de cererile [i sus]inerile participan]ilor la proces, av\nd astfel posibilitatea s` se al`ture
sau s` fac` obiec]iile necesare fa]` de cele auzite, s` combat` sus]inerile ne\ntemeiate.
Oralitatea este asigurat` prin modul \n care legea prevede desf`[urarea [edin]ei de
judecat`: pre[edintele declar` deschis` [edin]a de judecat`, dispune strigarea p`r]ilor [i a
martorilor, se cite[te actul de sesizare a instan]ei, se pun \n discu]ie chestiunile
prealabile, se procedeaz` la ascultarea p`r]ilor [i a martorilor, se acord` cuv\ntul
procurorului [i p`r]ilor, se d` inculpatului ultimul cuv\nt, se pronun]` hot`r\rea adoptat`.
Toate aceste activit`]i implic` desf`[urarea lor oral`.
Actele de judecat` desf`[urate oral se consemneaz` \n documente scrise: declara]ii
ale p`r]ilor [i martorilor, procese-verbale, \ncheieri de [edin]`, minute, sentin]e [i decizii.
|ntruc\t oralitatea este de esen]a [edin]ei de judecat`, nerespectarea acestui principiu
atrage sanc]iunea nulit`]ii, dar o nulitate relativ`, ce presupune constatarea producerii
unei v`t`m`ri p`r]ilor din proces ce nu poate fi \nl`turat` dec\t prin desfiin]area hot`r\rii
pronun]ate cu \nc`lcarea acestui principiu.
D. Principiul nemijlocirii [edin]ei de judecat`
Acest principiu exprim` cerin]a ca instan]a de judecat` care urmeaz` s` solu]ioneze
cauza s` ia cuno[tin]` direct, nemijlocit de probele administrate, precum [i de cererile [i
concluziile puse de c`tre procuror [i p`r]ile din proces, personal sau prin ap`r`torii lor.
Percep\nd direct probele, judec`torii cap`t` o mai mare capacitate de a afla adev`rul dec\t
dac` aceste probe le-ar percepe din documentele \n care au fost consemnate; ascult\nd
p`r]ile [i martorii, membrii completului de judecat` pot interveni pentru a l`muri ceea ce
li se pare nel`murit, de a completa [i preciza toate faptele [i \mprejur`rile de fapt. Ca
urmare a adopt`rii acestui principiu, judecata cuprinde o cercetare judec`toreasc`, \n
care se verific` probele de la urm`rirea penal` [i se administreaz` probe noi de c`tre
judec`torii care vor solu]iona cauza; de asemenea – spre deosebire de urm`rirea penal`,
unde se pot folosi numai cereri [i memorii scrise – la judecat` se desf`[oar` dezbateri
judiciare orale, \n care procurorul are cuv\ntul pentru a sus]ine \nvinuirea, iar p`r]ile au
cuv\ntul pentru a-[i ap`ra interesele legitime, confruntare de sus]ineri perceput`
nemijlocit de c`tre membrii completului de judecat`, care-[i pot forma astfel o p`rere
corect` asupra solu]iei ce trebuie adoptat`. Este greu de admis c` judec`torii care nu au
fost de fa]` la judecarea cauzei [i nu au perceput direct probele [i concluziile p`r]ilor ar
putea da o solu]ie corect` cauzei.
Nemijlocirea poate fi total` sau par]ial`; este total` atunci c\nd judecata are loc de
la \nceput [i p\n` la pronun]area hot`r\rii cu aceia[i judec`tori, care au fost prezen]i tot
timpul \n completul de judecat`. O asemenea nemijlocire este asigurat` de unicitatea
completului de judecat` [i de continuitatea [edin]ei de judecat`; pe de o parte, membrii
completului de judecat` nu se pot schimba \n cursul judec`]ii, adoptarea hot`r\rii
apar]in\nd judec`torilor care au perceput direct [i \n totalitate at\t probele administrate,
c\t [i concluziile puse de procuror [i p`r]ile din proces; pe de alt` parte, \n timp ce se
judec` o cauz` – care ar putea dura mai mult timp – judec`torii nu au dreptul s` judece [i
alte cauze, pentru a se putea concentra numai asupra cauzei \n care vor trebui s` se
pronun]e66.

66
Pentru a se evita, \n caz de accident al unui judec`tor, de a se relua judecata din nou, \n
unele legisla]ii str`ine se prevede posibilitatea ca la judecat` s` participe [i un judec`tor asistent,
care nu face parte din completul de judecat`, dar care ar putea \nlocui pe judec`torul aflat \n
imposibilitate de a judeca \n continuare cauza.
 DPP–ps–72
Codul nostru de procedur` penal` prevede nemijlocirea ca un principiu al judec`]ii,
dar este o nemijlocire care poate fi \ndeplinit` [i par]ial. Prin reglementarea unei
cercet`ri judec`tore[ti la prima instan]`, \n apel [i chiar \n recurs, dup` casare, se impune
judec`torului s` perceap` nemijlocit probele, ceea ce implic` verificarea probelor
administrate \n fa]a organelor de urm`rire penal`; de aceea, instan]a de judecat` este
obligat` s` asculte din nou p`r]ile, martorii, ceea ce le asigur` posibilitatea de a percepe
direct declara]iile acestora, s` ob]in` complet`rile necesare, s` verifice sinceritatea [i
veridicitatea celor declarate. |n numeroase cauze penale administrarea probelor, a
sus]inerilor p`r]ilor au loc \n \ntregime \n fa]a acelora[i judec`tori; \n acest scop, potrivit
art. 292 al. 2, “completul de judecat` trebuie s` r`m\n` acela[i \n tot cursul judec`rii
cauzei”. Aceast` dispozi]ie, care formuleaz` unicitatea completului de judecat`, este \ns`
doar o recomandare, c`ci \n continuare se prevede: “C\nd aceasta nu este posibil,
completul de judecat` se poate schimba p\n` la \nceperea dezbaterilor”. Deci \n timpul
cercet`rii judec`tore[ti, care dureaz` mai multe termene de judecat`, nu se produce vreo
ilegalitate dac` se schimb` membrii completului de judecat`.
Din momentul \nceperii dezbaterilor judiciare, c\nd se pun concluzii asupra fondului
la prima instan]` [i asupra c`ilor de atac exercitate la instan]ele de control judiciar, se
aplic` integral nemijlocirea, \n sensul c` judec`torii care adopt` hot`r\rea trebuie s` fie
judec`torii care au participat la dezbateri; se asigur` astfel, pentru aceast` parte a
judec`]ii, unicitatea completului de judecat`, sub protec]ia nulit`]ii absolute, fiind
dispozi]ii relative la compunerea instan]ei de judecat`; dac`, \nt\mpl`tor, \ntre data
dezbaterilor [i data pronun]`rii hot`r\rii, vreunul dintre judec`tori a decedat, judecata
trebuie s` fie reluat` din stadiul dezbaterilor judiciare, pentru ca judec`torii noului
complet s` participe la dezbateri [i la solu]ionarea cauzei.
Reglementarea noastr` nu asigur` \ns` continuitatea [edin]ei de judecat`, deoarece
cercetarea judec`toreasc` se poate desf`[ura pe mai multe termene de judecat`, \n care
timp aceia[i judec`tori iau parte la judecarea [i solu]ionarea altor cauze penale.
E. Contradictorialitatea [edin]elor de judecat`
S-a ar`tat c`, teoretic, principiul contradictorialit`]ii exprim` cerin]a ca func]ia de
\nvinuire s` fie desp`r]it` de func]ia jurisdic]ional`, fiind pe o pozi]ie procesual` egal` cu
func]ia de ap`rare. |nvinuirea [i ap`rarea se combat \n fa]a instan]ei de judecat` de pe
pozi]ii contradictorii, astfel \nc\t autoritatea care judec` [i solu]ioneaz` cauza – instan]a
de judecat` – s` ajung`, din disputa lor, la o apreciere corect` a probelor [i la adoptarea
unei solu]ii legale [i temeinice. Ca urmare, a[ezarea judec`]ii pe principiul
contradictorialit`]ii implic` egalitatea de “arme” \ntre \nvinuire [i ap`rare, \ntre
sus]inerea preten]iilor civile [i combaterea lor, \n sensul c` se ac]ioneaz` cu acelea[i
mijloace procesuale; participarea la judecat`, cu dreptul de a face cereri, a ridica
excep]ii, a pune concluzii, a exercita c`ile de atac, pe care instan]a de judecat` le poate
admite sau respinge, poate adopta propria sa solu]ie, constituie aspecte ale
contradictorialit`]ii la judecat`.
Din punct de vedere practic, participan]ii la proces au dreptul s`-[i spun` cuv\ntul cu
privire la orice chestiune de care depinde solu]ionarea just` a cauzei; ca urmare, la orice
cerere a procurorului, inculpatul este chemat s`-[i spun` p`rerea, dup` cum la orice cerere
a inculpatului trebuie, \nainte ca instan]a s` ia o hot`r\re, s`-[i expun` p`rerea [i
procurorul sau partea v`t`mat`. Concluziile asupra fondului s\nt puse mai \nt\i de c`tre
procuror, de partea v`t`mat`, care sus]in \nvinuirea, dup` care inculpatul – personal sau
prin ap`r`torul s`u – formuleaz` ap`rarea, prin combaterea celor sus]inute de \nvinuire.
Aceasta nu \nseamn` c`, \n unele chestiuni, punctele de vedere ale \nvinuirii [i ale
ap`r`rii nu pot coincide.
Prin rolul s`u activ, instan]a de judecat` compline[te aceast` disput`, intervenind
pentru sus]inerea \nvinuirii sau ap`r`rii, dup` caz, \ncerc\nd s` afle adev`rul [i s`
solu]ioneze cauza potrivit legii, ceea ce nu exclude luarea unei hot`r\ri care s` nu fie
conform` nici cu \nvinuirea formulat`, [i nici cu ap`rarea care a comb`tut-o. Rolul activ
al instan]ei de judecat` este limitat de contradictorialitate, deoarece instan]a nu poate lua
hot`r\ri din proprie ini]iativ` f`r` a cere ca procurorul [i p`r]ile s`-[i exprime punctul lor
de vedere \n chestiunea ce trebuie rezolvat`.
Pentru a exista contradictorialitate se cere ca p`r]ile s` fie prezente la [edin]a de
judecat`, prezen]a procurorului fiind, de regul`, obligatorie. |n acest scop este
 DPP–ps–73
reglementat` procedura de citare, care asigur` cunoa[terea de c`tre p`r]i a datei [edin]ei
de judecat` pentru a participa la aceasta. Contradictorialitatea este \ns` restr\ns` atunci
c\nd [edin]a de judecat` are loc \n lipsa uneia din p`r]i, procedura de citare fiind
\ndeplinit`.
§4. Structura fazei de judecat`
1) Etapele judec`]ii
Judecata se desf`[oar` – ca \ntindere \n cadrul procesului penal – din momentul
sesiz`rii primei instan]e prin rechizitoriul procurorului sau, \n cazurile prev`zute de lege,
prin pl\ngerea prealbil` a persoanei v`t`mate [i p\n` la pronun]area hot`r\rii penale
definitive. Judecata poate fi reluat` \n urma exercit`rii unei c`i de atac extraordinare prin
care se desfiin]eaz` hot`r\rea penal` definitiv` [i cauza se rejudec` din etapa de la care s -a
dispus rejudecarea.
Potrivit structurii Titlului II al p`r]ii speciale a Codului de procedur` penal`, judecata
are, ca structur`, trei etape: judecata \n prim` instan]`, c`ile de atac ordinare [i c`ile de
atac extraordinare. Judecata \n prim` instan]` are caracter necesar, indispensabil pentru
realizarea scopului procesului penal, \ntruc\t f`r` o asemenea etap` nu se poate aplica
sanc]iunea prev`zut` de legea penal` celui ce a s`v\r[it o infrac]iune; judecata \n c`ile de
atac ordinare – deci \n condi]iile \n care nu s-a pronun]at \nc` o hot`r\re definitiv` – are
un caracter eventual, \n sensul c` se desf`[oar` numai dac` procurorul [i p`r]ile exercit` o
cale de atac ordinar` – apelul [i recursul – altfel hot`r\rea pronun]at` de prima instan]`
devine definitiv` [i executorie. Practic, caracterul eventual nu se eviden]iaz`, deoarece
fie procurorul, fie una din p`r]ile din proces declar` apel [i recurs. |n ce
prive[tejudecata \n c`ile extraordinare de atac – contesta]ia \n anulare, revizuirea,
recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii – aceasta are un caracter de excep]ie,
legea limit\nd cazurile \n care poate fi exercitat` o cale de atac extraordinar`, astfel \nc\t
folosirea uneia dintre aceste c`i de atac extraordinare are un caracter excep]ional, de
\nt\lne[te destul de rar \n practica instan]elor judec`tore[ti. Etapele judec`]ii \n c`ile de
atac p`streaz` caracteristicile fazei de judecat`, dar prezint` [i particularit`]i fa]` de
judecata \n prim` instan]`, determinate de obiectul c`ii de atac, de instan]a competent` s`
o judece [i de procedura de desf`[urare a acesteia. Judecata \n c`ile de atac constituie
etape ale judec`]ii prin care se efectueaz` un control din partea unei instan]e judec`tore[ti
ierarhic superioare cu privire la hot`r\rile pronun]ate de instan]e judec`tore[ti de grad
inferior; o reexaminare a cauzei se poate face [i de c`tre instan]a care a solu]ionat-o.
Judecata, ca faz` a procesului penal, poate fi compartimentat` \n dou` cicluri
procesuale, fiecare cuprinz\nd mai multe etape.
Ciclul procesual ordinar al judec`]ii const` din trei etape: judecata \n prim` instan]`,
judecata \n apel [i judecata \n recurs. Deci ciclul procesual penal ordinar cuprinde, de
regul`, trei grade de jurisdic]ie, \n unele cazuri desf`[ur\ndu-se numai pe dou` grade de
jurisdic]ie. Dac` la judecata \n apel se constat` \nc`lc`ri ale legii produse la judecata \n
prim` instan]`, cauza poate trece din nou \n etapa judec`]ii \n prim` instan]`, cu trecerea,
apoi, din nou la judecata \n apel; dac` la judecata \n recurs se constat` \nc`lcarea legii
comis` \n cursul etapelor anterioare, cauza se poate \ntoarce fie la judecata \n prim`
instan]`, fie la etapa judec`]ii \n apel. Deci ciclul procesual ordinar are elasticitatea
necesar` de a se corecta erorile de procedur` sau de judecat` \n acea etap` unde s-au
produs.
Ciclul extraordinar al judec`]ii are loc \n urma exercit`rii unei c`i de atac
extraordinare \mpotriva unei hot`r\ri penale definitive. Calea de atac extraordinar` av\nd
un caracter de excep]ie, ciclul extraordinar se reduce, de regul`, la o singur` judecat` \n
contesta]ie \n anulare, \n revizuire, \n recurs \n anulare, deci o singur` etap` procesual`
extraordinar`. S\nt totu[i cazuri \n care \n aceea[i cauz` se pot exercita succesiv mai
multe c`i de atac extraordinare, situa]ie \n care ciclul procesual penal extraordinar
cuprinde mai multe etape de judecat`; astfel, \mpotriva unei hot`r\ri definitive date de
instan]a de recurs se poate exercita calea de atac extraordinar` a contesta]iei \n anulare,
dar dup` respingerea acesteia se poate exercita un recurs \n anulare. Excep]ie face
revizuirea care, fiind de competen]a primei instan]e de judecat`, hot`r\rea acesteia poate
fi atacat` cu apel [i apoi cu recurs. Admiterea unei c`i de atac extraordinare [i
desfiin]area hot`r\rii penale definitive atacate atrage reluarea ciclului procesual penal
 DPP–ps–74
ordinar deoarece, nemaiexist\nd o hot`r\re definitiv`, trebuie rejudecat` cauza [i dat` o
solu]ie de fond. Ciclul procesual penal ordinar se reia din acea faz` procesual` unde s-a
produs eroarea de fapt sau de drept67.
Judecata \n ciclul procesual penal ordinar se deosebe[te de judecata \n ciclul
procesual penal extraordinar; deosebiri exist` [i \ntre diferitele etape ale judec`]ii \n
fiecare ciclu procesual; astfel, judecata \n prim` instan]` se deosebe[te de judecata \n
apel [i \n recurs; judecata \n contesta]ie \n anulare se deosebe[te de judecata \n revizuire
[i \n recurs \n anulare.
2) Stadiile de desf`[urare a fiec`rei etape de judecat`
Etapele judec`]ii din am\ndou` ciclurile s\nt compartimentate \n stadii procesuale.
Ca regul` general`, o etap` a judec`]ii parcurge trei stadii procesuale:
– stadiul preg`tirii [edin]ei de judecat`;
– stadiul de desf`[urare a [edin]ei de judecat`;
– stadiul deliber`rii [i adopt`rii hot`r\rii.
Stadiul preg`tirii [edin]ei de judecat` se caracterizeaz` prin efectuarea unor acte care
asigur` buna desf`[urare a [edin]ei de judecat`; aceste acte s\nt \n afara [edin]ei de
judecat`, s\nt acte de administra]ie a justi]iei, ra]iune pentru care nu li se aplic`
principiile specifice ale judec`]ii; ele s\nt efectuate de c`tre pre[edintele instan]ei
judec`tore[ti [i de personalul auxiliar (grefieri, arhivari etc.); ele constau din fixarea
termenului de judecat`, emiterea cita]iilor, asigurarea asisten]ei juridice obligatorii,
preg`tirea dosarului pentru judecat`.
{edin]a de judecat` se desf`[oar` \n fa]a completului de judecat`, cu participarea
procurorului [i a p`r]ilor, cu aplicarea principiilor specifice ale judec`]ii – publicitatea,
oralitatea, nemijlocirea [i contradictorialitatea.
Deliberarea [i adoptarea hot`r\rii are loc \n camera de consiliu, \n prezen]a numai a
membrilor completului de judecat`, cu discu]ii \n secret asupra solu]iei ce trebuie
adoptat`.
Deci fiecare din stadiile de desf`[urare ale fiec`rei etapte de judecat` prezint`
particularit`]i care \i determin` delimitarea sa de celelalte stadii.
Fiecare stadiu de judecat` cuprinde activit`]i de judecat` ce-i s\nt specifice [i care se
deosebesc unele de altele. Astfel, \n cursul; [edin]ei de judecat` \n prim` instan]` se
efectueaz`, ini]ial, acte de verificare a \ndeplinirii condi]iilor de judecare a cauzei, se
trece apoi la cercetarea judec`toreasc`, care cuprinde acte de administrare a probelor
[i, \n final, la dezbaterile judiciare, deci la sus]inerile f`cute de c`tre procuror [i p`r]i
asupra fondului cauzei; cercetarea judec`toreasc` se deosebe[te de dezbaterile judiciare.
La judecata \n contesta]ie \n anulare [i la judecata \n revizuire se pot parcurge dou`
subetape: admiterea \n principiu a c`ii de atac extraordinare [i judecarea \n fond a c`ii de
atac admise \n principiu. Fiecare subetap` parcurge, la r\ndul ei, cele trei stadii din
procesele ar`tate anterior.
Compartimentarea etapelor judec`]ii \n stadii procesuale permite, \n raport de fiecare
stadiu, examinarea normelor comune care li se aplic`; procedura dup` care se desf`[oar`
aceste stadii procesuale fiind deosebit`, este necesar` examinarea fiec`rui stadiu \n raport
de etapa din care face parte.
I.10. Dispozi]iile generale potrivit c`rora se desf`[oar`
judecata \n toate etapele sale
1) Dispozi]ii generale privind m`surile de preg`tire a [edin]ei de
judecat`
|n vederea desf`[ur`rii \n bune condi]ii a [edin]ei de judecat`, \n oricare din etapele
judec`]ii se iau urm`toarele m`suri de preg`tire:
a) Fixarea termenului de judecat`
Dup` \nregistrarea dosarelor se stabile[te data la care va avea loc [edin]a de judecat`,
de c`tre pre[edintele instan]ei judec`tore[ti \n dosarele venite prin rechizitoriu de la
parchet, [i de c`tre judec`torul de serviciu \n dosarele formate la pl\ngerea prealabil` a
persoanei v`t`mate. Termenul [edin]ei de judecat` se fixeaz` \n raport de urgen]a cauzei;

67
De exemplu, admiterea unui recurs \n anulare face posibil` reluarea judec`]ii din etapa
judec`]ii \n prim` instan]`, dar [i etapa judec`]ii \n apel sau \n recurs.
 DPP–ps–75
astfel, \n cauzele \n care inculpa]ii s\nt aresta]i preventiv, se fixeaz` un termen scurt
pentru [edin]a de judecat` (art. 293); \n acela[i mod se fixeaz` termenul [i \n cauzele
privind infrac]iuni supuse procedurii de judecat` a infrac]iunilor flagrante (art. 472)
ori \n alte cauze cu caracter urgent.
b) Citarea p`r]ilor [i a celorlalte persoane chemate la [edin]a de
judecat`
Odat` cu fixarea termenului de judecat` se dispune [i citarea p`r]ilor [i a celorlalte
persoane pentru care legea prevede chemarea lor la [edin]a de judecat` (martori, exper]i,
interpre]i). Identitatea [i adresa acestor persoane s\nt consemnate \n anexa la rechizitoriu
sau \n pl\ngerea persoanei v`t`mate. Citarea se face prin biroul de citare al instan]ei
judec`tore[ti, potrivit art. 175–181. |n cazul \n care o persoan` ce urmeaz` a fi citat`
este \n stare de de]inere (cel mai adesea inculpatul), odat` cu cita]ia se dispune [i
aducerea ei din locul de de]inere la sediul instan]ei care judec` acea persoan`. Procurorul
nu se citeaz`, el av\nd obliga]ia s` participe la judecat`, dac` participarea sa este
obligatorie potrivit legii.
c) Asigurarea asisten]ei juridice obligatorii
|n cauzele \n care asisten]a juridic` este obligatorie, (art. 171), pre[edintele
judec`toriei, tribunalului sau cur]ii, odat` cu fixarea termenului de judecat`, dispune a se
solicita baroului de avoca]i delegarea unui avocat din oficiu pentru cazul \n care
inculpatul nu are un avocat ales. Avocatul desemnat ca ap`r`tor din oficiu are obliga]ia
s` studieze dosarul p\n` la [edin]a de judecat` [i, dac` este necesar, s` ob]in` o
\ntrevedere cu inculpatul arestat preventiv \nainte de desf`[urarea [edin]ei de judecat`. |n
acest caz, pre[edintele judec`toriei, tribunalului sau cur]ii ia m`suri ca inculpatul s` ia
cuno[tin]` de dosar [i s` poat` lua contact cu ap`r`torul s`u (art. 294).
P`r]ile [i ap`r`torii lor iau cuno[tin]` de piesele dosarului \nainte de [edin]a de
judecat`.
d) |ntocmirea [i afi[area listei privitoare la cauzele care se judec`
la termenul fixat
|ntruc\t la acela[i termen este stabilit` [i judecarea altor cauze penale, se \ntocme[te
lista cauzelor care se vor judeca \n aceea[i zi. La \ntocmirea listei se ]ine seama de
data \nregistr`rii dosarelor la instan]`, d\ndu-se \ns` \nt\ietate cauzelor \n care s\nt
de]inu]i [i celor pentru care legea prevede c` judecarea se face de urgen]` [i cu
prec`dere. Lista se afi[eaz` cu 24 ore \naintea termenului [edin]ei de judecat`.
e) Verificarea \ndeplinirii m`surilor preg`titoare
|nainte de \mplinirea termenului de judecat`, pre[edintele completului care va
judeca \n cauz` are \ndatorirea de a verifica dac` au fost citate toate p`r]ile [i persoanele
care trebuie s` participe la judecat` [i dac` procedura de citare a fost legal \ndeplinit`,
dac` este asigurat` asisten]a juridic` obligatorie [i dac` a fost afi[at` lista de procese,
astfel \nc\t la termenul de judecat` s` poat` avea loc [edin]a de judecat`. C\nd aceste
m`suri nu au fost \ndeplinite, ac]ioneaz` de urgen]` pentru realizarea lor.
Pre[edintele completului de judecat` are obliga]ia de a cunoa[te con]inutul dosarului,
pentru a putea conduce [edin]a de judecat`.
2) Dispozi]iile generale privind desf`[urarea [edin]ei de judecat`
{edin]a de judecat` se desf`[oar` public, oral, nemijlocit [i contradictoriu \n fa]a
completului de judecat`, \n prezen]a procurorului, a p`r]ilor, a ap`r`torilor lor. |n cursul
[edin]ei de judecat` – \n prim` instan]`, \n apel, recurs sau \ntr-o cale de atac
extraordinar` – se aplic` urm`toarele dispozi]ii cu caracter general:
a) Conducerea [edin]ei de judecat` [i asigurarea ordinii [i
solemnit`]ii ei (art. 269–298)
|ntreaga activitate din [edin]a de judecat` se desf`[oar` sub conducerea pre[edintelui
completului de judecat`; orice leg`tur` \ntre instan]`, pe de o parte, procuror, p`r]i [i
ap`r`tori, martori [i exper]i, pe de alt` parte, are loc prin intermediul pre[edintelui
completului de judecat`. Pe l\ng` atribu]ia de a conduce [edin]a de judecat`, pre[edintele
completului de judecat` \ndepline[te [i alte atribu]ii ce-i s\nt date prin lege (art. 318, 322
etc.). C\nd judec` un singur judec`tor, \i revin acestuia toate atribu]iile date prin lege
pre[edintelui completului de judecat`.
Conduc\nd [edin]a de judecat`, pre[edintele completului deschide lucr`rile, ia
m`surile de ordine necesare, asigur` solemnitatea judec`]ii, decide asupra chestiunilor ce
 DPP–ps–76
nu s\nt date \n competen]a instan]ei, procedeaz` – dac` este cazul – la administrarea
probelor, prin intermediul s`u pun\ndu-se \ntreb`rile persoanelor ascultate [i
consemn\ndu-se r`spunsurile, d` [i ia cuv\ntul procurorului, p`r]ilor, ap`r`torilor, \nchide
[edin]a de judecat`, pronun]` hot`r\rea.
|n \ndeplinirea atribu]iei de a asigura ordinea [i solemnitatea [edin]ei de judecat`,
pre[edintele limiteaz` accesul publicului, ]in\nd seama de capacitatea s`lii de [edin]`;
atrage aten]ia persoanelor aflate \n sala de [edin]` de a p`stra disciplina ei, \n caz de
nesupunere dispune \ndep`rtarea celor care nu o respect`. Pre[edintele poate \ndep`rta
din sala de [edin]` orice parte din proces care nu respect` ordinea [i solemnitatea
[edin]ei; \ns` pentru a se asigura dreptul la ap`rare, \nainte de \nceperea dezbaterilor
pre[edintele are obliga]ia de a chema partea \ndep`rtat` din [edin]` [i s`-i aduc` la
cuno[tin]` actele esen]iale efectuate \n lipsa sa [i s`-i citeasc` declara]iile celor
asculta]i, \ntreb\nd-o dac` are de formulat observa]ii sau cereri \n leg`tur` cu ele; c\t timp
partea este \ndep`rtat` din sala de [edin]`, ap`r`torul ei poate acorda asisten]a juridic`
necesar`.
b) Constatarea infrac]iunilor de audien]` (art. 299)
Se nume[te infrac]iune de audien]` fapta penal` s`v\r[it` \n cursul [edin]ei de
judecat`. |ntr-o asemenea situa]ie, pre[edintele completului de judecat` constat` fapta [i
identific` pe f`ptuitor, \ncheind un proces-verbal. Dac` este cazul, instan]a dispune
arestarea preventiv` a \nvinuitului, iar pre[edintele emite mandatul de arestare preventiv`
a acestuia; potrivit legii, arestarea preventiv` dureaz` cel mult 5 zile.
Procesul-verbal de constatare a infrac]iunii de audien]` se trimite procurorului
pentru efectuarea urm`ririi penale. |n cazul \n care s-a dispus arestarea preventiv` a
\nvinuitului, acesta este trimis de \ndat` procurorului, \mpreun` cu procesul-verbal de
constatare [i mandatul de arestare preventiv` ca \nvinuit. |ntruc\t arestarea preventiv` nu
se poate dispune dec\t dup` \nceperea procesului penal, \nseamn` c` actele \ncheiate de
c`tre pre[edintele completului de judecat` au caracterul de acte de \ncepere a procesului
penal.
c) Deschiderea [edin]ei de judecat` [i verific`rile f`cute de
pre[edinte
Pre[edintele completului de judecat` deschide [edin]a, anun]` cauza a c`rei judecare
este la r\nd [i dispune ca grefierul s` fac` apelul p`r]ilor [i a celorlalte persoane citate.
Grefierul \l informeaz` pe pre[edinte care dintre persoanele citate au r`spuns la apelul
f`cut [i s-au prezentat la judecat`.
Dac` p`r]ile s\nt prezente, cauza este \n stare de judecat`. P`r]ile se pot prezenta [i
f`r` s` fi fost citate sau f`r` s` fi primit cita]ia, pre[edintele av\nd \ns` \ndatorirea s`
stabileasc` identitatea lor. |n cazul \n care una din p`r]i lipse[te, pre[edintele verific` dac`
procedura de citare a fost \ndeplinit`. Potrivit art. 291, instan]a poate proceda la
judecarea cuzei [i \n lipsa vreuneia din p`r]i, cu condi]ia ca procedura de citare fa]` de
aceasta s` fi fost \ndeplinit` [i s` nu existe vreunul din cazurile de prezen]` obligatorie a
inculpatului. Cu toate acestea, c\nd instan]a consider` c` prezen]a uneia din p`r]ile lips`
este necesar`, poate am\na cauza [i lua m`suri pentru prezentarea acesteia la termenul pe
care-l fixeaz`.
|n cazul c\nd cauza se am\n`, p`r]ile prezente nu se mai citeaz` pentru termenele
urm`toare de judecat`, chiar dac` ar lipsi la vreunul din ele, fiind considerate c` au
termenul \n cuno[tin]`. Aceea[i dispozi]ie se aplic` [i martorilor [i exper]ilor prezen]i la
un termen de judecat`, care iau cuno[tin]` de noul termen la care s-a am\nat cauza.
Militarii, de]inu]ii [i bolnavii \n spitale s\nt cita]i la fiecare termen de judecat`. La
cererea persoanelor care iau termenul \n cuno[tin]`, instan]a le \nm\neaz` cita]ii spre a le
servi drept justificare pentru prezentarea la noul termen de judecat`. C\nd judecata
r`m\ne \n continuare, p`r]ile [i celelalte persoane care au fost lips` nu se mai citeaz`.
d) Verific`rile prealabile f`cute de instan]a de judecat` (art/. 300)
Instan]a procedeaz`, \n prealabil, la verificarea actului de sesizare, dac` a fost
emis \n condi]iile legii, [i a temeiniciei m`surii preventive luate \mpotriva inculpatului
de c`tre procuror sau de c`tre instan]`. Constat\nd c` actul de sesizare a instan]ei 68 nu

68
rechizitoriul, pl\ngerea prealabil` – \n cazul primei instan]e; cererea de apel sau de recurs –
pentru instan]ele de control jd
 DPP–ps–77
este legal \ntocmit, se dispune \nl`turarea lipsurilor fie de \ndat`, dac` este posibil, fie
acord\ndu-se un termen \n acest scop. C\nd \nl`turarea lipsurilor nu este posibil` \n
cursul judec`]ii, se procedeaz` la restituirea dosarului procurorului, \n vederea refacerii
actului de sesizare sau se constat` nulitatea lui, proced\ndu-se \n consecin]`.
Verific\nd luarea m`surii preventive, prin \ndeplinirea sau nu a condi]iilor prev`zute
de lege, instan]a poate dispune, dup` constat`rile f`cute, men]inerea ei sau prelungirea
duratei ei cel mult 30 de zile ori punerea \n libertate a inculpatului.
e) Rezolvarea chestiunilor incidente (art. 302)
Cererile [i excep]iile formulate de procuror [i de p`r]i, precum [i cele invocate din
oficiu de c`tre instan]`, ca chestiuni prealbile, s\nt puse \n discu]ie contradictorie \n
cursul [edin]ei de judecat`, dup` care instan]a se pronun]` asupra lor prin \ncheiere
motivat`; ele pot fi admise, caz \n care se procedeaz` \n consecin]` (se declin`
competen]a, se restituie cauza la procuror, se respinge apelul sau recursul ca inadmisibil
sau tardiv), sau pot fi respinse, proced\ndu-se la judecarea cauzei \n continuare. Instan]a
se pronun]` prin \ncheiere motivat` [i asupra tuturor m`surilor luate \n cursul judec`]ii
(luarea sau revocarea m`surilor asigur`torii, extinderea ac]iunii penale etc.).
f) Suspendarea judec`]ii (art. 303)
Pentru acelea[i motive pentru care se poate suspenda urm`rirea penal` – boal` grav`
a inculpatului, constatat` printr-o expertiz` medico-legal`, care \l \mpiedic` s` participe la
proces – se poate dispune de c`tre instan]a de judecat`, prin \ncheiere, suspendarea
judec`]ii p\n` c\nd starea s`n`t`]ii inculpatului \i va permite participarea la [edin]a de
judecat`. Dac` \n cauz` s\nt mai mul]i inculpa]i, iar temeiul suspend`rii prive[te numai
pe unul din ace[tia, se procedeaz` la disjungerea cauzei, urm\nd ca judecata s` se
desf`[oare numai fa]` de cei ce pot participa la judecat`; c\nd disjungerea nu este
posibil`, se dispune suspendarea judec`]ii \ntregii cauze. |n momentul \n care starea
s`n`t`]ii inculpatului permite participarea acestuia la proces, judecata se reia din oficiu;
de aceea, instan]a este obligat` s` se intereseze periodic dac` mai subzist` cauza care a
atras suspendarea judec`]ii.
|ncheierea de suspendare a judec`]ii poate fi atacat` cu recurs, f`r` ca aceasta s`
suspende executarea hot`r\rii.
g) |ncheierea de [edin]` (art. 304, 305)
|n timpul [edin]ei de judecat`, grefierul ia note despre cele discutate [i hot`r\te;
procurorul [i p`r]ile pot cere citirea notelor [i vizarea lor de c`tre pre[edinte. Pe baza
notelor luate, dup` [edin]a de judecat`, grefierul \ntocme[te actul procedural \n care se
consemneaz` modul de desf`[urare a [edin]ei de judecat` [i con]inutul actelor orale
efectuate.
|n cazul \n care hot`r\rea se pronun]` \n aceea[i zi c\nd s-a desf`[urat [edin]a de
judecat`, modul \n care aceasta s-a desf`[urat se consemneaz` \n sentin]` sau decizie;
c\nd pronun]area se face la o dat` ulterioar`, modul \n care s-a desf`[urat [edin]a de
judecat` se consemneaz` \ntr-o \ncheiere de [edin]`. |ncheierea este un act procedural
mixt; pe de o parte, are caracterul unui proces-verbal, cuprinz\nd o relatare complet` [i
fidel`, dar rezumativ`, a celor discutate \n [edin]a de judecat`, iar pe de alt` parte este [i o
hot`r\re, deoarece cuprinde [i m`surile ce s-au luat de c`tre instan]`.
|ncheierea de [edin]` cuprinde o parte introductiv`, incluz\nd date cu privire la
denumirea instan]ei care a judecat, identitatea judec`torilor, procurorului [i grefierului,
prin indicarea numelui [i prenumelui, precum [i a calit`]ii acestora, data [edin]ei de
judecat`, cu men]iunea dac` a fost public` sau secret`, dac` s-a desf`[urat eventual \n alt
loc dec\t sediul instan]ei; date privind identitatea p`r]ilor prezente, a celor lips`, cu
men]iunea dac` au fost legal citate, identitatea ap`r`torilor [i indicarea p`r]ilor c`rora le
acord` asisten]`.
|n partea descriptiv` se consemneaz` cererile [i excep]iile formulate de c`tre p`r]i [i
modul \n care au fost rezolvate; concluziile puse de c`tre procuror [i de c`tre p`r]i cu
privire la solu]ionarea cauzei \n fond, ultimul cuv\nt al inculpatului.
Dispozitivul \ncheierii de [edin]` cuprinde, \ntotdeauna, m`sura am\n`rii pronun]`rii
hot`r\rii pentru o alt` dat`.
|ncheierea se semneaz` de c`tre pre[edinte [i grefier.
Constituind actul care oglinde[te modul \n care s-a desf`[urat [edin]a de judecat`,
\ncheierea de [edin]` permite a se face controlul legalit`]ii [i temeiniciei hot`r\rii
 DPP–ps–78
pronun]ate; de aceea, lipsa \ncheierii sau lipsa unor men]iuni esen]iale pe care trebuie s`
le cuprind` atrage nulitatea ei [i, ca urmare, [i a \ntregii [edin]e de judecat`.
3) Dispozi]iile generale privind deliberarea [i pronun]area hot`r\rii (art.
306–312)
Deliberarea este activitatea prin care membrii completului de judecat` se sf`tuiesc
asupra solu]iei pe care trebuie s` o adopte cu privire la cauza care a fost judecat`. Pe de o
parte, \n [edin]a de judecat` s-au administrat probe ce trebuie confruntate cu cele
str\nse \n cursul urm`ririi penale, iar pe de alt` parte judec`torii trebuie s` examineze
textele de lege aplicabile, s` studieze jurispruden]a \n materie [i lucr`rile de specialitate,
s`-[i confrunte punctele de vedere pentru a se ajunge la un punct de vedere comun. O
asemenea activitate nu se poate desf`[ura \n [edin]a de judecat` – public, oral [i
contradictoriu; deliberarea trebuie s` se desf`[oare dup` alte reguli, ceea ce delimiteaz`
un stadiu distinct al oric`rei etape de judecat`. |ntruc\t \n toate etapele de judecat` se
ajunge la deliberare, Codul de procedur` penal` instituie dispozi]ii generale dup` care se
desf`[oar` acest stadiu.
a) Procedura deliber`rii (art. 306–307)
Legea recomand` ca deliberarea [i pronun]area hot`r\rii s` se fac` de \ndat` dup`
\ncheierea dezbaterilor, deci dup` \ncheierea [edin]ei de jduecat`. Pentru motive
temeinice, \ns`, deliberarea [i, ca urmare, pronun]area hot`r\rii se pot am\na pe cel mult
15 zile; termenul fiind de recomandare, nerespectarea sa nu atrage sanc]iuni procesuale.
Deliberarea are loc numai \ntre membrii completului de judecat`, cu excluderea
procurorului, a grefierului, a p`r]ilor, c`ci altfel ne-am afla \n continuarea [edin]ei de
judecat`. Este obligatorie \ns` la deliberare participarea tuturor membrilor completului
de judecat` \n fa]a c`rora au avut loc dezbaterile judiciare, deoarece altfel ar \nsemna c`
solu]ionarea cauzei s` apar]in` unui complet de judecat` gre[it format sau altui complet
dec\t cel care a ascultat concluziile procurorului [i ale p`r]ilor, ceea ce atrage nulitatea
absolut` a hot`r\rii pe motiv de gre[it` compunere a instan]ei de judecat` (art. 292 al. 3).
Judec`torul unic chibzuie[te singur asupra solu]iei ce trebuie pronun]ate.
Deliberarea are loc \n secret, pentru a se evita orice influen]` din afar` ori vreo
intimidare a judec`torilor \n leg`tur` cu exprimarea liber` a punctului lor de vedere.
Secretul deliber`rii constituie astfel o garan]ie a independen]ei judec`torilor [i a
supunerii lor numai legii. Deliberarea are loc \n afara s`lii de [edin]`, \n sala de consiliu
(de deliberare); dac` se p`streaz` secretul, deliberarea poate avea loc chiar \n sala de
[edin]`.
Fiecare membru al completului de judecat` are vot egal \n solu]ionarea cauzei, fie c`
este pre[edinte ori judec`tor, at\t \n leg`tur` cu chestiunile de fapt, c\t [i cu cele de drept
sau de individualizare a sanc]iunii penale.
Pre[edintele completului de judecat` pune \n discu]ie fiecare chestiune asupra c`reia
trebuie s` se hot`rasc`. Obiectul deliber`rii este diferit \n raport cu etapa \n care se
desf`[oar` judecata; astfel, la prima instan]` se delibereaz` asupra legalit`]ii [i temeiniciei
\nvinuirii [i a preten]iilor civile, precum [i asupra sanc]iunii ce trebuie aplicat` [i a
cuantumului desp`gubirilor civile; la instan]a de apel [i de recurs se delibereaz` asupra
temeiniciei apelului sau recursului \n raport de hot`r\rea atacat`. Deliberarea trebuie s`
conduc` la adoptarea unei solu]ii \n cauza judecat`, pre[edintele verific\nd dac` exist` un
acord asupra fiec`rei chestiuni puse \n discu]ie; pre[edintele \[i d` ultimul p`rerea.
b) Luarea hot`r\rii (art. 308)
Hot`r\rea trebuie s` fie rezultatul acordului membrilor completului de judecat`
asupra solu]iilor ce trebuie date \n chestiunile supuse judec`]ii. Hot`r\rea se poate lua cu
unanimitate de voturi sau cu majoritate de voturi; judec`torii r`ma[i \n minoritate trebuie
s`-[i motiveze opinia lor separat`. C\nd completul de judecat` este format din doi
judec`tori [i nu s-a ajuns la un acord de p`reri, se produce o divergen]`, care impune
rejudecarea cauzei \ntr-un complet de divergen]`, care se completeaz` cu pre[edintele
sau vicepre[edintele instan]ei ori cu un judec`tor desemnat de pre[edinte. Este posibil ca,
de[i completul este format dintr-un num`r de judec`tori f`r` so], s` existe mai mult de
dou` p`reri \n solu]ionarea cauzei, neput\ndu-se forma majoritatea. Pentru a \mpiedica
ivirea unei astfel de situa]ii, legea impune formarea obligatorie a majorit`]ii, prin
obligarea judec`torului cu p`rerea cea mai sever` fa]` de inculpat de a se al`tura p`rerii
 DPP–ps–79
celei mai apropiat` de a sa. C\nd judec` un singur judec`tor, solu]ia pe care o adopt` este
hot`r\rea instan]ei de judecat`.
Luarea hot`r\rii, prin unanimitate sau majoritate de voturi, \nseamn` determinarea
solu]iei \n prim` instan]` cu privire la latura penal` – condamnare, achitare, \ncetarea
procesului penal – [i \n latura civil` – admiterea sau respingerea ac]iunii civile – ori a
solu]iei la judecata \n apel sau \n recurs – respingerea sau admiterea apelului sau
recursului. |n momentul \n care s-a realizat acordul asupra solu]iei ce trebuie dat` \n
cauza judecat`, rezultatul deliber`rii se trece \ntr-un act procedural denumit minut`.
c) Minuta (art. 309)
Minuta este actul procedural scris \n care se consemneaz` rezultatul deliber`rii.
Minuta trebuie s` cuprind` toate men]iunile prev`zute pentru dispozitivul hot`r\rii. |
ntruc\t con]inutul dispozitivului este diferit \n raport de etapa de judecat` \n care s-a luat
hot`r\rea, ca dispozi]ii generale se prev`d cuprinderea solu]iei date \n latura penal` [i \n
cea civil`, precum [i semn`tura tuturor membrilor completului de judecat`. Din
momentul semn`rii minutei de c`tre judec`tori, aceasta nu mai poate fi schimbat` sau
modificat`, deoarece instan]a nu mai poate reveni asupra hot`r\rii luate [i consemnate \n
minut`; de asemenea, nu se poate trece \n dispozitivul hot`r\rii o solu]ie diferit` de cea
\nscris` \n minut`.
|ntruc\t minuta constituie o garan]ie c` rezultatul judec`]ii \nscris \n dispozitivul
hot`r\rii, care se redacteaz` mai t\rziu, este expresia deliber`rii instan]ei, at\t \n ceea ce
prive[te solu]ia dat`, c\t [i identitatea jduec`torilor care au participat la deliberare cu cei
care semneaz` hot`r\rea, lipsa minutei atrage nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate, cu
obliga]ia relu`rii dezbaterilor \n fa]a altui complet, a unei noi deliber`ri [i a adopt`rii
unei noi hot`r\ri. Aceea[i sanc]iune se aplic` [i atunci c\nd minuta nu este semnat` de to]i
judec`tori care au participat la dezbateri sau este semnat` de al]i judec`tori.
d) Pronun]area hot`r\rii (art. 310)
Dup` adoptarea hot`r\rii, aceasta trebuie s` fie pronun]at` \n [edin]` public`.
Pronun]area are loc \n ziua \n care s-au desf`[urat dezbaterile judiciare sau, \ncaz de
am\nare a pronun]`rii, \n ziua fixat` \n acest scop. La pronun]area hot`r\rii nu este
obligatorie participarea \ntregului complet de judecat`, fiind suficient` prezen]a
pre[edintelui completului, asistat de grefier. La pronun]area hot`r\rii p`r]ile nu se citeaz`;
pre[edintele d` citire minutei, care cuprinde solu]ia dat` \n cauz`. Data pronun]`rii
hot`r\rilor constituie momentul \n care \ncepe s` curg` termenul de apel sau de recurs
pentru procuror [i p`r]ile prezente la dezbateri, iar \n cazul hot`r\rilor definitive a
termenului de recurs \n anulare sau de contesta]ie \n anulare. Dup` pronun]area hot`r\rii,
solu]ia dat` se trece [i \n condica de [edin]` a instan]ei judec`tore[ti.
e) Felul hot`r\rilor judec`tore[ti (art. 311)
Instan]ele de judecat` pot pronun]a trei feluri de hot`r\ri: sentin]e, decizii [i \ncheieri.
Sentin]a penal` este hot`r\rea pronun]at` de prima instan]` cu privire la cauza
judecat`; pronun]` sentin]e penale, atuncic\nd judec` \n prim` instan]`, oricare din
instan]ele judec`tore[ti: judec`torii, tribunale, cur]i, Curtea Suprem` de Justi]ie. Prin
unele sentin]e penale se solu]ioneaz` fondul cauzei, \n sensul c` se d` o solu]ie ac]iunii
penale [i ac]iunii civile; ele pot fi sentin]e de condamnare, de achitare [i de \ncetare a
procesului penal, dup` solu]ia adoptat`; printr-o sentin]` penal` se pot pronun]a [i solu]ii
diferite, atunci c\nd au fost judecate mai multe fapte sau mai multe persoane, pentru
unele pronun]\ndu-se condamnarea, iar pentru altele achitarea sau \ncetarea procesului
penal. Tot sentin]e penale se numesc [i hot`r\rile prin care prima instan]` solu]ioneaz`
cererile care deschid o procedur` de judecat` cu privire la executarea pedepsei sau o cale
de atac extraordinar` de competen]a de judecat` a primei instan]e. Se numesc, de
asemenea, sentin]e penale hot`r\rile prin care prima instan]` se dezinveste[te f`r` a
solu]iona cauza, cum s\nt sentin]ele de declinare de competen]` sau de restituire a cauzei
la procuror (art. 42, 285, 332–337); prin aceste sentin]e prima instan]` nu solu]ioneaz`
ac]iunea penal` [i ac]iunea civil`, dar ia m`suri \n acest scop, investind fie o alt` instan]`
cu judecarea cauzei (declinare de competen]`), fie investind pe procuror cu reluarea
urm`ririi sau cu efectuarea ei (restituirea sau trimiterea la procuror).
Decizia penal` este hot`r\rea prin care instan]a de judecat` se pronun]` asupra
apelului sau recursului, precum [i asupra recursului \n anulare, sau la rejudecarea cauzei
dup` admiterea c`ii de atac. |n concep]ia legiuitorului, decizia este hot`r\rea pronun]at`
 DPP–ps–80
de o instan]` ierarhic superioar` care a solu]ionat o cale de atac \mpotriva hot`r\rii
pronun]ate de instan]a inferioar` \n grad; cu toate acestea, s\nt decizii [i hot`r\rile
pronun]ate de instan]a de contesta]ie \n anulare, pentru primele trei cazuri prev`zute \n
art. 386, de[i aceast` cale de atac se adreseaz` aceleia[i instan]e, deoarece aceast`
instan]` este instan]a de recurs sau de recurs \n anulare, care pronun]` numai decizii.
Prin decizii trebuie solu]ionate [i conflictele de competen]` [i cererile de str`mutare, c`ci
ele s\nt de competen]a unei instan]e de control.
Toate celelalte hot`r\ri date de instan]a de judecat` se numesc \ncheieri. Prin
\ncheiere se rezolv` toate chestiunile de care depinde solu]ionarea just` a cauzei [i se iau
m`surile necesare pentru buna desf`[urare a judec`]ii. Unele \ncheieri fac corp comun cu
sentin]a sau cu decizia, deoarece chestiunile rezolvate au contribuit la solu]ionarea
fondului cauzei; s\nt astfel de \ncheieri cele prin care s-au admis sau au fost respinse
unele chestiuni prealabile, probele solicitate de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i,
extinderea ac]iunii penale sau extinderea procesului penal. Prin alte \ncheieri se rezolv`
chestiuni adiacente fondului, cum s\nt luarea sau revocarea unor m`suri preventive, a
m`surii de siguran]` sau a m`surilor asigur`torii, suspendarea judec`]ii. S\nt \ncheieri
care se dau dup` pronun]area sentin]ei sau deciziei \n vederea \nl`tur`rii erorilor
materiale ori a omisiunilor v`dite (art. 195, 196). |ncheierile, ca hot`r\ri ale instan]elor
judec`tore[ti, nu trebuie confundate cu \ncheierile de [edin]` care, \n prima parte, au
caracterul de proces-verbal privind desf`[urarea [edin]ei de judecat`; numai acea parte
din \ncheierea de [edin]` care cuprinde o dispozi]ie a instan]ei de judecat`, prin care s-a
luat o hot`r\re este o \ncheiere \n sensul de hot`r\re a instan]ei de judecat`.
f) Redactarea hot`r\rii (art. 312)
|n termen de 20 de zile dup` pronun]area hot`r\rii trebuie redactat` sentin]a sau
decizia de c`tre unul din membrii completului de judecat`; termenul este de
recomandare, astfel \nc\t nerespectarea lui nu atrage vreo sanc]iune procesual`.
Cuprinsul hot`r\rii variaz`, dup` cum rezolv` fondul cauzei sau solu]ioneaz` o cale de
atac, \ntre hot`r\rile asupra fondului cuprinsul variaz` dup` cum prin hot`r\re se dispune
condamnarea, achitarea sau \ncetarea procesului penal. |n linii generale, \ns`, hot`r\rea
cuprinde trei p`r]i:
– \n partea introductiv` (practicaua) se trec unele men]iuni cu privire la instan]a care a
judecat, compunerea ei, participarea procurorului, prin indicarea numelui,
prenumelui [i a calit`]ii judec`torilor, a procurorului [i a grefierului; identitatea
p`r]ilor [i a ap`r`torilor lor; caracterul public sau secret al [edin]ei de judecat`; datele
generale ale cauzei;
– \n considerente (partea exprozitiv`) se expune obiectul judec`]ii (fapta [i inculpatul)
ce se re]ine \n urma probatoriului efectuat [i a dezbaterilor judiciare, \ncadrarea
juridic` a faptei, chestiunile de drept rezolvate, solu]ia ce rezult` din cele re]inute \n
fapt [i \n drept de c`tre instan]`;
– ultima parte a hot`r\rii o constituie dispozitivul, care con]ine solu]ia adoptat` de
instan]` cu toate datele care o precizeaz`, reprezent\nd con]inutul minutei, a
rezultatului deliber`rii. |ntre minut` [i dispozitiv trebuie s` existe identitate de
men]iuni, omisiunile sau adaosurile care schimb` dispozi]iile din minut` atr`g\nd
neluarea lor \n considerare.
Hot`r\rea se semneaz` de to]i membrii completului de judecat` [i de c`tre grefier.
C\nd un membru al completului de judecat` este \mpiedicat s` semneze (boal`,
concediu), hot`r\rea se semneaz` de pre[edintele completului, iar dac` acesta este
\mpiedicat se semneaz` de c`tre pre[edintele instan]ei judec`tore[ti, f`c\ndu-se men]iune
despre cauza care a determinat \mpiedicarea. Dac` \mpiedicarea prive[te pe grefierul de
[edin]`, hot`r\rea se semneaz`, \n acelea[i condi]ii, de c`tre grefierul [ef. Lipsa semn`turii
unui membru al completului de judecat` de pe sentin]` sau decizie, \n cazul \n care
minuta este semnat` de acesta, nu atrage nulitatea hot`r\rii dec\t atunci c\nd se constat`
refuzul acestuia de a semna. Semnarea hot`r\rii de al]i judec`tori dec\t cei care au
judecat cauza [i au semnat minuta atrage, \ns`, nulitatea hot`r\rii, deoarece nu exist`
certitudine c` hot`r\rea, \n redactarea ei, este conform` voin]ei celor care au pronun]at-o.
nesemnarea hot`r\rii de c`tre grefier nu atrage nulitatea hot`r\rii dac` nu s-a produs vreo
v`t`mare ce nu poate fi \nl`turat` altfel.
 DPP–ps–81
Cap. II. Procedura de judecat` \n prim` instan]`

I.11. Tr`s`turile specifice ale judec`]ii \n prim` instan]`

1) Scopul judec`]ii \n prim` instan]`
Judecata \n prim` instan]` este etapa ini]ial` [i obligatorie a judec`]ii, f`r` de care nu
se poate realiza actul de justi]ie. |ntr-adev`r, f`r` judecat` nu se poate aplica sanc]iunea
prev`zut` de legea penal` celui ce a s`v\r[it o infrac]iune, iar judecata trebuie s` treac`, \n
mod necesar, prin judecata \n prim` instan]`, nefiind posibil` trecerea direct la
judecata \n c`ile de atac. Hot`r\rea prin care ia sf\r[it judecata \n prim` instan]`, dac` nu
este atacat` cu apel sau recurs, cap`t` caracter difinitiv [i prin ea se \nf`ptuie[te actul de
justi]ie prin care se aplic` constr\ngerea penal`. Ca urmare, judecata \n prim` instan]`
este etapa cu caracter general a judec`]ii, \n care au deplin` aplicare principiile [i
normele comune prin care este reglementat` judecata, celelalte etape av\nd un caracter
special.
Judecata \n prim` instan]` trebuie s` solu]ioneze fondul cauzei, s` constate dac`
\nvinuirea adus` inculpatului este \ntemeiat` [i \n caz afirmativ s` aplice pedeapsa sau
alte m`suri prev`zute de legea penal`. Judecata fondului cauzei \nseamn` o evaluare a
legalit`]ii [i temeiniciei at\t a \nvinuirii penale, c\t [i a preten]iilor formulate \n ac]iunea
civil`, sub toate aspectele cu care a fost sesizat` prima instan]`; de aceea, se spune c`
judecata \n prim` instan]` trebuie s` duc` la o solu]ionare complet` a cauzei, a tuturor
capetelor de \nvinuire [i a tuturor preten]iilor civile. Spre deosebire de judecata \n prim`
instan]`, judecata \n c`ile de atac poate fi par]ial` – numai \ntr-o latur` a cauzei, numai cu
privire la o fapt` penal` sau la o anumit` parte – ceea ce poate determina men]inerea
hot`r\rii primei instan]e cu privire la faptele [i persoanele ce nu au format obiectul c`ii
de atac.
Solu]ionarea fondului cauzei implic`:
– \n latura penal` – constatarea existen]ei sau inexisten]ei infrac]iunii cu care a fost
sesizat` prima instan]`, a vinov`]iei sau nevinov`]iei inculpatului [i a r`spunderii sale
penale, \n raport de care constat`ri trebuie pronun]at` condamnarea, achitarea sau
\ncetarea procesului penal;
– \n latura civil` – constatarea existen]ei sau inexisten]ei pagubei, a \ntinderii sale [i a
r`spunderii civile a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente, care constat`ri pot
determina admiterea sau respingerea ac]iunii civile.
Constat`rile pe care trebuie s` le fac` prima instan]` at\t \n latura penal`, c\t [i \n
latura civil` se \ntemeiaz` pe administrarea [i aprecierea probelor. {i \n cursul urm`ririi
au fost str\nse probe, dar acestea au servit ca temei pentru trimiterea \n judecat` a
inculpatului; \n vederea condamn`rii acestuia de c`tre prima instan]` este necesar ca
aceasta s` verifice nemijlocit aceste probe (principiul nemijlocirii), s` fie completate cu
alte probe necesare, dup` care prin aprecierea probelor, \n ansamblul lor, s` se afle
adev`rul cu privire la fapta [i persoana judecat`. |ntreaga activitate probatorie, care este
caracteristic` judec`]ii \n prim` instan]`, se nume[te cercetare judec`toreasc`. La
judecata \n c`ile de atac, c\nd se verific` lagalitatea [i temeinicia hot`r\rii atacate, de
regul`, nu se efectueaz` o cercetare judec`toreasc`. |n aprecierea probelor, prima instan]`
se \ntemeiaz` pe dezbaterile contradictorii dintre procuror [i p`r]ile din proces.
Deci specificul judec`]ii \n prim` instan]` este determinat de scopul acesteia: aflarea
adev`rului cu privire la fapta [i persoana cu care a fost sesizat` instan]a de jduecat`, prin
efectuarea unei cercet`ri judec`tore[ti [i desf`[urarea dezbaterilor judiciare; \n raport de
constat`rile f`cute, se solu]ioneaz` latura penal` prin condamnare, achitare sau \ncetarea
procesului penal, [i latura civil` prin obligarea sau nu la r`spundere civil`.
S\nt cazuri \n care judecata \n prim` instan]` nu are finalitatea de a solu]iona
ac]iunea penal` [i ac]iunea civil` exercitate \n fa]a instan]ei de judecat`, ci judecarea [i
solu]ionarea unei c`i de atac extraordinare sau a unei proceduri care prive[te executarea
hot`r\rii penale definitive. Astfel, revizuirea este de competen]a instan]ei judec`tore[ti
care a judecat cauza \n prim` instan]` (art. 401) [i, \n raport de cele constatate, revizuirea
poate fi admis` sau respins` printr-o sentin]`, atacabil` cu apel sau recurs (art. 407). De
asemenea, contesta]ia la executare se judec` tot \n prim` instan]`, cu drept de apel sau
recurs, f`r` a pune \n discu]ie fondul cauzei, ci numai incidente produse \n timpul
execut`rii (art. 460–462). |n toate celelalte cazuri judecata se desf`[oar` dup` regulile de
 DPP–ps–82
judecat` \n prim` instan]`, dar cu particularit`]ile pe care legea le prevede pentru calea de
atac sau procedura respectiv`, inclusiv solu]iile proprii acestora.
Dup` ce s-a epuizat judecata \n prim` instan]` exist` posibilitatea ca o cauz` s` se
\ntoarc` la aceast` etap` a judec`]ii, dac` sentin]a penal` a fost desfiin]at` \n apel sau
casat` \n recurs ori \n recurs \n anulare, cu trimiterea spre rejudecare la prima instan]`. |
ntr-o asemenea situa]ie, judecata \n prim` instan]` are din nou finalitatea de a judeca
latura penal` sau cea civil` [i de a le solu]iona prin condamnare, achitare sau \ncetarea
procesului penal, prin admiterea sau respingerea preten]iilor civile. |n cazul \n care
judecata \n prim` instan]` s-a referit la o revizuire sau la o procedur` de executare,
rejudecarea \n prim` instan]`, dup` admiterea c`ii de atac, are ca finalitate rezolvarea c`ii
de atac sau a incidentului de executare.
2) Obiectul judec`]ii \n prim` instan]`
Potrivit art. 317, judecata \n prim` instan]` se m`rgine[te la fapta [i persoana
ar`tat` \n actul de sesizare a instan]ei; ca urmare, obiectul judec`]ii \n prim` instan]`
prive[te fapta [i persoana pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat` prin rechizitoriu
sau cu privire la care s-a introdus o pl\ngere prealabil` cu caracter de sesizare a
instan]ei. Prin obiectul s`u, judecata \n prim` instan]` se deosebe[te de judecata \n c`ile
de atac, care are ca obiect verificarea hot`r\rii atacate, dar \n limitele situa]iei celui ce a
declarat calea de atac [i a calit`]ii sale procesuale.
Dac` \n cursul judec`]ii s-a extins obiectul judec`]ii, \n condi]iile prev`zute \n art
335–337, [i la alte fapte [i persoane judecata se va desf`[ura [i cu privire la aceste fapte
[i persoane. Extinderea obiectului judec`]ii se poate dispune numai \n cursul judec`]ii \n
prim` instan]`, c`ci pentru fiecare fapt` [i persoan` trebuie s` aib` loc o judecat` \n prim`
instan]`. De aceea, dac` necesitatea extinderii obiectului jduec`]ii se constat` \ntr-o cale
de atac, dup` desfiin]area hot`r\rii atacate cauza se rejudec` de c`tre prima instan]`, cu
care ocazie se va proceda la extinderea obiectului judec`]ii [i la alte fapte [i persoane.
|n art. 317 se precizeaz` c` obiectul judec`]ii se refer` la “fapta” – [i nu la
infrac]iunea s`v\r[it`, care ar implica [i “\ncadrarea juridic`” a faptei. |n rechizitoriu
sau \n pl\ngerea prealabil` se indic` o \ncadrare juridic` a faptei care, ini]ial, este avut` \n
vedere pentru determinarea competen]ei instan]ei, modul de sesizare, obligativitatea
particip`rii procurorului [i a ap`r`torului; dac` \ncadrarea precizat` \n rechizitoriu sau \n
pl\ngerea prealabil` este gre[it`, instan]a este obligat` de a da \ncadrarea juridic` pe care
o prevede legea; noua \ncadrare juridic` va determina legalitatea sesiz`rii, a competen]ei,
a neparticip`rii procurorului [i a ap`r`torului inculpatului. Instan]a este valabil sesizat`
[i \n cazul c\nd unei fapte pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat` nu i s-a precizat
\ncadrarea juridic`, urm\nd ca aceasta s` fie dat` de instan]a de judecat`, deoarece
sesizarea se refer` la “fapt`”, [i nu la infrac]iune 69.
69
|n practica instan]elor noastre judec`tore[ti s-a dat o interpretare extensiv` dispozi]iilor
privind obiectul judec`]ii \n prim` instan]`, \n sensul c` s-a considerat sesizat` instan]a [i cu
faptele re]inute \n expunerea rechizitoriului, de[i ele nu erau trecute nici ca fapte [i nici ca
\ncadrare juridic` \n dispozitivul rechizitoriului, sub dispozi]ia de trimitere \n judecat`. S-a
argumentat c`, potrivit art. 317, judecata se m`rgine[te la fapta ar`tat` \n “actul de sesizare” a
instan]ei, or, potrivit art. 264, actul de sesizare a instan]ei este rechizitoriul, indiferent dac` fapta
a fost re]inut` \n “expunere” sau \n “dispozitiv”. Aceast` interpretare nu ]ine seama de
diferen]ierea pe care o face legea \ntre actul procesual de dispozi]ie al procurorului [i actul
procedural care cuprinde actul de dispozi]ie. Actele de dispozi]ie s\nt: trimiterea \n judecat`,
scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea urm`ririi penale; un rechizitoriu, ca act procedural, poate
cuprinde [i actul de dispozi]ie de scoatere de sub urm`rire sau de \ncetare a urm`ririi. Ca urmare,
neincluderea unei fapte \n actul de trimitere \n judecat` cuprins \n rechizitoriu produce \ndoial`
dac` procurorul a avut \n vedere sesizarea instan]ei [i cu aceast` fapt`. De aceea, mai recent fostul
Tribunal Suprem, sec]ia penal`, a statuat c` sesizarea instan]ei cu o fapt` ce nu este trecut` \n
dispozitivul rechizitoriului este valabil` numai dac`, \n expunerea rechizitoriului, fapta este
“prezentat` \n toate elementele ce prezint` relevan]` penal`, sub aspectul con]inutului unei
infrac]iuni, spre a \nl`tura orice \ndoial` c` fapta face obiectul judec`]ii”, ceea ce \nseamn`
“voin]a exprimat` cert ca acea fapt` s` fac` obiectul sesiz`rii instan]ei”.
Respectarea dispozi]iilor care reglementeaz` sesizarea primei instan]e de judecat`, aflat` sub
sanc]iunea nulit`]ii absolute, decurge [i din cazurile petrecute \n practic`, \n care inculpatul a fost
judecat pentru o fapt` pentru care procurorul a dispus disjungerea de cauza trimis` \n judecat` ori
s-a dispus ne\nceperea urm`ririi penale, ceea ce exclude voin]a procurorului de a dispune
 DPP–ps–83
Obiectul judec`]ii \n prim` instan]` \n cazurile \n care sesizarea se face prin pl\ngerea
prealabil` a persoanei v`t`mate const` din fapta descris` \n pl\ngerea prealabil`, cu
condi]ia de a constitui una din infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a [i \n leg`tur`
cu persoana celui \mpotriva c`ruia se face pl\ngerea, care nu trebuie s` aib` vreo calitate
implic\nd sesizarea organului de urm`rire penal` competent.
3) Dispozi]ii speciale privind participan]ii la judecata \n prim` instan]`
Pozi]ia procesual` a participan]ilor la judecata \n prim` instan]` este aceea indicat`
de normele comune privind judecata, cu unele particularit`]i.
Judecata \n prim` instan]` poate fi efectuat`, potrivit normelor legale de competen]`,
de oricare din instan]ele judec`tore[ti, inclusiv de Curtea Suprem` de Justi]ie. Dac`
judec`toria [i tribunalul militar au competen]` general` de a judeca \n prim` instan]`,
celelalte instan]e judec`tore[ti judec` \n prim` instan]` doar cauzele pe care legea le d`
expres \n competen]a lor, \n raport de natura [i gravitatea infrac]iunii sau de calitatea
f`ptuitorului.
Compunerea instan]ei de judecat` \n prim` instan]` a fost rea[ezat` prin Legea nr.
142/1997, care a modificat Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judec`toreasc` 70. Noile
prevederi ale art. 17 (fost 18) din Legea nr. 92/1992 au produs o schimbare structural` a
compunerii instan]elor judec`tore[ti civile care judec` \n prim` instan]`. Astfel, cauzele
date, potrivit legii, \n competen]a de prim` instan]` a judec`toriilor, tribunalelor [i
cur]ilor de apel se judec` de un singur judec`tor. Introducerea judec`torului unic la
judecata \n prim` instan]` la instan]ele judec`tore[ti civile, cu excep]ia Cur]ii Supreme
de Justi]ie, are ca motiva]ie, pe de o parte, o mai judicioas` repartizare a cauzelor la
num`rul existent de judec`tori \n func]ie, iar pe de alt` parte o cre[tere a operativit`]ii
judec`rii cauzelor \n prim` instan]` [i, \n acela[i timp, o \nt`rire a r`spunderii
judec`torilor pentru solu]iile pronun]ate; existen]a a dou` c`i de atac ordinare, \n care se
judec` \n complete formate din mai mul]i judec`tori, este de natur` s` asigure \nl`turarea
erorilor judiciare ce s-ar putea produce la judecata \n prim` instan]` cu un singur
judec`tor.
|ntruc\t modificarea legislativ` intervenit` prin Legea nr. 142/1997 nu s-a referit [i la
dispozi]iile art. 10, 13 [i 16 din Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instan]elor [i a
parchetelor militare, care reglementeaz` compunerea \n prim` instan]` a tribunalului
militar, a tribunalului militar teritorial [i a Cur]ii militare de Apel, aceasta a r`mas cea
prev`zut` de prevederile legale sus-amintite, \n sensul c` judecata \n prim` instan]` are
loc \n fa]a unui complet format din doi judec`tori militari; prin excep]ie, la tribunalul
militar se judec` de un singur judec`tor militar cauzele privind infrac]iunile la care se
refer` art. 279 al. 2 lit. a s`v\r[ite de militari p\n` la gradul de c`pitan, infrac]iunile contra
ordinii [i disciplinei militare sanc]ionate cu pedeapsa de cel mult doi ani, inclusiv
cererile [i c`ile de atac \n leg`tur` cu aceste infrac]iuni de competen]a primei instan]e de
judecat`, precum [i cererile de reabilitare 71.
La Curtea Suprem` de Justi]ie – sec]ia penal` [i sec]ia militar` – av\ndu-se \n vedere
importan]a cauzelor date \n competen]a lor, completul de judecat` \n prim` instan]` a
r`mas format din trei judec`tori.
Judecarea cauzelor \n prim` instan]` de un singur judec`tor \nl`tur` posibilitatea
producerii de erori de procedur` atunci c\nd judecata are loc cu un singur judec`tor \n loc

trimiterea \n judecat`; de asemenea, trimiterea \n judecat` a unei persoane care decedase \nainte
de \ntocmirea rechizitoriului, de[i instan]a poate fi sesizat` numai cu o persoan` care poate fi
condamnat`.
70
P\n` la 25 august 1997, c\nd a intrat \n vigoare noul sistem de compunere a instan]elor de
judecat`, completul de judecat` \n prim` instan]` era format – la toate instan]ele judec`tore[ti,
afar` de Curtea Suprem` de Justi]ie – din doi judec`tori; prin excep]ie, \n unele cauze de
competen]a judec`toriilor [i a tribunalelor militare judecata se desf`[ura \n fa]a unui singur
judec`tor; la sec]ia penal` [i la sec]ia militar` ale Cur]ii Supreme de Justi]ie completul de judecat`
\n prim` instan]` era format din trei judec`tori.
71
Nu exist` \ns` nici o ra]iune ca judecarea cauzelor \n prim` instan]` s` fie diferit` la
instan]ele militare fa]` de cele civile, fiind justificat` o viitoare modificare a prevederilor Legii nr.
54/1993 pentru organizarea instan]elor [i parchetelor militare \n sensul de a se judeca de un
singur judec`tor \n prim` instan]` la tribunalul militar, tribunalul militar teritorial [i Curtea
Militar` de Apel.
 DPP–ps–84
de doi sau cu doi judec`tori \n loc de unul; de asemenea, se \nl`tur` necesitatea
schimb`rii completului de judecat` atunci c\nd o nou` \ncadrare juridic` dat` faptei de
c`tre prima instan]` atrage schimbarea compunerii acestuia. Aceste erori se pot
produce \ns` la instan]ele militare care judec` \n prim` instan]` cu doi judec`tori, iar \n
cauzele prev`zute de lege cu un singur judec`tor militar.
Participarea procurorului la judecata \n prim` instan]` este obligatorie la fiecare
termen de judecat` la toate instan]ele judec`tore[ti; prin excep]ie, la judec`torii
participarea procurorului este obligatorie numai \n urm`toarele cazuri prev`zute \n art.
315:
– \n cauzele \n care instan]a a fost sesizat` prin rechizitoriu;
– c\nd legea prevede pentru infrac]iunea s`v\r[it` pedeapsa \nchisorii de 2 ani sau mai
mare;
– \n cauzele \n care vreunul din inculpa]i se afl` \n stare de de]inere sau este minor;
– \n cazul \n care se dispune \nlocuirea pedepsei amenzii cu cea a \nchisorii.
Prin dispozi]ia art. 315, modificat` prin Legea nr. 141/1996, s-a restr\ns mult sfera
infrac]iunilor pentru care participarea procurorului nu este obligatorie, intr\nd \n aceast`
sfer` doar infrac]iunile pentru care sesizarea instan]ei se face la pl\ngerea prealabil` a
persoanei v`t`mate [i care s\nt pedepsite de lege cu o pedeaps` mai mic` de 2 ani
\nchisoare sau cu amend`, incluz\ndu-se astfel doar lovirea sau alte violen]e (art. 180 al.
1 Cod penal) [i v`t`marea corporal` din culp` cu urm`ri u[oare (art. 184 al. 1 Cod penal),
s`v\r[ite de un major aflat \n stare de libertate.
|n ceea ce prive[te obligativitatea particip`rii procurorului c\nd pentru infrac]iunea
judecat` legea prevede pedeapsa \nchisorii de 2 ani sau mai mare, se are \n vedere
posibilitatea schimb`rii \ncadr`rii juridice a faptei de lovire \n art. 180 al. 2 Cod penal
sau a v`t`m`rii din culp` \n art. 184 al. 2, 3 [i 4 Cod penal. |n cauzele \ncare participarea
procurorului este obligatorie, se men]ine aceast` obligativitate [i atunci c\nd se judec`
numai latura civil`, disjuns` de cea penal`.
Legea se refer` la “participarea procurorului”, ceea ce include, pe l\ng` prezen]a sa
fizic` la judecata \n prim` instan]`, [i exprimarea pozi]iei sale fa]` de chestiunile ce
trebuie s` fie solu]ionate. Astfel, dac`, de[i prezent, nu i se d` cuv\ntul procurorului
pentru a-[i sus]ine oral rechizitoriul, \nseamn` c` acesta nu a participat la judecat` [i
opereaz` nulitatea absolut`.
La judecata \n prim` instan]` inculpatul, legal citat, trebuie s` se prezinte personal,
reprezentarea sa fiind posibil` numai \n acele cazuri \n care pedeapsa prev`zut` de lege
pentru fapta supus` judec`]ii este amenda sau \nchisoarea de cel mult un an (art. 174 lit.
a). Dac` procedura de citare este \ndeplinit`, inculpatul poate fi judecat [i \n lips`,
consider\ndu-se c` accept` o astfel de procedur` (art. 291); cu toate acestea, instan]a
poate considera necesar` prezen]a inculpatului [i, ca urmare, va dispune aducerea
acestuia \n fa]a insta]ei. Legea prevede c` judecata \n prim` instan]` nu poate avea loc \n
absen]a inculpatului dac` acesta este de]inut, chiar \n alt` cauz`, sau este minor; pentru
judecata \n lips` a unui inculpat de]inut opereaz` \ntotdeauna nulitatea absolut` a hot`r\rii
pronun]ate; pentru inculpatul minor se prevede obligativitatea prezen]ei sale la
judecata \n prim` instan]`, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, dar legea permite ca, \n
cazul \n care minorul se sustrage de la judecat`, acesta s` poat` fi judecat \n lips`;
sustragerea de la judecat` trebuie s` fie constatat`, \ns`, prin \mprejur`ri concrete care o
confirm`72 (art. 484).
Inculpatul minor, militar \n termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat,
elev al unei institu]ii militare de \nv`]`m\nt, internat \ntr-o [coal` special` de reeducare [i
munc`, atunci c\nd este arestat – chiar \n alt` cauz` – trebuie s` primeasc` asisten]`
juridic` din partea unui ap`r`tor, ales sau numit din oficiu, \n tot cursul judec`]ii \n prim`
instan]`; asisten]a juridic` este obligatorie [i atunci c\nd legea prevede pentru
infrac]iunea judecat` pedeapsa \nchisorii mai mare de 5 ani sau c\nd instan]a apreciaz`
c` inculpatul nu [i-ar putea face singur ap`rarea.

72
|n literatura de specialitate s-a propus ca dispozi]ia referitoare la minori s` fie extins` [i la
ceilal]i inculpa]i, astfel \nc\t judecata s` iab` loc \n prezen]a lor, cu excep]ia cazurilor \n care se
dovede[te c` ace[tia se sustrag de la judecat`, elimin\ndu-se astfel prezum]ia c` lipsa lor semnific`
voin]a de a nu se prezenta la judecat`.
 DPP–ps–85
|n ce prive[te celelalte p`r]i din proces – partea v`t`mat`, partea civil` [i partea
responsabil` civilmente – trebuie subliniat` prevederea potrivit c`reia calitatea de parte
se dob\nde[te cel mai t\rziu \n fa]a primei instan]e de judecat`, persoana v`t`mat` fiind
obligat` s` se constituie parte civil` sau parte v`t`mat` p\n` la \nceperea cercet`rii
judec`tore[ti, moment la care trebuie introdus` ca parte \n proces [i persoana
responsabil` civilmente (art. 15, 16, 320 al. 1). Partea v`t`mat`, partea civil` [i partea
responsabil` civilmente s\nt chemate la judecat` prin procedura de citare. P`r]ile din
proces pot fi asistate de ap`r`tori, dar asisten]a juridic` nu este obligatorie dec\t atunci
c\nd instan]a apreciaz` c` nu [i-ar putea face singure ap`rarea. Aceste p`r]i pot fi
reprezentate \n tot cursul judec`]ii \n prim` instan]`.
|n sens larg, s\nt participan]i la [edin]a de judecat` \n prim` instan]` [i martorii,
exper]ii, interpre]ii chema]i pentru a depune m`rturie sau pentru a l`muri \mprejur`ri
care necesit` cuno[tin]e de specialitate.
4) Structura judec`]ii \n prim` instan]`
Judecata \n prim` instan]` este compartimentat`, ca orice etap` a judec`]ii, \n trei
stadii procesuale: m`surile de preg`tire a [edin]ei de judecat`, desf`[urarea [edin]ei de
judecat`, deliberarea [i adoptarea hot`r\rii. Aceste stadii procesuale cuprind c\te un grup
de activit`]i procesuale [i procedurale comune tuturor etapelor de judecat`, cu
particularit`]ile pe care le impun dispozi]iile care reglementeaz` judecata \n prim`
instan]` (art. 313–360), dar [i unele activit`]i pe care nu le \nt\lnim, de regul`, la judecata
\n c`ile de atac.
M`surile premerg`toare pentru [edin]a de judecat` constau \n fixarea termenului de
judecat`, \n determinarea judec`torului de [edin]` sau a completului de judecat`, \n
citarea p`r]ilor [i a celorlalte persoane chemate s` ia parte la judecat`, \n asigurarea
asisten]ei juridice obligatorii, \n afi[area listei de procese.
{edin]a de judecat` se compune din trei grupuri de activit`]i: efectuarea verific`rilor
prealabile, cercetarea judec`toreasc` [i dezbaterile judiciare. Verific`rile prealabile
prezint` particularitatea c` se refer` la chestiunile legate de sesizarea prinei instan]e [i de
posibilitatea desf`[ur`rii \n continuare a [edin]ei de judecat`, cum s\nt verific`rile privind
constituirea [edin]ei de judecat`, prezen]a p`r]ilor [i a celorlalte persoane chemate la
judecat`, la regularitatea actului de sesizare, cererile [i excep]iile pe care le pot ridica
procurorul [i p`r]ile \n leg`tur` cu desf`[urarea [edin]ei de judecat` \n prim` instan]`.
Cercetarea judec`toreasc` cuprinde procedeele prin care se administreaz` probele; acest
grup de acte de judecat` constituie o caracteristic` a judec`]ii \n prim` instan]`, at\t prin
obligativitatea efectu`rii lor, c\t [i prin ordinea [i con]inutul lor. Dup` \ncheierea
cercet`rii judec`tore[ti urmeaz` dezbaterile judiciare, \n care procurorul [i p`r]ile,
personal sau prin ap`r`torii lor, \[i expun concluziile lor cu privire la modul de
solu]ionare a laturii penale [i a laturii civile a cauzei. Dezbaterile judiciare din [edin]a de
judecat` \n prim` instan]` se deosebesc, prin ordinea, obiectul [i con]inutul lor, de
dezbaterile judiciare la judecata \n c`ile de atac.
Al treilea stadiu procesual al judec`]ii \n prim` instan]` cuprinde trei grupe de
activit`]i: deliberarea [i adoptarea hot`r\rii, care se desf`[oar` \n secret, pronun]area
hot`r\rii, care are loc \n [edin]` public`, [i redactarea [i comunicarea hot`r\rii, ca
activit`]i ce se desf`[oar` \n afara [edin]ei de judecat`. Fiecare din aceste activit`]i
prezint` particularit`]i; astfel, deliberarea se poart` asupra unor chestiuni diferite fa]` de
cele de la deliberarea instan]ei care judec` o cale de atac; solu]iile pe care le poate
adopta prima instan]` difer` de cele pe care le poate adopta instan]a de apel sau de
recurs; de asemenea, con]inutul sentin]ei penale, redactarea [i comunicarea ei nu s\nt
identice cu cele ale deciziei instan]ei de control judiciar.
I.12. Desf`[urarea judec`]ii \n prim` instan]`
§1. M`surile premerg`toare pentru [edin]a de judecat` \n prim` instan]`
1) Citarea p`r]ilor (art. 313)
Dup` fixarea termenului de judecat` [i determinarea judec`torului sau a completului
care va judeca \n prim` instan]`, pre[edintele instan]ei judec`tore[ti dispune citarea
persoanelor care trebuie s` ia parte la judecata \n prim` instan]`.
Pe l\ng` normele comune, aplicabile [i la judecata \n prim` instan]`, la citarea
inculpatului se iau \n considerare [i dou` dispozi]ii speciale:
 DPP–ps–86
– La primul termen de judecat` inculpatul trebuie s` fie citat astfel \nc\t s` primeasc`
cita]ia cu cel pu]in trei zile \naintea termenului de judecat`. Dispozi]ia constituie o
garan]ie de natur` a permite inculpatului s`-[i preg`teasc` ap`rarea [i s`-[i ia toate
m`surile pentru a se putea prezenta \n fa]a instan]ei de judecat`. Termenul de trei
zile se socote[te \n zile libere [i se calculeaz` regresiv fa]` de scurgerea normal` a
timpului.
– Inculpatului aflat \n stare de de]inere i se emite cita]ia cu dispozi]ia de a fi adus la
judecat`, comunic\ndu-i-se totodat` o copie dup` actul de sesizare a instan]ei
(rechizitoriu sau pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate). Primind copia,
inculpatul aflat \n penitenciar, cunosc\nd \nvinuirea ce i se aduce, va putea s`-[i
preg`teasc` ap`rarea, realiz\ndu-se astfel o egalizare de situa]ie fa]` de inculpatul
aflat \n stare de libertate, care poate oric\nd consulta dosarul la sediul instan]ei [i
cunoa[te astfel con]inutul actului de sesizare. Comunicarea f`c\ndu-se odat` cu
cita]ia, \nseamn` c` trebuie respectat termenul de trei zile \naintea datei stabilite
pentru [edin]a de judecat`. C\nd persoana v`t`mat` s-a constituie parte civil` sau
parte v`t`mat` la organul de urm`rire penal`, va fi citat` \n aceast` calitate; dac` nu
exist` constituire de parte civil`, parte v`t`mat` sau parte responsabil` civilmente, se
va cita totu[i persoana v`t`mat` pentru a i se da posibilitatea s` se constituie parte
v`t`mat` sau parte civil` \n cadrul [edin]ei de judecat`; dac` este cazul se va cita [i
persoana responsabil` civilmente, \n vederea introducerii \n cauz` ca parte
responsabil` civilmente.
2) Citarea martorilor, exper]ilor, interpre]ilor
|n fa]a primei instan]e desf`[ur\ndu-se o cercetare judec`toreasc`, \n care s\nt
asculta]i martori, exper]i, se folosesc interpre]i, este necesar ca ace[tia s` fie chema]i,
prin cita]ie, pentru termenul de judecat`.
Se citeaz`, de regul`, martorii care au fost asculta]i la urm`rirea penal` [i care s\nt
indica]i \n rechizitoriu sau \n pl\ngerea prealabil`, cu indicarea adreselor la care s` fie
cita]i (art. 263 al. 2). Pre[edintele judec`toriei, tribunalului sau cur]ii, dac` este cazul,
poate dispune citarea [i a altor martori care nu au fost indica]i \n rechizitoriu sau,
eventual, necitarea acelor martori indica]i, dar care nu mai pot fi asculta]i (au decedat
\ntre timp), sau a c`ror ascultare este inutil` (au declarat c` nu cunosc nimic \n leg`tur` cu
cauza ce se judec`).
Exper]ii, inclusiv speciali[tii care au efectuat o cercetare tehnico-[tiin]ific` sau
medico-legal`, nu s\nt, de regul`, cita]i pentru termenul de judecat`, deoarece rapoartele
scrise de expertiz` se afl` la dosar [i instan]a ia cuno[tin]` de concluziile lor din aceste
rapoarte. C\nd este necesar s` fie asculta]i, \n contradictoriu cu procurorul [i p`r]ile din
proces, sau pentru a fi confrunta]i cu al]i exper]i, pentru a se ob]ine l`muriri
suplimentare, ei s\nt cita]i pentru termenul de judecat`.
Interpretul este citat atunci c\nd trebuie s` asigure traducerea \n sau din limba
rom#n`, dac` vreo parte nu cunoa[te aceast` limb`, sau pentru a da l`muriri cu privire la
traducerile pe care le-a f`cut. |n cazul \n care exist` urgen]` \n judecarea [i solu]ionarea
cauzei, persoanele de mai sus pot fi chemate la judecat` [i prin mandate de aducere (art.
183, 327 al. 5 [i 6).
3) Alte m`suri preg`titoare
Pre[edintele instan]ei judec`tore[ti sesizate are obliga]ia, \n cazurile \n care asisten]a
juridic` este obligatorie, s` solicite baroului de avoca]i delegarea unui avocat din oficiu.
Ap`r`torul trebuie delegat din timp pentru a lua cuno[tin]` de dosar [i a lua leg`tura cu
inculpatul \n vederea ob]inerii datelor necesare ap`r`rii.
Dosarul este studiat, \n prealabil, de procurorul de [edin]`, de p`r]i [i de ap`r`torii lor.
De asemenea, judec`torii au obliga]ia s` ia cuno[tin]` de piesele dosarului pentru a
asigura \n cele mai bune condi]ii desf`[urarea [edin]ei de judecat`.
§2. {edin]a de judecat` \n prim` instan]`
1) Constituirea instan]ei de judecat` [i rezolvarea chestiunilor
prealabile
A. Verificarea legalei constituiri a instan]ei de judecat`
La termenul fixat pentru judecata \n prim` instan]` se desf`[oar` [edin]a de judecat`;
potrivit art. 289–290, [edin]a de judecat` \n prim` instan]` se desf`[oar` \n fa]a instan]ei
 DPP–ps–87
constituit` potrivit legii, \n mod public, oral, nemijlocit [i contradictoriu. Se verific` de
c`tre instan]` dac` s-a format completul potrivit dispozi]iilor legale [i dac` nu s\nt
judec`tori incompatibili, \n caz contrar trebuie schimbat cu un complet legal alc`tuit. F`r`
grefier cauza nu se poate judeca.
|n cazul \n care se constat` c` procurorul nu s-a prezentat la [edin]a de judecat`, de[i
participarea sa este obligatorie, cauza nu poate fi judecat`, sub sanc]iunea nulit`]ii
absolute, astfel \nc\t fie se a[teapt` prezentarea procurorului la [edin]`, fie cauza se am\n`
pentru o alt` dat` [i se iau m`suri pentru participarea procurorului la termenul stabilit.
B. Verificarea prezen]ei la judecat` a p`r]ilor [i ap`r`torilor
Pre[edintele instan]ei legal constituite cere grefierului s` fac` apelul p`r]ilor, pentru a
se verifica prezen]a acestora.
Se verific`, \n primul r\nd, prezen]a inculpatului; dac` inculpatul este de]inut [i nu a
fost adus la judecat`, [edin]a nu poate avea loc \n continuare, sub sanc]iunea nulit`]ii
absolute; de aceea, cauza trebuie am\nat` pentru o alt` dat` [i se iau m`suri pentru
aducerea inculpatului la termenul de judecat` ce s-a fixat. Aceea[i situa]ie \n cazul c\nd
inculpatul este minor [i nu s-a prezentat la judecat`. C\nd inculpatul major este \n stare
de libertate, lipsa sa nu \mpiedic` desf`[urarea [edin]ei de judecat` dac` procedura de
citare este \ndeplinit`; ca urmare, instan]a este obligat` s` verifice dac` inculpatul absent
a fost legal citat, iar \n cazul \n care procedura de citare nu a fost \ndeplinit`, cauza
trebuie am\nat` [i inculpatul citat din nou, \n condi]iile legale. Cauza se poate am\na [i
atunci c\nd, de[i legal citat, instan]a consider` c` prezen]a personal` a inculpatului este
necesar` \n vederea solu]ion`rii temeinice a cauzei, motiv pentru care se pot lua m`suri
de asigurare a prezen]ei inculpatului la urm`torul termen de judecat`. Instan]a este
obligat` s` am\ne cauza [i atunci c\nd inculpatul a \n[tiin]at-o c` se afl` \n imposibilitate
de a se prezenta la judecat`, evit\ndu-se astfel nulitatea hot`r\rii ce s-ar pronun]a \n lipsa
inculpatului (art. 379 pct. 2 lit. b).
Inculpatului prezent i se stabile[te identitatea de c`tre pre[edintele instan]ei; c\nd
inculpatul se afl` \n stare de de]inere, este \ntrebat dac` a primit copie dup` actul de
sesizare a instan]ei, iar la r`spunsul negativ al inculpatului pre[edintele instan]ei \i
\nm\neaz` o copie dup` acest act. Inculpatul poate accepta desf`[urarea \n continuare a
[edin]ei de judecat` chiar dac` nu au fost \ndeplinite garan]iile de mai sus, dac` [i-a
preg`tit din timp ap`rarea; \n acest caz, nulitatea relativ` decurg\nd din \nc`lcarea
dispozi]iilor art. 313 se acoper`; acoperirea nulit`]ii se produce [i \n cazul c\nd instan]a
nu l-a \ntrebat pe inculpat despre \ndeplinirea obliga]iilor de mai sus, iar acesta nu a
invocat din proprie ini]iativ` ne\ndeplinirea lor, nulitatea relativ` oper\nd numai dac`
este ridicat` de partea interesat` [i numai \n cursul efectu`rii actului respectiv. Instan]a
poate \ns` invoca din oficiu nulitatea relativ` [i dispune \ndeplinirea obliga]iilor
prev`zute de lege.
Dac` inculpatul nu a acceptat judecarea cauzei \n condi]iile \n care nu a fost citat cu
cel pu]in trei zile \naintea termenului de judecat` ori nu i s-a comunicat copie dup` actul
de sesizare a instan]ei, cer\nd am\narea cauzei pentru preg`tirea ap`r`rii, instan]a este
obligat` s` am\ne cauza \n acest scop, \nm\n\ndu-i totodat` inculpatului [i copia dup`
actul de sesizare [i consemn\nd aceast` \mprejurare \n \ncheierea de [edin]`.
Instan]a verific` prezen]a celorlalte p`r]i [i, \n cazul \n care lipsesc, procedura de
citare fiind \ndeplinit`, se trece la judecarea cauzei \n continuare, afar` de cazul c\nd se
apreciaz` c` prezen]a lor este necesar`, ra]iune pentru care cauza se am\n` pentru un alt
termen. Am\narea se dispune [i atunci c\nd procedura de citare nu este \ndeplinit`
potrivit legii pentru vreuna din p`r]ile lips`.
Verificarea de c`tre instan]` a \ndeplinirii procedurii de citare prezint` mare
importan]` pentru legalitatea desf`[ur`rii procesului penal deoarece, dac` procedura de
citare nu este \ndeplinit`, judecarea totu[i a cauzei este lovit` de nulitate, fiind \nc`lcat un
drept procesual de baz` al p`r]ilor, acela de participare la judecat`.
|n cazurile \n care asisten]a juridic` este obligatorie, iar ap`r`torul nu este prezent,
judecata trebuie am\nat` pentru un alt termen, sub sanc]iunea nulit`]ii absolute a hot`r\rii
pronun]ate, urm\nd a se lua m`suri pentru ca la termenul stabilit ap`r`torul s` fie prezent.
C. M`suri privind martorii, exper]ii, interpre]ii
Dup` ce s-a f`cut apelul martorilor, exper]ilor [i interpre]ilor cita]i pentru [edin]a de
judecat`, pre[edintele constat` care dintre ei s\nt prezen]i [i care lipsesc, dup` care invit`
 DPP–ps–88
martorii s` p`r`seasc` sala de [edin]` [i s` revin` atunci c\nd vor fi chema]i; exper]ii [i
interpre]ii r`m\n \n sala de [edin]`, afar` de cazul c\nd instan]a dispune altfel. |
ndep`rtarea martorilor din sala de [edin]` previne influen]area lor de cele declarate sau
discutate \n [edin]` \nainte de a fi asculta]i. |ntruc\t exper]ii [i-au exprimat concluziile \n
rapoarte scrise, nu se justific` aceea[i m`sur` [i fa]` de ei. Interpre]ii trebuie s` r`m\n` \n
sala de [edin]` pentru a face traducerile necesare [i a da l`muriri asupra traducerilor
f`cute anterior.
Invita]ia de a p`r`si sala de [edin]` se adreseaz` [i acelor persoane care au cuno[tin]`
de faptele cauzei [i ar putea fi ascultate ulterior ca martori.
D. Alte verific`ri, l`muriri, excep]ii, cereri
Ca la orice etap` a judec`]ii, prima instan]` este obligat` s` verifice regularitatea
actului de sesizare a instan]ei (rechizitoriu, pl\ngere prealabil`) [i a m`surii preventive
luate de c`tre procuror, proced\nd potrivit art. 300. Constat\nd c` rechizitoriul nu este
\ntocmit de procurorul competent sau are lipsuri fa]` de cerin]ele legii, prima instan]` ia
m`suri pentru \nl`tuarea acestora, fie acord\nd un termen \n acest scop, fie restituind
dosarul procurorului; \n cazul pl\ngerii prealabile, partea v`t`mat` este invitat` s` \nl`ture
lipsurile constatate, \n caz contrar urm\nd s` se decid` neregularitatea sesiz`rii.
C\nd persoana v`t`mat` nu s-a constituit parte \n cursul urm`ririi penale, prima
instan]` este obligat` s` explice acesteia dreptul de a participa la proces ca parte v`t`mat`
sau ca parte civil`. Dac` persoana v`t`mat` \[i exprim` dorin]a de a participa \n proces ca
parte, i se confirm` aceast` calitate de c`tre instan]`. Persoana v`t`mat` poate face o
declara]ie \n acest sens [i din proprie ini]iativ`. Prima instan]` – la cererea p`r]ii civile, a
procurorului sau chiar din oficiu, atunci c\nd prevede legea – introduce \n cauz` ca parte
responsabil` civilmente persoana care r`spunde civil de pagubele produse de inculpat
prin infrac]iunea cu care a fost sesizat`.
|ntruc\t Curtea Constitu]ional` a statuat c` arestarea preventiv` nu poate dura, nici \n
fa]a instan]ei, mai mult de 30 de zile, f`r` a fi prelungit` potrivit legii, prima instan]` are
obliga]ia de a verifica regularitatea m`surii preventive luate de c`tre procuror, proced\nd,
dup` caz, prin revocarea acestei m`suri sau prin men]inerea ei [i, dac` este necesar,
prelungirea duratei sale cu \nc` 30 de zile. Dac` inculpatul se afl` \n stare de libertate,
prima instan]` – dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute de lege – dispune arestarea
preventiv` a inculpatului, mandatul av\nd durata de cel mult 30 de zile.
La invita]ia pre[edintelui completului de judecat` sau din proprie ini]iativ`,
procurorul [i p`r]ile din proces pot formula cereri, ridica excep]ii.
Cererile se pot referi la legalitatea compunerii [i constituirii instan]ei, la recuzarea
unor membri din complet, a procurorului, a grefierului de [edin]`, la am\narea cauzei
pentru lips` de procedur`, pentru angajarea unui ap`r`tor etc. Aceste cereri
nereferindu-se la fondul cauzei, trebuie rezolvate \n prealabil, pentru a se asigura legala
constituire a instan]ei, a desf`[ur`rii \n continuare a judec`]ii potrivit dispozi]iilor legale,
pentru a preg`ti judecarea cauzei \n fond.
|n acest moment preliminar [edin]ei de judecat` \n prim` instan]` se situeaz` [i
ridicarea excep]iilor sanc]ionate cu nulitatea relativ`, cum ar fi competen]a teritorial` a
instan]ei, \nc`lcarea unor norme privind urm`rirea penal`; dup` dep`[irea acestui moment
ridicarea unor astfel de excep]ii devine tardiv` [i acestea urmeaz` a fi respinse, afar` de
cazul c\nd prima instan]` [i le \nsu[e[te din oficiu (art. 197 al. 4 ultima tez`). Excep]iile
aflate sub sanc]iunea nulit`]ii absolute pot fi ridicate [i p\n` \n acest moment, pentru a
\mpiedica desf`[urarea cauzei cu \nc`lcarea unor dispozi]ii esen]iale ale legii, dar potrivit
statutului lor pot fi ridicate \n orice stadiu al procesului, at\t la prima instan]`, c\t [i la
instan]a de apel sau de recurs.
|n continuare, pre[edintele \ntreab` procurorul [i p`r]ile dac` au cereri pentru
efectuarea de probe noi73.
Prima instan]` trebuie s` se pronun]e motivat asupra cererilor formulate [i a
excep]iilor ridicate, fie admi]\ndu-le, fie resping\ndu-le. Admiterea unei cereri sau

73
De[i cererile de probe noi pot interveni [i \n cursul cercet`rii judec`tore[ti, legea a \n]eles
totu[i, \n vederea urgent`rii cauzelor, s` \nscrie dreptul de a solicita admiterea de probe noi [i \n
acest moment preliminar, deoarece se creaz` condi]iile ca probele s` fie administrate cu toat`
urgen]a.
 DPP–ps–89
excep]ii poate \mpiedica desf`[urarea \n continuare a [edin]ei de judecat` (declinarea de
competen]`, restituirea cauzei procurorului), schimb`ri \n completul de judecat` [i \n
persoana procurorului (admiterea cererilor de recuzare), am\narea cauzei (necesitatea
preg`tirii ap`r`rii, angajarea unui ap`r`tor etc.).
C\nd verific`rile f`cute [i solu]ionarea cererilor [i excep]iilor nu au dus la
desesizarea instan]ei sau la am\narea judec`rii cauzei, se trece la cercetarea
judec`toreasc` – a doua activitate din cursul [edin]ei de judecat` \n prim` instan]`. Legea
prevede c` efectuarea cercet`rii judec`tore[ti \ncepe c\nd cauza se afl` \n stare de
judecat`, deci c\nd nu exist` nici o \mprejurare care ar conduce la desesizarea instan]ei
sau la am\narea judec`]ii.
2) Cercetarea judec`toreasc` (art. 321–331, 339)
A. Actele de cercetare judec`toreasc` [i ordinea efectu`rii lor
|n cadrul cercet`rii judec`tore[ti se desf`[oar` o activitate asem`n`toare cu cea de la
cercetarea penal`, din cursul urm`ririi penale, dar \n alte condi]ii procedurale. Activitatea
este asem`n`toare deoarece se administreaz` probe pentru l`murirea faptelor [i
\mprejur`rilor cauzei sub toate aspectele; \n acest scop se folosesc procedee probatorii ca
ascultarea [i confruntarea unor persoane, ob]inerea de rela]ii scrise, de \nscrisuri,
verificarea de mijloace materiale de prob`, efectuarea de expertize; de aceea este
justificat` denumirea de “cercetare judec`toreasc`”.
Condi]iile diferite \n care se desf`[oar` cercetarea judec`toreasc` se refer`, \n primul
r\nd, la autoritatea judiciar` [i persoanele care iau parte la efectuarea ei; cercetarea
judec`toreasc` este condus` de c`tre instan]a de judecat`, care o [i efectueaz`, dar la
aceast` activitate particip` procurorul, p`r]ile [i ap`r`torii lor, ceea ce creaz` condi]ii mai
bune pentru administrarea legal`, complet` [i corect` a probelor, fa]` de cercetarea penal`
unde nu ia parte dec\t organul de urm`rire penal`. |n al doilea r\nd, principiul
contradictorialit`]ii impune ca la administrarea probelor s` aib` posibilitatea de
interven]ie toate persoanele care particip` la judecat` (judec`tori, procuror, p`r]i,
ap`r`tori), ceea ce presupune o verificare complet` [i obiectiv` a probelor, sub toate
aspectele necesare cunoa[terii tuturor faptelor [i \mprejur`rilor cauzei.
Cercetarea judec`toreasc` are ca obiect, \n primul r\nd, readministrarea probelor
str\nse \n cursul urm`ririi penale, ca cerin]` a principiului nemijlocirii [edin]ei de
judecat`, \n scopul perceperii directe, nemijlocite a probelor de c`tre instan]a de judecat`;
nu este \ns` o simpl` reproducere a probelor, ci o administrare a lor \n noi condi]ii de
c`tre instan]a de judecat`, cu participarea procurorului [i a p`r]ilor, sub controlul
publicului asistent. |n al doilea r\nd, cercetarea judec`toreasc` are ca obiect
administrarea oric`ror altor probe necesare \n vederea l`muririi cauzei sub toate
aspectele. At\t administrarea probelor str\nse \n cursul urm`ririi penale, c\t [i
administrarea probelor noi se realizeaz` prin mijloacele de prob` legale, ob]inute prin
procedeele probatorii corepunz`toare caracterului public, oral [i contradictoriu al
judec`]ii.
Actele de cercetare judec`toreasc` s\nt cele prev`zute \n art. 322–331 [i 339: citirea
actului de sesizare a instan]ei, ascultarea inculpatului (inculpa]ilor), ascultarea p`r]ii
v`t`mate, a p`r]ii civile, a p`r]ii responsabile civilmente, a martorilor, a exper]ilor,
prezentarea mijloacelor materiale de prob`, alte acte de cercetare judec`toreasc`,
admiterea de noi probe [i administrarea lor. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare
judec`toreasc` este cea prev`zut` de lege [i indicat` anterior, legea reflect\nd
generalizarea practicii instan]elor noastre judec`tore[ti. Ordinea nu este \ns` rigid`;
atunci c\nd \mprejur`rile concrete ale cauzei o cer, se poate schimba aceast` ordine,
legea prev`z\nd o singur` limit` potrivit c`reia, dac` inculpatul este prezent, schimbarea
ordinii nu poate fi dispus` dec\t dup` ascultarea inculpatului 74. Ordinea ar`tat` se respect`
atunci c\nd judecata se desf`[oar` \n fa]a tuturor p`r]ilor; c\nd judecata se desf`[oar` \n
lipsa inculpatului sau a celorlalte p`r]i, cercetarea judec`toreasc` se va rezuma la
ascultarea martorilor care au fost audia]i la urm`rirea penal`, efectu\ndu-se astfel numai
actele de cercetare judec`toreasc` ce pot avea loc \n condi]iile date.

74
se are \n vedere c` relat`rile acestuia pot influen]a ordinea \n care urmeaz` a fi efectuat`
cercetarea judec`toreasc`
 DPP–ps–90
B. |nceperea cercet`rii judec`tore[ti prin citirea actului de sesizare a
instan]ei (art. 322)
Pre[edintele dispune ca grefierul s` dea citire actului de sesizare a instan]ei, ceea ce
constituie actul ini]ial al cercet`rii judec`tore[ti. Acest moment are efecte juridice,
deoarece marcheaz` pragul p\n` la care se pot face constituirile de parte \n proces [i se
pot prezenta excep]iile sanc]ionate cu nulitatea relativ`; dup` citirea actului de sesizare a
instan]ei, aceste constituiri de parte [i ridic`ri de excep]ii devin tardive [i nu mai pot fi
invocate de p`r]i, ci numai din oficiu de c`tre instan]a de judecat`, \n condi]iile art. 197
al. 4 teza ultim`.
Citirea actului de sesizare a instan]ei trebuie f`cut` \n \ntregime, \n vederea
cunoa[terii faptelor supuse judec`]ii at\t de c`tre inculpat, c\t [i de publicul din sala de
[edin]`. |n practic`, \ns`, citirea actului de sesizare a instan]ei este \nlocuit` cu o
prezentare sumar` de c`tre grefier a cauzei, prin indicarea faptei cu \ncadrarea sa juridic`
[i a identit`]ii inculpatului. Legea cere s` i se explice inculpatului \n ce const` \nvinuirea,
dar numai dup` ce a fost citit actul de sesizare a instan]ei, ca o garan]ie \n plus c`
inculpatul este l`murit asupra \nvinuirii ce i se aduce. |ntruc\t nerespectarea acestei
dispozi]ii este sanc]ionat` cu nulitatea relativ`, dac` inculpatul – personal sau prin
ap`r`torul s`u – nu solicit` citirea \n \ntregime a actului de sesizare a instan]ei, nulitatea
se acoper`.
Pre[edintele instan]ei de judecat`, dup` ce i-a explicat inculpatului \nvinuirea ce i se
aduce, \l l`mure[te c` are dreptul de a pune \ntreb`ri cu ocazia ascult`rii altor inculpa]i, a
p`r]ilor, a martorilor, a exper]ilor, precum [i de a da explica]ii \n tot cursul cercet`rii
judec`tore[ti, c\nd socote[te necesar. I se creaz` astfel inculpatului posibilitatea de a
interveni activ \n desf`[urarea cercet`rii judec`tore[ti, ajut\nd instan]a la aflarea
adev`rului despre faptele cauzei.
C. Ascultarea inculpatului (art. 323–325)
Dup` ce se stabile[te identitatea inculpatului, se procedeaz` la ascultarea lui cu
privire la \nvinuirea ce i se aduce. Ascultarea se desf`[oar` dup` regulile prev`zute \n
partea general` a Codului de procedur` penal` [i studiate la capitolul privind mijloacele
de prob`, anume la declara]iile inculpatului. Pentru etapa judec`]ii \n prim` instan]`, care
se desf`[oar` public [i contradictoriu, se prev`d unele particularit`]i \n procedura de
ascultare a inculpatului.
Ascultarea trebuie s` \nceap` cu o relatare liber` a inculpatului asupra \nvinuirii
cuprinse \n actul de sesizare a instan]ei. Printr-o asemenea dispozi]ie, se caut` a se
\mpiedica ascultarea sumar` a inculpatului, \n sensul afirm`rii c` \[i men]ine declara]ia
dat` organului de urm`rire penal`; pe de o parte, ascultarea inculpatului este un mijloc de
ap`rare, ceea ce \i d` posibilitatea de a relata toate \mprejur`rile ce infirm` fapta ce i se
pune \n sarcin` sau cele care o explic` \n favoarea sa, explica]ii ce vor servi la
solu]ionarea corect` a cauzei; pe de alt` parte, [i publicul din sala de [edin]` trebuie s`
afle chiar de la inculpat pozi]ia pe care acesta o adopt` fa]` de \nvinuirea ce i se aduce.
C\nd inculpatul \[i schimb`, total sau par]ial, declara]iile date anterior, pre[edintele
instan]ei \i cere explica]ii asupra contrazicerilor dintre declara]iile sale, la nevoie d\nd
citire declara]iilor anterioare. Dup` ce s-a terminat relatarea liber`, inculpatului i se pot
pune \ntreb`ri de c`tre pre[edinte [i ceilal]i membri ai completului de judecat`., precum
[i de c`tre procuror, de celelalte p`r]i, inclusiv de c`tre coinculpa]i, de ap`r`torul s`u;
\ntreb`rile se pun prin intermediul pre[edintelui completului, care poate respinge
\ntreb`rile care nu s\nt necesare l`muririi cauzei. Dup` ce s-au epuizat [i \ntreb`rile,
pre[edintele dicteaz` grefierului con]inutul declara]iei f`cute de c`tre inculpat, care se
consemneaz` \n scris, actul procedural fiind semnat de inculpat [i contrasemnat de c`tre
pre[edinte [i de c`tre grefier.
Inculpatul poate refuza s` fac` declara]ii \n instan]`; \n acest caz se dispune citirea
declara]iilor pe care inculpatul le-a dat la organul de urm`rire penal`, asigur\ndu-se
astfel oralitatea [edin]ei de judecat`.
|n cazul \n care s\nt mai mul]i inculpa]i, spre deosebire de procedura de ascultare din
cursul urm`ririi penale, se asigur` regula ascult`rii fiec`rui inculpat \n prezen]a celorlal]i,
d\ndu-li-se posibilitatea tuturor s` cunoasc` con]inutul declara]iilor care se fac \n instan]`
[i s` pun` \ntreb`ri. Instan]a are \ns` dreptul s` asculte pe fiecare inculpat separat; \n acest
scop, inculpa]ii s\nt \ndep`rta]i din sala de [edin]` [i apoi s\nt reintrodu[i, pe r\nd, pentru
 DPP–ps–91
a fi asculta]i. Dup` ascultarea tuturor inculpa]ilor, pentru a se asigura oralitatea [i
contradictorialitatea [edin]ei de judecat`, legea prevede obliga]ia pentru instan]a de
judecat` de a da citire, \n prezen]a tuturor inculpa]ilor, declara]iilor f`cute de ace[tia \n
lipsa celorlal]i, astfel \nc\t fiecare inculpat s` cunoasc` ce au declarat \n instan]` ceilal]i
[i s` poat` pune \ntreb`ri, dac` este cazul. Atunci c\nd s\nt contraziceri \ntre declara]iile
unor inculpa]i, se procedeaz` la reascultarea lor \n prezen]a celorlal]i inculpa]i sau la o
confruntare \ntre unii din ei.
Inculpatul poate fi reascultat de c`tre instan]` ori de c\te ori este necesar.
D. Ascultarea celorlalte p`r]i (art. 326)
Declara]iile p`r]ii v`t`mate, ale p`r]ii civile [i ale p`r]ii responsabile civilmente
constituie mijloace de prob`, astfel \nc\t este firesc s` se procedeze de c`tre instan]` [i la
ascultarea lor. Regulile de ascultare a inculpatului se aplic`, \n mod corespunz`tor, [i \n
cazul ascult`rii celorlalte p`r]i. De[i \n practic` nu se efectueaz`, de regul`, ascultarea
p`r]ii v`t`mate, p`r]ii civile [i a p`r]ii responsabile civilmente, acest act de cercetare
judec`toreasc` se recomand` a fi efectuat, fiind de natur` s` l`mureasc` noi aspecte ale
cauzei.
E. Ascultarea martorilor (art. 327–328)
|n continuarea cercet`rii judec`tore[ti s\nt asculta]i martorii care s-au prezentat la
[edin]a de judecat`. Ace[tia s\nt chema]i, pe r\nd, \n sala de [edin]` [i s\nt asculta]i
potrivit regulilor studiate \n partea general`, la capitolul “mijloace de prob`”, cu
particularit`]ile ar`tate la ascultarea inculpatului.
|ntruc\t ascultarea martorilor se face contradictoriu, legea prevede ordinea \n care se
pot pune \ntreb`rile: \n primul r\nd de c`tre membrii completului de judecat` [i de c`tre
procuror, apoi de c`tre partea care l-a propus pe martor [i la sf\r[it de c`tre celelalte p`r]i.
Dup` ascultare, martorul r`m\ne \n sala de [edin]` p\n` la terminarea ei, afar` de cazul
c\nd instan]a permite retragerea sa.
Dup` ascultarea tuturor martorilor prezen]i, prima instan]` verific` identitatea
martorilor care nu s-au prezentat la ascultare, pentru a se lua m`surile corespunz`toare.
Dac` ascultarea unuia sau unora dintre martori nu mai este posibil` (deces, plecare \n
str`in`tate), instan]a dispune citirea declara]iilor date la organul de urm`rire penal` [i va ]
ine seama de acestea \n ansamblul probelor administrate. |n ce prive[te martorii lips` a
c`ror ascultare este necesar`, instan]a dispune fie aducerea lor de \ndat` spre a fi asculta]i
\n aceea[i [edin]` de judecat`, fie am\narea cauzei la un alt termen, pentru care vor fi
cita]i din nou sau li se vor emite madate de aducere. |n temeiul principiului nemijlocirii,
to]i martorii necesari cauzei trebuie asculta]i \n fa]a instan]ei de judecat`, dac` ascultarea
lor mai este posibil`, altfel hot`r\rea pronun]at` este lovit` de nulitate.
|n cazul martorilor lips` la [edin]a de judecat` [i a c`ror declara]ii nu au importan]`
pentru cauz` – la cererea procurorului [i a p`r]ilor ori din oficiu, dar cu acordul acestora
– instan]a poate, motivat, s` dispun` a nu mai fi chema]i pentru ascultare. Procurorul [i
p`r]ile pot renun]a la martorii pe care i-au propus [i care nu au declara]ii \n dosar; dup`
punerea \n discu]ie a renun]`rii la martorii propu[i, instan]a poate dispune, motivat, s` nu
mai fie asculta]i dac` audierea lor nu mai este necesar` sau posibil`.
F. Ascultarea exper]ilor [i interpre]ilor (art. 327)
Exper]ii s\nt asculta]i numai atunci c\nd trebuie s` dea l`muriri suplimentare fa]` de
raportul scris de expertiz` depus la dosar. Ascultarea expertului se face dup` acelea[i
reguli ca [i ascultarea martorilor.
Aceea[i procedur` de ascultare se aplic` [i interpre]ilor chema]i s` dea l`muriri cu
privire la traducerile pe care le-au f`cut cu ocazia desf`[ur`rii procesului penal.
G. Alte activit`]i de cercetare judec`toreasc` (art. 330)
C\nd \n cauz` exist` mijloace materiale de prob` [i examinarea sau recunoa[terea lor
este necesar`, instan]a poate dispune aducerea [i prezentarea lor. Membrii completului
de judecat`, procurorul [i p`r]ile au dreptul s` examineze mijloacele materiale de prob` [i
s` fac` observa]iile cuvenite. C\nd este cazul, aceste mijloace materiale de prob` se arat`
[i martorilor, exper]ilor, pentru a le recunoa[te [i a face relat`ri cu privire la ele.
|n cursul cercet`rii judec`tore[ti se poate dispune deplasrea la fa]a locului pentru a se
efectua o cercetare (art. 129), o reconstituire (art. 130) ori, cu ocazia acestora, chiar o
perchezi]ie domiciliar` (art. 102); \n celealte cazuri, dispozi]ia instan]ei de a se efectua o
 DPP–ps–92
perchezi]ie domiciliar` se comunic` procurorului, \n vederea efectu`rii acesteia (art.
102).
H. Cererile pentru efectuarea de probe noi [i renun]area la probele
propuse [i admise (art. 329, 331)
Dup` ce au fost verificate probele str\nse \n cursul urm`ririi penale, prin actele de
cercetare judec`toreasc` examinate anterior, pre[edintele instan]ei de judecat` d` cuv\ntul
procurorului, p`r]ii v`t`mate, p`r]ii civile, p`r]ii responsabile civilmente [i inculpatului \n
leg`tur` cu necesitatea admiterii de noi probe. Prin probe noi se \n]eleg acele probe care
nu au fost \nc` administrate \n cauz`. Propunerile de probe noi trebuie s` indice faptele [i
\mprejur`rile ce urmeaz` a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate, locul
unde se afl` aceste mijloace, iar \n ce prive[te martorii [i exper]ii – identitatea [i adresa
lor. |n cazul \n care la urm`rirea penal` s-a efectuat o constatare tehnico-[tiin]ific` sau
medico-legal`, se poate cere efectuarea unei expertize; dac` s-a efectuat o expertiz`, se
poate cere efectuarea unei noi expertize.
Propunerile de probe s\nt puse \n discu]ia contradictorie a procurorului [i a p`r]ilor,
pentru ca fiecare s`-[i spun` cuv\ntul cu privire la admisibilitatea, concluden]a [i
utilitatea probelor solicitate. Prima instan]` poate dispune [i din oficiu administrarea de
probe noi, exercit\ndu-[i astfel rolul s`u activ.
Instan]a se pronun]` motivat asupra propunerilor de probe noi, admi]\ndu-le sau
reping\ndu-le. |n cazul \n care nu s-au solicitat noi probe ori probele noi solicitate au fost
respinse, cercetarea judec`toreasc` se consider` terminat` [i se trece la dezbaterile
judiciare. C\nd \ns` s-a admis [i s-a dispus administrarea de probe noi, cercetarea
judec`toreasc` continu` pentru administrarea acestora. Unele probe noi pot fi
administrate \n aceea[i [edin]` de judecat` (se ascult` martorii adu[i de partea care i-a
propus, se depun actele care con]in probe). |n cazul \n care pentru administrarea noilor
probe este necesar un alt termen de judecat`, cauza se am\n`, lu\ndu-se m`suri ca la acest
termen s` poat` fi administrate probele admise (se citeaz` martorii, se invit` exper]ii s`
efectueze expertiza [i s` depun` raportul scris p\n` la acea dat` etc.). Cauza se am\n`
pentru un nou termen de judecat` [i atunci c\nd nu s-au admis probe noi, dar trebuie
administrate \n continuare probele str\nse de organul de urm`rire penal` (ascultarea
martorilor care au lipsit la primul termen de judecat`).
Pentru noul termen de judecat` p`r]ile prezente au termenul \n cuno[tin]` [i se citeaz`
numai p`r]ile care au fost lips` la prima [edin]` de judecat`. La data c\nd s-a am\nat
cauza se reia [edin]a de judecat` cu administrarea probelor noi admise a fi administrate.
Dac` nici la acest termen nu a fost epuizat` administrarea probelor, cauza se poate am\na
din nou p\n` ce toate probele admise s\nt administrate.
|n cazul \n care \n cursul cercet`rii judec`tore[ti se constat` c` o prob` admis` anterior
a devenit inutil` sau imposibil de administrat, procurorul sau partea care a propus-o
poate renun]a la administrarea ei. Prima instan]`, ascult\nd [i concluziile puse de
procuror [i p`r]i cu privire la aceast` renun]are, poate dispune motivat ca proba s` nu mai
fie administrat`, dac` \ntr-adev`r a devenit inutil` sau imposibil de administrat.
I. Terminarea cercet`rii judec`tore[ti (art. 339)
Dup` ce a fost epuizat` administrarea probelor admise, pre[edintele instan]ei are
obliga]ia s` \ntrebe pe procuror [i p`r]ile din proces dac` mai au de dat explica]ii ori de
formulat cereri noi pentru completarea cercet`rii judec`tore[ti. Scopul acestei dispozi]ii
este administrarea tuturor probelor necesare l`muririi cauzei sub toate aspectele, \nainte
de a se trece la urm`toarea activitate – dezbaterile judiciare.
Dac` s-au formulat noi cereri de probe [i acestea au fost admise, se continu`
cercetarea judec`toreasc` pentru a fi administrate. C\nd nu s-au formulat noi cereri de
probe sau aceste cereri au fost respinse, pre[edintele declar` terminat` cercetarea
judec`toreasc` [i se trece la dezbaterile judiciare.
3) Dezbaterile judiciare
A. Importan]a [i ordinea dezbaterilor judiciare
Dezbaterile judiciare constau \n concluziile pe care le pun oral procurorul [i p`r]ile
din proces, acestea personal sau prin ap`r`torii lor, asupra fondului cauzei penale:
existen]a sau inexisten]a infrac]iunii, s`v\r[irea ei de c`tre inculpat, \mprejur`rile care
stabilesc r`spunderea penal` [i civil` a acestuia. |n cadrul dezbaterilor judiciare
procurorul [i p`r]ile prezint` instan]ei de judecat` punctul de vedere al \nvinuirii [i al
 DPP–ps–93
ap`r`rii asupra solu]iei ce trebuie dat` ac]iunii penale [i ac]iunii civile, d\nd astfel
posibilitatea instan]ei s` discearn`, din argumentele ce se aduc \n sus]inerea [i
combaterea \nvinuirii, care este adev`rul \n cauz` [i solu]ia legal` [i temeinic` pe care
trebuie s` o pronun]e. Disputa oral` [i contradictorie dintre \nvinuire [i ap`rare, dintre
sus]in`torii preten]iilor civile [i cei care se opun acestor preten]ii, creaz` cele mai
potrivite condi]ii pentru justa solu]ionare a cauzei.
Dezbaterile judiciare constituie o caracteristic` a activit`]ii de judecat`; ele se
desf`[oar` \n toate etapele judec`]ii, dar au tr`s`turi specifice la judecata \n prim`
instan]`, deoarece poart` asupra solu]ion`rii legale [i temeinice a ac]iunii penale [i
ac]iunii civile exercitate \n fa]a instan]ei de judecat`. Av\nd o asemenea importan]`,
dezbaterile judiciare s\nt obligatorii, lipsa lor atr`g\nd nulitatea absolut` a hot`r\rii
pronun]ate, atunci c\nd participarea procurorului, a inculpatului [i a ap`r`torului s`u este
obligatorie, deoarece lipsa dezbaterilor este considerat` ca o neparticipare a acestora la
judecat`. |n cazul c\nd participarea procurorului, a inculpatului [i a ap`r`torului s`u nu
este obligatorie, neacordarea cuv\ntului pentru a pune concluzii asupra fondului este
sanc]ionat` cu nulitatea relativ`, care se poate acoperi dac` nu a fost invocat` \n termen
sau dac` nu s-a produs nici o v`t`mare p`r]ii c`reia nu i s-a dat cuv\ntul; \n condi]iile art.
197 al. 4 teza final`, nulitatea poate fi invocat` [i din oficiu.
|n cadrul dezbaterilor judiciare procurorul [i p`r]ile se axeaz` pe trei probleme
principale:
– stabilirea situa]iei de fapt – prin analiza [i sinteza probelor administrate;
– concluziile \n drept – care se pot trage din situa]ia de fapt prezentat`, aplic\ndu-se
astfel corect legea penal` [i legea civil`;
– aprecierea social` a faptei [i persoanei inculpatului – \n raport de \mprejur`rile
concrete ale cauzei, \n vederea individualiz`rii juste a sanc]iunii penale.
La dezbaterile judiciare se d` cuv\ntul \n urm`toarea ordine: procurorul, partea
v`t`mat`, partea civil`, partea responsabil` civilmente, inculpatul. Aceast` ordine are \n
vedere, mai \nt\i, s` ia cuv\ntul cei care sus]in \nvinuirea [i preten]iile civile, ca apoi s`
intervin` cei ce combat aceste sus]ineri; ultimul cuv\nt acordat prin lege inculpatului se
explic` prin necesitatea ca instan]a de judecat` s` primeasc`, \ntotdeauna, ultimele
explica]ii \n ap`rare ale inculpatului.
Dezbaterile judiciare pot avea [i o ordine restr\ns` \n cazul \n care la judecata \n
prim` instan]` nu ia parte procurorul sau absenteaz` vreuna din p`r]ile din proces. |n
acest caz dezbaterile vor consta, \n ordinea indicat`, din sus]inerile orale puse de p`r]ile
care s\nt prezente la judecat`.
B. Desf`[urarea dezbaterilor judiciare
Con]inutul [i limitele dezbaterilor judiciare depind de participantul la judecat` c`ruia
i se d` cuv\ntul.
Procurorul pune concluzii at\t cu privire la latura penal`, c\t [i la latura civil`. |n
cazul \n care procurorul este convins de vinov`]ia inculpatului, \[i dezvolt` rechizitoriul
oral \n care demonstrez` aceast` vinov`]ie [i cere condamnarea inculpatului. |n acest
scop, procurorul precizeaz` fapta sau faptele pentru care cere condamnarea, probele care
stabilesc vinov`]ia inculpatului, prezint` \ncadrarea juridic` pe care o consider` corect`,
periculozitatea social` pe care o are fapta [i f`ptuitorul ei, cer\nd aplicarea pedepsei, dup`
caz, spre maximul sau minimul special prev`zut de lege. |n cuv\ntul s`u, ca reprezentant
al intereselor generale ale societ`]ii, procurorul are obliga]ia s` fac` o analiz` obiectiv` [i
complet` a probelor administrate, o examinare corect` a dispozi]iilor legale a c`ror
aplicare o cere, o apreciere just` a r`spunderii penale [i civile a inculpatului, pentru a
contribui la pronun]area unei hot`r\ri corespunz`toare adev`rului [i legii. De aceea,
procurorului nu-i estre permis` \nclinarea numai spre \nvinuire, neglij\nd acele
\mprejur`ri care s\nt \n favoarea inculpatului [i care atenueaz` r`spunderea acestuia. Dac`
\n cauz` s\nt mai mul]i inculpa]i, procurorul fixeaz` pozi]ia fiec`ruia fa]` de infrac]iune
[i expune \mprejur`rile care stabilesc r`spunderea fiec`ruia. Cuv\ntul oral al procurorului
trebuie s` aib` un rol educativ [i pentru inculpat [i pentru publicul din sala de [edin]`, de
aceea trebuie s` dema[te activitatea infrac]ional`, \ncerc`rile inculpatului de a se sustrage
de la r`spundere, cre\nd starea de spirit a inevitabilit`]ii condamn`rii tuturor celor care
s`v\r[esc infrac]iuni [i, ca urmare, a necesit`]ii respect`rii legii [i a regulilor de
convie]uire social`.
 DPP–ps–94
C\nd cercetarea judec`toreasc` nu a confirmat \nvinuirea, exist\nd unul din cazurile
prev`zute \n art. 10 lit. a–j, procurorul este obligat s` pun` concluzii motivate, dup` caz,
de achitare sau de \ncetare a procesului penal.
Potrivit art. 19, procurorul poate sus]ine \n fa]a instan]ei de judecat` ac]iunea civil`
pornit` de persoana v`t`mat`, demonstr\nd temeinicia ei [i cer\nd obligarea inculpatului
[i a p`r]ii responsabile civilmente la repararea pagubei. C\nd persoana prejudiciat` este
una din unit`]ile la care se refer` art. 145 Cod penal ori o persoan` lipsit` de capacitate de
exerci]iu sau cu aceast` capacitate restr\ns`, procurorul este obligat s` sus]in` interesele
civile ale acesteia, chiar dac` nu este constituit` parte civil`, pun\nd concluzii pentru
repararea just` [i integral` a pagubelor produse prin infrac]iune.
Partea v`t`mat`, \n concluziile sale asupra fondului cauzei, se poate ocupa numai de
latura penal`, sus]in\nd \nvinuirea, prin indicarea probelor care o confirm`, \ncadrarea
juridic` a faptei s`v\r[ite, sanc]iunea penal` ce urmeaz` a i se aplica inculpatului. |n caz
de concurs de infrac]iuni sau de conexitate, concluziile p`r]ii v`t`mate se limiteaz` la
fapta care i-a cauzat v`t`marea [i pentru care particip` \n proces.
Partea civil` pune concluzii cu privire la ac]iunea civil` pe care a exercitat-o \n fa]a
primei instan]e. |n acest scop trebuie s` demonstreze, prin indicarea probelor
administrate, c` inculpatul a s`v\r[it fapta pentru care este trimis \n judecat`, c` aceasta
i-a produs prejudiciul pretins, care este \ntinderea acestui prejudiciu [i modalitatea
corespunz`toare de reparare a lui, cer\nd obligarea at\t a inculpatului, c\t [i a p`r]ii
responsabile civilmente la repararea pagubei ce i s-a cauzat [i restituirea cheltuielilor
judiciare pe care le-a efectuat \n cauz`.
Partea responsabil` civilmente are cuv\ntul numai cu privire la latura civil`,
demonstr\nd c` nu s\nt \ntrunite condi]iile r`spunderii civile, cer\nd pe acest temei
respingerea ac]iunii civile exercitate \mpotriva sa; \n cazul \n care r`spunderea sa civil`
subzist`, partea responsabil` civilmente pune concluzii \n ap`rarea inculpatului, \n sensul
c` nu s-a produs nici o pagub` prin fapta acestuia, cer\nd respingerea ac]iunii civile, sau
c` paguba este mai mic` dec\t cea pretins`, cer\nd admiterea ac]iunii civile numai la
anivelul real al pagubei produse.
Inculpatul, av\nd ultimul cuv\nt la dezbaterile judiciare la judecata \n prim` instan]`,
face o expunere a \mprejur`rilor care stabilesc nevinov`]ia sa penal`; \n primul r\nd, c`
nu a s`v\r[it fapta, iar dac` recunoa[te s`v\r[irea ei, c` aceasta nu constituie infrac]iune, ci
abatere, contraven]ie, fapt` de natur` civil` sau fapt` c`reia \i lipse[te gradul de pericol
social al unei infrac]iuni; dac` totu[i fapta constituie infrac]iune, poate argumenta c`
fapta trebuie s` primeasc` o \ncadrare juridic` mai u[oar`, c` se justific` acordarea de
circumstan]e atenuante, suspendarea execut`rii pedepsei (condi]ionat sau sub
supraveghere) ori executarea prin munc` a pedepsei \nchisorii etc. Inculpatul trebuie s`
combat` astfel, prin concluziile sale, \nvinuirea ce i se aduce [i s` formuleze cereri
precise cu privire la aplicarea legii penale. |n ce prive[te ac]iunea civil`, inculpatul poate
cere respingerea ei, demonstr\nd c` este ne\ntemeiat` prin inexisten]a pagubei sau c` este
\ntemeiat` doar par]ial, cer\nd admiterea ei \n limitele pagubei dovedite.
|n cazul \n care s\nt mai multe p`r]i v`t`mate, p`r]i civile, p`r]i responsabile
civilmente, inculpa]i, se d` cuv\ntul, \n ordinea ar`tat`, tuturor celor care formeaz` un
grup procesual.
C\nd p`r]ile s\nt asistate de ap`r`tori, cuv\ntul la dezbateri este acordat acestora,
presupun\ndu-se c` vor prezenta mai bine sus]inerile [i ap`r`rile. La cererea vreuneia din
p`r]i, i se poate acorda cuv\ntul [i acesteia, dup` ce a avut cuv\ntul ap`r`torul s`u.
Cuv\ntul ap`r`torului se nume[te pledoarie [i con]ine, \n form` juridic`, sus]inerile [i
ap`r`rile pe care [i le poate face partea pe care o asist`, \n con]inutul [i limitele ar`tate
pentru fiecare parte. Ap`r`torul are obliga]ia ca, \n cuv\ntul s`u, s` apere cu
con[tiinciozitate [i la un nivel c\t mai \nalt drepturile [i interesele legitime ale p`r]ii,
aduc\nd argumente care vin \n favoarea acestor interese. Ap`r`torul nu poate \ns` s` fac`
sus]ineri care contrazic \n mod v`dit probele din dosar sau care s\nt contrare legii, chiar
dac` partea ar pretinde aceasta, deoarece, ap`r\nd interesele legitime ale p`r]ii, le ap`r`
numai pe acelea care s\nt recunoscute [i ocrotite de lege.
|n cazul \n care, dup` ce s-a dat cuv\ntul tuturor participan]ilor la dezbateri,
procurorul sau vreuna din p`r]i are de prezentat instan]ei noi \mprejur`ri, noi
argumente \n combaterea celor spuse anterior \n cursul dezbaterilor, se d` cuv\ntul \n
 DPP–ps–95
replic`; replicile pot fi provocate [i de c`tre instan]`, atunci c\nd pune \n discu]ie din
oficiu chestiuni de care depinde justa solu]ionare a cauzei. Replicile trebuie s` se
desf`[oare \n aceea[i ordine \n care s-au desf`[urat dezbaterile, ultimul cuv\nt apar]in\nd
inculpatului.
Pre[edintele completului are dreptul s` \ntrerup` pe cei care au cuv\ntul, dac`
sus]inerile lor dep`[esc limitele cauzei judecate.
C. Ultimul cuv\nt acordat inculpatului personal (art. 341)
|n cazul \n care inculpatul a fost asistat de ap`r`tor [i acesta a avut cuv\ntul la
dezbateri, \nainte de \nchiderea [edin]ei de judecat` trebuie s` fie ascultat [i ceea ce
spune personal inculpatul \n leg`tur` cu \nvinuirea ce i se aduce. |n timpul c\t acesta are
cuv\ntul personal, pentru a nu fi perturbat \n ap`rarea sa, nu i se pot pune \ntreb`ri. Dac`
inculpatul a formulat cereri de noi probe, g`site de instan]` esen]iale pentru justa
solu]ionare a cauzei, se reia cercetarea judec`toreasc` \n vederea administr`rii lor, dup`
care vor urma din nou dezbaterile judiciare.
Acordarea ultimului cuv\nt inculpatului personal se afl` sub sanc]iunea unei nulit`]i
relative, nerespectarea ei atr`g\nd desfiin]area hot`r\rii pronun]ate numai dac` se constat`
existen]a unei v`t`m`ri care nu poate fi \nl`turat` altfel, cu condi]ia de a se fi invocat
nulitatea \n cursul dezbaterilor, c\nd i s-a refuzat de c`tre instan]` ultimul cuv\nt.
D. |ncheierea [edin]ei de judecat`
Dup` terminarea dezbaterilor judiciare, inclusiv a ultimului cuv\nt acordat personal
inculpatului, pre[edintele declar` \nchis` [edin]a de judecat`, trec\ndu-se la deliberare [i
luarea hot`r\rii.
Instan]a poate dispune, \n vederea deliber`rii, ca procurorul [i p`r]ile s` depun`
concluzii scrise, cuprinz\nd un rezumat al concluziilor orale. Acestea pot fi depuse [i din
ini]iativa p`r]ilor, dar nu pot \nlocui concluziile orale.
Modul de desf`[urare a [edin]ei de judecat`, \n toate activit`]ile sale, precum [i un
rezumat al concluziilor puse de c`tre procuror [i p`r]i, s\nt consemnate \ntr-o \ncheiere
de [edin]` (art. 305) sau \n prima parte a sentin]ei dac` pronun]area s-a f`cut \n aceea[i
zi.
§3. Cereri, excep]ii, extinderi care pot influen]a desf`[urarea [edin]ei de
judecat`
1) Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea sau completarea
urm`ririi penale
A. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urm`ririi penale
(art. 332)
Urm`rirea penal` trebuie s` se desf`[oare potrivit dispozi]iilor legale; \n cazul \n care
prima instan]` constat` c` \n cursul urm`ririi penale s-au \nc`lcat dispozi]iile legale
sanc]ionate cu nulitatea absolut`, care nu poate fi acoperit` \n nici un mod, are obliga]ia
restituirii cauzei la procuror pentru refacerea actelor procesuale lovite de o astfel de
nulitate. Aceea[i m`sur` se impune [i atunci c\nd \nc`lcarea legii este sanc]ionat` cu
nulitatea relativ`, dac` v`t`marea produs` nu poate fi \nl`turat` altfel [i nulitatea a fost
invocat` \n condi]iile legii.
Codul de procedur` penal` din 1968 a prev`zut un singur caz de restituire a cauzei la
procuror pentru refacerea urm`ririi penale: c\nd cercetarea penal` a fost efectuat` de un
alt organ dec\t cel competent. Lipsa de competen]` dup` materie [i dup` calitatea
persoanei este sanc]ionat` cu nulitatea absolut`, astfel \nc\t, dac` cercetarea penal` a fost
efectuat` de un organ necompetent, urm`rirea penal` este nelegal` [i trebuie ref`cut` de
organul competent.
C\nd excep]ia de necompeten]` a organului de cercetare penal` este invocat` de c`tre
procuror sau de c`tre p`r]i, ori invocat` din oficiu \nainte sau \n cursul cercet`rii
judec`tore[ti, restituirea devine obligatorie, \ntruc\t actele de cercetare s\nt nule. |n
cazul \n care cercetarea judec`toreasc` a fost epuizat` [i s-a trecut la dezbaterile
judiciare, deoarece actele de cercetare penal` au fost verificate prin actele de cercetare
judec`toreasc`, restituirea cauzei nu mai are loc. Cauza nu se restituie nici atunci c\nd
prima instan]`, \n urma cercet`rii judec`tore[ti, schimb` \ncadrarea juridic` a faptei \ntr-o
infrac]iune pentru care cercetarea penal` ar fi revenit unui alt organ de cercetare,
 DPP–ps–96
pentru \ncadrarea ini]ial` cercetarea penal` fiind efectuat` de organul care \n acel
moment avea competen]a de a o efectua75.
De[i \n art. 332 s-a prev`zut un singur caz de restituire pentru refacerea urm`ririi
penale, \n practica instan]elor noastre judec`tore[ti o astfel de restituire s-a dispus [i
atunci c\nd s-au \nc`lcat alte dispozi]ii legale aflate sub sanc]iunea nulit`]ii absolute,
ca \n cazul c\nd materialul de urm`rire nu a fost prezentat unui inculpat minor, de]inut
sau militar \n termen f`r` a se fi asigurat asisten]a juridic` obligatorie, ori c\nd \n cauzele
cu inculpa]i minori nu s-a efectuat ancheta social` \n cursul urm`ririi penale. Din aceea[i
practic` se poate trage concluzia c` restituirea este posibil` [i \n cazul \nc`lc`rii
dispozi]iilor aflate sub sanc]iunea nulit`]ii relative, dac` se constat` c` v`t`marea produs`
nu s-ar putea \nl`tura altfel76.
B. Restituirea cauzei la procuror pentru completarea urm`ririi
penale (art. 333)
De principiu, \n cursul judec`]ii se pot administra probe noi care s` completeze pe
cele administrate \n cursul urm`rii penale. |ns` c\nd administrarea probelor \n fa]a
instan]ei nu s-ar putea realiza dec\t cu mare \nt\rziere, atunci este preferabil s` se
restituie cauza la procuror pentru completarea urm`ririi cu probele necesare.
Pentru a se putea dispune restituirea cauzei la procuror \n vederea complet`rii
urm`ririi penale se cer anumite condi]ii:
– Necesitatea administr`rii de probe noi s` constituie o rezultant` a activit`]ii
desf`[urate de prima instan]` \n cadrul cercet`rii judec`tore[ti sau a dezbaterilor
judiciare, \n care s-a demonstrat necesitatea noilor probe; ca urmare, restituirea nu
este posibil` atunci c\nd prima instan]` a apreciat caracterul necomplet al urm`ririi
penale numai pe baza dosarului primit de la procuror, f`r` s` administreze nici o
prob`.
– Restituirea poate fi dispus` numai atunci c\nd administrarea probelor \n cursul
cercet`rii judec`tore[ti s-ar face cu mare \nt\rziere (cum ar fi efectuarea unor
confrunt`ri la fa]a locului, care implic` prezen]a simultan` a mai multor persoane,
efectuarea unor expertize care ar necesita o perioad` \ndelungat` de timp etc.). Nu se
poate restitui dosarul la procuror numai pentru reascultarea inculpatului sau a unor
martori care au revenit asupra declara]iilor date anterior, pentru existen]a unor
contradic]ii \ntre probele administrate, pentru lipsa unor probe suficiente de
vinov`]ie, ori pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, instan]a
av\nd obliga]ia s` rezolve ea contradic]iile sau s` administreze probele necesare.
Pentru a se putea controla juste]ea m`surilor luate de instan]` [i, totodat`, pentru a se
u[ura munca procurorului care prime[te dosarul spre completarea urm`ririi penale, prima
instan]` este obligat` s` arate motivele pentru care nu ar putea administra probele f`r` a
produce \nt\rziere \n solu]ionarea cauzei [i s` indice faptele [i \mprejur`rile ce urmeaz` a
fi constatate [i prin ce mijloace de prob`.
Restituirea cauzei nu poate fi dispus` \n urm`toarele situa]ii:
– \n cauzele ajunse la prima instan]` prin pl\ngerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate (art. 279
al. 2 lit. a), organele de urm`rire nefiind \ndrituite s` efectueze acte de cercetare
penal`, cu at\t mai pu]in le pot efectua \n completarea unei urm`riri ce nu a fost
efectuat`;

75
Jurispruden]a instan]ei noastre supreme a considerat c` aceste excep]ii se aplic` [i aatunci
c\nd cercetarea penal` a fost efectuat` de organul de cercetare \n locul procurorului c`ruia \i
revenea competen]a s` o efectueze. Pentru a ajunge la aceast` solu]ie, s-a considerat c` procurorul
poate fi asimilat cu un “organ care efectueaz` cercetarea penal`” [i, ca urmare, \i s\nt aplicabile
dispozi]iile art. 332 al. 1 [i 2. Din analiza acestor dispozi]ii rezult` c` legea s-a referit la
efectuarea cercet`rii de c`tre un alt organ de cercetare dec\t cel comeptent, ceea ce nu poate
include [i pe procuror, definit prin lege ca “organ de urm`rire penal`”. Aceast` concluzie decurge
[i din dispozi]iile legale potrivit c`rora efectuarea urm`ririi penale este de competen]a unui
anumit procuror, iar rechizitoriul trebuie s` fie confirmat de procurorul ierarhic superior (art. 209
al. IV [i V), reglement`ri diferite de cele prev`zute pentru cazul c\nd procurorul supravegheaz`
activitatea organului de cercetare penal`.
76
Fa]` de aceast` practic`, ar fi justificat s` fie prev`zut` de lege posibilitatea restituirii cauzei
la procuror pentru refacerea unor acte de urm`rire penal` efectuate cu \nc`lcarea legii, dac` altfel
nu se poate \nl`tura v`t`marea produs`.
 DPP–ps–97
– c\nd prin completarea urm`ririi se are \n vedere implicarea \n cauz` [i a altor
persoane care nu au fost trimise \n judecat` [i pentru care nu s-a extins, \n cursul
judec`]ii, procesul penal, \n condi]iile legii, deoarece instan]a nu poate impune
procurorului s` pun` \n mi[care ac]iunea penal` \mpotriva unor persoane;
– c\nd \n fa]a instan]ei se judec` numai latura civil` a cauzei, ac]iunea penal` fiind
stins`; restituind cauza la procuror, acesta, \n lipsa unei ac]iuni penale exercitabile,
nu mai poate sesiza din nou instan]a [i astfel ac]iunea civil` ar trebui introdus` la
instan]a civil`, ceea ce ar fi contrar concep]iei Codului cu privire la judecarea laturii
civile a cauzei.
C. Procedura [i efectele restituirii cauzei la procuror
Restituirea cauzei la procuror se poate cere de c`tre procuror, de c`tre p`r]ile din
proces sau poate fi invocat` din oficiu de c`tre prima instan]` de judecat`. Dup` ce a
ascultat concluziile tuturor participan]ilor la proces cu privire la cererea de restituire a
cauzei la procuror, prima instan]` se pronun]` asupra cererii, dispun\nd admiterea sau
respingerea ei; \n cazul admiterii cererii, cauza se restituie procurorului pentru refacerea
sau completarea urm`ririi penale. |ntruc\t \n art. 332 [i 333 se consider` c` restituirea
constituie o desesizare a instan]ei de judecat`, ceea ce \nseamn` o dezinvestire, aceast`
m`sur` trebuie luat` printr-o sentin]` penal`, deci printr-o hot`r\re prin care prima
instan]` se dezinveste[te de judecarea cauzei f`r` a solu]iona fondul acesteia (art. 311). |n
sentin]` trebuie indicate motivele care au determinat restituirea, actele de urm`rire ce
trebuie ref`cute, faptele [i \mprejur`rile ce trebuie constatate [i prin ce mijloace de prob`.
De asemenea, sentin]a poate cuprinde dispozi]ii cu privire la m`surile preventive, de
siguran]` [i asigur`torii.
Indica]iile date procurorului prin sentin]a de restituire s\nt obligatorii pentru acesta,
av\nd \ndatorirea s` dispun` refacerea actelor indicate sau administrarea probelor ar`tate.
C\nd procurorul nu este de acord cu restituirea dosarului, consider\nd c` urm`rirea penal`
a fost legal [i complet efectuat`, poate declara recurs \mpotriva sentin]ei de restituire,
urm\nd ca instan]a de recurs s` decid` \n cauz` (art. 332 al. 3). Potrivit art. 332 al. 3, are
drept de recurs [i inculpatul arestat \n cauz` 77. Dosarul este trimis procurorului imediat
dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii la prima instan]` sau \n cel mult 5 zile de la
pronun]area hot`r\rii de c`tre instan]a de recurs.
Restituirea produce [i importante efecte:
– Actul de sesizare a instan]ei \nceteaz` a-[i mai produce efectele, iar cauza trece din
nou \n faza de urm`rire penal`, prin reluarea ei (art. 272); prima instan]` nu mai are
nici o atribu]ie \n leg`tur` cu cauza restituit`, \n schimb procurorul redevine
conduc`torul procesului penal. Procurorul trebuie s` respecte indica]iile date de
prima instan]` prin sentin]a de restituire, dar, totodat`, p`streaz` [i dreptul de a
orienta urm`rirea \n direc]ia necesar`; \n acest scop poate restr\nge sau extinde
\nvinuirea, poate dispune administrarea [i a altor probe dec\t cele indicate de
instan]`, poate da orice solu]ie legal` cauzei. Refacerea sau completarea urm`ririi
penale se efectueaz` de c`tre procuror sau, prin dispozi]ia sa, de c`tre organul de
cercetare penal`. Este incompatibil` persoana (procuror, organ de cercetare) care
ini]ial a efectuat \n cauz` urm`rirea s` procedeze, dup` restituire, la refacerea sau
completarea ei, exist\nd prezum]ia c` are o p`rere format` asupra cauzei.
– Dup` refacerea sau completarea urm`ririi penale, care se desf`[oar` potrivit normelor
care reglementeaz` aceast` faz` procesual`, se \ntocme[te – dac` se men]ine solu]ia
de trimitere \n judecat` – un nou rechizitoriu, care va constitui actul de sesizare a
instan]ei de judecat`. Prima instan]` de judecat` nu se poate considera sesizat` prin
trimiterea cauzei la instan]` de c`tre procuror f`r` a se fi \ntocmit un nou rechizitoriu.
Noul rechizitoriu se \ntocme[te de c`tre procurorul competent potrivit legii [i se
poate referi la acelea[i fapte [i persoane ca \n primul rechizitoriu sau poate fi mai
restr\ns sau mai extins, instan]a de judecat` fiind sesizat` \n limitele noului
rechizitoriu. Procurorul poate \ns` finaliza cauza, dup` refacerea sau completarea
urm`ririi, prin scoaterea de sub urm`rire sau prin \ncetarea urm`ririi penale, dac`
constat` existen]a vreunuia din cazurile prev`zute \n art. 10.

77
Prin Decizia 129/196, Curtea Constitu]ional` a considerat c` aceast` dispozi]ie este contrar`
art. 128 din Constitu]ie [i c` are drept de recurs orice parte interesat`.
 DPP–ps–98
2) Schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei \n cursul judec`]ii \n prim`
instan]`
A. Procedura de schimbare a \ncadr`rii juridice a faptei (art. 334)
|n cursul judec`]ii \n prim` instan]` se poate ajunge la concluzia c` \ncadrarea juridic`
dat` faptei prin rechizitoriu sau \n pl\ngerea prealbil` a persoanei v`t`mate nu este corect`
[i c` ar trebui schimbat` cu o alt` \ncadrare juridic`, corespunz`toare faptei penale a[a
cum este re]inut` \n urm` cercet`rii judec`tore[ti. |ntruc\t instan]a de judecat` are
obliga]ia de a face o corect` aplicare a legii penale, ea nu poate fi limitat` la \ncadrarea
juridic` ini]ial`, care s-a constatat c` este gre[it`, ci trebuie s` o \nlocuiasc` cu \ncadrarea
juridic` corespunz`toare legii penale.
|ncadrarea juridic` dat` faptei are importan]` nu numai pentru aplicarea corect` a
legii penale, ci [i pentru modul de desf`[urare a judec`]ii. De \ncadrarea juridic` depind
competen]a instan]ei de judecat`, uneori compunerea completului de judecat`,
obligativitatea particip`rii procurorului, a ap`r`torului, dar [i executarea \n mod eficient a
dreptului la ap`rare, c`ci inculpatul se ap`r` \n raport de o anumit` \ncadrare juridic`, nu
cu orice alte infrac]iuni posibile. Din aceast` ra]iune, \n art. 334 se prevede procedura de
urmat pentru schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei, pe de o parte pentru a permite cu
u[urin]` aplicarea corect` a legii penale, iar pe de alt` parte pentru a garanta inculpatului
dreptul la ap`rare.
Simpla schimbare a \ncadr`rii juridice a faptei penale pentru care a fost trimis \n
judecat` inculpatul poate avea loc numai atunci c\nd instan]a de judecat` re]ine ca
s`v\r[it` aceea[i fapt` prev`zut` \n rechizitoriu, chiar dac` s\nt re]inute sau \nl`turate
\mprejur`ri la care rechizitoriul nu se refer`, dar care nu schimb` substan]a faptei
imputate. Astfel se poate schimba \ncadrarea juridic` din infrac]iune consumat` \n
tentativ` [i invers; din form` simpl` \n form` calificat` [i invers; dintr-o infrac]iune \n alt`
infrac]iune cu aceea[i latur` obiectiv`, dar cu urm`ri sau cu \mprejur`ri diferite. C\nd \ns`
schimbarea \ncadr`rii juridice implic` o alt` fapt` sau o fapt` amplificat` prin alte acte
materiale apar]in\nd infrac]iunii continuate sau complexe, este necesar` \n prealabil
efectuarea procedurii de extindere a ac]iunii penale sau a procesului penal, potrivit art.
335 [i 336, numai dup` care se poate ajunge la schimbarea \ncadr`rii juridice.
Pentru a ajunge la schimbarea \ncadr`rii juridice, este necesar ca aceast` s` fie cerut`
de procuror, de p`r]i sau invocat` din oficiu de c`tre instan]a de judecat`. De regul`,
cererea de schimbare a \ncadr`rii juridice se formuleaz` \n cursul dezbaterilor judiciare
c\nd se pune problema determin`rii \ncadr`rii juridice sub care urmeaz` a fi condamnat
inculpatul; fie procurorul cere schimbarea \ncadr`rii juridice \ntr-o infrac]iune mai grav`,
fie inculpatul cere \ncadrarea juridic` \ntr-o infrac]iune mai u[oar`. Cererea de schimbare
a \ncadr`rii juridice poate fi f`cut`, \ns`, [i \n cursul cercet`rii judec`tore[ti, dac` de
noua \ncadrare juridic` depinde competen]a [i compunerea instan]ei de judecat` sau s-ar
produce alte consecin]e de care depinde judecarea \n continuare a cauzei. |n fine,
instan]a poate ajunge la concluzia schimb`rii \ncadr`rii juridice a faptei \n cursul
deliber`rii, c\nd analizeaz` probele [i ajunge la concluzia existen]ei unor \mprejur`ri de
care nu a ]inut seama rechizitoriul sau pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate.
Procedura de schimbare a \ncadr`rii juridice presupune dou` opera]ii:
– se pune \n discu]ia p`r]ilor [i a procurorului schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei
judecate, pentru a asculta concluziile acestora cu privire la corecta aplicare a legi
penale;
– se pune \n vedere inculpatului c` are dreptul, \n vederea preg`tirii ap`r`rii, s` cear`
l`sarea cauzei la urma [edin]ei de judecat` sau eventual am\narea judec`]ii pentru o
[edin]` urm`toare.
Punerea \n discu]ie a schimb`rii \ncadr`rii juridice a faptei apare ca necesar` \n
temeiul principiului contradictorialit`]ii, \n special atunci c\nd instan]a, \n cursul
deliber`rii, ajunge la concluzia necesit`]ii \ncadr`rii juridice a faptei \ntr-o alt`
infrac]iune dec\t cea sub care a fost judecat inculpatul; cum dezbaterile au fost \ncheiate,
f`r` ca procurorul sau p`r]ile s` fi avut \n vedere noua \ncadrare juridic`, cauza trebuie
repus` pe rol \n vederea ascult`rii concluziilor procurorului [i ale p`r]ilor. Dac` cererea
de schimbare a \ncadr`rii juridice intervine \n cursul cercet`rii judec`tore[ti sau al
dezbaterilor, concluziile procurorului [i ale p`r]ilor se vor referi [i la noua \ncadrare
juridic`, astfel \nc\t cerin]a legii va fi satisf`cut`.
 DPP–ps–99
Preg`tirea ap`r`rii \n leg`tur` cu noua \ncadrare juridic`, pus` \n discu]ie, presupune
mai multe ipoteze:
– inculpatul, personal sau prin ap`r`torul s`u, poate fi preg`tit [i \n leg`tur` cu noua
\ncadrare juridic`, astfel \nc\t discu]ia despre aceasta [i ap`rarea inculpatului poate
avea loc imediat;
– inculpatul poate avea nevoie de un oarecare timp pentru a-[i preg`ti ap`rarea, \n care
caz poate cere \n acest scop l`sarea procesului la sf\r[itul [edin]ei de judecat`;
– c\nd ap`rarea implic` administrarea de probe sau prezentarea de acte ori un timp mai
\ndelungat de preg`tire, inculpatul poate cere am\narea cauzei pentru un alt termen.
Instan]a este obligat` s` satisfac` cererea acestuia pentru preg`tirea ap`r`rii,
indiferent dac` schimbarea \ncadr`rii juridice se face \n defavoarea sau \n favoarea
inculpatului.
Nerespectarea procedurii de schimbare a \ncadr`rii juridice a faptei este sanc]ionat`
cu nulitatea relativ`, astfel \nc\t, pe de o parte, inculpatul trebuie s` solicite punerea \n
discu]ie [i acordarea posibilit`]ii preg`tirii ap`r`rii, iar pe de alt` parte, dac`
schimbarea \ncadr`rii juridice s-a produs \n cursul deliber`rii, trebuie s` dovedeasc`
existen]a vreunei v`t`m`ri cauzate de modul cum a procedat instan]a.
B. Efectele schimb`rii \ncadr`rii juridice cu privire la desf`[urarea
judec`]ii \n prim` instan]`
De regul`, schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei se produce cu ocazia solu]ion`rii
cauzei \n fond, ceea ce atrage individualizarea pedepsei \n raport de noua \ncadrare
juridic`, mai sever` sau mai pu]in sever`. |n unele cazuri, \ns`, schimbarea \ncadr`rii
juridice produce efecte [i cu privire la desf`[urarea \n continuare a judec`]ii \n prim`
instan]`.
Dac` noua \ncadrare juridic` atrage competen]a unei instan]e ierarhic superioare sau
a unei instan]e de alt` categorie (de exemplu militar`), prima instan]` trebuie s`-[i decline
competen]a, nemaifiind abilitat` s` judece cauza. Nu se declin` competen]a, ci se
judec` \n continuare cauza, atunci c\nd noua \ncadrare juridic`, rezultat` \n urma
cercet`rii judec`tore[ti, atrage competen]a unei instan]e ierarhic inferioare (art. 41 al. 1).
C\nd noua \ncadrare juridic` implic` o alt` compunere a instan]ei de judecat`, este
necesar s` se continue judecata \n compunerea corespunz`toare noii \ncadr`ri juridice;
aceea[i solu]ie [i \n cazul procurorului [i a ap`r`torului (art. 215 [i 171), fiind interzis`,
sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, judecarea cauzei f`r` participarea acestora.
Dac` prima instan]` a fost sesizat` cu o infrac]iune pentru care urm`rirea se \ncepe
din oficiu [i, \n cursul judec`]ii, schimb` \ncadrarea juridic` \ntr-o infrac]iune pentru care
este necesar` pl\ngerea prealabil`, trebuie s` cheme persoana v`t`mat` [i s` o \ntrebe
dac` \n]elege s` fac` pl\ngere; \n cazul \n care pl\ngerea este formulat` se continu`
judecata, \n caz contrar se \nceteaz` judecata pe temeiul lipsei pl\ngerii prealabile (art.
286 al. 2). C\nd \ns` instan]a de judecat` a fost sesizat` cu pl\ngerea prealabil` a
persoanei v`t`mate [i schimb` \ncadrarea juridic` \ntr-o infrac]iune pentru care este
necesar rechizitoriul procurorului, atunci trimite cauza la procuror pentru efectuarea
urm`ririi penale.
3) Extinderea obiectului judec`]ii \n prim` instan]`
A. Limitele obiectului judec`]ii \n prim` instan]` [i posibilitatea
extinderii lui
Potrivit art. 317, judecata se m`rgine[te la fapta [i persoana ar`tat` \n actul de
sesizare a instan]ei, iar \n caz de extindere a procesului penal [i la fapta [i persoana la
care se refer` extinderea. Deci, ca regul`, prima instan]` nu poate judeca dec\t faptele [i
persoanele pentru care s-a dispus trimiterea \n judecat` prin rechizitoriu sau la care se
refer` pl\ngerea prealbil` a persoanei v`t`mate, adresat` instan]ei de judecat`. Orice
dep`[ire a acestor limite \nseamn` o autosesizare, contrar` legii, iar solu]iile date cu
privire la aceste fapte [i persoane s\nt lovite de nulitate absolut`, ca dispozi]ii relative la
sesizarea instan]ei (art. 197 al. 2 [i 3).
|n cursul judec`]ii \n prim` instan]`, \n baza probelor administrate prin actele de
cercetare judec`toreasc`, se pot constata elemente de fapte noi, pe care nu le-a avut \n
vedere actul de sesizare a instan]ei. Unele elemente noi pot consta din \mprejur`ri care
circumstan]iaz` fapta, fie determin\nd o alt` \ncadrare juridic`, fie stabilind
circumstan]ele ce trebuie avute \n vedere la individualizarea sanc]iunii penale; luarea \n
 DPP–ps–100
considera]ie a cestor elemente noi la solu]ionarea cauzei nu implic` nici o procedur`
special`, fapta r`m\n\nd aceea[i. Elementele noi pot duce la constatarea c` inculpatul a
s`v\r[it [i o alt` infrac]iune sau c` alte persoane au s`v\r[it infrac]iuni care nu au \ns`
leg`tur` cu cauza care se judec`; \n aceast` situa]ie instan]a va sesiza parchetul cu aceste
elemente noi, pentru a \ncepe urm`rirea \mpotriva acelora care au s`v\r[it infrac]iunile
descoperite \n cursul judec`]ii.
|n unele cazuri, elementele noi se refer` la acte materiale apar]in\nd infrac]iunii care
este supus` judec`]ii; potrivit art. 37 al.ult., actele materiale apar]in\nd aceleia[i
infrac]iuni, constituind un caz de indivizibilitate, trebuie reunite \ntotdeauna \n fa]a
aceleia[i instan]e, pentru a fi judecate \mpreun`. Elementele noi se pot referi [i la alte
infrac]iuni s`v\r[ite de c`tre inculpat, dar care s\nt stare de conexitate cu cea care se
judec`, ceea ce impune, potrivit art. 37 al. 1, conexarea [i judecarea lor de c`tre aceea[i
instan]`; se pot, de asemenea, referi [i la alte persoane care au participat la infrac]iunea
supus` judec`]ii, participa]ie penal` (caz de indivizibilitate) care impune cuprinderea la
judecat` a tuturor celor care au contribuit la s`v\r[irea infrac]iunii. Deci \n cazurile de
mai sus se impune judecarea noilor acte materiale, noilor infrac]iuni [i noilor persoane,
concomitent cu infrac]iunea [i inculpatul aflat \n curs de judecat`. Pentru a se permite
dep`[irea limitelor sesiz`rii instan]ei, este \ns` necesar s` fie sesizat` prima instan]` cu
judecarea acestora, ceea ce presupune o procedur` de extindere a obiectului judec`]ii, ca
mod de sesizare a primei instan]e de judecat`.
Procedura de extindere a obiectului judec`]ii trebuie s` \ndeplineasc` dou` cerin]e:
– s` asigure o cale simpl` de extindere a obiectului judec`]ii, pentru ca judecarea
tuturor faptelor [i persoanelor aflate \n stare de indivizibilitate [i conexitate s` se
desf`[oare operativ;
– s` asigure inculpatului [i celorlalte persoane pentru care se extinde procesul penal
garan]iile necesare ap`r`rii \mpotriva noii \nvinuiri ce li se aduce 78.
B. Condi]iile de extindere a obiectului judec`]ii
Legea reglementeaz` trei modalit`]i de extindere a obiectului judec`]ii:
– extinderea ac]iunii penale pentru noi acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni
(art. 335);
– extinderea procesului penal pentru noi fapte penale (art. 336);
– extinderea procesului penal pentru noi persoane (art. 337).
Reglementarea acestor modalit`]i de extindere a obiectului judec`]ii \n prim` instan]`
este diferit`, dar prezint` condi]ii care s\nt aplicabile \n toate cazurile.
a) Extinderea nu se poate dispune dec\t la prima instan]`, pentru a li se asigura p`r]ilor
cele dou` grade de jurisdic]ie \n fond; dac` noile acte materiale, noile fapte penale
sau noile persoane se descoper` \n recurs [i judecarea lor \mpreun` este necesar`, se
caseaz` hot`r\rile cu trimitere spre o nou` judecare la prima instan]`, pentru a se
dispune de c`tre aceasta extinderea obiectului judec`]ii.
b) Sesizarea primei instan]e fiind un atribut al procurorului, iar extinderea obiectului
judec`]ii constituind un mod de sesizare a primei instan]e, ini]ierea procedurii de
extindere a obiectului judec`]ii apar]ine procurorului; totodat`, ca titular al
exerci]iului ac]iunii penale, procurorul trebuie s` pun` \n mi[care ac]iunea penal`
pentru ca prima instan]` s` fie sesizat` cu o ac]iune penal` pus` \n mi[care. Prin
excep]ie, atribu]iile de ini]iere [i extindere a obiectului judec`]ii [i de punere \n
mi[care a ac]iunii penale s\nt \ncredin]ate instan]ei de judecat`.
c) Extinderea obiectului judec`]ii este posibil` numai dac` s\nt descoperite elemente
noi \n cursul judec`]ii \n prim` instan]` p\n` la pronun]area hot`r\rii asupra fondului.
Cum elementele noi nu pot ap`rea dec\t \n cadrul cercet`rii judec`tore[ti, procedura
extinderii are loc, de regul`, \n cursul cercet`rii judec`tore[ti; dac` extinderea a fost
cerut` \n cursul dezbaterilor judiciare sau a fost \ntrev`zut` \n cursul deliber`rii,
cauza trebuie reluat` din cursul cercet`rii judec`tore[ti, pentru a se administra

78
|n dezvoltarea legisla]iei noastre, prin Codul de procedur` penal` din 1936 s-a introdus, ca
procedur` de extindere a obiectului judec`]ii, extinderea rechizitoriului de c`tre procuror asupra a
noi fapte [i persoane, schimbat` apoi, \n 1960, \ntr-o procedur`men]inut` [i perfec]ionat` prin
Codul de procedur` penal` din 1968, de extindere a ac]iunii penale [i de extindere a procesului
penal (art. 335–337).
 DPP–ps–101
probele necesare. Elementele noi se pot referi [i la acte materiale, fapte penale [i
persoane pentru care \n cursul urm`ririi penale s-a dispus scoaterea de sub urm`rire
sau \ncetarea urm`ririi, dac` din aceste elemente noi rezult` c` solu]iile de mai sus nu
s\nt \ntemeiate [i c` r`spunderea penal` subzist`.
d) Extinderea obiectului judec`]ii fiind o sesizare a primei instan]e de judecat`,
procedura de extindere se afl` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute, fiind un caz de
nerespectare a dispozi]iilor relative la sesizarea instan]ei.
e) Odat` extins obiectul judec`]ii, \n oricare din cele trei modalit`]i, trebuie s` se
asigure dreptul la ap`rare \n leg`tur` cu noile acte materiale, noile fapte penale [i
noile persoane devenite inculpa]i. Legea prevede urm`toarele garan]ii ale dreptului
la ap`rare dup` ce s-a dispus extinderea obiectului judec`]ii:
– actele materiale sau faptele penale noi trebuie puse \n discu]ia inculpatului, care
este ascultat [i asupra lor, cu care ocazie i se pune \n vedere c` are dreptul s`
solicite l`sarea cauzei la urma [edin]ei de judecat` sau am\narea ei la un alt
termen, \n vederea preg`tirii ap`r`rii [i propuneii de noi probe; \n cazul unor noi
persoane trase la r`spundere penal`, trebuie s` li se comunice \nvinuirea, s` fie
ascultate asupra ei [i s` li se dea posibilitatea administr`rii probelor necesare;
– s` dispun` administrarea probelor concludente [i utile solicitate de inculpat \n
leg`tur` cu obiectul extins al judec`]ii;
– s` asigure punerea de concluzii \n ap`rare \n leg`tur` cu toate actele materiale,
faptele penale [i persoanele pentru care s-a extins obiectul judec`]ii.
C. Extinderea ac]iunii penale pentru alte acte materiale (art. 335)
|n cazul infrac]iunilor continuate, complexe [i din obi[nuin]`, este posibil ca actul de
sesizare ini]ial s` se refere numai la o parte din actele materiale componente ale
infrac]iunii aflate \n cursul judec`]ii \n prim` instan]`. Este firesc ca toate actele
materiale ale aceleia[i infrac]iuni s` fie judecate \mpreun`, deoarece infrac]iunea \n
\ntregul ei poate prezenta o form` agravat` (din delapidare \n delapidare cu consecin]e
deosebit de grave, din furt simplu \n furt calificat sau – dac` s-a constatat violen]a – \n
t\lh`rie) ori de un grad sporit de periculozitate social`, care atrage o pedeaps` mai sever`;
de altfel, infrac]iunea continuat`, complex`, din obi[nuin]` constituie caz de
indivizibilitate care, \n mod obligatoriu, trebuie s` atrag` judecata \mpreun` a tuturor
actelor materiale corespunz`toare.
|n cazul c\nd \n cursul judec`]ii se descoper` \n sarcina inculpatului date [i cu privire
la alte acte materiale care intr` \n con]inutul infrac]iunii pentru care a fost trimis \n
judecat` inculpatul, extinderea obiectului judec`]ii se dispune prin extinderea ac]iunii
penale. |n momentul trimiterii \n judecat` a fost pus` \n mi[care ac]iunea penal` pentru
acea infrac]iune, dar numai \n leg`tur` cu actele materiale descoperite p\n` \n acel
moment; descoperindu-se noi acte materiale ale aceleia[i infrac]iuni, este necesar`
numai extinderea ac]iunii penale [i cu privire la aceste acte, [i nu o punere \n mi[care a
ac]iunii penale.
Pornind de la ideea c` exist` o punere \n mi[care a ac]iunii penale pentru infrac]iunea
supus` judec`]ii, legea a dat \n atribu]ia instan]ei de judecat` dreptul de a extinde
ac]iunea penal`, printr-o \ncheiere motivat`. Dispozi]ia de extindere a ac]iunii penale
poate fi luat` din oficiu sau la cererea procurorului, a p`r]ii v`t`mate sau a p`r]ii civile.
De[i titularul ac]iunii penale este procurorul, \n cazul extinderii ac]iunii penale titularul
extinderii este instan]a de judecat`; \n acest caz se produce o autosesizare a instan]ei de
judecat` cu noi acte materiale apar]in\nd infrac]iunii pe care o judec`; motivarea legii
pentru aceast` excep]ie are \n vedere rolul activ al instan]ei de judecat` de a judeca
\ntreaga activitate infrac]ional` a inculpatului.
Dup` extinderea ac]iunii penale, instan]a procedeaz` la judecarea infrac]iunii \n
\ntregul ei, pun\nd \n discu]ie actele cu privire la care s-a dispus extinderea [i asigur\nd
dreptul la ap`rare al inculpatului. |n cazul c\nd prin extinderea ac]iunii penale este
necesar` schimbarea \ncadr`rii juridice, instan]a procedeaz` potrivit art. 334; \ns` dac`
administrarea probelor privitoare la noile acte materiale nu se poate face \n fa]a instan]ei
dec\t cu mare \nt\rziere, instan]a restituie cauza procurorului, \n \ntregul ei, fiind caz de
indivizibilitate, \n vederea complet`rii urm`ririi penale. |n acest caz se aplic` regulile de
la restituirea cauzei pentru completarea urm`ririi penale (art. 333).
 DPP–ps–102
Este posibil ca \n cursul judec`rii unei infrac]iuni continuate, complexe sau din
obi[nuin]` s` se constate c` pentru o parte din actele materiale apar]in\nd infrac]iunii
imputate inculpatului se pronun]ase anterior o hot`r\re definitiv`; pentru a se pronun]a o
singur` hot`r\re pentru toate actele materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni, \n art. 335
al. 2 se prevede obliga]ia de reunire a cauzei \n curs de judecat` cu cea solu]ionat`
definitiv, pronun]\ndu-se o nou` hot`r\re \n raport de toate actele materiale care intr` \n
con]inutul infrac]iunii; existen]a actelor materiale [i s`v\r[irea lor de c`tre inculpatul la
care se refer` hot`r\rea definitiv` de condamnare nu mai s\nt puse \n discu]ia p`r]ilor,
av\nd autoritate de lucru judecat; pedeapsa urmeaz` a fi stabilit` \n raport de ansamblul
actelor materiale s`v\r[ite; totodat`, se desfiin]eaz` hot`r\rea anterioar`, f`r` a putea
pronun]a o pedeaps` mai u[oar` dec\t cea pronun]at` anterior (art. 43 al.ult. Cod penal).
D. Extinderea procesului penal pentru alte fapte penale (art. 336)
Descoperirea \n cursul judec`]ii [i a altor fapte penale s`v\r[ite de c`tre inculpat pune
problema judec`rii [i acestora \mpreun` cu fapta pentru care instan]a fusese sesizat`
ini]ial. Extinderea obiectului judec`]ii \n aceste cazuri se face prin extinderea procesului
penal [i pentru aceste fapte penale. Se cer urm`toarele condi]ii:
– existen]a acestor fapte s` rezulte din datele furnizate de probele administrate \n
cursul judec`]ii;
– noile fapte penale s` fie \n leg`tur` cu infrac]iunea supus` judec`]ii;
altfel, pentru aceste fapte se desf`[oar` o urm`rire penal` separat`.
Extinderea obiectului judec`]ii pentru noi fapte penale este denumit` extindere in
rem, deoarece se refer` la noi fapte penale. Procedura de extindere comport` dou`
variante: c\nd procurorul particip` la judecata \n prim` instan]` [i c\nd judecata se
desf`[oar` f`r` participarea procurorului.
|n prima variant`, dac` procurorul particip` la judecat`, acestuia \i revine ini]iativa de
a cere extinderea procesului penal pentru alte fapte penale. Procedura const` \n dou`
etape:
– Procurorul solicit` instan]ei extinderea procesului penal pentru alte fapte penale, a
c`ror existen]` a rezultat din cercetarea judec`toreasc`; instan]a trebuie s` se
pronun]e asupra cererii procuroului, pe care o poate respinge, urm\nd s` judece
cauza \n limitele sesiz`rii ini]iale, sau o poate admite, dispun\nd, prin \ncheiere,
extinderea procesului penal pentru aceste fapte. Extinderea procesului penal
echivaleaz` cu o \ncepere a procesului penal pentru aceste fapte.
– Dup` extinderea procesului penal de c`tre instan]`, procurorul poate s` adopte una
din urm`toarele pozi]ii:
– s` declare c` pune \n mi[care ac]iunea penal` pentru aceste fapte \mpotriva
inculpatului – \n care caz instan]a este sesizat` legal [i cu judecarea faptelor
pentru care s-a dispus punerea \n mi[care a ac]iunii penale de c`tre procuror;
– s` declare c` nu pune \n mi[care ac]iunea penal`, dar cere trimiterea cauzei la
procuror, \n condi]iile art. 333.
|n prima ipotez`, instan]a fiind legal sesizat`, procedeaz` la judecarea tuturor faptelor
penale, inclusiv pentru acelea pentru care s-a pus \n mi[care ac]iunea penal` \n
cursul judec`]ii, asigur\nd inculpatului dreptul s`u la ap`rare, prin acordarea unui
termen pentru preg`tirea ap`r`rii [i administrarea probelor necesare; ea p`streaz` \ns`
dreptul de a trimite \ntreaga cauz` la procuror, dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute
\n art. 333.
|n a doua ipotez`, fa]` de declara]ia procurorului c` nu pune \n mi[care ac]iunea
penal`, instan]a nu poate reveni asupra extinderii procesului penal [i, \n acest caz,
judec` numai infrac]iunea cu care a fost sesizat` ini]ial; instan]a poate \ns` satisface
cererea procurorului de a i se trimite cauza pentru completarea urm`ririi penale, \n
care situa]ie se produce desesizarea instan]ei [i reluarea urm`ririi penale.
|n a doua variant`, c\nd procurorul nu particip` la judecat`, extinderea procesului
penal se dispune, prin \ncheiere, de c`tre instan]a de judecat`, din oficiu sau la cererea
p`r]ii v`t`mate, produc\ndu-se astfel o autosesizare cu judecarea unor fapte penale.
Dispozi]ia de extindere a procesului penal echivaleaz` cu punerea \n mi[care a ac]iunii
penale, conferind instan]ei calitatea de organ care exercit` ac]iunea penal`, de[i, de
principiu, exist` incompatibilitate \ntre autoritatea care exercit` ac]iunea penal` [i cea
care o judec` [i solu]ioneaz`. Dup` extinderea procesului penal, instan]a procedeaz` fie
 DPP–ps–103
la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror pentru completarea urm`ririi pnale.
Trimiterea la procuror este o desesizare a instan]ei, aplic\ndu-se dispozi]iile art. 333 [i
334 al. 3 [i 4.
E. Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337)
Datele noi rezultate din cercetarea judec`toreasc` se pot referi la participarea [i a
altor persoane la s`v\r[irea infrac]iunii puse \n sarcina inculpatului, \n calitate de
coautori, instigatori sau complici, ori la s`v\r[irea de c`tre o alt` persoan` a unei
infrac]iuni \n leg`tur` str\ns` cu cea care se judec`. Legea permite ca [i \n aceste cazuri s`
se extind` procesul penal \mpotriva acestor persoane, care devin inculpa]i [i urmeaz` s`
fie judeca]i pentru aceste infrac]iuni; \n prima situa]ie, va fi o extindere [i in rem [i in
personam, obiectul extins al judec`]ii referindu-se [i la o alt` persoan` [i la o alt` fapt`
dec\t cele cuprinse \n actul ini]ial de sesizare.
Spre deosebire de extinderea procesului penal pentru alte fapte penale (art. 336),
ini]iativa extinderii procesului penal cu privire la alte persoane apar]ine numai
procurorului, astfel \nc\t, \n cazul c\nd acesta nu particip` la judecat`, instan]a nu are
prerogative de a extinde din oficiu procesul penal fa]` de alte persoane. Fa]` de aceast`
dispozi]ie de principiu, \n art. 337 se prevede o singur` variant`: c\nd procurorul
particip` la judecat`, dac` este cazul, solicit` instan]ei s` extind` procesul penal cu privire
la alte persoane, instan]a poate admite cererea procurorului [i dispune, prin \ncheiere,
extinderea procesului penal, sau poate respinge cererea procurorului [i continu`
judecata \n limitele ini]iale. Dup` ce s-a admis extinderea procesului penal, procurorul
poate declara c` pune \n mi[care ac]iunea penal` \mpotriva persoanelor fa]` de care s-a
extins procesul penal sau poate cere trimiterea cauzei la procuror pentru completarea
urm`ririi penale. |n raport de pozi]ia adoptat` de c`tre procuror, instan]a va proceda
distinct \n acelea[i modalit`]i ca [i \n cazul extinderii procesului penal pentru noi fapte
penale, \n sensul c` va proceda la judecat`, dac` s-a pus \n mi[care ac]iunea penal`, sau
va trimite cauza la procuror ori va reveni asupra extinderii procesului penal, dac` s-a
cerut trimiterea cauzei la procuror.
Din momentul \n care procurorul a declarat c` pune \n mi[care ac]iunea penal`
\mpotriva altor persoane, acestea devin inculpa]i [i, dac` s\nt prezen]i, vor fi asculta]i, \n
aceast` calitate, cu privire la faptele care li se pun \n sarcin`, asigur\ndu-li-se dreptul la
ap`rare \n condi]iile art. 335 al. 3 [i 4; c\nd persoanele \mpotriva c`rora s-a extins
procesul penal nu s\nt prezente, se va am\na cauza [i se va dispune citarea lor ca
inculpa]i, cauza judec\ndu-se ca [i cum ar fi trimi[i \n judecat` prin rechizitoriu.
F. Dispozi]ii comune pentru cazul c\nd s-a dispus extinderea
obiectului judec`]ii (art. 311, 338)
Pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale pentru noi fapte [i persoane este necesar
s` fie \ndeplinit` [i condi]ia negativ` de a nu exista vreunul din cazurile prev`zute
prev`zute \n art. 10.
C\nd dup` extinderea ac]iunii penale sau a procesului penal s-a dispus restituirea
cauzei la procuror sau trimiterea acesteia la procuror, instan]a este obligat` s` dispun`,
dup` caz, luarea, \nlocuirea, revocarea sau \ncetarea de drept a m`surilor preventive, a
celor de siguran]` sau a m`surilor asigur`torii cu privire la persoanele \n privin]a c`rora
s-a extins procesul penal.
Restituirea sau trimiterea la procuror se dispune prin sentin]` ce poate fi atacat` cu
recurs de c`tre procuror, de c`tre inculpat [i, potrivit Deciziei nr. 139/1996 a Cur]ii
Constitu]ionale, de alte p`r]i interesate.
I.13. Deliberarea [i hot`r\rea primei instan]e de judecat`
§1. Deliberarea [i luarea hot`r\rii
1) Chestiunile asurpa c`rora delibereaz` prima instan]` de judecat`
Procedura deliber`rii primei instan]e de judecat` se desf`[oar` dup` regulile comune
studiate anterior. Pentru judecata \n prim` instan]` s\nt specifice chestiunile asupra c`rora
se delibereaz` [i ordinea abord`rii lor. Prima instan]` trebuie s` dea r`spunsul mai \nt\i
chestiunilor de fapt, care se refer` la temeinicia \nvinuirii aduse inculpatului; dac` s-a
re]inut c` inculpatul a s`v\r[it fapta pentru care este judecat, trebuie s` se dea r`spuns
chestiunilor de drept privind r`spunderea penal` a inculpatului [i s` se stabileasc`
sanc]iunea la care va fi supus; \n fine, rezolvat` fiind latura penal`, se d` r`spuns
 DPP–ps–104
chestiunilor de fapt [i de drept privind prejudiciul cauzat prin infrac]iune, existen]a
r`spunderii civile a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente, precum [i stabilirea
modalit`]ilor de reparare a prejudiciului; \n fine, se delibereaz` [i asupra unor chestiuni
auxiliare.
Rezolvarea chestiunilor de fapt se ob]ine prin opera]iunea de apreciere a probelor.
Efectu\nd opera]ia de apreciere a probelor, prima instan]` poate constata c` nu au fost
l`murite toate \mprejur`rile cauzei [i c` este necesar` administrarea de probe noi; \n acest
caz, prin \ncheiere, instan]a repune cauza pe rol, dispun\nd s` se administreze probele
necesare. Prin repunerea cauzei pe rol se reia cercetarea judec`toreasc` \n cadrul c`reia
urmeaz` a se administra probele [i, \n acest scop, se dispune citarea p`r]ilor pentru noul
termen de judecat`, a martorilor necesari, a exper]ilor etc. Dup` administrarea probelor
dispuse de prima instan]`, judecata va continua cu dezbaterile judiciare [i, apoi, din nou
cu deliberarea. C\nd s\nt \ntrunite condi]iile art. 333, prima instan]` dispune restituirea
cauzei la procuror pentru completarea urm`ririi cu probe noi, cauza relu\ndu-se din faza
de urm`rire penal`.
Dac` prima instan]` a constatat c` probele administrate s\nt de natur` a l`muri cauza
sub toate aspectele, delibereaz` asupra urm`toarelor chestiuni: dac` a avut loc fapta
pentru care este judecat inculpatul, dac` a fost s`v\r[it` de acesta cu vinov`]ie; r`spunsul
negativ la aceste \ntreb`ri face s` \nceteze deliberarea, deoarece f`r` existen]a faptei [i
f`r` s`v\r[irea ei de c`tre inculpat cu vinov`]ie nu poate exista nici r`spundere penal`, nici
r`spundere civil`. R`spunsul afirmativ la chestiunile de mai sus oblig` prima instan]` s`
constate toate \mprejur`rile de fapt \n care a fost s`v\r[it` infrac]iunea, de natur` a indica
gradul ei de pericol social, precum [i \mprejur`rile care se refer` la persoana inculpatului
ce pot influen]a r`spunderea sa penal`.
Se rezolv` apoi chestiunile de drept referitoare la r`spunderea penal` a inculpatului.
Se stabile[te care este infrac]iunea al c`rui con]inut a fost realizat de fapta inculpatului,
sub forma sa consumat` sau de tentativ`, infrac]iune simpl` sau calificat`, continuat`,
complex` sau din obi[nuin]`. Dac` prima instan]`, \n cursul deliber`rii, aunge la
concluzia necesit`]ii schimb`rii \ncadr`rii juridice a faptei \ntr-o alt` infrac]iune mai
sever` sau care creaz` noi posibilit`]i de ap`rare, trebuie s` repun` cauza pe rol, s` reia
judecata \n cadrul dezbaterilor judiciare, pun\nd \n discu]ia procurorului [i a p`r]ilor
noua \ncadrare juridic` pe care o propune. Se delibereaz` apoi asupra r`spunderii penale
a inculpatului; \n primul r\nd, dac` nu exist` o cauz` care \nl`tur` r`spunderea penal`,
deoarece aceasta ar face inutil` stabilirea sanc]iunii penale; \n cazul \n care inculpatul
r`spunde din punct de vedere penal, se delibereaz` asupra pedepsei (principale,
complimentare) sau a m`surii educative ce trebuie aplicat` inculpatului, asupra m`surii
de siguran]`, c\nd este cazul, asupra comput`rii duratei re]inerii [i arest`rii preventive,
asupra m`surilor preventive dac` se iau, se revoc` sau se men]in.
|n privin]a r`spunderii civile a inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente, se d`
r`spuns \ntreb`rii dac` exist` sau nu prejudiciu, dac` acesta este o consecin]` a faptei
pentru care este judecat inculpatul, dac` s\nt \ntrunite \n persoana inculpatului [i a p`r]ii
responsabile civilmente elementele r`spunderii civile, care este valoarea pagubei [i
modalitatea de reparare a ei, dac` trebuie revocate, luate sau men]inute m`surile
asigur`torii.
Dup` ce s-a ajuns la o solu]ie pentru ac]iunea penal` [i pentru ac]iunea civil`, prima
instan]` delibereaz` [i asupra unor chestiuni auxiliare: dac` mijloacele materiale de prob`
se restituie sau se confisc`, cine suport` cheltuielile judiciare [i \n ce cuantum etc.
2) Luarea hot`r\rii
Fiecare din chestiunile examinate este supus` deliber`rii completului de judecat`, \n
ordinea ar`tat`. Judec`torii cu experien]` ajung dintr-o dat` la concluzia vinov`]iei
inculpatului [i a r`spunderii sale penale, f`r` a se mai da r`spuns separat la fiecare
chestiune. |n momentul c\nd s-a ajuns la unanimitate sau la majoritate de voturi asupra
solu]iei ce urmeaz` a se da cauzei, deci c\nd s- a luat hot`r\rea, se redacteaz` minuta, act
procedural \n care se consemneaz` ceea ce s-a hot`r\t; hot`r\rea primei instan]e prin care
se solu]ioneaz` cauza este o sentin]` penal`.
Formalitatea pronun]`rii sentin]ei penale are loc \n [edin]` public` [i se efectueaz` de
c`tre pre[edintele completului de judecat`, \nso]it de grefier. Dup` pronun]area hot`r\rii,
pre[edintele are obliga]ia, dup` caz, de a face aplicarea dispozi]iilor art. 359, atr`g\nd
 DPP–ps–105
aten]ia celui condamnat cu suspendarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei ori cu
suspendarea execut`rii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munc` despre
\ndatorirea de a respecta condi]iile condamn`rii, altfel urm\nd a se revoca suspendarea
execut`rii pedepsei sau a execut`rii la locul de munc`. Dac` inculpatul nu este prezent,
iar instan]a apreciaz` c` nu este cazul chem`rii lui, face o comunicare scris` \n care i se
atrage aten]ia asupra consecin]elor nerespect`rii condi]iilor prev`zute de lege pentru
pedeapsa aplicat`. Pre[edintele instan]ei \n[tiin]eaz` p`r]ile c` pot declara, dup` caz, apel
sau recurs \mpotriva sentin]ei pronun]ate.
§2. Sentin]a penal`
1) Importan]a [i caracteristicile sentin]ei penale
Sentin]a penal` este actul procesual prin care se \nf`ptuiesc sarcinile justi]iei \n
cauzele penale, deoarece aplicarea legii penale \mpotriva infractorului, prin
condamnarea sa penal`, se realizeaz`, pentru prima oar`, prin acest act. Din momentul \n
care r`m\ne definitiv`, sentin]a penal` cap`t` putere obligatorie fa]` de autorit`]ile
publice, institu]iile publice, alte unit`]i, fa]` de persoanele la care se refer`. Sanc]ion\nd
cu promptitudine pe cei ce s`v\r[esc infrac]iuni, sentin]a penal` contribuie la ap`rarea
ordinii de drept contra infrac]iunilor, contribuind la \ndreptarea [i reeducarea celor
condamna]i. De aceea, sentin]a se pronun]` \n numele legii.
Av\nd un rol at\t de important \n prevenirea [i combaterea infrac]iunilor, fiind
asimilat`, ca putere obligatorie, cu legea, sentin]a penal` trebuie s` aib` asemenea
caracteristici \nc\t s` fie recunoscut` ca un act al autorit`]ii judec`tore[ti; aceste
caracteristici s\nt legalitatea [i temeinicia.
Sentin]a penal` este legal` atunci c\nd constituie rezultatul unei activit`]i procesuale
desf`[urat` potrivit legii de procedur` penal` [i aplic` \n mod corect legea penal` [i cea
civil` la cazul concret judecat. Sentin]a penal` este temeinic` atunci c\nd cuprinde
adev`rul despre faptele cauzei, c\nd aplic` o sanc]iune just individualizat` [i c\nd
motiveaz` corect [i conving`tor solu]ia adoptat`. |ntre legalitatea [i temeinicia sentin]ei
penale exist` o str\ns` leg`tur`; numai o sentin]` penal` adoptat` cu respectarea
dispozi]iilor legale poate fi considerat` c` aduce o solu]ie just` \n cauza judecat` [i numai
o hot`r\re temeinic` poate corespunde legii de procedur` penal` [i celei materiale –
penale [i civile.
Prin \ntrunirea celor dou` calit`]i ar`tate, sentin]a penal` corespunde actului de
justi]ie, ea exprim` cerin]a ca orice persoan` vinovat` de s`v\r[irea unei infrac]iuni s` fie
tras` la r`spundere penal` potrivit legii [i ca nici o persoan` nevinovat` s` nu fie supus`
r`spunderii penale. Deci sentin]a penal` are importan]` social-politic`, av\nd un rol de
ap`rare a ordinii de drept, dar [i a drepturilor [i libert`]ilor cet`]ene[ti.
Sentin]a penal` are importan]` [i din punct de vedere procesual, deoarece prin
pronun]area ei ia sf\r[it etapa judec`]ii \n prim` instan]`, iar dac` devine definitiv` \n
aceast` etap` cap`t` caracter executoriu [i autoritate de lucru judecat.
2) Solu]iile ce se pot pronun]a \n prim` instan]` cu privire la fondul
cauzei penale (art. 345–346)
Prin sentin]a penal` se solu]ioneaz` fondul cauzei, ceea ce \nsemn` c` instan]a
rezolv`, \n leg`tur` cu ac]iunea penal`, chestiunea existen]ei infrac]iunii, a vinov`]iei
inculpatului, a sanc]iunii penale pe care trebuie s` o sufere, iar \n leg`tur` cu ac]iunea
civil` chestiunea existen]ei prejudiciului produs prin infrac]iune [i a r`spunderii civile a
inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente.
Corespunz`tor situa]iei de fapt re]inute de prima instan]` [i a prevederilor legii
penale, \n ac]iunea penal` se poate pronun]a condamnarea sau achitarea inculpatului ori
\ncetarea procesului penal; corespunz`tor faptelor re]inute de prima instan]` [i
corespunz`tor legii civile, \n ac]iunea civil` se poate pronun]a admiterea ei cu obligarea
inculpatului [i a p`r]ii responsabile civilmente la repararea pagubei sau respingerea ei
[i \nl`turarea preten]iilor formulate de partea civil`.
|ntruc\t exercitarea ac]iunii penale \n fa]a instan]ei implic` inexisten]a vreunuia din
cazurile prev`zute \n art. 10, \ntre solu]iile ac]iunii penale are prioritate solu]ia de
achitare, dac` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. a–e, [i apoi cea de
\ncetare a procesului penal, c\nd este operant unul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. f–
j ori vreun caz de nepedepsire. Cazurile de mai sus fiind, de regul`, constatate \n cursul
 DPP–ps–106
urm`ririi penale, sentin]a prin care prima instan]` pronun]` achitarea ori \ncetarea
procesului penal nu s\nt numeroase. De aceea solu]ia cea mai des \nt\lnit`, care
demonstreaz` legalitatea [i temeinicia activit`]ii organelor de urm`rire penal` [i a
instan]ei de judecat`, este condamnarea.
|n cazurile complexe, cu mai mul]i inculpa]i [i mai multe infrac]iuni, prima instan]`
poate pronun]a solu]ii diferite, corespunz`toare fiec`rei etape [i fiec`rui inculpat, unora
aplic\ndu-li-se vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10, iar altora nu, ceea ce are ca
urmare pronun]area concomitent` a solu]iei de condamnare, de achitare [i de \ncetare a
procesului penal prin aceea[i sentin]`.
|n solu]ionarea ac]iunii civile se ]ine seama de solu]ia dat` \n ac]iunea penal` cu
privire la existen]a faptei [i a vinov`]iei inculpatului; de aceea, unele solu]ii ale ac]iunii
penale atrag, \n mod necesar, admiterea sau respingerea ac]iunii civile, alte solu]ii ale
ac]iunii penale – dimpotriv` – permit solu]ionarea ac]iunii civile numai \n raport de
existen]a sau nu a prejudiciului rezultat din infrac]iunea judecat`.
3) Condamnarea inculpatului
Condamnarea este solu]ia pe care o d` prima instan]` atunci c\nd constat` c`
inculpatul a s`v\r[it infrac]iunea pentru care a fost judecat [i c` r`spunde din punct de
vedere penal, ceea ce atrage aplicarea pedepsei sau a unei m`suri prev`zute de legea
penal`.
Sentin]a de condamnare trebuie s` fie motivat`, \n primul r\nd, de fapt, ar`t\ndu-se
probele din care rezult` c` fapta judecat` a fost s`v\r[it` de c`tre inculpat cu vinov`]ie [i \n
ce \mprejur`ri a fost s`v\r[it`; \n al doilea r\nd, trebuie s` fie motivat` \n drept, astfel \nc\t
s` rezulte c` fapta s`v\r[it` \n \mprejur`rile re]inute constituie infrac]iunea pentru care
inculpatul este condamnat, examin\ndu-se toate elementele constitutive ale
infrac]iunii \n raport de situa]ia de fapt stabilit`; dac` a fost invocat` de c`tre inculpat
vreo cauz` care ar atrage achitarea sau \ncetarea procesului penal, trebuie s` se
demonstreze c` nu poate fi re]inut` aceast` cauz` [i c` inculpatul r`spunde din punct de
vedere penal. Un loc important al sentin]ei de condamnare \l au datele care se refer` la
sanc]iunea penal` ce se aplic`; trebuie ar`tate circumstan]ele agravante [i cele atenuante
re]inute de c`tre instan]`, cu ar`tarea probelor care le confirm`, ori \mprejur`rile care, \n
cadrul minimului [i maximului special prev`zute de lege [i a criteriilor de individualizare
indicate \n art. 72 Cod penal, au determinat cuantumul pedepsei principale [i
complimentare la care s-a oprit instan]a; dac` s-a dispus suspendarea condi]ionat` a
execut`rii pedepsei, suspendarea execut`rii sub supraveghere sau executarea pedepsei la
locul de munc`, trebuie ar`tate \mprejur`rile referitoare la fapt` [i la persoana
inculpatului care stau la baza acestei individualiz`ri judiciare a pedepsei; instan]a
militar` trebuie s` motiveze pronun]area pedepsei care se execut` \ntr-o \nchisoare
militar`. |n sentin]` trebuie motivat` [i luarea fa]` de un minor a unei pedepse \n loc de o
m`sur` educativ`, sau de ce s-a luat o anumit` m`sur` educativ` [i nu alta. |n caz de
condamnare, pe l\ng` pedeaps`, se poate lua – motivat – [i m`sura de siguran]`
corespunz`toare.
Pronun]\nd condamnarea inculpatului, prima instan]` trebuie s` se pronun]e [i asupra
m`surilor preventive; dac` inculpatul se afl` \n stare de libertate, pronun]\nd
condamnarea la pedeapsa \nchisorii, instan]a poate dispune – motivat – arestarea
preventiv` a inculpatului; dac` inculpatul se afla arestat preventiv, instan]a poate
men]ine aceast` m`sur` sau o poate revoca; prima instan]` este \ns` obligat` s` dispun`
\ncetarea de drept a arest`rii preventive [i s` dispun` punerea de \ndat` \n libertate a
inculpatului c\nd a dispus suspendarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei \nchisorii sau
suspendarea execut`rii sub supraveghere ori executarea la locul de munc`, atunci c\nd
durata re]inerii [i de]inerii preventive este egal` cu durata pedepsei \nchisorii aplicate
inculpatului ori atunci c\nd pedeapsa este amenda, precum [i atunci c\nd pedeapsa
aplicat` este gra]iat` \n \ntregime. |n toate cazurile, durata re]inerii [i de]inerii se scade
din durata pedepsei, potrivit dispozi]iilor art. 88 Cod penal. Dac` a pronun]at pedeapsa
amenzii, prima instan]` poate dispune luarea m`surii asigur`torii pentru garantarea
execut`rii pedepsei, \n cazul c\nd aceasta nu a fost luat` anterior.
Condamn\ndu-l pe inculpat [i constat\nd, \n temeiul probelor analizate, c` s\nt
\ntrunite elementele r`spunderii civile, prima instan]` admite ac]iunea civil`, \n total sau
par]ial, oblig\ndu-l pe inculpat, \n solidar cu partea responsabil` civilmente, la repararea
 DPP–ps–107
pagubei \n natur` sau prin plata unei desp`gubiri b`ne[ti. Dac` prejudiciul a fost \ntre
timp acoperit, \n total sau par]ial, instan]a oblig` totu[i la des`pgubiri ntegrale,
men]ion\nd \ns` c` prejudiciul a fost acoperit total sau par]ial. Ac]iunea civil` este
respins` dac` nu este \ntemeiat` (nu exist` pagub` ori paguba nu este rezultatul faptei
pentru care a fost condamnat inculpatul). Corespunz`tor modului de solu]ionare a
ac]iunii civile, instan]a se pronun]` [i asupra men]inerii sau revoc`rii m`surilor
asigur`torii.
Prin sentin]a de condamnare, instan]a se pronun]` [i asupra mijloacelor materiale de
prob` pe care le de]ine, dispun\nd restituirea sau confiscarea lor, precum [i asupra
cheltuielilor de judecat`, oblig\ndu-l pe inculpat la plata lor singur sau \n solidar cu
partea responsabil` civilmente.
C\nd \n cauz` judecata a avut loc cu privire la mai mul]i inculpa]i [i la mai multe
fapte penale, condamnarea se pronun]`, dac` este cazul, cu privire la fiecare inculpat [i
fiecare infrac]iune, individualiz\ndu-se sanc]iunea pentru fiecare.
4) Achitarea inculpatului
Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a, achitarea inculpatului se pronun]` de prima instan]`
atunci c\nd \n cauz` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. a–e. |n sentin]a de
achitare trebuie s` se motiveze, pe baza analizei probelor administrate, existen]a cazului
care a determinat solu]ia de achitare. Achit\ndu-l pe inculpat, prima instan]` \i
recunoa[te nevinov`]ia penal` [i \l repune \n toate drepturile avute anterior.
C\nd instan]a constat` existen]a cazului prev`zut \n art. 10 lit. b 1, odat` cu achitarea
pronun]` [i sanc]iunea prev`zut` \n art. 91 Cod penal, iar dac` achitarea se pronun]`
pentru cazurile de sub lit. b, d sau e, sesizeaz` organul competent c\nd apreciaz` c` fapta
ar putea atrage m`suri sau sanc]iuni altele dec\t cele prev`zute de legea penal` (art. 12).
Instan]a poate lua \mpotriva inculpatului achitat o m`sur` de siguran]` (internarea
special`, confiscarea special`), dac` s\nt \ntrunite condi]iile legii (art. 111 Cod penal).
M`sura preventiv` \nceteaz` de drept.
Pronun]\nd achitarea inculpatului, prima instan]` solu]ioneaz` [i ac]iunea civil`.
C\nd achitarea se \ntemeiaz` pe dispozi]iile art. 10 lit. a sau c (neexist\nd fapta sau fapta
nefiind s`v\r[it` de c`tre inculpat), ac]iunea civil` \ndreptat` \mpotriva inculpatului
trebuie respins`, lispind elementele r`spunderii civile; dac` achitarea se \ntemeiaz` pe
cazul de sub lit. b (fapta nefiind prev`zut` de legea penal`), ac]iunea civil` se las`
nerezolvat`, instan]a penal` nefiind competent` s` judece o fapt` de natur` civil`. |n toate
celelalte cazuri de achitare (lit. b 1, d [i e), ac]iunea civil` este admis` sau respins`, dup`
cum s\nt sau nu \ntrunite elementele r`spunderii civile. C\nd ac]iunea civil` a fost admis`
sau l`sat` nerezolvat`, m`surile asigur`torii se men]in; \n celelalte cazuri se revoc`.
Instan]a se pronun]` [i asupra cheltuielilor judiciare, \n temeiul art. 192 pct. 1 [i art.
193.
5) |ncetarea procesului penal
Prima instan]` pronun]` \ncetarea procesului penal c\nd constat` existen]a vreunuia
din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. f–j sau a vreunui caz de ap`rare de pedeaps` (de
nepedepsire); se re]ine c` inculpatul a s`v\r[it o infrac]iune, dar r`spunderea penal` nu
poate interveni sau este \nl`turat`. Aplic\nd dispozi]iile art. 10 lit. i (\nclocuirea
r`spunderii penale), prima instan]` are obliga]ia s` se conformeze dispozi]iilor art. 90 [i
98 Cod penal. M`sura de siguran]` poate fi luat` [i \n caz de \ncetare a procesului penal,
dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute de lege. M`sura preventiv` trebuie \ns` revocat`,
deoarece este un caz de \ncetare de drept a m`surii preventive (art. 140 lit. b [i art. 350
al.2).
Prin sentin]a penal` de \ncetare a procesului penal se solu]ioneaz` [i ac]iunea civil`,
fiind admis` dac` s\nt \ntrunite elementele r`spunderii civile sau respins` \n caz contrar.
Dac` \ncetarea procesului penal are ca temei decesul inculpatului, ac]iunea civil` se
disjunge, fiind introdu[i \n cauz` mo[tenitorii inculpatului, dup` care se rezov` prin
admitere sau respingere, dup` caz. Ac]iunea civil` este l`sat` nesolu]ionat` c\nd \ncetarea
procesului penal este \ntemeiat` pe lipsa unei condi]ii de promovare a ac]iunii penale
(art. 10 lit. f) sau pe autoritatea de lucru judecat (lit. j). M`surile asigur`torii se iau, se
men]in sau se revoc`, dup` caz. C\nd instan]a nu a solu]ionat ac]iunea civil`, m`surile
asigur`torii se men]in p\n` la \mplinirea unui termen de 30 de zile de la r`m\nerea
definitiv` a sentin]ei penale, garant\nd astfel o ac]iune civil` care s-ar introduce la
 DPP–ps–108
instan]a civil`; \n cazul \n care o astfel de ac]iune nu se introduce, m`surile
asigur`torii \nceteaz` de drept la expirarea celor 30 de zile.
Instan]a se pronun]` [i asupra cheltuielilor judiciare, \n temeiul art. 192 pct. 2 [i art.
193.
6) Rezolvarea din oficiu a repar`rii pagubei [i rezolvarea ei separat`
(art. 347, 348)
|n toate cazurile c\nd constat` c` prin infrac]iune s-a adus o pagub` uneia din unit`]ile
prev`zute \n art. 145 Cod penal, sau persoanelor lipsite de capacitate de exerci]iu sau cu
aceast` capacitate restr\ns`, chiar dac` nu exist` constituire de parte civil`, prima instan]`
este obligat` s` se pronun]e din oficiu asupra desp`gubirilor civile; \n eventualitatea
descoperirii de noi probe, din care rezult` c` paguba nu a fost integral reparat` prin
solu]ionarea din oficiu a ac]iunii civile, diferen]a poate fi cerut` de persoana v`t`mat`
printr-o ac]iune civil` introdus` la instan]a civil`, \n temeiul art. 20 al. 2. Instan]a rezolv`
ac]iunea civil` din oficiu [i atunci c\nd modalitatea de reparare a pagubei este restituirea
lucrurilor, restabilirea situa]iei anterioare s`v\r[irii infrac]iunii [i desfiin]area totoal` sau
par]ial` a unui \nscris.
|n cazul \n care rezolvarea preten]iilor civile ar provoca \nt\rzierea solu]ion`rii
ac]iunii penale, se poate disjunge ac]iunea civil`, urm\nd s` fie rezolvat` ulterior, la un
alt termen de judecat`. Judecarea ac]iunii civile disjuns` de cea penal` r`m\ne \n
competen]a instan]ei penale, care o judec` potrivit regulilor de procedur` penal`,
aplicabile dac` ar fi fost judecat` odat` cu ac]iunea penal`. Ac]iunii civile i se va da, prin
alt` sentin]` penal`, solu]ia corespunz`toare, \n raport de existen]a sau lipsa elementelor
r`spunderii civile, dar \n conformitate cu solu]ia dat` ac]iunii penale.
7) Cuprinsul sentin]ei penale (art. 354–357)
Dup` pronun]area sentin]ei penale trebuie redactat [i actul procedural \n care aceasta
se consemneaz`. Sentin]a prin care prima instan]` solu]ioneaz` fondul cauzei trebuie s`
con]in` o parte introductiv`, care este comun` pentru toate sentin]ele, expunerea [i
dispozitivul, care difer` dup` cum sentin]a este de condamnare, de achitare sau de
\ncetare a procesului penal.
Partea introductiv` a a sentin]ei penale, denumit` [i practicaua, cuprinde men]iunile
prev`zute \n art. 305, care se refer` la \ncheierea de [edin]`; dispozi]ia de mai sus se
explic` prin aceea c`, dac` pronun]area are loc \n aceea[i zi c\nd s-a desf`[urat [edin]a de
judecat`, nu se mai \ntocme[te o \ncheiere de [edin]` [i men]iunile pe care aceasta
trebuie s` le cuprind` devin men]iunile obligatorii pentru sentin]`. C\nd \ns` s-a redactat
o \ncheiere de [edin]`, \n sentin]` se trec numai urm`toarele men]iuni: denumirea
instan]ei care a judecat cauza, data pronun]`rii [i locul unde s-a judecat, numele [i
prenumele membrilor completului de judecat`, ale procurorului [i ale grefierului,
f`c\ndu-se men]iune c` celelalte date au fost trecute \n \ncheierea de [edin]`. |n sentin]ele
tribunalelor militare trebuie s` se indice [i gradul militar al membrilor completului de
judecat` [i al procurorului, precum [i al inculpatului care este militar.
Lipsa unor men]iuni esen]iale din cuprinsul p`r]ii introductive a sentin]ei penale, de
natur` a face imposibil` verificarea legalit`]ii desf`[ur`rii [edin]ei de judecat` [i lu`rii
hot`r\rii (numele [i prenumele judec`torilor, ale procurorului, prezen]a inculpatului
arestat, participarea ap`r`torului c\nd asisten]a juridic` este obligatorie) atrage nulitatea
absolut` a sentin]ei penale, dac` aceste men]iuni nu se pot constata din celelalte p`r]i ale
sentin]ei sau din \ncheierea de [edin]`.
Expunerea sau considerentele sentin]ei penale cuprind:
– datele privind identificarea p`r]ilor;
– descrierea faptei ce face obiectul \nvinuirii, cu ar`tarea timpului [i a locului unde a
fost s`v\r[it` infrac]iunea, precum [i \ncadrarea juridic` dat` acesteia prin actul de
sesizare;
– analiza probelor care au servit ca temei pentru solu]ionarea laturii penale a cauzei,
c\t [i a celor care au fost \nl`turate, cu motivele modului de apreciere a probelor,
motivarea solu]iei date laturii civile a cauzei, precum [i analiza oric`ror elemente de
fapt pe care se sprijin` solu]ia dat` \n cauz`, temeiurile de drept care justific` aceast`
solu]ie.
Sentin]a de condamnare con]ine, \n expunere, fapta sau faptele re]inute de prima
instan]` \n sarcina inculpatului sau inculpa]ilor, \ncadrarea lor juridic`, forma [i gradul
 DPP–ps–109
de vinov`]ie, circumstan]ele agravante sau cele atenuante, starea de recidiv`, timpul ce
se deduce din pedeapsa aplicat` [i actele din care rezult` durata acesteia. Dac` instan]a a
re]inut \n sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaz` obiectul \nvinuirii
sau numai \n ceea ce prive[te unii inculpa]i, \n expunere trebuie s` se arate pentru care
fapte [i pentru care inculpa]i s-a pronun]at condamnarea [i pentru care fapte [i persoane
s-a pronun]at achitarea sau \ncetarea procesului penal.
Sentin]a de achitare sau de \ncetare a procesului penal, precum [i acea parte din
sentin]a de condamnare care cuprinde [i o solu]ie de achitare sau de \ncetare a
procesului penal, cuprind – motivat – \n expunere existen]a cazului de sub art. 10 lit. a–
e, respectiv f–j, [i probele din care rezult` existen]a lui.
Expunerea trebuie s` fie \n concordan]` cu dispozitivul, \n sensul c` cele constatate
nu pot avea alt` solu]ie dec\t cea prev`zut` \n dispozitiv.
Dispozitivul sentin]ei penale cuprinde datele privind identitatea inculpatului [i
solu]ia dat` cu privire la infrac]iune, indic\ndu-se \n caz de condamnare, denumirea
acesteia [i textul din legea penal` \n care se \ncadreaz`, iar \n caz de achitare sau de
\ncetare a procesului penal cazul pe care se \ntemeiaz`, potrivit art. 11 pct. 2, \n toate
situa]iile [i solu]ia dat` cu privire la repararea pagubei. Dispozitivul sentin]ei de
condamnare trebuie s` cuprind` pedeapsa aplicat` inculpatului – principal`,
complimentar` – \ntr-un cuantum strict individualizat, precum [i modalit`]ile \n care
urmeaz` a fi executat`. C\nd instan]a face aplicarea dispozi]iilor art. 86 7 Cod penal, \n
dispozitiv se men]ioneaz` condi]iile \n care se execut` pedeapsa la locul de munc`,
potrivit dispozi]iilor art. 866 Cod penal [i c` inculpatul este lipsit de drepturile ar`tate \n
art. 71 Cod penal pe durata prev`zut` \n acel articol.
Dispozitivul trebuie s` mai cuprind`, dup` caz, cele hot`r\te de instan]` cu privire la
deducerea duratei re]inerii [i arest`rii preventive, indic\ndu-se partea de pedeaps`
executat` \n acest mod; m`surile preventive, m`surile de siguran]`, m`surile asigur`torii,
restituirea lucrurilor ce nu s\nt supuse confisc`rii, rezolvarea oric`ror probleme privind
justa solu]ionare a cauzei. De asemenea cuprinde men]iunea c` hot`r\rea este supus`
apelului sau recursului, dup` caz, cu ar`tarea termenului \n care poate fi exercitat` calea
de atac, men]ionarea datei c\nd hot`r\rea a fost pronun]at` [i c` pronun]area s-a f`cut \n
[edin]` public`.
Sentin]a este semnat` de membrii completului de judecat` [i de c`tre grefier, \n
condi]iile art. 312.
Dispozitivul trebuie s` fie conform cu minuta.
Lipsa unor men]iuni esen]iale, de care depinde executarea sentin]ei, cum s\nt
identitatea inculpatului, \ncadrarea juridic` dat` faptei, nedeterminarea pedepsei aplicate,
a solu]iei \n latura civil`, atrag nulitatea sentin]ei penale.
8) Comunicarea hot`r\rii pronun]ate (art. 360)
Copii dup` dispozitivul sentin]ei penale se comunic` p`r]ilor care au lipsit at\t de la
judecat`, c\t [i de la pronun]are. Comunicarea are \n vedere cunoa[terea de c`tre p`r]ile
care nu au participat la judecat`, dac` au lipsit [i de la pronun]are, a solu]iei date \n prim`
instan]`, \n vederea declar`rii apelului sau recursului. Pentru aceste p`r]i termenul de
apel sau de recurs se socote[te de la data comunic`rii copiei dup` dispozitivul sentin]ei
penale.
Inculpatului de]inut [i inculpatului militar \n termen, care au lipsit la pronun]area
sentin]ei, li se comunic` astfel de copii, chiar dac` au fost prezen]i la dezbaterile cauzei,
deoarece ei nu au posibilitatea s` se prezinte la pronun]are [i s` cunoasc` solu]ia dat`.
Dup` redactarea sentin]ei penale, inculpa]ilor de]inu]i [i militari \n termen li se
comunic` [i copii dup` sentin]`, spre a putea motiva apelul sau recursul pe care l-au
declarat.
Comunicarea se face la adresa locului unde locuiesc p`r]ile.
I.14. Efectele sentin]ei penale
1) Caracterul nedefinitiv al sentin]ei penale
Ca urmare a regulii a dou` sau trei grade de jurisdic]ie, sentin]a este supus` unei c`i
de atac ordinare – apel sau recurs – cu excep]ia sentin]ei de declinare de competen]`,
care nu este supus` nici unei c`i de atac. Deci p\n` la expirarea termenului de apel sau de
recurs sentin]a penal` are caracter nedefinitiv, iar dac` s-a declarat apel sau recurs r`m\ne
 DPP–ps–110
nedefinitiv` p\n` la solu]ionarea apelului sau recursului; respingerea apelului men]ine
definitiv` sentin]a penal` \n tot cursul termenului de recurs p\n` la solu]ionarea definitiv`
a acestei c`i de atac ordinare c\nd, dac` este respins recursul, devine definitiv` la data
respingerii recursului.
Sentin]a penal` care este nedefinitiv` produce anumite efecte; din moment ce devine
definitiv` – \n cazurile ar`tate sau dup` ce a fost desfiin]at` [i cauza rejudecat` \n apel sau
recurs, devine definitiv` decizia acestor instan]e – hot`r\rea penal` judec`toreasc`
produce alte efecte.
2) Efectele sentin]ei penale nedefinitive
Dup` pronun]area ei, sentin]a penal` produce urm`toarele efecte:
a) Dezinveste[te prima instan]` de judecarea cauzei, aceasta nemaiav\nd dreptul de a
dispune asupra ei sau s` revin` asupra solu]iei adoptate. Minuta [i sentin]a, fiind acte
oficiale, orice modific`ri f`cute asupra lor s\nt considerate f`r` valabilitate. Cu toate
acestea, se aplic` [i sentin]ei penale dispozi]iile art. 195 (\ndreptarea erorilor
materiale), [i ale art. 196 (\nl`turarea omisiunilor v`dite privitoare la sumele pretinse
de martori, exper]i, ap`r`tori, precum [i la restituirea lucrurilor sau la ridicarea
m`surilor asigur`torii).
De asemenea, prima instan]` are obliga]ia de a face comunicarea copiilor dup`
dispozitivul sentin]ei penale sau a acesteia \n \ntregime, potrivit art. 360, [i s`
primeasc` cererile de apel sau de recurs, de retragere a c`ii de atac exercitat (art. 369
al. 1). C\nd s-a declarat apel sau recurs, prima instan]` \nainteaz` dosarul, \mpreun`
cu apelul sau recursul declarat, instan]ei competente s` judece calea de atac
declarat`.
b) Dup` pronun]area sentin]ei (\n cele mai multe cazuri) sau dup` comunicarea copiei
dup` dispozitiv (\n cazurile prev`zute \n art. 360), \ncepe s` curg` termenul de apel
sau recurs. Pe tot timpul curgerii termenului de apel sau recurs, dispozi]iile penale
sau civile din sentin]` nu se execut`, deoarece curgerea termenului suspend`
executarea sentin]ei fa]` de toate p`r]ile din proces. |n cazul \n care s-a declarat apel
sau recurs de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i, suspendarea se prelunge[te p\n` la
solu]ionarea c`ii de atac. Pentru partea care nu a declarat apel sau recurs sau fa]` de
care nu s-a declarat apel sau recurs de c`tre procuror, sentin]a penal` devine
definitiv` la expirarea termenului de apel sau recurs [i \nceteaz` suspendarea
execut`rii ei.
c) Unele dispozi]ii din sentin]` devin, totu[i, executorii chiar dac` aceasta nu este
defintiv`. Executarea dispozi]iilor dintr-o sentin]` nedefinitiv` constituie o excep]ie,
fiind prev`zute \n mod expres de lege:
– dispozi]ia din sentin]` prin care se dispune arestarea preventiv` a inculpatului
condamnat aflat \n stare de libertate este executorie (art. 350 al. 4, art. 141),
pentru a se \nl`tura pericolul sustragerii acestuia de la executarea pedepsei;
– dispozi]ia de punere \n libertate a inculpatului arestat preventiv se execut`
imediat, pentru a se \nl`tura o constr\ngere infirmat` de instan]` (art. 350 al. 4);
– \n urm`toarele cazuri de]inerea inculpatului \nceteaz` de drept [i punerea \n
libertate a inculpatului arestat preventiv, pronun]at` prin sentin]`, se execut`
de \ndat`:
– dac` s-a pronun]at achitarea sau \ncetarea procesului penal;
– dac` s-a pronun]at condamnarea la o pedeaps` cu \nchisoarea cel mult egal`
cu durata re]inerii [i de]inerii, la o pedeaps` cu \nchisoarea suspendat`
condi]ionat` a execut`rii ori cu suspendarea execut`rii sub supraveghere sau
cu executare la locul de munc`, precum [i atunci c\nd pedeapsa este amenda;
– s\nt, de asemenea, executorii dispozi]iile privind luarea m`surilor
asigur`torii (art. 355 al. 2) [i de confirmare a m`surii de siguran]` a intern`rii
medicale (art. 162 al.ult.).
Apelul sau recursul declarat nu suspend` executarea acestor dispozi]ii, c`ile de atac
ordinare nefiind suspensive de executarea acestora.
 DPP–ps–111

Titlul III – C~ILE DE ATAC ORDINARE

Cap. I. Teoria general` a c`ilor de atac

I.15. C`ile de atac \n procesul penal

§1. Necesitatea c`ilor de atac \n procesul penal
1) Conceptul de c`i de atac
C`ile de atac s\nt mijloacele prev`zute de lege prin care Ministerul Public [i p`r]ile
din proces promoveaz` un sistem de control judec`toresc, \n cadrul c`ruia se verific`
hot`r\rile judec`tore[ti penale, \n vederea desfiin]`rii acelor hot`r\ri care cuprind erori de
fapt [i de drept [i \nlocuirea lor cu hot`r\ri conforme cu legea [i adev`rul
Instituirea c`ilor de atac decurge din necesitatea de a se controla activitatea
desf`[urat` de instan]ele judec`tore[ti, deoarece, \n cazul \n care aceasta nu corespunde
legii [i adev`rului, aduce grave prejudicii unor drepturi fundamentale ale cet`]enilor, cu
implica]ii negative [i asupra societ`]ii. Se pleac` de la prezum]ia c` o hot`r\re
judec`toreasc`, cu toate garan]iile instituite prin lege, ar putea cuprinde erori de fapt [i de
drept, ceea ce constituie o prezum]ie de gre[eal` din partea instan]ei care a pronun]at
hot`r\rea atacat`; \n cadrul noii judec`]i, de verificare a hot`r\rii atacate, se presupune c`
erorile vor fi \nl`turate, ceea ce constituie o prezum]ie de \ndreptare. De aceea, c`ile de
atac s\nt considerate ca remedii procesuale, \n sensul c` prin ele se poate \ndrepta tot ce
s-a gre[it \n judecata [i solu]ionarea unei cauze penale.
|n literatura de specialitate se apreciaz` c` o hot`r\re judec`toreasc` poate fi contrar`
legii [i neconform` cu adev`rul datorit` a dou` vicii fundamentale:
– la judecarea [i pronun]area hot`r\rii au fost nesocotite regulile de procedur` penal`
care asigur` aflarea adev`rului [i garanteaz` drepturile p`r]ilor, de natur` a pune la
\ndoial` corectitudiena solu]iei adoptate (error in judicando);
– solu]ionarea cauzei este gre[it` (vitium in iudicando), fie prin stabilirea gre[it` a
faptelor, care a condus la condamnarea unui nevinovat sau la achitarea unei
persoane vinovate de comiterea unei infrac]iuni (error in facto), fie prin neaplicarea
sau aplicarea gre[it` a legii substan]iale (penal` [i civil` – error in jure), care a
condus la o solu]ie neconform` cu legea [i contrar` ei.
|nc`lcarea legii – de procedur` sau substan]ial` – poate proveni din cunoa[terea
insuficient` a normelor de drept, din interpretarea gre[it` sau din \nc`lcarea lor abuziv`;
stabilirea gre[it` a faptelor poate fi rezultatul neadministr`rii tuturor probelor necesare
l`muririi cauzei sub toate aspectele ori a aprecierii necomplete sau gre[ite a probelor
administrate, ceea ce a atras re]inerea ca adev`rate a unor fapte care nu s -au \nt\mplat \n
realitate ori s-au petrecut \n alte \mprejur`ri, sau nere]inerea unor fapte care au avut
loc \n realitate.
Calea de atac nu poate fi \ndreptat` dec\t \mpotriva unei hot`r\ri judec`tore[ti 79.
Exercitarea unei c`i de atac promoveaz` o nou` judecat` \n fa]a unei instan]e
judec`tore[ti, ceea ce asigur` separa]ia puterii judec`tore[ti de celelalte puteri ale
statului80.
Supravegherea exercitat` de c`tre procuror asupra activit`]ii de urm`rire penal` se
efectueaz`, de regul`, din oficiu, dar [i la pl\ngerea p`r]ilor; c`ile de atac s\nt
79
|n legisla]iile unde instruc]ia prealabil` se efectueaz` de un organ judec`toresc – judec`torul
de instruc]ie, camera de acuzare – hot`r\rile s\nt supuse c`ilor de atac; \n legisla]iile care
\ncredin]eaz` efectuarea urm`ririi penale organelor de cercetare ale poli]iei sau parchetelor,
hot`r\rile acestora nu s\nt supuse c`lilor de atac, ci unui mijloc caracteristic activit`]ii lor –
pl\ngerea – chiar dac` aceasta urmeaz` a fi rezolvat` de o instan]` judec`toreasc`.
80
|ntr-o opinie, s-a sus]inut c` s\nt c`i de atac propriu-zise numai acelea care promoveaz` o
nou` judecat` \n fa]a instan]ei ierarhic superioare, care urmeaz` s` exercite un control judec`toresc
asupra hot`r\rii atacate; atunci c\nd atacarea unei hot`r\ri judec`tore[ti promoveaz` o rejudecare a
cauzei la aceea[i instan]e jjudec`toreasc` s-a considerat c` acest mijloc de rejudecare a cauzei este
o cale de re\nnoire, [i nu o cale de atac. Actualmente nu se mai face deosebire \ntre c`i de atac
propriu-zise [i c`i de re\nnoire, cele din urm` fiind considerate tot c`i de atac; \n acest sens s\nt
reglementate c`ile de atac \n Codul nostru de procedur` penal`.
 DPP–ps–112
facultative, \n sensul c` promoveaz` controlul judec`toresc numai atunci c\nd s\nt
exercitate, fiind l`sate astfel la ini]iativa Ministerului Public [i a p`r]ilor, care le exercit`
doar atunci c\nd s-a adus atingere intereselor generale ale societ`]ii sau intereselor
legitime ale fiec`rei p`r]i. Caracterul facultativ al exerci]iului c`ilor de atac permite ca
p`r]ile s`-[i poat` retrage calea de atac exercitat`, atunci c\nd consider` c` \n acest mod
s\nt ap`rate mai bine interesele lor, caz \n care judecata \n calea de atac nu mai are loc.
2) Importan]a c`ilor de atac pentru \nf`ptuirea justi]iei \n cauzele
penale
Inexisten]a unui control asupra activit`]ii instan]elor judec`tore[ti poate produce
grave perturb`ri \n judecarea cauzelor penale prin am\n`ri abuzive, prin nesocotirea
procedurii prev`zute de lege, prin folosirea unor procedee arbitrare \n solu]ionarea
cauzelor penale. De aceea, instituirea unui control asupra modului cum s-a judecat ori
s-a solu]ionat o cauz` \nseamn`, \n primul r\nd, un mijloc de prevenire a \nc`lc`rii legii [i
a erorilor judiciare; [tiindu-se controla]i, judec`torii vor c`uta s` procedeze dup` lege [i s`
dea solu]ii corecte.
|n cazul \n care s-au produs viciile de procedur` sau erorile de fapt [i de drept,
exercitarea c`ii de atac creaz` posibilitatea desfiin]`rii hot`r\rilor care le cuprind; calea de
atac devine, astfel, un mijloc distructiv, de desfiin]are a hot`r\rilor contrare legii [i
adev`rului, lipsind hot`r\rea de efecte juridice. Efectul distructiv constituie o garan]ie de
cea mai mare importan]` pentru orice persoan` v`t`mat` \n drepturile [i interesele sale
legitime printr-o hot`r\re judec`toreasc` contrar` legii [i neconform` cu adev`rul.
Desfiin]area unei hot`r\ri judec`tore[ti las`, de regul`, cauza penal` \n curs de
judecat`, deoarece trebuie \nlocuit` hot`r\rea desfiin]at` cu o alt` hot`r\re judec`toreasc`. |
n acest mod, calea de atac devine un mijloc reparator, un remediu procesual, prin care
se asigur` o solu]ionare just` a cauzelor penale. |n acest scop, instan]a judec`toreasc``,
odat` cu desfiin]area hot`r\rii atacate, o poate \nlocui cu o alt` hot`r\re, prin care se
solu]ioneaz` corect [i legal cauza; pronun]area unei noi solu]ii poate avea loc, \ns`, dup`
ce se procedeaz` la rejudecarea cauzei de c`tre instan]a de control sau de c`tre o alt`
instan]` c`reia i se trimite cauza spre rejudecare. Calea de atac poate promova, astfel, o
nou` judecat` specific` pentru calea de atac exerciat`, dar poate atrage [i o rejudecare a
cauzei \n fond, revenindu-se la gradul de jurisdic]ie \n care s-a pronun]at hot`r\rea
desfiin]at`. |n toate situa]iile, calea de atac are finalitatea de a asigura pronun]area unei
hot`r\ri f`r` nici un fel de erori de fapt sau de drept.
§2. Categorii de c`i de atac \n procesul penal
1) C`i de atac ordinare [i c`i de atac extraordinare
C`ile de atac ordinare s\nt acele mijloace procesuale prin care se atac` o hot`r\re
judec`toreasc` nedefinitiv`, promov\ndu-se o activitate de judecat` \n ciclul procesual
ordinar, desf`[urat, de regul`, \n orice cauz` penal`. C`ile de atac ordinare determin` [i
gradele de jurisdic]ie, deoarece num`rul acestora, \n afar` de judecata \n prim` instan]`,
depinde de num`rul c`ilor de atac ordinare. Astfel, atunci c\nd c`ile de atac ordinare
s\nt \n num`r de dou` – apel [i recurs – exist` trei grade de jurisdic]ie – prim` instan]`,
judecat` \n apel [i judecat` \n recurs. C\nd este instituit` o singur` cale de atac – apel sau
recurs – [i num`rul gradelor de jurisdic]ie se reduce la dou` – prim` instan]` [i judecat` \n
apel sau \n recurs. |n procesul nostru penal s\nt c`i ordinare apelul [i recursul81.
C`ile de atac extraordinare se \ndreapt` \mpotriva unor hot`r\ri definitive, care au
intrat \n autoritatea de lucru judecat82.
81
S\nt legisla]ii care consacr` numai o singur` cale de atac ordinar` – apelul (Anglia, S.U.A.);
alte legisla]ii consacr` ca singur` cale de atac ordinar` recursul (fostele state ale U.R.S.S.);
legisla]ia francez` consacr` [i o a treia cale de atac ordinar` – opozi]ia. |n literatura de specialitate
francez` se consider` c`i de atac ordinare numai opozi]ia [i apelul, recursul fiind trecut printre
c`ile de atac extraordinare, de[i se exercit` \mpotriva unei hot`r\ri nedefinitive; aceast` apreciere
se \ntemeiaz` pe un alt criteriu dec\t caracterul nedefinitiv al hot`r\rii ce se atac`, anume
con]inutul [i \ntinderea c`ii de atac; recursul fiind limitat numai la anumite temeiuri de drept,
restr\ng\nd obiectul verific`rilor instan]ei de recurs, se consider` c` este o cale de atac
extraordinar`. Legisla]ia noastr` actual` reglementeaz` recursul \n capitolul intitulat “C`ile de atac
ordinare”, ccept\nd primul criteriu de clasificare a c`ilor de atac.
82
|n legisla]iile moderne s\nt incluse \ntre c`ile de atac extraordinare revizuirea [i recursul
extraordinar. Legisla]ia noastr` actual` a consacrat patru c`i de atac extraordinare: contesta]ia \n
 DPP–ps–113
2) C`i de atac de reformare, de anulare [i de retractare
C\nd calea de atac promoveaz` o nou` judecat` la o instan]` de grad superior, aceasta
are dreptul de a constata erorile de fapt [i de drept pe care le con]ine hot`r\rea atacat` [i
de a proceda la desfiin]area hot`r\rii atacate [i apoi la \nl`turarea erorilor constatate,
pronun]\nd o nou` hot`r\re, sau la trimiterea cauzei spre rejudecare la instan]a a c`rei
hot`r\re a fost desfiin]at`. |n primul caz, calea de atac este de reformare, deoarece
instituie pentru instan]a ierarhic superioar` dreptul de a schimba sau modifica solu]ia
adoptat` prin hot`r\rea atacat`, iar \n al doilea caz calea de atac este de anulare, efectul
s`u limit\ndu-se, de regul`, la anularea hot`r\rii atacate, rejudecarea cauzei
desf`[ur\ndu-se la instan]a a c`rei hot`r\re a fost desfiin]at`. |n reglement`rile moderne,
aceea[i cale de atac poate fi [i de reformare, dar [i de anulare, unele dintre acestea s\nt
preponderent de reformare (apelul [i recursul) sau preponderent de anulare (recursul \n
anulare).
Calea de atac care atrage competen]a de judecat` a instan]ei a c`rei hot`r\re a fost
atacat` poart` denumirea de cale de atac de retractare, fiindc` o instan]` de judecat`
este \ndrept`]it` s` revin` asupra propriei sale hot`r\ri. |n procesul nostru penal, calea de
atac caracteristic` de retactare este revizuirea, deoarece este de competen]a instan]ei care
a judecat \n prim` instan]`, care poate astfel s` revin` asupra solu]iei pe care a
pronun]at-o. Atrag competen]a aceleia[i instan]e de judecat` a c`rei hot`r\re a fost atacat`
[i opozi]ia [i contesta]ia \n anulare; spre deosebire de revizuire, opozi]ia [i contesta]ia \n
anulare au [i caracter de anulare, av\nd ca efect desfiin]area hot`r\rii atacate, dar cu
rejudecarea cauzei \n prim` instan]` sau \n recurs, deci \n cadrul ciclului procesual
ordinar.
3) C`i de atac comune [i c`i de atac speciale
S\nt considerate c`i de atac comune acele mijloace procesuale care pot fi folosite \n
toate cauzele, iar cele speciale s\nt instituite de lege pentru a fi folosite numai \n cauzele
strict prev`zute de lege. Prin Decretul nr. 218/1977 (azi abrogat) s-a instituit o cale de
atac ordinar` special` – contesta]ia – care putea fi \ndreptat` numai \mpotriva hot`r\rilor
pronun]ate de comisiile de judecat` \n cauzele cu infractori minori. |n raport de
posibilitatea folosirii lor \n toate cauzele penale poate fi considerat` o cale de atac
ordinar` special` doar apelul, deoarece s\nt cauze \n care hot`r\rea primei instan]e nu
poate fi atacat` cu apel; recursul este \ns` o cale de atac comun`, fiind posibil`
exercitarea sa \n toate cauzele penale, fie ca prim` cale de atac, fie ca a doua cale de atac
ordinar`.
I.16. Sistemul c`ilor de atac ordinare \n procesul penal rom#n
1) Evolu]ia sistemului de c`i de atac ordinare \n procesul penal din
România
|n constituirea sistemului de c`i de atac ordinare se are \n vedere asigurarea unui
control complet [i eficient, spre a nu intra \n autoritatea de lucru judecat o hot`r\re care
ar cuprinde erori de fapt sau \nc`lc`ri ale legii. |n practica legislativ` din România se
cunosc trei c`i de atac ordinare: opozi]ia, apelul [i recursul.
Opozi]ia a fost reglementat` prin Codurile de procedur` penal` din 1864 [i 1936.
Prin opozi]ie, partea care a fost absent` la judecat` solicit` instan]ei care a judecat-o \n
lips` s` anuleze hot`r\rea pronun]at`, \n vederea rejudec`rii cauzei \n prezen]a sa; astfel
se garanteaz` aplicarea principiului contradictorialit`]ii [edin]ei de judecat` [i al
dreptului la ap`rare (audiatur et altera pars). Anul\ndu-se hot`r\rea dat` \n lipsa p`r]ii, se
dispune rejudecarea cauzei \n prezen]a acesteia. Opozi]ia a fost criticat` datorit`
abuzului practicat de c`tre inculpa]ii afla]i \n stare de libertate care, neprezent\ndu-se la
judecat`, ob]ineau rejudecarea cauzei, am\n\nd astfel condamnarea lor [i executarea unei
pedepse. Codul de procedur` penal` din 1936 a restr\ns ac]iunea opozi]iei numai la
hot`r\rile date \n ultim` instan]` de fond. Din 1948 opozi]ia a fost desfiin]at` \n legisla]ia
noastr` [i a fost \nlocuit` cu dreptul p`r]ii de a invoca lipsa sa la judecat` \n cadrul
judec`]ii \n recurs, care atr`gea o rejudecare a cauzei \n condi]ii de contradictorialitate.

anulare, revizuirea, recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii. Exercitarea unei c`i de atac
extraordinare este restr\ns` numai la anumite cazuri de \nc`lcare a legii sau erori de fapt [i nu are
ca rezultat suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate, ca \n cazul c`ilor de atac ordinare.
 DPP–ps–114
Pentru lipsa p`r]ii de la judecata \n recurs s-a instituit o cale de atac extraordinar`,
denumit` mai \nt\i contesta]ie contra hot`r\rii, actualmente contesta]ie \n anulare.
Apelul este calea de atac ordinar` care promoveaz` o examinare a cauzei \n fond de
c`tre instan]a superioar` – instan]a de apel. La judecata \n apel se pot administra noi
probe sau reface probele administrate la prima instan]`, se poate da o nou` apreciere
probelor, astfel \nc\t instan]a de apel trebuie s` se pronun]e din nou asupra fondului
cauzei, av\nd dreptul s` schimbe sau s` modifice solu]ia cu privire la vinov`]ia sau
nevinov`]ia inculpatului, \ncadrarea juridic` a faptei, existen]a sau inexisten]a
circumstan]elor agravante [i atenuante, d\nd o nou` individualizare pedepsei; de
asemenea, instan]a de apel poate schimba sau modifica solu]ia dat` cu privire la ac]iunea
civil`. Ca urmare, apelul este o cale de atac de reformare, c`ci hot`r\rea primei instan]e
este \nlocuit` cu hot`r\rea instan]ei de apel. Fiind totu[i o cale de atac, la dispozi]ia
Ministerului Public [i a p`r]ilor, apelul promoveaz` o rejudecare a cauzei \n anumite
limite, numai cu privire la persoana care a declarat apel sau la care se refer` apelul
declarat [i numai \n raport de calitatea procesual` a apelantului 83.
Recursul este calea de atac ordinar` prin care se exercit` un control \n special cu
privire la chestiunile de drept care nu au fost solu]ionate corect de c`tre instan]a de apel
sau, \n cazurile \n care legea nu prevede dreptul de apel, de c`tre prima instan]`. |n
reglementarea din 1936 instan]a de recurs nu avea dreptul s` administreze probe, s` dea
o nou` apreciere probelor, s` reindividualizeze pedeapsa, examin\nd doar dac` \n cursul
judec`]ii nu au fost \nc`lcate normele de procedur` [i dac` solu]ia corespunde
prevederilor legii materiale. Restr\ngerea controlului efectuat de c`tre instan]a de recurs
la error in procendo [i la error in jure \[i are explica]ia \n originea acestei c`i de atac
[i \n finalitatea sa ini]ial` de a asigura o aplicare uniform` a legii pe \ntreg teritoriul ]`rii;
pe de alt` parte, s-a considerat c` este suficient` calea de atac a apelului pentru controlul
solu]iei cu privire la existen]a faptei, a vinov`]iei inculpatului [i a pedepsei ce i s -a
aplicat. Recursul a fost considerat de ordin constitu]ional, astfel c` orice hot`r\re putea fi
atacat` cu recurs, chiar dac` nu era supus` apelului. Ini]ial, recursul a fost o cale de atac
de anulare, dup` casare cauza rejudec\ndu-se la instan]a a c`rei hot`r\re a fost atacat`,
apoi a devenit o cale de reformare, mai ales c\nd era de competen]a tribunalelor [i a
cur]ilor de apel.
Prin legi speciale adoptate \ntre 1940–1948 s-au adus modific`ri reglement`rii c`ilor
de atac ordinate, \n sensul c` s-a consacrat numai o singur` cale de atac – recursul. Sub
influen]a legisla]iei sovietice, prin reforma procedurii penale din 1948, \n România s-a
instituit o singur` cale de atac ordinar` – recursul; cum recursul, \n reglementarea sa
general`, constituia o cale de atac numai \n drept, reforma din 1948 – continuat` [i \n anii
urm`tori, inclusiv prin Codul de procedur` penal` din 1968 – a trebuit s` suplineasc`
lipsa apelului [i a transformat recursul \ntr-o cale de atac at\t \n fapt, c\t [i \n drept. |n
reglementarea din 1968, recursul – ca singura cale de atac ordinar` – era mult mai
apropiat apelului din reglementarea anterioar` dec\t recursului \n reglementarea clasic`
din legisla]iile occidentale.
2) Sistemul de c`i de atac ordinare \n actualul procesul penal din
România
Prin Legea nr. 45/1993 pentru modificarea [i completarea Codului de procedur`
penal`, pus` \n aplicare la 1 iulie 1993, s-a trecut la un sistem de dou` c`i de atac
ordinare – apelul [i recursul. S-a revenit astfel la sistemul legisla]iei occidentale de
orientare francez`, care fusese consacrat [i \n Codurile din 1864 [i 1936; spre deosebire
de acestea, s-a renun]at la calea de atac ordinar` a opozi]iei, care continu` \ns` s` fiin]eze
\n Fran]a. Renun]area la opozi]ie se explic` prin modul de solu]ionare a apelului [i
recursului instituit prin Legea nr. 45/1993; \n cazul judec`rii unei p`r]i \n absen]a sa,
datorit` ne\ndeplinirii procedurii de citare sau imposibilit`]ii de a se prezenta la judecat`,
prin apel sau prin recurs cauza revine spre judecare la instan]a care a judecat \n lipsa
p`r]ii, ceea ce \nlocuie[te efectele opozi]iei.
|n ce prive[te domeniul de aplicare al celor dou` c`i de atac ordinare, noua
reglementare p`streaz`, \ntr-o anumit` m`sur`, prevederile Codului de procedur` penal`
din 1936, \n sensul c` nu toate hot`r\rile primei instan]e pot fi atacate cu apel; \n
83
De exemplu, apelul p`r]ii civile nu promoveaz` dec\t rejudecarea laturii civile.
 DPP–ps–115
cauzele \n care nu se poate introduce apel, se poate declara recurs. Astfel, beneficiaz` de
dou` c`i de atac – apel [i recurs – cele mai multe cauze penale de competen]a
judec`toriilor [i tribunalelor militare, precum [i toate cauzele de competen]a tribunalelor
[i a tribunalului militar teritorial; o parte din cauzele de competen]a judec`toriilor [i a
tribunalelor militare [i toate cauzele de competen]a cur]ilor de apel, a Cur]ii Militare de
Apel [i a Cur]ii Supreme de Justi]ie s\nt supuse unei singure c`i de atac ordinare –
recursul.
Deci din punct de vedere al folosirii c`ilor de atac ordinare, cauzele penale se
\mpart \n dou` categorii:
– unele cauze s\nt susceptibile de folosirea mai \nt\i a apelului [i apoi a recursului,
cuprinz\nd cauzele \n care sentin]ele s\nt supuse apelului;
– alte cauze s\nt susceptibile de folosirea numai a recursului, cuprinz\nd acele cauze \n
care sentin]ele nu s\nt supuse apelului.
Exist\nd cauze care pot trece prin dou` c`i de atac ordinare, se face o diferen]iere
\ntre devolu]ia apelului, ca prim` cale de atac ordinar`, [i devolu]ia recursului, ca o cale
de atac ce intervine dup` ce cauza a trecut prin judecata \n apel. Astfel, apelul devine
calea de atac ordinar` care promoveaz` un control \n fapt [i \n drept asupra hot`r\rii
atacate, cu dreptul pentru instan]a de apel de a schimba solu]ia cauzei, printr -o
reapreciere a probelor administrate \n cadrul judec`]ii \n apel, printr-o reindividualizare
a sanc]iunii aplicate (art. 378); \n limitele determinate de persoana care a declarat apel
sau la care acesta se refer` [i de calitatea pe care apelantul o are \n proces, instan]a de
apel este obligat` ca, \n afar` de temeiurile invocate [i cererile formulate de apelant, s`
examineze cauza sub toate aspectele de fapt [i de drept (art. 371 al. 2).
Cauza fiind examinat` \n apel sub toate aspectele de fapt [i de drept, este firesc ca
recursul \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel s` produc` o devolu]ie mai restr\ns`, cauza
urm\nd a fi examinat` preponderent \n drept. |n acest sens, \n art. 385 6 se prevede c`
“instan]a de recurs examineaz` cauza numai \n limitele motivelor de casare prev`zute \n
art. 385 9”, care cuprinde 22 de cazuri de \nc`lcare a legii de procedur` penal` [i de
\nc`lcare a legii penale [i a celei civile. |n lipsa unei dispozi]ii exprese (cum exist` la
judecata \n apel), instan]a de recurs nu poate da o nou` apreciere probelor [i nu poate
schimba situa]ia de fapt re]inut` prin hot`r\rea instan]ei de apel. Totu[i, instan]a de
recurs are dreptul s` constate c` prin hot`r\rea atacat` s-a omis a se lua \n considerare
unele probe administrate sau unele cereri esen]iale, de natur` s` influen]eze solu]ionarea
just` a cauzei; de asemenea, dac` s-a comis o eroare grav` de fapt prin denaturarea
probelor administrate (art. 3859 pct. 10 [i 18); aceste cazuri constituie, ca [i sub Codul
din 1936, aspecte de fapt coroborate cu aspecte de drept ce pot fi examinate [i re]inute
cu titlu de excep]ie de c`tre instan]a de recurs. Recursul cap`t` [i un caracter formalist,
pe care nu-l are apelul, deoarece recurentului i se solicit` s` depun` motivele de recurs cu
cel pu]in 5 zile \naintea primului termen de judecat` (art. 385 10 al. 2), \n timp ce motivele
de apel se pot depune \n scris cel mai t\rziu p\n` \n ziua judec`]ii; se pot \ns` formula
motivele de apel [i de recurs [i oral \n [edin]a de judecat` (art. 374).
Sub codul din 1936, \n toate cauzele recursul avea numai o devolu]ie \n drept; ca
urmare, \n cauzele care nu erau supuse apelului, la judecata \n recurs se f`cea o
examinare \n drept a cauzei, chestiunile de fapt neform\nd, de regul`, obiect de
exeminare \n recurs. Noile prevederi privind recursul l-au transformat \ntr-un adev`rat
apel; potrivit art. 3856 al. 3, “recursul declarat \mpotriva unei hot`r\ri care, potrivit
legii, nu poate fi atacat` cu apel, nu este limitat la moticele de casare prev`zute \n art.
385 9, iar instan]a este obligat` ca, \n afara temeiurilor invocate [i cererilor formulate
de recurent, s` examineze cauza sub toate aspectele”; \n aceste cazuri, recursul se poate
motiva [i oral \n ziua judec`]ii (art. 395 10 al. 3). Toate prevederile de mai sus s\nt
specifice apelului, astfel \nc\t pentru aceste cauze recursul \mbrac` sarcinile apelului cu
cele ale recursului. Cele dou` c`i de atac se deosebesc \n solu]iile pe care le pot
pronun]a. Adopt\nd aceast` reglementare pentru cazurile \n care recursul este singura
cale de atac ordinar`, legiuitorul a supus numai recursului unele hot`r\ri privitoare la
chestiuni adiacente (luarea, \nlocuirea, revocarea [i \ncetarea de drept a m`surilor
preventive, a m`surilor asigur`torii, suspendarea judec`]ii).
 DPP–ps–116
At\t apelul, c\t [i recursul promoveaz` o reexaminare a cauzei la o instan]` ierarhic
superioar` cele care a pronun]at hot`r\rea atacat`; ele au caracterul unei c`i de atac de
reformare84.
Atunci c\nd o cauz` este supus` at\t apelului, c\t [i recursului, noua reglementare
revine la reglementarea din 1936, dar cu schimb`ri importante de natur` a crea condi]ii
mai bune \n efectuarea unui control judec`toresc eficient; astfel, noua reglementare a
recursului se deosebe[te de reglementarea ini]ial` a c`ii de atac unice a recursului din
reglementarea Codului din 1968. C\nd \ns` o hot`r\re judec`toreasc` \n prim` instan]`
este supus` numai recursului, se adopt` o reglementare a recursului apropiat` de cea din
1968, c\nd aceast` cale de atac ordinar` promova o examinare a cauzei sub toate
aspectele, at\t \n fapt, c\t [i \n drept.
I.17. Reglement`ri comune privind c`ile de atac ordinare
§1. Ra]iunea unor reglement`ri comune privind c`ile de atac ordinare
C`ile de atac ordinare se exercit` \mpotriva unor hot`r\ri nedefinitive, cu scopul de a
r`m\ne \n autoritatea de lucru judecat numai hot`r\rile judec`tore[ti corespunz`toare legii
[i conforme cu adev`rul. Ca urmare, c`ile de atac ordinare pot fi exercitate – pe l\ng`
Ministerului Public, ca reprezentant al intereselor generale ale societ`]ii – [i de toate
p`r]ile din proces, \n limita drepturilor care li se recunosc \n desf`[urarea procesului
penal. De aceea, nu se pot face diferen]ieri \ntre persoanele care pot exercita apelul [i
cele care pot exercita recursul. De asemenea, o caracteristic` a c`ilor de atac ordinare
trebuie s` fie perioada scurt` de timp \n care ele pot fi exercitate, spre a se ajunge c\t mai
repede la o hot`r\re definitiv` ce urmeaz` a fi executat`; apare astfel ca justificat` fixarea
aceluia[i termen ini]ial prev`zut de lege. O reglementare asem`n`toare trebuie s` se
refere [i la procedura de declarare a apelului [i a recursului [i de retragere a lor.
Reglement`rile comune ale apelului [i ale recursului \[i g`sesc ra]iunea [i \n solu]ia
adoptat` de legea noastr`, potrivit c`reia \n unele cauze nu se poate exercita dec\t calea
de atac a recursului, care implic` acelea[i condi]ii de exercitare ca [i pentru apel din
punct de vedere al titularilor exerci]iului acestor c`i de atac ordinare, al termenelor \n
care pot fi exercitate [i al procedurii de declarare [i de retragere.
Considerente similare trebuie s` conduc` la reglementarea apropiat` a efectelor pe
care le produc declara]iile de apel [i de recurs, \n calitatea lor de c`i de atac ordinare;
totu[i, atunci c\nd o cauz` penal` poate trece at\t prin apel, c\t [i prin recurs, cea de -a
doua cale de atac nu mai poate produce acelea[i efecte ca [i apelul, ra]iune pentru care
exist` [i deosebiri de reglementare \n ceea ce prive[te efectele apelului fa]` de cele ale
recursului.
Deosebiri de reglementare \ntre cele dou` c`i de atac ordinare exist` [i \n leg`tur` cu
motivele de apel [i de recurs, cu desf`[urarea [edin]ei de judecat`, cu solu]iile ce se pot
pronun]a.
§2. Titularii dreptului de apel [i de recurs
1) Categoriile de titulari ai dreptului de apel [i de recurs
|n art. 362 se prev`d persoanele care pot face apel, iar \n art. 385 2 se prevede c` pot
face recurs persoanele ar`tate \n art. 362, care se aplic` \n mod corespunz`tor. Deci
acelea[i persoane pot face apel sau, dac` hot`r\rea nu este supus` apelului, pot face
recurs; de asemenea, pot face recurs \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel acelea[i
persoane care au avut dreptul de a face apel.
84
Sub Codul din 1936, constituia o cale de atac numai de reformare, deoarece instan]a de
apel avea dreptul s` solu]ioneze cauza \n fond; c\nd recursul c`dea \n competen]a tribunalelor [i a
cur]ilor de apel, dup` casare se evoca fondul cauzei, ceea ce d`dea [i recursului acela[i caracter de
cale de atac de reformare; recursul judecat de instan]a suprem` avea caracter preponderent de
anulare, deoarece casarea se dispunea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instan]a a c`rei
hot`r\re a fost casat`. Noua reglementare aduce unele schimb`ri \n caracterizarea apelului [i a
recursului drept c`i de reformare sau de anulare. De principiu, at\t apelul, c\t [i recursul s\nt c`i de
atac de reformare, instan]a pronun]\ndu-se dup` casare [i asupra fondului cauzei; \n anumite
cazuri, prev`zute limitativ de lege, at\t instan]a de apel, c\t [i instan]a de recurs, dup` desfiin]area
hot`r\rii atacate, au dreptul s` trimit` cauza spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost
desfiin]at`, calea de atac av\nd astfel un caracter de anulare. Se poate astfel afirma c` apelul [i
recursul, \n noua reglementare, s\nt c`i de atac preponderent de reformare [i incidental de anulare.
 DPP–ps–117
|n leg`tur` cu persoanele care pot face apel [i recurs se pot diferen]ia, de la \nceput,
dou` categorii de persoane:
– unele care ac]ioneaz` \n numele [i interesul general al societ`]ii sau \n numele [i
interesul personal, care poart` denumirea de titulari ai dreptului de apel [i de recurs,
[i s\nt prev`zute \n art. 362 lit. a–f: procurorul, inculpatul, partea v`t`mat`, partea
civil`, partea responsabil` civilmente, martorul, expertul, interpretul, ap`r`torul, orice
persoan` ale c`rei interese legitime au fost v`t`mate printr-un act al instan]ei.
– altele care declar` apel [i recurs, dar nu \n interesul lor, ci pentru p`r]ile din proces,
denumite reprezentan]i [i substitui]i procesuali, prev`zute de art. 362 al.ult.:
reprezentantul legal, ap`r`torul, iar pentru inculpat [i so]ul acestuia.
Titularii dreptului de apel [i de recurs pot fi, la r\ndul lor, \mp`r]i]i \n dou` categorii:
– persoane care, prin apelul [i recursul lor, promoveaz` o examinare a solu]iilor
date \n ac]iunea penal` [i \n ac]iunea civil` exercitate \n procesul penal; ace[ti titulari
s\nt: procurorul [i p`r]ile din proces;
– persoane care promoveaz` numai o examinare a m`surilor luate \n chestiuni
adiacente cauzei, cum s\nt m`surile cu privire la cheltuielile judiciare, retribu]ia
cuvenit` pentru activitatea depus` \n proces ca martor, expert, interpret, ap`r`tor sau
dispozi]ia prin care s-a adus o v`t`mare intereselor legitime ale unei persoane care
nu este parte \n proces.
Titularii din prima categorie pot fi [i ei \mp`r]i]i \n dou` categorii:
– titulari care, prin apelul [i recursul lor, promoveaz` o examinare a cauzei at\t \n
latura penal`, c\t [i \n latura civil`;
– titulari al c`ror apel sau recurs nu promoveaz` dec\t una din laturile procesului 85.
2) Titulari ai dreptului de apel [i de recurs privind at\t latura penal`, c\t
[i latura civil`
A. Procurorul
Procurorul este un titular cu drepturi depline \n exercitarea apelul [i a recursului prin
sfera hot`r\rilor pe care le poate ataca [i prin devolu]ia pe care o provoac`. Printre
atribu]iile Ministerului Public se prevede (art. 27 lit. f L.O.J.) [i “exercitarea c`ilor de
atac \mpotriva hot`r\rilor judec`tore[ti, \n condi]iile prev`zute de lege”; cum Ministerul
Public \[i exercit` atribu]iile prin procurori, este firesc ca procurorul s` fie recunoscut ca
titular al dreptului de apel [i de recurs.
Procurorul poate declara apel [i recurs \n toate situa]iile \n care legea prevede
posibilitatea ca o hot`r\re judec`toreasc` s` poat` fi atacat` cu apel sau cu recurs, chiar
dac` acest drept nu le este recunoscut altor titulari; procurorul poate declara apel [i
recurs fie c` a participat, fie c` nu a participat la judecata \n prim` instan]`, at\t \n cauzele
\n care procesul penal a fost pornit din oficiu, c\t [i \n cauzele \n care \nceperea urm`ririi
s-a dispus pe baza pl\ngerii prealabile a persoanei v`t`mate. Apelul [i recursul
procurorului devolueaz` am\ndou` laturile procesului – penal` [i civil` – precum [i orice
chestiune adiacent` solu]ionat` prin hot`r\rea atacat`. De asemenea, apelul [i recursul
procurorului poate promova o reexaminare a cauzei \n favoarea sau \n defavoarea
oric`reia din p`r]ile din proces. Caracterul at\t de \ntins al apelului [i recursului
procurorului se explic` prin sarcina prev`zut` de lege pentru Ministerul Public de a-[i
exercita atribu]iile numai \n temeiul legii [i pentru asigurarea respect`rii acesteia. Se
poate considera, de aceea, c` atunci c\nd o hot`r\re judec`toreasc` nu corespunde legii [i
adev`rului, procurorul are nu numai dreptul de a face apel [i recurs, ci [i \ndatorirea de a
proceda \n acest mod.
Apelul [i recursul se declar` de c`tre procurorul din parchetul de pe l\ng` instan]a
care a pronun]at hot`r\rea ce trebuie atacat` sau de c`tre procurorul ierarhic superior,
care poate \ndeplini orice act de competen]a procurorului ierarhic inferior. |n practic` s-a
pus problema, \n cazul \n care hot`r\rea dat` de instan]a de judecat` a primit \ntocmai
concluziile puse de procurorul de [edin]`, dac` se mai poate declara apel [i recurs de
c`tre procurorul ierarhic superior; at\t teoria, c\t [i practica judiciar` a acceptat punctul de
vedere c` este posibil` atacarea cu apel sau cu recurs a hot`r\rii prin care au fost \nsu[ite

85
Apelul [i recursul procurorului [i al inculpatului promoveaz` examinarea [i a laturii penale,
[i a celei civile; apelul [i recursul p`r]ii v`t`mate promoveaz` numai latura penal`, iar ale p`r]ii
civile [i p`r]ii responsabile civilmente numai latura civil` a cauzei.
 DPP–ps–118
concluziile procurorului de [edin]`, acest drept revenindu-i prim-procurorului
parchetului din care face parte procurorul de [edin]` sau procurorului ierarhic superior 86.
B. Inculpatul
Dac` nu este mul]umit de solu]ia pronun]at`, inculpatul are dreptul s` atace cu apel [i
recurs hot`r\rea judec`toreasc` de condamnare at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`;
poate fi atacat` de inculpat [i o hot`r\re de achitare sau de \ncetare a procesului penal,
dac` s-au luat \mpotriva sa m`suri de siguran]`, a fost obgligat la plata repara]iilor civile
sau la cheltuieli judiciare. Inculpatul poate ataca cu apel [i cu recurs [i hot`r\rea de
achitare sau de \ncetare a procesului penal, dar \n leg`tur` cu temeiurile pentru care s -au
pronun]at aceste solu]ii, atunci c\nd exist` un temei legitim pentru aceasta 87.
|mpotriva unor \ncheieri, supuse numai recursului, pe l\ng` procuror are dreptul de
recurs [i inculpatul, direct interesat \n atacarea lor 88. Potrivit art. 332 al. 3, sentin]ele de
restituire sau de trimitere a cauzei la procuror pot fi atacate cu recurs de c`tre inculpat
numai dac` se afl` arestat \n cauz`. Curtea Constitu]ional` a considerat c` aceast`
dispozi]ie este contrar` art. 128 din Constitu]ie, care prevede c` p`r]ile interesate pot
exercita c`ile de atac, \n condi]iile legii; deci trebuie considerat` abrogat` dispozi]ia
indicat`. Fa]` de aceast` interpretare, pot declara recurs \mpotriva sentin]ei de restituire
[i de trimitere a cauzei la procuror toate p`r]ile interesate, deci [i inculpatul care se
afl` \n stare de libertate, dac` are un interes legitim \n atacarea sentin]ei.
Inculpatul declar` apelul [i recursul personal sau prin mandatar special; pentru
inculpat pot declara apel sau recurs [i substitui]ii procesuali pe care-i prevede legea.
3) Titulari ai dreptului de apel [i de recurs privind una din laturile
procesului
A. Partea v`t`mat`
Partea v`t`mat` are dreptul de a declara apel [i recurs, \ns` numai \n cauzele
privitoare la infrac]iuni pentru care legea prevede c` ac]iunea penal` se pune \n mi[care
la pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate, fie c` sesizarea instan]ei s-a f`cut prin
rechizitoriu, fie direct la instan]`. Restr\ngerea dreptului de apel [i de recurs numai la
cauzele privitoare la aceste infrac]iuni se justific` prin implicarea persoanei v`t`mate \n
declan[area [i continuarea procesului penal, deoarece f`r` pl\ngerea prealabil` a acesteia
procesul nu ar fi fost pornit, iar f`r` men]inerea ei nu ar fi continuat. |n cauzele \n care
ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu, partea v`t`mat` nu poate \mpiedica, prin
manifestarea sa de voin]`, nici \nceperea, nici continuarea procesului penal, sarcina
\nvinuirii revenindu-i, \n principal, Ministerului Public. |n cazul \n care o hot`r\re
prive[te mai multe infrac]iuni cu regim procesual diferit, partea v`t`mat` poate face apel
sau recurs numai cu privire la dispozi]iile care se refer` la infrac]iunile supuse pl\ngerii
prealabile, pentru celelalte infrac]iuni apelul [i recursul p`r]ii v`t`mate fiind inadmisibil.
Pentru apelul [i recursul s`u, partea v`t`mat` devolueaz` numai latura penal` a
cauzei, limit` \n care poate ac]iona \n tot cursul procesului penal. C\nd partea v`t`mat`
s-a constituit [i parte civil`, cumul\nd dou` calit`]i procesuale, prin apelul [i recursul s`u
devolueaz` ambele laturi procesuale, dar \n latura penal` numai \n limitele ar`tate mai
sus.
B. Partea civil` [i partea responsabil` civilmente
Partea civil` [i partea responsabil` civilmente pot face apel [i recurs \n ce prive[te
latura civil`, dac` au c`p`tat aceste calit`]i \n cursul desf`[ur`rii procesului penal [i nu
le-au pierdut ulterior. Ca urmare a acestei limit`ri, s\nt inadmisibile apelul [i recursul
declarate de partea civil` [i partea responsabil` civilmente prin care s-ar viza
schimbarea \ncadr`rii juridice, modificarea pedepsei, aplicarea recidivei, aplicarea sau
revocarea unei pedepse complimentare sau a unei m`suri de siguran]`. |ntruc\t solu]ia \n
latura civil` trebuie s` corespund` solu]iei \n latura penal`, s-a sus]inut c` solu]ia de
86
Pentru apel exista o dispozi]ie special` \n acest sens \n Codul de procedur` penal` din 1936,
care \ns` nu a mai fost reprodus` \n noua reglementare.
87
Dac` inculpatul a fost achitat pe temeiul c` faptei \i lipse[te un elemente constitutiv al
infrac]iunii (art. 10 lit. d), ceea ce poate atrage r`spundereasa civil`, el are interesul s` ob]in`
achitarea pe temeiul c` fapta nu a fost s`v\r[it` (art. 10 lit. a), excluz\nd astfel nu numai
r`spunderea penal`, ci [i cea civil`.
88
S\nt astfel de \ncheieri cele privitoare la m`surile preventive, la m`sura de siguran]` a
intern`rii medicale.
 DPP–ps–119
achitare pentru c` fapta nu a fost s`v\r[it` de inculpat, r`mas` definitiv` prin neapelare sau
nerecurare de c`tre procuror sau partea v`t`mat`, \mpiedic` reexaminarea cauzei \n apelul
p`r]ii civile cu privire la latura civil`, deoarece prin apel sau recurs ar trebui s` se
stabileasc` existen]a faptei sau s`v\r[irea ei de c`tre inculpat, ceea ce ar contrazice
solu]ia de achtare din latura penal`. Opinia dominant` \n aceast` chestiune, confirmat` [i
de practica judiciar`, consider` c` legea a acordat p`r]ii civile un drept autonom de apel [i
de recurs, care nu poate s` depind` de exercitarea sau nu a acestor c`i de atac de c`tre
procuror sau de c`tre inculpat; ca urmare, partea civil` [i, \n chestiuni asem`n`toare,
partea responsabil` civilmente pot declara apel sau recurs \n situa]iile ar`tate, urm\nd ca
instan]a de control s` verifice solu]ia dat` numai \n latura civil`, pe care o poate schimba,
potrivit legii [i adev`rului, r`m\n\nd ca solu]ia \n latura penal`, dac` a fost gre[it`, s`
fie \nl`turat` printr-o cale de atac extraordinar`. Dreptul de apel sau de recurs al p`r]ii
responsabile civilmente este autonom fa]` de acela[i drept al inculpatului, fiind
exercitabil chiar dac` inculpatul nu \n]elege s` declare apel sau recurs.
|n cazul decesului p`r]ii civile [i al p`r]ii responsabile civilmente, mo[tenitorii
acestora, introdu[i \n proces, devin titulari ai dreptului de apel [i de recurs; \n cazul c\nd
s\nt persoane juridice, acest drept revine persoanei juridice succesoare sau lichidatorilor
introdu[i \n cauz`.
4) Titulari ai dreptului de apel [i de recurs privind dispozi]iile care nu
se refer` la fondul cauzei
Mai pot declara apel [i recurs:
a) Martorul, expertul, interpretul care nu s\nt mul]umi]i de modul cum s-au solu]ionat
cererile lor privitoare la cheltuielile pe care le-au f`cut cu ocazia prezent`rii la proces
[i la retribu]ia care li se cuvenea potrivit legii (art. 190); la instan]a de apel sau de
recurs se poate constata c` \n mod gre[it a fost solu]ionat` cererea privind restituirea
cheltuielilor sau plata retribu]iei cuvenite pronun]\ndu-se solu]ii corespunz`toare.
b) Ap`r`torul vreuneia din p`r]i c`ruia nu i s-a satisf`cut de c`tre instan]` onoariul
cuvenit, ca ap`r`tor din oficiu, poate declara apel [i recurs pentru schimbarea solu]iei
gre[ite ce s-a dat. Cer\nd obligarea la pata onorariului ce i se cuvine, ap`r`torul
ac]ioneaz` \n numele [i interesul s`u propriu, nu al p`r]ii c`reia i-a acordat asisten]`
juridic`; c\nd se refer` la onorariul ce nu i s-a acordat, ap`r`torul ac]ioneaz` ca titular
al dreptului de apel [i de recurs.
c) Orice persoan` ale c`rei interese legitime au fost v`t`mate printr-o m`sur` sau
printr-un act al instan]ei. Prevederea este foarte larg`, cuprinz\nd toate cazurile \n
care exist` un interes legitim de a ataca o m`sur` sau un act al instan]ei de judecat`
care a provocat vreo v`t`mare unei persoane 89.
|n categoria persoanelor cu interese legitime \n a declara apel [i recurs nu intr`
persoanele care ar fi lezate indirect \n interesele lor personale, de familie sau chiar
materiale prin hot`r\rea dat` asupra fondului 90. Spre deosebire de p`r]i, care justific` un
interes prin calitatea de parte \n proces pe care o au, persoanele care intr` \n aceast`
categorie trebuie s` dovedeasc` v`t`marea pe care au suferit-o, altfel apelul sau recursul
este inadmisibil.
5) Persoanele care pot declara apel [i recurs pentru titularii acestui
drept
|n art. 362 al.ult. se prevede c` apelul poate fi declarat pentru titularii dreptului de
apel [i de c`tre reprezentantul legal, de c`tre ap`r`tor, iar pentru inculpat [i de c`tre so]ul
acestuia; acelea[i dispozi]ii se aplic` [i \n leg`tur` cu declararea recursului (art. 385 2).
Dup` pozi]ia lor procesual` distingem reprezentantul legal sau conven]ional al unuia din
titulari [i pe substitui]ii procesuali. |n timp ce titularii dreptului de apel sau de recurs
exercit` acest drept \n numele [i interesul lor, cu dreptul de a participa la judecat` \n
calea de atac, iar solu]ia dat` referindu-se la situa]ia lor procesual`, reprezentan]ii [i
89
Practica judiciar` a \nt\lnit c\teva situa]ii \ntrev`zute de lege: persoanele care, de]in\nd un
bun confiscat prin hot`r\re judec`toreasc`, au fost obligate s`-l predea, de[i nu erau p`r]i \n proces;
persoanele c`rora li s-au confiscat bunuri, consider\ndu-se c` apar]in inculpatului, dar care erau
proprietatea lor personal`; persoanele c`ror li s-a aplicat o amend` judiciar` \n mod nejustificat.
90
Nu pot fi considerate v`t`mate direct [i personal rudele apropiate ale celor condamna]i, de[i
sufer` moral [i material de pe urma condamn`rii; nici persoanele care, reclam\nd c` un martor a
fost mincinos \n cauza pe care a avut-o, instan]a l-a achitat ca fiind de bun` credin]`.
 DPP–ps–120
substitui]ii procesuali nu au dec\t dreptul de a face declara]ia de apel [i de recurs, dar \n
interesul titularilor dreptului. Reprezentantul declar` apelul sau recursul \n numele [i
interesul exclusiv al titularului acestui drept, ac]ion\nd \n lipsa acestuia, \n baza
\mputernicirii pe care i-o d` legea sau titularul dreptului. Substituitul procesual declar`
apelul sau recursul \n numele s`u, dar \n interesul titularului dreptului, ac]ion\nd, de
asemenea, \n lipsa acestuia. Pentru reprezentant exist` o obliga]ie de a ac]iona (de a
declara apel sau recurs), av\nd un mandat \n acest sens; substituitul procesual are
facultatea de a ac]iona, deoarece declararea apelului sau recursului revine \n principal
titularului dreptului.
A. Reprezentantul
Reprezentantul declar` apel sau recurs fie atunci c\nd este determinat de lege, fie
atunci c\nd cap`t` un mandat special \n acest sens.
Reprezentan]ii legali, determina]i de legea civil`, ac]ioneaz` \n baza legii; \ntruc\t \n
art. 362 al.ult. nu se face nici o precizare, c\nd partea v`t`mat` sau partea civil` este un
minor peste 14 ani, poate fi considerat valabil apelul sau recursul declarat de
reprezentantul s`u legal, \n loc s` fie declarat de titular cu \ncuviin]area ocrotitorului s`u
legal. Reprezentantul conven]ional ac]ioneaz` \n baza procurii speciale, av\nd obliga]ia
de a o depune odat` cu declara]ia de apel sau de recurs; ca reprezentant conven]ional
ac]ioneaz`, de regul`, un avocat.
B. Substituitul procesual
Substituitul procesual care poate declara apel sau recurs este ap`r`torul, pentru
oricare din titulari, [i so]ul, dar numai pentru inculpat.
Ap`r`torul declar` apel sau recurs pentru un titular al dreptului nu \n calitate de
reprezentant conven]ional, cu procur` special`, ci ca substituit procesual, \n baza legii, ca
persoan` care a acordat titularului asisten]` juridic` la instan]a a c`rei hot`r\re urmeaz` a
fi atacat` cu apel sau recurs. Potrivit art. 172 al.ult., art. 173 al. 2, \n cursul judec`]ii
ap`r`torul are dreptul s` exercite drepturile p`r]ii; or, unul din drepturile p`r]ii este [i
acela de a ataca hot`r\rea judec`toreasc` cu apel [i cu recurs. Este necesar, \ns`, ca
ap`r`torul s` fi acordat asisten]` juridic` la instan]a a c`rei hot`r\re se atac`, altfel
ap`r`torul are nevoie de o procur` special`, ca reprezentant conven]ional.
So]ul este substituit procesual \n declararea apelului sau recursului pentru inculpat.
Nici o rud` apropiat` a inculpatului nu este autorizat` de lege s` declare apel sau recurs
pentru inculpat, dup` cum nici so]ul altei p`r]i din proces nu poate fi substituit
procesual \n exercitarea c`ilor de atac ordinare.
§3. Termenul de declarare a c`ilor de atac ordinare
1) Termenul \n care poate fi declarat apelul [i recursul (art. 363 [i 385
3
)
|n vederea asigur`rii unei desf`[ur`ri rapide a procesului penal, legea prevede un
termen scurt pentru exercitarea c`ii de atac ordinare. At\t pentru apel, c\t [i pentru recurs
termenul este de 10 zile. |n unele cazuri, \ns`, legea fixeaz` un termen mai scurt, fiind
cauze urgente. Astfel, \n cazul judec`rii unei cauzei dup` procedura urgent` a
infrac]iunilor flagrante (art. 477 al. 1), a unei cereri sau propuneri de liberare
condi]ionat` (art. 4501 al. 4) sau de \ncetare a execut`rii pedepsei la locul de munc` (art.
4501 al. 2), termenul de apel [i de recurs este de 3 zile; de asemenea, \n cazul \ncheierilor
privind m`surile preventive (art. 1401 al. 6, 141, 159 al. 7, 160 al. 6, 160 7 al. 2), care nu
pot fi atacate dec\t cu recurs, termenul de declarare a recursului este de 3 zile.
Termenul de apel [i de recurs este un termen legal [i imperativ, nerespectarea lui
atr`g\nd sanc]iunea dec`derii din dreptul de apel sau de recurs [i nulitatea declara]iei de
exercitare a c`ii de atac ordinare ca tardiv` (art. 185 al. 1).
Privind data de la care \ncepe s` curg` termenul de apel sau de recurs (dies a quo), se
prev`d mai multe situa]ii. Ca regul`, termenul \ncepe s` curg` de la data pronun]`rii
hot`r\rii, consider\ndu-se c` procurorul care a participat la [edin]a de judecat`, c\t [i
p`r]ile prezente, personal sau prin reprezentant, la dezbaterile judiciare sau la pronun]are
cunosc hot`r\rea pronun]at` [i pot astfel aprecia dac` este sau nu cazul s` exercite calea
de atac ordinar`. Pentru p`r]ile prezente la dezbateri sau la pronun]are termenul curge de
la data pronun]`rii, chiar [i \n cazul \n care \n mod gre[it s-a trecut \n hot`r\re c` termenul
 DPP–ps–121
de apel sau de recurs curge de la comunicare ori li s-a comunicat acestora copie dup`
dispozitivul hot`r\rii, deoarece men]iunea sau comunicarea este contrar` legii.
C\nd procurorul nu a participat la dezbaterile judiciare de la judec`torie, \n baza art.
315, termenul de apel sau de recurs \ncepe s` curg` de la data \nregistr`rii la parchetul
din care face parte a adresei prin care i se trimite dosarul spre verificare \n vederea
exercit`rii dreptului de apel sau de recurs, potrivit art. 363 [i 385 3.
Termenul de apel sau de recurs curge de la comunicarea unei copii de pe
dispozitivul hot`r\rii care urmeaz` a fi atacat` pentru p`r]ile care au lipsit at\t de la
dezbateri, c\t [i de la pronun]are. De la data comunic`rii curge termenul de apel sau de
recurs pentru inculpatul care a fost prezent la dezbateri, dar a lipsit de la pronun]are,
dac` se afl` \n stare de de]inere, este militar \n termen, militar cu termen redus, rezervist
concentrat, elev al unei institu]ii militare de \nv`]`m\nt ori este internat \ntr-un centru de
reeducare sau \ntr-un institut medical educativ. |n aceste cazuri se consider` c` partea
care vrea s` declare apel sau recurs nu a luat cuno[tin]` de solu]ia pronun]at` dec\t la
data c\nd i s-a comunicat o copie dup` dispozitivul hot`r\rii pronun]ate. Dac` procedura
de comunicare nu a fost \ndeplinit` potrivit legii, termenul de apel sau de recurs \ncepe
s` curg` abia la o nou` comunicare valabil`; practica judiciar` nu a acceptat teoria
“echipolen]ei”, dup` care actul comunic`rii poate fi echivalent cu orice alt act prin care
partea a luat cuno[tin]` de hot`r\rea pronun]at`.
Omisiunea de a se trimite dosarul la parchet sau de a se comunica p`r]ii lips` la
dezbateri sau la pronun]are o copie dup` dispozitivul hot`r\rii, \mpiedic\nd curgerea
termenului de apel sau de recurs, procurorul sau partea c`reia trebuie s` i se fac`
trimiterea sau comunicarea are dreptul s` declare calea de atac ordinar` corespunz`toare
[i \n cazul \n care, \ntre timp, a fost solu]ionat un apel sau un recurs declarat de o parte
pentru care termenul de apel sau de recurs a \nceput s` curg` de la pronun]area hot`r\rii.
Pentru martor, expert, interpret, ap`r`tor apelul sau recursul poate fi declarat de
\ndat` dup` pronun]area \ncheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare [i cel
mai t\rziu \n 10 zile de la pronun]area hot`r\rii prin care s-a solu]ionat cauza. Nu exist`
nici o ra]iune pentru ca aceast` dispozi]ie s` nu se aplice [i fa]` de persoana ale c`rei
interese legitime au fost v`t`mate printr-o \ncheiere a instan]ei de judecat` 91. |n toate
aceste cazuri judecarea apelului sau recursului are loc numai dup` solu]ionarea cauzei \n
fond, afar` de cazul \n care procesul a fost suspendat.
La calcularea termenului de apel [i de recurs se aplic` dispozi]iile generale privind
termenele procedurale, cum s\nt cele privind calcularea pe zile libere, prelungirea
termenului p\n` la prima zi lucr`toare dac` se sf\r[e[te \ntr-o zi nelucr`toare, luarea \n
considera]ie a datei depunerii declara]iei de apel sau de recurs la locul de de]inere, la
unitatea militar`, la oficiul po[tal dac` este trimis` prin scrisoare recomandat`. Pentru
procurori declararea apelului sau recursului trebuie \nregistrat` \n termenul legal la
instan]a a c`rei hot`r\re este atacat`.
|ntruc\t pierderea termenului de apel [i recurs atrage sanc]iunea dec`derii din drept,
au fost instituite dou` remedii procesuale pentru a tempera aceast` sanc]iune atunci c\nd
au existat \mprejur`ri temeinice de \mpiedicare a exercit`rii c`ii de atac ordinare \n
termenul legal; acestea s\nt repunerea \n termen [i apelul sau recursul peste termen.
2) Repunerea \n termen (art. 364, 3853 al. 2)
Partea care nu a reu[it s` declare calea de atac ordinar` \n termenul prev`zut de lege
datorit` unor \mprejur`ri ce nu-i s\nt imputabile poate fi repus` \n dreptul de apel sau de
recurs din care fusese dec`zut` dup` expirarea termenului legal. Se cer \ndeplinite dou`
condi]ii cumulative:
– existen]a unei cauze temeinice de \mpiedicare a declar`rii apelului sau recursului \n
termenul legal (boal` grav` care a \nl`turat temporar discern`m\ntul p`r]ii sau
posibilitatea de ac]iune, inunda]ie, \nz`pezire etc.;
– introducerea declara]iei de apel sau recurs \n cel mult 10 zile de la \nceperea
execut`rii pedepsei sau a desp`gubirilor civile; declara]ia de apel sau de recurs poate
fi depus` oric\nd dup` expirarea termenului legal de exercitare a c`ii de atac

91
Trimiterea numai la art. 361 lit. e s-a produs prin reproducerea textului anterior, f`r` a se
observa c` lit. e includea, p\n` la modificarea textului \n 1993, [i persoana care a fost v`tmat` \n
interesele sale legitime printr-un act al instan]ei.
 DPP–ps–122
ordinare, dar nu mai t\rziu de data ar`tat`, ceea ce \nseamn` c` nu este necesar s` se
a[tepte \nceperea execut`rii pedepsei sau a desp`gubirilor civile pentru a exercita
calea de atac.
Repunerea \n termen este invocat`, dup` caz, la instan]a de apel sau la instan]a de
recurs, care, \n cazul \n care o g`se[te \ntemeiat`, dispune repunerea \n termen, consider`
c` apelul sau recursul declarat dup` expirarea termenului legal este valabil [i, ca urmare,
trece la judecarea apelului sau recursului. Prin repunerea \n termen, hot`r\rea atacat` –
care devenise definitiv` la expirarea termenului legal – \[i pierde acest caracter. |n acest
sens este [i dispozi]ia potrivit c`reia p\n` la repunerea \n termen instan]a de apel sau de
recurs poate suspenda executarea hot`r\rii definitive, iar dup` repunerea \n termen
executarea este anulat` ca efect al apelului sau al recursului declarat, considerat \n
termen.
3) Apelul [i recursul peste termen (art. 365, 3853 al. 2)
Apelul sau recursul peste termen – al doilea remediu procesual pentru cazul \n care a
fost pierdut termenul de exercitarea a unei c`i de atac ordinare – sesizeaz` valabil
instan]a cu judecarea apelului sau a recursului, de[i calea de atac nu fusese exercitat` \n
termenul legal, dac` s\nt \ndeplinite dou` condi]ii:
– lipsa p`r]ii at\t de la judecat`, c\t [i de la pronun]are la instan]a a c`rei hot`r\re se
atac`92; partea care a declarat apel sau recurs peste termen nu trebuie s` justifice de
ce nu a declarat calea de atac \n termen, fiind suficient s` se constate c` nu a fost de
fa]` la nici un termen de judecat`;
– declara]ia de apel sau de recurs peste termen s` aib` loc \n 10 zile de la data \nceperii
execut`rii pedepsei sau a dep`gubirilor civile.
Pentru a nu se folosi apelul sau recursul peste termen \n scopul \nt\rzierii \nceperii
execut`rii hot`r\rii penale, devenite definitive prin expirarea termenului legal, apelul [i
recursul peste termen nu are efectul de a suspenda executarea hot`r\rii atacate, dar
instan]a de apel sau de recurs poate admite o cerere de suspendare provizorie a
execut`rii p\n` la solu]ionarea c`ii de atac. Hot`r\rea atacat` cu apel sau recurs peste
termen – fiind totu[i definitiv`, prin expirarea termenului legal – nu ne \ncadr`m \n
caracterul unei c`i de atac ordinare, care presupune atacarea unei hot`r\ri nedefinitive 93.
§4. Procedura de declarare, de renun]are [i de retragere a apelului [i a
recursului
1) Procedura de declarare a apelului [i a recursului (art. 366, 367, 385 4
al. 1)
Apelul [i recursul se declar` prin cerere scris`, semnat` personal de cel ce face
declara]ia. Pentru persoana care nu poate s` semneze, cererea va fi atestat` de un grefier
de la instan]a a c`rei hot`r\re se atac` sau de ap`r`tor; atestarea se poate face [i de
primarul sau secretarul consiliului local din localitatea unde domiciliaz` ori de
func]ionarul desemnat de ace[tia.
Cerea de apel [i de recurs nesemnat` sau neatestat` poate fi confirmat` \n instan]` de
parte sau reprezenantul ei. Ca urmare, poate fi considerat valabil apelul sau recursul
declarat pe cale telegrafic`, declara]ia urm\nd a fi confirmat` \n instan]`.
Procurorul [i oricare din p`r]ile prezente la pronun]area hot`r\rii pot declara apel sau
recurs \n [edin]a \n care s-a pronun]at hot`r\rea; instan]a ia act de declara]ia f`cut` [i o
consemneaz` \ntr-un proces-verbal. Declara]ia de apel sau de recurs se poate face numai
dup` pronun]area hot`r\rii care urmeaz` a fi atacat`, deoarece abia dup` pronun]are se
na[te dreptul la calea de atac.

92
|n privin]a lipsei de la judecat`, unii autori consider` c`, pentru a fi \ndeplinit` aceast`
condi]ie, este suficient ca partea s` fi lipsit doar la termenul de dezbateri judiciare, nefiind
necesar s` fi lipsit la toate termenele de judecat`. Al]ii – majoritari –sus]in c` este necesar ca
partea s` fi lipsit la toate termenele de judecat` pentru a se admite calea de atac exercitat` peste
termen; se aduce argumentul c` legea se refer` la lipsa de la “jduecat`” ([i nu de la “dezbateri”,
cum se exprim` \n art. 363 al. 2 [i 3), ceea ce implic` judecata \n \ntreaga sa desf`[urare.
93
S-a exprimat p`rerea c` ar trebui ca apelul sau recursul peste termen s` fie reglementat ca
un al doilea caz de repunere \n termen, c`ci, odat` cu repunerea \n termenul de apel sau de recurs,
hot`r\rea atacat` \[i pierde caracterul definitiv [i judecata are loc cu privire la o hot`r\re
nedefinitiv`.
 DPP–ps–123
Cererea de apel sau de recurs trebuie s` cuprind` identitatea persoanei care o face,
calitatea procesual` pe care o are, adresa sa, hot`r\rea care se atac` [i manifestarea de
voin]` de a supune hot`r\rea verific`rii instan]ei de apel sau de recurs, precum [i
semn`tura celui care o face. |n cererea de apel sau de recurs se pot formula motivele
pentru care este atacat` hot`r\rea; \ns` motivele de apel sau de recurs pot fi formulate [i
printr-un memoriu separat depus la instan]a de apel sau de recurs. |n practic` s -a
considerat c` nu atrage nevalabilitatea declara]iei c`ii de atac dac` s-a trecut \n cerere
apel \n loc de recurs sau invers, urm\nd ca instan]a sesizat` cu judecata c`ii de atac s`-i
dea caracterizarea juridic` exact`, fiind suficient ca partea s`-[i manifeste voin]a de a
supune hot`r\rea unei c`i de atac ordinare.
Cererea de apel sau de recurs se poate depune la instan]a a c`rei hot`r\re se atac`.
Dispozi]ia de mai sus \nlesne[te p`r]ilor care folosesc calea de atac de a o depune la
instan]a la care s-au judecat, pe care o cunosc [i, totodat`, permite trimiterea odat` a
tuturor declara]iilor de apel sau de recurs la instan]a care le va judeca, asigur\ndu-se
astfel o solu]ionare a cauzei fa]` de toate p`r]ile nemul]umite de hot`r\rea atacat`. Dac`
declara]ia de apel sau de recurs a fost depus` la instan]a care urmeaz` s` o judece,
aceasta, dup` \nregistrarea ei pentru a i se da dat` autentic`, va cere dosarul de la instan]a
care a pronun]at hot`r\rea atacat`, declara]ia de apel sau de recurs fiind considerat`
valabil`.
Persoana aflat` \n stare de de]inere poate depune cerere de apel sau de recurs [i la
administra]ia locului de de]inere, iar dac` declara]ia este oral` se \ncheie despre aceasta
un proces-verbal, care constituie declara]ia de apel sau de recurs; cererea scris`
\nregistrat` sau atestat` ori procesul-verbal se \nainteaz` instan]ei a c`rei hot`r\re se atac`.
Persoanele aflate \n alte localit`]i pot declara apel sau recurs prin scrisoare recomandat`,
iar militarii afla]i \n cazarm` pot \nregistra declara]ia lor de apel sau de recurs la unitatea
lor militar`. |n toate cazurile, declara]ia de apel sau de recurs se consider` \n termen dac`
a fost \nregistrat` sau atestat` \nl`untrul termenului, chiar dac` la instan]` a fost
\nregistrat` dup` expirarea termenului (art. 187).
2) Renun]area la calea de atac ordinar` (art. 368 [i 385 4 al. 2)
Dup` ce s-a n`scut dreptul de apel sau de recurs, prin pronun]area sau comunicarea
hot`r\rii pronun]ate, partea poate renun]a tacit la exercitarea c`ii de atac, l`s\nd s` se
\mplineasc` termenul \n care ar fi trebuit s` exercite calea de atac. |ns` partea poate
renun]a la dreptul de apel sau de recurs [i \nainte de a se \mplini termenul de declarare a
c`ii de atac, printr-o declara]ie scris`, f`cut` la instan]a care a pronun]at hot`r\rea, sau
verbal`, f`cut` \n [edin]` public`, dup` pronun]area hot`r\rii. Ap`r`torul nu poate renun]a
la apel sau la recurs \n numele p`r]ii f`r` mandat special dat de aceasta; partea poate
renun]a la apel sau la recurs printr-un mandatar, \mputernicit \n acest scop.
Renun]area la apel sau la recurs exprim` dorin]a p`r]ii ca hot`r\rea s` r`m\n`
definitiv` fa]` de ea la data expir`rii termenului de exercitare a c`ii de atac, fiind [i un
\ndemn pentru celelalte p`r]i de a proceda la fel.
Asupra renun]`rii la apel sau la recurs se poate reveni printr-o declara]ie expres`
f`cut` p\n` la expirarea termenului de exercitare a c`ii de atac; legea permite revenirea
deoarece este posibil ca partea s` se fi \n[elat cu privire la consecin]ele acestei renun]`ri,
mai ales dac` celelalte p`r]i au declarat apel sau recurs \n termen.
Revenirea asupra renun]`rii la dreptul de apel sau de recurs are dou` limite:
– poate privi numai latura penal` a cauzei, deoarece renun]area la apel sau la recurs
este irevocabil` cu privire la latura civil`;
– nu se poate face dec\t p\n` la expirarea termenului de apel sau de recurs; de altfel,
declararea unui apel sau a unui recurs de c`tre partea care anterior renun]ase la calea
de atac \nseamn`, implicit, revenirea asupra acestei renun]`ri.
Fa]` de partea care a renun]at la apel sau la recurs, hot`r\rea devine definitiv` la data
renun]`rii, \n latura civil`, [i la data expir`rii termenului de apel sau de recurs, pentru
latura penal`.
3) Retragerea apelului sau recursului declarat (art. 369 [i 385 4 al. 2)
Dup` ce s-a declarat apel sau recurs, acesta poate fi retras, ceea ce \mpiedic`
judecarea [i solu]ionarea lui de c`tre instan]a de apel sau de recurs. Retragerea apelului
 DPP–ps–124
sau a recursului prezint` interes pentru partea care l-a declarat \n scopul r`m\nerii
definitive a hot`r\rii atacate la data retragerii c`ii de atac 94.
Retragerea apelului sau recursului se poate face dup` ce acesta a fost declarat [i cel
mult p\n` la \nchiderea dezbaterilor la instan]a de apel sau de recurs. Se poate retrage
apelul sau recursul cu privire la ambele laturi, numai \n latura penal` sau numai \n latura
civil`; \n cazul \n care retragerea prive[te numai o singur` latur`, voin]a p`r]ii trebuie s`
rezulte ne\ndoielnic din declara]ia de retragere a c`ii de atac.
Retragerea apelului sau a recursului se face personal de partea care l-a declarat sau
prin mandatar special; \n lipsa p`r]ii ap`r`torul nu poate retrage un apel sau un recurs
declarat f`r` s` aib` o procur` special`. Dac` partea se afl` \n stare de de]inere, poate
retrage apelul sau recursul printr-o declara]ie scris` atestat` sau printr-o declara]ie oral`
consemnat` \ntr-un proces-verbal de c`tre administra]ia locului de de]inere.
Reprezentan]ii legali pot retrage apelul sau recursul, \n ce prive[te latura civil`, cu
respectarea condi]iilor prev`zute de legea civil` 95. Inculpatul minor nu poate retrage
apelul sau recursul declarat personal sau de reprezentantul s`u legal, instituindu-se astfel
o garan]ie pentru ap`rarea intereselor sale legitime.
Apelul sau recursul declarat de procuror poate fi retras de c`tre procurorul ierarhic
superior. Dac` apelul sau recursul retras de procurorul ierarhic superior fusese
declarat \n favoarea unei p`r]i, legea permite \nsu[irea acestuia de c`tre acea parte,
presupun\ndu-se c` nu a folosit calea de atac [tiind c` aceasta fusese declarat` de
procuror \n favoarea sa.
Declara]ia de retragere a apelului sau recursului se poate face \n scris la instan]a a
c`rei hot`r\re a fost atacat`, dar de aceast` retragere ia act numai instan]a de apel sau de
recurs; retragerea c`ii de atac ordinare se poate face [i direct, oral sau scris, la instan]a
sesizat` cu judecarea [i solu]ionarea ei. |n practica judiciar` s-a statuat c` instan]a de
judecat`, \nainte de a lua act de retragerea apelului sau a recursului, trebuie s` pun` \n
vedere p`r]ii consecin]ele pe care le are cererea sa, mai ales atunci c\nd, exist\nd apelul
sau recursul altor p`r]i sau al procurorului, hot`r\rea nu r`m\ne definitiv` prin aceast`
retragere, cauza urm\nd a fi judecat` \n calea de atac neretras`.
Prin retragerea apelului sau recursului, instan]a sesizat` nu mai poate proceda la
judecarea [i solu]ionarea acestuia, prin \ncheiere dispun\nd \nchiderea dosarului; dac`
dosarul prive[te numai una din laturile cauzei, r`m\ne s` fie judecat apelul sau recursul
numai \n latura la care nu se refer` retragerea acestuia. Pentru partea care [i -a retras
apelul sau recursul hot`r\rea r`m\ne definitiv` la data expir`rii termenului de apel sau de
recurs, dac` declara]ia de retragere s-a f`cut \nl`untrul termenului; \n celelalte cazuri,
hot`r\rea r`m\ne definitiv` la data declara]iei de retragere, fie c` s-a f`cut la prima
instan]`, fie la instan]a de apel sau de recurs.
§5. Efectele declara]iei de apel sau de recurs
1) Efectul suspensiv de executare (art. 370, 385 5)
P\n` la r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii judec`tore[ti, dispozi]iile sale penale [i civile
nu s\nt executorii, deoarece acestea pot fi \nl`turate, schimbate sau modificate \n calea
de atac ordinar` a apelului sau a recursului. C\t timp curge termenul de apel sau de
recurs este suspendat` executarea tuturor dispozi]iilor din hot`r\rea penal` fa]` de toate
p`r]ile din proces. Durata acestei suspend`ri poate fi mai scurt` [i unitar` – dac` termenul
de apel sau de recurs curge de la pronun]area hot`r\rii pentru toate p`r]ile din proces,
precum [i pentru procuror – dar poate fi mai lung` [i neuniform` – dac` termenul \ncepe
s` curg` pentru unele p`r]i de la data comunic`rii unei copii dup` dispozitivul hot`r\rii, iar
pentru procuror de la data primirii dosarului la parchet \n vederea exercit`rii c`ii de atac.
|n cazul \n care s-a declarat apel sau recurs, hot`r\rea r`m\ne definitiv` p\n` ce apelul
sau recursul este retras sau solu]ionat. Spre deosebire, \ns`, de curgerea termenului de
apel sau de recurs, care suspend` executarea tuturor dispozi]iilor penale [i civile ale

94
De exemplu, dac` s\nt \ntrunite condi]iile liber`rii condi]ionate, inculpatul aflat \n stare de
de]inere este interesat ca hot`r\rea de condamnare s` r`m\n` definitiv` imediat, c`ci aceast`
institu]ie nu opereaz` dec\t \n condi]iile unei pedepse cu caracter definitiv.
95
De exemplu cu \ncuviin]area autorit`]ii tutelare, dac` partea civil` este un minor.
 DPP–ps–125
hot`r\rii pronun]ate, declararea apelului sau a recursului suspend` numai dispozi]iile
privind persoana care l-a declarat [i calitatea sa procesual` 96.
Efectul suspensiv de executare al declara]iei de apel sau de recurs este o consecin]` a
prezum]iei de nevinov`]ie, c`ci, at\ta vreme c\t nu exist` o hot`r\re definitiv`, aceast`
prezum]ie opereaz` [i nu este justificat` executarea unei condamn`ri penale fa]` de o
persoan` pe care legea o consider` \nc` nevinovat`.
Efectul suspensiv al apelului sau al recursului opereaz` dac` aceast` cale de atac este
admisibil`, declarat` \n termen [i nu exist` vreo dispozi]ie legal` care prevede altfel.
– |n privin]a primei condi]ii, se cere ca legea s` prevad` c` hot`r\rea atacat` este supus`
apelului sau – dup` caz – recursului, c`ci un apel sau un recurs inadmisibil nu poate
avea efect suspensiv97.
– Apelul sau recursul trebuie s` fie declarat \n termenul legal, c`ci apelul sau recursul
tardiv nu produce nici un efect [i, ca atare, nu este suspensiv de executare. De aceea,
\n cazul repunerii \n termen sau al apelului [i recursului peste termen, legea prevede
c` instan]a sesizat` poate suspenda executarea hot`r\rii atacate, recunosc\nd astfel c`
apelul sau recursul tardiv nu este suspensiv de executare.
– Declara]ia de apel sau de recurs suspend` executarea hot`r\rii atacate \n raport cu
devolu]ia pe care o produce – total` sau par]ial`; c\nd apelul este declarat de
procuror sau de inculpat, suspendarea se refer` la dispozi]iile din latura penal` [i din
cea civil`; c\nd a fost folosit numai de partea v`t`mat` suspendarea se refer` la
dispozi]iile din latura penal`, iar c\nd a fost folosit de partea civil` [i partea
responsabil` civilmente numai la latura civil`. Procurorul [i inculpatul pot, prin
apelul sau recursul lor, s` atace numai dispozi]ile penale sau numai pe cele civile,
ceea ce atrage suspendarea execut`rii numai cu privire la aceste dispozi]ii atacate.
Efectul suspensiv de executare nu opereaz`, prin excep]ie, \n cazurile \n care legea
dispune c` declararea c`ii de atac ordinare nu suspend` executarea hot`r\rii atacate. Dac`
prin sentin]a primei instan]e sau decizia instan]ei de apel s-a dispus achitarea sau
\ncetarea procesului penal ori condamnarea \n condi]iile art. 350 al. 3 lit. a–c [i al. 6,
inculpatul arestat preventiv este pus de \ndat` \n libertate, chiar dac` procurorul a
declarat apel sau recurs, acesta neav\nd efect suspensiv de executare; dac` prima instan]`
sau cea de apel a condamnat pe inculpatul aflat \n stare de libertate la \nchisoare [i a
dispus arestarea sa preventiv` p\n` la solu]ionarea definitiv` a cauzei, apelul sau recursul
inculpatului nu suspend` executarea dispozi]iei cu privire la arestarea sa preventiv`, care
este pus` imediat \n executare. De asemenea, nu suspend` executarea recursul
declarat \mpotriva unei \ncheieri referitoare la m`suri procesuale 98. {i \n cazul procedurii
de judecat` a infractorilor minori dispozi]iile prin care s-au luat m`surile educative ale
mustr`rii, libert`]ii supravegheate [i intern`rii de \ndat` \ntr-un centru de reeducare s\nt
executorii, chiar dac` inculpatul minor a declarat apel sau recurs (art. 487, 488 [i 490).
De[i regula const` \n efectul suspensiv de executare a c`ii de atac ordinare, totu[i, \n
materie de liberare condi]ionat` [i de \ncetare a execut`rii pedepsei la locul de munc`, se
prevede \n mod expres (art. 450 al. 4 [i art. 450 1 al. 2) c` apelul [i recursul declarate de
procuror \mpotriva hot`r\rilor pronun]ate \n aceast` materie s\nt suspensive de executare,
pentru a \mpiedica executarea dispozi]iei de liberare, dac` procurorul contest`
\ndeplinirea condi]iilor legale.
2) Efectul devolutiv al apelului [i recursului [i limitele sale (art. 371 [i
385 6)
Prin efect devolutiv al unei c`i de atac ordinare se \n]elege transmiterea cauzei spre
o nou` judecat`, de la instan]a a c`rei hot`r\re a fost atacat` (judex a quo) la instan]a
c`reia \i revine atribu]ia, potrivit legii, s` judece [i s` solu]ioneze acea cale de atac ( judex
ad quem). Efectul devolutiv nu promoveaz`, la instan]a c`reia i se transmite cauza prin
declararea c`ii de atac, o reeditare a judec`]ii care a avut loc, ci o nou` judecat`, cu
96
Dac` a declarat apel sau recurs numai partea civil`, este suspendat` executarea doar a
dispozi]iilor civile din hot`r\rea atact` [i numai fa]` de aceast` parte.
97
Un recurs \mpotriva unei hot`r\ri care solu]ionase un recurs anterior este inadmisibil, astfel
c` nu poate produce efect suspensiv de executare.
98
\ncheieri prin care s-a luat m`sura preventiv` (art. 141), s-a prelungi durata acesteia (art.
159 al. 7), s-a confirmat m`sura intern`rii medicale (art. 162 al. 6), a fost rezolvat` o pl\ngere
\mpotriva lu`rii m`surilor asigur`torii (art. 168 al. 2) sau a fost suspendat` judecata (art. 303 al. 3).
 DPP–ps–126
caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispozi]ii din hot`r\re care au
fost gre[it sau nelegal solu]ionate. |n raport de limitele pe care legea le fixeaz` efectului
devolutiv, instan]a de apel sau de recurs care examineaz` cauza poate efectua o
confruntare \ntre modul \n care s-a desf`[urat activitatea procesual` [i modul cum trebuia
desf`[urat`, potrivit legii de procedur` penal`; \ntre probele administrate [i probele care
mai trebuiau administrate; \ntre ceea ce a re]inut hot`r\rea ca adev`r [i ceea ce s-a
petreceut \n realitatea obiectiv`; \ntre solu]ia adoptat` prin hot`r\rea atacat` [i solu]ia
prev`zut` de lege [i de \mprejur`rile cauzei. |n func]ie de rezultatele acestei confrunt`ri,
instan]a care judec` \n calea de ataac ordinar` poate men]ine hot`r\rea atacat` sau o poate
desfiin]a \n cazul \n care s-au constatat erori de fapt [i de drept.
Legea poate reglementa un efect devolutiv integral – at\t \n fapt, c\t [i \n drept (ca \n
cazul apelului, precum [i al recursului c\nd este singura cale de atac ordinar`) – sau un
efect devolutiv par]ial – numai sau preponderent \n drept (ca \n cazul recursului ca o a
doua cale de atac ordinar`, dup` apel). |ntruc\t devolu]ia se produce ca o consecin]` a
exercit`rii c`ii de atac de c`tre partea nemul]umit` de solu]ia adoptat` prin hot`r\rea
atacat`, reexaminarea cauzei are anumite limite, m`rginindu-se la verificarea acelor
dispozi]ii pe care partea care a exercitat calea de atac ordinar` le consider` gre[ite sau
nelegale [i numai \n raport de calitatea pe care o are \n proces.
Apelul are un efect devolutiv integral, \n sensul c` promoveaz` o reexaminare a
cauzei sub toate aspectele de fapt [i de drept, nu numai cu privire la temeiurile [i cererile
formulate de procuror [i de p`r]i. Pentru a se putea produce un asemenea efect devolutiv
integral, este necesar ca apelul s` fie declarat de procuror sau de toate p`r]ile din proces.
Un astfel de efect devolutiv integral \l produce [i declara]ia de recurs a procurorului sau
a tuturor p`r]ilor din proces atunci c\nd legea nu prevede drept de apel, singura cale de
atac ordinar` fiind recursul; \n aceste cazuri, recursul \ndepline[te [i sarcinile apelului.
C\nd recursul constituie a doua cale de atac ordinar`, fiind \ndreptat \mpotriva
hot`r\rii pronun]ate de instan]a de apel, efectul devolutiv este par]ial, deoarece instan]a
de recurs reexamineaz` cauza numai \n limitele cazurilor de casare prev`zute \n art. 385 9,
care se refer` preponderent la vitium in procedendo [i error in jure, deci la \nc`lc`ri ale
legii de procedur` penal` sau ale legii substan]iale penale [i civile; se consider` c` erorile
de fapt au fost \nl`turate la judecata \n apel, instan]ei de recurs revenindu-i sarcina de a
veghea la respectarea legii [i aplicarea ei unitar`.
Devolu]ia se produce cu privire la faptele [i persoanele pentru care a fost sesizat`
prima instan]` prin rechizitoriu sau prin pl\ngerea prealabil` a persoanei v`t`mate sau
pentru care s-a extins obiectul judec`]ii \n condi]iile legii; ca urmare, reexaminarea
cauzei are \n vedere [i situa]ia \n care s-au omis de la solu]ionare fapte [i persoane cu
care fusese sesizat` instan]a a c`rei hot`r\re a fost atacat`, pentru a da o solu]ie [i cu
privire la acestea, dar [i situa]ia \n care s-a pronun]at o condamnare pentru fapte [i
persoana cu care instan]a nu fusese legal sesizat`, pentru acestea urm\nd s` se procedeze
ulterior potrivit legii.
Efectul devolutiv al apelului [i al recursului are anumite limite, \n sensul c` instan]a
judec` apelul sau recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat [i la persoana la
care acesta se refer`, [i numai \n raport de calitatea pe care o are \n proces apelantul sau
recurentul.
Limitele determinate de persoana care a declarat apel sau recurs [i de persoana la
care se refer` declara]ia de apel sau de recurs s\nt o urmare a caracterului facultativ al
folosirii c`ii de atac ordinare; dac`, dintre to]i inculpa]ii condamna]i, numai unul a
declarat apel sau recurs, se consider` c` ceilal]i s\nt mul]umi]i de solu]ia pronun]at` [i, la
data expir`rii termenului de declarare a c`ii de atac ordinare, pentru ei hot`r\rea a r`mas
definitiv`. Ca urmare, instan]a de apel sau de recurs reexamineaz` numai dispozi]iile din
hot`r\rea atacat` care privesc pe apelant sau pe recurent; nu se poate desfiin]a o hot`re
judec`toreasc` apelat` numai de un inculpat, ca efect devolutiv, pentru o eroare de fapt
sau de drept care prive[te pe un alt inculpat. Atunci c\nd declara]ia de apel sau de recurs
este f`cut` numai \mpotriva situa]iei unui inculpat, iar \n cauz` s\nt mai mul]i inculpa]i,
instan]a va judeca apelul sau recursul numai cu privire la inculpatul \mpotriva c`ruia s-a
declarat calea de atac ordinar`. Apelul sau recursul procurorului, declarat f`r` nici un fel
de precizare la ce fapte [i persoane se refer`, are un efect integral, \n sensul c`
devolueaz` cu privire la toate persoanele care au fost p`r]i \n proces, deoarece ap`r`
 DPP–ps–127
interesele generale ale societ`]ii; dar procurorul poate restr\nge declara]ia sa de apel sau
de recurs numai cu privire la anumite persoane (numai la unul sau unii inculpa]i dintre
to]i cei judeca]i); \n acest caz, devolu]ia apelului sau recursului s`u este limitat` numai la
inculpa]ii la care se refer` declara]ia sa de apel sau de recurs f`cut` \n termenul legal;
fa]` de ceilal]i inculpa]i hot`r\rea a r`mas definitiv` la data expir`rii termenului de apel
sau de recurs.
Limitarea efectului devolutiv decurge [i din calitatea procesual` pe care o are
persoana care declar` apel sau recurs. Din acest punct de vedere se face distinc]ie, pe de
o parte, \ntre apelul [i recursul procurorului [i al p`r]ilor, care devolueaz` cauza cu
privire la fondul cauzei (la solu]ia dat` \n ac]iunea penal` [i ac]iunea civil`), iar pe de alt`
parte la apelul [i recursul martorului, expertului, interpretului, ap`r`torului [i ale oric`ror
persoane v`t`mate printr-o m`sur` sau printr-un act al instan]ei, care devolueaz` cauza
numai cu privire la cheltuielile judiciare, retribu]iile cuvenite ori la v`t`marea personal`
ce s-a cauzat.
Cu privire la fondul cauzei, apelul [i recursul procurorului [i ale inculpatului
devolueaz` ope legis at\t latura penal`, c\t [i latura civil`; ale p`r]ii v`tmate numai latura
penal`; ale p`r]ii civile [i ale p`r]ii responsabile civilmente numai latura civil`.
Procurorul [i inculpatul pot limita devoluarea apelului sau recursului numai la latura
penal` sau numai la latura civil`, cu condi]ia ca aceast` restr\ngere s` rezulte \n mod
neechivoc din declara]ia de apel sau de recurs f`cut` \n termenul legal.
|mbin\nd cele dou` limite ale efectului devolutiv ale apelului [i recursului, ad`ug\nd
totodat` consecin]ele decurg\nd din efectul neagrav`rii situa]iei celui ce a exercitat calea
de atac ordinar`, se poate face urm`toarea schem` asupra acestui efect:
– \n apelul [i recursul procurorului, f`r` rezerve, devolu]ia este total`, at\t \n latura
penal`, c\t [i \n latura civil`, cu privire la toate persoanele care au fost p`r]i \n proces
[i cu privire la orice lipsuri, fie \n favoarea, fie \n defavoarea oric`rei p`r]i;
– \n apelul [i recursul inculpatului se devolueaz` cauza \n am\ndou` laturile
procesului, dar numai \n ce prive[te persoana sa, pentru orice lipsuri care s\nt \n
defavoarea sa;
– \n apelul [i recursul p`r]ii v`t`mate se devolueaz` numai latura penal` a cauzei [i la
solu]ia care o prive[te;
– \n apelul [i recursul p`r]ii civile [i al p`r]ii responsabile civilmente se devolueaz`
cauza numai cu privire la latura civil` [i numai \n leg`tur` cu solu]ia care o prive[te
pe fiecare din aceste p`r]i, pentru orice lips` care este \n defavoarea lor.
La acest` schem` trebuie s` se adauge limita privind devolu]ia general` a
recursului \mpotriva hot`r\rilor date \n apel, c\nd devolu]ia se limiteaz` numai la
lipsurile la care se refer` cazurile de casare prev`zute \n art. 385 9.
3) Efectul neagrav`rii situa]iei \n propria cale de atac ordinar` (art. 372
[i 385 8)
P`r]ile pot avea deplin` libertate \n exercitarea apelului [i a recursului numai dac` au
siguran]a c` un asemenea demers nu va atrage o schimbare sau modificare a hot`r\rii
atacte \n detrimentul intereselor lor legitime. De aceea, \n materia c`ilor de atac este
operant efectul neagrav`rii situa]iei p`r]ii \n propriul s`u apel sau recurs (non reformatio
in pejus).
|n definirea acestui efect, \n art. 372 [i 385 8 se prevede c` “instan]a de apel (de
recurs), solu]ion\nd cauza, nu poate crea o situa]ia mai grea pentru cel ce a declarat
apel (recurs)”. Aceast` dispozi]ie, \n sensul s`u strict, \nsemamn` c` insta]a de apel sau
cea de recurs, atunci c\nd solu]ioneaz` cauza, nu poate agrava direct situa]ia apelantului
sau a recurentului; \n realitate, efectul “non reformatio in pejus” are o \ntindere mai
mare, c`ci agravarea situa]iei p`r]ii \n propriul s`u apel sau recurs nu este posibil` nici
atunci c\nd, desfiin]\ndu-se hot`r\rea atacat` cu rejudecare la prima instan]` sau la
instan]a de apel sau de recurs, aceste instan]e pronun]` o nou` solu]ie \n acea cauz`; \n
aceast` situa]ie, solu]ia dat` \n cauz` nu apar]ine instan]ei care judec` \n apel sau \n
recurs, ci instan]ei care rejudec` dup` desfiin]area sau casarea hot`r\rii, prin trimitere sau
prin re]inere. De asemenea, actunci c\nd instan]a de apel sau de recurs a dispus
restituirea cauzei la procuror, nu este posibil` agravarea situa]iei p`r]ii \n propria sa cale
de atac dac`, dup` emiterea unui nou rechizitoriu, cauza revine spre judecat` la prima
instan]`.
 DPP–ps–128
Efectul neagrav`rii situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac devine incident numai
atunci c\nd exist` doar apelul sau recursul p`r]ii sau [i al unei p`r]i cu care formeaz` un
grup procesual (de exemplu inculpatul [i partea responsabil` civilmente). C\nd exist` [i
apelul sau recursul unei p`r]i cu interese contrare (inculpat [i parte v`t`mat`, parte civil`,
[i parte responsabil` civilmente), precum [i \ntotdeauna c\nd exist` apelul sau recursul
procurorului \n defavoare sau f`r` nici o precizare de restr\ngere, se poate agrava situa]ia
oric`reia din p`r]ile care au declarat apel sau recurs, deoarece agravarea este o consecin]`
a c`ii de atac exercitate de procuror sau de c`tre partea cu interese contrare.
|n cazul c\nd exist` numai apelul sau recursului inculpatului, instan]a de apel sau,
atunci c\nd legea permite, instan]a de recurs nu poate agrava situa]ia prin schimbarea
solu]iei (din achitare \n condamnare) sau a \ncadr`rii juridice \ntr-o infrac]iune mai grav`
sau de natur` a \nl`tura inciden]a unor \mprejur`ri favorabile acestuia; prin \nlocuirea
sanc]iunii (din m`sur` educativ` \n pedeaps`, din amend` \n \nchisoare) sau m`rirea
cuantumului aceleia[i pedepse ori ad`ugarea unui spor la pedeapsa aplicat`, prin
aplicarea unor m`suri de siguran]`, la care nu fusese ini]ial condamnat; prin re]inerea \n
apel sau \n recurs a st`rii de recidiv`, concursului de infrac]iuni \n loc de infrac]iune
continuat`; prin \nl`turarea circumstan]elor atenuante acordate prin hot`r\rea atacat`; de
asemenea, prin obligarea la desp`gubiri civile [i cheltuieli judiciare mai mari dec\t cele
la care fusese ini]ial obligat.
|n apelul sau recursul p`r]ii civile, agravarea situa]iei sale se produce dac` i s-ar
respinge ac]iunea civil`, de[i aceasta fusese admis` prin hot`r\rea atacat`, dac` i s-ar
mic[ora desp`gubirile acordate sau dac` ar fi scoas` din cauz` partea responsabil`
civilmente. Se produce o agravare a situa]iei p`r]ii responsabile civilmente dac`,
declar\nd apel sau recurs pentru a i se acorda cheltuieli judiciare, de[i anterior nu se
re]inuse o astfel de obliga]ie, ori dac` se majoreaz` desp`gubirile civile [i cheltuielile
judiciare la care fusese obligat` prin hot`r\rea atacat`.
|n ce prive[te apelul p`r]ii v`t`mate, incident numai \n cauzele \n care ac]iunea
penal` se pune \n mi[care la pl\ngerea prealabil`, s-a pus problema dac` se poate
considera o agravare a situa]iei sale atunci c\nd instan]a de apel sau de recurs constat`
existen]a unei erori de fapt sau de drept \n detrimentul inculpatului. Practica judiciar` a
statuat c` \n recursul p`r]ii v`t`mate prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate
inculpatului se poate pronun]a oricare din solu]iile prev`zute la judecata \n recurs; ca
urmare, s-ar putea pronun]a \n loc de condamnare o solu]ie de achitare sau de \ncetare a
procesului penal ori s-ar putea men]ine condamnarea, dar mic[ora pedeapsa. Aceast`
practic` se \ntemeiaz` pe ideea c` nu se poate considera o agravare a situa]iei p`r]ii
v`t`mate schimbarea sau modificarea solu]iei \n favoarea inculpatului, deoarece
aplicarea corect` a legii penale nu poate depinde de interesele nelegitime ale acestei
p`r]i; dac` apelul sau recursul procurorului \n defavoarea unei p`r]i poate fi admis [i \n
favoarea acestuia, o solu]ie similar` trebuie s` se aplice, \n latura penal`, [i \n apelul sau
recursul p`r]ii v`t`mate.
Pentru martor, expert, interpret, ap`r`tor, persoan` v`t`mat` \n interesele sale
legitime printr-un act sau o m`sur` a instan]ei judec`tore[ti, \n apelul sau recursul lor nu
se poate \nl`tura ceea ce li s-a acordat prin hot`r\rea atacat` [i nici mic[ora; \n cazul
aplic`rii unei amenzi judiciare, aceasta nu poate fi majorat`.
De regul`, apelul sau recursul procurorului poate atrage at\t agravarea, c\t [i
atenuarea solu]iei pronun]ate fa]` de una din p`r]ile din proces. Dar procurorul poate
face precizarea expres` \n apelul sau recursul declarat, \n sensul c` cere o solu]ie \n
favoarea p`r]ii la care se refer` calea de atac; \n acest caz, apelul sau recursul
procurorului se consider` c` ar fi al p`r]ii \n favoarea c`reia a fost declarat, astfel \nc\t nu
se poate agrava situa]ia acestei p`r]i. Pentru a putea opera \n favoare apelul sau recursul
procurorului, este necesar ca precizarea cu privire la exercitarea sa \n favoarea sau \n
defavoarea unei p`r]i s` rezulte din declara]ia de apel sau de recurs f`cut` \n termenul
legal; o astfel de precizare trebuie s` fie neechivoc` \n favoarea p`r]ii, c`ci o fomrulare
ambigu` sau neutr`, din care pot s` rezulte [i elemente \n favoare, dar [i \n defavoare, nu
produce efectul de neagravre; de asemenea, acest efect nu se produce dac` precizarea \n
favoarea p`r]ii este cuprins` nu \n declara]ia de apel sau de recurs, ci \n memoriul
cuprinz\nd motivele de apel sau de recurs, depus dup` expirarea termenului legal.
Efectul se produce numai cu privire la partea fa]` de care s-a declarat apel sau recurs \n
 DPP–ps–129
favoarea ei; astfel, \ntr-o cauz` cu mai mul]i inculpa]i, procurorul poate declara apel sau
recurs numai \n favoarea unor dintre ei, caz \n care numai acestora nu li se poate agrava
situa]ia din proces.
Efectul neagrav`rii situa]iei \n propria sa cale de atac, sub toate aspectele ar`tate, se
aplic` integral \n cazul apelului [i al recursului \mpotriva hot`r\rilor care nu s\nt supuse
apelului, unde devolu]ia este integral` [i se poate reforma hot`r\rea \n ce prive[te faptele
re]inute [i sanc]iunea aplicat`; \n cazul recursului declarat \mpotriva hot`r\rilor
pronun]ate de instan]a de apel, situa]iile analizate s\nt restr\nse, deoarece instan]a de
recurs nu poate reforma, de regul`, hot`r\rea recurat` sub aspectul faptelor.
De asemenea, dac` \n apelul inculpatului s-a men]inut hot`r\rea primei instan]e,
recursul procurorului \mpotriva hot`r\rii \n apel nu mai poate \nr`ut`]i situa]ia
inculpatului staiblit` de prima instan]`, c`ci procurorul nu a atacat cu apel hot`r\rea
primei instan]e; cel mult \n recurs se poate men]ine solu]ia pronun]at` de prima instan]`.
Aplicarea efectului neagrav`rii situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac constituie o
limitare a efectului devolutiv, fiindc` \n apelul sau recursul inculpatului, spre exemplu,
nu se poate re]ine o eroare de fapt sau de drept, cuprins` \n hot`r\rea atact`, dac` este de
natur` a agrava situa]ia acestuia99.
4) Efectul extensiv al apelului [i al recursului (art. 373 [i 385 7)
Dac` efectul devolutiv limiteaz` examinarea cauzei numai cu privire la persoana care
a declarat apel sau recurs [i la persoana la care se refer` apelul sau recursul declarat,
efectul extensiv oblig` instan]a de apel sau de recurs s` examineze cauza, prin extindere,
[i cu privire la p`r]ile care nu au declarat apel sau recurs [i la acelea la care acesta nu se
refer`, abilit\nd-o s` hot`rasc` [i \n privin]a lor, f`r` s` le poat` crea acestor p`r]i o situa]ie
mai grea. Deci efectul extenstiv este incident numai atunci c\nd \ntr-o cauz` penal` s\nt
mai mul]i inculpa]i, mai multe p`r]i civile sau p`r]i responsabile civilmente, dintre care
numai unele au declarat apel sau recurs ori numai la unele se refer` apelul sau recursul
declarat. Ar fi neechitabil ca instan]a de apel sau de recurs s` constate existen]a unor
erori de fapt sau de drept \n defavoarea [i a p`r]ilor care nu au declarat apel sau recurs
ori la care nu se refer` apelul sau recursul declarat, dar s` nu le poat` \ndrepta sau \nl`tura
cu ocazia solu]ion`rii cauzei.
Extinderea are loc fa]` de persoanele din acela[i grup procesual; apelul sau recursul
unui inculpat permite instan]ei de apel sau de recurs s` extind` examinarea cauzei [i
asupra situa]iei altui inculpat care nu a declarat apel sau recurs, iar \n latura civil` asupra
situa]iei p`r]ii responsabile civilmente. Extinderea nu poate avea loc fa]` de o parte cu
interese contrare (de exemplu de la inculpat la partea civil`), deoarece extinz\ndu-se
apelul sau recursul inculpatului \n favoarea p`r]ii civile s-ar \nc`lca efectul neagrav`rii
situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac, o schimbare \n favoarea situa]iei p`r]ii civile
neput\nd fi dec\t \n detrimentul inculpatului care a declarat apel sau recurs.
Pentru a opera efectul extensiv se cere, \n primul r\nd, s` existe un apel sau recurs
declarat \n termen [i admisibil, c`ci numai o asemenea cale de atac produce devoluare [i
extindere. Extinderea are loc [i \n raport de calitatea celui ce a declarat apel sau recurs,
deoarece apelul sau recursul p`r]ii civile, devolu\nd numai latura civil`, extinderea nu se
poate face dec\t cu privire la aceast` latur`. Se cere, totodat`, s` existe o alt` parte care nu
a declarat apel sau recurs ori la care nu se refer` apelul sau recursul declarat; este
admisibil` \ns` extinderea [i atunci c\nd partea fa]` de care se face extinderea a declarat,
ini]ial, apel sau recurs, pe care \ns` l-a retras ori este tardiv, \ntruc\t la data judec`]ii \n
apel sau recurs pentru aceast` parte hot`r\rea devenise definitiv`, ca [i cum nu ar fi
declarat deloc apel sau recurs. Efectul extensiv este limitat \n ac]iunea sa, extrinderea
fiind posibil` numai \n favoare; c\t` vreme partea nu a declarat apel sau recurs ori
\mpotriva sa nu s-a declarat apel sau recurs, \nseamn` c` situa]ia sa a r`mas definitiv`,
astfel c` nu s-ar putea justifica solu]ia care o prive[te dec\t dac` opereaz` \n favoarea sa.
S-a pus problema dac` extinderea este determinat` de “declara]ia” de apel sau de
recurs ori de “solu]ia” de admitere a c`ii de atac exercitate [i de temeiul pentru care s -a

99
Un astfel de efect, constituind o garan]ie pentru orice parte din proces \n exercitarea f`r`
reticen]` a c`ii de atac ordinare, este men]inut ca o cucerire democratic` a legii noastre de
procedur` penal`, chiar dac` uneori \mpiedic` \nl`turarea unor erori ale hot`r\rii atacate;
\nl`turarea acestor erori r`m\ne s` fie ob]inut` prion exercitarea unei c`i de atac extraordinare.
 DPP–ps–130
Cap. II. Apelul

admis. |n Codul de procedur` penal` din 1936, efectul extensiv avea \n vedere solu]ia de
admitere a apelului sau recursului [i existen]a unui temei comun, aplicabil [i p`r]ii ce nu
a declarat apel sau recurs ori la care acesta nu se refer`. |n redactarea ulterioar`, \n
vigoare [i ast`zi, se consider` c` ceea ce d` efect extensiv este declara]ia de apel sau de
recurs, c`ci aceasta oblig` instan]a de apel sau de recurs s` examineze cauza [i cu privire
la p`r]ile care nu au folosit calea de atac ordinar` sau la care aceasta nu se refer`. |n acest
mod, s-ar putea admite apelul sau recursul declarat pe un anumit temei fa]` de partea
care l-a declarat [i pe alt temei fa]` de partea care nu a folosit calea de atac 100.
|n practic`, efectul extensiv are aplicare mai ales atunci c\nd \n apel sau \n recurs se
constat` o eroare – de fapt sau de drept – comun` celui ce a declarat calea de atac cu cel
ce nu a exercitat-o deloc sau \n termenul legal 101. Extinderea nu opereaz` dac` eroarea de
drept sau de fapt se refer` numai la persoana celui ce a folosit calea de atac.
De[i dispozi]iile care reglementeaz` efectul extensiv al apelului (art. 373) nu se
deosebesc de cele ale recursului (art. 385 7), totu[i trebuie acceptat` o limitare accentuat`
a efectului extensiv al recursului. Dac` pentru cel care a declarat recurs devolu]ia nu
poate fi dec\t “\n limitele motivelor de casare prev`zute \n art. 385 9”, nici extinderea nu
poate dep`[i aceste limite; pe de o parte, examinarea prin extindere se poate face pe baza
motivelor de recurs formulate \n scris sau oral de cel ce a declarat recurs (art. 385 6); pe
de alt` parte, instan]a poate extinde examinarea [i pe baza acelor cazuri care se pot
invoca din oficiu (art. 3859 al. 2). La apel, precum [i la recursul \mpotriva hot`r\rilor ce
nu s\nt supuse apelului, examinarea cauzei f`c\ndu-se sub toate aspectele de fapt [i de
drept, o astfel de limit` nu ac]ioneaz`.
Pentru recurs, \n art. 3857 al. 2 se prevede c` procurorul, chiar dup` expirarea
termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el \n termen [i fa]` de
alte persoane dec\t acelea la care s-a referit, f`r` a putea crea acestor persoane o situa]ie
mai grea. Ceea ce s-a ar`tat la efectul extensiv al recursului declarat de p`r]i se aplic` [i
recursului declarat de procuror \n condi]iile ar`tate 102.
I.18. Condi]iile specifice \n care se poate exercita apelul
§1. Tr`s`turile caracteristice ale apelului
|n reglementarea Codului nostru de procedur` penal`, apelul este o cale ordinar` de
atac prin care se promoveaz` la instan]a imediat superioar` – ca instan]` de apel – o
rejudecare a cauzei \n fond, sub toate aspectele de fapt [i de drept, cu aptitudinea de a se
schimba sau modifica solu]ia dat` prin hot`r\rea atacat` \n privin]a p`r]ii care a declarat
apel sau la care se refer` declara]ia de apel, \n limitele calit`]ii sale procesuale.
Este o cale se atac ordinar`, deoarece se \ndreapt` \mpotriva hot`r\rii nedefinitive
pronun]ate de prima instan]` [i, prin declararea sa, se \mpiedic` rezolvarea definitiv` a
cauzei p\n` la judecarea [i solu]ionarea sa. Apelul nu se \ndreapt` \mpotriva oric`rei
100
|n apelul p`r]ii responsabile civilmente se poate constata c` pentru aceasta nu s\nt \ntrunite
condi]iile r`spunderii pentru paguba cauzt` prin fapta inculpatului, ceea ce trebuie s` atrag`
exonerarea ei de obliga]ia la desp`gubiri civile; prin extindere se poate \ns` constata [i gre[ita
calculare a desp`gubirilor civile care afecteaz` situa]ia inculpatului, urm\nd ca acestea s` fie
reduse la reala lor valoare.
101
De exemplu dac` \n apelul unui inculpat se constat` inexisten]a faptei sau lipsa
caracterului penal al acesteia, \n mod logic trebuie s` se extind` aceast` constatare [i la ceilal]i
participan]i care nu au declarat apel; dac` se constat` c` \ncadrarea juridic` dat` faptei trebuie
schimbat` \ntr-o infrac]iune mai pu]in grav`, apelul sau recursul unui inculpat trebuie extins [i la
inculpa]ii participan]i la acea infrac]iune care nu au declarat apel sau recurs, pentru a se da o
solu]ie similar` [i fa]` de ace[tia.
102
Dac` \n recursul procurorului \mpotriva unui inculpat condamnat instan]a de recurs
constat` c` fapta nu are caracter penal sau c` trebuie s` primeasc` o \ncadrare juridic` mai pu]in
grav`, are obliga]ia s` extind` examinarea [i asupra situa]iei celorlal]i participan]i la aceea[i fapt`,
pentru a se da o unic` solu]ie pentru to]i; de asemenea, dac` se constat` c` pentru inculpatul la
care se refer` recursul procurorului s-a pronun]at o pedeaps` peste limitele legale, iar pentru alt
inculpat se constat`, prin extinderea recursului procurorului, existen]a unei cauze de nepedepsire
(de exemplu rudenie apropiat`), pentru un inculpat se va reduce pedeapsa \n limitele legale, iar
pentru cel`lalt se va \nceta procesul penal.
 DPP–ps–131
hot`r\ri pronun]ate de prima instan]`, \ntruc\t unele sentin]e pronun]ate de judec`torie [i
tribunalul militar, precum [i toate sentin]ele pronun]ate \n prim` instan]` de cur]ile de
apel [i Curtea Suprem` de Justi]ie nu s\nt supuse apelului, ceea ce-i d`, \n raport de
recurs, caracterul de cale de atac special`.
Apelul este o cale de atac asupra fondului, \n sensul c` se reexamineaz` cauza \n
fond, cu privire la existen]a faptei, a s`v\r[irii ei cu vinov`]ie de c`tre inculpat [i a
r`spunderii penale a acestuia, cu o reexaminare a \ncadr`rii juridice a faptei, a
circumstan]elor agravante [i atenuante \n care a fost s`v\r[it`, a individualiz`rii juridice a
sanc]iunii penale, at\t cu privire la felul pedepsei [i cuantumului acesteia, c\t [i a
modalit`]ii de executare; de asemenea, se rejudec` pricina [i cu privire la latura civil`, cu
dreptul de a se schimba solu]ia sau de a se modifica. De aceea, legea prevede c` instan]a
de apel este “obligat` ca, \n afar` de temeiurile invocate [i cererile formulate de apelant,
s` examineze cauza sub toate aspectele de fapt [i de drept” (art. 371 al. 2). De[i la
instan]a de apel se pot administra noi probe, se poate da o nou` apreciere probelor
administrate [i, ca urmare, se poate schimba solu]ia dat` de prima instan]`, totu[i, fiind o
cale de atac ce se exercit` \n libera voin]` a p`r]ilor, rejudecarea cauzei are loc cu privire
la cel ce a declarat apel [i la situa]ia sa rezultat` din hot`r\rea apelat`. Deci rejudecarea
cauzei \n fond se produce \n limitele \n care a avut loc judecata \n prim` instan]`,
determinate de declara]ia de apel; situa]ia p`r]ilor care nu au declarat apel sau \mpotriva
c`rora nu exist` un apel declarat nu mai este rejudecat` de c`tre instan]a de apel, fa]` de
ele hot`r\rea primei instan]e r`m\n\nd definitiv` prin neapelare \n termenul legal; prin
excep]ie, poate fi luat` \n examinare [i situa]ia acestor p`r]i dac` s-a produs o eroare de
fapt [i de drept \n defavoarea lor.
Judecata \n apel se desf`[oar` la instan]a ierarhic superioar` celei care a judecat \n
prim` instan]`, caracteristic` pentru c`ile de atac de reformare, form\nd un al doilea grad
de jurisdic]ie; acest carcater este \nt`rit prin dreptul conferit instan]ei de apel de
rejudecare a cauzei \n fond, de a completa probele administrate de prima instan]` [i de a
da o nou` apreciere a acestora, f`r` a desfiin]a, \n prealabil, hot`r\rea apelat`; de
asemenea, prin dreptul de a adopta o alt` solu]ie de fond a cauzei, care poate fi [i invers`
fa]` de solu]ia dat` de prima instan]`; \n acest mod se reformeaz` solu]ia dat` cauzei.
Dac` sub Codul de procedur` penal` din 1936 apelul era \n mod exclusiv o cale de atac
de reformare, instan]a de apel fiind obligat` s` rejudece cauza \n fond [i s` adopte solu]ia
corespunz`toare legii [i adev`rului, \n noua reglementare apelul, \n anumite cazuri, este
[i o cale de atac de anulare, c`ci se rezum` a desfiin]a hot`r\rea apelat` cu trimitere la
prima instan]` spre rejudecare \n fond, ceea ce este caracteristic c`ii de atac de anulare;
dup` rejudecarea la prima instan]`, noua hot`r\re pronun]at` este supus` [i ea apelului.
Cum aceste cazuri de trimitere spre rejudecare la prima instan]` s\nt limitate,
substituindu-se cazurilor specifice opozi]iei (cale de atac ordinar` \nl`turat` din legisla]ia
noastr` procesual` penal`), apelul este considerat \n principal ca o cale de atac de
reformare.
Fiind un al doilea grad de jurisdic]ie \n fond, cu prezum]ia c` actele efectuate cu
\nc`lcarea regulilor de procedur` \n cursul urm`ririi penale [i al judec`]ii \n prim` instan]`
se refac prin cercetarea judec`toreasc` [i dezbaterile de la judecata \n apel, existen]a unei
nulit`]i – fie ea absolut`, fie relativ` – nu atrage dec\t desfiin]area hot`r\rii primei
instan]e [i rejudecarea cauzei \n fond de c`tre instan]a de apel, f`r` a se mai trimite cauza
spre refacerea actelor nule, dup` caz, la organul de urm`rire penal` sau la prima instan]`,
cu excep]ia unor cazuri strict determinate de lege.
Aceste caracteristici ale apelului, \n reglementarea actual`, \l deosebesc de
reglementarea Codului din 1936, dar [i de reglementarea recursului din Codul de
procedur` penal` din 1968, \n care acesta, fiind singura cale de atac ordinar`, c`p`ta
puternice caracteristici ale apelului anterior.
§2. Hot`r\rile judec`tore[ti penale ce pot fi atacate cu apel
1) Apelul se poate declara \mpotriva hot`r\rilor penale pronun]ate de
prima instan]` de judecat`
Apelul fiind calea de atac ordinar` care promoveaz` al doilea grad de jurisdic]ie, la o
instan]` superioar`, s\nt supuse acestei c`i de atac numai hot`r\rile pronun]ate de prima
instan]` de judecat`. Aceast` regul` decurge din dispozi]iile art. 361, potrivit c`rora pot fi
 DPP–ps–132
atacate cu apel sentin]ele, ori aceste hot`r\ri s\nt pronun]ate numai de prima instan]` de
judecat`; de asemenea, se prevede c` “\ncheierile date de prima instan]` pot fi atacate cu
apel numai odat` cu fondul”, ceea ce confirm` regula folosirii apelului numai \mpotriva
hot`r\rilor primei instan]e.
Prin sentin]` prima instan]` solu]ioneaz` cauza sau se dezinveste[te f`r` a solu]iona
cauza (art. 311 al. 1). |ntruc\t sentin]ele de dezinvestire nu pot fi atacate cu apel,
\nseamn` c` apelul se poate \ndrepta numai \mpotriva sentin]elor prin care se
solu]ioneaz` cauza. Prin unele sentin]e penale se solu]ioneaz` fondul cauzei, prima
instan]` pronun]\ndu-se asupra existen]ei faptei penale, a vinov`]iei inculpatului [i
asupra pedepsei pe care trebuie s` o sufere \n caz de vinov`]ie; prin alte sentin]e, prima
instan]` solu]ioneaz` “cauza”, \n sensul c` se pronun]` asupra cererii sau c`ii de atac
adresate acesteia. |n ambele situa]ii sentin]ele prin care se solu]ioneaz` “fondul” sau
simplu “cauza” pot fi atacate cu apel.
S\nt sentin]e prin care prima instan]` solu]ioneaz` fondul cauzei: sentin]ele de
condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal, deoarece prin acestea se
rezolv` ac]iunea penal` [i, eventual, ac]iunea civil` deduse \n fa]a primei instan]e de
judecat`. |n cazul \n care ac]iunea civil` a fost disjuns` de ac]iunea penal` [i afost
solu]ionat` ulterior, printr-o sentin]` penal` distinct` de sentin]a prin care a fost
solu]ionat` ac]iunea penal`, pot fi atacate cu apel fiecare din cele dou` sentin]e, c`ci prin
ele se rezolv` fondul cauzei – ac]iunea penal` [i ac]iunea civil`. S\nt supuse apelului [i
sentin]ele de condamnare, achitare [i \ncetare a procesului penal date \n procedura de
urgen]` privind infrac]iunile flagrante (art. 477) [i \n procedura privind cauzele cu
infractori minori (art. 493).
S\nt sentin]e prin care se solu]ioneaz` “cauza”, de[i nu se rezolv` ac]iunea penal` sau
ac]iunea civil`, sentin]ele prin care prima instan]` se pronun]` asupra unei c`i de atac [i
cereri pe care legea le d` \n competen]a primei instan]e de judecat`. Astfel, poate fi
atacat` cu apel sentin]a prin care a fost respins` \n principiu cererea de revizuire sau prin
care a fost admis` sau respins` \n fond aceast` cale de atac extraordinar` (art. 407); de
asemenea, \n cazul \n care contesta]ia \n anulare a fost introdus` la prima instan]` pe
temeiul autorit`]ii de lucru jduecat (art. 386 lit. d, 389 al. 2), sentin]a prin care aceast`
cale de atac extraordinar` este solu]ionat` poate fi atacat` cu apel (art. 392 al.ult.). |n
competen]a instan]ei de executare, care este, de regul`, prima instan]`, s\nt date [i
procedurile prin care se solu]ioneaz` incidente \n executarea unei pedepse, astfel \nc\t [i
sentin]ele pronun]ate cu privire la aceste cereri [i incidente s\nt supuse apelului (art.
460). De asemenea s\nt supuse apelului sentin]ele prin care se solu]ioneaz` de c`tre
prima instan]` cererile de reabilitare judec`toreasc` (art. 501) sau de reconstituire a
\nscrisurilor judiciare (art. 512 al.ult.).
|n ce prive[te \ncheierile date de prima instan]` \n cursul judec`]ii, acestea pot fi
atacate cu apel numai odat` cu fondul, adic` prin apelul declarat \mpotriva sentin]ei prin
care s-a solu]ionat fondul cauzei. Explica]ia acestei reguli const` \n faptul c` prin
\ncheieri se iau m`suri care servesc la rezolvarea fondului cauzei, f`c\nd parte integrant`
din sentin]`; ca urmare, atac\nd sentin]a, se atac` implicit [i \ncheierile prin care s-a
preg`tit solu]ionarea fondului.
De aceea, \n art. 361 se prevede \n mod expres c` apelul declarat \mpotriva sentin]ei
se socote[te f`cut [i \mpotriva \ncheierilor, chiar dac` acestea au fost date dup`
pronun]area sentin]ei. S\nt supuse acestei reguli (de a nu fi atacate dec\t odat` cu fondul)
\ncheierile prin care:
– s-a dispus asupra ap`r`rilor formulate de p`r]i [i asupra probelor solicitate, prin care
s-au admis ori s-au respins cererile [i excep]iile formulate de c`tre procuror sau de
c`tre p`r]i (art. 301) sau invocate din oficiu (art. 302), dac` nu duc la dezinvestirea
instan]ei;
– se iau m`suri pentru buna administrare a justi]iei, cum ar fi reunirea cauzelor pentru
conexitate, indivizibilitate (art. 36) ori disjungerea lor (art. 38), respingerea cererii
de recuzare (art. 52 al.ult.), extinderea ac]iunii penale sau a procesului penal (art.
335–337), disjungerea ac]iunii civile (art. 347);
– se iau m`suri procesuale, ca m`surile provizorii de siguran]` (art. 162 al. 1),
asigur`torii (art. 163, 169, 170);
 DPP–ps–133
– \ncheierea de admitere \n principiu a revizuirii (art. 403 al. 2), precum [i \ncheierile
date dup` pronun]area sentin]ei prin care s-a dispus \ndreptarea unor erori materiale
sau \nl`turarea unei omisiuni v`dite (art. 195–196).
2) Hot`r\rile penale ale primei instan]e care nu pot fi atacate cu apel
|n art. 361 se prev`d hot`r\rile penale ale primei instan]e care nu pot fi atacate cu
apel. Acestea s\nt:
– Unele sentin]e pronun]ate de judec`torii [i tribunalele militare \n anumite cauze
penale, pentru care s-a considerat c` nu este cazul s` treac` prin dou` grade de
jurisdic]ie de fond, datorit` simplit`]ii [i gradului redus de gravitate 103. S\nt, astfel,
neapelabile:
– Sentin]ele pronun]ate de judec`torii privind infrac]iunile men]ionate \n art. 279
al. 2 lit. a, pentru care sesizarea instan]ei se face direct prin pl\ngerea prealabil`
a p`r]ii v`t`mate; c\nd o astfel de infrac]iune, datorit` calit`]ii pe care o are
inculpatul, este de competen]a altei instan]e dec\t judec`toria sau tribunalul
militar, sentin]a se pronun]` cu drept de apel.
– Sentin]ele pronun]ate de tribunalele militare privind infrac]iunile men]ionate \n
art. 279 al. 2 lit. a, dac` au fost s`v\r[ite de un militar p\n` la gradul de c`pitan
inclusiv, care atrag, datorit` calit`]ii inculpatului, competen]a acestei instan]e
militare; de asemenea, sentin]ele privind infrac]iunile contra disciplinei [i
ordinii militare sanc]ionate de lege cu pedeapsa \nchisorii de cel mult 2 ani
(absen]a nejustificat`, c`lcarea de consemn, insubordonarea, lovirea sau insulta
superiorului ori cea a inferiorului – toate \n forma simpl`), s`v\r[ite de militari
p\n` la gradul de c`pitan.
– Nu s\nt supuse apelului nici sentin]ele pronun]ate \n prim` instan]` de urm`toarele
instan]e judec`tore[ti (deoarece instan]a ierarhic superioar` fiind Curtea Suprem` de
Justi]ie, aceasta nu judec` niciodat` \n apel): sentin]ele pronun]ate de cur]ile de apel
[i de Curtea Militar` de Apel, precum [i de sec]ia penal` [i militar` ale Cur]ii
Supreme de Justi]ie.
– Sentin]ele de dezinvestire nu s\nt supuse apelului. S\nt sentin]e de dezinvestire cele
prin care se declin` competen]a (art. 42 al. 4), prin care se restituie cauza la procuror
pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale (art. 300, 332, 333, 335) [i cele
pentru care se trimite cauza la procuror pentru efectuarea urm`ririi penale (art. 285)
sau completarea ei (art. 336, 337)104.
Dac` sentin]ele ar`tate mai sus nu pot fi atacate cu apel, \n mod logic nu pot fi
atacate cu apel nici \ncheierile date \n aceste cauze. S\nt \ncheieri ale primei instan]e
care nu pot fi atacate cu apel, dar pot fi atacate separat cu recurs; aceste \ncheieri se
refer` la m`surile preventive, m`surile de siguran]`, m`surile asigur`torii [i la
suspendarea judec`]ii, ele urm\nd a fi examinate \n leg`tur` cu hot`r\rile supuse
recursului. S\nt [i \ncheieri ce nu pot fi atacate nici cu apel [i nici cu recurs, cum s\nt
cele prin care s-a respins ori s-a admis ab]inerea sau prin care s-a admis recuzarea (art.
52 al.ult.) [i cele prin care s-a hot`r\t \nlocuirea sau reconstituirea unui dosar sau \nscris
disp`rut (art. 509).
Se pune problema dac` hot`r\rile date cu ocazia solu]ion`rii unui conflict de
competen]` pot fi atacate cu apel, deoarece \n art. 375 se prevede c` prezen]a
inculpatului aflat \n stare de de]inere nu este necesar` \n cazul judec`rii “apelului
declarat \mpotriva hot`r\rilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urm`ririi
penale sau prin care s-a solu]ionat un conflict de competen]`”. De[i textul art. 375 a fost
introdus prin Legea nr. 45/1993, s\ntem \n fa]a unei inadverten]e evidente: pe de o parte,
hot`r\rea de restituire pentru completarea urm`ririi penale este o sentin]` de dezinvestire,
pentru care se interzice dreptul la apel \mpotriva ei (art. 361 lit. d); pe de alt` parte,
hot`r\rea prin care se solu]ioneaz` un conflict de competen]` nu se d` \n prim` instan]`, ci
de instan]a de regulator de competen]`, care este o instan]` de control, care nu pronun]`

103
Sub Codul de procedur` penal` din 1936 se prevedea c` nu s\nt supuse apelului hot`r\rile
pronun]ate \n cauzele privitoare la unele infrac]iuni silvice.
104
|mpotriva sentin]ei de declinare de competen]` nu se poate declara nici recurs, aceasta
devenind definitiv` din momentul pronun]`rii ei; \mpotriva sentin]ei de restituire sau de trimitere
la procuror se paote declara recurs (art. 332 al. 3, 333–337).
 DPP–ps–134
o sentin]`, ci o decizie. |n art. 27–28, \n care se prev`d regulile de competen]`, se face
distinc]ie \ntre judecata \n prim` instan]`, \n apel, \n recurs [i cea \n care “se solu]ioneaz`
conflictele de competen]`”, ceea ce \nseamn` c` solu]ionarea conflictelor de competen]`
nu se face \n prim` instan]` [i, ca urmare, nu se pronun]` o sentin]` supus` apelului.
§3. Motivele de apel
1) Formularea motivelor de apel
Ministerul Public sau partea din proces care declar` apel trebuie s` arate erorile de
fapt [i de drept pe care le cuprinde hot`r\rea atacat`; criticile aduse hot`r\rii pronun]ate
de prima instan]` constituie motivele de apel.
Motivele de apel se formuleaz` \n scris [i se depun odat` cu declara]ia de apel sau
printr-un memoriu separat, fie la instan]a a c`rei hot`r\re se atac`, fie la instan]a de apel.
Pentru a se putea desf`[ura judecata \n apel \n contradictoriu (ceea ce presupune
cunoa[terea motivelor de apel de c`tre Ministerul Public [i de c`tre partea potrivnic`
apelantului), legea cere ca acestea s` fie depuse \n scris cel mai t\rziu p\n` \n ziua
judec`]ii; aceast` dispozi]ie nu are \ns` sanc]iune procesual`, deoarece \n art. 374 teza
final` se prevede c` motivele de apel se pot formula [i oral \n ziua judec`]ii.
Partea potrivnic` \n apel, numit` intimat, poate depune \n scris un
memoriu-\nt\mpinare la motivele de apel formulate de apelant, argument\nd
netemeinicia acestora.
2) Motivele de apel
Criticile pe care le face apelantul prin motivele de apel trebuie s` se \ncadreze \n
temeiurile pentru care instan]a de apel poate desfiin]a [i reforma hot`r\rea primei
instan]e. |n materie de apel, legea nu determin`, ca \n materie de recurs, cazurile \n care
poate fi desfiin]at` hot`r\rea primei instan]e, deoarece apelul devolueaz` cauza sub toate
aspectele de fapt [i de drept (art. 371 al. 2), chiar dac` nu au fost invocate de apelant, \n
timp ce motivele de recurs trebuie s` se \ncadreze \n limitele cazurilor de casare
prev`zute \n art. 3859. |n cadrul acestei prevederi generale – reexaminarea cauzei sub
toate aspectele de fapt [i de drept – practica judiciar` are \n vedere anumite erori de fapt
[i de drept de natur` a conduce la realizarea scopului pentru care a fost declarat apelul –
desfiin]area [i reformarea hot`r\rii apelate. Se pot ar`ta care s\nt temeiurile pentru care
instan]a de apel desfiin]eaz` hot`r\rea primei instan]e [i, \n cadrul acestor temeiuri, se
formuleaz` [i motivele de apel. Prin motivele de apel se arat` erorile concrete f`cute de
prima instan]` \n hot`r\rea apelat`, \ncadrate \ntr-unul din temeiurile \n virtutea c`rora
hot`r\rea primei instan]e poate fi desfiin]at` de c`tre instan]a de apel.
Dac` temeiurile pentru care se poate desfiin]a o hot`r\re apelat` au un caracter
general (servind at\t \n cazul \n care apelul este declarat de procuror, c\t [i atunci c\nd
este declarat de c`tre inculpat, parte v`t`mat`, parte civil` sau parte responsabil`
civilmente), motivele de apel trebuie s` se refere la situa]ia apelantului sau la persoana la
care se refer` apelul declarat. Astfel, prin apelul s`u, apelantul inculpat nu poate cere
reformarea hot`r\rii atacate \n favoarea sau defavoarea altui inculpat, ci numai \n leg`tur`
cu dispozi]iile din hot`r\re care \l privesc; \n schimb, procurorul poate invoca motive de
apel fa]` de to]i inculpa]ii judeca]i de prima instan]`. De asemenea, dac` inculpatul poate
invoca motive de apel privind at\t latura penal`, c\t [i latura civil`, apelul p`r]ii civile se
limiteaz` numai la solu]ia dat` \n latura civil` a cauzei. Acela[i temei de apelare a
hot`r\rii primei instan]e poate fi invocat prin mai multe motive de apel diferite, chiar
contrare105. Rezult` c` motivul de apel invocat de apelant poate fi ne\ntemeiat, fiind
respins de c`tre instan]a de apel, \n timp ce temeiul de desfiin]are a hot`r\rii apelate
exprim`, \ntotdeauna, eroarea de fapt sau de drept produs` [i care impune admiterea
apelului [i desfiin]area sentin]ei atacate.
Temeiurile pentru desfiin]area hot`r\rii atacate cu apel au \n vedere at\t
nerespectarea legii de procedur` penal` [i a celei materiale, c\t [i erorile \n stabilirea
faptelor.

105
De exemplu gre[ita individualizare a pedepsei poate fi invocat`, ca motiv de apel, de c`tre
procuror, \n sensul aplic`rii unei pedepse prea bl\nde de c`tre prima instan]`, iar de inculpat \n
sensul aplic`rii unei pedepse prea aspre.
 DPP–ps–135
a) Nerespectarea, \n cursul urm`ririi penale [i al judec`]ii \n
prim` instan]`, a dispozi]iilor legale care reglementeaz`
desf`[urarea procesului penal [i care asigur` aflarea
adev`rului [i garanteaz` drepturile procesuale ale p`r]ilor
C\nd se \ncalc` o dispozi]ie care garanteaz` aflarea adev`rului, subzist` o puternic`
\ndoial` cu privire la cunoa[terea complet` [i exact` a faptelor [i \mprejur`rilor cauzei;
c\nd se \ncalc` o dispozi]ie care garanteaz` drepturile p`r]ilor, exist` \ndoial` asupra
corectitudinii solu]iei, deoarece p`r]ile nu [i-au putut face ap`r`rile necesare.
|n determinarea cazurilor \n care \nc`lcarea unei dispozi]ii de procedur` atrage
desfiin]area hot`r\rii apelate, se aplic` teoria nulit`]ilor prev`zute \n art. 197. |n cazul
\nc`lc`rii \n cursul urm`ririi sau al judec`]ii \n prim` instan]` a unor dispozi]ii legale
sanc]ionate cu nulitatea absolut` (art. 197 al. 2), aceast` \nc`lcare poate fi invocat` direct
prin apelul declarat de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i, fiind posibil` invocarea ei chiar
din oficiu de c`tre instan]a de apel, v`t`marea fiind prezumat` prin voin]a legii, f`r`
posibilitatea de a fi contradovedit`; prin excep]ie, \n cazurile prev`zute \n art. 300 al. 2 [i
art. 332, nulitatea absolut` se acoper` [i nu poate fi invocat` la instan]a de apel. |n
cazul \nc`lc`rii la judecata \n prim` instan]` a unei dispozi]ii de procedur` penal` aflate
sub sanc]iunea nulit`]ii relative, aceast` nulitate nu poate fi invocat` \n apel dec\t de
partea ale c`rei interese au fost v`t`mate prin \nc`lcarea legii, [i numai \n condi]iile de
termen prev`zute \n art. 197 al. 4. Prin excep]ie, instan]a de apel poate invoca, din
oficiu, ca temei pentru desfiin]area sentin]ei penale apelate, \nc`lcarea unei dispozi]ii
sanc]ionate cu nulitatea relativ`. |n ce prive[te eficien]a invoc`rii unei nulit`]i absolute
sau relative, trebuie subliniat c` la judecata \n apel se reexamineaz` cauza sub toate
aspctele, astfel \nc\t, dac` judecata \n apel se desf`[oar` cu respectarea dispozi]iilor
legale, se acoper`, de principiu, orice vitium in procedendo; de aceea, desfiin]\nd
hot`r\rea apelat` ca lovit` de nulitate absolut` sau relativ`, instan]a de apel va solu]iona
apoi cauza potrivit legii penale [i celei civile [i \n conformitate cu faptele complet [i
corect re]inute. De la aceast` regul` se derog` numai \n situa]iile prev`zute \n art. 379
pct. 2 lit. b, c\nd se trimite spre rejudecare la instan]a care a pronun]at hot`r\rea apelat`
sau la instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`.
b) La judecata \n prim` instan]` nu au fost administrate toate
probele necesare pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele
Apelantul se poate pl\nge c` a solicitat administrarea unor probe concludente [i utile,
dar prima instan]` a respins cererea \n mod nejustificat; apelantul poate cere, pentru
prima oar` \n apel, administrarea de noi probe, pe care le consider` necesare solu]ion`rii
juste a cauzei; dac` probele provin din \nscrisuri, acestea pot fi depuse odat` cu
declara]ia de apel sau cu memoriul de motive de apel; administrarea de probe noi poate
fi cerut` [i de intimat [i de procurorul de [edin]`; dac` instan]a de apel consider` c`
cererile pentru administrarea de probe noi s\nt \ntemeiate, \nainte de a desfiin]a hot`r\rea
apelat`, dispune administrarea lor. Instan]a de apel poate dispune [i din oficiu
administrarea de probe noi \n apel, prin care se verific` dac` prima instan]` a stabilit
complet [i corect faptele cauzei.
c) Aprecierea necomplet` sau gre[it` a probelor administrate
Ca temei de apel se poate invoca [i omisiunea de la apreciere a unor probe esen]iale
sau ar`tarea probelor care au fost gre[it apreciate, prin sus]inerea ca reflect\nd adev`rul,
de[i au fost considerate mincinoase, ori dimpotriv`, c` s\nt mincinoase, de[i au fost
apreciate ca veridice. |n aceste cazuri exist` erori asupra faptelor [i, ca urmare, [i o
solu]ionare gre[it` a cauzei, ra]iune pentru care sentin]a apelat` trebuie desfiin]at`. |n
acest scop, se d` o nou` apreciere probelor, corespunz`toare tuturor probelor
administrate, ceea ce poate duce la solu]ii inverse 106.

106
Dac` din probele administrate \n fa]a primei instan]e s-a ajuns la condamnarea
inculpatului, re]in\ndu-se vinov`]ia sa, instan]a de apel, d\nd o nou` apreciere probelor, poate
pronun]a achitarea sa, consider\ndu-l c` nu a s`v\r[it infrac]iunea de care este inculpat.
 DPP–ps–136
d) S-au re]inut fapte f`r` s` existe probe care s` le sus]in` sau,
dimpotriv`, din probe rezult` existen]a unor fapte sau
\mprejur`ri pe care prima instan]` nu le-a re]inut
Apelul declarat tinde s` \nl`ture aceste situa]ii necorespunz`toare unei solu]ion`ri
juste a cauzei, prin re]inerea faptelor care au un suport probatoriu [i \nl`turarea acelora
care nu s\nt sus]inute de probe.
e) Solu]ia pronun]at` de prima instan]` nu corespunde
prevederilor legii penale [i celei civile
De[i prima instan]` a respectat dispozi]iile care reglementeaz` desf`[urarea
procesului penal, a l`murit corect [i complet, prin probe, toate faptele [i \mprejur`rile
cauzei, totu[i aplicarea gre[it` a legii materiale se poate produce prin ignorarea
dispozi]iilor legale aplicabile, prin aplicarea unor dispozi]ii care nu erau incidente \n
cauz`, prin interpretarea gre[it` a dispozi]iilor legale – \n toate cazurile pronun]\ndu -se o
solu]ie contrar` sau neconform` cu legea penal` [i civil`, care trebuie \nl`turat` [i
\nlocuit` cu o solu]ie corespunz`toare. Dac` \nc`lcarea unei dispozi]ii a legii de
procedur` atrage desfiin]area hot`r\rii atacate numai \n cazul \n care se produce o
v`t`mare a posibilit`]ilor de solu]ionare just` a cauzei, \n cazul \nc`lc`rii legii penale sau
a celei civile se pronun]` \ntotdeauna o solu]ie nelegal` care trebuie \nlocuit` cu o
solu]ie conform` cu prevederile legii materiale.
f) La stabilirea pedepsei, a m`surilor educative [i a celor de
siguran]`, prima instan]` nu a f`cut o individualizare corect` a
sanc]iunilor, \n concordan]` cu criteriile pe care le prevede
art. 72 Cod penal
Instan]a de apel are obliga]ia, \n apelul procurorului, al p`r]ii v`t`mate sau a
inculpatului, s` desfiin]eze sentin]a penal` apelat` [i s` stabileasc` sanc]iunile \n
conformitate cu criteriile fixate de lege.
*
* *
Acestea s\nt temeiurile care pot determina instan]a de apel s` desfiin]eze sentin]a
penal` apelat` [i s` dea o nou` solu]ie cauzei, fie schimb\nd solu]ia (din condamnare \n
achitare sau invers), fie modific\nd solu]ia de condamnare (prin schimbarea \ncadr`rii
juridice, modificarea pedepsei etc.); de asemenea, \n apel se poate modifica sau schimba
solu]ia dat` cu privire la ac]iunea civil`. Apelantul care dore[te s` ob]in` o reformare a
sentin]ei atacate trebuie s` invoce aceste temeiuri prin motive concrete de apel, astfel
\nc\t s` se ajung` la o alt` solu]ie sau la o modificare a solu]iei date de prima instan]`.
I.19. Judecata \n apel
§1. Desf`[urarea judec`]ii \n apel
1) M`surile preg`titoare [edin]ei de judecat` \n apel
Dup` ce a expirat termenul de declarare a apelului, prima instan]` \nainteaz` dosarul
cauzei, \mpreun` cu toate declara]iile de apel, la instan]a ierarhic superioar` competent`
func]ional s` judece [i s` solu]ioneze apelurile declarate. |n cazul \n care s-a declarat apel
de c`tre una din p`r]i, dup` ce dosarul a fost \naintat la instan]a de apel, cererea de apel
se trimite acesteia pentru a fi judecat` [i solu]ionat` \mpreun` cu celelalte declara]ii de
apel. Dac` declara]ia de apel nu a fost trimis` \n termen util pentru a fi judecat` \mpreun`
cu celelalte declara]ii de apel, partea care a declarat \n termen apel nu este dec`zut` din
acest drept, apelul s`u fiind judecat separat, dup` pronun]area instan]ei de apel asupra
celorlalte apeluri declarate, deoarece fiecare parte din proces are un drept autonom de
apel ce poate fi valorificat [i trebuie s`-[i primeasc` solu]ia corespunz`toare.
Dup` fixarea termenului de judecat` \n apel de c`tre pre[edintele tribunalului sau al
cur]ii de apel competente, se dispune citarea p`r]ilor; judecata \n apel se desf`[oar`
public, oral [i contradictoriu, \n prezen]a p`r]ilor, ceea ce implic` citarea lor.
Inculpatul aflat \n stare de de]inere trebuie s` fie adus la judecata \n apel (art. 375),
sub sanc]iunea unei nulit`]i absolute. De[i \n art. 375 al. 4 se prev`d unele situa]ii \n care
inculpatul aflat \n stare de de]inere nu este adus la judecata \n apel, dispozi]ia nu este
aplicabil` deoarece hot`r\rile prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru
completarea urm`ririi penale sau prin care s-a solu]ionat un conflict de competen]` nu
s\nt susceptibile de apel.
 DPP–ps–137
|ntruc\t martorii, exper]ii au fost asculta]i la judecata \n prim` instan]`, nu se mai
citeaz` la judecata \n apel, afar` de cazul c\nd instan]a de apel dispune reascultarea lor.
P\n` la data c\nd are loc [edin]a de judecat`, apelantul poate depune motivele de apel
[i orice \nscrisuri noi – certificate de orice fel, adeverin]e, acte autentice, acte sub
semn`tur` privat` emanate de la p`r]i, scrisori, chitan]e, acte de eviden]` primar` etc.
Aceste \nscrisuri trebuie s` fie noi, \n sensul c` nu au fost prezentate la prima instan]`
p\n` \n momentul pronun]`rii ei.
|n practic` se prezint`, uneori, declara]ii scrise ale unor persoane, p`reri ale unor
speciali[ti, ob]inute extrajudiciar; ele nu constituie \nscrisuri propriu-zise, de[i se
prezint` \n form` scris`, pe baza c`rora se poate solu]iona cauza \n apel; dac` instan]a de
apel consider` c` declara]iile persoanelor care au dat declara]ii scrise sau opiniile scrise
ale speciali[tilor pot contribui la solu]ionarea just` a cauzei, va dispune citarea lor ca
martori sau invitarea lor ca exper]i.
2) Competen]a, compunerea [i constituirea instan]ei de apel
Judecata \n apel are loc \n fa]a completului de judecat` a instan]ei competente s`
judece \n apel. Astfel, tribunalul judec` apelurile declarate \mpotriva sentin]elor
pronun]ate de judec`torii; tribunalul militar teritorial judec` apelurile declarate contra
sentin]elor pronun]ate de tribunalele militare; curtea de apel judec` apelurile
declarate \mpotriva sentin]elor pronun]ate de tribunale, iar Curtea Militar` de Apel pe
cele declarate \mpotriva sentin]elor pronun]ate de tribunalul militar teritorial.
Completul de judecat` \n apel la tribunale [i la cur]ile de apel este format, sub
sanc]iunea nulit`]ii absolute, din doi judec`tori (Legea nr. 142/1997 de modificare a
Legii nr. 92/1992 – art. 17 al. 2). La tribunalul militar teritorial [i la Curtea Militar` de
Apel completul este format din trei judec`tori militari, pre[edintele av\nd cel pu]in grad
egal cu gradul inculpatului militar.
Procurorul particip` \ntotdeauna la judecata \n apel, lipsa sa fiind sanc]ionat` cu
nulitatea absolut`. De asemenea, la instan]ele militare, procurorul trebuie s` fie cel pu]in
egal \n grad cu inculpatul militar. C\nd procurorul nu are cel pu]in grad egal cu cel
judecat, va fi asistat de un alt procuror cu grad corespunz`tor, numit prin ordinul [efului
parchetului militar din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie.
La judecata \n apel, p`r]ile – f`r` a-[i pierde calitatea procesual` anterioar` – cap`t`
denumiri specifice c`ilor de atac; cel ce declar` apel se nume[te apelant, iar partea
advers` acestuia se nume[te intimat. Procurorul poate fi [i el apelant; \ns` c\nd apelant
este una din p`r]i, procurorul particip` la judecata \n apel \n vederea combaterii unui apel
ne\ntemeiat sau, dimpotriv`, pentru sus]inerea unui apel \ntemeiat.
Ap`r`torul particip` la judecata \n apel pentru partea care l-a ales; c\nd asisten]a
juridic` este obligatorie, cauza nu poate fi judecat` \n apel, sub sanc]iunea nulit`]ii
absolute, dac` partea nu este asistat` de un ap`r`tor ales sau din oficiu.
La judecata \n apel, p`r]ile – inclusiv inculpatul – pot fi reprezentate; de regul`,
reprezentantul p`r]ii este un avocat care, \n acela[i timp, asigur` [i ap`rarea.
3) {edin]a de judecat` \n apel
Dup` deschiderea [edin]ei de judecat` \n apel de c`tre pre[edintele completului de
judecat`, se procedeaz` la verificarea \ndeplinirii condi]iilor de judecare a cauzei \n apel.
Verific`rile prealabile se refer` la regularitatea [edin]ei de judecat` [i a sesiz`rii
instan]ei de apel.
Presupun\nd c` este bine alc`tuit` [i constituit` instan]a de judecat`, se examineaz`
dac` apelul este \n stare de judecat`, \n sensul c` p`r]ile au fost legal citate, c` inculpatul
aflat \n stare de de]inere este prezent, iar asisten]a juridic` obligatorie este asigurat`.
Dac` una din p`r]i nu a fost citat` [i nu s-a prezentat la judecat`, dac` inculpatul arestat
nu a fost adus sau dac` ap`r`torul nu s-a prezentat, de[i asisten]a juridic` este obligatorie,
cauza se am\n` pentru alt` dat`, c\nd vor fi \ndeplinite aceste cerin]e. |n cazul \n care
procedura de citare \n apel a fost legal \ndeplinit` [i asisten]a juridic` asigurat`, se trece
la verificarea regularit`]ii sesiz`rii instan]ei de apel.
Astfel, se verific` dac` sentin]a atacat` este, potrivit legii, supus` apelului; dac`
declara]ia de apel apar]ine unei persoane care este titular al dreptului de apel; dac`
apelul a fost declarat \n termen sau este un apel peste termen ori s -a cerut repunerea \n
termen. |n cazul \n care apelul este inadmisbil sau tardiv, judecata nu mai are loc \ntruc\t
instan]a de apel nu a fost sesizat` potrivit legii. Atunci c\nd s\nt mai multe apeluri [i
 DPP–ps–138
numai unele din ele s\nt inadmisibile sau tardive, judecata se va desf`[ura numai cu
privire la apelurile legal introduse.
Se discut`, de asemenea, orice cerere f`cut` de procuror sau de p`r]i \n leg`tur` cu
judecarea apelului (cum ar fi o cerere de recuzare, de am\nare a cauzei pentru preg`tirea
ap`r`rii etc.).
C\nd nu exist` nici un impediment \n desf`[urarea [edin]ei de judecat`, se trece la
judecarea apelului.
Cercetarea judec`toreasc` \n apel const` \n administrarea probelor noi care s\nt
necesare pentru solu]ionarea cauzei. Dac` \n motivele de apel se critic` hot`r\rea primei
instan]e pentru c` nu s-au administrat toate probele necesare, apelantul trebuie s` arate
faptele [i \mprejur`rile ce trebuie dovedite, probele [i mijloacele de prob` necesare. Cu
privire la admisibilitatea, concluden]a [i utilitatea probelor se d` cuv\ntul intimatului [i
procurorului, care, la r\ndul lor, pot propune probe noi \n combaterea celor propuse de
apelant. Instan]a de apel se pronun]`, prin \ncheiere, asupra cererii de noi probe, av\nd
dreptul – motivat – s` le admit` sau s` le resping`. Instan]a de apel poate dispune [i din
oficiu administrarea probelor necesare. |n cazul \n care s-a admis administrarea de noi
probe, se procedeaz` fie la administrarea lor imediat`, dac` este posibil, fie la am\narea
cauzei pentru o nou` [edin]` de judecat` c\nd, \n cadrul cercet`rii judec`tore[ti, se vor
administra aceste probe; cercetarea judec`toreasc` se desf`[oar` \n una sau mai multe
[edin]e de judecat` p\n` la epuizarea administr`rii tuturor probelor admise, c\nd se trece
la dezbaterile judiciare \n instan]a de apel. Admiterea [i administrarea probelor are loc
f`r` ca, \n prealabil, s` se admit` apelul [i s` se desfiin]eze hot`r\rea apelat`.
Dezbaterile judiciare au ca obiect criticile aduse modului \n care s-a desf`[urat
judecata \n prim` instan]` [i a solu]iilor pronun]ate de aceasta cu privire la ac]iunea
penal`, la ac]iunea civil` [i la alte dispozi]ii ale hot`r\rii apelate. |n apel examinarea
cauzei se face sub toate aspectele de fapt [i de drept, \n limitele situa]iei persoanei care a
declarat apel sau la care se refer` alepul declarat [i \n raport cu calitatea procesual` a
apelantului; \ns` instan]a poate examina cauza prin extindere [i cu privire la p`r]ile care
nu au declarat apel sau la care acestea nu se refer`. Deci se discut` \n contradictoriu nu
numai motivele de apel [i combaterea lor, ci [i acele erori de fapt [i de drept pe care le -a
f`cut prima instan]`, invocate din oficiu de c`tre instan]a de apel, ]in\ndu-se seama de a
nu se agrava situa]ia apelantului sau a celor fa]` de care cauza a fost examinat` prin
extindere. De asemenea, \n apel se poate da o nou` apreciere probelor din dosarul cauzei
(art. 378 al. 2), ceea ce impune prezentarea argumentelor privind aprecierea incomplet`
sau gre[it` a probelor de c`tre prima instan]a. instan]a de apel, av\nd dreptul s` reformeze
hot`r\rea atacat`, schimb\nd sau modific\nd solu]iile date de prima instan]`, apelantul
sus]ine \n cursul dezbaterilor admiterea apelului, indic\nd [i solu]ia pe care o propune
pentru fondul cauzei; intimatul r`spunde motivelor de apel, argument\nd c` apelul nu
este fondat, ra]iune pentru care cere respingerea lui. Procurorul pune concluzii cu privire
la temeinicia apelului [i propune solu]ia corespunz`toare \n raport de modul cum
apreciaz` temeinicia sus]inerilor apelantului sau ale intimatului.
Ordinea dezbaterilor este urm`toarea: se d` cuv\ntul mai \nt\i apelantului, apoi
intimatului [i la urm` procurorului. Dac` \ntre apelurile declarate se afl` [i apelul
procurorului, primul are cuv\ntul acesta. Procurorul [i p`r]ile au dreptul la replic` cu
privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor, \n aceea[i ordine ar`tat` mai sus.
Inculpatul are cel din urm` cuv\ntul, personal sau prin ap`r`torul s`u.
Dup` \ncheierea dezbaterilor se ridic` [edin]a de judecat` \n apel, instan]a urm\nd s`
delibereze [i s` se pronun]e asupra apelului sau apelurilor declarate.
4) Deliberarea [i darea hot`r\rii
Instan]a de apel delibereaz` \n secret, \n prezen]a tuturor judec`torilor care au
participat la dezbateri, asupra solu]iei pe care trebuie s` o pronun]e \n cauza judecat`.
Obiectul deliber`rii const`, \n primul r\nd, \n examainarea [i pronun]area asupra tuturor
motivelor de apel formulate de apelant [i care au fost puse \n discu]ie din oficiu. Atunci
c\nd, \n cursul deliber`rii, instan]a de apel constat` erori de fapt [i de drept care nu au
fost puse \n discu]ia p`r]ilor, este obligat` s` redeschid` [edin]a de judecat` pentru a avea
loc dezbateri contradictorii cu privire la aceste noi aspecte.
Dup` deliberare, instan]a adopt` solu]ia pe care trebuie s` o dea apelului sau
apelurilor declarate; solu]ia se consemneaz` \ntr-o minut`, care constituie dispozitivul
 DPP–ps–139
deciziei instan]ei de apel, aceasta urm\nd s` fie semnat` de to]i membrii completului care
au judecat, precum [i de grefier.
Minuta se pronun]` \n [edin]` public`, \n cel mult 15 zile de la data judec`rii cauzei,
de c`tre pre[edintele completului de judecat`. Decizia instan]ei de apel se redacteaz` apoi
\n cel mult 20 de zile de la pronun]are.
§2. Solu]iile la judecata \n apel
1) Drepturile instan]ei de apel \n solu]ionarea apelului
Apelul fiind o cale ordinar` de atac at\t cu privire la chestiunile de fapt, c\t [i la cele
de drept, instan]a de apel este \nvestit`, \n principiu, cu dreptul de a reforma sentin]a
primei instan]e \nl`tur\nd erorile de fapt [i de drept [i d\nd o solu]ie corespunz`toare.
Reformarea sentin]ei apelate \nseamn` adoptarea unei alte solu]ii dec\t cea
pronun]at` de prima instan]` sau modificarea acesteia. Pentru a ajunge la o alt` solu]ie,
instan]a de apel poate constata c` aprecierea dat` probelor este gre[it` [i c` – din aceste
probe [i, eventual, din probele administrate \n apel – rezult` o alt` situa]ie de fapt dec\t
cea avut` \n vedere de prima instan]`; ca urmare, instan]a de apel, spre deosebire de
instan]a de recurs, are dreptul de a da o nou` apreciere probelor administrate. La o alt`
solu]ie se poate ajunge [i atunci c\nd, re]in\ndu-se aceea[i situa]ie de fapt ca la prima
instan]`, aceasta a aplicat gre[it legea penal` (fie consider\ndu-se neprev`zut` de legea
pen` o fapt` incriminat` de lege, fie consider\ndu-se infrac]iune o fapt` neprev`zut` de
legea penal`); deci dac` s-a comis o eroare de drept, instan]a de apel are dreptul s`
reformeze hot`r\rea atacat` pentru a aplica corect legea penal` [i legea civil`.
Reformarea hot`r\rii apelate se poate dispune at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea
uneia din p`r]i; situa]ia inculpatului nu se poate agrava dec\t dac` exist` apelul
procurorului \n defavoarea sa sau apelul p`r]ii v`t`mate. |n apelul inculpatului
condamnat, instan]a de apel poate pronun]a achitarea sau \ncetarea procesului penal, \n
raport de cazurile prev`zute de art. 10, dup` cum poate men]ine condamnarea cu o
\ncadrare juridic` mai u[oar` sau cu o pedeas` mai bl\nd`; \n apelul procurorului [i al
p`r]ii v`t`mate se poate pronun]a condamnarea unui inculpat achitat de prima instan]`
sau pentru care s-a dispus \ncetarea procesului penal, ori se poate agrava condamnarea
printr-o \ncadrare juridic` a faptei \ntr-o infrac]iune mai grav` sau printr-o pedeaps` mai
sever`. |n celelalte cazuri agravarea situa]iei unei p`r]i se poate face \n apelul p`r]ii
adverse.
Apelul nu atrage \ntotdeauna reformarea hot`r\rii primei instan]e de c`tre instan]a de
apel; \n unele cazuri, dup` desfiin]area hot`r\rii apelate, de c`tre instan]a de apel, aceasta
dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instan]`; este cazul c\nd apelul
\nlocuie[te opozi]ia, judecata la prima instan]` desf`[ur\ndu-se f`r` a se asigura
contradictorialitatea sau c\nd nu s-a solu]ionat fondul cauzei.
2) Solu]iile la judecata \n apel
Deliber\nd asupra apelului sau apelurilor declarate [i examin\nd cauza sub toate
aspectele de fapt [i de drept, inclusiv prin extindere, instan]a de apel pronun]` solu]ii de
baz`: respingerea apelului [i admiterea sa.
A. Respingerea apelului
Se poate dispune \n dou` ipostaze:
a) Apelul nu \ntrune[te condi]iile legale pentru a investi instan]a
de apel cu judecarea cauzei – c\nd apelul este tardiv sau
inadmisibil.
Apelul este tardiv c\nd a fost declarat peste termenul legal de apel. |nainte de a lua
hot`r\rea de a respinge apelul ca tardiv, instan]a trebuie s` verifice dac` apelul nu poate fi
considerat un apel peste termen (art. 365) sau dac` nu s-a cerut repunerea \n termenul de
apel (art. 364). Un apel tardiv nu are puterea de a sesiza instan]a superioar` cu
reexaminarea cauzei, ra]iune pentru care legea prevede respingerea sa ca lovit de
nulitate.
Apelul este inadmisibil c\nd este \ndreptat \mpotriva unor hot`r\ri pe care legea nu le
supune apelului sau c\nd a fost declarat de o persoan` c`reia legea nu-i acord` dreptul de
 DPP–ps–140
a apela107. Ca [i apelul tardiv, apelul inadmisibil nu are efectul de a \nvesti instan]a de
apel cu reexaminarea cauzei \n fond.
b) Apelul este nefondat, hot`r\rea apelat` fiind conform` cu legea
[i adev`rul.
Un apel este considerat nefondat c\nd hot`r\rea atacat` cu apel este dat` potrivit
dispozi]iilor legale [i corespunde adev`rului, motivele de apel nefiind \ntemeiate.
Respingerea unui apel ca nefondat are loc [i atunci c\nd apelul este lipsit de obiect, deci
c\nd, p\n` la judecata \n apel a disp`rut motivul pentru care fusese atacat` hot`r\rea cu
apel108.
Ori de c\te ori se respinge apelul, fie ca inadmisibil sau tardiv, fie ca nefondat, se
men]ine hot`r\rea apelat`; \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel se poate declara recurs.
B. Admiterea apelului
Se dispune atunci c\nd instan]a de apel constat` existen]a unor motive de reformare
a hot`r\rii apelate sau de desfiin]are a acesteia, \n vederea rejudec`rii cauzei, de prima
instan]` (dup` desfiin]area hot`r\rii apelate se trimite cauza spre a fi rejudecat` de prima
instan]`).
a) Dup` admiterea apelului [i desfiin]area sentin]ei primei
instan]e, instan]a de apel procedeaz` la solu]ionarea cauzei \n
fond
Dup` ce a admis apelul [i a desfiin]at sentin]a, instan]a de apel reformeaz` solu]ia
acesteia, pronun]\nd o nou` hot`r\re prin care se solu]ioneaz` fondul cauzei. |n art. 379
pct. 2 lit. a se prevede c` instan]a de apel, la solu]ionarea fondului, procedeaz` potrivit
art. 345 [i urm.:
- dac` prima instan]` a pronun]at condamnarea inculpatului, \n apelul procurorului [i
al p`r]ii v`t`mate se poate men]ine condamnarea [i agrava situa]ia inculpatului,
printr-o \ncadrare juridic` mai grav`, printr-o pedeaps` mai sever`, prin aplicarea
unei m`suri de siguran]` etc.; de asemenea, se poate schimba solu]ia dat` de prima
instan]`, \n sensul condamn`rii inculpatului care fusese achitat sau pentru care se
\ncetase procesul penal;
- \n apelul inculpatului condamnat de prima instan]`, precum [i al procurorului
f`cut \n favoare, instan]a de apel poate men]ine condamnarea, atenu\nd \ncadrarea
juridic` [i pedeapsa ori \nl`tur\nd m`surile penale aplicate gre[it, dup` cum poate
pronun]a o solu]ie invers`, achit\ndu-l pe inculpat (dac` exist` vreunul din cazurile
prev`zute \n art. 10 lit. a–e) sau \ncet\nd procesul penal (dac` exist` vreunul din
cazurile prev`zute de art. 10 lit. f–j ori un caz de nepedepsire);
- dac` hot`r\rea apelat` a fost desfiin]at` ca urmare a \nc`lc`rii dispozi]iilor de
procedur` sanc]ionate cu nulitatea, instan]a de apel reface actele nule [i
procedeaz` \n continuare la solu]ionarea cauzei prin pronun]area unei hot`r\ri, \n
sensul celor ar`tate mai sus.
|n latura civil`, instan]a de apel:
- poate respinge ac]iunea civil` admis` de prima instan]`;
- poate admite ac]iunea civil` respins` prin sentin]a apelat`, oblig\nd pe inculpat [i
partea responsabil` civilmente la repara]ii civile [i cheltuieli judiciare;
- poate men]ine obligarea la repara]ii civile, reduc\nd sau amplific\nd obliga]ia.
Deci solu]ia de baz` la judecata \n apel, dup` desfiin]area sentinei primei instan]e,
este pronun]area, potrivit legii [i adev`rului, dup` caz, a condamn`rii inculpatului,
achit`rii sale ori \ncet`rii procesului penal, deci a solu]iilor pe care le poate pronun]a
prima instan]` asupra celor dou` ac]iuni exercitate \n cursul judec`]ii.
Admiterea apelului, desfiin]area hot`r\rii apelate [i adoptarea altei solu]ii asupra
fondului se dispune printr-o singur` decizie.
107
De exemplu, este inadmisibil apelul declarat \mpotriva unei sentin]e de declinare de
competen]`, pentru c` aceasta nu poate fi atacat` printr-o cale de atac ordinar`; este inadmisibil,
de asemenea, apelul declarat de partea v`t`mat` \ntr-o cauz` privitoare la o infrac]iune pentru care
ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu, precum [i apelul p`r]ii civile cu privire la latura
penal` a cauzei.
108
De exemplu, apelul f`cut de un inculpat \nainte de a se cunoa[te temeiurile achit`rii devine
f`r` obiect dac` achitarea sa s-a pronun]at pentru inexisten]a faptei, resping\ndu-se [i ac]iunea
civil`, deoarece o solu]ie mai favorabil` nu poate fi ob]inut` la instan]a de apel.
 DPP–ps–141
b) Dup` admiterea apelului [i desfiin]area sentin]ei primei
instan]e, instan]a de apel retrimite cauza spre rejudecare la
prima instan]`
Conform art. 379 pct. 2 lit. b, apelul cap`t` caracterul unei c`i de atac de anulare,
deoarece solu]ionarea cauzei \n fond nu revine instan]ei de apel, ci instan]ei a c`rei
hot`r\re a fost desfiin]at`, c`reia i se trimite cauza spre rejudecare \n prim` instan]`.
Cazurile \n care se poate pronun]a o astfel de solu]ie s\nt:
- Judecata \n prim` instan]` a avut loc \n lipsa unei p`r]i nelegal citate sau care, legal
citat`, a fost \n imposiiblitatea de a se prezenta la judecat` [i de a \n[tiin]a instan]a
desrpe aceast` \mprejurare. Prin aceast` solu]ie se asigur` o judecat` \n prim` instan]`
\n contradictoriu [i cu realizarea dreptului la ap`rare, apelul \nlocuind calea de atac
ordinar` a opozi]iei; altfel, prima instan]` ar putea judeca orice cauz` \n lipsa unei
p`r]i ilegal citate sau care a \n[tiin]at instan]a c` nu se poate prezenta la judecat`, cu
motivarea c` eventualele erori pot fi \nl`turate \n apel.
- Prin sentin]a apelat` nu s-a rezolvat fondul cauzei (se asigur` astfel trecerea cauzei
prin dou` grade de jurisdic]ie de fond).
Se consider` nerezolvare a fondului cauzei \n latura penal` c\nd prima instan]` nu s-a
pronun]at asupra unei fapte penale pentru care fusese legal sesizat` prin rechizitoriu,
prin pl\ngere prealabil` sau prin extinderea obiectului judec`]ii; c\nd s-a \ncetat
procesul penal f`r` ca prima instan]` s` se fi pronun]at asupra existen]ei fapte, a
vinov`]iei inculpatului [i a caracterului penal al faptei sau c\nd se descop er` la
instan]a de apel noi acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni continuate cu
privire la care s-a pronun]at prima instan]`.
|n latura civil`, nu s-a rezolvat fondul cauzei c\nd prima instan]` nu s-a pronun]at
asupra preten]iilor civile solicitate de una din p`r]i.
- C\nd prima instan]` a judecat f`r` a avea competen]a potrivit dispozi]iilor legale.
Lipsa de competen]` fiind sanc]ionat` cu nulitatea absolut`, rejudecarea cauzei
trebuie s` aib` loc la instan]a competent`. Se evit` astfel \nc`lcarea de c`tre prima
instan]` a normelor imperative de competen]`.
C. Solu]ie complimentar`
Instan]a de apel poate constata existen]a vreuneia din situa]iile prev`zute \n art.
333, \n sensul c` urm`rirea penal` nu a fost complet` [i c` \n fa]a instan]ei de apel nu s -ar
putea face completarea acesteia dec\t cu mare \nt\rziere; \n aceast` situa]ie, instan]a de
apel admite apelul, desfiin]eaz` hot`r\rea primei instan]e [i dispune restituirea cauzei la
procuror pentru completarea urm`ririi penale, urm\nd ca (dac` este cazul) procurorul s`
sesizeze din nou prima instan]` cu judecarea cauzei. Aceast` solu]ie se poate dispune [i
atunci c\nd, \n fa]a instan]ei de apel, se constat` existen]a vreuneia din situa]iile
prev`zute \n art. 335, 336 [i 337, care implic` completarea urm`ririi penale cu privire la
noile acte materiale ale aceleia[i infrac]iuni continuate, la noile fapte penale sau la alte
persoane pentru care s-a extins procesul penal.
3) Limitele desfiin]`rii hot`r\rii atacate cu apel
Instan]a de apel poate desfiin]a hot`r\rea atacat` \n \ntregime sau numai par]ial.
Hot`r\rea este desfiin]at` \n \ntregime atunci c\nd toate dispozi]iile privind latura
penal` [i latura civil` s\nt desfiin]ate, urm\nd ca ele s` fie \nlocuite cu hot`r\rea instan]ei
de apel sau cu ocazia rejudec`rii cauzei de c`tre prima instan]`.
Hot`r\rea primei instan]e este desfiin]at` par]ial atunci c\nd apelul se admite numai
cu privire la unele fapte [i persoane, dispozi]iile privind celelelate fapte [i persoane fiind
men]inute; \n acest caz, hot`r\rea apelat` este reformat` numai cu privire la faptele [i
persoanele cu privire la care s-a desfiin]at hot`r\rea primei instan]e. de asemenea,
hot`r\rea apelat` poate fi desfiin]at` par]ial numai \n latura penal` sau numai \n latura
civil`; solu]ionarea cauzei \n fond se va face numai \n latura cu privire la care s-a
desfiin]at hot`r\rea primei instan]e. Desfiin]area par]ial` a hot`r\rii apelate se dispune
atunci c\nd prin aceasta nu se \mpiedic` justa solu]ionare a cauzei \n continuare; ea se
poate referi la \ncadrarea juridic`, la durata pedepsei, la modalitatea de executare, la
obliga]iile civile.
|n toate cazurile de desfiin]are a hot`r\rii apelate, instan]a de apel trebuie s` ]in`
seama de limitele efectului devolutiv al apelului (art. 371) [i ale efectului s`u extensiv
(art. 373), \n sensul c` reexaminarea cauzei [i solu]ionarea ei se face numai cu privire la
 DPP–ps–142
persoana care a declarat apel [i la persoana la care se refer` apelul declarat, precum [i
numai \n raport cu calitatea pe care apelantul o are \n proces, extinderea examin`rii [i la
alte p`r]i fiind posibil` numai dac` acestora nu li se creaz` o situa]ie mai grea.
Aplic\ndu-se [i \n apel dispozi]iile din art. 372, instan]a de apel nu poate, prin hot`r\rea
sa, s` creeze o situa]ie mai grea pentru cel care a declarat apel sau fa]` de partea cu
privire la care s-a declarat de c`tre procuror un apel \n favoarea acesteia.
4) Decizia instan]ei de apel
Hot`r\rea prin care instan]a de apel respinge sau admite apelul se nume[te decizie.
Partea introductiv` a deciziei trebuie s` cuprind` men]iunile prev`zute \n art. 335,
care se refer` la structura sentin]ei penale, aplicabile corespunz`tor pentru judecata \n
apel. Expunerea cuprinde temeiurile de fapt [i de drept care au dus, dup` caz, la
respingerea sau admiterea apelului; \n cazul admiterii apelului, \n decizie trebuie s` se
arate temeiurile care au condus la solu]ionarea direct` a cauzei de c`tre instan]a de apel
[i a solu]iei date asupra fondului sau a temeiurilor care au condus la trimiterea spre
rejudecare a cauzei la prima instan]`. Dispozitivul trebuie s` cuprind` solu]ia dat` de
instan]a de apel at\t cu privire la apel, c\t [i cu privire la fondul cauzei, data pronun]`rii
deciziei, men]iunea c` pronun]area s-a f`cut \n [edin]` public` [i c` decizia este supus`
recursului.
|n cazul \n care inculpatul s-a aflat \n stare de de]inere, \n expunere [i dispozitiv
trebuie s` se arate dac` starea de de]inere se men]ine sau se revoc`, precum [i timpul care
se deduce din pedeaps`.
Dac` s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instan]`, decizia trebuie s`
indice care este ultimul act procedural r`mas valabil de la care procesul trebuie s`-[i reia
cursul. C\nd s-a decis restituirea cauzei pentru completarea urm`ririi penale, decizia
trebuie s` cuprind` [i indica]iile ar`tate \n art. 333 al. 2, care se refer` la motivele
restituirii, cu indicarea faptelor [i \mprejur`rilor ce urmeaz` a fi constatate [i prin ce
mijloace de prob`.
§3. Rejudecarea cauzei dup` desfiin]area \n apel a hot`r\rii primei
instan]e
1) Limitele rejudec`rii cauzei de c`tre prima instan]`
Spre deosebire de recurs, \n apel judecarea cauzei \n fond, cu o nou` apreciere dat`
probelor, se produce \nainte de desfiin]area hot`r\rii primei instan]e, dar \n vederea
reform`rii sau anul`rii acestei hot`r\ri. Rejudecarea cauzei, dup` desfiin]area hot`r\rii
apelate, se face \ntotdeauna de c`tre prima instan]`, \n cazurile ar`tate mai sus.
Rejudecarea cauzei de c`tre prima instan]` are loc \n limitele \n care a fost desfiin]at`
hot`r\rea apelat`. |n cazul \n care desfiin]area hot`r\rii apelate a fost integral`, rejudecarea
se desf`[oar` cu privire la toate faptele [i persoanele la care se refer` actul de sesizare a
instan]ei. |ns` c\nd desfiin]area hot`r\rii primei instan]e este par]ial`, rejudecarea cauzei
are loc numai cu privire la faptele [i persoanele cu privire la care s-a desfiin]at hot`r\rea
primei instan]e, numai \n latura penal` sau numai \n latura civil` pentru care s-a dispus
rejudecarea.
Instan]a de rejudecare poate trece peste aceste limite atunci c\nd, la rejudecare, se
schimb` situa]ia de fapt pe care a avut-o \n vedere instan]a de apel la solu]ionarea
apelului109.
La rejudecare se aplic` principiul non reformatio in pejus \n sensul c`, dac` s-a
desfiin]at hot`r\rea \n apelul uneia din p`r]i sau \n apelul procurorului declarat \n
favoarea uneia din p`r]i, nu se poate agrava situa]ia acestei p`r]i. Dac` hot`r\rea a fost
desfiin]at` \n apelul procurorului declarat \n defavoarea inculpatului sau \n apelul p`r]ii
v`t`mate, instan]a care rejudec` poate pronun]a [i o pedeaps` mai grea.
2) Obligativitatea indica]iilor date prin decizia instan]ei de apel
Conform art. 385 al. 1, instan]a de rejudecare trebuie s` se conformeze hot`r\rii
instan]ei de apel, \n m`sura \n care situa]ia de fapt r`m\ne cea avut` \n vedere la

109
Dac` s-a desfiin]at hot`r\rea \n apelul unui inculpat, care nu fusese legal citat, la rejudecare
se poate extinde judecata [i cu privire la un alt inculpat pentru care nu se admisese apelul, dac` \n
urma administr`rii probelor la rejudecare situa]ia acestuia trebuie avut` [i ea \n vedere la
solu]ionarea cauzei, cum ar fi constatarea c` fapta la care a participat este prev`zut` de legea
penal`.
 DPP–ps–143
Cap. III. Recursul

solu]ionarea apelului. |n decizia instan]ei de apel se pot da indica]ii pentru rejudecare cu

privire la chestiuni de drept [i la chestiuni de fapt 110.
Indica]iile curpinse \n decizia instan]ei de apel prin care se trimite cauza spre
rejudecare la prima instan]` s\nt obligatorii p\n` \n momentul \n care situa]ia de fapt
r`m\ne aceea avut` \n vedere la solu]ionarea apelului 111.
3) Procedura de rejudecare a cauzei la prima instan]`
Potrivit art. 384, rejudecarea cauzei la prima instan]` se desf`[oar` dup` dispozi]iile
cuprinse \n partea special`, titlul II, cap. I [i II, care se aplic` corespunz`tor; dispozi]iile
la care se refer` legea s\nt dispozi]iile generale ale judec`]ii [i dispozi]iile pentru
judecata \n prim` instan]`. Deci rejudecarea cauzei la prima instan]` se face dup`
procedura obi[nuit` a unei judec`]i \n prim` instan]`, dar \n limitele \n care s-a desfiin]at
sentin]a apelat` [i \n conformitate cu indica]iile obligatorii ce trebuie respectate.
Solu]ionarea cauzei \n fond are loc prin condamnarea ori achitarea inculpatului sau
prin \ncetarea procesului penal, dar se ]ine seama de persoana care a declarat apel [i de
calitatea procesual` pe care o are, c`ci [i la rejudecare se aplic` efectul devolutiv [i
efectul de neagravare a situa]iei p`r]ii \n propria sa cale de atac. |n caz de rejudecare se
poate dispune [i restituirea cauzei la procuror, dac` s\nt \ntrunite condi]iile cerute de art.
333.
Instan]a de rejudecare se pronun]` printr-o sentin]`, care este supus` apelului, c`ci a
judecat \n prim` instan]`.
I.20. Condi]iile specifice de exercitare a recursului
§1. Tr`s`turile caracteristice ale recursului
|n caracterizarea recursului penal prin reglementarea actual` trebuie s` fie luate \n
considerare cele dou` forme ale acestuia 112:
– de a fi a doua cale de atac ordinar`, succed\nd apelului (form` care caracterizeaz`
recursul);
– de a fi singura cale de atac ordinar`, suplinind lipsa apelului.
Cele dou` forme ale recursului \n reglementarea actual` conduc\ndu-se dup` reguli
diferite, mai ales \n devolu]ia pe care o provoac`, trebuie re]inute acele caracteristici
care \[i pot avea o aplicare la am\ndou` formele recursului, cu predominan]` la recursul
ca a doua cale de atac; ca urmare, putem considera c` recursul este o cale de atac
ordinar`, exercitabil` \n orice cauz` penal`, cu devolu]ie predominant \n drept,
admisibil` \n cazurile prev`zute de lege [i preponderent de reformare.
|n procesul nostru penal nu poate fi pus la \ndoial` caracterul recursului de cale de
atac ordinar`, fiind reglementat \ntr-un capitol al Codului de procedur` penal` intitulat
“C`ile de atac ordinare”113.

110
Desfiin]\ndu-se hot`r\rea primei instan]e, deoarece una din p`r]i a fost judecat` \n lips`, f`r`
a fi fost elgal citat`, prin decizia instan]ei de apel se indic` ultimul act procedural r`mas valabil de
la care se reia cursul procesului; dac` s-a desfiin]at hot`r\rea pe motivul c` inculpatul a fost citat
la o alt` adres` dec\t cea real`, instan]a de judecat` trebuie s`-l citeze pe inculpat la adresa indicat`
\n decizia instan]ei de apel; dac` la prima instan]` nu a fost chemat` persoana v`t`mat` pentru a se
constitui parte civil` sau nu a fost introdus` \n cauz` persoan responsabil` civilmente, instan]a de
rejudecare trebuie s` se conformeze hot`r\rii instan]ei de apel.
111
Dac` inculpatul, printr-o cerere scris` depus` la instan]a de rejudecare, solicit` s` fie citat la
o alt` adres` dec\t cea indicat` de instan]a de apel, citarea se va face la aceast` nou` adres`; dac`
persoan v`t`mat`, chemat` la prima instan]`, declar` c` nu se constituie parte civil`, nu mai este
obligatorie citarea ei \n aceast` calitate.
112
|n Codul de procedur` penal` din 1936, de[i erau cauze pentru care nu exista apel, ci numai
recurs, recursul avea o singur` form`, fie c` era a doua cale de atac ordinar`, fie c` era singura; de
aceea, tr`s`turile caracteristice ale recursului erau acelea[i pentru ambele cazuri.
113
\n alte legisla]ii, recursul este reglementat \ntre c`ile de atac extraordinare, pe
considerentul c` are un cadru restr\ns \n care poate fi exercitat.
 DPP–ps–144
Recursul este o cale de atac comun`, c`ci este exercitabil \n toate cauzele penale 114.
F`r` a exista o dispozi]ie constitu]ional` care s`-l consacre, recursul este actualmente
deschis Ministerului Public [i p`r]ilor \n orice cauz` penal`; \n unele cauze, recursul
constituie a doua cale de atac ordinar`, dup` apel, iar \n altele calea de atac ordinar`
unic`; deci se poate declara recurs [i \mpotriva sentin]elor penale pronun]ate de Curtea
Suprem` de Justi]ie. Prin acest caracter, recursul se deosebe[te de apel, care nu este
deschis tuturor hot`r\rilor pronun]ate \n prim` instan]`.
Recursul este o cale de atac cu devolu]ie predominant \n drept. Fa]` de sistemul
“cas`rii pure”, sus]inut de unii teoreticieni, [i de cel “exclusiv \n drept” din legisla]ia
unor ]`ri, at\t Codul de procedur` penal` rom#n din 1936, c\t [i reglementarea actual` din
]ara noastr` au adoptat pentru recursul ca o a doua cale de atac ordinar` o devolu]ie mai
nuan]at`, prin care se las` totu[i instan]ei de recurs dreptul de a face unele constat`ri de
fapt [i unele aprecieri privind denaturarea probelor, fie \n raport de probele din dosar, fie
de \nscrisurile noi depuse \n recurs. Privind recursul reglementat ca singura cale de atac
ordinar`, care devolueaz` cauza “sub toate aspectele” de fapt [i de drept, se poate sus]ine
c` recursul nu mai este o cale de atac exclusiv \n drept, ci predominant \n drept. Aceast`
formulare este de natur` a ne ar`ta c` recursul \[i p`streaz` esen]a de a fi o cale de atac
\mpotriva \nc`lc`rii legii de procedur` [i a celei substan]iale, dar nu \n mod exclusiv,
l`s\ndu-se posibilitatea ca, \n cazul unor grave erori de fapt, \n care solu]ia adoptat` nu
corespunde adev`rului, instan]a de recurs s` intervin` [i s` restabileasc` adev`rul, iar
acolo unde nu este apel, recursul trebuie s` \nlocuiasc` lipsa c`ii de atac privitoare la
situa]iile de fapt, av\nd dreptul s` restabileasc` situa]ia real` de fapt a cauzei.
Inten]ia legiuitorului rom#n de a nu face din recurs o cale exclusiv \n drept rezult` [i
din modificarea recent` a art. 385 al. 1 pct. 14, care admite ca un caz de casare “c\nd
s-au aplicat pedepse gre[it individualizate \n raport cu prevederile art. 72 Cod penal
sau \n alte limite dec\t cele prev`zute de lege”, modificare care are \n vedere, \n leg`tur`
cu individualizarea pedepsei, reexaminarea \mprejur`rilor de fapt care pot determina
aceast` reindividualizare.
Recursul este o cale de atac admisibil` \n cazurile prev`zute de lege. Spre deosebire
de apel, \n temeiul c`ruia instan]a de apel examineaz`, \n limitele devolu]iei, \ntreaga
cauz`, sub toate aspectele de fapt [i de drept, nefiind limitat` la temeiurile invocate [i
cererile formulate de apelant, potrivit art. 386 6 al. 2 instan]a de recurs examineaz` cauza
\n limitele cazurilor de casare prev`zute \n art. 3859. Condi]ionarea admiterii recursului
de \ncadrarea criticilor aduse de recurent hot`r\rii recurate \ntr-unul din cele 22 de cazuri
de casare face ca \n recurs s` nu fie luate \n considerare orice lipsuri ale hot`r\rii atacate,
ci numai acelea pentru care legea \n]elege s` intervin` casarea hot`r\rii [i rejudecarea
cauzei. Din acest punct de vedere, recursul cap`t` un caracter restrictiv \n eliminarea
tuturor erorilor de fapt [i de drept, contrar apelului, [i se justific` prin aceea c` este a
doua cale de atac ordinar` ce se exercit` \n aceea[i cauz`. Un element restrictiv const`
[i \n obliga]ia recurentului de a formula motive de recurs, \ncadrate \n cazurile de casare,
pe care trebuie s` le prezinte la instan]a de recurs cu cel pu]in 5 zile \naintea primului
termen de judecat`, f`r` \ns` ca aceast` obliga]ie s` aib` ca urmare nulitatea recursului
(sanc]iune prev`zut` sub Codul de procedur` penal` din 1936). Chiar [i atunci c\nd
instan]a de recurs are dreptul s` ia \n considerare din oficiu un caz de casare, se aplic`
aceste limite de casare, \ntruc\t o parte din cele 22 de cazuri de casare pot fi luate \n
considerare din ini]iativa instan]ei (art. 385 9 al. 2). Dimpotriv`, c\nd recursul este calea
de atac ordinar` unic`, nu este limitat la cazurile de casare prev`zute \n art. 385 9, instan]a
de recurs av\nd dreptul s` invoce, din oficiu, orice lips` a hot`r\rii atacate, fiind obligat`
s` examineze \ntreaga cauz` sub toate aspectele.
Recursul este o cale de atac preponderent de reformare. |n reglementarea actual`,
recursul fiind judecat de o instan]` ierarhic superioar` celei care a pronun]at hot`r\rea
recurat`, \ndepline[te prima cerin]` a c`ii de reformare; \n ce prive[te cea de -a doua
cerin]` – de a solu]iona, dup` casare, cauza \n fond, cu sau f`r` rejudecare – aceasta
este \ndeplinit` deoarece cele mai multe cazuri de casare atrag [i solu]ionarea cauzei \n

114
|n Constitu]ia României din 1923 se prevedea c` recursul este de “ordin constitu]ional”,
ceea ce \nseamn`, pe de o parte, c` \n orice cauz` penal` era deschis dreptul la recurs, iar pe de
alt` parte, c` aceast` cale de atac nu putea fi suprimat` printr-o lege ordinar`.
 DPP–ps–145
fond de c`tre instan]a de recurs. Cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare la prima
instan]` sau la instan]a de apel, care caracterizeaz` calea de atac de anulare, au r`mas o
excep]ie, fiind limitativ determinate de lege. Ca urmare, regula fiind casarea cu
solu]ionarea cauzei de c`tre instan]a de recurs, direct sau dup` rejudecare, recursul poate
fi caractrerizat ca o cale de atac preponderent de reformare, subliniindu-se astfel c`, \n
unele cazuri, este [i o cale de atac de anulare.
§2. Hot`r\rile penale supuse recursului
1) Dou` forme de reglementare a recursului penal
Spre deosebire de reglement`rile recursului prev`zute de Codul de procedur` penal`
din 1936 [i cel din 1968, prin noua reglementare instituit` prin Legea nr. 45/1993 [i
Legea nr. 141/1996 se consacr` dou` forme de exercitare a recursului, cu implica]ii \n
ceea ce prive[te cazurile de casare, judecata \n recurs [i solu]iile pe care le poate adopta
instan]a de recurs. Una din aceste forme, caracterizat` prin aceea c` recursul este a dou`
cale de atac ordinar`, se prezint` ca forma tradi]ional` a recursului, ca o cale de atac
“predominant \n drept”, prin care se urm`re[te realizarea unei uniforme interpret`ri [i
aplic`ri a legii \n cauzele penale. Cea de-a doua form`, \n care recursul se constituie ca
singura cale de atac ordinar`, include [i elemente ale apelului, c`ut\ndu-se a se asigura nu
numai o aplicare uniform` a legii, ci [i o stabilire complet` [i exact` a faptelor, precum [i
o individualizare corect` a sanc]iunilor aplicate; \n aceast` form` a recursului, verificarea
hot`r\rii recurate se face sub toate aspectele de fapt [i de drept, ca [i la apel, cu
deosebirea c` solu]iile date \n recurs difer` de cele date la judecata \n apel.
Elementul care determin` aplicarea uneia sau celeilalte forme a recursului \l
constituie caracterul hot`r\rii atacate cu recurs. |n cazul \n care recursul se \ndreapt`
\mpotriva unei hot`r\ri date \n apel, se aplic` forma tradi]ional` a recursului de a doua
cale de atac ordinar`, devolu\nd cauza preponderent \n drept; dac` recursul se
\ndreapt` \mpotriva unei hot`r\ri penale date \n prim` instan]`, recursul devine cale de
atac ordinar` unic`, devolu\nd cauza at\t \n fapt, c\t [i \n drept, ca [i apelul; de asemenea,
la judecata \n recurs dispar condi]iile impuse tradi]ional recursului.
2) Atacarea cu recurs a deciziilor instan]elor de apel
Caracteristic pentru reglementarea actual` a recursului este consacrarea sa ca a doua
cale de atac ordinar`, dup` apel. Ca urmare, recursul se \ndreapt`, \n primul r\nd,
\mpotriva hot`r\rilor penale pronun]ate de instan]ele de apel.
Potrivit art. 27, 281 [i 282, judec` \n apel tribunalul, tribunalul militar teritorial,
curtea de apel [i Curtea Militar` de Apel; deciziile date de aceste instan]e, judec\nd \n
apel, s\nt susceptibile de recurs115.
De[i s\nt decizii date de instan]ele de apel, nu s\nt susceptibile de recurs deciziile
prin care s-a admis apelul, s-a desfiin]at hot`r\rea apelat` [i s-a dispus rejudecarea cauzei
de c`tre prima instan]`, deoarece aceast` decizie, care nu solu]ioneaz` fondul cauzei,
av\nd un caracter intermediar, determin` doar o reluare a ciclului procesual dintr-o etap`
dep`[it` (art. 3851 lit. e teza final`).
S\nt \ns` susceptibile de recurs deciziile instan]ei de apel care, constat\nd existen]a
vreuneia din situa]iile ar`tate \n art. 333, dispun restituirea cauzei la procuror \n vederea
complet`rii urm`ririi penale. De[i ini]ial, \n art. 332, se f`cea referire la prima instan]` de
judecat`, fa]` de dispozi]ia care permite ca [i instan]a de apel s` dispun` restituirea
cauzei la procuror, decizia dat` \n acest sens este o decizie de desesizare care, \n
\n]elesul art. 332 al. 3, poate fi atacat` cu recurs. Excep]ia prev`zut` \n art. 385 1 lit. e teza
final` privind hot`r\rile intermediare prive[te numai decizia de trimitere a cauzei spre
rejudecare la prima instan]`, nu [i pe aceea de restituire a cauzei la procuror.
|ncheierile pronun]ate \n cursul judec`]ii de c`tre instan]a de apel pot fi atacate cu
recurs numai odat` cu decizia de fond; recursul declarat \mpotriva deciziei se socote[te

115
De exemplu, decizia prin care s-a admis apelu inculpatului poate fi atact` cu recurs de
c`tre procuror; decizia prin care s-a admis apelul procurorului [i s-a agravat situa]ia inculpatului
poate fi atacat` cu recurs de c`tre inculpat. Procurorul poate ataca cu recurs orice hot`r\re
pronun]at` de instan]a de apel, cu excep]ia celor excluse de lege; procurorul poate declara recurs
[i \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel prin care s-a admis apelul declarat de una din p`r]i [i s-a
schimbat sau modificat hot`r\rea primei instan]e, chiar dac` nu declarase apel \n cauz`, fiind
interesat \n revenirea la solu]ia pe care o acceptase prin neapelare.
 DPP–ps–146
f`cut [i \mpotriva \ncheirilor, chiar dac` acestea au fost date dup` pronun]area deciziei; o
exemplificare a acestor \ncheieri, adaptat` la regulile judec`]ii \n apel, a fost dat` \n
leg`tur` cu \nchierile ce pot fi atacate cu apel odat` cu fondul.
Conform art. 3851 al. 2, \n cazurile prev`zute de lege pot fi atacate cu recurs separat
[i unele \ncheieri date de instan]a de apel. Intr` \n aceast` categorie de \ncheieri
susceptibile de un recurs separat:
a) |ncheierile privind m`surile preventive luate de instan]a de apel [i care, potrivit art.
141, 159 al. 7, 1608 al. 6, pot fi atacate cu recurs separat; de[i \n aceste dispozi]ii
legale nu se prevede \n mod expres c` se poate introduce un recurs “separat” (cum
cere art. 3851 al. 2), aceast` cerin]` a legii se deduce din dispozi]ia potrivit c`reia
recursul se declar` \n termen de 3 zile, deosebit de termenul de 10 zile pentru decizia
de fond. Astfel, \n cursul judec`]ii \n apel se poate dispune, prin \ncheiere, luarea
sau revocarea m`surii preventive ori revocarea liber`rii provizorii sub control
judiciar sau pe cau]iune; aceste \ncheieri pot fi atacate cu recurs separat.
b) |ncheierile prin care se confirm` m`sura intern`rii medicale (art. 162), atunci c\nd
aceast` m`sur` a fost luat` \n mod provizoriu de c`tre instan]a de apel.
c) |ncheierile prin care s-a dispus de c`tre instan]a de apel suspendarea judec`]ii
cauzei \n conformitate cu art. 303. De[i textul prevede c` poate fi atacat` cu recurs
separat \ncheierea dat` de prima instan]`, aceea[i ra]iune impune ca [i \ncheierea de
suspendare a judec`]ii dat` de c`tre instan]a de apel, care \ntrerupe cursul judec`]ii,
s` poat` fi atacat` cu recurs spre a se verifica corectitudinea m`surii luate.
Nu s\nt supuse recursului hot`r\rile prin care se solu]ioneaz` conflictele de
competen]` [i cererile de str`mutare, deoarece aceste hot`r\ri nu s\nt pronun]ate ca
“instan]e de apel”, cum prevede art. 3851 lit. e, ci ca instan]e care “solu]ioneaz`”
anumite cereri date \n competen]a lor (art. 27, 27 1, 28, 281, 29).
3) Atacarea cu recurs a hot`r\rilor pronun]ate de prima instan]`
Sentin]ele pronun]ate de prima instan]` care nu s\nt supuse apelului pot fi atacate cu
recurs. |n aceste cazuri, recursul este o cale de atac ordinar` unic` [i are o reglementare
special`.
Pot fi atacate cu recurs:
a) Sentin]ele asupra fondului pronun]ate de judec`torii, \n cazul infrac]iunilor
men]ionate \n art. 279 al. 2 lit. a, precum [i orice alte cazuri prev`zute de lege c` pot
fi atacate numai cu recurs.
b) Sentin]ele asupra fondului pronun]ate de tribunalele militare, \n cazul infrac]iunilor
men]ionate \n art. 279 al. 2 lit. a [i al infrac]iunilor contra ordinii [i disciplinei
militare sanc]ionate de lege cu pedeapsa \nchisorii de cel mult 2 ani.
c) Sentin]ele pronun]ate de cur]ile de apel [i de Curtea Militar` de Apel.
d) Sentin]ele pronun]ate de sec]ia penal` [i de sec]ia militar` a Cur]ii Supreme de
Justi]ie.
e) Sentin]ele de dezinvestire pronun]ate de judec`torii, tribunale, cur]i [i Curtea
Suprem` de Justi]ie, c\nd au judecat \n prim` instan]` 116.
Dac` sentin]ele susceptibile de apel nu pot fi atacate cu recurs, aceea[i solu]ie se
impune [i atunci c\nd o astfel de sentin]` nu a fost atacat` cu apel sau apelul declarat a
fost retras (art. 3851 al.ult.). Pe de o parte, aceast` dispozi]ie \mpiedic` folosirea
recursului \n locul apelului, prin nerecurgerea la apel sau prin retragerea unui apel
declarat \n termen; pe de alt` parte, potrivit art. 416 pct. 1 [i 2, sentin]ele care nu au fost
apelate sau pentru care apelul declarat a fost retras s\nt considerate definitive [i pot fi
excutate; or, recursul fiind o cale ordinar` de atac, nu poate fi exercitat \mpotriva unei
hot`r\ri definitive. Persoanele care nu au declarat apel \mpotriva sentin]ei pot declara
recurs \mpotriva deciziei date \n apelul declarat de alt` persoan`, dac` s-au adus
modific`ri sentin]ei.
116
De[i textul art. 3851 nu se refer` la aceste sentin]e de dezinvestire, atacarea lor cu recurs
decurge din dispozi]iile art. 332–337, care prev`d c` sentin]ele de restituire sau de trimitere a
cauzei la procuror pot fi atacate cu recurs de c`tre procuror [i de c`tre inculpatul de]inut \n acea
cauz`. Pentru aceea[i ra]iune, de[i nu se prevede \n mod expres, pot fi atacate cu recurs [i
sentin]ele de dezinvestire pronun]ate \n temeiul art. 285 [i 300 al. 2, deoarece [i \n aceste caazuri
se dispune trimiterea sau restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea sau completarea
urm`ririi penale.
 DPP–ps–147
|ncheierile pronun]ate de prima instan]` \n cauzele \n care \mpotriva sentin]elor se
poate declara recurs pot fi atacate [i ele cu recurs, dar numai odat` cu sentin]a; [i pentru
aceste \ncheieri se prevede c` recursul declarat \mpotriva sentin]ei se socote[te f`cut
[i \mpotriva \ncheierilor, chiar dac` acestea au fost date dup` pronun]area sentin]ei. De
la aceast` regul` fac excep]ie \ncheierile pronun]ate de prima instan]` care pot fi atacate
separat cu recurs. Intr` \n categoria \ncheierilor pronun]ate de prima instan]` care pot fi
atacate cu recurs separat:
a) |ncheierile date de prima instan]` \n leg`tur` cu m`surile preventive. Pentru unele
\ncheieri, legea prevede \n mod expres c` pot fi atacate cu recurs separat (cele
prev`zute \n art. 141, prin care se dispune luarea, revocarea, \nlocuirea sau \ncetarea
de drept a unei m`suri preventive)117.
b) |ncheierile date de prima instan]` \n leg`tur` cu pl\ngerile f`cute \mpotriva
modului \n care s-au dispus ori s-au aplicat m`surile asigur`torii, \n condi]iile art.
168 al. 2 [i 169 al. 1, pentru care se prevede posibilitatea atac`rii lor cu recurs
separat.
c) |ncheierile primei instan]e de judecat` prin care s-a confirmat m`sura de siguran]` a
intern`rii medicale \n condi]iile art. 162 al.ult.
d) |ncheierea primei instan]e prin care s-a dispus suspendarea judec`rii cauzei, \n
condi]iile art. 303 al. 3.
Nu pot fi atacate cu recurs – nici odat` cu fondul [i nici separat – \ncheierile prin
care s-a admis ori s-a respins ab]inerea, prin care s-a admis recuzarea, precum [i
\ncheierea prin care s-a ref`cut un dosar sau \nscris pierdut, \n condi]iile art. 509.
§3. Cazurile \n care hot`r\rile recurate s\nt supuse cas`rii (art. 385 9, 385
6
)
1) Cazuri (motive) de casare [i motive de recurs
|n art. 3859 s\nt prev`zute cazurile \n care hot`r\rile s\nt supuse cas`rii, iar titulatura
marginal` se refer` la “cazurile \n care se poate face recurs”. |n alte dispozi]ii privitoare
la recurs se folose[te expresia “motivele de casare” (art. 3856, art. 3859 al.ult.), “motivele
de recurs” (art. 38510, art. 38512 al. 3, art. 38514), precum [i “temeiurile invocate” (art.
3856 al 3). Terminologia folosit` de Cod pune semn de egalitate \ntre “cazuri” [i
“motive” de casare, dar face deosebire \ntre acestea [i “motivele de recurs”. Pentru a
consacra o terminologie unitar` [i \n spiritul legii, trebuie s` facem deosebire \ntre
“cazurile (temeiurile) de casare” [i “motivele de recurs”.
Cazurile de casare s\nt acele erori de procedur` [i de judecat` care pot duce la
admiterea recursului [i casarea hot`r\rii recurate; ele s\nt prev`zute \n art. 385 9, sub
forma a 22 de \nc`lc`ri ale legii de procedur` penal` [i ale legii materiale, care atrag
casarea hot`r\rii atacate cu recurs [i, ca urmare, reformarea acesteia sau rejudecarea
cauzei. Aceste cazuri de casare au un caracter general, \n sensul c` se aplic` \n toate
cauzele penale, erorile se pot referi la situa]ii care afecteaz` toate p`r]ile din proces sau
numai unele din ele, \n care trebuie s` se \ncadreze situa]iile concrete de \nc`lcare a legii
comise \n cauza care se judec`. Fiecare caz de casare poate cuprinde un variat num`r de

117
Potrivit practicii instan]ei supreme, nu s\nt susceptibile de recurs separat \ncheierile prin
care s-a respins cererea inculpatului de revocare a m`surii preventive luate anterior [i nici
\ncheierea prin care s-a respins cererea procurorului de luare a m`surilor preventive de c`tre
instan]`. Pentru alte \ncheieri, prin Legea nr. 45/1993 s-a instituit posibilitatea atac`rii lor cu
recurs, \nl`tur\ndu-se astfel prevederea care le considera definitive, cum s\nt: \ncheierea prin care
s-a solu]ionat pl\ngerea inculpatului \mpotriva ordonan]ei de arestare preventiv` sau a aceleia de
obligare de a nu p`r`si localitatea (art. 140 1 al. 6); \ncheierea prin care s-a hot`r\t asupra
prelungirii duratei arest`rii preventive a inculpatului (art. 159 al. 7); \ncheierea prin care s-a
solu]ionat \n prim` instan]` cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cau]iune
(art. 1608 al. 6) sau s-a solu]ionat pl\ngerea \mpotriva ordonan]ei procurorului prin care s-a
respins cererea de liberare provizorie (art. 160 9 al. 2). Cu toate c` pentru aceste \ncheieri nu se
mai prevede \n mod expres c` pot fi atacate cu recurs separat, nu se poate trage concluzia c` ele
pot fi atacate doar odat` cu fondul: termenul de recurs – 3 zile – este diferit de cel obi[nuit, iar
inculpatul, de[i de]inut, poate fi judecat [i \n lips`, spre deosebire de judecarea recursului
\mpotriva sentin]ei de fond.
 DPP–ps–148
situa]ii concrete de \nc`lcare a legii, [i nu atrage casarea hot`r\rii atacate dec\t \n
prezen]a unei asemenea situa]ii concrete de \nc`lcare a legii 118.
Legea folose[te denumirea de motive de recurs atunci c\nd se refer` la acele \nc`lc`ri
ale legii dintr-o cauz` concret`, de natur` a se \ncadra \ntr-unul din cazurile de casare.
Motivele de recurs se formuleaz` de c`tre Ministerul Public [i de p`r]ile care au declarat
recurs [i constituie criticile concrete pe care le aduc hot`r\rii pe care au recurat-o.
Motivele de recurs trebuie s` \ntruneasc` dou` condi]ii cerute de lege: s` se refere la
situa]ia celui ce invoc` motivul de recurs [i s` se \ncadreze \n limitele determinate de
calitatea sa procesual`119. Nu toate motivele de recurs formulate de Ministerul Public sau
de p`r]i s\nt \ntemeiate, \n sensul c` se \ncadreaz` \ntr-unul din cazurile de casare; \ntr-o
asemenea situa]ie, motivul de recurs este nefondat [i urmeaz` a fi respins de c`tre
instan]a de recurs. Numai atunci c\nd situa]ia concret` invocat` prin recurs constituie un
caz de casare se poate admite recursul [i casa hot`r\rea recurat`.
Pentru un singur caz de casare se pot formula mai multe motive de recurs; unele din
ele pot fi nefondate, iar cazul de casare nu va opera; alte motive de recurs pot fi
\ntemeiate, [i atunci cazul de casare va opera 120.
Atunci c\nd \n cauz` exist` recursurile [i ale Ministerului Public [i ale p`r]ilor,
fiecare recurent va formula motive de recurs, dintre care unele pot fi comune
(incompeten]a instan]ei care a judecat cauza), iar altele diferite, dup` interesul legitim pe
care-l are fiecare parte din proces, \ncadrate \ns` \n cazuri diferite de casare. Dac` fiecare
motiv de recurs este \ntemeiat, casarea se va dispune pentru unul sau toate cazurile de
casare invocate, dar \n interesul celui ce a invocat motivul de recurs g`sit \ntemeiat. C\nd
exist` [i recursul procurorului, f`r` vreo rezerv`, temeinicia vreunui recurs al inculpatului
sau al oric`rei p`r]i face ca acesta s` devin` un motiv de recurs [i pentru procuror, c`ci
acesta vegheaz` la aplicarea corect` a legii, cu respectarea limitelor efectului de
neagravare a situa]iei p`r]ii \n recursul procurorului declarat \n favoarea p`r]ii
respective.
2) Cazurile \n care se poate face recurs (art. 385 9)
|n determinarea prin lege a “cazurilor de casare” se poate adopta o concep]ie
sintetic` sau una analitic`. Concep]ia sintetic` presupune o formulare general`, urm\nd
ca jurispruden]a s` determine toate cazurile pe care le cuprinde. Concep]ia analitic`,
dimpotriv`, enumer` am`nun]it cazurile de casare, oblig\nd jurispruden]a s` \ncadreze
erorile de fapt [i de drept \n cazurile de casare prev`zute de lege, ceea ce implic` o
enumerare limitativ` a acestora121.

118
De exemplu, unul din cazurile de casare se refer` la nerespectarea dispozi]iilor privind
competen]a dup` materie sau dup` calitatea persoanei; \ntr-un asemenea caz de casare poate fi
\ncadrat` judecarea cauzei de c`tre judec`torie \n loc de tribunal sau invers, de c`tre tribunal \n loc
de curtea de apel, de tribunalul militar \n loc de o instan]` civil`; de asemenea, judecarea cauzei
de c`tre o alt` instan]` dec\t cea competent` prin prorogare sau c`reia i s-a trimis cauza prin
str`mutare etc. |n astfel de cazuri de casare pot fi \ncadrate, de regul`, \nc`lc`rile de lege care au
afectat toate p`r]ile din proces, dar pe motive diferite; de exemplu, un caz de casare const` \n
judecarea cauzei \n apel \n lipsa unei p`r]i nelegal citate; acest caz de casare poate curpinde
variate situa]ii concrete: inculpatul nu a fost ctat la adresa unde locuie[te, partea civil` a fost citat`
pentru un alt termen de judecat` dec\t cel fixat, partea responsabil` civilmente nu a fost citat`
deloc. I se spune “caz de casare” pentru c` numai \nc`lcarea legii prev`zut` \n art. 385 9 poate
atrage admiterea recursului [i casarea hot`r\rii respective.
119
Inculpatul nu poate invoca un motiv de recurs care-l prive[te pe alt inculpat ce nu a
declarat recurs; partea civil` nu poate pretinde schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei, critic`
referitoare la latura penal` pentru care nu are drept de recurs.
120
|n cazul de casare prev`zut \n art. 3859 pct. 21 Cod procedur` penal` – “c\nd judecata \n
prim` instan]` sau \n apel a avut loc f`r` citarea legal` a unei p`r]i” – motivul de recurs al
inculpatului de a nu fi fost citat la adresa pe care o pretinde ori cel invocat de partea civil` c` a
fost citat` pentru un alt termen pot fi ne\ntemeiate, deoarece se constat` c` procedura de citare s-a
f`cut potrivit legii; dac` partea responsabil` civilmente nu fusese \n realitate citat`, atunci numai
acest motiv de recurs face s` opereze cazul de casare indicat, motivele de recurs ale inculpatului
[i ale p`r]ii civile fiind respinse ca nefondate.
121
Ini]ial, legisla]ia francez` cuprindea dou` cazuri de casare: violarea formelor de procedur`
(care se completa cu reglementarea nulit`]ilor, ca sanc]iuni ale \nc`lc`rii legii de procedur`) [i
violarea legii materiale (\nc`lcarea legii penale [i civile \n solu]ionarea cauzei). Ulterior s-a ajuns
 DPP–ps–149
Reglementarea cazurilor de casare intervenit` prin Legea nr. 45/1993 a revenit la
concep]ia analitic` \n formularea cazurilor de casare, prev`z\nd ini]ial (art. 385 9) un
num`r de 21 de cazuri de casare, f`r` a le mai \mp`r]i \n cazuri de casare de form` [i
cazuri de casare de fond, f`r` a le denumi erori de fapt [i erori de drept. |ntruc\t aceste
cazuri de casare s-au dovedit necuprinz`toare pentru toate erorile care ar justifica casarea
unei hot`r\ri penale, prin Legea nr. 141/1996 s-a mai ad`ugat un caz de casare – pct. 17 1
– [i au fost reformulate trei cazuri de casare prin care s-a extins controlul instan]ei de
recurs la noi lipsuri ale hot`r\rii recurate, care nu fuseser` avute \n vedere ini]ial. Prin
noua reglementare s-a dat un caracter mai pu]in formalist recursului, admi]\ndu-se
reindividualizarea pedepsei, ceea ce este o apreciere de fapt caracteristic` instan]ei de
fond.
Formularea analitic` a cazurilor de casare implic` un caracter limitativ, \n sensul c`
nu se poate admite recursul dec\t \n temeiul unuia din cazurile de casare prev`zute de
lege. La aceast` concluzie contribuie [i dispozi]ia art. 385 6, care prevede c` “instan]a de
recurs examineaz` cauza numai \n limitele motivelor de casare prev`zute \n art. 385 6”,
ceea ce ar exclude invocarea unor lipsuri care nu s-ar \ncadra \n unul din aceste cazuri122.
|n raport cu erorile de drept sau de fapt la care se refer` cele 22 de cazuri de casare
prev`zute \n art. art. 3859, acestea se pot \mp`r]i \n trei grupe123:
– \nc`lcarea normelor legale de procedur`, de natur` a aduce atingere posibilit`]i
solu]ion`rii juste a cauzei [i drepturilor procesuale ale p`r]ilor, urm\nd s` se
\ncadreze \n nulit`]ile operante;
– \nc`lcarea normelor legii penale [i a celei civile \n solu]ionarea ac]iunii penale [i a
ac]iunii civile prin hot`r\rea recurat`;
– au fost re]inute fapte neadev`rate sau nu s-au re]inut fapte adev`rate care constiuie o
grav` eroare de fapt \n solu]ionarea cauzei.

la reglementarea a cinci cazuri de casare, toate cazurile referindu-se la erori de drept. |n acest
mod, se adoptase concep]ia sintetic`.
Codul nostru de procedur` penal` din 1936 a adoptat o concep]ie analitic`, fiind formulate 8
nulit`]i de form`, 9 nulit`]i de fond [i 2 motive speciale de recurs, cele mai multe referindu-se la
erori de drept. O asemenea reglementare venea \n ajutorul jurispruden]ei, deoarece procurorul [i
p`r]ile puteau mai u[or s` \ncadreze lipsurile hot`r\rii recurate \ntr-unul din cazurile de casare,
mai ales c` existau dou` cazuri generale (\nc`lcarea formelor procesuale [i violarea legii sau
aplicarea sa gre[it`).
Datorit` reglement`rii recursului ca singur` cale de atac ordinar`, Codul de procedur` penal`
din 1968 a renun]at la concep]ia analitic` [i a adoptat o concep]ie sintetic`, reglement\ndu-se dou`
cazuri generale de casare: nelegalitatea [i netemeinicia hot`r\rii recurate, cu subcazuri cu acela[i
caracter sintetic: nerespectarea dispozi]iilor legale care garanteaz` aflarea adev`rului sau care
asigur` drepturile p`r]ilor, neadministrarea tuturor probelor necesare pentru aflarea adev`rului,
aprecierea necomplet` sau gre[it` a probelor administrate, re]inerea unor fapte \n \mprejur`ri care
nu corespund probelor [i nu reprezint` adev`rul, neconformitatea solu]iei date cu prevederile legii
[i lipsa de juste]e a solu]iei adoptate; unele din aceste cazuri se \ncadrau \n nelegalitatea hot`r\rii
recurate, altele \n netemeinicia ei.
122
Jurispruden]a poate, printr-o interpretare extensiv` a cazurilor de casare, s` admit` recursul
dac` exist` lipsuri similare cu cele avute \n vedere \n mod expres de legiuitor [i care impun
casarea hot`r\rii recurate. Astfel, lipsa \ncheierii [edin]ei de judecat` \n care au avut loc
dezbaterile judiciare nu este prev`zut` \n mod expres de nici unul din cazurile de casare prev`zute
\n art. 3859; cu toate acestea, lipsa \ncheierii de dezbateri \mpiedic` verificarea respect`rii de c`tre
prima instan]` sau de instan]a de apel a dispozi]iilor cu privire la compunerea instan]ei,
participarea procurorului, publicitatea [edin]ei de judecat`, prezen]a p`r]ilor [i asisten]a juridic`
obligatorie, toate form\nd cazuri de casare prev`zute \n art. art. 385 9 pct. 3–5; ca urmare, aceast`
lips` devine un caz de casre prin leg`tura str\ns` pe care o are cu nerespectarea altor dispozi]ii
pentru care exist` cazuri de casare.
123
Examinarea cazurilor de casare prin gruparea lor \n aceste trei grupe, [i nu neap`rat \n
ordinea prev`zut` \n art art. 385 9, se explic`, pe de o parte, prin existen]a unor condi]ii care s\nt
comune cazurilor din fiecare categorie [i, pe de alt` parte, se folose[te o clasificare a cazurilor de
casare \n error in procedendo [i error in judicando, ultima subdiviz\ndu-se \n error in jure [i
error in facto.
 DPP–ps–150
3) Cazuri de casare rezult\nd din \nc`lcarea normelor legale de
procedur` penal`
Analiz\ndu-se cazurile \n care se poate face recurs, prev`zute \n art. 385 9, se re]in ca
rezult\nd din \nc`lcarea normelor legale de procedur` penal` cazurile \nscrise sub
numerele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 19 [i 21; pentru a opera aceste cazuri de
\nc`lcare a legii de procedur` penal` este necesar s` se constate dac` actul procedural
efectuat \n condi]ii nelegale \ntrune[te condi]iile \n care este sanc]ionat cu nulitatea.
Unele din cazurile enumerate se \ncadreaz` \n situa]iile \n care opereaz` nulitatea
absolut`; ca urmare, v`t`marea produs` prin \nc`lcarea legii exist` \ntotdeauna [i nu poate
fi \nl`turat` \n nici un mod, ceea ce permite invocarea nulit`]ii direct la instan]a de recurs
de c`tre procuror sau de c`tre p`r]i; potrivit art. 385 9 al. 2, cazurile rezult\nd din nulitatea
absolut` se iau \n considerare \ntotdeauna [i din oficiu.
|nc`lcare normelor de procedur` sanc]ionate cu nulitatea absolut` se poate produce la
urm`rirea penal`, la judecata \n prim` instan]` sau la judecata \n apel; \ntruc\t la
judecata \n apel nu se prevede – \n afar` de incompeten]a dup` materie sau dup` calitatea
persoanei – c` \nc`lcarea dispozi]iilor care reglementeaz` urm`rirea penal` [i judecata \n
prim` instan]` atrag desfiin]area hot`r\rii apelate cu trimiterea sau restituirea cauzei la
procuror ori cu trimiterea spre rejudecare la prima instan]` pentru refacerea actelor nule,
se poate trage concluzia c` nu pot fi cazuri de casare dec\t acele \nc`lc`ri ale legii de
procedur` penal` sanc]ionate cu nulitatea absolut` care s-au produs la judecata \n apel.
Atunci c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva hot`r\rii primei instan]e de judecat`,
deoarece nu exist` drept de apel \mpotriva acelei hot`r\ri, cazurile de casare care privesc
nulit`]ile absolute se refer` la \nc`lcarea dispozi]iilor care reglementeaz` judecata \n
prim` instan]` [i, pentru unele \nc`lc`ri ale legii, [i la efectuarea urm`ririi penale.
Alte cazuri din cele enumerate se \ncadreaz` \n situa]iile \n care opereaz` nulitatea
relativ`; \ntruc\t v`t`marea nu este prezumat` de lege, trebuie constatat` existen]a ei, fiind
permis`, totodat`, contra-dovada sau \nl`turarea ei prin alte modalit`]i; nulitatea relativ`
nu poate fi invocat` dec\t de partea care a suferit v`t`marea [i numai dac` a fost
invocat` \n termenul prev`zut de lege; de aceea, nulit`]ile relative constituie cazuri de
casare numai dac` s-au produs la dezbaterile \n fond ale cauzei la prima instan]` (dac` nu
este drept de apel) sau la judecata \n apel ori \n con]inutul hot`r\rii date de instan]a de
apel; cazurile de casare rezult\nd din nulitatea relativ` a unui act procesual nu se iau, de
regul`, \n considerare din oficiu.
A. Cazuri de casare rezult\nd din nulit`]i absolute (art. 3859 pct. 1–7,
10, 11 Cod procedur` penal`)
a) Nu au fost respectate dispozi]iile privind competen]a dup`
materie sau dup` calitatea persoanei (pct. 1)
Un caz tipic de nulitate absolut` \l constituie judecarea unei cauze de c`tre o alt`
instan]` judec`toreasc` dec\t cea competent` potrivit normelor \n vigoare \n raport de
natura [i gravitatea infrac]iunii sau de calitatea persoanei \n momentul s`v\r[irii
infrac]iunii124 (art. 25–29). Alte cazuri de nulitate absolut` opereaz` atunci c\nd nu au
fost respectate normele care determin` competen]a prin prorogare \n caz de
indivizibilitate (art. 35), de schimbare a \ncadr`rii juridice a faptei de c`tre instan]a
ierarhic superioar` sau a schimb`rii calific`rii faptei printr-o lege nou` (art. 41); de
asemenea, atunci c\nd o cale de atac extraordinar` (revizuirea – art. 401), o procedur`
special` (reabilitarea – art. 494) ori o procedur` privind executarea (art. 460) este
judecat` [i solu]ionat` de o instan]` necompetent`.
|n art. 3859 nu se face distinc]ie \ntre dispozi]iile privind competen]a organelor de
urm`rire penal` [i cele privind competen]a instan]elor judec`tore[ti. Ca urmare, se poate
trage concluzia c` va opera cazul de casare [i atunci c\nd au fost \nc`lcate dispozi]iile
privind competen]a organelor de urm`rire penal`, mai ales ale art. 209 al. 3 [i 4, care
prevede c` \n anumite cauze urm`rirea se efectueaz` numai de c`tre procurorul de la
parchetul de pe l\ng` instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]`. Efectuarea
cercet`rii penale de c`tre un alt organ dec\t cel competent nu atrage nulitatea urm`ririi

124
De exemplu, va fi caz de casare dac` a judecat judec`toria \n loc de tribunal sau invers, o
instan]` civil` \n loc de una militar` sau invers, deoarece [i prima instan]` [i instan]a de apel nu
aveau competen]a s` judece acea cauz`.
 DPP–ps–151
penale atunci c\nd este invocat` printr-un motiv de recurs deoarece, potrivit art. 332 al. 1
[i 2, lipsa de comepten]` trebuie invocat` la prima instan]` \nainte de terminarea
cercet`rii judec`tore[ti.
b) Instan]a nu a fost sesizat` legal (pct. 1)
Nulitatea opereaz` at\t \n cazul sesiz`rii primare, c\t [i al sesiz`rilor suplimentare [i
derivate. Normele de sesizare primar` s\nt \nc`lcate atunci c\nd instan]a a fost sesizat` cu
rechizitoriu \n loc de pl\ngere prealabil` sau invers; c\nd rechizitoriul este emis cu
nerespectarea unor dispozi]ii esen]iale (de un procuror necompetent, f`r` confirmarea
procurorului ierarhic superior – art. 209 al.ult.), cu dep`[irea limitelor prev`zute de lege
(art. 263); c\nd pl\ngerea prealabil` a fost introdus` de o persoan` f`r` calitate, peste
termenul prev`zut de lege, pentru o infrac]iune care nu se \nscrie \n dispozi]iile art. 279
al. 2 lit. a. Se \ncalc` normele de sesizare c\nd, contrar dispozi]iilor art. 317, este judecat
[i condamnat inculpatul pentru o alt` fapt` dec\t cea la care se refer` rechizitoriul sau
pl\ngerea prealabil`, dac` nu s-a procedat la suplimentarea sesiz`rii (o asemenea situa]ie
este prev`zut` [i \n cazul de la pct. 12 teza a doua).
|n cazul sesiz`rii suplimentare, nulitatea absolut` opereaz` dac` inculpatul a fost
judecat [i pentru alte acte materiale apar]in\nd infrac]iunii supuse judec`]ii, f`r` a exista
o extindere a ac]iunii penale, ori pentru alte fapte penale fa]` de care nu s-a dispus,
potrivit legii, extinderea procesului penal [i punerea \n mi[care a ac]iunii penale, ori a
fost judecat` o persoan` pentru care nu au fost f`cute formele legale de sesizare
suplimentar` a instan]ei (art. 335–337).
Atunci c\nd legea permite o sesizare derivat` (declinare de competen]`, sesizare dup`
rezolvarea unui conflict de competen]` sau a unei cereri de str`mutare, sesizare cu
rejudecarea cauzei dup` desfiin]area hot`r\rii \n apel sau dup` casarea hot`r\rii \n recurs –
art. 42, 43, 385, 38518), \nc`lcarea normelor de sesizare atrage nulitatea absolut` [i
casarea hot`r\rii recurate.
c) Instan]a nu a fost compus` potrivit legii ori s-au \nc`lcat
prevederile art. 292 al. 2 sau a existat un caz de
incompatibilitate (pct. 3)
Acest caz de casare prevede trei situa]ii, toate legate de alc`tuirea completului de
judecat`. Nulitatea absolut` opereaz`:
– c\nd instan]a este gre[it compus`; s\nt astfel de situa]ii:
- c\nd judec` \n prim` instan]` doi judec`tori \n loc de unul singur, c\nd judec` \n
apel un complet de trei judec`tori \n loc de doi judec`tori;
- c\nd nu se respect` dispozi]ia care cere un anumit judec`tor (cum este
judec`torul desemnat pentru judecarea infractorilor minori – art. 483 – sau care
cere ca judec`torul militar care prezideaz` [edin]a de judecat` s` aib` grad cel
pu]in egal cu al inculpatului militar activ – art. 5 din Legea nr. 54/1993 pentru
organizarea instan]elor [i a parchetelor militare);
- c\nd a judecat o persoan` \nainte de a fi c`p`tat calitatea de judec`tor (nu
depusese jur`m\ntul) sau dup` ce pierduse aceast` calitate
– c\nd au deliberat [i solu]ionat cauza al]i judec`tori dec\t cei care au format completul
de judecat` la dezbaterile judiciare, \nc`lc\ndu-se astfel principiul unicit`]ii
completului de judecat` dup` \nceperea dezbaterilor 125;
– c\nd exist` un caz de incompatibilitate126 (art. 46–48); orice caz de incompatibilitate
operant la instan]a de apel atrage casarea hot`r\rii recurate ca urmare a unei nulit`]i
absolute.
d) {edin]a de judecat` nu a fost public`, \n afar` de cazurile c\nd
legea prevede altfel (pct. 11)
|ntruc\t exist` o men]iune \n formularul unei \ncheieri, sentin]e sau decizii c` [edin]a
a fost public`, s\nt pu]ine cazurile \n care se constat` \nc`lcarea principiului publicit`]ii
[edin]ei de judecat`. Totu[i, au fost situa]ii \n care s-a consemnat c` o cauz` a fost
125
|n practic` s-au \nt\lnit cazuri c\nd \n \ncheierea de [edin]` se consemnau numele [i
prenumele judec`torilor care au participat la dezbateri, iar minuta era dat` [i semnat` de al]i
judec`tori.
126
Prin aceast` dispozi]ie se confirm` punctul de vedere al celor care considerau c`
incompatibilitatea se refer` la compunerea instan]ei [i, ca atare, este garantat` prin sanc]ionarea
nerespect`rii ei cu nulitatea absolut`.
 DPP–ps–152
judecat` [i solu]ionat` \n camera de consiliu sau c` [edin]a nu a fost public`, de[i
publicitatea era obligatorie; au fost [i cazuri \n care \n documentul procedural nu se
consemneaz` c` [edin]a a fost public` sau secret`, caz \n care, dac` din alte acte ale
dosarului nu rezult` publicitatea [edin]ei de judecat`, opereaz` cazul de casare. Nu va
opera casarea atunci c\nd, de[i legea prevede c` [edin]a nu este public`, s-a desf`[urat
\ns` \n prezen]a publicului, deoarece ceea ce se ocrote[te prin nulitatea absolut` este
publicitatea [edin]ei de judecat`.
e) Judecata a avut loc f`r` participarea procurorului sau a
inculpatului, c\nd aceasta era obligatorie potrivit legii (pct. 5)
Participarea procurorului la judecata unei cauze penale \n prim` instan]`, \n apel
sau \n recurs este obligatorie \n toate cazurile prev`zute \n art. 315. Ca urmare, c\nd
participarea procurorului este obligatorie, judecarea cauzei f`r` participarea sa este lovit`
de nulitate absolut`. Prin “participarea” procurorului se \n]elege nu numai prezen]a sa
fizic`, ci activitatea sa ca procuror, astfel \nc\t dac` instan]a nu i-a dat cuv\ntul [i
procurorul nu [i-a expus punctul s`u de vedere, se poate considera c` nu a participat la
judecat`.
Cazurile \n care participarea inculpatului la [edin]a de judecat` este obligatorie s\nt
prev`zute \n art. 314 al. 2 (inculpatul este \n stare de de]inere, chiar \n alt` cauz`) [i art.
484 (inculpatul este minor). C\nd inculpatul este \n stare de de]inere, incumb` instan]ei
obliga]ia de a lua m`suri s` fie adus la judecat`, astfel \nc\t lipsa sa nu-i este
imputabil`; \n cazul inculpatului minor, judecata nu poate avea loc \n lipsa sa, afar` de
cazul c\nd exist` dovezi concrete c` se sustrage de la judecat`. Cazul de casare se refer`
at\t la participarea fizic` a inculpatului, c\t [i la participarea sa procesual`, \n sensul c` i
s-a asigurat exercitarea drepturilor procesuale.
Participarea procurorului [i a inculpatului la judecat` implic` prezen]a [i activitatea
lor la [edin]a de dezbateri judiciare c\nd s-au pus concluzii asupra fondului cauzei, dar [i
la [edin]ele anterioare de judecat` dac` s-au adoptat m`suri ori s-au administrat probe.
f) Urm`rirea penal` sau jduecata au avut loc \n lipsa
ap`r`torului, c\nd prezen]a acestuia era obligatorie (pct. 6)
Asisten]a juridic` – sau “prezen]a ap`r`torului” \n formularea legii – este
obligatorie \n cazurile prev`zute \n art. 171 [i 173 al. 3, cazuri care se refer` at\t la
urm`rirea penal`, c\t [i la judecat`. Ini]ial, \n 1993 s-a adoptat drept caz de casare lipsa
ap`r`torului \n cazurile \n care prezen]a sa este obligatorie la judecat`; \ntruc\t
dispozi]iile art. 197 al. 2 [i 3 au fost interpretate \n sensul c` nulitatea absolut` opereaz`
[i \n cazul lipsei ap`r`torului inculpatului la urm`rirea penal`, prin Legea nr. 141/1996
s-a pus de acord acest caz de casare cu textul privind nulit`]ile absolute; ca urmare, lipsa
ap`r`torului inculpatului, \n cazurile \n care prezen]a sa era obligatorie la urm`rirea
penal` [i la judecat`, atrage nulitatea absolut` [i poate fi invocat` drept caz de casare.
|n ce prive[te lipsa ap`r`torului \nvinuitului \n cursul urm`ririi penale, care se afl` sub
sanc]iunea nulit`]ii relative, poate constitui caz de casare numai dac` s\nt \ntrunite
condi]iile prev`zute de art. 197 al. 4, care cer, pentru invocarea din oficiu de c`tre
instan]a de recurs, s` se constate c` prin lipsa ap`r`torului \nvinuitului a fost periclitat`
aflarea adev`rului [i justa solu]ionare a cauzei.
|n practic` s-a considerat drept lips` a ap`r`torului [i situa]ia c\nd, \n locul
ap`r`torului ales care, motivat, nu s-a prezentat la judecat`, a fost desemnat un ap`r`tor
din oficiu, care nu era preg`tit pentru a sus]ine ap`rarea; de asemenea, \n cazul unor
inculpa]i cu interese contrare, dac` au fost asista]i de acela[i avocat din oficiu, deoarece
unul sau unii dintre ei nu s-au putut bucura de o asisten]` juridic` de calitate.
g) Judecata s-a f`cut f`r` efectuarea anchetei sociale \n cauzele
cu infractori minori (pct. 7)
Pornindu-se de la importan]a pe care o are ancheta social` \n solu]ionarea cauzelor
cu inculpa]i minori, s-a prev`zut (art. 197 al. 2 [i 3) c` lipsa anchetei sociale este
sanc]ionat` cu nulitatea absolut`; ca urmare, este caz de casare a hot`r\rii de condamnare
a unui inculpat minor pronun]at` f`r` a exista un act de anchet` social` cu privire la
acesta. Dup` casarea hot`r\rii recurate, instan]a de recurs poate dispune efectuarea
anchetei sociale [i s` rejudece cauza \n cuno[tin]` de datele care se refer` la persoana
minorului, deoarece este un element probatoriu care poate fi administrat [i la instan]a de
recurs, cu ocazia rejudec`rii cauzei \n fond.
 DPP–ps–153
h) Instan]a nu s-a pronun]at asupra unei fapte re]inute \n
sarcina inculpatului prin actul de sesizare (pct. 10)
Instan]a de judecat` este obligat` s` judece toate faptele s`v\r[ite de inculpat cu care a
fost sesizat` prin rechizitoriu sau prin pl\ngerea prealabil` adresat` de c`tre partea
v`t`mat` direct instan]ei de judecat`. Este o dispozi]ie privitoare la sesizarea instan]ei a
c`rei \nc`lcare atrage nulitatea absolut` asupra tuturor faptelor [i persoanelor cu care a
fost sesizat` – fie prin actul primar de sesizare, fie printr-un act de sesizare suplimentar`
– cazul de casare opereaz`.
|n acest caz de casare se include [i omisiunea instan]ei de a se pronun]a asupra
ac]iunii civile al`turate celei penale, decurg\nd din faptele cu care a fost sesizat` instan]a
de fond. |n practic` nulitatea s-a produs [i atunci c\nd instan]a a l`sat nerezolvat`
ac]iunea civil`, \ndrum\nd partea s` se adreseze instan]ei civile, de[i era obligat` s` se
pronun]e asupra repara]iilor civile.
i) Instan]a a admis o cale de atac neprev`zut` de lege sau
introdus` tardiv
Prin exercitarea unei c`i de atac se produce o “sesizare” a instan]ei de control
judiciar; dispozi]iile referitoare la sesizarea instan]ei fiind prev`zute sub sanc]iunea
nulit`]ii absolute, \nseamn` c` introducerea unei c`i de atac inadmisibile sau tardive este
lovit` de o nulitate absolut`127.
j) Alte cazuri de casare din nulit`]i absolute
Modul \n care s-a desf`[urat [edin]a de judecat` se consemneaz` \ntr-o \ncheiere;
lipsa \ncheierii de [edin]` (art. 305) nu este prev`zut` printre cazurile de nulitate absout`,
dar – \ntruc\t nu se poate [ti dac` au fost respectate dispozi]iile care se afl` sub
sanc]iunea nulit`]ii absolute (cum s\nt cele privitoare la compunerea instan]ei, la
incompatibilitate, la participarea procurorului, inculpatului [i ap`r`torului – \n cazurile \n
care participarea lor este obligatorie) – \n practic` s-a considerat c` opereaz` o nulitate
absolut` [i, ca urmare, opereaz` [i cazul de casare corespunz`tor dispozi]iilor \nc`lcate.
De asemenea, lipsa minutei, nesemnarea ei de c`tre un judec`tor face imposibil`
stabilirea respect`rii principiului unicit`]ii completului de judecat`, ceea ce face s` se
aplica cazul de casare corespunz`tor.
B. Cazuri de casare din nulit`]i relative (art. 385 9 pct. 8, 9 10 – tezele
2 [i 3 – [i 21)
|nc`lcarea oric`rei dispozi]ii legale referitoare la desf`[urarea procesului penal, care
nu este prev`zut` \n art. 197 al. 2, se afl` sub sanc]iunea unei nulit`]i relative; ca urmare,
cazul de casare opereaz` numai dac` s\nt \ntrunite condi]iile prev`zute de lege pentru
astfel de nulit`]i. Aceast` regul` se observ` \n reglementarea cazurilor de casare,
deoarece cazurile rezult\nd din nulit`]ile relative nu s\nt luate \n considerare din oficiu.
a) C\nd nu a fost efectuat` expertiza psihiatric` a inculpatului \n
cazurile [i condi]iile prev`zute \n art. 117 al. 1 [i 2 (pct.8)
Expertiza psihiatric` este necesar` pentru a nu condamna penal pe un inculpat care a
s`v\r[it fapta \n stare de iresponsabilitate; de aceea, legea prevede c` \n anumite cauze
este obligatorie efectuarea expertizei psihiatrice a inculpatului. Dac` o astfel de expertiz`
nu a fost efectuat`, exist\nd \ndoieli asupra st`rii psihice a inculpatului, de natur` a-i
\nl`tura sau diminua discern`m\ntul, acesta poate cere casarea hot`r\rii recurate, relev\nd
v`t`marea suferit`; dac` se constat` o astfel de v`t`mare, opereaz` nulitatea relativ` [i, ca
urmare, [i cazul de casare.
b) Hot`r\rea nu cuprinde motivele pe care se \ntemeiaz` solu]ia
ori motivarea solu]iei contrazice dispozitivul hot`r\rii sau
acesta nu se \n]elege (pct. 9)
Statul de drept nu accept` pronun]area unor hot`r\ri discre]ionare care s` nu fie
\ntemeiate pe o motivare ra]ional`, de natur` s` conving` despre legalitatea [i juste]ea
solu]iei adoptate. |n acest sens s\nt dispozi]iile art. 356 [i 383, care prev`d – at\t pentru

127
De exemplu, admiterea de c`tre tribunal a unui apel \ndreptat \mpotriva unei sentin]e a
judec`toriei prin care aceasta [i-a declinat competen]a atrage admiterea recursului, fiindc`
sentin]ele de declinare de competen]` nu s\nt supuse nici unei c`i de atac ordinare; aceea[i solu]ie
[i c\nd apelul declarat de partea v`t`mat` se refer` la o infrac]iune pentru care punerea \n mi[care
a ac]iunii penale se dispune din oficiu.
 DPP–ps–154
sentin]`, c\t [i pentru decizia instan]ei de apel – necesitatea ar`t`rii temeiurilor de fapt [i
de drept ale solu]iei ce s-a pronun]at cu privire la latura penal` [i la latura civil` a cauzei.
Lipsa de motivare a solu]iei face ca hot`r\rea judec`toreasc` s` nu fie conving`toare, s`
lase o suspiciune asupra conformit`]ii sale cu legea [i adev`rul. Cazul de casare are \n
vedere trei situa]ii:
– hot`r\rea nu cuprinde motivele pe care se \ntemeiaz` solu]ia, \n sensul c` hot`r\rea
pronun]at` este complet nemotivat`, \mpiedic\nd astfel instan]a de recurs s` verifice
legalitatea [i temeinicia solu]iei128;
– contrazicerea dintre motivarea solu]iei [i dispozitivul hot`r\rii 129;
– a treia situa]ie se refer`, de exemplu, la o hot`r\re \n care inculpatul este condamnat
la \nchisoare, f`r` a se stabili durata \nchisorii la care este condamnat. {i \n acest caz
de casare ne afl`m \n fa]a unei \nc`lc`ri a dispozi]iilor de procedur` sanc]ionate cu
nulitatea relativ`, cazul de casare nefiind invocabil din oficiu.
c) Instan]a nu s-a pronun]at cu privire la unele probe
administrate ori asupra unor cereri esen]iale pentru p`r]i, de
natur` s` garanteze drepturile lor [i s` infleun]eze solu]ia
procesului (pct. 10)
Este cazul de casare cunoscut sub denumirea de “omisiune esen]ial`”. Trebuie s`
existe, \n primul r\nd, o “omisiune” cu privire la examinarea de c`tre instan]a de fond a
unor probe administrate sau asupra unor cereri formulate de p`r]i; \n ce prive[te
omisiunea asupra unor probe administrate, legea are \n vedere dispozi]iile art. 63 al. 2,
care prevede c` formarea convingerii judec`torilor se realizeaz` prin “examinarea tuturor
probelor administrate”; dac` \n aprecierea probelor s-a omis examinarea unora dintre ele,
aceast` omisiune este esen]ial`. De asemenea, omisiunea instan]ei de a se pronun]a se
poate referi la o cerere esen]ial` a p`r]ii, care i-ar fi ap`rat interesele sale legitime \n
solu]ionarea cauzei; cererea de a se am\na judecarea cauzei pentru a-[i putea face
ap`rarea, cum ar fi angajarea unui avocat, lipsa justificat` a ap`r`torului ales,
imposibilitatea de a se prezenta la judecat` etc. Pentru ca omisiunea instan]ei de a se
prounn]a s` fie “esen]ial`” este necesar ca aceasta s` fie de natur` a garanta drepturile
procesuale ale p`r]ii (de exemplu, lipsa ap`r`torului ales) sau de a influen]a solu]ia
procesului (cum ar fi administrarea unor probe necesare cerute, dar omise de a fi
administrate). |n acest sens, \n art. 385 15 al. 2 lit. c se prevede ca un caz de casare “c\nd
unei p`r]i i s-a respins \n mod nejustificat o cerere de am\nare [i din aceast` cauz` nu [i-a
putut face ap`rarea”, iar \n art. art. 385 16 se prevede c` instan]a de recurs se pronun]` [i
asupra “probelor ce urmeaz` a fi administrate”. Cazul de casare se ia \n considerare din
oficiu, deoarece nulitatea relativ` se poate lua \n considerare [i din oficiu dac` anularea
actului este necesar` pentru aflarea adev`rului [i justa solu]ionare a cauzei, ceea ce
acord` omisiunii un caracter esen]ial.
d) C\nd judecata \n prim` instan]` sau \n apel a avut loc f`r`
citarea legal` a unei p`r]i sau care, legal citat`, a fost \n
imposibilitate de a se prezenta [i de a \n[tiin]a despre aceast`
imposibilitate (pct. 21)
|n prima situa]ie se cer urm`toarele condi]ii ca s` opereze cazul de casare:
– partea s` fi fost lips` la [edin]a de dezbateri a cauzei \n prim` instan]` sau \n apel,
c`ci pentru lipsa la un termen anterior partea avea obliga]ia s` invoce nulitatea la
termenul urm`tor de judecat`;
– partea lips` s` nu fi fost legal citat` (fie deloc, fie printr-un mod de \nc`lcare a
procedurii legale de citare);
– cazul de casare s` fie invocat \n instan]a de recurs de partea lips` nelegal citat`, c`ci
acest caz de casare nu se poate invoca din oficiu.
|n ce prive[te a doua situa]ie, se cere s` existe cumulativ at\t condi]ia existen]ei
unei \mprejur`ri care, \n func]ie de cazul concret, s` poat` fi considerat` ca neprev`zut` [i

128
De exemplu, o hot`r\re prin care se afirm` c` din dosar rezult` nevinov`]ia inculpatului nu
este deloc motivat` \n sensul legii de procedur` penal`, deoarece nu se arat` care s\nt probele ce
sus]in o astfel de afirma]ie.
129
cum ar fi re]inerea \n considerentele hot`r\rii c` fapta inculpatului nu este prev`zut` de
legea penal` [i, totu[i, \n dispozitiv, se prevede condamnarea acestuia
 DPP–ps–155
de ne\nvins printr-un efort normal130, c\t [i existen]a unei \mprejur`ri care s` fi f`cut
imposibil` \n[tiin]rea instan]ei de neprezentarea la judecat` 131. |mprejur`rile de
\mpiedicare se apreciaz` de la caz la caz, temeinicia lor fiind determinat` de
\mprejur`rile concrete ale cauzei; cazul de casare trebuie invocat de partea aflat` \n
aceste \mprejur`ri.
4) Cazuri de \nc`lcare a legii materiale penale [i civile (art. 385 9 pct. 12,
13, 14, 15, 16, 17, 17 1, 19, 20)
Dac` \nc`lcarea unei dispozi]ii privind desf`[urarea procesului penal atrage casarea
hot`r\rii recurate numai \n condi]iile \n care opereaz` nulitatea prev`zut` \n art. 197,
atunci c\nd se \ncalc` legea material` – penal` sau civil` – \n mod necesar trebuie s` se
caseze hot`r\rea, deoarece nu este permis s` nu se respecte legea penal` – fie \n favoarea,
fie \n defavoarea inculpatului – dup` cum nu este permis s` se \ncalce legea civil`, care
poate aduce prejudicii materiale p`r]ii civile sau inculpatului [i p`r]ii responsabile
civilmente.
Anzaliz\ndu-se cazurile de casare ini]ial prev`zute \n art. 385 9 pct. 12–17, 19 [i 20,
care se refer` la \nc`lcarea legii materiale, se constat` c` toate se refer` la \nc`lcarea sau
aplicarea gre[it` a legii penale. Nu e posibil ca, atunci c\nd se \ncalc` sau se aplic` gre[it
legea civil`, s` nu existe formulat \n legea de procedur` un caz de casare a hot`r\rii
recurate, r`m\n\nd \n fiin]` dispozi]iile privind modul de solu]ionare gre[it` a ac]iunii
civile. |n acest sens intervin dispozi]iile art. 385 18 al. 2, care prev`d posibilitatea cas`rii
hot`r\rii numai cu privire la latura civil`, ceea ce \nseamn` c` au fost \nc`lcate
dispozi]iile legii civile. De aceea, s-a cerut ca \ntre cazurile de casare ar trebui introdus
[i un caz mai general – derivat din cele prev`zute \n art. 385 9, care are corespondent \n
art. 304 pct. 9 al Codului de procedur` penal`, anume “c\nd hot`r\rea este f`r` temei legal
ori a fost dat` cu \nc`lcarea sau aplicarea gre[it` a legii”. Un astfel de text ar fi \nl`turat
unele omisiuni \n redactarea cazurilor de casare care se refer` la \nc`lcarea legii
materiale.
Prin Legea nr. 141/1996 s-a adoptat acest punct de vedere [i s-a introdus un nou
temei de casare – art. 3859 pct. 17 – potrivit c`ruia este caz de casare “c\nd hot`r\rea este
contrar` legii sau c\nd prin hot`r\re s-a f`cut o aplicare gre[it` a legii”. Noul text se refer`
la legea material` – penal` [i civil`. |n completare s-a introdus [i un nou alineat al art.
3859 – al. 2 – cu urm`torul cuprins: “Cazurile de casare prev`zute \n al. 1 pot fi invocate
at\t cu privire la solu]ionarea laturii penale, c\t [i a laturii civile a cauzei”; \n acest mod
s-a creat instrumentul pentru a se casa hot`r\rea recurat` [i \n cazul \nc`lc`rii legii civile.
|nc`lcarea legii materiale – penale [i civile – se poate produce \n trei modalit`]i
principale:
– neaplicarea de c`tre instan]a de fond a unei prevederi legale care trebuia aplicat`;
– aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicat`;
– aplicarea gre[it` a dispozi]iei legale care trebuia aplicat`.
Aceste modalit`]i de \nc`lcare a legii materiale se constat`, \n primul r\nd, atunci
c\nd solu]ia este invers`, \n sensul c` s-a dat o solu]ie contrar` celei legale 132. F`r` a fi
invers`, solu]ia poate fi gre[it` \n cazul \n care condamnarea nu este conform` cu
prevederile legii penale prin gre[ita \ncadrare juridic` a faptei sau prin dep`[irea limitelor
pedepsei prev`zut` de lege. Acelea[i modalit`]i opereaz` [i atunci c\nd \nc`lcarea se
refer` la legea civil`.
Acest caz de casare se poate folosi [i \mpreun` cu alte cazuri care au \n vedere
\nc`lcarea legii133.

130
un accident care-l imobilizeaz` la pat, o boal` grav`, o inunda]ie ori o \nz`pezire
131
internarea \n stare de incon[tien]`, arestarea p`r]ii \n alt` localitate etc.
132
condamnarea inculpatului \n loc de achitarea acestuia sau de \ncetare a procesului penal;
achitarea inculpatului \n loc de condamnarea sa.
133
cum ar fi condamnarea inculpatului, de[i fapta nu este prev`zut` de legea penal`, sau
\ncadrarea juridic` gre[it` a faptei.
 DPP–ps–156
a) C\nd nu s\nt \ntrunite elementele constitutive ale unei
infrac]iuni sau c\nd s-a pronun]at o condamnare pentru o
alt` fapt` dec\t cea pentru care condamnatul a fost trimis \n
judecat`, cu excep]ia cazurilor prev`zute \n art. 334–337 (pct.
12)
Cazul de casare prevede dou` situa]ii diferite:
– prima teza const` dintr-o \nc`lcare a legii penale, prin nesocotirea dispozi]iei din art.
10 lit. d [i art. 11 pct. 2 lit. a, care prevede c` \n cazul “c\nd faptei \i lipse[te un
element constitutiv al infrac]iunii” se pronun]` achitarea inculpatului 134. Pentru a
opera acest caz de casare este necesar ca instan]a de fond s` fi re]inut o situa]ie de
fapt din care s` rezulte lipsa unui element constitutiv al infrac]iunii;
– a doua tez` se refer` la \nc`lcarea legii de procedur` penal` (art. 317, 334–337),
deoarece s-au dep`[it limitele actului de sesizare (fapta pe care o prevede), f`r` a fi
\ndeplinite prevederile privind schimbarea \ncadr`rii juridice, extinderea ac]iunii
penale pentru noi acte materiale apar]in\nd infrac]iunii judecate sau extinderea
procesului penal pentru noi fapte penale.
|n leg`tur` cu situa]iile la care se refer` acest caz de casare opereaz` [i cazul de casare
prev`zut \n art. 3859 pct. 2 – “instan]a nu a fost legal sesizat`”. Spre deosebire de
cazurile determinate de nulit`]ile absolute, \n teza a doua de sub pct. 12 ne afl`m \n fa]a
unei erori de judecat`, deoarece se refer` la o dep`[ire din partea instan]ei a limitelor \n
care se putea pronun]a.
b) C\nd inculpatul a fost condamnat pentru o fapt` care nu este
prev`zut` de legea penal` (pct. 13)
Este un caz v`dit de \nc`lcare a legii penale atunci c\nd se pronun]` o condamnare
pentru o fapt` care, nefiind prev`zut` de legea penal`, constituie doar o fapt` civil`, o
contraven]ie, o abatere disciplinar` sau de la moral`. Casarea se poate dispune atunci
c\nd, din descrierea faptei pentru care instan]a de fond a pronun]at condamnarea, rezult`
c` aceasta nu este prev`zut` de legea penal`.
|n art. 3859 nu s-au trecut [i alte cazuri de condamnare pentru fapte ce nu pot atrage
r`spunderea penal`, neconstituind infrac]iuni, cum ar fi “fapta nu prezint` gradul de
pericol social al unei infrac]iuni” [i “exist` una din cauzele care \nl`tur` caracterul penal
al faptei”. Omisiunea se explic` prin aceea c`, \n aceste dou` situa]ii, instan]a de casare
trebuie s` stabileasc` \mprejur`rile din care rezult` lipsa de pericol social al faptei sau
\nl`turarea caracterului penal al faptei, aprecieri care scap` instan]ei de recurs. Cu toate
acestea, aplicarea gre[it` a unei cauze care \nl`tur` caracterul penal al faptei poate rezulta
[i din interpretarea gre[it` a legii penale135.
c) C\nd persoana condamnat` a fost \nainte judecat` \n mod
definitiv pentru aceea[i fapt` sau dac` exist` o cauz` de
\nl`turare a r`spunderii penale, pedeapsa a fost gra]iat` ori a
intervenit decesul inculpatului (pct. 15)
|n acest caz se \ncadreaz` existen]a vreuneia din cauzele care ar fi condus la
\ncetarea procesului penal, prev`zute \n art. 10 lit. f–h [i j; se omite cazul de la lit. i
(\nlocuirea r`spunderii penale) deoarece este o chestiune de apreciere a r`spunderii
juridice, ca [i aplicarea pedepsei, ceea ce nu cade \n atribu]iile instan]ei de recurs. F`r`
\ndoial` c` \n acest caz opereaz` [i existen]a unei “cauze de nepedepseire”, c`ci [i acestea
\nl`tur` r`spunderea penal` [i atrag \ncetarea procesului penal; este necesar, \ns`, ca
\mprejurarea ce atrage nepedepsirea s` fie re]inut` de instan]a de fond sau s` fie
dovedit` \n recurs prin \nscrisuri noi.
|n text se face referire la situa]ia c\nd “pedeapsa a fost gra]iat`”; or, admiterea
acestui caz de casare nu poate conduce la \ncetarea procesului penal, ci la men]inerea
condamn`rii cu gra]ierea pedepsei, \n temeiul unei gra]ieri aplicabile \n cursul
procesului penal la pedepse nedefinitive.

134
De exemplu, lipsa caracterului repetat al faptei sau lipsa de scandal public, c\nd legea
penal` cere existen]a acestor \mprejur`ri.
135
De exemplu, instan]a de fond re]ine c` nu se poate aplica legitima ap`rare deoarece
inculpatul avea posibilitatea s` fug` din fa]a agresorului; or, prin aceast` interpretare s -a statuat c`
se \ncalc` dispozi]iile art. 44 Cod penal, care nu prev`d o astfel de condi]ie.
 DPP–ps–157
d) C\nd \n mod gre[it inculpatul a fost achitat pentru motivul c`
fapta s`v\r[it` de el nu este prev`zut` de legea penal` sau
c\nd, \n mod gre[it, s-a dispus \ncetarea procesului penal
pentru motivul c` exist` autoritate de lucru judecat sau o cauz`
de \nl`turare a r`spunderii penale, ori c` a intervenit decesul
inculpatului sau pedeapsa a fost gra]iat` (pct. 16)
Acest caz de casare are \n vedere, \n primul r\nd, \nc`lcarea legii penale prin
pronun]area unei solu]ii gre[ite de achitare pe temeiul c` fapta nu este prev`zut` de legea
penal`, \n realitate exist\nd o prevedere legal` care pedepse[te fapta re]inut` 136. Av\nd
aceea[i ra]iune, este caz de casare [i atunci c\nd, \n mod gre[it, a fost achitat inculpatul
pe temeiul c` nu s\nt \ntrunite elementele constitutive ale infrac]iunii sau c` exist` o
cauz` care \nl`tur` caracterul penal al faptei, printr-o interpretare gre[it` a legii penale.
|n acest caz se \ncadreaz` [i solu]ia gre[it` de \ncetare a procesului penal,
consider\ndu-se existen]a unuia din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. f–h [i j, printr -o
aplicare sau interpretare gre[it` a legii penale 137.
Ultima tez` din acest caz – c\nd “pedeapsa a fost gra]iat`” – are \n vedere nu o
hot`r\re de achitare sau de \ncetare a procesului penal, cum prevede art. 385 9 pct. 16, ci o
hot`r\re de condamnare la o pedeaps` care, printr-o gre[it` aplicare a unui act de
clemen]`, a fost considerat` gra]iat`.
e) C\nd faptei s`v\r[ite i s-a dat o gre[it` \ncadrare juridic` (pct.
17)
Solu]ia de condamnare pentru s`v\r[irea unei infrac]iuni poate fi corect`, dar
\ncadrarea juridic` a faptei s` fie gre[it`; \n acest caz, trebuie s` se caseze hot`r\rea atacat`
pentru a se aplica prevederile corespunz`toare ale legii penale. S\nt avute \n vedere
gre[eli ale aplic`rii legii penale prin condamnarea pentru o infrac]iune \n loc de alt`
infrac]iune, pentru o infrac]iune consumat` \n loc de tentativ` sau invers, de infrac]iune
instantanee \n loc de infrac]iune continu` sau invers, concurs de infrac]iuni \n loc de
infrac]iune continuat` sau invers. |n multe legisla]ii se aplic` regula “pedepsei
justificate”, \n sensul c` nu se poate dispune casarea dac` pedeapsa aplicat` se afl` \n
limitele legale prev`zute pentru \ncadrarea juridic` corect` a faptei. Redactarea actual`
nu-[i \nsu[e[te aceast` regul`, astfel \nc\t dup` casarea hot`r\rii atacte, instan]a de recurs
va schimba \ncadrarea juridic` \n infrac]iunea corespunz`toare faptei s`v\r[ite, chiar dac`
se men]ine pedeapsa aplicat`. Reglementarea actual` este superioar`, deoarece se d`
posibilitatea aplic`rii unui act de clemen]` ulterior, care include noua \ncadrare juridic`,
dar o exclude pe cea anterioar`, gre[it` din punct de vedere al legii penale.
f) C\nd s-au aplicat pedepse gre[it individualizate \n raport de
prevederile art. 72 Cod penal sau \n alte limite dec\t cele
legale (pct. 14)
Erorile care se produc \n leg`tur` cu aplicarea pedepsei de c`tre intan]a de fond pot fi
de drept – prin dep`[irea limitelor prev`zute de lege 138 – [i de fapt [i de drept – atunci
c\nd individualizarea pedepsei aplicate nu este corespunz`toare \mprejur`rilor la care se
refer` art. 72 Cod penal (cele \n care s-a s`v\r[it fapta ori cele referitoare la persoana
inculpatului).
Ini]ial, prin Legea nr. 45/1993 s-a adus o restric]ie acestui caz de casare, \n sensul c`
opera numai \n cazul \n care s-au aplicat pedepse \n alte limite dec\t cele prev`zute de
lege, constituind o eroare de drept. Jurispruden]a a l`rgit cadrul de aplicare a acestui caz
de casare, prin referirea nu numai la aplicarea pedepsei sub minimul sau peste maximul
prev`zut de lege, ci [i \n alte cazuri \n care pedeapsa nu a fost aplicat` conform
dispozi]iilor legale139.
136
De exemplu, s-a pronun]at achitarea pe motivul c` fapta re]inut` ar fi contraven]ie, c\nd, \n
realitate, \n \mprejur`rile stabilite de instan]a de fond, fapta constituie infrac]iune.
137
De exemplu, s-a plicat \n mod gre[it amnistia, c\nd infrac]iunea pentru care a fost judecat
inculpatul era exceptat` de la actul de clemen]`, ori s-a dat efect \mp`c`rii p`r]ilor \n cazul unei
infrac]iuni pentru care r`spunderea penal` nu este \nl`turat` prin \mp`carea p`r]ilor.
138
minimul sau maximul general al pedepsei \nchisorii sau amenzii, minimul sau maximul
special prev`zut de lege pentru infrac]iunea la care a fost condamnat inculpatul
139
Se poate considera c` s-au dep`[it limitele prev`zute de lege \n cazul concursului de
infrac]iuni, c\nd prin aplicarea sporului de pedeaps` s-a dep`[it suma pedepselor aplicate ori
 DPP–ps–158
Jurispruden]a nu a admis drept caz de casare situa]ia c\nd pedeapsa nu era just
individualizat` \n raport de \mprejur`rile cauzei, consider\ndu-se c` aceasta ar cere
aprecieri de fapt ce nu pot fi f`cute \n recurs.
Prin Legea nr. 141/1996 s-a modificat textul art. 3859 pct. 14 [i, \n noua redactare, se
d` posibilitatea instan]ei de recurs s` constate c` pedeapsa nu a fost just individualizat`,
dar \n raport cu prevederile art. 72 Cod penal. S-a c`utat astfel a se da cazului de
reindividualizare a pedepsei [i o nuan]` de eroare de drept, nu numai de fapt, c`ci noua
apreciere asupra gradului de pericol social al faptei [i persoanei celui care a s`v\r[it
infrac]iunea trebuie s` se \ncadreze \n dispozi]iile Codului penal cu privire la criteriile ce
trebuie avute \n vedere. Ca urmare, instan]a de recurs trebuie s` compare pedeapsa
aplicat` de instan]a de fond cu pedeapsa care ar fi trebuit s` se aplice \n raport de
criteriile stabilite prin art. 72 Cod penal [i, \n cazul unei dispropor]ii, s` procedeze la
reindividualizarea corect` a pedepsei.
g) C\nd hot`r\rea este contrar` legii sau c\nd prin hot`r\re s-a
f`cut o gre[it` aplicare a legii (pct. 17 1)
Noul caz de casare, introdus prin Legea nr. 141/1996, vine s` suplineasc` toate acele
cazuri de \nc`lcare a legii penale care nu erau cuprinse \n art. 385 9, dar care determinau
solu]ionarea cauzei neconform` cu prevederile legii 140.
Cazul de casare prevede dou` ipostaze:
– “hot`r\rea este contrar` legii” – solu]ia dat` de instan]` este invers` dec\t cea
prev`zut` de lege (\n loc de condamnare s-a pronun]at achitarea [i \n loc de achitare
s-a pronun]at condamnarea, contrar legii penale care prevedea solu]ia corect`);
– “prin hot`r\re s-a f`cut o aplicare gre[it` a legii” – s-a aplicat o alt` dispozi]ie
legal` \n locul celei ce trebuia s` fie aplicat` (considerarea activit`]ii infrac]ionale ca
o infrac]iune continuat` \n loc de concurs de infrac]iuni sau invers; liberarea
condi]ionat` a condamnatului, de[i acesta nu \ndeplinise minimul de \nchisoare
efectiv` prev`zut de lege etc.).
Acest caz de casare are un caracter general, \n sensul c` toate cazurile de casare
prev`zute \n art. 3859 pct. 12, 13, 14, 15, 16, 17, [i 20 se pot \ncadra [i \n art. 385 9 pct.
171. Necesitatea introducerii acestui caz cuprinz`tor cu privire la \nc`lcarea legii penale
sejustific` prin aceea c` nu se poate admite l`sarea \n fiin]` a unei hot`r\ri care ar fi
contrare legii penale sau ar face o gre[it` aplicare a ei, c`ci se pot produce grave atingeri
libert`]ii unei persoane condamnate pe nedrept [i tot at\t de grave atingeri intereselor
generale ale societ`]ii, ca un infractor s` nu fie tras la r`spundere penal`. Aplicarea
acestui caz de casare are \n vedere dispozi]iile legale privind infrac]iunea, pedeapsa [i
r`spunderea penal`.
Introducerea cazului de casare de sub art. 385 9 pct. 171 a \nl`turat [i o lips` a
reglement`rii anterioare, care nu avea formulat nici un caz de casare referitor la modul \n
care a fost solu]ionat` latura civil`141. |n noua reglementare prin Legea nr. 141/1996, ori
de c\te ori se \ncalc` legea civil` cu privire la elementele r`spunderii civile, la
solidaritate, la calculul desp`gubirilor civile, c\nd acesta este prev`zut \n mod expres de

maximul legal al pedepsei \nchisorii; \n caz de revocare a suspend`rii condi]ionate a pedepsei;

dac` \n loc s` se dispun` executarea separat` a pedepselor acestea au fost contopite; c\nd s-a
aplicat pedeapsa complimentar` a interzicerii unor drepturi, de[i pedeapsa principal` era sub 2 ani
\nchisoare sau invers, nu s-a aplicat pedeapsa complimentar`, de[i pedeapsa era de 2 ani [i 6
luni \nchisoare; c\nd s-a computat \n mod gre[it din durata pedepsei \nchisorii durata arest`rii
preventive; c\nd nu s-a dispus executarea pedepsei gra]iate dup` condamnarea pentru o
infrac]iune s`v\r[it` \n termenul de \ncercare ori s-a aplicat m`sura educativ` a libert`]ii
supravegheate, de[i inculpatul \mplinise v\rsta de 17 ani.
140
De exemplu, s-au aplicat gre[it dispozi]iile legale privitoare la o cauz` legal` de \nl`turare
a caracterului penal al faptei (legitim` ap`rare, stare de necesitate etc.), \n sensul c`, de[i \n raport
de \mprejur`rile de fapt re]inute de instan]a de fond nu erau \ntrunite condi]iile prev`zute de lege,
totu[i instan]a de fond a dat efect acestei cauze [i a dispus achitarea inculpatului; pentru
infrac]iunea inten]ionat` pentru care era judecat inculpatul legea prevedea o pedeaps` mai mare
de 7 ani [i totu[i a admis cererea de liberare provizorie.
141
De exemplu, obligarea p`r]ii responsabile civilmente la repara]ii civile, contrar legii civile,
\ntruc\t nu erau \ntrunite elementele r`spunderii civile pentru paguba provocat` de c`tre inculpat,
nu se \ncadra \n nici un caz de casare existent \n redactarea Legii nr. 45/1993.
 DPP–ps–159
lege, se poate folosi cazul de casare pe temeiul c` solu]ia este contrar` legii civile sau c`
s-a f`cut o gre[it` aplicare a legii civile.
Acest caz de casare se ia \ntotdeauna \n considerare din oficiu. Cazul de casare poate
fi folosit separat sau \mpreun` cu unul din cazurile prev`zute \n art. 385 9, care se refer` la
cazuri speciale de solu]ii contrare legii sau care fac o aplicare gre[it` a legii.
h) C\nd judec`torii de fond au comis un exces de putere, \n
sensul c` au trecut \n domeniul altei puteri constituite \n stat
(pct. 19)
|n Constitu]ie se prevede \n mod implicit, iar \n art. 1 al Legii nr. 92/1992 pentru
organizarea judec`toreasc` \n mod expres c` “Puterea judec`toreasc` este separat` de
celelalte puteri ale statului”; atunci c\nd o instan]` de judecat`, prin hot`r\rea sa, excede
atribu]iile pe care legea i le-a \ncredin]at [i exercit` atribu]ii ale puterii legislative sau ale
puterii executive, se produce un “exces de putere”. Cazurile de exces de putere s\nt
restr\nse, dar s-ar putea ca o instan]` de judecat`, \n loc s` aplice o dispozi]ie legal` la
cazul concret dat, s` aplice o regul` pe care ea \ns`[i o consider` just` [i oportun`, de[i nu
este prev`zut` de lege, intr\nd astfel \n atribu]iile parlamentului; sau, printr-o hot`r\re
penal`, s` se aplice pe l\ng` o pedeaps` [i o m`sur` disciplinar` dat` \n atribu]ia exclusiv`
a reprezentan]ilor puterii executive. Acest caz de casare este considerat de doctrin` c`
are [i un caracter procedural, de nulitate absolut`, c`ci trecerea \n domeniul altei puteri
constituite \n stat \nseamn` totodat` [i o dep`[ire a competen]ei materiale [i personale a
unei instan]e judec`tore[ti.
i) C\nd a intervenit o lege mai favorabil` condamnatului (pct.
20)
Adoptarea, dup` pronun]area instan]ei de fond [i p\n` la judecarea recursului, a unei
legi penale prin care se dezincrimineaz` unele fapte sau care prevede dispozi]ii mai
favorabile privind incriminarea [i pedeapsa, impun aplicarea prevederilor art. 12 [i 13
Cod penal; ca urmare, instan]a de recurs, dup` casarea hot`r\rii atacate, procedeaz` la
aplicarea legii penale mai favorabile, schimb\nd sau modific\nd solu]ia pronun]at` de
instan]a de fond. |n acest caz de casare se \nscrie [i intervenirea unei legi de amnistie sau
de gra]iere colectiv` (art. 72 pct. 3 lit. g din Constitu]ie) dup` pronun]area instan]ei de
fond [i \nainte de judecarea recursului, schimb\ndu-se solu]ia de condamnare \n
\ncetarea procesului penal \n caz de amnistie sau modific\ndu-se solu]ia de condamnare
prin aplicarea gra]ierii totale sau par]iale.
5) Cazuri de verificare a situa]iei de fapt re]inut` de instan]a de fond
(pct. 18)
|n principiu, instan]a de recurs verific` respectarea legii la judecarea cauzei de c`tre
instan]a de fond, lu\nd \n considerare situa]ia de fapt pe care aceasta a re]inut-o prin
propria apreciere a probelor administrate. |n reglementarea recursului nu se prevede
pentru instan]a de recurs dreptul de a da o nou` apreciere probelor [i, eventual, de a
administra probele necesare, a[a cum se prevede \n art. 378 al. 2 \n privin]a apelului.
Pentru cazul de casare prev`zut \n art. art. 385 9 pct. 10, se pot face de c`tre instan]a
de recurs unele verific`ri ale situa]iei de fapt, dac` s\nt de natur` s` conduc` la l`murirea
complet` [i exact` a faptelor. Astfel, dac` instan]a de fond nu s-a pronun]at asupra unor
probe administrate ori asupra unor cereri cu privire la administrarea unor probe despre
o \mprejurare care ar putea atrage \nl`turarea caracterului penal al faptei, hot`r\rea
recurat` trebuie casat` pentru omisiune esen]ial`, \n vederea stabilirii corecte a situa]iei
de fapt.
|n art. 3859 pct. 18 s-a mai \nscris un caz de casare privitor la situa]ia de fapt – “c\nd
s-a comis o eroare grav` de fapt”. Con]inutul acestui caz de casare se refer` deci la o
“eroare de fapt”; aceasta trebuie s` fie grav` [i s` fi fost comis` de c`tre instan]a de fond.
|n literatura de specialitate dinainte de 1948 s-a dat un sens restr\ns no]iunii de
“eroare grav` de fapt”, ar`t\ndu-se c` trebuie s` existe o contrarietate necontestabil` \ntre
actele dosarului [i faptele re]inute de instan]a de fond, rezultat` din denaturarea v`dit` a
probelor sau fiind contrar` logicii, legilor naturii sau unor adev`ruri necontestate; se
evita astfel ca eroarea de fapt s` fie rezultatul unei noi aprecieri date probelor, care s -ar
deosebi de o apreciere dat` de judec`torii fondului \n temeiul unui anumit ra]ionament.
Dispozi]iile art. 3859 pct. 18 au fost interpretate cu mai pu]in` restric]ie \n literatura
de specialitate [i jurispruden]a actual`. Men]in\ndu-se ideea de a nu confunda “eroarea
 DPP–ps–160
grav` de fapt” cu gre[ita apreciere a probelor, s-a considerat c` ne afl`m \n fa]a acestui
caz de casare ori de c\te ori este evident` stabilirea eronat` a faptelor \n existen]a sau
inexisten]a lor, \n natura lor ori \n \mprejur`rile \n care au fost comise, fie prin
neluarea \n considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea con]inutului
acestora, cu condi]ia s` fi influen]at asupra solu]iei adoptate.
Deci prin erori de fapt se \n[elege o gre[it` examinare a probelor administrate la
instan]a de fond, \n ideea c` la dosar exist` o anumit` prob`, c\nd \n realitate aceasta nu
exist` sau atunci c\nd se consider` c` o anumit` m`rturie, un anumit act, un anumit raport
de expertiz` ar demonstra existen]a unei \mprejur`ri, c\nd \n realitate din aceste mijloace
de prob` reiese contrariul142.
|ntruc\t instan]a de recurs nu poate da o nou` apreciere probelor, nu exist` eroare
grav` de fapt dac` s-ar cere instan]ei de recurs s` dea o apreciere diferit` probelor
administrate la instan]a de fond143.
Erorile de fapt se pot produce [i \n leg`tur` cu modul de solu]ionare a laturii
civile, \n sensul c` se re]ine lipsa oric`rui prejudiciu, c\nd din probe rezult` existen]a lui
sau invers.
|n ce prive[te cerin]a ca eroarea de fapt s` fie “grav`”, trebuie s` se \n]eleag` c` nu
orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori
care au influen]at solu]ia procesului:
– c\nd s-a pronun]at o solu]ie invers` fa]` de cea corect`, \n sensul re]inerii existen]ei
faptei [i vinov`]iei inculpatului, c\nd \n realitate fapta nu fusese s`v\r[it` sau
inculpatul nu era vinovat, ori, dimpotriv`, s-a re]inut \n mod eronat nevinov`]ia
inculpatului, c\nd \n realitate el era f`ptuitorul (condamnare \n loc de achitare sau
invers);
– c\nd s-au re]inut \n mod eronat \mprejur`ri care au agravat substan]ial r`spunderea
penal` sau au atenuat-o \n mod nejustificat ori, dimpotriv`, nu s-au re]inut
\mprejur`ri care ar fi agravat sau atenuat r`spunderea penal` 144.
|n aplicarea acestui caz de casare trebuie s` se re]in` \ntotdeauna nu numai o eroare
de fapt, ci [i gravitatea acesteia prin influen]a pe care a avut-o asupra solu]ion`rii cauzei.
Acest caz de casare se ia \n considerare din oficiu numai atunci c\nd a influen]at asupra
hot`r\rii \n defavoarea inculpatului.
6) Extinderea verific`rilor f`cute de instan]a de recurs atunci c\nd
recursul este singura cale de atac ordinar`
Conform art. 3856 al. 2, recursul declarat \mpotriva unei hot`r\ri care, \n baza legii,
nu poate fi atact` cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev`zute \n art. 385 9, iar
instan]a este obligat` ca, \n afara temeiurilor invocate [i cererilor formulate de recurent,
s` examineze \ntreaga cauz` sub toate aspectele. Aceast` dispozi]ie este de natur` a
asigura, \ntr-o cale de atac ordinar` unic`, verificarea at\t a modului cum s-a stabilit
situa]ia de fapt [i, eventual, pedeapsa de c`tre prima instan]`, c\t [i a respect`rii legii de
procedur` [i a celei substan]iale. Ca urmare, \n cauzele \n care nu exist` apel, la recurs se
vor folosi, pe l\ng` cazurile de casare prev`zute \n 385 9, [i cele care pot fi invocate \n

142
S-a statuat c` hot`r\rea instan]ei de fond s-a \ntemeiat pe declara]iile a doi martori, care ar
fi confirmat \nvinuirea, c\nd \n realitate din aceste declara]ii nu reie[ea vinov`]ia inculpatului;
instan]a de fond a re]inut c` starea victimei nu prezenta un prejudiciu esteatic, o \nf`]i[are
dezarmonioas`, dar din actul medico-legal rezulta contrariul. S-a considerat eroare de fapt [i
atunci c\nd s-a stabilit o situa]ei de fapt ce nu este confirmat` de probe, iar acestea nu au fost \n
\ntregime administrate.
143
S-a considerat c` aprecierea f`cut` de instan]a de fond c` inculpatul nu a fost de rea
credin]`, \n cazul infrac]iunii de abandon de familie, scap` cenzurii instan]ei de recurs; de
asemenea, nu constituie eroare de fapt aprecierea f`cut` de instan]a de fond cu privire la
oportunitatea liber`rii condi]ionate a celui condamnat.
144
Condamnarea unui inculpat pentru omor – art. 174 Cod penal – de[i doin dosar reie[ea c`
victima era gravid`, constituie o eroare grav` de fapt care a condus la o gre[it` \ncadrare juridic`
mai favorabil` [i la o pedeaps` corespunz`toare; de[i erau probe la dosar c` infrac]iunea s-a
produs sub st`p\nirea unei puternice tulbur`ri, determinat` de provocarea din partea victimei prin
ac]iuni ilicite grave, instan]a de fond nu a re]inut starea de provocare, care ar fi redus pedeapsa
sub minimul legal; \n aceast` situa]ie se poate afla nere]inerea altor \mprejur`ri de fapt care
constituie circumstan]e atenuante, de[i probele din dosar le indicau.
 DPP–ps–161
apel (neadministrarea de c`tre instan]a de fond a tuturor probelor necesare pentru justa
solu]ionare a cauzei; probele administrate nu au fost complet [i just apreciate de c`tre
instan]a de fond; situa]ia de fapt re]inut` de instan]` nu este conform` cu realitatea \n
toate \mprejur`rile sale; gre[ita individualizare a pedepsei, fie \n sensul c` este prea
u[oar`, fie prea sever`, urm\nd ca instan]a de recurs s` o reindividualizeze).
|n cazurile \n care se atac` cu recurs sentin]ele de dezinvestire, cazurile de casare se
vor referi [i la caracterul nelegal al restituirii sau trimiterii cauzei la procuror; c\nd
recursul este \ndreptat \mpotriva unei \ncheieri, se examineaz` aspectele care ]in de ceea
ce s-a hot`r\t prin \ncheiere145.
7) Formularea motivelor de recurs
Motivele de apel formulate \n scris trebuie depuse la instan]a de apel cel mai t\rziu
p\n` \n ziua judec`]ii, dar ele pot fi formulate [i oral \n ziua judec`]ii. |n ce prive[te
formularea [i depunerea motivelor de recurs se prevede aceea[i regul` pentru cazul c\nd
recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri care nu este supus` apelului (c\nd recursul
este singura cale de atac ordinar`). Este firesc ca, \n aceast` situa]ie, c\nd instan]a de
recurs are dreptul s` examineze cauza sub toate aspectele, s` nu existe nici o deosebire
\ntre motivarea apelului [i cea a recursului.|n aceast` ipotez`, recursul poate fi motivat \n
scris p\n` \n ziua judec`]ii [i poate fi motivat [i oral \n ziua judec`]ii.
|n ipoteza c` recursul este a doua cale de atac ordinar`, fiind \ndreptat \mpotriva unei
hot`r\ri date \n apel, recursul trebuie motivat \n scris, prin cererea de recurs sau printr -un
memoriu separat, care trebuie depus la instan]e de recurs cu cel pu]in 5 zile \naintea
primului termen de judecat`146. Prin expresia primul termen de judecat` se \n]elege data
c\nd s-a fixat cel dint\i termen de judecat` a recursului, dac` procedura de citare a fost
\ndeplinit` potrivit legii [i procesul putea, ca atare, s` fie dezb`tut. |n ce prive[te
sanc]iunea nerespect`rii acestui termen, reglementarea actual` este deosebit` de cea
anterioar` (potrivit c`reia orice depunere ulterioar` a motivelor de recurs era considerat`
tardiv`, respectiv c` atrage nulitatea recursului).
|n art. 38510 nu se prevede nici o sanc]iune procedural` pentru nerespectarea
termenului de depunere a motivelor de recurs, dar se poate apela la dispozi]iile art. 197,
care prevede ca sanc]iune nulitatea actelor efectuate cu \nc`lcarea legii de procedur`. |n
condi]iile \n care cele mai multe cazuri de casare pot fi invocate din oficiu de c`tre
instan]a de recurs, chiar dac` nu au fost formulate de recurent sau nu au fost depuse \n
termenul prev`zut de lege, nu se poate ajunge la nulitatea recursului pentru
nemotivare \n termen. De aceea, sanc]iunea care ar putea fi aplicat` este interdic]ia
pentru recurent de a dezvolta \n instan]a de recurs motivele de recurs care nu au fost
formulate \n scris [i \n termen. Instan]a de recurs poate da cuv\ntul recurentului pentru a
invoca acele motive de recurs care pot fi luate \n considerare [i din oficiu, mai ales c`,
prin modificarea art. 38510 al. 1, se prevede c` recursul trebuie motivat fie \n scris, fie
oral \n fa]a instan]ei. Deci dezvoltarea de c`tre recurent a unor motive de recurs
nedepuse \n termen devine posibil` [i oral; \n nici un caz nu se poate respinge recursul ca
nemotivat, dac` motivele nu au fost depuse \n scris \n termenul prev`zut de lege 147.
I.21. Judecata \n recurs
§1.
M`surile preg`titoare [edin]ei de judecat` \n recurs
1) Citarea p`r]ilor \n recurs
Dup` fixarea termenului de judecat` \n recurs, se procedeaz` la citarea p`r]ilor pentru
acest termen. Necesitatea cit`rii p`r]ilor decurge din dispozi]ia art. 385 11 al. 1, care
prevede c` judecarea recursului se face cu citarea p`r]ilor. La judecata \n recurs, cel ce a
f`cut recurs (procuror, inculpat, parte v`t`mat`, parte civil`, parte responsabil` civilmente
145
De exemplu nejustificarea m`surii preventive ce a fost luat`, gre[ita suspendare a judec`]ii
etc.
146
S-a revenit, \n aceast` privin]`, la reglementarea anterioar` care prevedea depunerea
motivelor de recurs cu cel pu]in 3 zile, respectiv 5 zile \naintea primului termen de judecat`.
147
Jurispruden]a s-a fixat \n sensul c` instan]a de recurs examineaz` [i se pronun]` numai cu
privire la acele motive de recurs care se \ncadreaz` \n unul din cazurile de casare care pot fi
invocate din oficiu. S-a considerat c` recursul este motivat [i atunci c\nd nu se arat` \n ce cazuri
de casare se \nacdreaz` criticile aduse hot`r\rii recurate, instan]a de recurs fiind obligat` s`
verifice dac` este operant unul din cazurile de casare prev`zute de lege.
 DPP–ps–162
ori o alt` persoan` \ndrituit` de lege) poart` denumirea de recurent, iar partea care are
interese opuse se nume[te intimat. C\nd inculpatul se afl` \n stare de de]inere, fie c` este
recurent, fie c` este intimat, va fi citat cu men]iunea de a fi adus \n instan]`, deoarece
prezen]a sa este obligatorie (art. 385 11 al. 2). Nu va fi citat cu aceast` men]iune
inculpatul de]inut atunci c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri prin care s-a
dispus restituirea pentru completarea urm`ririi penale (art. 385 11 al. 3); de asemenea,
dac` instan]a nu consider` necesar` prezen]a inculpatului de]inut, nu va fi citat cu
men]iunea aducerii la judecat` dac` recursul este \ndreptat \mpotriva unei \ncheieri prin
care s-a rezolvat pl\ngerea acestuia \mpotriva arest`rii preventive de c`tre procuror (art.
1401 al. 6), prin care s-a dispus prelungirea duratei arest`rii preventive (art. 159 al. 8),
liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cau]iune (art. 160 8 al. 7).
C\nd legea prevede obligativitatea asisten]ei juridice a inculpatului, instan]a de
recurs ia m`suri pentru asigurarea prezen]ei unui avocat, ales sau din oficiu, la judecarea
recursului.
2) |ntocmirea raportului scris
Pre[edintele instan]ei de recurs poate delega unul din judec`tori s` fac` un raport
scris asupra recursului. La Curtea Suprem` de Justi]ie raportul poate fi \ntocmit de un
judec`tor sau un magistrat asistent.
Raportul trebuie s` cuprind`, pe scurt, obiectul procesului, solu]iile pronun]ate de
instan]e [i faptele re]inute \n ultima instan]` de fond, \n m`sura \n care s\nt necesare
solu]ion`rii recursului; de asemenea, trebuie s` cuprind` observa]ii cu privire la
condi]iile de admisibilitate a recursului, precum [i expunerea motivelor de recurs, cu
referiri, dac` este cazul, la jurispruden]` [i doctrin`, f`r` a se ar`ta opinia raportorului,
semnal\nd [i cazurile de casare care se pot invoca din oficiu.
Magistratul raportor face parte \n mod obligatoriu din compunerea instan]ei de
judecat`, iar \n caz de imposibilitate se nume[te un nou raportor cu cel pu]in 48 ore
\nainte de judecat`.
|ntocmirea unui raport scris despre cauza aflat` \n recurs se justific`, \n cazurile mai
importante [i complexe, prin studierea \n prealabil a dosarului de c`tre unul din membrii
completului de judecat` [i prezentarea obiectiv` a cauzei \n [edin]a de judecat`, lu\nd
cuno[tin]` despre principalele aspecte ale procesului ceilal]i membri ai completului de
judecat` [i publicul din sala de [edin]`. |ntocmirea raportului este, ini]ial, facultativ`,
deoarece pre[edintele instan]ei de recurs poate aprecia dac` este sau nu cazul s`
numeasc` un raportor, \ns` dac` a numit un raportor, atunci \ntocmirea raportului este
obligatorie, eventual de un alt judec`tor dac` cel desemnat ini]ial nu poate participa la
judecat`. Dispozi]ia potrivit c`reia raportorul trebuie s` fac` parte din completul de
judecat` \n recurs se refer` la “compunerea instan]ei de judecat`” [i, ca atare, \n
conformitate cu art. 197 al. 2 [i 3, se afl` sub sanc]iunea nulit`]ii absolute.
§2. {edin]a de judecat` \n recurs
1) Rezolvarea unor chestiuni prealabile
Instan]a de recurs, compus` din trei judec`tori, cu excep]ia Cur]ii Supreme de
Justi]ie care poate judeca \n complet de 9 judec`tori, verific` prezen]a p`r]ilor,
\ndeplinirea procedurii de citare pentru p`r]ile lips`, prezen]a inculpatului aflat \n stare
de de]inere, participarea ap`r`torului ales sau din oficiu c\nd asisten]a juridic` este
obligatorie. Dac` lipse[te vreuna din p`r]i [i procedura de citare a acesteia nu este
\ndeplinit` potrivit legii, judecata \n recurs se am\n` pentru o alt` dat`, repet\ndu-se
procedura de citare cu p`r]ile lips`; am\narea se dispune [i atunci c\nd asisten]a juridic` a
inculpatului este obligatorie [i acesta nu are ap`r`tor ales sau din oficiu.
|n partea ini]ial` a [edin]ei de judecat`, Ministerul Public [i p`r]ile din proces pot
invoca unele excep]ii de procedur` sau unele chestiuni prealabile dezbaterii recursului,
cum ar fi: lipsa din completul de judecat` a magistratului raportor; recuzarea unui
judec`tor, a procurorului, a grefierului, dac` se afl` \n vreun caz de incompatibilitate;
am\narea judec`]ii recursului \n vederea depunerii unor \nscrisuri noi sau pentru
preg`tirea ap`r`rii; inadmisibilitatea sau tardivitatea recursului declarat etc. Instan]a de
recurs trebuie s` rezolve, \n prealabil, toate aceste chestiuni, deoarece rezolvarea legal` a
 DPP–ps–163
recursului poate s` depind` de solu]iile care se dau acestor chestiuni 148. C\nd cauza se
am\n`, rezolvarea acestor chestiuni se dispune printr-o \ncheiere a instan]ei de recurs;
respingerea recursului tardiv sau inadmisibil se dispune printr-o decizie.
2) Dezbaterea recursului
Dup` citirea raportului, c\nd s-a dispus \ntocmirea acestuia, pre[edintele completului
de judecat` d` cuv\ntul recurentului, care expune oral motivele de recurs scrise [i depuse
\n termenul prev`zut de lege. C\nd recursul este \ndreptat \mpotriva hot`r\rii primei
instan]e, \n expunerea sa oral` recurentul poate formula orice motive de recurs, chiar
dac` nu a depus un memoriu scris separat. Recurentul trebuie s` indice, pe r\nd, cazul de
casare la care se refer`, motivul concret de \nc`lcare a legii comis` \n cadrul acestui caz,
date din dosare care s` permit` judec`torilor s` verifice exactitatea celor afirmate, solu]ia
de casare pe care o solicit` de la instan]a de recurs.
Dup` expunerea f`cut` de recurent, se d` cuv\ntul intimatului, dac` exist` parte
oponent` a recurentului. Initimatul are interesul ca hot`r\rea atacat` s` fie men]inut`, c`ci
dac` ar fi fost nemul]umit de solu]ia adoptat`, ar fi declarat recurs; de aceea, intimatul
combate, de regul`, sus]inerile recurentului, argument\nd de ce motivele de recurs
invocate nu s\nt fondate [i pentru care ra]iune cere respingerea recursului. |n fa]a unor
motive de recurs \ntemeiate, intimatul poate recunoa[te aceast` situa]ie, fiind de acord cu
solu]ia de casare a hot`r\rii [i de rejudecare a cauzei \n fond.
Procurorul ia cuv\ntul dup` intimat, al`tur\ndu-se sus]inerilor fie ale recurentului, fie
ale intimatului, dup` cum le consider` \ntemeiate sau nu; procurorul poate avea [i un
punct de vedere propriu cu privire la solu]ia ce trebuie dat` recursului. |n cazul c\nd \ntre
recursurile declarate se afl` [i recursul procurorului, primul cuv\nt dintre recuren]i \l are
procurorul; el va avea cuv\ntul [i ulterior, pentru a-[i preciza punctul de vedere cu
privire la celelalte recursuri declarate [i sus]inute \n [edin]`.
Inculpatul are cel din urm` cuv\ntul (art. 385 13 al. 3). |ntruc\t dispozi]ia din textul
citat se deosebe[te de cea din art. 341 al. 1, unde se precizeaz` c` ultimul cuv\nt se d`, la
jduecata \n prim` instan]`, inculpatului personal, se poate trage concluzia c` cerin]a legii
este \ndeplinit` dac` utlimul cuv\nt \l are inculpatul personal sau prin ap`r`torul s`u.
Inculpatul poate fi reprezentat \n recurs de c`tre avocatul s`u, astfel c`, \n absen]a sa, nu
ar putea avea ultimul cuv\nt personal. La dezbaterea recursului asupra fondului cauzei,
atunci c\nd inculpatul este prezent, ultimul cuv\nt trebuie acordat acestuia personal,
instan]a de recurs lu\nd astfel cuno[tin]` despre pozi]ia acestuia fa]` de cauza \n care este
inculpat.
3) Consemnarea \n documente procedurale a dezbaterilor recursului
|n cazul \n care pronun]area asupra recursului se am\n` pentru o alt` dat`, despre
dezbaterile desf`[urate \n [edin]a de judecat` \n recurs se \ntocme[te o \ncheiere care, pe
l\ng` men]iunile prev`zute \n art. 305, trebuie s` consemneze motivele de recurs
formulate oral \n [edin]`, sus]inerile intimatului [i ale procurorului de [edin]`. |ncheierea
se semneaz` de c`tre pre[edintele completului [i de c`tre grefier.
Dac` pronun]area asupra recursului are loc \n aceea[i zi c\nd s-a judecat recursul,
rezumatul dezbaterilor se consemneaz` \n prima parte a deciziei.
§3. Deliberarea [i pronun]area deciziei asupra recursului
1) Deliberarea instan]ei de recurs
Deliberarea se desf`[oar` \n condi]iile prev`zute \n art. 307–308 [i const` \n
verificarea hot`r\rii atacate pe baza lucr`rilor [i materialelor din dosarul cauzei [i a
oric`ror \nscrisuri noi prezentate la instan]a de recurs. |n ce prive[te \n]elesul de
\nscrisuri noi, spre deosebire de judecata \n apel, ele trebuie s` se refere la motivele de
recurs formulate, iar acestea numai la cazurile de casare prev`zute \n art art. 385 9.
Potrivit art. 3856, instan]a de recurs examineaz` cauza numai \n limitele motivelor de
casare prev`zute \n art. 385 9, depuse \n termenul prev`zut de lege, sau care pot fi
invocate din oficiu. Prin aceast` dispozi]ie se face o net` deosebire \ntre judecata \n apel,
unde se reexamineaz` cauza \n fond, [i judecata \n recurs, unde se reexamineaz` doar
hot`r\rea atacat` \n raport de cazurile de casare prev`zute de lege.

148
De exemplu, schimbarea completului de judecat`, am\narea cuzei pentru o alt` dat`,
neluarea \n discu]ie a unui recurs inadmisibil sau tardiv au prioritate dezbaterii recursului.
 DPP–ps–164
Instan]a de recurs examineaz` pe r\nd motivele de recurs formulate de procuror [i
p`r]ile din proces; \n m`sura \n care unul din motivele formulate este \ntemeiat [i atrage
casarea \n \ntregime a hot`r\rii atacate, cu rejudecarea cauzei, nu mai apare necesitatea
examin`rii [i a celorlalte motive de recurs; \ns` c\nd se constat` c` un motiv de recurs
este \ntemeiat, dar se refer` numai la o dispozi]ie a hot`r\rii (cu privire la o singur` fapt`
sau la o singur` persoan`, numai la latura civil`), trebuie examinate toate motivele de
recurs invocate de procuror [i p`r]i, instan]a de recurs fiind obligat` s` se pronun]e
asupra tuturor (art. 38514 al. 2).
Dac` motivele de recurs invocate de p`r]i nu s\nt \ntemeiate, instan]a de recurs este
obligat` s` examineze dac` nu exist` vreun motiv de recurs care poate fi luat \n
considerare din oficiu, \n care caz trebuie s`-l pun` \n discu]ia p`r]ilor, ceea ce \nseamn`
repunerea cauzei pe rolul instan]ei de recurs [i reluarea dezbaterilor judiciare cu privire
la acest motiv de recurs.
2) Luarea hot`r\rii [i pronun]area ei
C\nd s-a realizat acordul \ntre membrii completului de judecat`, se d` solu]ia asupra
recursului \n cauza judecat`. Se \ntocme[te o minut`, care constituie dispozitivul deciziei
date asupra recursului, semnat` de to]i membrii completului care a judecat cauza, atunci
c\nd exist` unanimitate de p`reri, sau de membrii care au format majoritatea, urm\nd ca
cel care a f`cut opinie separat` s` semneze solu]ia la care s-a oprit.
La data anun]at` pentru pronun]area \n cauza judecat` \n recurs, pre[edintele
completului de judecat`, asistat de grefier, pronun]`, \n [edin]` public`, solu]ia dat`
recursului judecat.
§4. Solu]iile la judecata \n recurs
1) Limitele \n care instan]a poate solu]iona recursul
Instan]a de recurs poate fi sesizat` numai cu recursul procurorului ori cu recursul
numai al uneia din p`r]i; \n aceste cazuri, solu]ionarea recursului se face cu privire la
persoana care a declarat recurs sau la care se refer` recursul declarat [i numai \n limitele
calit`]ii procesuale pe care o are; procurorul, declar\nd recurs numai inculpatului, f`r`
nici o rezerv`, solu]ia pronun]at` de instan]a de recurs se va referi la situa]ia inculpatului
at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`; dac` recursul a fost declarat de partea
responsabil` civilmente, solu]ia instan]ei de recurs se va referi numai la latura civil` a
cauzei. C\nd este cazul pentru extinderea efectelor recursului [i la alte persoane, solu]ia
instan]ei de recurs va privi [i aceste persoane, f`r` \ns` a le putea agrava situa]ia stabilit`
prin hot`r\rea atacat`.
Exercitarea recursului, ca o a doua cale de atac ordinar`, limiteaz` instan]a de recurs
la solu]ii corespunz`toare cazurilor de casare prev`zute \n art. 385 9; potrivit art. 3856 al.
2, instan]a de recurs examineaz` cauza numai \n limitele cazurilor de casare prev`zute \n
art art. 3859; dimpotriv`, exercitarea recursului ca singura cale de atac ordinar` \ng`duie
instan]ei de recurs s` examineze cauza nu numai \n limitele cazurilor prev`zute \n art.
3859, ci sub toate aspectele cauzei, astfel c` solu]iile pot fi [i \n leg`tur` cu situa]ia de
fapt.
C\nd instan]a de recurs a fost sesizat` cu mai multe recursuri penale, va trebui s`
solu]ioneze fiecare recurs \n parte, \n raport de motivele de recurs formulate [i motivele
ce pot fi invocate din oficiu. |n aceast` situa]ie se pot adopta [i solu]ii diferite pentru
fiecare recurs (admiterea unui recurs [i respingerea altuia). De regul`, dac` este [i
recursul procurorului, odat` cu admiterea recursului unei p`r]i se poate admite [i recursul
procurorului, deoarece acest recurs poate fi formulat [i \n favoarea p`r]ii, [i \n
defavoarea sa; numai atunci c\nd recursul procurorului este limitat la un anumit caz de
casare \n defavoare [i se admite recursul inculpatului pentru un motiv care se ia \n
considerare [i din oficiu dac` este \n favoarea sa, recursul procurorului poate fi respins,
de[i recursul inculpatului este admis.
Spre deosebire de apel, unde instan]a de apel trebuie mai \nt\i s` administreze
probele necesare [i apoi s` pronun]e solu]ia corespunz`toare, \n materie de recurs – at\t
atunci c\nd este a doua cale de atac ordinar`, c\t [i atunci c\nd este singura cale de atac
ordinar` – rejudecarea cauzei \n fond se face dup` ce s-a casat hot`r\rea recurat`.
 DPP–ps–165
2) Solu]ia de respingere a recursului [i men]inerea hot`r\rii recurate
Ca [i la apel, respingerea recursului se dispune atunci c\nd este neregulat introdus
sau c\nd este nefondat.
Recursul este neregulat introdus, \mpiedic\nd producerea efectului devolutiv, dac`
este inadmisibil sau tardiv. Recursul este inadmisibil atunci c\nd legea nu prevede c` o
hot`r\re poate fi atact` cu recurs sau c\nd o persoan` nu are dreptul de a declara recurs 149.
Recursul este tardiv atunci c\nd nu a fost declarat \n termenul prev`zut de lege [i nu
poate fi considerat ca recurs peste termen sau nu s\nt \ndeplinite condi]iile pentru
repunerea \n termen. |n toate aceste situa]ii, recursul a fost exercitat f`r` a exista dreptul
de recurs sau acest drept a fost pierdut prin dec`dere.
Recursul este respins ca nefondat atunci c\nd motivele de recurs formulate \n
termenul legal nu s\nt \ntemeiate, fie datorit` inexisten]ei erorii invocate, fie datorit`
ne\ndeplinirii condi]iilor \n care poate opera nulitatea, ori unei interpret`ri gre[ite a
legii \n criticarea hot`r\rii atacate, iar alte motive de casare, invocabile din oficiu, nu au
fost constatate. Respingerea recursului ca nefondat semnific` lipsa oric`rei erori de fapt
[i de drept care ar putea afecta hot`r\rea recurat`. Dac` solu]ia este corect`, dar motivarea
solu]iei gre[it`, instan]a de recurs respinge recursul ca nefondat, corect\nd motivarea.
|n cazul respingerii recursului, instan]a de recurs men]ine hot`r\rea recurat` \n toate
dispozi]iile sale; dac` inculpatul s-a aflat \n stare de de]inere, adaug` la durata care este
computat` din pedeaps` timpul de arestare scurs p\n` la pronun]area deciziei de recurs;
de asemenea, stabile[te cheltuielile judiciare efectuate cu judecata \n recurs, stabilind
cine suport` cheltuielile avansate de c`tre stat sau de c`tre p`r]i.
3) Solu]ia de admitere a recursului [i de casare a hot`r\rii recurate
|ndeplinirea cerin]elor prev`zute de lege pentru \ncadrarea motivelor de recurs \n
unul din cazurile de casare \nscrise \n art. 385 9 \nseamn` existen]a unor grave erori \n
solu]ionarea cauzei [i, drept consecin]`, casarea 150 hot`r\rii recurate.
Casarea hot`r\rii recurate \nseamn` desfiin]area ei, aceasta nemaproduc\nd efecte
juridice. Casarea poate fi total` – c\nd se desfiin]eaz` toate dispozi]iile penale [i civile
ale hot`r\rii recurate – [i par]ial` – c\nd numai unele din aceste dispozi]ii s\nt
desfiin]ate, celelalte fiind men]inute. Este par]ial` casarea unei hot`r\ri atunci c\nd este
casat` numai solu]ia privind unele fapte sau unele persoane, pentru celelalte fapte [i
persoane hot`r\rea fiind men]inut`, r`m\n\nd astfel cu caracter definitiv; este par]ial`
casarea [i atunci c\nd hot`r\rea este casat` numai \n ce prive[te latura penal` sau latura
civil`. Casarea par]ial` a unei hot`r\ri este admisibil` \n cazul \n care acest mod de casare
nu \mpiedic` justa solu]ionare a \ntregii cauze (art. 385 17 al. 2 [i 382 al. 1 [i 2).
Dup` ce hot`r\rea recurat` a fost casat`, \n temeiul unuia din cazurile prev`zute \n art.
3859, instan]a de recurs poate finaliza judecata prin trei modalit`]i:
– s` \nlocuiasc` direct solu]ia casat`;
– s` rejudece din nou cauza \n fond pentru a pronun]a o solu]ie definitiv`;
– s` o trimit` spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`.
Ca urmare, solu]ia de casare a hot`r\rii recurate trebuie s` fie \nso]it` de una din
modalit`]ile de mai sus. Solu]iile de casare pot fi astfel de trei feluri:
– casare cu solu]ionarea concomitent` a fondului cauzei;
– casare cu trimiterea spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`;
– casare cu re]inere spre rejudecare de c`tre instan]a de recurs.
Trebuie f`cut` distinc]ie \ntre recursul declarat \mpotriva hot`r\rilor neapelabile [i
recursul \mpotriva hot`r\rilor date \n apel. |n prima situa]ie, solu]ia de rejudecare a
149
Un recurs \ndreptat \mpotriva unei sentin]e de declinare de competen]`, \mpotriva unei
sentin]e apelabile, dar care nu a fost atacat` \n termen cu apel, devenind definitiv`, este
inadmisibil; la fel recursul declarat de c`tre partea v`t`mat` \ntr-o cauz` pentru care ac]iunea
penal` se pune \n mi[care din oficiu, de c`tre partea civil` prin care s-ar cere schimbarea sau
modificarea solu]iei \n latura penal` a cauzei.
150
Denumirea de “casare” vine de la verbul “casser” (fr.) = a sf`r\ma, a anula, a desfiin]a.
Casarea unei hot`r\ri judec`tore[ti a devenit solu]ia caracteristic` pentru recurs, ceea ce a
determinat [i denumirea de “recurs \n casare”, Curtea de Casa]ie etc. Codul de procedur` penal`
rom#n [i-a \nsu[it aceast` denumire, deoarece pentru apel [i contesta]ia \n anulare se folose[te
term,enul de “desfiin]are” a hot`r\rii atacate, pentru revizuire de “anulare”, \n timp ce pentru
recurs [i pentru recursul \n anulare folose[te termenul de “casare”.
 DPP–ps–166
cauzei de c`tre instan]a de recurs este mai larg`, c`ci se poate dispune [i administrarea de
noi probe chiar de c`tre instan]a de recurs, precum [i o reindividualizare a pedepsei, \n
timp ce \n cazul cas`rii hot`r\rilor date de instan]a de apel la rejudecarea cauzei de c`tre
instan]a de recurs exist` limite determinate de cazurile de casare.
4) Casarea hot`r\rii recurate [i solu]ionarea concomitent` a cauzei
Aceast` solu]ie intervine \n situa]iile prev`zute \n art. 385 15 pct. 2 lit. a [i b.
a) C\nd apelul a fost gre[it admis, se caseaz` hot`r\rea instan]ei
de apel [i se men]ine hot`r\rea primei instan]e
Apelul a fost gre[it admis atunci c\nd, fiind tardiv sau inadmisibil, trebuia
pronun]at` decizia de respingere a sa 151. Dar apelul poate fi gre[it admis, [i atunci c\nd
este nefondat152.
Cas\nd hot`r\rea instan]ei de apel, instan]a de recurs solu]ioneaz` concomitent [i
fondul cauzei prin men]inerea solu]iei date prin sentin]a penal` a primei instan]e.
b) C\nd inculpatul a fost condamnat sau a r`mas condamnat la
instan]a de apel, de[i \n cauz` trebuia s` se pronun]e achitarea
sau \ncetarea procesului penal, potrivit dispozi]iilor art. 11
De[i \n cauz` exista unul din cazurile prev`zute \n art. 10 lit. a–j, totu[i instan]a de
apel nu a solu]ionat cauza prin achitarea inculpatului, respectiv prin \ncetarea procesului
penal; constat\nd existen]a unui astfel de caz, instan]a de recurs \nlocuie[te hot`r\rea
gre[it` a instan]ei de apel cu propria sa hot`r\re, prin care adopt` solu]ia corespunz`toare
de achitare sau de \ncetare a procesului penal. Aceast` solu]ie nu poate fi dec\t \n
favoarea inculpatului pentru care, \n loc de solu]ia de condamnare, se pronun]` solu]ia
de achitare sau \ncetarea procesului penal.
Dac` recursul este \ndreptat \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel, se poate pronun]a
achitarea sau, dup` caz, \ncetarea procesului penal numai atunci c\nd s-a \nc`lcat legea
penal` (situa]iile prev`zute \n art. 10 lit. b, d, e, f, g, h, j), fiindc` aplicarea legii penale se
face la situa]ia de fapt stabilit` \n hot`r\rea atacat`.
Atunci c\nd recursul este declarat \mpotriva hot`r\rii primei instan]e, examinarea
cauzei de c`tre instan]a de recurs se face sub toate aspectele, astfel \nc\t se poate
pronun]a [i achitarea pentru inexisten]a faptei (art. 10 lit. a), nevinov`]ia inculpatului
(art. 10 lit. c), lipsa de pericol social a faptei (art. 10 lit. b 1), iar \ncetarea procesului
penal pentru \nlocuirea r`spunderii penale (art. 10 lit. i), ceea ce implic` o nou` apreciere
dat` probelor administrate [i o schimbare a situa]iei de fapt re]inut` de prima instan]`.
5) Casarea hot`r\rii recurate cu trimitere spre rejudecarea la instan]a a
c`rei hot`r\re a fost casat`
O asemenea solu]ie caracterizeraz` recursul ca o cale de anulare, deoarece instan]a
de recurs se m`rgine[te a casa (anula) hot`r\rea recurat`, urm\nd ca o alt` instan]` s` se
pronun]e asupra fondului cauzei. |n leg`tur` cu aceast` solu]ie a instan]ei de recurs se
pun dou` probleme:
– \n ce cazuri se poate pronun]a casarea cu trimitere spre rejudecare la alt` instan]`?
– care este instan]a la care se va desf`[ura rejudecarea cauzei?
|n art. 38515 pct. 2 lit. c se prev`d trei cazuri \n care poate fi adoptat` solu]ia de
casare cu trimitere spre rejudecare:
a) c\nd casarea s-a produs pentru vreunul din cazurile de nulitate prev`zute \n art. 197
al. 2 (nulit`]ile absolute), \n sensul c` s-au \nc`lcat dispozi]iile relative la competen]a
dup` materie [i dup` calitatea persoanei, la sesizarea instan]ei [i la compunerea
acesteia, la publicitatea [edin]ei de judecat`, la participarea procurorului, prezen]a
inculpatului [i asistarea acestuia de c`tre ap`r`tor, c\nd s\nt obligatorii potrivit legii,
precum [i la efectuarea anchetei sociale \n cauzele cu infractori minori 153.
151
Un apel tardiv sau inadmisibil nu investe[te instan]a de apel cu reexaminarea cauzei, cu
at\t mai mult cu admiterea sa
152
De exemplu, instan]a de apel a admis apelul [i a aplicat amnistia, c\nd \n realitate
infrac]iunea s`v\r[it` era exclus` de la actul de clemen]`; s-a admis apelul pentru c` fapta nu este
prev`zut` de legea penal`, a[a cum \n mod corect se pronun]ase prima instan]`.
153
Legiuitorul ar fi putut face trimitere, \n loc de art. 197 al. 2, la art. 385 9 pct. 1–7, care au
reprodus dispozi]iile art. 197 al. 2; \n realitate, cazurile de nulitate prev`zute \n art. 197 al. 2 se
\nt\lnesc [i \n alte cazuri prev`zute \n art. 385 9, cum ar fi pct. 10 (instan]a nu s-a pronun]at asupra
unei fapte re]inute \n sarcina inculpatului prin actul de sesizare), pct. 11 (instan]a a admis o cale
 DPP–ps–167
b) c\nd casarea a avut loc ca urmare a unor nulit`]i relative nominalizate de lege:
– judecata s-a desf`[urat \n lipsa unei p`r]i nelegal citate sau care, legal citat`, a
fost \n imposiblitate de a se prezenta la judecat` [i de a \n[tiin]a instan]a despre
aceast` imposibilitate154;
– unei p`r]i i s-a respins \n mod nejustificat o cerere de am\nare [i din aceast`
cauz` nu a putut s`-[i fac` ap`rarea155;
c) prin hot`r\rea atacat` nu s-a rezolvat fondul cauzei. |ntr-o asemenea situa]ie s-a
produs o nulitate absolut`, deoarece instan]a, de[i legal sesizat` cu judecarea unei
ac]iuni penale [i a unei ac]iuni civile, fie a omis s` le solu]ioneze, fie le-a l`sat
nesolu]ionate156.
Dup` casare, cauza este trimis` spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost
casat`. Dac` a fost casat` numai hot`r\rea instan]ei de apel, cauza va fi trimis` spre
rejudecare la aceast` instan]`; \n cazul \n care a fost casat` at\t hot`r\rea primei instan]e,
c\t [i a instan]ei de apel, dup` casare cauza se trimite spre rejudecare la prima instan]`.
Deci \n aceste cazuri rejudecarea se efectueaz` de acele instan]e care au judecat \n prim`
instan]` sau \n apel [i a c`ror hot`r\ri au fost casate. Dac` hot`r\rea recurat` a fost casat`
pe temei de necompeten]`, rejudecarea se va face de c`tre instan]a competent`.
Pentru Curtea Suprem` de Justi]ie se prevede [i un alt caz de casare cu trimitere spre
rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`; dac` Curtea Suprem` de Justi]ie a
admis recursul pe motiv c` nu au fost administrate toate probele necesare [i a dispus
administrarea de noi probe, casarea se face cu trimitere spre rejudecare de c`tre instan]a
a c`rei hot`r\re a fost casat`, ca instan]` de fond, pentru a se evita administrarea de
probe \n fa]a instan]ei supreme. C\nd interesele justi]iei o cer, Curtea Suprem` de
Justi]ie dispune rejudecarea de c`tre o alt` instan]`, egal` \n grad cu cea care a pronun]at
hot`r\rea casat`; aceast` dispozi]ie este similar` cu cea care reglementeaz` str`mutarea
cauzei, dar pentru motive mai largi [i numai ca urmare a constat`rii, cu ocazia admiterii
recursului [i a cas`rii hot`r\rii recurate, c` rejudecarea cauzei la instan]a a c`rei hot`r\re a
fost casat` nu se poate desf`[ura \n cele mai bune condi]ii.

de atac neprev`zut` de lege sau introdus` tardiv), pct. 12 (nd a fost condamnat inculpatul pentru o
alt` fapt` dec\t cea pentru care fusese trimis \n judecat`), toate dispozi]iile relative la sesizarea
instan]ei. Aceast` solu]ie porne[te de la teza c` actul lovit de nulitate absolut` trebuie ref`cut de
instan]ele care au \nc`lcat legea, pentru a se realiza scopul preventiv al nulit`]ii.
154
Se cere ca judecata \n lips` s` se fi produs la prima instan]` sau la instan]a de apel; dac` s-a
produs la prima instan]` trebuie s` fi fost invocat` \n apel, altfel nulitatea relativ` se acoper`; c\nd
recursul este declarat \mpotriva hot`r\rii primei instan]e, lipsa p`r]ii trebuie s` fi avut loc la
aceast` instan]`. Atunci c\nd partea a fost \n imposibilitate s` se prezinte la judecat` [i s`
\n[tiin]eze instan]a despre aceast` imposibilitate, trebuie \ndeplinite ambele condi]ii, care constau
din \mprejur`ri concrete, raportate la fiecare caz \n parte, de natur` a avea un caracter neprev`zut
[i de ne\nvins printr-un efort normal.
155
Pentru a opera acest caz se cer trei condi]ii:
– s-a prezentat o cerere de c`tre una din p`]ri pentru am\narea cauzei la instan]aa c`rei hot`r\re
este recurat`;
– cererea a fost respins` \n mod nejustificat de c`tre instan]a de judecat`, de[i exista o
\mprejurare pe care legea o consider` temei de am\nare, fie \n leg`tur` cu imposibilitatea
p`r]ii de a se prezenta la judecat` personal sau a ap`r`torului s`u, fie pentru a -[i preg`ti
ap`rarea;
– din cazua respingerii cererii, partea care nu si-a putut preg`ti sau face ap`rarea (lipsa
ap`r`torului, timpul redus \n care trebuia s` pun` concluzii \n leg`tur` cu schimbarea \ncadr`rii
juridice a faptei etc.).
156
Este caz de nerezolvare a fodului cauzei c\nd instan]a de fond nu s-a pronun]at asupr
aunei fapte penale pentru care fusese legal sesizat`, c\nd nu au fost solu]ionate preten]iile civile
solicitate de partea civil`, de[i nu exista vreun caz n care ac]iunea civil` s` fie l`sat` nesolu]ionat`
(art. 346 al. 4); de asemenea, trebuie considerat` nesolu]ionare a fondului cauzei solu]ia de
\ncetare a procesului penal pentru lipsa pl\ngerii prealabile, a sesiz`rii sau autoriz`rii organului
competent, a aplic`rii amnistiei, prescrip]iei sau \mp`c`rii, f`r` ca instan]a s` se pronun]e asupra
existen]ei faptei [i a vinov`]iei inculpatului.
|n procesul penal rom#n trebuie s` se asigure dou` grade de jurisdic]ie \n fond, \n cauzele \n
care se poate face apel, [i un grad de jurisdic]ie \n fond c\nd nu exist` dec\t drept de recurs.
 DPP–ps–168
6) Casarea hot`r\rii recurate cu re]inere spre rejudecare de c`tre
instan]a de recurs
Aceast` solu]ie, subsidiar`, se pronun]` \n toate celelalte cazuri c\nd nu este operant`
una din solu]iile examinate anterior. Printre cazurile de aplicare a acestei solu]ii, atunci
c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri date \n apel, s\nt [i urm`toarele: nu a
fost efectuat` expertiza psihiatric` a inculpatului, \n cazurile [i condi]iile prev`zute \n art.
117 al. 1 [i 2; hot`r\rea nu cuprinde motivele pe care se \ntemeiaz` solu]ia ori motivarea
solu]iei contrazice dispozitivul hot`r\rii sau aceasta nu se \n]elege; c\nd s-au aplicat
pedepse \n alte limite dec\t cele prev`zute de lege ori s-au aplicat predepse gre[it
individualizate; \n mod gre[it inculpatul a fost achitat sau s-a \ncetat procesul penal
printr-o interpretare eronat` a legii penale; faptei i s-a dat o gre[it` \ncadrare juridic`; a
intervenit o lege mai favorabil` inculpatului. De[i este subsidiar`, intervenind numai dac`
nu se aplic` una din celelalte solu]ii, casarea cu re]inere spre rejudecare la instan]a de
recurs devine solu]ia de baz`, aplicabil` \n toate cazurile afar` de cele \n care legea
prevede o alt` solu]ie.
Atunci c\nd recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri date \n prim` instan]`,
casarea cu re]inere spre rejudecare se dispune [i \n alte cazuri de casare, cum ar fi
necesitatea administr`rii de noi probe. Dac` s-a admis recursul pentru motivul c` nu au
fost administrate toate probele necesare pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele,
instan]a de recurs trebuie s` se pronun]e [i asupra probelor ce urmeaz` a fi administrate,
fix\ndu-se \n acest scop termen pentru rejudecarea cauzei \n fond.
7) Solu]ionarea altor chestiuni referitoare la recurs
|n solu]ionarea recursului se poate adopta, ca excep]ie, [i solu]ia de casare cu
restituirea cauzei la procuror pentru completarea urm`ririi penale, \n condi]iile art. 333;
pentru a se admite o astfel de solu]ie este necesar ca instan]a de recurs s` constate c`
probele necesare pentru l`murirea unor \mprejur`ri esen]iale ale cauzei nu pot fi
administrate \n fa]a instan]ei dec\t cu mare \nt\rziere; \ntr-o asemenea situa]ie, instan]a
de recurs va indica faptele [i \mprejur`rile ce urmeaz` a fi constatate [i prin ce anume
mjloace de prob`.
|n solu]ionarea cauzei dup` casare, instan]a de recurs face aplicarea dispozi]iilor
privitoare la repararea pagubei, la m`surile asigur`torii, la cheltuielile judiciare, la
computarea de]inerii preventive [i adaug`, dac` este cazul, timpul de arestare scurs dup`
pronun]area hot`r\rii atacate cu recurs. Instan]a hot`r`[te asupra oric`rei alte probleme de
care depinde solu]ionarea complet` a recursului.
8) Solu]ii \n cazul atac`rii cu recurs a sentin]elor de dezinvestire sau a
unor \ncheieri
Atacarea cu recurs a unei sentin]e de restituire sau de trimitere a cauzei la procuror
pune problema corectitudinii m`surii luate de prima instan]` \n a respinge sau dispune
desesizarea ei. Ca urmare, dac` desesizarea a fost respins`, \n recurs se poate casa
sentin]a recurat` [i dispune restituirea sau trimiterea cauzei la procuror, dac` s\nt
\ndeplinite condi]iile prev`zute \n art. 333; dac` desesizarea a fost admis`, \n recurs se
poate casa hot`r\rea [i respinge desesizarea, trimi]\ndu-se cauza pentru continuarea
judec`]ii la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`.
|n mod corespunz`tor se solu]ioneaz` [i recursurile \mpotriva unor \ncheieri privind
m`surile preventive, asigur`torii, de siguran]`, suspendarea judec`]ii; admi]\ndu-se
recursul, se schimb` solu]ia prin respingerea m`surii (dac` nu este \ntemeiat`) sau prin
admiterea ei (dac` era necesar`), dup` care se trimite cauza pentru continuarea judec`]ii
la instan]a care s-a pronun]at asupra acelei m`suri.
9) Decizia instan]ei de recurs
Instan]a de recurs solu]ioneaz` recursul sau recursurile judecate printr-o decizie, care
trebuie s` cuprind`, pe l\ng` men]iunile prev`zute de lege pentru orice hot`r\re
judec`toreasc`, solu]iile adoptate [i temeiurile pentru care s-a optat \n adoptarea lor.
Astfel, \n cazul respingerii recursului, \n considerente trebuie s` se arate temeiurile care
au condus la constatarea c` recursul este tardiv sau inadmisibil ori c` motivele de recurs
invocate de recurent nu s\nt \ntemeiate; de asemenea, c` nu s\nt motive de casare care s`
fie luate \n considerare din oficiu. Dac` recursul a fost admis [i hot`r\rea atacat` a fost
casat`, pe l\ng` temeiurile care justific` aceast` m`sur`, trebuie s` se motiveze de ce
casarea s-a dispus cu solu]ionarea concomitent` a cauzei, cu trimiterea spre rejudecare la
 DPP–ps–169
instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`. |n caz de casare cu trimitere spre rejudecare, se
indic` ultimul act de judecat` r`mas valabil de la care se face rejudecarea, probele ce
trebuie administrate, \ncadrarea juridic` ce trebuie dat` faptei etc., astfel \nc\t rejudecarea
cauzei s` se desf`[oare \n baza \ndrum`rilor ce decurg din hot`r\rea de casare.
Dispozitivul deciziei cuprinde solu]ia ce s-a dat recursului sau, dup` caz, solu]iile ce
s-au dat recursurilor judecate.
Decizia instan]ei de recurs prin care s-a respins recursul [i prin care s-a solu]ionat
cauza \n fond, f`r` rejudecare, este definitiv`. |n cazul celorlalte decizii, judecata va
continua la instan]a de trimitere sau, dac` s-a dispus re]inerea spre rejudecare, la instan]a
de recurs.
§5. Rejudecarea cauzei \n fond dup` admiterea recursului [i casarea
hot`r\rii recurate
1) Instan]a competent` s` judece cauza dup` casare
Spre deosebire de apel, unde rejudecarea cauzei poate avea loc numai la prima
instan]`, dup` casarea hot`r\rii \n recurs rejudecarea cauzei poate avea loc la prima
instan]`, la instan]a de apel sau la instan]a de recurs. |n cazul cas`rii, se poate trimite
cauza spre rejudecare la prima instan]`, dac` [i hot`r\rea acesteia a fost casat`, la instan]a
de apel, dac` numai hot`r\rea acesteia a fost casat`, iar rejudecarea are loc la instan]a de
recurs atunci c\nd s-a dispus casarea cu re]inere srpe rejudecare.
C\nd casarea s-a dispus cu trimitere spre rejudecare la prima instan]` sau la instan]a
de apel, rejudecarea are loc la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`; atunci c\nd aceast`
solu]ie a fost dat` de Curtea Suprem` de Justi]ie, dac` interesele justi]iei o cer, se poate
trimite cauza spre rejudecare la o alt` instan]`, egal` \n grad cu instan]a care a judecat.
Rejudecarea are loc, \ns`, la instan]a competent` s` judece cauza \n cazul \n care casarea
s-a dispus pe temeiul necompeten]ei instan]ei care a judecat ini]ial cauza \n fond.
Completul care judec` \n fond cauza se formeaz` potrivit regulilor de compunere a
instan]ei, \ns` cu excluderea judec`torilor care au dat anterior solu]ia ce a fost casat` (art.
47 al. 1). La instan]a de recurs rejudecarea are loc \n fa]a aceluia[i complet de judecat`
care a judecat \n \n recurs, deoarece nu exist` incompatibilitate \ntre judec`torii care au
judecat recursul [i judec`torii care rejudec` \n fond, dup` casarea cu re]inere sau
rejudecare.
Rejudecarea cauzei se desf`[oar` potrivit dispozi]iilor generale care reglementeaz`
judecata [i a celor care reglementeaz`, dup` caz, judecata \n prim` instan]`, \n apel sau \n
recurs. Unele dispozi]ii de procedur` privind rejudecarea cauzei s\nt comune, dar exist`
[i unele deosebiri; elementele comune se refer` la limitele \n care se rejudec` o cauz`
dup` casare, iar elementele speciale privesc procedura de rejudecare [i hot`r\rea care se
pronun]`.
2) Limitele \n care se desf`[oar` rejudecarea cauzei dup` casare
Rejudecarea cauzei se face \n limitele pe care le prevede hot`r\rea instan]ei de recurs
prin care s-a dispus casarea. Casarea \n \ntregime a hot`r\rii recurate conduce la
rejudecarea tuturor faptelor [i persoanelor la care se refer` aceast` hot`r\re, at\t \n latura
penal`, c\t [i \n latura civil`. C\nd hot`r\rea a fost casat` numai cu privire la unele fapte [i
persoane, instan]a de rejudecare se limiteaz` la faptele [i persoanele pentru care s-a
dispus rejudecarea; c\nd hot`r\rea recurat` a fost casat` numai \n ce prive[te latura penal`
sau numai cea civil`, instan]a rejudec` numai latura penal` sau numai latura civil` a
cauzei pentru care s-a dispus rejudecarea.
Aceste limite s\nt determinate de efectul devolutiv al recursului, care limiteaz`
casarea cu privire la situa]ia celui ce a declarat recurs sau la care recursul declarat se
refer`. Dac` s-a dat curs efectului extensiv, atunci rejudecarea poate avea loc [i cu privire
la persoanele care nu au declarat recurs sau la care nu se refer` recursul declarat.
Este posibil ca rejudecarea de c`tre instan]a de recurs s` fie limitat` [i de dispozi]ia
din hot`r\rea casat` care se refer` numai la una sau unele din lipsurile pe care aceasta le-a
avut. Dac` s-a dispus rejudecarea numai pentru motivul c` s-au aplicat pedepsele \n alte
limite dec\t cele prev`zute de lege sau numai pentru c` \ntre timp a intervenit o lege de
gra]iere, rejudecarea are loc numai cu privire la aplicarea pedepsei \n limitele legale sau
numai pentru aplicarea gra]ierii la pedeapsa stabilit` de instan]a de fond. C\nd recursul
este \ntemeiat pe gre[ita individualizare a pedepsei, atunci rejudecarea poate fi limitat`
 DPP–ps–170
numai \n leg`tur` cu reindividualizarea pedepsei, considerate de instan]a de recurs ca
necorespunz`toare.
3) Obligativitatea indica]iilor date prin decizia de casare
Potrivit art. 38518, instan]a de rejudecare trebuie s` se conformeze instan]ei de
recurs, \n m`sura \n care situa]ia de fapt r`m\ne cea avut` \n vedere la solu]ionarea
recursului. Indica]iile instan]ei de recurs se pot referi la chestiuni de drept [i la chestiuni
de fapt.
|n ce prive[te chestiunile de drept, dac` s-a casat hot`r\rea pentru necompeten]a
instan]ei care a judecat cauza \n prim` instan]`, indic\ndu-se instan]a competent`, aceasta
nu poate refuza rejudecarea cauzei, sesizarea sa fiind obligatorie; numai dac`, \n urma
cercet`rii judec`tore[ti, s-ar constata date care ar atrage o alt` \ncadrare juridic` a faptei,
instan]a c`reia i s-a trimis cauza prin decizia de casare \[i poate declina competen]a.
Atunci c\nd prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare s-a dispus refacerea unor
acte procesuale sau procedurale, anulate de instan]a de recurs, devine obligatorie
refacerea acestor acte157.
|n cazul \n care recursul este \ndreptat \mpotriva unei hot`r\ri nesusceptibile de apel,
devin obligatorii [i indica]iile cu privire la chestiunile de de fapt: ce \mprejur`ri trebuie
l`murite sau ce probe trebuie administrate.
|n leg`tur` cu indica]iile pentru administrarea de probe noi, instan]a de rejudecare
este obligat` s` procedeze la administrarea acelor probe care se refer` la faptele [i
persoanele pentru care s-a dispus casarea sau la latura pentru care s-a dispus rejudecarea,
adic` \n limitele \n care hot`r\rea a fost casat` (art. 385 18 al. 2). Cu ocazia administr`rii
probelor indicate de instan]a de recurs sau admise la cererea procurorului sau a unei
p`r]i, se poate ajunge la o schimbare a situa]iei de fapt pe care a avut -o \n vedere
instan]a de recurs atunci c\nd a pronun]at o casare par]ial`; \n acest caz, rejudecarea va
avea \n vedere noua situa]ie de fapt reie[it` din probele administrate, ceea ce va putea
conduce la o extindere a rejudec`rii cauzei [i la alte chestiuni dec\t cele pentru care s-a
dispus casarea.
4) Limite cu privire la agravarea situa]iei p`r]ii \n propriul s`u recurs
Dac` a fost admis recursul procurorului declarat \n defavoarea inculpatului sau
recursul p`r]ii v`t`mate, la rejudecarea cauzei se poate da o solu]ie mai grav` pentru
inculpat \n latura penal` fa]` de cea prev`zut` \n hot`r\rea casat`; casarea \n recursul p`r]ii
civile sau al procurorului poate atrage o solu]ie mai grav` \n latura civil` pentru inculpat
[i partea responsabil` civilmente.
Atunci c\nd casarea s-a dispus \n recursul inculpatului, regula non reformatio in
pejus se aplic` [i la rejudecarea cauzei, nefiind posibil` agravarea situa]iei sale cu privire
la solu]ia dat`, la \ncadrarea juridic`, la pedeaps`, la condamnarea civil`. Aceast` regul`
se aplic` [i atunci c\nd, cu ocazia rejudec`rii, s-ar amplifica \nvinuirea cu noi acte
materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni, noi fapte penale s`v\r[ite de inculpat, starea de
recidiv` etc.; pentru tragerea la r`spundere penal` a inculpatului \n astfel de situa]ii
agravnte, legea prevede alte proceduri prin care se asigur` o condamnare agravat` (art.
4491). Acelea[i limite la rejudecarea cauzei dup` casare se aplic` [i \n situa]ia \n care a
fost admis recursul procurorului declarat \n favoarea inculpatului.
Nu se poate agrava nici situa]ia celorlalte p`r]i, dac` rejudecarea s-a dispus numai \n
baza recursului lor sau a recursului procurorului declarat \n favoarea lor.
5) Procedura de rejudecare
Potrivit art. 38519, rejudecarea cauzei dup` casarea hot`r\rii recurate se desf`[oar`
dup` regulile generale de judecat` [i cele ale judec`]ii \n prim` instan]`, dar \n limitele \n
care s-a dispus casarea.

157
De exemplu, dac` s-a casat hot`r\rea recurat` pentru gre[ita citare a inculpatului la o
anumit` adres`, acesta lipsind de la judecata \n apel, indica]ia dat` de instan]a de recurs cu privire
la adresa unde trebuie citat inculpatul devine obligatorie. Tot obligatorie este [i indica]ia dat` \n
ce prive[te \ncadrarea juridic` a faptei, dac` situa]ia de fapt r`m\ne neschimbat` la rejudecare,
condamnarea pentru forma continuat` a infrac]iunii \n loc de concurs de infrac]iuni sau invers,
neaplicarea unei cauze de agravare sau de atenuare a r`spunderii penale care a antrenat o
pedeaps` peste sau sub limitele prev`zute de lege.
 DPP–ps–171
C\nd rejudecarea are loc la prim` instan]`, iar hot`r\rea atact` a fost casat` \n
\ntregime ca urmare a unei nulit`]i absolute ce a afectat \ntreaga judecat` 158, judecata se
reia de la primul act de judecat` prev`zut de lege; c\nd instan]a de recurs a indicat care
este ultimul act de procedur` r`mas valabil dup` casare, procesul penal \[i reia cursul de
la acest act; \n fine, c\nd Curtea Suprem` de Justi]ie a casat cu trimitere spre rejudecare
la prima instan]` pentru a se administra probe, r`m\n valabile actele de cercetare
judec`toreasc` efectuate anterior [i cauza se reia prin administrarea probelor indicate de
instan]a de recurs. |ntotdeauna trebuie s` se desf`[oare dezbateri judiciare, deoarece
cauza este rejudecat` de un alt complet de judecat`, \n fa]a c`ruia trebuie s` se pun`
concluzii de c`tre procuror [i p`r]ile din proces. La rejudecare prima instan]` pronun]` o
sentin]` penal` care, dup` caz, este supus` apelului sau recursului.
|n cazul \n care casarea s-a dispus cu rejudecare la instan]a de apel, se procedeaz`
potrivit regulilor de la judecata \n apel; pot fi administrate probele necesare, dup`
care, \n cadrul dezbaterilor judiciare se examineaz` cauza \n limitele \n care s-a produs
casarea. Instan]a de apel solu]ioneaz` cauza, la rejudecare, printr-o decizie penal` care
poate fi supus` din nou recursului.
C\nd rejudecarea cauzei are loc la instan]a de recurs, aceasta judec` \n ultim`
instan]`, pronun]\nd o decizie penal` prin care se solu]ioneaz` cauza \n fond, \n
limitele \n care s-a dispus casarea [i s-a desf`[urat rejudecarea. La rejudecare, instan]a de
recurs – cu excep]ia Cur]ii Supreme de Justi]ie – administreaz` probele pe care le -a g`sit
necesare [i pentru a c`ror administrare a dispus casarea. La instan]a de recurs,
rejudecarea are loc \n limitele cas`rii, dup` regulile de la judecata \n prim` instan]`.
Decizia dat` de instan]a de recurs la rejudecare este definitiv` [i nu mai poate fi atacat`
printr-o cale de atac ordinar`.
Cu ocazia rejudec`rii cauzei, atunci c\nd s\nt \ntrunite cerin]ele art. 333, se poate
dispune de instan]a de rejudecare restituirea cauzei procurorului; \ntr-o asemenea
situa]ie, procesul penal se reia din faza de urm`rire penal` [i parcurge, dac` este cazul,
judecata \n prim` instan]`, judecata \n apel [i apoi din nou \n recurs. Hot`r\rea de
restituire a cauzei la procuror dat` de prima instan]` [i cea de apel este supus` recursului
declarat de c`tre procuror [i de c`tre p`r]ile interesate.
I.22. Autoritatea de lucru judecat
1) Efectele r`m\nerii definitive a hot`r\rii penale
Hot`r\rea penal` poate r`m\ne definitiv` la prima instan]`, la instan]a de apel sau la
instan]a de recurs. Sentin]a penal` a primei instan]e de judecat` r`m\ne definitiv` dac` nu
este supus` apelului sau recursului (sentin]a de declinare de competen]`), dac` a expirat
termenul de apel (c\nd hot`r\rea este supus` apelului) sau termenul de recurs (dac` este
supus` numai recursului) [i nu s-a declarat apel sau recurs ori apelul sau recursul
declarat a fost retras sau respins. Decizia penal` a instan]ei de apel r`m\ne definitiv` dac`
nu s-a declarat recurs \n termen, dac` recursul declarat a fost retras sau respins. |n ce
prive[te decizia instan]ei de recurs, aceasta devine definitiv` atunci c\nd solu]ioneaz`
cauza \n fond f`r` rejudecare ori dup` rejudecarea ei.
Din momentul c\nd a devenit definitiv`, hot`r\rea de condamnare penal` sau civil`
este executorie \n toate dispozi]iile sale, autorit`]ile competente fiind obligate s` le aduc`
la \ndeplinire.
Hot`r\rea penal` definitiv` are autoritate de lucru judecat. Aceast` autoritate decurge
din caracterul irevocabil al hot`r\rii penale definitive, care nu poate fi desfiin]at` dec\t \n
cazul \n care s-ar admite o cale de atac extraordinar`.
Hot`r\rea penal` care a c`p`tat autoritate de lucru judecat este considerat` c`
stabile[te adev`rul despre fapta [i persoana judecate (res judicata pro veritate habetur),
ceea ce d` \ncredere \n capacitatea profesional` a judec`torilor de a rezolva corect
conflictele de drept; de asemenea, este considerat` c` a aplicat corect legea penal` [i cea
civil`, d\nd solu]iei pronun]ate puterea pe care o are \ns`[i legea. Autoritatea de lucru
judecat \nseamn` totodat` [i o interdic]ie pentru urm`rirea [i judecarea aceleia[i persoane
pentru aceea[i fapt` (non bis in idem), consider\ndu-se c` prin hot`r\rea definitiv` se

158
Compunerea gre[it` a instan]ei; lipsa procurorului, a inculpatului sau a ap`r`torului, dac`
prezen]a lor era obligatorie.
 DPP–ps–172
curm` conflictul de drept [i un alt proces nu mai poate fi \nceput [i desf`[urat dac` are
acela[i obiect. Aceste dou` efecte pe care legea le instituie pentru autoritatea de lucru
judecat s\nt de natur` s` produc` cet`]enilor \ncrederea \n activitatea instan]elor de
judecat`, s` le creeze prestigiul unor autorit`]i independente [i supuse numai legii, a unei
adev`rate puteri \n stat. Magistra]ii au datoria s` confirme corectitudinea dispozi]iilor
legale privitoare la autoritatea de lucru judecat, prin pronun]area legal` [i conform` cu
adev`rul a tuturor hot`r\rilor penale.
Spre deosebire de hot`r\rea definitiv` pronun]at` \n cauzele civile, care are efecte
numai \ntre p`r]ile din proces (inter partes), hot`r\rea penal` definitiv` are efecte fa]` de
toat` lumea (erga omnes), impun\ndu-se, prin dispozitivul s`u, nu numai p`r]ilor din
proces, ci [i persoanelor care nu au luat parte la judecat`, dar care – fie pe cale penal`, fie
pe cale civil` – \ncearc` s` repun` \n discu]ia instan]elor judec`tore[ti chestiunile
rezolvate definitiv prin hot`r\rea penal`; de asemenea, ea se impune fa]` de orice organ
de urm`rire penal` sau instan]` de judecat` care ar avea de solu]ionat o chestiune legat`
de existen]a faptei, de persoana care a s`v\r[it-o [i de vinov`]ia acesteia, precum [i fa]`
de orice organ care este chemat s` execute dispozi]iile penale [i civile pe care le
cuprinde hot`r\rea penal` definitiv`. Fundamentul teoretic al acestei puteri a hot`r\rii
penale \l constituie caracterul de ordine public` al rezolv`rii ac]iunii penale.
2) Autoritatea de lucru judecat – cauz` de \mpiedicare a punerii \n
mi[care [i de exercitare a ac]iunii penale (regula non bis in idem)
Solu]ion\nd ac]iunea penal` exercitat` \mpotriva inculpatului pentru o anumit` fapt`
penal`, hot`r\rea penal` definitiv` stinge, pe cale procesual`, aceast` ac]iune. Stingerea
ac]iunii penale este o consecin]` fireasc` a regulii potrivit c`reia din s`v\r[irea unei
infrac]iuni rezult` numai o singur` ac]iune penal` \mpotriva infractorului, care, o dat`
solu]ionat` definitiv de c`tre instan]a de judecat`, nu mai poate fi din nou exercitat`
\mpotriva aceleia[i persoane pentru aceea[i fapt`. Sting\nd ac]iunea penal`, ca [i alte
cauze care \nl`tur` r`spunderea penal`, autoritatea de lucru judecat devine un caz de
\mpiedicare a punerii \n mi[care a ac]iunii penale (art. 10 lit. j), ceea ce se exprim` prin
regula non bis in idem.
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat \n sensul ar`tat, se cere existen]a a trei
condi]ii: o hot`r\re definitiv` cu privire la ac]iunea penal`, identitate de persoan` [i
identitate de obiect.
a) Pentru a solu]iona ac]iunea penal`, hot`r\rea definitiv` pronun]at` de instan]a penal`
trebuie s` fie de condamnare, de achitare sau de \ncetare a procesului penal. De la
ceast` regul` face excep]ie hot`r\rea de \ncetare a procesului penal pe temeiul art. 10
lit. f, care nu solu]ioneaz` \n fond ac]iunea penal`, ci doar constat` existen]a unui
impediment \n exercitarea ei; dac`, dup` \ncetarea procesului penal pentru un
asemenea temei, intervine apoi pl\ngerea prealabil`, autorizarea sau sesizarea
organului competent ori este \ndeplinit` cerin]a legii, ac]iunea penal` poate fi pus` \n
mi[care \mpotriva aceleia[i persoane pentru aceea[i fapt` (art. 10 al.ult.).
Hot`r\rea penal` r`m\ne definitiv` \n cazurile [i condi]iile prev`zute \n art. 416, 416 1
[i 417, av\nd autoritate de lucru judecat at\ta timp c\t este \n fiin]`; \n momentul
desfiin]`rii ei printr-o cale de atac extraordinar` pierde [i autoritatea de lucru judecat.
b) Identitatea de persoan` exprim` cerin]a ca \ntre persoana fa]` de care s-a pronun]at o
hot`r\re penal` definitiv` [i persoana care ar urma s` fie urm`rit` sau judecat` pentru
aceea[i fapt` s` fie identitate. Identitatea trebuie s` se refere la persoana fizic`, chiar
dac` \ntre timp [i-a schimbat numele [i \nf`]i[area, precum [i calitatea de inculpat; \n
cazul \n care o persoan` a fost judecat` definitiv \n calitate de parte responsabil`
civilmente, nu exist` impediment a fi urm`rit` [i judecat` \n calitate de inculpat 159.
c) Identitatea de obiect se refer` la aceea[i fapt` pentru care s-a pronun]at o hot`r\re
penal` definitiv` [i fapta care ar urma s` fie din nou imputat` aceleia[i persoane.
159
Hot`r\rea penal` definitiv` cu privire la un inculpat, condamnat ca autor al infrac]iunii,
nu \mpiedic` urm`rirea adev`ratului f`ptuitor al faptei, dac` din probe rezult` aceast` situa]ie,
deoarece urm`rirea se refer` la alt` persoan` fizic`; contradic]ia dintre hot`r\ri se va \nl`tura
printr-o cale de atac extraordinar`. Condamnarea sau achitarea definitiv` a unui inculpat ca autor
al infrac]iunii nu \mpiedic` urm`rirea sau judecarea altei persoane ca instigator sau complice;
aceea[i persoan` achitat`, \ns`, ca autor, nu mai poate fi urm`rit` [i judecat` ca instigator sau
complice, situa]ia sa penal` fiind hot`r\t` anterior sub toate formele de participa]ie.
 DPP–ps–173
Identitatea se refer` la fapt` – [i nu la infrac]iune – ceea ce \nseamn` c` atunci c\nd
fapta este aceea[i, exist` identitatea chiar dac` s-ar \ncadra \ntr-o alt` infrac]iune160
(art. 10 lit. j).
|n leg`tur` cu identitatea de obiect, s-a pus problema autorit`]ii de lucru judecat \n
cazul infrac]iunilor continuate, complexe, din obi[nuin]`, atunci c\nd unele acte
materiale sau fapte penale intr\nd \n componen]a acestora s-ar descoperi dup` ce a
r`mas definitiv` hot`r\rea penal` referitoare la o parte din infrac]iune. |n practic` s-a
statuat – iar doctrina a confirmat – c` \n asemenea situa]ie autoritatea de lucru
judecat opereaz` numai pentru ceea ce s-a judecat [i s-a hot`r\t, pentru noile acte
materiale [i fapte penale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni continuate sau complexe
fiind posibil` judecarea lor; printr-o procedur` special` se asigur`, apoi, reunirea
cauzelor spre a se da o nou` hot`r\re pentru \ntreaga activitate infrac]ional` a
inculpatului (art. 335, 449 lit. c), vechea hot`r\re desfiin]\ndu-se; s-a statuat, \ns`, c`
la solu]ionarea cauzei \n \ntregul ei trebuie respectate dispozi]iile din hot`r\rea
definitiv` anterioar` cu privire la existen]a faptei [i s`v\r[irea ei de c`tre inculpat,
care au autoritate de lucru judecat. |n cazul c\nd s-a s`v\r[it o infrac]iune progresiv`,
al c`rei rezultat s-a amplificat ulterior, se consider` c` exist` autoritate de lucru
judecat dac`, dup` ce s-a pronun]at o hot`r\re definitiv` \n leg`tur` cu un anumit
rezultat (v`t`mare grav`) ar fi urm`rit` aceea[i persoan` pentru aceea[i fapt`, dar cu
un rezultat amplificat (moartea victimei), deoarece infrac]iunea consider\ndu-se
s`v\r[it` \n momentul comiterii faptei (ac]iunea), aceast` dat` are aplicare \n ce
prive[te amnistia, prescrip]ia [i autoritatea de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat produce [i efectul de a \mpiedica revenirea asupra unor
dispozi]ii cuprinse \ntr-o hot`r\re penal` definitiv`, cu excep]ia cazurilor \n care legea
prevede altfel161 (art. 447 [i urm.)
Are autoritate de lucru judecat numai dispozitivul hot`r\rii penale definitive (solu]ia
adoptat`); c\nd dispozitivul nu este clar, se pot lua \n considerare [i considerentele
hot`r\rii, care fac preciz`rile necesare.
3) Autoritatea de lucru judecat a hot`r\rii penale definitive \n fa]a
instan]ei civile sesizat` cu judecarea ac]iunii civile
|n procesul penal ac]iunea civil` fiind accesorie ac]iunii penale, solu]ionarea ei
trebuie s` fie \n concordan]` cu solu]ia dat` \n ac]iunea penal` cu privire la existen]a
faptei, la s`v\r[irea ei de c`tre inculpat [i la vinov`]ia acestuia, altfel se produce o
contradic]ie \n modul de solu]ionare a celor dou` ac]iuni. Aceea[i regul` trebuie s` se
aplice [i atunci c\nd ac]iunea civil` care are ca obiect pagubele produse prin infrac]iunea
s`v\r[it` de inculpat se exercit` \n fa]a instan]ei civile, \n sensul c` instan]a civil` este
obligat` s` accepte ceea ce a hot`r\t \n mod definitiv instan]a penal` cu privire la
existen]a faptei, s`v\r[irea ei de c`tre inculpat [i vinov`]ia acestuia162. Spre deosebire de
regula non bis in idem, care \mpiedic` o nou` urm`rire penal` [i judecat` cu privire la
aceea[i fapt` [i persoan`, autoritatea hot`r\rii penale definitive \n fa]a instan]ei civile
se \ntemeiaz` pe adev`rul care este cuprins \n aceast` hot`r\re [i care trebuie s` fie acela[i

160
Condamnarea definitiv` a unei persoane pentru v`t`marea integrit`]ii corporale \mpiedic` o
nou` urm`rire pentru aceea[i fapt`, dar sub \ncadrarea juridic` de tentativ` de omor, \ntruc\t se
consider` c`, la data judec`rii cauzei, au fost avute \n vedere toate posibilit`]ile de \ncadrare
juridic` a faptei, din care a fost re]inut` o \ncadrare juridic` r`mas` definitiv`.
161
Dac` s-a dispus suspendarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei \nchisorii, dup` s`v\r[irea
unei noi infrac]iuni \n cursul perioadei de \ncercare, nu se poate aplica modalitatea execut`rii prin
munc` a pedepsei \n loc de a se ridica complet suspendarea cu obligarea de a executa pedeapsa cu
privare de libertate, c`ci ar \nsemna s` se modifice pedeapsa pronun]at` printr-o hot`r\re
definitiv`. De asemenea, odat` aplicat un spor de pedeaps` pentru un concurs de infrac]iuni, nu
este permis s` fie \nl`turat sau mic[orat atunci c\nd se face o nou` contopire cu alte infrac]iuni
concurente, iar atunci c\nd s-a solu]ionat o cerere printr-o hot`r\re definitiv` nu se mai poate
reveni asupra celor hot`r\te.
162
Dac` instan]a penal` l-a condamnat pe inculpat \n ac]iunea penal`, instan]a civil` nu poate
s` pronun]e o hot`r\re \n sensul c` fapta nu exist`, c` nu a fost s`v\r[it` de inculpat cu vinov`]ie; de
asemenea, dac` instan]a penal` a pronun]at o hot`r\re definitiv` de achitare a inculpatului pe
temeiul c` fapta nu exist`, c` nu a fost s`v\r[it` de inculpat cu vinov`]ie, instan]a civil` nu poate
admite ac]iunea civil` re]in\nd c` fapta exist` [i c` a fost s`v\r[it` de c`tre inculpat.
 DPP–ps–174

Titlul IV – C~ILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Cap. I. Sistemul rom#n al c`ilor de atac extraordinare

[i \n leg`tur` cu solu]ionarea ac]iunii civile (res judicata pro veritate habetur), precum [i
pe prioritatea pe care trebuie s` aib` penalul asupra civilului.
S-a pus problema dac` hot`r\rea penal` prin care inculpatul este condamnat pentru o
infrac]iune de rezultat, stabilindu-se [i valoarea pagubei produse, se impune instan]ei
civile [i cu privire la valoarea pagubei, deoarece legea nu se refer` [i la aceast` dispozi]ie
c` ar avea putere de lucru judecat. |n practica de aplicare a Codului de procedur` penal`
din 1936, care avea dispozi]ii similare, s-a statuat c` stabilirea pagubei de c`tre instan]a
penal` are autoritate de lucru judecat asupra instan]ei civile numai atunci c\nd existen]a
[i cuantumul pagubei constituie un element constitutiv al infrac]iunii sau al unei forme
agravate a infrac]iunii; \ntruc\t valoarea pagubei se calculeaz` pentru condamnarea
penal` \n raport de momentul infrac]iunii, iar pentru desp`gubirile civile \n raport de
momentul pronun]`rii hot`r\rii instan]ei civile, respect\ndu-se valoarea pagubei stabilit`
de instan]a penal`, se pot m`ri aceste desp`gubiri dac` \ntre timp au crescut (art. 20).
De asemenea, dac` insatan]a penal` s-a pronun]at in rem, \n sensul c` la s`v\r[irea
faptei a fost \n culp` [i victima infrac]iunii, insta]a civil` trebuie s` accepte aceast`
chestiune \n solu]ionarea ac]iunii civile, diminu\nd repara]iile civile.
C\nd instan]a penal` nu s-a pronun]at asupra unor chestiuni de fapt, instan]a civil`
care judec` ac]iunea civil` decurg\nd din fapta penal` este abilitat` s` le examineze [i s`
le solu]ioneze163.
Hot`r\rea definitiv` a instan]ei penale are autoritate de lucru judecat cu privire la
existen]a faptei, a s`v\r[irii ei de c`tre inculpat cu vinov`]ie [i \n fa]a organului
jurisdic]ional contraven]ional sau disciplinar care ar rejudeca fapta ca o contraven]ie sau
abatere disciplinar`.
I.23. Caracteristicile c`ilor de atac extraordinare
1) Necesitatea instituirii c`ilor de atac extraordinare
De principiu, activitatea desf`[urat` \n civlul ordinar al procesului penal, dac` a fost
legal` [i temeinic`, trebuie s` se finalizeze cu pronun]area unei hot`r\ri penale
definitive \n care faptele re]inute exprim` adev`rul, iar legea penal` [i legea civil` au fost
aplicate corect. Practica \nvedereaz`, \ns`, [i cazuri de hot`r\ri definitive, av\nd autoritate
de lucru judecat, care au solu]ionat cauza penal` cu grave erori de fapt [i de drept.
Acelea[i cauze care determin` lipsurile \n activitatea primei instan]e [i a celei de apel pot
exista [i \n activitatea instan]ei de recurs, ceea ce \mpiedic` \nl`turarea de c`tre aceast`
instan]` a erorilor produse. Cu at\t mai mult pot exista hot`r\ri penale cu grave erori de
fapt [i de drept dac` nu au fost folosite c`ile de atac ordinare. Legiuitorul a avut \n
vedere o asemenea ipotez`, ra]iune pentru care a instituit c`ile de atac extraordinare, ca
mijloc procesual de desfiin]are a hot`r\rilor cu autoritate de lucru judecat, dar care nu
corespund legii [i adev`rului.
Instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorit`]ii de lucru
judecat, deci stabilit`]ii hot`r\rilor judec`tore[ti definitive, menit` a da \ncredere \n
activitatea justi]iei, de a asigura executarea pedepselor de c`tre cei condamna]i,
prevenind astfel s`v\r[irea de noi infrac]iuni. De aceea, legiuitorul a intervenit cu grij` \n
reglementarea c`ilor de atac extraordinare, care aduc atingere autorit`]ii de lucru judecat.

163
Dac` instan]a penal` nu a statuat asupra existen]ei sau inexisten]ei culpei victimei la
producerea pagubei, instan]a civil` este \n drept s` se pronun]e asupra cestei \mprejur`ri
produc`toare de efecte juridice; dac` instan]a penal` a pronun]at achitarea pe temeiul lipse unui
element esen]ial al infrac]iunii sau \ncetarea procesului penal pe un temei personal (gradul de
rudenie cu inculpatul), insta]a civil` se va pronun]a asupra repara]iilor civile, c`ci, \n primul caz,
fapta r`m\ne un delict civil produc`tor de r`spundere civil`, iar, \n al doilea caz, ap`rarea de
pedeaps` nu \nl`tur` r`spunderea civil`. Instan]a civil` este suveran` s` se pronun]e asupra
r`spunderii civle, a existen]ei[i a \ntinderii pagubei, asupra modalit`]ilor de reparare a acesteia,
afar` de cazurile ar`tate mai sus.
 DPP–ps–175
S-a avut \n vedere, ini]ial, situa]ia unui condamnat, considerat vinovat \n temeiul
probelor administrate p\n` \n momentul condamn`rii, dar a c`rui nevinov`]ie este relevat`
de faptele [i \mprejur`rile descoperite ulterior; ar fi fost inuman` men]inerea unei astfel
de condamn`ri, numai pentru a respecta autoritatea de lucru judecat. De aceea, prima
cale de atac extraordinar` a fost revizuirea, instituit` numai \n favoarea celui
condamnat164.
O hot`r\re definitiv` poate fi contrar` legii [i adev`rului [i ca urmare a unei erori de
judecat`, prin neaplicarea legii penale, de[i trebuia aplicat`, sau prin aplicarea ei gre[it`.
Din acest motiv s-a atenuat din nou autoritatea de lucru judecat a hot`r\rii penale
definitive prin instituirea unei noi c`i de atac – recursul extraordinar – cu aplicare de
excep]ie, dar prin care se puteau \nl`tura erorile de judecat` produse \n ciclul ordinar al
procesului penal. S-a considerat c` hot`r\rea penal` definitiv` trebuie s` aib` autoritatea
necesar`, dar nu \n detrimentul afl`rii adev`rului [i respect`rii legii.
Legiuirile moderne de procedur` penal` caut` s` stabileasc` un echilibru
corespunz`tor \ntre necesitatea respect`rii autorit`]ii de lucru judecat [i necesitatea ca
hot`r\rea penal` definitiv` s` fie conform` cu legea [i adev`rul; admi]\nd necesitatea unor
c`i de atac extraordinare, legiuitorul a procedat la reglementarea lor restrictiv` \n raport
de c`ile de atac ordinare, \n sensul stabilirii unor cazuri stricte \n care pot fi exercitate,
precum [i a unei proceduri mai complicate care s` nu afecteze autoritatea de lucru
judecat dec\t \n acele situa]ii \n care legea [i adev`rul o impun 165.
Ca directiv` teoretic` [i practic`, reglementarea c`ilor de atac extraordinare nu trebuie
s` le transforme \ntr-o prelungire a procesului penal, prin crearea unui nou grad de
jurisdic]ie, dar totodat` trebuie s` fac` posibil` folosirea lor \n cazurile \n care hot`r\rile
penale definitive cuprind grave erori de fapt [i de drept ce trebuie imperios \nl`turate.
2) Caracteristicile c`ilor de atac extraordinare
Spre deosebire de c`ile de atac ordinare, care se exercit` numai \mpotriva hot`r\rilor
penale nedefinitive, pronun]ate de prima instan]` sau de instan]a de apel, c`ile de atac
extraordinare se exercit` numai \mpotriva hot`r\rilor care au r`mas definitive. Ca regul`,
c\t timp o hot`r\re nu este definitiv` [i poate fi atacat` cu o cale de atac ordinar`, nu se
poate interveni cu o cale de atac extraordinar`. Deci aptitudinea de a folosi o cale de atac
ordinar` exclude aptitudinea de a se recurge la o cale de atac extraordinar`.
Av\nd aptitudinea de a provoca un control judec`toresc cu privire la hot`r\rile
penale, at\t c`ile de atac ordinare, c\t [i cele extraordinare au acela[i scop – de a se
\nl`tura erorile grave de fapt [i de drept pe care le cuprind – dar au comune [i unele
cazuri de exercitare, reguli de procedur`, solu]ii. |ns`, constituind o derogare de la
autoritatea hot`r\rilor penale definitive, c`ile de atac extraordinare au unele caracteristici
care le deosebesc de c`ile de atac ordinare, at\t fa]` de apel, c\t [i fa]` de recurs.
a) Dac` apelul promoveaz` verificarea hot`r\rii atacate sub toate aspectele de fapt [i de
drept, iar recursul o verificare, de regul` cu privire la toate erorile de drept [i, \n
anumite limite, cu privire la erorile de fapt, c`ile de atac extraordinare nu se pot
introduce dec\t \n anumite cazuri, strict prev`zute de lege 166.
164
O astfel de reglementare, introdus` [i \n Codul de procedur` penal` din 1864, este
prev`zut` [i ast`zi \n legisla]ia francez`. Alte legisla]ii, printre care [i Codul de procedur` penal`
din 1936 [i cel din 1968, au admis revizuirea [i \mpotriva hot`r\rilor de achitare [i de \ncetare a
procesului penal, consider\ndu-se justificat` revizuirea [i a hot`r\rilor definitive pentru care s-a
dat un verdict de nevinov`]ie, dar care s-a dovedit gre[it \n urma descoperirii ulterioare a unor
fapte [i \mprejur`ri care confirmau f`r` nici un dubiu vinov`]ia celui achitat.
165
Unele legisla]ii s\nt mai restrictive \n ce prive[te c`ile de atac extraordinare, ca excep]ie de
la ciclul procesual ordinar, dar altele s\nt mai pu]in rigide, \n sensul c` prev`d mai multe c`i de
atac extraordinare, cu mari posiblit`]i de \nl`turare a erorilor judiciare din hot`r\rile penale
definitive. De exemplu, dac` \n România ast`zi s\nt 4 c`i de atac extraordinare (contesta]ia \n
anulare, revizuirea, recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii), \n legisla]ia francez` se
prev`d numai revizuirea [i recursul extraordinar; dac` \n legisla]ia noastr` recursul \n anulare
poate conduce la desfiin]area unei hot`r\ri penale definitive cu efecte asupra situa]iei p`r]ilor din
proces, recursul extraordinat in legisla]ia francez` produce efecte fa]` de condamnat pentru erori
de drept, dar nu produce nici un efect fa]` de partea civil`.
166
Pentru contesta]ia \n anulare se prev`d doar 4 cazuri, iar pentru revizuire doar 5 cazuri;
pentru recursul \n anulare cazurile s\nt mai numeroase, restr\nse \n ce prive[te situa]ia tuturor
p`r]ilor [i extinse atunci c\nd s\nt favorabile celor condamna]i; recursul \n interesul legii nu
 DPP–ps–176
b) C`ile de atac extraordinare au un regim deosebit \n ce prive[te titularii exerci]iului
lor [i termenele \n care pot fi exercitate167.
c) Exercitarea unei c`i de atac extraordinare investe[te instan]a de apel sau de recurs cu
judecarea imediat` a acestor c`i de atac; \n cazul revizuirii [i contesta]iei \n anulare,
a c`ror exercitare revine p`r]ilor din proces, reexaminarea cauzei se face numai dup`
ce s-a desf`[urat o procedur` de admitere \n principiu, prin care se cenzureaz`
\ndeplinirea condi]iilor prev`zute de lege pentru luarea \n considera]ie a c`ilor de
atac extraordinare. Prin recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii nu s-a
prev`zut o astfel de procedur` prealabil` datorit` \ncredin]`rii lor unei autorit`]i
publice la nivel superior (procurorul general de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie,
dup` o prealabil` constatare a existen]ei unui caz de admisibilitate).
d) Introducerea apelului [i a recursului atrage suspendarea de drept a execut`rii hot`r\rii
atacate, deoarece aceasta nu este \nc` definitiv`. C`ile de atac extraordinare, fiind
\ndreptate \mpotriva unei hot`r\ri penale definitive, nu suspend`, prin exercitarea lor,
executarea dispozi]iilor cuprinse \n hot`r\rea atacat`, mai ales atunci c\nd se are \n
vedere agravarea situa]iei celui condamnat; instan]a sesizat` cu judecarea c`ii de
atac extraordinare poate, \ns`, suspenda executarea p\n` la solu]ionarea c`ii de atac
exercitate; dac` se are \n vedere o rezolvare favorabil` p`r]ii care suport` executarea,
continuarea acesteia apare ca d`un`toare.
e) Judecarea apelului [i a recursului cade \n competen]a instan]ei ierarhic superioare
celei care a pronun]at hot`r\rea atacat` (reformare). C`ile de atac extraordinare au un
regim special \n ce prive[te instan]a competent` s` le judece: contesta]ia \n anulare [i
revizuirea s\nt date \n competen]a instan]ei care le-a pronun]at (retractare), iar
recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii s\nt de competen]a exclusiv` a Cur]ii
Supreme de Justi]ie.
I.24. Sistemul rom#n de c`i de atac extraordinare
1) Sistemul de c`i de atac extraordinare prev`zut \n Codul de procedur`
penal` din 1936 [i 1968
Sub Codul de procedur` penal` din 1936, \n redactarea sa ini]ial`, ca [i \n Codul din
1864, erau reglementate drept c`i de atac extraordinare doare recursul extraordinar [i
revizuirea; \n literatura de specialitate mai era considerat` ca o cale de atac [i o form` a
contesta]iei la executare, a[a-numita contesta]ie contra hot`r\rii prin care se ob]inea
desfiin]area unei hot`r\ri definitive \n anumite cazuri de \nc`lcare a legii de procedur`
penal`; ulterior, prin modificarea Codului, s-a desp`r]it contesta]ia contra hot`r\rii de
contesta]ia la executare, devenind a treia cale de atac extraordinar`. Recursul
extraordinar era reglementat sub dou` forme: recursul \n interesul legii [i recursul
ministrului justi]iei. Restructurat dup` 1949, recursul extraordinar s-a transformat \ntr-o
cale de atac extraordinar` eficient`, mai \nt\i sub denumirea de “cerere de \ndreptare”,
apoi sub aceea de “recurs \n supraveghere”. Codul de procedur` penal` din 1968 a
men]inut cele trei c`i de atac extraordinare, \ntr-o alt` reglementare [i cu denumirile de
contesta]ie \n anulare, revizuire [i recurs extraordinar.
Prin Legea nr. 45/1993 de modificare [i completare a Codului de procedur` penal`
s-au adus schimb`ri [i \n reglementarea c`ilor de atac extraordinare, mai ales \n ce
prive[te recursul extraordinar care, sub denumirea de recurs \n anulare, a prev`zut numai
anumite cazuri \n care poate fi exercitat; de asemenea, a fost reinstituit recursul \n
interesul legii \n vederea interpret`rii [i aplic`rii unitare a legilor penale [i de procedur`
penal`.

produce efecte asupra situa]iei p`r]ilor din proces.

167
Recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii au ca titular pe procurorul general al
Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, ac]ion\nd din oficiu sau la cererea ministrului
justi]iei. Revizuirea [i contesta]ia \n anulare s\nt \ncredin]ate p`r]ilor din proces [i procurorului
competent. Dac` apelul [i recursul trebuie exercitate \n termene scurte (10 zile), c`ile de atac
extraordinare \n favoarea inculpatului pot fi exercitate \n termene mai lungi (un an de la
r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii sau de la descoperirea \mprejur`rilor noi ce stau la baza revizuirii).
Contesta]ia \n anulare are termene mai scurte, determinate [i de cazurile \n care se poate ac]iona.
 DPP–ps–177
2) Sistemul actual al c`ilor de atac extraordinare
Ini]ial, \n Codul de procedur` penal` din 1968, ast`zi \n vigoare, toate c`ile de atac
ordinare [i extraordinare erau reglementate \ntr-un singur capitol, denumit “C`ile de
atac”. Prin Legea nr. 45/1993 s-a \nfiin]at un nou capitol intitulat “C`ile de atac
extraordinare” [i, prin sec]iuni diferite, au fost reglementate contesta]ia \n anulare,
revizuirea, recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii.
Contesta]ia \n anulare a luat locul contesta]iei contra hot`r\rii, \ndeplinind, pentru
primele dou` cazuri, rolul opozi]iei, de a se asigura judecata \n recurs \n prezen]a
p`r]ilor; \n celelalte cazuri contesta]ia \n anulare corecteaz` o eroare de judecat` a
instan]ei de recurs, omi]\nd a lua \n considerare o cauz` de \ncetare a procesului penal,
precum [i neaplicarea regulii non bis in idem, prin existen]a a dou` hot`r\ri definitive cu
privire la aceea[i fapt` [i persoan`. Ca urmare, contesta]ia \n anulare are caracterul unei
c`i de atac de anulare, c`ci se m`rgine[te a anula hot`r\rea penal` definitiv` atacat`, pe
considerente procedurale, dar [i caracterul de cale de atac de retractare, instan]a
competent` s` o judece revenind asupra propriei sale hot`r\ri.
Revizuirea este instituit`, ca regul`, pentru \nl`turarea erorilor de fapt s`v\r[ite de
instan]ele de judecat` ca urmare a necunoa[terii, \n momentul solu]ion`rii cauzei, a
unor \mprejur`ri esen]iale, \n raport de care hot`r\rea definitiv` nu mai corespunde
adev`rului; de asemenea, atunci c\nd se descoper` c` s-au s`v\r[it infrac]iuni care au
influen]at solu]ionarea cauzei. Deci instan]a de revizuire revine asupra solu]iei
pronun]ate printr-o hot`r\re definitiv` [i rejudec` \ntreaga cauz` \n baza noilor fapte [i
\mprejur`ri constatate, pronun]\nd o nou` hot`r\re; revizuirea este astfel o cale de atac
tipic` de retractare a propriei solu]ii, \nlocuind-o cu o solu]ie corespunz`toare noilor
\mprejur`ri constatate.
Recursul \n anulare \nlocuie[te recursul extraordinar reglementat \n 1968 [i se
apropie de recursul \n anulare al ministrului justi]iei consacrat de Codul de procedur`
penal` din 1936. Recursul \n anulare decurge din sarcina Cur]ii Supreme de Justi]ie de a
urm`ri “aplicarea corect` [i unitar` a legilor de c`tre toate instan]ele” (art. 1 din Legea nr.
56/1993 a Cur]ii Supreme de Justi]ie), precum [i din atribu]ia ce-i revine procurorului
din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie de a asigura respectarea legii,
inclusiv prin exercitarea c`ilor de atac \mpotriva hot`r\rilor judec`tore[ti care nu s\nt
conforme cu legea [i adev`rul (art. 26 [i 27 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judec`toreasc`). Recursul \n anulare are \n vedere atacarea acelor hot`r\ri care au fost
pronun]ate cu grave \nc`lc`ri ale legii de procedur` penal` [i cuprind erori \n aplicarea
legii penale [i civile, sau o eroare grav` de fapt; cazurile \n care poate fi introdus se
aseam`n` cu cele ale recursului ordinar, cu unele restric]ii \n ce prive[te situa]ia
inculpatului, atunci c\nd este \n defavoarea sa. Fiind de competen]a Cur]ii Supreme de
Justi]ie, cu dreptul acesteia de a schimba solu]ia atacat`, recursul \n anulare este o cale
de atac de reformare; cum rezult` [i din denumirea sa, are [i caracterul de cale de atac de
anulare, atunci c\nd, datorit` unor \nc`lc`ri ale legii de procedur` penal`, se anuleaz`
hot`r\rea atacat` cu trimitere spre rejudecare la instan]a de fond.
Recursul \n interesul legii \nlocuie[te, \ntr-o anumit` m`sur`, deciziile de \ndrumare
ale fostului Tribunal Suprem, revenindu-se la reglementarea c`ii de atac cu aceea[i
denumire prev`zut` \n Codul de procedur` penal` din 1936. Exerci]iul acestei c`i de atac
extraordinare este \ncredin]at numai procurorului general din Parchetul de pe l\ng`
Curtea Suprem` de Justi]ie, din proprie ini]iativ` sau la solicitarea ministrului justi]iei, \n
vederea asigur`rii interpret`rii [i aplic`rii unitare a legilor penale [i de procedur` penal`
pe \ntreg teritoriul ]`rii, iar decizia pronun]at` de Curtea Suprem` de Justi]ie, \n Sec]ii
Unite, prin care se solu]ioneaz` recursul \n interesul legii, nu are efect asupra hot`r\rilor
judec`tore[ti atacate cu privire la situa]ia p`r]ilor, dar ele s\nt de natur` a \ndruma
insta]ele judec`tore[ti la o corect` aplicare a legii.
C`ile de atac extraordinare au domenii diferite de aplicare, astfel \nc\t, \n raport de
eroarea de fapt sau de drept produs`, se poate folosi, ca regul`, numai calea de atac
corespunz`toare; ele nu se suprapun, aplic\ndu-se mai multe c`i de atac extraordinare
 DPP–ps–178
Cap. II. Constesta]ia \n anulare

pentru aceea[i eroare de fapt sau de drept, dup` cum nu se exclud, \n aceea[i cauz` fiind
posibil` folosirea mai multor c`i de atac extraordinare, \n raport de erorile s`v\r[ite 168.
O dat` exercitat`, calea de atac extraordinar` promoveaz` o etap` procesual` distinct`
a judec`]ii, care prime[te denumirea c`ii de atac exercitate: judecat` \n contesta]ie \n
anulare, judecat` \n revizuire [i judecat` \n recurs \n anulare. Aceste etape de judecat`
s\nt \ns` \n afara ciclului procesual ordinar al procesului penal; \ns`, \n cazul admiterii
lor, ele produc efectul de a se readuce cauza \n ciclul ordinar (cum ar fi judecata \n prim`
instan]`, \n apel sau \n recurs), \n care etap` urmeaz` a se pronun]a o nou` hot`r\re asupra
fondului cauzei.
3) Atacarea hot`r\rilor pronun]ate \n c`ile de atac extraordinare
Hot`r\rile pronun]ate \n c`ile de atac extraordinare \nl`tur`, de regul`, erorile de fapt
[i de drept care au f`cut obiectul atac`rii lor pe cale extraordinar`. Dar [i hot`r\rile
pronun]ate \ntr-o cale de atac extraordinar` pot curpinde erori judiciare, de aceea [i ele
pot fi supuse unei c`i de atac ordinare, dac` nu s\nt definitive, sau unei c`i de atac
extraordinare \n cazul \n care au r`mas definitive 169.
S\nt \ns` [i cazuri \n care hot`r\rea dat` \ntr-o cale de atac extraordinar` este supus`
apelului [i recursului, deci unei c`i de atac ordinare 170. Se poate formula regula potrivit
c`reia ori de c\te ori o cale de atac extraordinar` este de competen]a primei instan]e de
judecat`, hot`r\rea pronun]at` de aceasta este supus` apelului [i recursului, deci
controlat` prin c`ile de atac ordinare.
|n cazul admiterii recursului \n anulare [i casarea hot`r\rii atacate cu trimitere spre
rejudecare la prima instan]` sau la instan]a de apel, cauza se reia \n cadrul ciclului
ordinar al procesului penal, ceea ce permite intervenirea unei c`i de atac ordinare 171. Se
poate formula a dou` regul`, potrivit c`reia la rejudecarea cauzei, dup` casarea hot`r\rii
definitive cu trimitere spre rejudecare \n urma unui recurs \n anulare, relu\ndu - se ciclul
procesual ordinar, se reintr` \n dreptul de a fi folosite c`ile de atac ale apelului [i
recursului, cu excep]ia cazurilor \n care trimiterea s - a f`cut la instan]a de recurs, a
c`rei hot`r\re devine definitiv` la data pronun]`rii ei.
I.25. Cazurile de contesta]ie \n anulare
1) Caracterizare
Spre deosebire de reglementarea contesta]iei contra hot`r\rii din codul anterior, care
prevedea trei cazuri \n care putea fi exercitat`, toate referindu-se la error in procedendo,
caracteristic contesta]iei contra unei hot`r\ri lovite de nulitate, reglementarea actual` a
mai \nscris un caz de contesta]ie \n anulare pentru o error in judicando, caracteristic
unei c`i de atac \n retractare, de natur` a schimba solu]ia din hot`r\rea atacat`.
|n primele dou` cazuri prev`zute \n art. 386 lit. a [i b, contesta]ia \n anulare
supline[te lipsa opozi]iei \mpotriva deciziei date de instan]a de recurs cu \nc`lcarea
principiului contradictorialit`]ii [i al dreptului la ap`rare, o parte din proces find
judecat` \n recurs f`r` ca procedura de citare s` fi fost \ndeplinit` potrivit legii sau care
s-a aflat \n imposibilitate de a se prezenta la [edin]a de judecat` \n recurs [i de a
168
|n aceea[i cauz` se poate exericta contesta]ia \n anulare \mpotriva deciziei instan]ei de
recurs pentru vicii ale procedurii de citare, apoi, fa]` de solu]ia adoptat` se poate folosi revizuirea,
dac` au intrervenit noi \mprejur`ri de fapt [i, \mpotriva solu]iei de revizuire se poate folosi un
recurs \n anulare dac` s-a aplicat \n mod gre[it legea.
169
Decizia dat` \ntr-un recurs \n anulare, \n lipsa unei p`r]i nelegal citate, poate fi atacat` cu
contesta]ie \n anulare, \n vederea rejudec`rii recursului \n anulare; decizia dat` \n contesta]ie \n
anulare, dac` legea de procedur` penal` a fost grav \nc`lcat`, poate fi atacat` cu un recurs \n
anulare; hot`r\rea dat` \n revizuire poate fi atacat` cu recurs \n anulare, dac` s-au \nc`lcat grav
regulile dup` care se judec` [i solu]ioneaz` revizuirea.
170
Revizuirea fiind de competen]a instan]ei care a judecat cauza \n prim` instan]`, sentin]a
dat` de aceasta \n revizuire este supus` apelului, afar` de cazurile \n care legea prevede c` este
supus` numai recursului; decizia dat` \n apel poate fi atacat` cu recurs. |n aceea[i situa]ie se afl` [i
contesta]ia \n anulare \ntemeiat` pe ultimul caz, c\nd este de competen]a primei instan]e de
judecat`.
171
Apelul, \n cazul \n care s-a pronun]at o sentin]` de c`tre prima instan]`; recursul, \n
cazul \n care a rejudecat cauza instan]a de apel.
 DPP–ps–179
\ncuno[tin]a instan]a despre aceast` imposibilitate. |nscrierea acestor cazuri se explic`
prim modul \n care este reglementat` judecata \n recurs, cu citarea p`r]ilor [i cu dreptul
acestora de a participa la [edin]a de judecat` \n recurs, contradictorialitatea [i dreptul la
ap`rare nefiind realizate din \mprejur`ri independente de voin]a p`r]ii absente 172. Aceste
dou` cazuri ale contesta]iei \n anulare provoac` anularea deciziei date de instan]a de
recurs \n lipsa p`r]ii necitate sau \n imposibilitate de a se prezenta, pentru a se relua
judecata \n recurs, \n contradictoriu cu aceast` parte. |n aceste dou` cazuri contesta]ia
este o cale de atac de anulare, dar \ndreptat` la aceea[i instan]` care a pronun]at hot`r\rea
atacat`.
{i cel de-al patrulea caz de contesta]ie, care se refer` la existen]a a dou` hot`r\ri
definitive cu privire la aceea[i fapt` [i persoan`, are un caracter de anulare, c`ci se
urm`re[te anularea ultimei hot`r\ri care a fost pronun]at` cu \nc`lcarea autorit`]ii de lucru
judecat.
Codul de procedur` penal` din 1968 a introdus [i un nou caz de contesta]ie \n anulare
\n art. 386 lit. c (c\nd instan]a de recurs nu a re]inut existen]a unei cauze de \nl`turare a
r`spunderii penale, de[i erau probe \n dosar); nu este de natura unei contesta]ii \n anulare
\ntemeiat` pe \nc`lcarea unei reguli de procedur`, deoarece are \n vedere o eroare de
judecat`, urm`rindu-se schimbarea solu]iei date \n ac]iunea penal`. Explica]ia adopt`rii
acestui caz de contesta]ie \n anulare const` \n dorin]a legiuitorului de a da posibilitatea
celui condamnat s` atace direct o decizie evident nelegal` [i s` ob]in` aplicarea corect` a
legii penale care, \n acest caz, consider` \nl`turat` r`spunderea penal` 173. |n acest caz de
contesta]ie \n anulare se ajunge la retragerea hot`r\rii definitive de c`tre instan]a de
recurs [i la \nlocuirea solu]iei de condamnare cu cea de \ncetare a procesului penal, ceea
ce caracterizeaz` o cale de atac de retractare.
|nscrierea celor patru cazuri de contesta]ie \n anulare este limitativ`, \n sensul c` nu
se poate introduce aceast` cale de atac [i pentru alte cazuri de \nc`lcare a legii de
procedur` penal`, iar cele admise nu opereaz` dec\t dac` s\nt \ndeplinite condi]iile legii.
2) C\nd procedura de citare a p`r]ii pentru termenul la care s-a judecat
cauza de c`tre instan]a de recurs nu a fost \ndeplinit` conform legii
(art. 386 lit. a)
Pentru ca o parte din proces s` beneficieze de contesta]ie \n anulare pentru acest
caz, trebuie \ndeplinite urm`toarele condi]ii:
a) Pentru termenul la care s-a judecat cauza de c`tre instan]a de recurs, procedura de
citare fa]` de aceast` parte nu a fost \ndeplinit` potrivit legii, \n sensul c` opera]iile
de emitere a cita]iei, de \nm\nare a cesteia, c\t [i dovada modului de \ndeplinire a
procedurii de citare nu au fost efectuate deloc sau au fost efectuate \n condi]ii ce nu
asigur` cunoa[terea de c`tre o parte a datei de desf`[urare a [edin]ei de judecat` la
instan]a de recurs. Se au \n vedere toate cazurile \nt\lnite \n practic` privitor la
viciile procedurii de citare.
b) Partea nu a fost prezent` la judecarea cauzei de c`tre instan]a de recurs, aduc\ndu-se
atingere dreptului s`u de a participa la judecat` [i de a pune concluzii 174.
c) Lipsa p`r]ii s` se fi produs \n fa]a instan]ei de recurs, c\nd au avut loc dezbaterile
judiciare, fie \n stadiul judec`rii recursului, fie la rejudecarea cauzei, dup` casare, de
c`tre instan]a de recurs175.

172
|n unele legisla]ii, potrivit c`rora judecata \n recurs se face f`r` citarea p`r]ilor, data
judec`]ii fiind afi[at` la afi[erul instan]ei, nu exist` nici opozi]ie la decizia dat` de instan]a de
recurs [i nici contesta]ie \n anulare.
173
Sub Codul anterior, \n cazul unor asemenea grave erori de judecat` \n recurs, trebuia s` se
ob]in` de la procurorul general introducerea unui recurs extraordinar, expun\ndu-se, p\n` la
introducerea lui, execut`rii condamn`rii penale.
174
Dac` partea a fost prezent` la judecata \n recurs, de[i procedura de citare nu fusese
\ndeplinit` potrivit legii, nulitatea a fost acoperit` prin prezen]a p`r]ii, iar aceasta nu mai poate
invoca acest caz de contesta]ie \n anulare, chiar dac` a cerut am\narea \n vederea preg`tirii
ap`r`rii. Nu poate invoca acest caz nici partea care a fost reprezentat` la judecata \n recurs
printr-un avocat, care a pus concluzii \n numele s`u, deoarece este considerat` prezent` prin
reprezentare.
175
Lipsa p`r]ii nelegal citate la prima instan]` se poate invoca doar \n apel, iar lips ap`r]ii
nelegal citate la judecata \n apel se invoc` prin recurs.
 DPP–ps–180
3) C\nd partea dovede[te c` la termenul la care s-a judecat cauza de
c`tre instan]a de recurs a fost \n imposibilitate de a se prezenta [i de
a \ncuno[tin]a despre aceast` \mpiedicare (art. 386 lit. b)
Spre deosebire de primul caz, partea a fost legal citat`, dar nu este prezent` la
judecata \n recurs datorit` unei \mprejur`ri care a f`cut imposibil` prezentarea sa. Pentru
a se putea folosi acest caz de contesta]ie \n anulare se cer a fi \ntrunite cumulativ
urm`toarele condi]ii:
a) Partea s` nu fi fost prezent` la termenul c\nd a avut loc [edin]a de judecat` de
dezbateri asupra recursului sau la rejudecarea cauzei dup` casare, de c`tre instan]a
de recurs. Procedura de citare a p`r]ii la judecata \n recurs s` fi fost \ndeplinit`
potrivit legii, c`ci altfel se folose[te primul caz de contesta]ie \n anulare.
b) Partea s` fi fost \n imposiblitate de a se prezenta la termenul de judecat` sau la
rejudecarea cauzei dup` casare. Imposibilitatea de prezentare a p`r]ii s` fie datorit`
unor \mprejur`ri care, \n func]ie de realitatea concret` raportat` la fiecare caz \n
parte, pot fi apreciate ca av\nd un caracter excep]ional, de ne\nvins, s` nu fi fost
prev`zute \n mod normal de parte176.
c) Partea a fost [i \n imposibilitate de a \n[tiin]a instan]a de recurs despre \mpiedicarea
de a se prezenta la judecat`. Aceast` imposibilitate are \n vedere o \mprejurare care a
\mpiedicat partea s` comunice \n scris, prin telegram`, prin comunicare telefonic`
adresat` instan]ei despre imposibilitatea de a se prezenta la judecat` 177.
Condi]iile privind imposibilitatea de a se prezenta [i de a \ncuno[tin]a instan]a s\nt
cumulative. Dac` partea a \n[tiin]at instan]a de recurs, iar aceasta nu a luat \n
considerare solicitarea de a se am\na cauza, contesta]ia \n anulare este admisibil`
numai \n baza dovezilor de imposibilitate de a se prezenta la judecat` \n fa]a instan]ei de
recurs.
4) C\nd instan]a de recurs nu s-a pronun]at asupra unei cauze de
\ncetare a procesului penal din cele prev`zute \n art. 10 lit. f–i cu
privire la care existau probe \n dosar (art. 386 lit. c)
Acest caz de contesta]ie \n anulare implic` urm`toarele condi]ii:
a) Instan]a de recurs s` nu se fi pronun]at asupra unei cauze de \ncetare a procesului
penal prev`zute \n art. 10 lit. f–i. Este \ndeplinit` aceast` condi]ie atunci c\nd s -a
formulat de parte un motiv de casare privind aplicarea cauzei de \ncetare a
procesului penal rezultat` din probele administrate sau s-a cerut, \n cadrul
dezbaterilor judiciare, s` se dea eficien]` unei asemenea cauze, iar instan]a de recurs
nu s-a pronun]at asupra motivului de recurs sau asupra cererii formulate; \n cazul \n
care instan]a de recurs s-a pronun]at asupra motivului de recurs \n sensul c` acesta
nu este \ntemeiat sau c` o astfel de cauz` nu exist`, contesta]ia \n anulare nu poate fi
admis`, eventuala gre[eal` a instan]ei de recurs urm\nd a fi \nl`turat` printr-un recurs
\n anulare. Acest caz opereaz` [i atunci c\nd instan]a, examin\nd recursul sub toate
aspectele cazurilor de casare care pot fi luate \n considerare [i din oficiu, nu a re]inut
existen]a ei, fiind o omisiune esen]ial` a instan]ei.
De[i legea are \n vedere doar cauzele de \ncetare a procesului penal prev`zute \n art.
10 lit. f–i, conform practicii judiciare trebuie incluse [i a[a-numitele cauze de
nepedepsire, \nscrise at\t \n partea general` a Codului penal, c\t [i \n partea sa
special`, deoarece au acela[i efect de \nl`turare a r`spunderii penale [i de \ncetare a
procesului penal.
b) La dosar exist` probe din care rezult` existen]a unei cauze de \ncetare a procesului
penal, omise de instan]a de recurs \n solu]ionarea recursului 178. Dovada existen]ei
176
De exemplu: aflarea inculpatului \n stare de de]inere, de internare \ntr-un spital \n stare
grav`; o epidemie ce a necesitat m`suri de carantin`; \ntreruperea circula]iei ca urmare a unei
\nz`peziri, inunda]ii; \ncorporarea, concentrarea unei persoane etc.
Nu poate fi cauz` de imposiblitate de a se prezenta la judecat` \mprejurarea c` trenul a
\nt\rziat sau a fost prea glomerat, c` se afl` \n tratament medical ori c` s-a deplasat \n interes de
serviciu.
177
De exemplu: starea de incon[tien]` \n care s-a flat; \ntreruperea comunica]iilor \ntre
localitatea \n care se afla [i localitatea de re[edin]` a instan]ei de recurs et.
178
Nu exist` pl\ngerea prealbil` sau alt mod de sesizare, ori exist` dovada c` inculpatul a
decedat, o declara]ie de \mp`care a inculpatului cu persoana v`t`mat` sau declara]ia acesteia c` \[i
 DPP–ps–181
cauzei de \ncetare a procesului penal trebuie s` fie la dosar p\n` la momentul
pronun]`rii instan]ei de recurs, depunerea ulterioar`, dup` r`m\nerea definitiv` a
hot`r\rii, fiind ineficient`.
Acest caz de contesta]ie \n anulare prive[te fondul procesului penal, aplicarea
corect` a legii penale, ra]iune pentru care, dup` admiterea contesta]iei, instan]a, \n
solu]ionarea recursului, dispune \ncetarea procesului penal.
5) C\nd \mpotriva unei persoane s-au pronun]at hot`r\ri definitive
pentru aceea[i fapt` (art. 386 lit. d)
Existent [i sub Codul anterior, acest caz de contesta]ie \n anulare se \ntemeiaz` pe
autoritatea de lucru judecat a hot`r\rii penale definitive (art. 10 lit. j), regul` potrivit
c`reia nimeni nu poate fi judecat de dou` ori pentru aceea[i fapt` (non bis in idem).
Deci dup` ce s-a pronun]at o hot`r\re definitiv` fa]` de un inculpat, acesta este
judecat din nou pentru aceea[i fapt`, chiar sub alt` \ncadrare juridic`, pronun]\ndu-se o
nou` hot`r\re definitiv`. Evident, cea de-a doua hot`r\re definitiv` este dat` cu \nc`lcarea
autorit`]ii de lucru judecat, care conform art. 10 lit. j constituie o cauz` de \mpiedicare a
punerii \n mi[care sau a exercit`rii ac]iunii penale; cea de-a doua hot`r\re definitiv`
trebuie desfiin]at`, fiind contrar` legii 179.
I.26. Procedura de exercitare a contesta]iei \n anulare
§1. Condi]ii de fond
1) Hot`r\rile penale susceptibile de contesta]ie \n anulare
Find o cale de atac extraordinar`, contesta]ia \n anulare nu poate fi exercitat`
dec\t \mpotriva unei hot`r\ri penale definitive; modalit`]ile de definitivare a hot`r\rii [i
data la care r`m\ne definitiv` s\nt prev`zute \n art. 416, 416 1 [i 417. Nu toate hot`r\rile
penale definitive s\nt susceptibile de contesta]ie \n anulare; \n art 339 s\nt precizate
hot`r\rile penale ce pot fi atacate cu contesta]ie \n anulare, \n raport de cazurile care s\nt
invocate.
a) Pentru primele trei cazuri (art. 386 lit. a, b [i c) poate fi atacat` cu contesta]ie \n
anulare numai hot`r\rea penal` pronun]at` de instan]a de recurs, care este o decizie.
Cum judecata \n recurs poate s` includ` dou` decizii penale (una prin care se
solu]ioneaz` recursul [i alta prin care se solu]ioneaz` cauza la rejudecare, dup`
casare), s\nt susceptibile de a fi atacate cu contesta]ie \n anulare at\t decizia penal`
prin care a fost respins recursul sau a fost admis recursul numai \n parte,
men]in\ndu-se unele dispozi]ii ale hot`r\rii atacate, precum [i decizia prin care, dup`
casare, s-a rejudecat cauza de c`tre instan]a de recurs [i s-a pronun]at o nou` decizie
asupra fondului.
Jurispruden]a [i literatura de specialitate au admis c` pentru primele trei cazuri se
poate introduce contesta]ie \n anulare [i \mpotriva deciziei penale prin care s-a
judecat [i solu]ionat un recurs \n anulare, pe considerentul c` aceast` cale de atac
extraordinar` se judec` potrivit dispozi]iilor privind recursul (art. 414 1); or, la
judecarea recursului \n anulare \n defavoarea condamnatului, a celui achitat sau fa]`
de care s-a \ncetat procesul penal p`r]ile se citeaz`, \nc\t devine posibil` lipsa unei
p`r]i datorit` necit`rii sale sau imposibilit`]ii de a se prezenta; de asemenea, este
posibil` omisiunea de a se da eficien]` unei cauze de \ncetare a procesului penal, de[i
existau probe care o confirmau.
b) Pentru ultimul caz de contesta]ie \n anulare (art. 386 lit. d) se poate exercita
contesta]ia \n anulare \mpotriva ultimei hot`r\ri penale r`mase definitive, care poate
fi, potrivit art. 416–417, o sentin]` a primei instan]e, o decizie a instan]ei de apel sau
o decizie a instan]ei de recurs. Se cere ca hot`r\rile judec`tore[ti s` fi fost pronun]ate
de instan]e penale, excluz\ndu-se situa]ia c\nd pentru aceea[i fapt` [i persoan` s-a
pronun]at o hot`r\re definitiv` de c`tre o instan]` civil`.
2) Titularii exerci]iului contesta]iei \n anulare
Legea recunoa[te dreptul de a face contesta]ie \n anulare \n primul r\nd p`r]ilor din
proces (inculpat, parte v`t`mat`, parte civil` [i parte responsabil` civilmente). Se au \n

retrage pl\ngerea prealabil`.

179
Condi]iile autorit`]ii de lucru judecat (identitatea de obiect [i de persoan`) s\nt cele
prezentate la “Efectele hot`r\rii penale definitive”.
 DPP–ps–182
vedere at\t partea care a declarat recurs [i a c`p`tat calitatea de recurent, c\t [i partea cu
privire la care s-a declarat recursul, av\nd calitatea de intimat. Dac` a fost recurent, poate
declara contesta]ie \n anulare [i martorul, expertul, interpretul, ap`r`torul, precum [i
persoana v`t`mat` \n interesele sale legitime de hot`r\rea atacat`. C\nd o parte nu a
declarat recurs [i recursul declarat nu se refer` la aceast` parte, nefiind nici recurent, nici
intimat, nu este \ndrept`]it` a uza de contesta]ia \n anulare.
|ntre p`r]ile din proces se pot face unele distinc]ii.
– Pentru primele dou` cazuri nu poate face contesta]ie dec\t partea care nu a fost
legal citat` [i a lipsit de la judecata \n recurs sau partea care a fost \n imposibilitate
de a se prezenta [i de a \n[tiin]a instan]a de \mpiedicarea pe care a avut - o; nici o
alt` parte din proces nu poate folosi contesta]ia \n anulare proprie numai p`r]ii care a
lipsit la judecata \n recurs, chiar dac` se afl` pe aceea[i pozi]ie procesual` (inculpat
cu alt inculpat sau cu partea responsabil` civilmente).
– Pentru al treilea caz (art. 386 lit. c) are interesul s` exercite contesta]ia \n anulare
numai inculpatul condamnat, c`ci el beneficiaz` de \ncetarea procesului penal. De
asemenea, inculpatul condamnat printr-o hot`r\re care nu a aplicat autoritatea de
lucru judecat este singurul titular care are interesul de a ob]ine desfiin]area utlimei
hot`r\ri r`mase definitive.
|ntruc\t cazurile prev`zute \n art. 386 lit. c [i d se refer` la aplicarea corect` a legii
penale, se acord` dreptul de a introduce contesta]ie \n anulare [i procurorului,
interesat de a da eficien]` cauzei de \nl`turare a r`spunderii penale [i a autorit`]ii de
lucru judecat.
3) Termenul de exercitare a contesta]iei \n anulare (art. 388)
Deciziile susceptibile de a fi atacate cu contesta]ie \n anulare fiind definitive, pentru
a nu \mpiedica punerea lor imediat` \n executare legea a prev`zut termene de exercitare
relativ scurte, spre deosebire de cele fixate pentru revizuire [i recursul \n anulare.
Termenele se diferen]iaz` dup` cazul de contesta]ie \n anulare invocat [i dup` titularul
s`u.
– Pentru primele trei cazuri (art. 386 lit. a, b [i c):
– Dac` titularul este o persoan` \mpotriva c`reia se face executarea ca urmare a
deciziei instan]ei de recurs, termenul de exercitare a contesta]iei \n anulare este
de 10 zile de la \nceperea execut`rii, dar nimic nu \mpiedic` aceste persoane s`
exercite contesta]ia \n anulare chiar \nainte de \nceperea execut`rii. Prin
persoane \mpotriva c`rora se face executarea se \n]eleg: inculpatul, \mpotriva
c`ruia se pune \n executare pedeapsa, dar [i repara]iile civile [i cheltuielile
judiciare; de asemenea, partea responsabil` civilmente, fa]` de care se execut`
repara]iile civile [i cheltuielile judiciare; nu este exclus` nici partea civil` dac`,
fiind lips` la judecat`, a fost obligat` la cheltuieli judiciare. Aceast` dispozi]ie se
explic` prin caracterul ei de aten]ionare a acestor persoane c` a r`mas definitiv`
decizia instan]ei de recurs [i, ca urmare, este executorie, dar se poate ac]iona pe
calea contesta]iei \n anulare; \n consecin]`, termenul de contesta]ie \n anulare de
10 zile \ncepe s` curg` nu de la data c\nd s-au \ntocmit actele de executare (ceea
ce ar fi “punerea \n executare”), ci de la data c\nd a \nceput efectiv executarea 180.
– Pentru celelalte p`r]i (fa]` de care nu se face executarea), termenul de contesta]ie
\n anulare este de 30 de zile de la data pronun]`rii hot`r\rii a c`rei anulare se
cere, deci a deciziei instan]ei de recurs. De[i nu se face nici o precizare \n lege
pentru procuror (face parte din “celelalte p`r]i”), termenul este tot de 30 de zile
de la data pronun]`rii deciziei instan]ei de recurs.
– Pentru al patrulea caz (art. 386 lit. d – existen]a a dou` hot`r\ri penale definitive cu
privire la aceea[i fapt` [i persoan`), exercitarea contesta]iei \n anulare de c`tre
condamnat [i procuror se poate face oric\nd, deoarece la orice dat` este justificat`
desfiin]area ultimei hot`r\ri r`mase definitive.

180
De exemplu, punerea \n executare se face prin emiterea mandatului de executare a
pedepsei \nchisorii, \n timp ce \nceperea execut`rii se situeaz` la data c\nd cel condamnat a fost
arestat [i depus la locul de de]inere.
 DPP–ps–183
§2. Condi]ii de form`
1) Cererea de contesta]ie \n anulare (art. 387)
Contesta]ia \n anulare se exercit` printr-o cerere scris` formulat` de partea interesat`
sau, \n cazurile prev`zute de lege, printr-o adres` a parchetului corespunz`tor. |n cerere
trebuie s` fie ar`tate, \n primele trei cazuri, toate motivele pentru care este atacat` decizia
instan]ei de recurs; \n cazul ne\ndeplinirii procedurii de citare trebuie ar`tate toate
dispozi]iile legale care au fost \nc`lcate; pentru cazul neaplic`rii unei cauze de \nl`turare
a r`spunderii penale trebuie ar`tate toate cauzele dovedite [i care nu au fost luate \n
considerare. Aceast` cerin]` \mpiedic` partea de a face cereri succesive, \ntemeiate pe
alte \nc`lc`ri ale legii de procedur` neindicate anterior. Cererea trebuie motivat` [i \n
fapt, \n sensul indic`rii \mprejur`rii care a \mpiedicat partea s` fie prezent` la judecata \n
recurs, al`tur\ndu-se totodat` [i \nscrisurile ce o confrim` sau invocarea probelor care o
pot sus]ine; pentru al treilea caz de contesta]ie \n anulare trebuie ar`tat` cauza de
\nl`turare a r`spunderii penale care a operat [i probele din dosar care stabilesc existen]a
ei [i care nu au fost avute \n vedere de c`tre instan]a de recurs.
Cererea va fi considerat` contesta]ie \n anulare, dac` se \ntemeiaz` pe unul din
cazurile prev`zute \n art. 386, chiar atunci c\nd i s-ar acorda o alt` denumire (recurs, apel
etc.).
2) Instan]a competent` s` judece contesta]ia \n anulare
Competen]a de judecare a contesta]iei \n anulare se rezolv` astfel:
a) Pentru primele trei cazuri, cererea se depune la instan]a care a judecat \n recurs
sau \n recurs \n anulare [i a c`rei decizie este atacat`. Aceast` instan]` poate fi, dup`
caz, tribunalul sau curtea de apel, tribunalul militar teritorial sau Curtea Militar` de
Apel ori Curtea Suprem` de Justi]ie.
b) |n cazul prev`zut \n art. 386 lit. d, contesta]ia \n anulare se introduce la instan]a la
care a r`mas definitiv` ultima hot`r\re. Dac` aceast` hot`r\re a r`mas definitiv` la
prima instan]`, cererea se va adresa acesteia; dac` a r`mas definitiv` \n apel sau \n
recurs, contesta]ia se adreseaz` tribunalului sau cur]ii care a pronun]at-o.
I.27. Procedura de judecat` a contesta]iei \n anulare
§1. Examinarea \n principiu
1) Suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate
Hot`r\rea penal` definitiv` este executorie, introducerea contesta]iei \n anulare
neav\nd efect suspensiv, ca orice cale de atac extraordinar`. Executarea poate fi \ns`
suspendat` de c`tre instan]a sesizat` cu judecarea contesta]iei \n anulare, care poate
aprecia, \n raport de cazul invocat, c` nu se justific` executarea condamn`rii \nainte de
solu]ionarea contesta]iei.
La cererea contestatorului sau chiar din oficiu, lu\nd [i concluziile scrise ale
procurorului sau chiar cele orale f`cute de acesta \n camera de consiliu, instan]a se
pronun]` asupra cererii, resping\nd- o, dac` nu este justificat`, sau admi]\nd- o, \n care
caz suspend` executarea hot`r\rii atacate p\n` la solu]ionarea \n fond a contesta]iei \n
anulare.
Solu]ionarea cererii de suspendare a execut`rii hot`r\rii atacate se face \n camera de
consiliu, f`r` citarea p`r]ilor. Legea nu cere prezen]a procurorului, dar aceasta nu este
interzis`; suspendarea execut`rii hot`r\rii contestate se dispune prin \ncheiere motivat`.
Suspendarea dureaz` p\n` la solu]ionarea contesta]iei, dar poate fi revocat` \n cursul
judec`rii ei.
2) Examinarea \n principiu a cererii
Judecarea contesta]iei \n anulare pentru primele trei cazuri se \ncepe cu o procedur`
prealabil`, denumit` examinare \n principiu, necesar` datorit` caracterului definitiv al
hot`r\rii atacate, care nu poate fi afectat de o cerere de contesta]ie \n anulare care nu
\ndepline[te condi]iile de fond [i de form` prev`zute de lege. Abia dup` ce se constat`
\ndeplinirea acestor condi]ii, contesta]ia \n anulare devine admisibil` \n principiu [i se
deschide procedura de judecare [i solu]ionare a temeiniciei ei \n raport cu legea [i cu
dosarul cauzei.
Instan]a verific` \ndeplinirea urm`toarelor condi]ii: dac` cererea a fost f`cut` \n
termenul prev`zut de lege; dac` se \ntemeiaz` pe un caz din cele prev`zute \n art. 386 lit.
a–c [i s\nt dovezile necesare sau s\nt invocate dovezile care confirm` acest caz.
 DPP–ps–184
R`spunsul negativ la aceste examin`ri atrage respingerea \n principiu a contesta]iei \n
anulare, \mpiedic\nd judecarea ei \n fond. Respingerea \n principiu se dispune prin
decizie, fiind un act definitiv al instan]ei.
Dac` s\nt \ntrunite condi]iile cerute de lege, se admite \n principiu contesta]ia \n
anulare, f`r` a se intra \n examinarea temeiniciei ei, deoarece p`r]ile nu au fost citate;
fiind un act care precede judecarea \n fond a contesta]iei \n anulare, admiterea \n
principiu se dispune printr-o \ncheiere. Prin admiterea \n principiu se deschide
procedura de judecare \n fond a contesta]iei \n anulare.
C\nd contesta]ia \n anulare se \ntemeiaz` pe ultimul s`u caz (art. 386 lit. d), nu se
desf`[oar` procedura examin`rii \n principiu, trec\ndu-se direct la judecarea
contesta]iei, \n care scop se citeaz` p`r]ile interesate.
§2. Judecarea [i solu]ionarea contesta]iei \n anulare
1) Desf`[urarea judec`]ii \n contesta]ie \n anulare
Dup` admiterea \n principiu se trece la judecarea temeiniciei cazului invocat \n
contesta]ia \n anulare. Fiind o cale de atac extraordinar`, contesta]ia \n anulare pune \n
fa]a instan]ei care o judec` doar unul sau mai multe din cazurile prev`zute \n art. 386,
f`r` a se intra \n examinarea fondului cauzei (existen]a faptei, s`v\r[irea ei de c`tre
inculpat, vinov`]ia acestuia, \ncadrarea juridic`, pedeapsa aplicat`).
Pentru toate cazurile, la judecarea contesta]iei \n anulare, dup` fixarea termenului de
judecat` se dispune citarea p`r]ilor interesate, ceea ce implic` necitarea acelor p`r]i care
nu s\nt legate de contesta]ie. Pentru primele trei cazuri se citeaz` p`r]ile care au luat
parte la judecata la instan]a de recurs, a c`rei hot`r\re a fost contestat`; \n al patrulea caz,
se citeaz` p`r]ile care au luat parte la judecata a c`rei hot`r\re a r`mas ultima definitiv`.
C\nd contestatorul se afl` \n stare de de]inere, judecarea contesta]iei are loc [i f`r` a fi
adus la judecat` – regula – \n locul s`u prezent\ndu-se ap`r`torul ales sau cel desemnat
din oficiu (art. 392 al. 2, 375 al. 3). Procurorul particip` \ntotdeauna la judecarea
contesta]iei \n anulare.
Dezbaterea se face \n [edin]` public`, oral`, nemijlocit` [i contradictorie. De regul`,
judecarea const` din dezbateri judiciare, pun\ndu-se concluzii de c`tre contestator,
celelalte p`r]i [i de c`tre procuror; c\nd este necesar s` se dovedeasc` \mprejurarea care
constituie temeiul contesta]iei, se administreaz` probele necesare, prin depunerea actelor
doveditoare sau prin cererea de rela]ii de la autorit`]ile \n drept. Contestatorul
argumenteaz` temeinicia contesta]iei f`cute, \ncadrarea \n unul din cazurile prev`zute \n
art. 386, ar`t\nd [i probele care o sus]in. Celelalte p`r]i pot combate argumentarea
contestatorului sau o pot sus]ine; procurorul pune concluzii \n raport de convingerea pe
care [i-o face cu privire la legalitatea [i temeinicia contesta]iei.
2) Solu]ionarea contesta]iei \n anulare
Instan]a – \n compunerea prev`zut` pentru judecata \n recurs, \n primele trei cazuri,
respectiv pentru judecata \n prim` instan]`, \n apel sau \n recurs, dup` cum a r`mas
definitiv` ultima hot`r\re, \n al patrulea caz – delibereaz` \n secret [i se pronun]` asupra
cererii cu care a fost sesizat`. Solu]ion\nd contesta]ia, instan]a poate dispune respingerea
sau admiterea ei; \n primele trei cazuri se pronun]` o decizie, corespunz`toare hot`r\rilor
pronun]ate de instan]a de recurs; \n ultimul caz de contesta]ie se poate pronun]a o
sentin]`, dac` judec` prima instan]`, sau o decizie \n cazul \n care judec` instan]a de apel
sau cea de recurs.
Respingerea contesta]iei se dispune fie pentru c` exercitarea contesta]iei este
inadmisibil` sau tardiv`, fie pentru c` nu este \ntemeiat`. Contesta]ia se respinge ca
inadmisibil` c\nd se atac` o hot`r\re ce nu este susceptibil` de contesta]ie \n anulare, pe
un motiv neprev`zut de lege, de c`tre o persoan` neadmis` de lege sau prin care se repet`
o contesta]ie respins` anterior prin hot`r\re definitiv`; ca tardiv`, se respinge contesta]ia
introdus` dup` ce a expirat termenul prev`zut de lege. Contesta]ia \n anulare se respinge
ca nefondat` c\nd nu s\nt \ndeplinite condi]iile pe care legea le prevede pentru cazul
invocat. Prin respingerea contesta]iei \n anulare, hot`r\rea atacat` \[i men]ine puterea
executorie [i \[i produce \n continuare efectele, ca orice hot`r\re penal` definitiv`; dac`
anterior a fost suspendat` executarea hot`r\rii, aceasta \nceteaz` de drept [i se dispune,
dup` caz, \nceperea sau continuarea execut`rii.
 DPP–ps–185
Cap. III. Revizuirea

Admiterea contesta]iei \n anulare are ca efect desfiin]area (anularea) hot`r\rii atacate.

|n primele trei cazuri se anuleaz` hot`r\rea instan]ei de recurs, de regul` \n \ntregime,
urm\nd a se rejudeca recursul sau fondul dup` casare; s\nt [i cazuri \n care anularea este
numai par]ial`, c\nd contesta]ia a fost introdus` numai cu privire la o parte din faptele
judecate. Fiind anulat` hot`r\rea instan]ei de recurs, cauza este repus` \n stadiul de
judecat` imediat anterior pronun]`rii hot`r\rii instan]ei de recurs atacate; dac` s-a respins
sau s-a admis recursul, cauza este repus` \n stadiul de dezbatere a recursului; dac` s-a
solu]ionat fondul dup` casare, se repune cauza \n stadiul \n care se afla \nainte de
pronun]area hot`r\rii care a fost anulat`. Recursul sau rejudecarea cauzei \n fond se poate
desf`[ura \n aceea[i [edin]`, dac` s\nt \ndeplinite condi]iile cerute de lege, sau la un alt
termen de judecat` fixat \n acest scop.
Rejudec\nd recursul, instan]a de recurs poate pronun]a oricare din solu]iile prev`zute
de lege, fie men]in\nd solu]ia dat` prin hot`r\rea atacat`, fie adopt\nd o alt` solu]ie.
Posibilitatea de a se pronun]a o alt` solu]ie se justific` prin aceea c` la noua judecat` se
prezint` [i partea care a fost lips` la judecata anterioar`, cu care ocazie poate aduce probe
sau argumente care conduc la schimbarea solu]iei; \n cazul prev`zut \n art. 386 lit. c, \n
mod necesar se ajunge la o alt` solu]ie, c`ci se ia \n considerare o cauz` de \nl`turare a
r`spunderii penale neavut` \n vedere anterior. La rejudecarea recursului sau la
rejudecarea cauzei \n fond dup` casare, \n urma admiterii contesta]iei \n anulare, trebuie
schimbat completul de judecat`, deoarece acesta s-a pronun]at asupra solu]iei ce trebuie
dat` prin hot`r\rea anulat` (art. 47 al. 2).
De[i nu este prev`zut \n mod expres de lege, se admite c` [i \n calea de atac a
contesta]iei \n anulare se aplic` regula non reformatio in pejus, \n sensul c` la
rejudecarea pe care o face instan]a, dup` admiterea contesta]iei \n anulare, nu i se poate
agrava situa]ia celui care a introdus cererea de contesta]ie \n anulare.
|n cazul prev`zut \n art. 386 lit. d, admiterea contesta]iei atrage anularea ultimei
hot`r\ri r`mase definitive, r`m\n\nd \n vigoare prima hot`r\re, care se execut`.
Desfiin]area ultimei hot`r\ri r`mase definitive se poate face \n \ntregime, dac` se refer` la
o singur` fapt`, dar [i par]ial, atunci c\nd, referindu-se la mai multe fapte [i persoane,
numai pentru unele din ele exist` autoritate de lucru judecat.
3) C`i de atac
O hot`r\re dat` \ntr-o cale de atac extraordinar` poate fi atacat` printr-o cale de atac
ordinar` numai dac` [i hot`r\rea supus` contesta]iei era susceptibil` de o asemenea cale
de atac. Cum contesta]ia \n anulare pentru primele trei cazuri se \ndreapt` \mpotriva
deciziei pronun]ate de instan]a de recurs, aceasta nefiind susceptibil` de un alt recurs,
nici decizia dat` \n contesta]ie \n anulare nu poate fi atact` cu recurs.
|n cazul prev`zut de art. 386 lit. d, dac` hot`r\rea atacat` a fost pronun]at` de prima
instan]`, ea poate fi atacat` cu apel, iar dac` nu este susceptibil` de apel poate fi atacat`
cu recurs; dac` a r`mas definitiv` la instan]a de apel, poate fi atacat` cu recurs. C\nd
hot`r\rea atacat` a fost pronun]at` de instan]a de recurs, nu mai este susceptibil` de nici o
cale de atac ordinar`.
Ca orice hot`r\re penal` definitiv`, hot`r\rea dat` \n contesta]ie \n anulare, dac` este
contrar` legii, poate fi atacat` cu recurs \n anulare.
I.28. Cazurile de revizuire
1) Caracterizare
Spre deosebire de contesta]ia \n anulare, prin care se pot \n l`tura – ca regul` –
erorile de procedur` \n desf`[urarea judec`]ii \n recurs, revizuirea este calea de atac
extraordinar` prin care se \ndreapt` erorile de judecat` cu privire la faptele cauzei,
datorate necunoa[terii de c`tre instan]ele care au pronun]at hot`r\rea definitiv` a unor
fapte [i \mprejur`ri \n raport de care aceasta nu corespunde adev`rului [i, ca urmare,
nici legii.
Revizuirea a fost prima cale de atac extraordinar` admis` \n dreptul procesual penal
modern \n favoarea celui condamnat din eroare, devenit` evident` fa]` de elementele noi
produse dup` pronun]area hot`r\rii penale definitive sau, anterioare fiind, au fost
descoperite dup` aceast` dat`. Printre primele cazuri de revizuire se includea [i
 DPP–ps–186
descoperirea, dup` condamnarea unui inculpat pentru omor, c` victima se afla \n via]`,
ceea ce nu putea s` satisfac` opinia public` despre juste]ea hot`r\rii judec`tore[ti, de[i
aceasta avea autoritate de lucru judecat. Pun\ndu-se pe primul plan necesitatea unei
stabilit`]i a hot`r\rilor judec`tore[ti definitive, s-a acceptat ini]ial s` se admit` revizuirea
numai \n cauzele cele mai grave [i, \ntotdeauna, \n favoarea celui condamnat,
apreciindu-se ca inadmisibil` supunerea la ani grei de temni]` a unui nevinovat. Unele
legiuiri moderne, printre care [i Codurile noastre din 1936 [i 1968, au dep`[it aceast`
concep]ie [i au admis [i revizuirea \n defavoarea celui achitat, repun\nd \n egalitate de
tratament erorile judiciare \n defavoarea inculpatului cu cele \n favoarea sa. |n evolu]ia
legisla]iei procesual-penale s-au cristalizat, cu timpul, c\teva cazuri clasice de revizuire
pe care le \nt\lnim \n mai toate legisla]iile moderne, sub mai multe variante.
|n cadrul reglement`rii actuale \n procesul penal rom#n, elementele noi, necunoscute
instan]elor care au solu]ionat cauza, pot proveni din mai multe cauze:
– existen]a unor \mprejur`ri care, \n momentul judec`]ii, luate \n ansamblu, d`deau
convingerea de vinov`]ie sau nevinov`]ie, dar care, \n raport de noi \mprejur`ri
ajunse la cuno[tin]a instan]ei ulterior, s\nt de natur` a stabili c` ceea ce s-a crezut
adev`r era \n realitate o cunoa[tere inexact` a faptelor; noile elemente care
promoveaz` o revizuire a solu]iei date apar din alte fapte [i \mprejur`ri, stabilite prin
probe, devenite cunoscute dup` ce hot`r\rea penal` a r`mas definitiv`;
– elementele noi se datoreaz` constat`rii c` mijloacele de prob` care au stat la baza
convingerii judec`torilor s\nt false (martori [i exper]i mincino[i, \nscrisuri false),
determin\nd o solu]ie gre[it` prin \ncrederea care li s-a acordat ini]ial;
– situa]ia \n care un magistrat care a instrumentat sau a judecat \ntr-o cauz` penal` a
s`v\r[it o infrac]iune \n leg`tur` cu acea cauz`, de natur` s` infirme impar]ialitatea pe
care trebuie s` o aib` [i, ca urmare, pune la \ndoial` corectitudinea solu]iei adoptate;
– o eroare juridic` poate proveni din existen]a a dou` hot`r\ri definitive date \n cauze
diferite, care stabilesc fapte ce se contrazic (de exemplu una recunosc\nd existen]a
unei fapte, iar alta inexisten]a ei); pentru prestigiul justi]iei asemenea elemente
inconciliabile nu pot fi admise \n hot`r\ri judec`tore[ti cu autoritatea de lucru
judecat.
Unele din cazurile de revizuire au un caracter mai general [i s\nt mai frecvente \n
practic`; de exemplu, revizuirea pentru \mprejur`ri care nu au fost cunoscute de instan]`
la pronun]area hot`r\rii definitive are \n vedere variate [i nelimitate situa]ii de fapt,
aplicabile \n orice cauz` penal`; de aceea, pentru acest caz se cere ca noile fapte [i
\mprejur`ri s` conduc` la o solu]ie invers` celei adoptate. Alte cazuri au o sfer` de
aplicare mai restr\ns`, cum este inconciliabilitatea dintre dou` hot`r\ri penale definitive.
Pentru a st`vili introducerea de cereri de revizuire pentru erori de fapt minore, legea
reglementeaz` \n am`nunt fiecare caz \n parte, instituind condi]ii de fond [i de form` ce
se cer a fi \ndeplinite, de natur` s` conving` despre necesitatea \nl`tur`rii erorilor
judiciare. De asemenea, legea condi]ioneaz` dovedirea cazurilor de revizuire de
folosirea anumitor mijloace de prob`.
Codul de procedur` penal` din 1968 prevede cinci cazuri de revizuire, at\t \n
favoarea, c\t [i \n defavoarea p`r]ilor din proces; acelea[i cazuri pot fi folosite pentru
revizuirea laturii penale, c\t [i a laturii civile (art. 408).
2) Primul caz: c\nd s-au descoperit fapte sau \mprejur`ri ce nu au fost
cunoscute de instan]` la solu]ionarea cauzei, dac` s\nt de natur` s`
dovedeasc` netemeinicia hot`r\rii de achitare, de \ncetare a
procesului penal ori de condamnare (art. 394 lit. a)
Analiza dispozi]iilor care reglementeaz` acest caz de revizuire stabile[te urm`toarele
condi]ii:
a) S- au descoperit fapte sau \mprejur`ri noi . Legiuitorul se refer` la “fapte” sau
“\mprejur`ri”, ca f`c\nd parte din obiectul proba]iunii, \n sensul c` pot contribui la
solu]ionarea corect` a cauzei (fapte probatorii 181).

181
Constituie o fapt` sau \mprejurare nou` descoperirea c`, dup` condamnarea pentru omor,
victima este \n via]`; c`, dup` condamnarea pentru distrugerea unui bun sau a unui \nscris
autentic, se constat` c` bunul nu a suferit nici o degradre, iar \nscrisul se afl` \ntr-un depozit legal;
c`, dup` condamnarea pentru delapidare, prin \nsu[irea unor bunuri de c`tre gestionar, exist`
 DPP–ps–187
De[i probele s\nt fapte [i \mprejur`ri care servesc la aflarea adev`rului, cazul de
revizuire nu se refer` la descoperirea de probe noi, c`ci \n acest mod revizuirea s-ar
transforma \ntr-un grad nou de jurisdic]ie \n care s-ar putea continua proba]iunea.
Noile fapte [i \mprejur`ri urmeaz` a fi confirmate prin probe noi, dar nu probele noi
formeaz` temeiul revizuirii, ci faptele [i \mprejur`rile pe care le dovedesc 182. Deci
ceea ce se cere a fi nou` este fapta probatorie, [i nu noi mijloace de prob` care ar
dovedi o fapt` probatorie pe care instan]a de fond a considerat-o inexistent`.
b) Faptele [i \mprejur`rile invocate \n revizuire trebuie s` fie noi pentru instan]a de
judecat`, \n sensul s` nu fi fost cunoscute de instan]a care a pronun]at hot`r\rea
definitiv`. Aceast` condi]ie exprim` cerin]a ca elementul de noutate s` fie pentru
instan]a de judecat`, nu [i pentru p`r]ile din proces. Dac` fapta de natur` s` duc` la o
alt` solu]ie a fost cunoscut` de vreuna din p`r]i, dar pe care aceasta nu a invocat-o \n
fa]a instan]ei judec`tore[ti, este considerat` ca element nou ce poate sta la baza unei
revizuiri pentru cazul analizat.
|n ce prive[te \n]elesul formulei “nu au fost cunoscute de instan]` la solu]ionarea
cauzei”, pot exista mai multe ipostaze:
– noile fapte [i \mprejur`ri s\nt aduse la cuno[tin]a instan]ei pentru prima dat` \n
cererea de revizuire;
– faptele invocate \n revizuire au fost anterior invocate \n instan]`, dar nu s -a
procedat la dovedirea lor, fiind doar simple afirma]ii asupra c`rora instan]a de
judecat` nu s-a pronun]at dac` s\nt reale sau nu, deoarece fie nu s-a cerut
dovedirea lor, fie aceasta nu a fost posibil` din lipsa mijloacelor de prob`
corespunz`toare, ra]iune pentru care instan]a nu le-a luat \n deliberare [i
pronun]are; \ns` dac` instan]a de judecat` nu s-a pronun]at asupra faptelor
invocate ca noi \n sensul c` a negat existen]a lor sau a considerat c` nu atrag o
alt` solu]ie \n cauza dat`, nu se poate trage concluzia c` erau necunoscute pentru
instan]`.
c) Faptele [i \mprejur`rile noi dovedesc netemeinicia hot`r\rii de achitare, de \ncetare
a procesului penal ori de condamnare. De[i textul art. 394 al. 2 nu este suficient de
precis, c`ci prin netemeinicia unei hot`r\ri de condamnare se poate \n]elege [i o
solu]ie mai grav` sau mai pu]in grav` \n stabilirea faptelor, \n doctrin` [i \n practica
judiciar` s-a format opinia c` \n acest caz revizuirea este “total`”, \n sensul c` trebuie
schimbat` – [i nu modificat` – solu]ia atacat` (\n caz de condamnare trebuie s` se
ajung` la achitarea inculpatului sau \ncetarea procesului penal, iar \n caz de achitare,
faptele noi trebuie s` atrag` condamnarea inculpatului). |n latura civil`, noile
\mprejur`ri trebuie s` duc` la concluzia fie c` s-au dat desp`gubiri, de[i acestea nu
erau justificate, fie c` nu s-au acordat desp`gubiri, de[i acestea trebuiau acordate.
Ca urmare a concep]iei despre acest caz, care ar atrage numai o revizuire total`, \n
jurispruden]` au fost respinse cererile de revizuire prin care se invoca o pagub` mult mai
mic`, ce ar fi atras men]inerea condamn`rii pentru delapidare, de la modalitatea agravat`
la cea simpl`, cu reducerea pedepsei; de asemenea, c` inculpatul condamnat pentru omor
ar fi comis infrac]iunea \n stare de provocare, care ar fi men]inut condamnarea, dar ar fi
redus pedeapsa sub minimul legal; c` \n mod gre[it s-au calculat desp`gubirile civile,
deoarece prejudiciul produs ar fi fost mai mic, men]in\ndu-se astfel obligarea la
desp`gubiri civile.
Dat` fiind inechitatea care poate rezulta din admiterea numai total` a revizuirii
\ntemeiate pe art. 394 lit. a, \n literatura de specialitate s-a propus ca [i pentru acest caz,
dup` modelul de reglementare a celorlalte cazuri, s` se admit` o revizuire total`, dar [i o
revizuire par]ial`, pentru a nu se men]ine o hot`r\re cu grave erori de fapt, care au
determinat o condamnare cu mult mai sever` dec\t cea corespunz`toare noilor fapte [i
\mprejur`ri aduse la cuno[tin]a instan]ei prin cererea de revizuire.
forme autentice de justificare legal` a tuturor acestor bunuri. |n practic` s-a considerat o situa]ie
nou` anularea ca formal` a c`s`toriei intervenit` \ntre victim` [i autorul violului,
nemaijustific\ndu-se cauza de nepedepsire aplicat`; \mp`carea p`r]ilor intervenit` \nainte de a
r`m\ne definitiv` hot`r\rea de condamnare, dar neajuns` la cuno[tin]a instan]ei.
182
De exemplu, pentru fapta invocat` \n ap`rare la instan]a de fond, dar pentru care martorii
aculta]i nu au reu[it s` confirme existen]a ei, nu se poate cere, \n revizuire, ascultarea ltor martori
care ar confirma ap`rarea invocat` anterior.
 DPP–ps–188
3) Al doilea caz: c\nd un martor, expert, interpret a s`v\r[it infrac]iunea
de m`rturie mincinoas` \n cauza a c`rei revizuire se cere, ceea ce a
dus la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice (art. 394 lit. b)
Este justificat` atacarea cu revizuire a unei hot`r\ri penale definitive care s-a
\ntemeiat pe declara]iile unor martori, exper]i sau interpre]i corup]i, ale c`ror declara]ii,
rapoarte de expertiz` [i traduceri au stat la baza form`rii convingerii judec`torilor despre
faptele cauzei. S`v\r[irea de c`tre martori, exper]i sau interpre]i a infrac]iunii de m`rturie
mincinoas` atac` \ns`[i bazele hot`r\rii a c`rei revizuire se cere, \ntemeiat` pe o fraud`
procesual`. Legea prevede urm`toarele condi]ii:
a) Un martor, expert sau interpret a s`v\r[it infrac]iunea de m`rturie mincinoas` . |n art.
260 Cod penal se face referire la martori, exper]i [i interpre]i, referire care se
repet` \n art. 394 lit. b; \ntruc\t Codul de procedur` penal` prevede ca mijloace de
prob` [i constat`rile tehnico-[tiin]ifice sau cele medico-legale, se pune problema
dac` “tehnicianul” sau “specialistul” care a efectuat constatarea tehnico-[tiin]ific`
sau medico-legal` realizeaz` con]inutul infrac]iunii de m`rturie mincinoas`, de[i \n
lege nu se face referire la ace[ti speciali[ti. Se poate trage concluzia c` specialistul [i
tehnicianul care a efectuat o constatare tehnico-[tiin]ific` sau medico-legal` este
asimilat cu expertul \n ceea ce prive[te mijlocul de prob` pe care-l produce, fiind
nejustificat` \nl`turarea de la revizuire a situa]iei de fapt rezultat` dintr-un mijloc de
prob` fraudulos.
Cazul de revizuire se refer` la “s`v\r[irea infrac]iunii de m`rturie mincinoas`”, ceea
ce presupune condamnarea martorului, expertului, interpretului pentru aceast`
infrac]iune; \n practic` s-a constatat \ns` c` exist` uneori piedici legale la
condamnarea unui martor, expert sau interpret, datorit` unor cauze care \nl`tur`
caracterul penal al faptei (iresponsabilitatea, constr\ngerea moral` sau fizic`),
cauze \n raport de care fapta de m`rturie mincinoas` nu este infrac]iune. |ntruc\t
legea are \n vedere, \n art. 395 al. 2, [i posibilitatea s` nu se ajung` la condamnare,
dar s` se fi examinat fondul cauzei, [i \n caz de achitare pentru lipsa de vinov`]ie,
dar cu re]inerea caracterului mincinos al declara]iei, al raportului de expertiz` sau al
traducerii, cazul de revizuire opereaz` 183.
b) M`rturia mincinoas` s`v\r[it` de martor, expert sau interpret s` fi avut loc \n cauza a
c`rei revizuire se cere. Pe de o parte, se cere s` fi fost o cauz` penal`, c`ci numai o
hot`r\re penal` definitiv` poate fi revizuit` \n temeiul regulilor de procedur` penal`,
iar pe de alt` parte, c` m`rturia mincinoas` s` fi avut loc \n cauza care se cere a fi
revizuit`, c`ci eroarea de judecat` a fost determinat` de aceast` fraud` procesual`.
c) Fapta de ascundere sau denaturare a adev`rului s` fi dus la darea unei hot`r\ri
nelegale sau netemeinice. Pentru a opera acest caz se cere ca alterarea adev`rului s`
fi avut o influen]` hot`r\toare asupra solu]iei adoptate prin hot`r\rea atacat`, at\t \n ce
prive[te situa]ia de fapt, c\t [i aplicarea corect` a legii penale [i a celei civile. Eroarea
cuprins` \n hot`r\rea atacat` cu revizuire a putut fi determinat` numai de m`rturia
mincinoas` dat` \n acea cauz`, dar [i de alte probe, legal efectuate, care \ns` au fost
apreciate gre[it datorit` celor rezultate din m`rturia mincinoas`. Dac` cele declarate
de martorul mincinos, concluziile expertului corupt sau traducerile necorecte ale
traduc`torului nu au fost luate \n considerare de c`tre instan]` la solu]ionarea cauzei,
aceasta \ntemeindu-se corect pe alte probe, cazul de revizuire nu opereaz`, c`ci nu
“au dus” la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice.
Spre deosebire de primul caz, \n care revizuirea era total`, acest caz atrage o
revizuire at\t total`, c\t [i par]ial`184. M`rturia mincinoas` poate afecta [i legalitatea, [i
temeinicia hot`r\rii atacate cu revizuire.
183
Ar fi fost preferabil` o redactare a acestrui caz \n sensul c` martorul, expertul sau
interpretul au s`v\r[it fapta prev`zut` \n art. 260 Cod penal, ceea ce ar fi cuprins [i situa]ia c\nd
m`rturia mincinoas` nu este infrac]iune datorit` lipsei de vinov`]ie.
184
M`rturia care a atras neluarea \n considerare a provoc`rii, a unui cuantum mai redus al
valorii pagubei, determin\nd prin aceasta neaplicarea unor dispozi]ii legale, cum ar fi acordarea
obligatorie de circumstan]e atenuante sau schimbarea \ncadr`rii juridice a faptei \ntr-o form`
simpl` \n locul celei agravate; sau, dimpotriv`, c\nd revizuirea este \n defavoarea condamnatului,
c` situa]ia de fapt eronat` a condus \n mod nejustificat la aplicarea circumstan]elor atenuante sau
la o \ncadrare juridic` mai pu]in sever`.
 DPP–ps–189
4) Al treilea caz: c\nd un \nscris care a servit ca temei al hot`r\rii a c`rei
revizuire se cere a fost declarat fals (art. 394 lit. c)
|n raport de acest caz de revizuire, eroarea care s-a produs se datoreaz` lu`rii \n
considerare la solu]ionarea cauzei a celor cuprinse \ntr-un \nscris, care a fost ulterior
declarat fals. Se cer urm`toarele condi]ii:
a) Un \nscris folosit ca mijloc de prob` a fost declarat fals, dup` r`m\nerea definitiv` a
hot`r\rii pentru care se cere revizuirea. |n]elesul no]iunii de “\nscris” \l ofer` art. 89,
\n sensul c` \nscrisul s` cuprind` \n con]inutul s`u “fapte sau \mpreujur`ri de natur` s`
serveasc` la aflarea adev`rului”. Este necesar ca un astfel de \nscris s` fi fost declarat
fals \n cadrul unui proces penal, prin condamnarea penal` a celui care l-a falsificat
sau chiar prin achitarea lui sau \ncetarea procesului penal dac` exist` vreo cauz` care
a \nl`turat caracterul penal al faptei sau care a \nl`turat r`spunderea penal`. Nu
intereseaz` dac` a fost un fals intelectual sau un fals material, dac` era \nscris oficial
sau sub semn`tur` privat`, important fiind s` se fi constatat c` \nscrisul cuprinde
fapte [i \mprejur`ri neadev`rate produse prin falsificarea sa.
b) |nscrisul declarat fals s` fi dus la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice . Ceea
ce a contribuit la o solu]ionare eronat` a cauzei trebuie s` fie fapte [i \mprejur`ri
cuprinse \n \nscris, care nu corespund adev`rului datorit` falsific`rii \nscrisului
folosit ca mijloc de prob`. Falsificarea adev`rului \n \nscrisul folosit trebuie s` fi
contribuit la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice, fie ca prob` singular`,
fie \mpreun` cu alte probe pe care le-a confirmat, \n acelea[i condi]ii examinate la
cazul de revizuire pentru m`rturie mincinoas` 185.
5) Al patrulea caz: c\nd un membru al completului de judecat`,
procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penal` a
comis o infrac]iune \n leg`tur` cu cauza a c`rei revizuire se cere, dac`
a dus la darea unei hot`r\ri nelegale [i netemeinice (art. 394 lit. d)
{i acest caz se bazeaz` pe o fraud` procesual`, fiind s`v\r[it` o infrac]iune \n leg`tur`
cu cauza de c`tre unul din participan]ii oficiali la urm`rirea [i judecarea ei.
a) Un membru al completului de judecat`, procurorul sau persoana care a efectuat
acte de cercetare penal` \n cauza \n care s - a pronun]at hot`r\rea atacat` cu
revizuire s` fi comis o infrac]iune, care s` fi privit corectitudinea urm`ririi sau a
judec`]ii. Intr` \n r\ndul acestor infrac]iuni:
– cele prev`zute de Codul penal ca specifice activit`]ii \n justi]ie (sustragerea unor
\nscrisuri din dosar – art. 242; cercetarea abuziv` – art. 266; abuzul \n serviciu
contra intereselor persoanelor – art. 245; instigarea la m`rturie mincinoas` – art.
260 combinat cu art. 25; favorizarea infractorului – art. 264; represiunea
nedreapt` – art. 268)
– cele prev`zute de Codul penal pentru orice domeniu de activitate, dar comise \n
leg`tur` cu cauza urm`rit` sau judecat` (luarea de mit` – art. 254; falsul
intelectual – art. 288; falsul material – art. 289 etc.).
Cazul de revizuire opereaz` [i atunci c\nd fapta prev`zut` de legea penal` nu
constituie infrac]iune datorit` existen]ei unei cauze care \nl`tur` caracterul penal,
cum ar fi iresponsabilitatea sau constr\ngerea fizic` sau moral`.
b) Aceast` infrac]iune s` fi fost s`v\r[it` \n leg`tur` cu cauza a c`rei hot`r\re definitiv` a
fost atacat` cu revizuire. Leg`tura la care se refer` legea are \n vedere solu]ionarea
eronat` a cauzei, fie sub aspectul afl`rii adev`rului, fie sub aspectul respect`rii legii,
deoarece se cere s` fi “dus la darea unei hot`r\ri nelegale sau netemeinice”; [i pentru
acest caz se cere o revizuire total` sau par]ial`, \n sensul c` hot`r\rea de condamnare
poate fi schimbat` sau modificat` \n ce prive[te \ncadrarea juridic` sau
individualizarea pedepsei.
6) Dispozi]ii comune privind dovedirea cazurilor de revizuire \ntemeiate
pe fraud` procesual`
Cazurile de revizuire prev`zute \n art. 394 lit. b, c [i d se dovedesc, \n primul r\nd,
printr-o hot`r\re judec`toreasc` definitiv` prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, \n

185
De exemplu un certificat de na[tere, falsificat pentru dovedirea st`rii de minoritate, dac` a
condus la aplicarea eronat` a regimului penal al minorilor unui major, atrage nelegalitatea
hot`r\rii de condamnare [i revizuirea cauzei pentru judecarea inculpatului ca major.
 DPP–ps–190
sensul c` s-a re]inut fapta de m`rturie mincinoas`, cea de fals ori fapta penal` comis` de
judec`tor, procuror sau persoana care a efectuat cercetarea penal`. Hot`r\rea de
condamnare constituie o dovad` peremptorie c` s-a s`v\r[it o fraud` \n cursul procesului
penal. {i o hot`r\re definitiv` de achitare poate dovedi frauda, dac` s-a re]inut existen]a
faptei comise, dar nu poate fi condamnat autorul ei ca urmare a unei cauze de \nl`turare
a caracterului penal al faptei. |n final, se poate dovedi frauda [i printr-o hot`r\re definitiv`
de \ncetare a procesului penal (pentru amnistie, prescrip]ie etc.), dac` s-a re]inut ca
s`v\r[it` frauda ce a dus la solu]ionarea nelegal` sau netemeinic` a cauzei.
|n cazul \n care \n procesul de m`rturie mincinoas`, fals sau privind infrac]iunea
s`v\r[it` de judec`tor, procuror nu se poate ajunge la trimiterea \n judecat`, deoarece s-a
aplicat amnistia, prescrip]ia, decesul f`ptuitorului sau o alt` cauz` de \ncetare a urm`ririi
penale, cazurile de revizuire prev`zute \n art. 394 lit. b, c [i d pot fi dovedite [i prin
ordonan]a procurorului, “dac` prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei”, deci
asupra existen]ei fraudei procesuale. Aceast` ordonan]` poate fi de scoatere de sub
urm`rire, dac` exist` o cauz` care \nl`tur` caracterul penal al faptei, sau de \ncetare a
urm`ririi penale, dac` exist` o cauz` care \nl`tur` r`spunderea penal` sau o cauz` de
nepedepsire.
|n fine, dac` nici instan]a de judecat`, nici procurorul nu pot sau nu au putut examina
fondul cauzei, dovada se poate face [i \n cursul procedurii de revizuire, f`r` a mai fi tras
la r`spundere penal` autorul infrac]iunii, deoarece exist` o cauz` de \mpiedicare a punerii
\n mi[care [i a exercit`rii ac]iunii penale. Expresiile “nu pot” [i “nu au putut” se refer`, \n
primul caz, la situa]ia c\nd procesul penal nu mai poate fi pornit, exist\nd o \mpiedicare
legal`, iar \n al doilea caz la situa]ia c\nd, de[i procesul penal fusese pornit anterior
\mpotriva autorului fraudei procesuale, s-a dat o solu]ie prin care nu s-a examinat [i
fondul cauzei, deci f`r` a se examina existen]a faptei [i s`v\r[irea ei de c`tre una din
persoanele pe care le-a avut \n vedere art. 394. Aceast` ultim` ipotez` de dovedire a
unuia din cazurile de revizuire la care ne referim are acela[i regim ca [i \n cazurile de
sub art 394 lit. a, c\nd \n cursul procedurii prealabile sau al judec`]ii \n fond a revizuirii
se administreaz` probele necesare prin procedeele cunoscute.
7) Al cincilea caz: c\nd dou` hot`r\ri judec`tore[ti definitive nu se pot
concilia (art. 394 lit. e)
Acest caz de revizuire are \n vedere existen]a a dou` hot`r\ri judec`tore[ti penale,
ceea ce exclude inconciliabilitatea \ntre o hot`r\re penal` [i una civil`; opereaz` acest caz
[i atunci c\nd exist` o hot`r\re penal` care, prin stingerea ac]iunii penale, se pronun]`
numai asupra ac]iunii civile, c`ci am\ndou` hot`r\rile s\nt date de instan]e penale. Nu
exist` caz de revizuire dac` hot`r\rea civil` se refer` la o chestiune prealabil`, iar cea
penal` la aceea[i chestiune prealabil`, c`ci dac` a r`mas mai \nt\i definitiv` hot`r\rea civil`
se impune instan]ei penale cu autoritate de lucru judecat (art. 44 al. 3), iar dac` a r`mas
definitiv` mai \nt\i hot`r\rea penal` cu privire la chestiunea prealabil` de care a depins
solu]ionarea ac]iunii penale, se impune cu autoritate de lucru judecat instan]ei civile
(art. 22); \n aceast` situa]ie numai printr-un recurs \n anulare se poate desfiin]a hot`r\rea
care nu a luat \n considerare autoritatea de lucru judecat.
Cauzele \n care s-au pronun]at cele dou` hot`r\ri trebuie s` fie autonome, \n sensul c`
acestea nu s-au pronun]at \n aceea[i cauz`, \n condi]iile unei disjungeri sau ca urmare a
unor solu]ii contrare date \n c`ile de atac 186. Datorit` acestei cerin]e a autonomiei
cauzelor \n stare de inconciliabilitate, acest caz de revizuire se \nt\lne[te rar \n practic`.
Se cer urm`toarele condi]ii:
a) Hot`r\rile definitive ale instan]elor penale s` solu]ioneze fondul cauzei , \n sensul s`
se pronun]e diferit asupra existen]ei faptei, a s`v\r[irii ei de c`tre inculpat [i a
186
Nu este caz de revizuire dac`, atac\ndu-se cu apel hot`r\rea primei instan]e numai de c`tre
unul din inculpa]i, s-a dat o hot`r\re definitiv` pentru inculpatul apelant f`r` a se extinde [i la
inculpatul care nu a declarat apel, ceea ce poate determina o situa]ie contrar` \ntre solu]iile date
fa]` de participan]ii la aceea[i infrac]iune, dar inconciliabilitatea este \ntre dou` hot`r\ri date \n
aceea[i cauz`, una \n prim` instan]` [i alta \n apel; asemenea situa]ie se rezolv` pe calea unui
recurs \n anulare, pe temeiul c` nu s-a respectat efectul extensiv al apelului; de asemenea, dac` s-a
disjuns cauza pentru unul din inculpa]i, la reluarea judec`]ii fa]` de acesta, \n baz unor probe noi,
se poate da o hot`r\re contrar` celei pronun]ate pentru primul inculpat judecat, caz \n care
mijlocul de \nl`turare a contradic]iei este doar recursul \mn anulare.
 DPP–ps–191
vinov`]iei acestuia; deci inconciliabilitatea trebuie s` se refere la fapte, la \mprejur`ri
esen]iale ale cauzei care au atras [i solu]ii de neconciliat 187. Aplicarea unor dispozi]ii
legale contrare nu se \ncadreaz` \n acest caz de revizuire, eroarea de drept fiind
\ndreptat` printr-un recurs \n anulare \mpotriva hot`r\rii care a aplicat gre[it legea.
b) Hot`r\rile definitive s` fie inconciliabile , ceea ce \nseamn` c` se exclud una pe alta;
dac` una din hot`r\ri stabile[te faptele corect, \nseamn` c` cealalt` le stabile[te
gre[it188. Uneori inconciliabilitatea rezult` implicit din modul \n care se re]in
faptele189. Inconciliabilitatea poate rezulta [i \n cazul unui singur inculpat, dar cu
privire la fapte diferite190.
C\nd hot`r\rea penal` definitiv` se refer` la aceea[i persoan` [i la aceea[i fapt`, chiar
sub o \ncadrare diferit`, nu este caz de revizuire, ci de contesta]ie \n anulare (art. 386
lit. d).
c) Inconciliabilitatea trebuie s` rezulte din ceea ce s- a dispus prin hot`r\rea definitiv`,
deci din dispozitiv; atunci c\nd dispozitivul nu este determinant \n l`murirea
solu]iilor ce nu se pot concilia, se poate apela [i la considerentele care-l precizeaz`.
I.29. Procedura revizuirii penale
§1. Condi]iile pentru introducerea cererii de revizuire
1) Hot`r\rile penale ce pot fi atacate cu o cerere de revizuire
Fiind o cale de atac extraordinar`, revizuirea poate fi \ndreptat` numai \mpotriva
unor hot`r\ri judec`tore[ti penale definitive. Aceste hot`r\ri trebuie date \n solu]ionarea
fondului cauzei, deci hot`r\ri de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului
penal, dac` – pentru acestea din urm` – s-a examinat [i fondul cauzei; ele pot fi sentin]e,
confirmate de instan]a de apel [i de recurs, dar pot fi [i decizii, c\nd fondul cauzei a fost
solu]ionat de c`tre instan]a de apel sau de recurs, dup` rejudecare. |n practic` s -au
considerat inadmisibile cererile de revizuire \ndreptate \mpotriva unor hot`r\ri de
dezinvestire, de respingere a unei cereri de \ntrerupere a pedepsei \nchisorii sau \n
proceduri adiacente privind m`surile preventive, m`surile asigur`torii, incidentele la
executare etc.
Se poate ataca hot`r\rea penal` [i cu privire la solu]ia dat` \n latura penal` [i la aceea
dat` \n latura civil`, sau numai cu privire la una din aceste laturi. C\nd hot`r\rea penal` se
refer` la mai multe infrac]iuni [i la mai multe persoane, se poate cere revizuirea pentru
toate faptele [i persoanele judecate sau numai pentru una sau unele infrac]iuni sau
persoane (art. 393 al. 2).
2) Persoanele care pot cere revizuirea (art. 386)
S\nt titulari ai c`ii de atac a revizuirii p`r]ile din proces [i procurorul. P`r]ile pot cere
revizuirea numai \n limitele calit`]ii lor procesuale: inculpatul pentru solu]iile date \n
ambele laturi ale procesului, partea v`t`mat` pentru latura penal`, partea civil` [i partea
responsabil` civilmente pentru latura civil`. Procurorul poate ini]ia procedura de
revizuire din oficiu, at\t \n latura penal`, c\t [i \n latura civil`, \n favoarea sau defavoarea
uneia din p`r]i. |n cazul inconciliabilit`]ii dintre hot`r\ri, poate cere revizuirea oricare din
p`r]ile la care se refer` hot`r\rile atacate.

187
Pentru latura civil` a cauzei poate fi de neconciliat existen]a prejudiciului \ntr-o hot`r\re [i
inexisten]a sa \n alt` hot`r\re.
188
Inconciliabilitatea trebuie conceput` \n sensul c` \ntr-o hot`r\re se afirm` existen]a unei
fapte, iar prin alt` hot`r\re se neag` expres sau tacit existen]a acesteia; aceea[i fapt` cu inculpa]i
diferi]i; printr-o hot`r\re este condamnat un inculpat, consider\ndu-se c` fapta exist`, iar \ntr-o alt`
cauz`, fiind judecat un complice la aceea[i fapt`,se neag` existen]a ei; este condamnat un inculpat
pentru t`inuire, ceea ce \nseamn` existen]a unei infrac]iuni prin care s-a dob\ndit bunul t`inuit, iar
la judecarea cauzei privind acea infrac]iune se stabile[te cu caracter definitiv inexisten]a faptei
t`inuite.
189
\ntr-o cauz` este condamnat ca unic autor al faptei un inculpat, iar \n alt` cauz` este
condamnat tot ca unic autor un inculpat pentru aceea[i fapt`.
190
De exemplu condamnarea unui inculpat pentru o fapt` s`v\r[it` \ntr-o anumit` zi [i la o
anumit` or` face inconciliabil` condamnarea sa pentru o alt` fapt` s`v\r[it` \ntr-o alt` localitate, \n
aceea[i zi [i or`, nefiind acceptabil` prezen]a aceleia[i persoane \n acela[i moment \n localit`]i
aflate la distan]e apreciabile.
 DPP–ps–192
Ca substitui]i procesuali pot cere revizuirea so]ul [i rudele apropiate ale
condamnatului, prev`zute \n art. 149 Cod penal, dac` s\nt interesate \n cauz` \n leg`tur`
cu situa]ia acestuia, dar manifest\nd [i un interes propriu. De aceea, prin derogare de la
regula potrivit c`reia decesul inculpatului stinge ac]iunea penal`, so]ul [i rudele
apropiate ale inculpatului pot cere revizuirea [i dup` moartea acestuia, judecata \n
revizuire desf`[ur\ndu-se cu un condamnat decedat, dar pentru care se poate ob]ine \n
revizuire o solu]ie favorabil` – achitarea sau \ncetarea procesului penal.
Pentru ca procurorul s` cunoasc` \mprejur`rile care pot motiva o revizuire, \n art. 386
al.ult. se prevede c` organele de conducere ale unit`]ilor la care se refer` art. 145 Cod
penal, care au vreo cuno[tin]` despre vreo fapt` sau \mprejurare care ar motiva
revizuirea, s\nt obligate s` sesizeze pe procuror. Asemenea informa]ii pot proveni de
bun` voie de la orice persoan` fizic` sau juridic`, iar \n cazul prev`zut de art. 265 Cod
penal este obligatorie, sub sanc]iune penal`, aducerea la cuno[tin]a organelor judiciare
a \mprejur`rilor care, dac` ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinov`]iei celui
condamnat pe nedrept.
3) Termenul de introducere a cererii de revizuire (art. 398)
Cererea de revizuire \n favoarea condamnatului se poate face oric\nd, deoarece
men]inerea unei condamn`ri nedrepte aduce atingere at\t intereselor individuale, c\t [i
celor ale societ`]ii. O cerere de revizuire \n favoarea celui condamnat se poate face [i
dup` moartea acestuia, pentru reabilitarea memoriei sale.
Pentru ca revizuirea \n defavoarea celui condamnat, a celui achitat sau pentru care
s-a \ncetat procesul penal s` nu afecteze starea de stabilitate a solu]iei date, ca s` nu
existe pe o perioad` \ndelungat` de timp pericolul de a se schimba solu]ia \n condamnare
sau \ntr-o condamnare mai grav`, se prevede un termen limit` de un an pentru
introducerea unei cereri de revizuire. Termenul curge, potrivit art. 398 al. 2, de la
urm`toarele date:
– pentru cazurile de la art. 394 lit. b, c [i d – de la data c\nd a cunoscut c` s-a
pronun]at hot`r\rea definitiv` cu privire la m`rturia mincinoas`, fals saau pentru o
alt` infrac]iune s`v\r[it` de c`tre judec`torul, procurorul sau persoana care a efectuat
acte de cercetare \n cauz`;
– dac` nu s-a dat o hot`r\re definitiv` cu privire la frauda procesual` comis` – de la
data c\nd revizuentul a aflat despre m`rturie mincinoas`, fals sau alt` infrac]iune
comis`;
– pentru cazul de la art. 394 lit. a – de la data c\nd faptele sau \mprejur`rile au fost
cunoscute de persoana care face cererea;
– pentru cazul de inconciliabilitate \ntre hot`r\ri – de la data c\nd a fost cunoscut`
existen]a ultimei hot`r\ri ce nu se poate concilia cu alta anterioar`.
Acelea[i termene se aplic` [i atunci c\nd procurorul se sesizeaz` din oficiu \ntr-o
revizuire \mpotriva inculpatului.
Dac` \n termenul de un an indicat a intervenit o cauz` care \mpiedic` punerea \n
mi[care sau exercitarea ac]iunii penale (amnistia, prescrip]ia r`spunderii penale,
dezincriminarea etc.), revizuirea nu poate fi introdus`, chiar dac` se afl` \n termenul de
un an, deoarece nu s-ar mai putea ajunge la condamnarea inculpatului, ac]iunea penal`
fiind stins`.
4) Cererea de revizuire (art. 397)
C\nd revizuirea se cere de una din p`r]ile din proces sau de substituitul s`u
procesual, este necesar s` se introduc` la organul competent o cerere scris` \n care, pe
l\ng` men]iunile care identific` pe autor, indicarea hot`r\rii penale care se cere revizuit`
[i a dosarului corespunz`tor, este necesar s` se arate cazul de revizuire pe care se
\ntemeiaz`, probele care-l confirm` [i mijloacele de prob` prin care pot fi administrate.
Dac` revizuirea se \ntemeiaz` pe o hot`r\re definitiv` sau pe o ordonan]` a procurorului
prin care s-a pronun]at condamnarea martorului, expertului sau a interpretului mincinos,
a celui ce a s`v\r[it un fals sau a judec`torului, procurorului sau poli]istului care a s`v\r[it
o infrac]iune \n leg`tur` cu cauza a c`rei revizuire se cere, se depun copii legalizate dup`
aceste hot`r\ri. |n cazul \n care cererea scris` nu \ndepline[te condi]iile prev`zute de lege,
va fi chemat` persoana care a f`cut cererea \n vederea complet`rii.
 DPP–ps–193
C\nd revizuirea este ini]iat` de c`tre procuror, ca urmare a propriilor investiga]ii sau
la informarea f`cut` de una din unit`]ile prev`zute \n art. 145 Cod penal, sesizarea se face
din oficiu, nefiind necesar` o astfel de cerere.
Introducerea cererii de revizuire se poate face \nainte de \nceperea execut`rii
condamn`rii penale sau a celei civile, \n cursul execut`rii ei sau chiar dup` executare,
dac` este \nc` \n termen. Find o cale de atac extraordinar`, nu are efect suspensiv de
executare, dar \n cursul procedurii de revizuire se poate cere [i ob]ine suspendarea
execut`rii hot`r\rii atacate.
|n ce prive[te efectul devolutiv, acesta se limiteaz` la situa]ia p`r]ii care a f`cut sau
pentru care s-a f`cut cererea [i \n limitele calit`]ii sale procesuale; se poate da curs [i
efectului extensiv (art. 406 al. 2), \n sensul c` va fi examinat` prin extindere [i situa]ia
p`r]ilor care nu au cerut revizuirea sau la care cererea de revizuire nu se refer`, f`r` a se
schimba sau modifica hot`r\rea definitiv` \n detrimentul lor, ci numai \n favoarea lor.
Cererea de revizuire limiteaz` procedura de revizuire numai cu privire la cazul de
revizuire invocat, nefiind admisibil` revizuirea pentru un alt caz la care aceasta nu s -a
referit.
§2. Structura procedurii de revizuire
1) Necesitatea unei proceduri \n mai multe etape a revizuirii penale
Atac\nd o hot`r\re definitiv` cu autoritate de lucru judecat, procedura revizuirii nu se
poate asem`na cu procedura judec`]ii \ntr-o cale de atac ordinar`, pentru c` trebuie
ap`rat` stabilitatea hot`r\rilor definitive; altfel, revizuirea ar deveni un nou grad de
jurisdic]ie pus la dispozi]ia p`r]ilor din proces. |n fa]a unei hot`r\ri definitive de
condamnare, inculpatul ar fi oric\nd dispus s` introduc` o cerere de revizuire, chiar
ne\ntemeiat`, \n scopul de a \nt\rzia data punerii \n executare a hotr`r\rii; judecarea
direct` \n fond a cererii de revizuire ar ocupa, astfel, rolul instan]elor judec`tore[ti cu
numeroase cereri de revizuire ne\ntemeiate, care ar afecta judecarea altor cauze penale.
De aceea, cele mai multe legisla]ii au \mp`r]it procedura revizuirii \ntr-o prim` etap`,
denumit` examinarea \n principiu (judicium rescindens), [i o judecare \n fond a
revizuirii (judicium rescissorium). Prima etap` trebuie s` verifice \ndeplinirea condi]iilor
de fond [i de form` ale cererii de revizuire, ceea ce atrage, \n caz de \ndeplinire,
admiterea sa \n principiu, deschiz\ndu-se astfel procedura de rejudecare a cauzei \n fond,
iar a doua etap` atrage rejudecarea cauzei \n fond prin confruntarea noilor situa]ii
invocate cu probele care au stat la baza hot`r\rii a c`rei revizuire se cere, cu dreptul
instan]ei de revizuire de a da o nou` solu]ionare cauzei 191.
2) Structura procedurii de revizuire \n reglementarea rom#n` actual`
Procedura revizuirii p`streaz`, \n principiu, structura avut` \nainte de adoptarea
Codului de procedur` penal` din 1968, ceea ce \nseamn` c` se desf`[oar` \ntr-o procedur`
prealabil` \n fa]a procurorului [i \ntr-o procedur` \n fa]a instan]ei de judecat`, \n dou`
etape – examinarea \n principiu [i judecarea \n fond a cererii de revizuire.
Procedura prealabil` \n fa]a procurorului este destinat` verific`rii temeiniciei cazului
de revizuire prin administrarea probelor propuse de revizuent; spre deosebire de
reglementarea anterioar`, \ns`, procurorul nu mai poate \mpiedica aducerea cererii de

191
|ntruc\t admiterea \n principiu deschide calea revizuirii unei hot`r\ri definitive, s\nt
legisla]ii care prev`d c` aceast` etap` trebuie s` se desf`[oare la o instan]` superioar` \n grad, chiar
de c`tre instan]a suprem` (Fran]a), caracteriz\nd astfel revizuirea ca o cale de anulare; alte
legisla]ii au \ncredin]at examinarea \n principiu a revizuirii aceleia[i instan]e care a judecat \n
fond cauza, d\ndu-i astfel caracterul unei c`i de atac de retractare.
|n unele legisla]ii, pe l\ng` cele dou` etape care se desf`[oar` \n fa]a instan]ei de judecat`, se
adaug` o etap` prealabil` ce se desf`[oar` \n fa]a Ministerului Public, cu scopul de a se verifica
temeinicia cazului de revizuire invocat, cu motivarea c` Ministerul Public are la dispozi]ie
mijloace eficiente de investiga]ie, ceea ce ar \mpiedica ajungerea la instan]` a cererilor de
revizuire ne\ntemeiate. |n legisla]ia francez`, pentru cazul de revizuire \ntemeiat pe fapte [i
\mprejur`ri noi, cererea de revizuire este verificat` de Ministerul Justi]iei, sub a c`rui autoritate se
afl` Ministerul Public, [i numai acesta poat sesiza Curtea de Casa]ie cu revizuirea unei hot`r\ri
definitive. |n legisla]ia Rom#niei, \ntre 1958–1968, cererea de revizuire se \nainta procurorului
care, dup` ce verifica prin probe temeinicia cazului de revizuire, sesiza instan]a cu concluzii de
revizuire; dac` socotea c` nu este \ntemeiat` cererea, d`dea o ordonan]` de \ncetare a procedurii
prealabile, \mpiedic\nd judecarea cererii de revizuire de c`tre instan]a de judecat`.
 DPP–ps–194
revizuire \n fa]a instan]ei, ci este obligat, chiar \n cazul \n care nu este de acord cu
cererea, s` o aduc` \n fa]a instan]ei de judecat`. Dac` \nainte de 1968 procedura
prealabil` \n fa]a procurorului putea constitui un filtru al cererilor de revizuire
ne\ntemeiate, sub noua reglementare este o procedur` care prelunge[te dezbaterea \n
fond, deoarece \n fa]a instan]ei se administreaz` din nou probele str\nse de c`tre
procuror.
Procedura revizuirii p`streaz` cele dou` etape \n fa]a instan]ei – examinarea \n
principiu [i judecarea \n fond a revizuirii – dar, spre deosebire de alte legisla]ii,
am\ndou` aceste etape se desf`[oar` \n fa]a instan]ei care a judecat cauza \n prim`
instan]`, ceea ce \i confer` caracterul de cale de atac de retractare, instan]a revenind
asupra propriei sale hot`r\ri.
Admiterea \n principiu a cererii de revizuire \nseamn` c` noile fapte [i \mprejur`ri
invocate s\nt de natur` s` pun` la \ndoial` faptele re]inute prin hot`r\rea definitiv`, se
recunoa[te deci posibilitatea unei erori judiciare [i, ca urmare, deschide procedura de
rejudecare a cauzei \n fond. Cea de-a doua etap`, pornind de la posibilitatea existen]ei
unei erori judiciare, urm`re[te verificarea existen]ei acestei erori \n raport de ansamblul
probelor administrate at\t anterior, c\t [i \n cursul revizuirii, [i adoptarea unei solu]ii
corecte \n acea cauz`, de regul` prin schimbarea acesteia, dar \n unele cazuri [i prin
modificarea ei; exist` [i posibilitatea respingerii \n fond a revizuirii, de[i a fost admis` \n
principiu, dac` analiza tuturor probelor, \n ansamblul lor, nu confirm` existen]a unei
erori judiciare.
|ntruc\t judecarea revizuirii este de competen]a instan]ei care a judecat cauza \n
prim` instan]`, procedura de judecat` a revizuirii poate parcurge cele trei grade de
jurisdic]ie prev`zute pentru ciclul ordinar al procesului penal – prim` instan]`, apel [i
recurs.
§3. Procedura prealabil` a revizuirii desf`[urate \n fa]a procurorului
1) Procurorul competent s` efectueze procedura prealabil` a revizuirii
Cererea de revizuire se adreseaz` procurorului din parchetul de pe l\ng` instan]a care
a judecat cauza \n prim` instan]`. Aceast` competen]` se men]ine chiar \n ipoteza c`
solu]ionarea \n fond a cauzei s-a produs la instan]a de apel sau la instan]a de recurs, prin
rejudecare dup` casare, deoarece prevederea legii este clar`. |n practic` s-a considerat c`
atunci c\nd o lege nou` schimb` competen]a de judecat` \n prim` instan]`, competent` s`
judece revizuirea este instan]a care judec` \n prim` instan]` potrivit noii legi, ceea ce
schimb` sensul dispozi]iilor art. 397, care se refer` clar la instan]a “care a judecat
cauza \n prim` instan]`”. Solu]ia adoptat` este pragmatic`, \n sensul c`, admi]\ndu-se
revizuirea, rejudecarea \n fond a cauzei se face de c`tre instan]a competent` s` judece
fondul cauzei \n momentul judec`rii revizuirii.
|n cazul \n care revizuirea se \ntemeiaz` pe cazul prev`zut \n art. 394 lit. e, fiind mai
multe hot`r\ri inconciliabile, judecate \n prim` instan]` eventual de instan]e diferite, se
aplic` regulile de stabilire a competen]ei \n caz de conexitate; ca urmare, cererea de
revizuire se adreseaz` procurorului din parchetul de pe l\ng` instan]a mai \nt\i sesizat`,
dac` s\nt egale \n grad, celei ierarhic superioare dac` difer` \n grad, celei militare sau
celei militare egale \n grad cu cea civil`. C\nd procedura este ini]iat` de procuror,
competen]a urmeaz` acelea[i reguli.
2) Efectuarea actelor de cercetare (art. 399–400)
Primind cererea de revizuire, procurorul verific` dac` s\nt \ntrunite condi]iile
prev`zute de lege privind titularul, termenul, cazul de revizuire invocat [i mijloacele de
prob` propuse; \n lip[sa unora din men]iunile prev`zute de lege, procurorul cheam` pe
revizuent [i \i cere s` completeze sau s` precizeze datele necesare. |n cazul \n care
cererea nu este f`cut` de c`tre persoana prev`zut` de lege sau este tardiv`, procurorul
\nainteaz` cererea instan]ei competente cu concluziile sale privind ne\ndeplinirea
condi]iilor legale. Dac` aceste condi]ii s\nt \ntrunite, atunci procurorul examineaz`
cererea de revizuire cu privire la cazul invocat [i la mijloacele de prob` propuse. Este
posibil ca cererea de revizuire s` se \ntemeieze pe o hot`r\re definitiv` de condamnare a
martorului, expertului sau interpretului, a celui care a s`v\r[it un fals, a judec`torului,
procurorului, poli]istului care a comis vreo infrac]iune, al`tur\ndu-se o copie legalizat`
dup` aceast` hot`r\re; dup` ce a cerut dosarul [i a verificat veridicitatea cazului de
 DPP–ps–195
revizuire, procurorul \nainteaz` dosarul instan]ei de judecat`, \mpreun` cu concluziile
sale. |n celelalte cazuri dispune, prin ordonan]`, administrarea probelor pe care le mai
consider` necesare. Administrarea probelor se poate face de c`tre procuror personal sau
prin intermediul organului de cercetare penal` aflat \n supravegherea sa. Efectuarea
actelor de cercetare este limitat`, prin lege, la dou` luni, \ns` f`r` a opera vreo sanc]iune
procesual` \n caz de nerespectare a acestui termen.
|n art. 400 se prevede c` \n tot timpul efectu`rii actelor de cercetare, la propunerea
procurorului care a primit cererea de revizuire, se poate suspenda executarea hot`r\rii
definitive atacate cu revizuire de c`tre procurorul ierarhic superior; suspendarea ar fi
posibil` [i \nainte, [i dup` punerea \n executare a hot`r\rii. Curtea Constitu]ional` a
statuat c` nici Ministerul Public, nici procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea
Suprem` de Justi]ie nu poate suspenda executarea hot`r\rii definitive pentru c` s-ar
\nc`lca principiul separa]iei puterilor \n stat; Ministerul Public face parte din autoritatea
judec`toreasc`, potrivit Constitu]iei, dar nu este un organ jurisdic]ional care s` poat`
suspenda executarea unei hot`r\ri definitive, acest drept revenind numai instan]elor de
judecat`. De[i hot`r\rea Cur]ii Constitu]ionale se refer` la recursul \n anulare \n materie
civil`, are aplicare [i la revizuirea penal`, atunci c\nd se pune problema suspend`rii
execut`rii hot`r\rii atacate cu revizuire de c`tre procurorul ierarhic superior.
3) Obliga]iile procurorului la terminarea efectu`rii actelor de cercetare
(art. 399)
Dup` ce a administrat probele invocate \n cererea de revizuire, procurorul trage
concluzii cu privire la temeinicia [i legalitatea acestei cereri; dac` revizuirea este
\ntemeiat`, concluziile sale vor fi de admitere a cererii de revizuire [i de solu]ionare a
cauzei potrivit noilor probe; dac` revizuirea nu este \ntemeiat`, transmite instan]ei
concluziile sale de respingere a revizuirii. Procurorul are [i obliga]ia de a \nainta
instan]ei competente dosarul \ntocmit [i cererea de revizuire, f`r` deosebire dac`
concluziile sale s\nt de admitere sau de respingere a cererii de revizuire. Aceste
concluzii nu s\nt obligatorii pentru instan]a de judecat`, aceasta form\ndu-[i propria sa
convingere \n urma cercet`rii judec`tore[ti pe care o efectueaz`. Dac` procurorul nu a
examinat sub toate aspectele cererea de revizuire [i a sesizat instan]a numai cu unele
aspecte, instan]a trebuie s` ia \n considerare toate cererile formulate de revizuent; dac` \n
cerere se solicit` revizuirea at\t a laturii penale, c\t [i a laturii civile, instan]a va fi
sesizat` cu revizuirea ambelor laturi, chiar dac` procurorul s-a referit \n concluziile sale
numai la o singur` latur`.
Deci instan]a de revizuire este sesizat` \n fond cu cererea de revizuire, deoarece \n
limitele acesteia se va putea face rejudecarea cauzei \n fond, cu privire la o latur` sau
alta, la o anumit` infrac]iune, la persoana celui care a f`cut cererea.
§4. Procedura de judecare a revizuirii
1) Instan]a competent` s` judece revizuirea (art. 401)
Codul de procedur` penal` actual a men]inut procedura revizuirii \n fa]a instan]ei de
judecat` \n dou` etape: examinarea \n principiu [i rejudecarea cauzei \n fond, prev`z\nd
c` aceste dou` etape se desf`[oar` \n fa]a aceleia[i instan]e de judecat`. S -a ales ca
instan]` competent` instan]a care a judecat cauza \n prim` instan]`, chiar dac` fondul
cauzei a fost solu]ionat de c`tre instan]a de apel sau de recurs, deoarece s-a dorit ca
hot`r\rea dat` \n revizuire s` poat` fi supus` c`ilor de atac ordinare. |n cazul c\nd se cere
la prima instan]` revizuirea hot`r\rii date \n fond de c`tre o instan]` superioar` (de apel
sau de recurs), justificarea situa]iei c` o instan]` inferioar` anuleaz` hot`r\rea unei
instan]e superioare const` \n elementul nou care s-a produs, ce demonstreaz` c` eroarea
nu s-a produs din culpa instan]ei superioare, ci din necunoa[terea unor \mprejur`ri care
s-au descoperit ulterior; deci nu este un control judiciar al unei instan]e inferioare cu
privire la o eroare judiciar`, ci reexaminarea cauzei pe baza unor elemente noi.
S\nt competente de a judeca revizuirea oricare din instan]ele judec`tore[ti dac` au
judecat cauza \n prim` instan]`, inclusiv Curtea Suprem` de Justi]ie.
|n ce prive[te compunerea instan]ei care examineaz` cauza \n principiu sau o
rejudec` \n fond, aceasta urmeaz` regulile L.O.J. cu privire la formarea completului de
judecat` la prima instan]` (un judec`tor la judec`torii, tribunale [i cur]i de apel; doi
 DPP–ps–196
judec`tori la tribunalele militare, tribunalul militar teritorial [i Curtea Militar` de Apel;
trei judec`tori la Curtea Suprem` de Justi]ie).
Jurispruden]a a statuat c` nu este incompatibil de a face parte din completul de
judecat` a cererii de revizuire judec`torul care a solu]ionat cauza \n fond [i a c`rui
hot`r\re se cere revizuit`; s-a argumentat c` rejudecarea cauzei are \n vedere elemente
noi, necunoscute de prima instan]`, astfel c` impar]ialitatea poate fi asigurat`.
2) Examinarea \n principiu a cererii de revizuire
Spre deosebire de contesta]ia \n anulare, la care examinarea \n principiu se
desf`[oar` f`r` prezen]a p`r]ilor, care nici nu s\nt citate, examinarea \n principiu a cererii
de revizuirese face cu citarea p`r]ilor [i \n prezen]a lor. Ca urmare, dup` fixarea
termenului de examinare \n principiu, se dispune citarea p`r]ilor interesate – cele care ar
putea fi afectate \n interesele lor legitime de revizuirea cauzei. Dac` persoana \n
favoarea sau defavoarea c`reia s-a cerut revizuirea se afl` \n stare de de]inere, chiar
\ntr-o alt` cauz`, este \ncuno[tin]at` despre termen, dar nu este adus` la judecat` dec\t
atunci c\nd instan]a consider` necesar; pentru a i se asigura dreptul la ap`rare,
pre[edintele instan]ei ia m`suri pentru desemnarea unui ap`r`tor din oficiu care s`
reprezinte interesele acestei p`r]i \n procedura de examinare \n principiu a cererii de
revizuire.
La termenul fixat pentru examinarea \n principiu, dac` p`r]ile s\nt prezente, se pun
concluzii de c`tre revizuent, celelalte p`r]i [i procuror cu privire la admisibilitatea \n
principiu a cererii de revizuire. La cerere sau din oficiu, instan]a poate verifica, prin acte
de cercetare judec`toreasc`, oricare din probele pe care se \ntemeiaz` cererea sau poate,
c\nd este necesar, s` administreze probe noi. |n cadrul actelor de cercetare nu este
permis` ascultarea ca martori a persoaneor care au fost condamnate pentru m`rturie
mincinoas` sau pentru s`v\r[irea unei infrac]iuni \n leg`tur` cu cauza a c`rei revizuire se
cere (art. 394 lit. b [i d).
Obiectul examin`rii \n principiu a cererii de revizuire const` \n verificarea
\ndeplinirii condi]iilor cerute de lege pentru admiterea \n principiu a cererii de revizuire:
– dac` cererea de revizuire a fost f`cut` de o persoan` admis` de lege, \n termenul
legal, dac` a fost introdus` la procurorul competent [i a ajuns la instan]a competent`,
dac` se \ntemeiaz` pe vreunul din cazurile prev`zute \n art. 394 [i s-au adus probe \n
dovedirea acestui caz;
– dac` este \ntemeiat cazul de revizuire invocat [i este dovedit cu mijloacele de prob`
prev`zute de lege:
– pentru cazul din art. 394 lit. a, se verific` dac` noile fapte [i \mprejur`ri s\nt de
natur` s` duc` la schimbarea solu]iei, din condamnare \n achitare sau invers, c`ci
dac` ar atrage men]inerea solu]iei [i doar modificarea ei, cazul de revizuire nu
este \ntemeiat;
– se verific` dac` m`rturia mincinoas`, actul fals folosit este de natur` s` atrag`
nelegalitatea sau netemeinicia hot`r\rii atacate.
Se face o confruntare \ntre cazul de revizuire invocat [i solu]ia dat` \n cauz`, \n ce
m`sur` elementele noi ar putea atrage o alt` solu]ie. Numai \n cazul c\nd s\nt \ndeplinite
condi]iile prev`zute de lege se poate deschide procedura de rejudecare a cauzei \n fond.
De aceea, se spune c` examinarea \n principiu este o procedur` premerg`toare [i
eliminatorie, av\nd ca finalitate \nl`turarea de la rejudecarea \n fond a acelor cereri de
revizuire inadmisibile, tardive [i ne\ntemeiate.
Instan]a care examineaz` \n principiu cererea de revizuire poate dispune, prin
sentin]` motivat`, respingerea cererii de revizuire, chiar dac` procurorul a pus concluzii
de admitere; respingerea se dispune prin sentin]` pentru ca procurorul sau cel ce a f`cut
cererea s` poat` ataca solu]ia cu apel sau cu recurs.
Instan]a poate admite \n principiu cererea de revizuire, caz \n care dispune
rejudecarea cauzei \n fond. Deci admiterea \n principiu constituie actul procesual care
deschide procedura de rejudecare, prin care se poate schimba sau modifica solu]ia
atacat` cu revizuire, f`r` a atrage [i anularea hot`r\rii atacte. Admiterea \n principiu se
dispune prin \ncheiere motivat`, \ncheierea fiind o hot`r\re care preg`te[te judecarea [i
solu]ionarea cauzelor penale. Potrivit legii, \ncheierea de admitere \n principiu nu poate
fi atacat` cu apel sau cu recurs dec\t odat` cu fondul cauzei, cu sentin]a dat` dup`
rejudecare (art. 361 [i 3851).
 DPP–ps–197
Odat` cu admiterea \n principiu a cererii de revizuire, instan]a poate lua m`surile
procesuale necesare \n vederea asigur`rii \n bune condi]ii a rejudec`rii \n fond a cauzei.
Admiterea \n principiu poate justifica suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate,
\mpiedic\nd executarea dac` aceasta nu a \nceput sau \ntrerup\nd executarea condamn`rii
\ncepute anterior. Suspendarea execut`rii se poate dispune \n total sau \n parte, \n raport
de limitele cererii de revizuire. |n cazul \n care revizuirea este \n defavoarea celui achitat
sau pentru care s-a \ncetat procesul penal, odat` cu admiterea \n principiu se poate lua
orice m`sur` preventiv`, dac` s\nt \ntrunite condi]iile legale.
C\nd admiterea \n principiu se refer` la dou` sau mai multe hot`r\ri ce nu se pot
concilia, se dispune reunirea cauzelor \n care aceste hot`r\ri s-au pronun]at, urm\nd ca
rejudecarea \n fond s` priveasc` toate aceste cauze.
3) Procedura de rejudecare a cauzei, dup` admiterea \n principiu a
cererii de revizuire
Rejudecarea are ca obiect \nl`turarea erorii judiciare pe care o cuprinde hot`r\rea
atacat` cu revizuire [i darea unei noi solu]ii \n baza aprecierii tuturor probelor
administrate, at\t a celor administrate \n cursul primei judec`]i, c\t [i a celor noi,
administrate \n cursul procedurii de revizuire. Dac` examinarea \n principiu se limita la
constatarea temeiniciei cazului de revizuire invocat, la reudecarea \n fond se examineaz`
\nvinuirea adus` inculpatului, \n sensul temeiniciei ei. Ca finalitate, rejudecarea cauzei \n
fond urm`re[te darea unei noi solu]ii cu privire la \nvinuirea ini]ial`.
Procedura de rejudecare a cauzei poate avea o form` restr\ns` [i o form` mai
dezvoltat`:
– Forma restr\ns` are loc atunci c\nd eroarea judiciar` este evident` [i dovedit` \nc` de
la examinarea \n principiu a cererii de revizuire. |n acest caz, dup` concluziile
procurorului, instan]a procedeaz`, \n aceea[i [edin]` de judecat`, mai \nt\i la
admiterea \n principiu [i apoi la solu]ionarea cauzei \n fond printr-o nou` hot`r\re,
anul\ndu-se hot`r\rea definitiv` atacat` cu revizuire. |n acest caz, se pronun]` o
singur` sentin]` prin care se admite \n principiu revizuirea [i se d` o nou` solu]ie de
fond a cauzei.
– C\nd la rejudecarea cauzei \n fond este necesar` verificarea unor probe administrate
anterior sau administrarea unor probe noi, dup` ce s-a admis \n principiu cererea de
revizuire printr-o \ncheiere, se fixeaz` un nou termen de judecat` la care se vor
administra probele necesare [i se va dezbate cauza \n fond. |n acest caz se urmeaz`
regulile de la judecata \n prim` instan]`, procedura de revizuire trec\nd prin
cercetarea judec`toreasc`, prin dezbaterile judiciare [i apoi deliberarea completului
de judecat` [i solu]ionarea cauzei. Dac` la termenul de judecat` nu s-au epuizat
probele dispuse a fi administrate, cauza se poate am\na pentru noi termene de
judecat`, p\n` ce va fi epuizat` cercetarea judec`toreasc`. Dezbaterile judiciare se vor
axa pe existen]a erorii judiciare [i pe necesitatea \nl`tur`rii ei, solu]ion\ndu-se cauza
potrivit legii [i adev`rului.
Rejudecarea cauzei \n fond are loc, prin derogare de la art. 10 lit. g, [i atunci c\nd
condamnatul a decedat anterior cererii de revizuire sau \n cursul procedurii de
revizuire, \n vederea \nl`tur`rii erorii judiciare.
4) Solu]iile dup` rejudecarea \n fond a revizuirii
|n raport de concluziile la care a ajuns instan]a de revizuire [i \n raport de cazul de
revizuire invocat, instan]a poate pronun]a urm`toarele solu]ii:
a) Respingerea \n fond a cererii de revizuire, men]in\nd hot`r\rea definitiv` atacat`. |n
cazul \n care a fost suspendat` executarea hot`r\rii, se dispune continuarea execut`rii
hot`r\rii men]inute \n vigoare. Respingerea \n fond se dispune, printr-o sentin]`
motivat`, dac` se constat` c` revizuirea este inadmisibil`, este tardiv` sau ne\ntemeiat
cazul de revizuire invocat.
b) Admiterea revizuirii [i anularea hot`r\rii definitive atacate \n m`sura \n care a fost
admis` revizuirea (numai \n latura penal` sau numai \n latura civil`, numai pentru
unele fapte [i persoane) [i pronun]area unei noi hot`r\ri potrivit dispozi]iilor de la
judecata \n prim` instan]` (art. 345–353), care se aplic` corespunz`tor. Deci \n cazul
prev`zut de art. 394 lit. a, revizuirea fiind total`, se pronun]` achitarea sau \ncetarea
procesului penal \n locul condamn`rii ori condamnarea inculpatului \n locul achit`iri
sau \ncet`rii procesului penal. Pentru cazurile prev`zute de art. 394 lit. b–d, dup`
 DPP–ps–198
Cap. IV. Recursul \n anulare [i recursul \n interesul legii

anularea hot`r\rii atacate se pronun]` acelea[i sentin]e indicate mai sus, dac`
revizuirea este total`, dar se poate men]ine solu]ia de condamnare, cu modificarea
\ncadr`rii juridice sau a pedepsei, dac` revizuirea este numai par]ial`. |n cazul
prev`zut de art. 394 lit. e se dispune anularea tuturor hot`r\rilor definitive ce nu se
pot concilia [i se va solu]iona cauza reunit` \n raport de situa]ia real` de fapt
stabilit`, ca [i \n cazurile de mai sus.
|n mod corespunz`tor se solu]ioneaz` [i latura civil`, c\nd revizuirea se refer` la
aceasta, resping\ndu-se preten]iile civile dac` fuseser` admise prin hot`r\rea atacat` ori
admi]\ndu-se aceste preten]ii dac` anterior fuseser` respinse. Pentru cazurile de sub art.
394 lit. b–d, \ntruc\t revizuirea este [i par]ial`, se va rezolva ac]iunea civil` prin
\nl`turarea erorii judiciare, corespunz`tor probelor administrate \n revizuire.
|n cazul \n care cererea de revizuire prive[te un condamnat decedat, instan]a dispune,
\n raport de probele administrate, achitarea acestuia sau \ncetarea procesului penal; dac`
nu se poate ajunge la aceast` solu]ie, se d` efect decesului celui condamnat,
dispun\ndu-se \ncetarea procesului penal (art. 13 al. 2 [i 3).
Admi]\nd revizuirea, instan]a nu poate agrava situa]ia celui care a f`cut cererea de
revizuire sau \n favoarea c`ruia s-a declan[at o procedur` de revizuire. De asemenea,
instan]a de revizuire extinde judecata [i la solu]ionarea cauzei cu privire la persoanele
din acela[i grup procesual care nu au cerut revizuirea sau fa]` de care nu s-a ini]iat
procedura de revizuire, pronun]\nd o nou` solu]ie [i fa]` de acestea, f`r` \ns` a li se
agrava situa]ia (art. 373 combinat cu art. 406 al. 2).
C\nd se constat` nevinov`]ia inculpatului condamnat, acesta are dreptul la o repunere
imediat` \n toate drepturile pierdute; ca urmare, instan]a dispune restituirea amenzii
pl`tite [i a averii confiscate 192, precum [i cheltuielile judiciare pe care le-a pl`tit, de[i nu
era ]inut s` le suporte; pentru cei condamna]i la pedeapsa \nchisorii cu executare la locul
de munc`, se dispune restituirea cotei p`r]i f`cut` venit la bugetul statului [i la calcularea
ca vechime [i continuitate \n munc` a duratei pedepsei executate. De asemenea, dac` s\nt
\ntrunite condi]iile prev`zute \n art. 504 al. 1, se pot cere de la stat, pe cale civil`,
desp`gubiri pentru prejudiciul material [i moral pe care l-a suferit printr-o condamnare
nedreapt`.
5) C`i de atac
Sentin]ele date cu privire la respingerea \n principiu a cererii de revizuire sau cu
privire la solu]ia de fond – admiterea sau respingerea revizuirii – s\nt supuse acelora[i
c`i de atac ca [i hot`r\rile \mpotriva c`rora s-a f`cut revizuirea. Deci dac` sentin]a de fond
atacat` cu revizuire era susceptibil` de apel, se poate declara apel [i \mpotriva sentin]ei
date \n revizuire; dac` sentin]a atacat` cu revizuire nu este supus` apelului, ci numai
recursului, se recurge la aceast` ultim` cale de atac. Decizia dat` \n apel este supus`
recursului.
|n condi]iile legii, hot`r\rea definitiv` dat` \n revizuire este supus` c`ilor de atac
extraordinare, inclusiv a uni noi revizuiri care s-ar \ntemeia pe un alt caz de revizuire
sau pe elemente noi descoperite dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii date \n revizuire.
I.30. Recursul \n anulare
§1. Caracterizare [i evolu]ie legislativ`
1) Caracterizare
Recursul \n anulare este o cale de atac extraordinar`, intr\nd \n atribu]ia celor mai
\nalte autorit`]i judiciare, cu o devolu]ie privind erorile de drept, dar [i unele erori de
fapt, cu efecte at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea p`r]ilor [i cu posibilitatea de a se
schimba sau modifica solu]ia adoptat` (de reformare), c\t [i de a se casa hot`r\rea
atacat` cu trimitere spre rejudecare altei instan]e (de anulare).
Spre deosebire de contesta]ia \n anulare [i de revizuire, prin care se pot ataca numai
unele hot`r\ri definitive (ale instan]ei de recurs, \n primul caz; cele care au solu]ionat
fondul, \n al doilea caz), recursul \n anulare este o cale de atac extraordinar` prin care

192
Numai pentru cazurile judecate definitiv \nainte de 1991, prin Constitu]ie abolindu-se
pedeapsa confisc`rii averii ca m`sur` complimentar`.
 DPP–ps–199
pot fi atacate orice hot`r\ri penale definitive, date asupra fondului, dar [i cu privire la
chestiuni adiacente (cum ar fi m`surile preventive, m`surile de siguran]` provizorii,
procedurile de executare etc.).
Dac` contesta]ia \n anulare [i revizuirea pot fi exercitate [i de c`tre p`r]ile din proces
sau de c`tre procurorul competent (corespunz`tor instan]ei competente s` judece aceste
c`i de atac extraordinare), exercitarea recursului \n anulare cade \n atribu]ia exclusiv` a
procurorului general din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, iar judecarea
sa numai \n atribu]ia Cur]ii Supreme de Justi]ie, deci a autorit`]ilor judiciare de v\rf.
Fiind exercitat [i judecat \n aceste condi]ii, se produce o atent` triere a cazurilor \n care
autoritatea de lucru judecat este sacrificat` \n favoarea \nl`tur`rii erorilor judiciare
cuprinse \n hot`r\ri penale definitive.
Recursul \n anulare poate fi exercitat \n cazurile prev`zute de lege. Aceste cazuri, \n
raport de num`rul lor, se refer` mai ales la erorile de drept – de procedur` [i de judecat` –
dar [i \n cazul unor grave erori de fapt [i de individualizare a pedepsei. Pentru a se da
stabilitate solu]iilor pronun]ate fa]` de inculpa]i, numai o parte din cazurile de casare
s\nt prev`zute at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea acestuia, celelate cazuri de casare fiind
prev`zute numai pentru o solu]ie favorabil` inculpatului.
|n fine, exercitarea recursului \n anulare poate atrage din partea Cur]ii Supreme de
Justi]ie nu numai casarea cu trimitere spre rejudecarea fondului la instan]ele ale c`ror
hot`r\ri au fost casate, ci [i solu]ionarea cauzei \n fond, dac` aceasta este posibil` f`r`
administrarea de probe noi; \n primul caz, recursul \n anulare este o cale de atac
extraordinar` de anulare (a[a cum este [i denumirea), \n a doua ipotez` recursul \n
anulare devine o cale de atac de reformare.
2) Evolu]ia legisla]iei rom#ne cu privire la recursul \n anulare
|n Codul de procedur` penal` din 1936 era reglementat, printre c`ile de atac
extraordinare, [i recursul extraordinar, prin dou` forme: recursul \n interesul legii [i
recursul ministrului justi]iei. Recursul \n interesul legii era reglementat, de asemenea,
sub dou` forme: un recurs \n interesul legii \n cazurile \n care nu se introdusese recurs
extraordinar, cu posibilitatea de a se schimba situa]ia, dar numai \n favoarea
inculpatului, [i unul \n care se cerea asigurarea unei uniforme interpret`ri [i aplic`ri a
legii, f`r` efecte asupra situa]iei p`r]ilor \n proces. Actuala reglementare a re]inut ca
recurs \n interesul legii numai cea de-a doua form` a recursului extraordinar, iar ca
recurs \n anulare o form` a recursului ministrului justi]iei. Recursul ministrului justi]iei
se putea \ndrepta \mpotriva oric`rei hot`r\ri penale r`mase definitive la oricare dintre
instan]ele judec`tore[ti, dar numai \n trei cazuri: c\nd erau contrare legii, prin care
judec`torii ar fi comis un exces de putere constitu]ional ori ar fi comis infrac]iuni cu
ocazia \ndeplinirii func]iei lor; acest recurs al ministrului justi]iei avea efecte \n favoarea
inculpatului condamnat, f`r` \ns` s` se aduc` atingere drepturilor p`r]ii civile.
Dup` 1947 s-au produs modific`ri multiple reglement`rii recursului extraordinar. |n
1947 s-a introdus o nou` form` a recursului extraordinar, denumit “recurs pentru
anularea unei hot`r\ri v`dit nedrepte”, care coexista cu celelalte forme consacrate
anterior. |n 1949 a fost introdus` o cale de atac extraordinar` nou`, denumit` “cerere de
\ndreptare”, dat` \n atribu]ia pre[edintelui Cur]ii Supreme [i a procurorului general, prin
care puteau fi atacate hot`r\rile penale definitive contrare legii [i v`dit nedrepte, ceea ce
d`dea posibilitatea desfiin]`rii hot`r\rilor judec`tore[ti definitive [i pentru erori de fapt,
nu numai de drept. Odat` cu introducerea cererii de \ndreptare au fost desfiin]ate formele
recursului extraordinar \n interesul legii [i pentru anularea unei hot`r\ri v`dit nedrepte,
r`m\n\nd \n vigoare numai recursul extraordinar al ministrului justi]iei.
|n 1956 denumirea de cerere de \ndreptare a fost \nlocuit` cu aceea de “recurs \n
supraveghere”, reglementarea acestei c`i de atac extraordinare r`m\n\nd neschimbat`. A
fost \ns` modificat` reglementarea din 1958, c\nd s-a \nl`turat dreptul pre[edintelui
Tribunalului Suprem de a introduce recurs \n spraveghere, acest drept r`m\n\nd \n
exclusivitate procurorului general.
Codul de procedur` penal` din 1968 a revenit la denumirea de “recurs
extraordinar”, \ncredin]\nd \n exclusivitate acest drept procurorului general. Recursul
extraordinar putea fi introdus \mpotriva unei hot`r\ri definitive prin care s-a adus o
“\nc`lcare esen]ial` a legii” sau care era “v`dit netemeinic`”.
 DPP–ps–200
Prin Legea nr. 45/1993 s-a revenit la denumirea de “recurs \n anulare” [i la
precizarea cazurilor \n care acesta poate fi introdus, detaliindu-se la 18 cazuri de
anulare, dup` care, \n 1996, la 20 de cazuri de anulare. Prin aceast` detaliere a cazurilor
de recurs \n anulare s-a voit ca introducerea acestei c`i de atac extraordinare s` se fac`
strict \n limitele cazurilor prev`zute de lege, restr\ng\nd dreptul procurorului general de a
aprecia c\nd o \nc`lcare a legii este “esen]ial`” [i c\nd o netemeinicie este “v`dit`”.
§2. Condi]iile de exercitare a recursului \n anulare
1) Hot`r\rile care pot fi atacate cu recurs \n anulare
Fiind o cale de atac extraordinar`, recursul \n anulare se exercit` \mpotriva oric`rei
hot`r\ri definitive (art. 409). Pot r`m\ne definitive sentin]ele penale, deciziile penale [i
unele \ncheieri de sine st`t`toare. |n cazul sentin]ei, aceasta poate r`m\ne definitiv` la
oricare dintre instan]ele judec`tore[ti, inclusiv la Curtea Suprem` de Justi]ie.
Modalit`]ile \n care poate r`m\ne definitiv` sentin]a penal` s\nt prev`zute \n art. 416. Pot
r`m\ne definitive [i deciziile date \n apel, \n modalit`]ile prev`zute \n art. 416 1, precum [i
cele date \n recurs, \n modalit`]ile consacrate \n art. 417.
Deci pot fi atacate cu recurs \n anulare hot`r\rile r`mase definitive la oricare instan]`
judec`toreasc`, fie sentin]e, decizii, \ncheieri, dac` se afl` \n vreunul din cazurile
prev`zute de lege. Fac excep]ie de la aceast` regul` hot`r\ri pentru care legea prevede c`
nu s\nt supuse nici unei c`i de atac193. De asemenea, deciziile date \n apel sau \n recurs
cu trimitere spre rejudecare la instan]a inferioar`, care s\nt hot`r\ri intermediare, nu pot fi
atacate cu recurs \n anulare, nefiind definitive \n sensul prev`zut de art. 416 1 [i 417.
|ntre hot`r\rile definitive ce pot fi atacate cu recurs \n anulare se face o distinc]ie \n
art. 410: hot`r\rile definitive de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal
pot fi atacate cu recurs \n anulare \n cazurile prev`zute de art. 410, iar toate celelalte
hot`r\ri definitive numai \n cazul c\nd s\nt contrare legii.
2) Titularul dreptului de a exercita recursul \n anulare
|n evolu]ia legisla]iei noastre privind recursul extraordinar, cererea de \ndreptare [i
recursul \n supraveghere au fost titulari califica]i ai recursului \n anulare ministrul
justi]iei, pre[edintele instan]ei supreme [i procurorul general; \n reglementarea actual`
exist` un singur titular al exerci]iului recursului \n anulare – procurorul general al
Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie.
Procurorul general poate introduce recursul \n anulare din oficiu – \n baza
investiga]iilor f`cute \n cadrul Ministerului Public – dar o face [i atunci c\nd este
solicitat, printr-o cerere expres`, de c`tre ministrul justi]iei194.
Procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie este
singurul titular al exerci]iului recursului \n anulare, \n sensul c` numai el poate sesiza
Curtea Suprem` de Justi]ie cu un recurs \n anulare.
Folosirea recursului \n anulare constituie un drept al procurorului general,
deoarece \n art. 409 se prevede c` “poate ataca” cu recurs \n anulare orice hot`r\re
definitiv`. Acest drept trebuie \n]eles, pe de o parte, ca o obliga]ie de a interveni atunci
c\nd constat` c` o hot`r\re penal` definitiv` con]ine grave erori de fapt [i de drept,
deoarece numai \n acest mod s\nt satisf`cute dispozi]iile art. 130 al. 1 din Constitu]ie,
care prev`d c` Ministerul Public reprezint`, \n activitatea judiciar`, interesele generale
ale societ`]ii [i ap`r` ordinea de drept, precum [i drepturile [i libert`]ile cet`]enilor; pe de
alt` parte, procurorul general nu este \ns` obligat s` exercite recursul \n anulare – chiar
atunci c\nd este solicitat printr-o sesizare de c`tre vreo parte din proces – c`ci pentru
introducerea unui recurs \n anulare procurorul general trebuie s` se conving` de existen]a
unei erori de procedur` sau de judecat` ce se \ncadreaz` \n cazurile prev`zute \n art. 410,
ceea ce \nseamn` [i posibilitatea de a respinge o cerere \n acest sens. Curtea Suprem` de
Justi]ie a statuat c` nu exist` o obliga]ie pentru procurorul general s` introduc` recurs \n

193
|ncheierile prin care s-a admis sau s-a respins ab]inerea [i cele prin care s-a admis
recuzarea (art. 52 al.ult.), precum [i \ncheierile prin care s-a dispus \nlocuirea sau reconstituirea
dosarului sau a \nscrisului disp`rut (art. 509).
194
Pe l\ng` explica]ia ce se poate da acestui drept ca urmare a pozi]iei Ministerului Public de
a fi sub autoritatea ministrului justi]iei, trebuie re]inut` [i posibilitatea pe care o are ministrul
justi]iei de a fi informat, de c`tre pre[edin]ii instan]elor judec`tore[ti [i de c`tre inspectorii
judec`tore[ti, despre pronun]area unor hot`r\ri definitive cu grave erori de drept [i de fapt.
 DPP–ps–201
anulare la sesizarea unei p`r]i, fiind astfel exclus` [i posibilitatea atac`rii de c`tre partea
interesat` a acestui refuz, potrivit dispozi]iilor Legii contenciosului administrativ.
3) Termenul de exercitare a recursului \n anulare
Desfiin]area unei hot`r\ri penale definitive prin care s-a produs o eroare judiciar` \n
defavoarea celui condamnat sau pentru care s-a dispus \ncetarea procesului penal nu
trebuie s` fie \ngr`dit` de nici un termen; de aceea, \n art. 411 se prevede c` recursul \n
anulare \n favoarea celui condamnat poate fi declarat oric\nd, chiar [i dup` moartea
acestuia, cu privire la latrura penal`, iar cu privire la latura civil` numai dac`
solu]ionarea acesteia se r`sfr\nge asupra laturii penale. Se asimileaz` [i situa]ia \n care
s-a \ncetat procesul penal pentru inculpat, deoarece exist` [i hot`r\rea de achitare, care
este mai favorabil` pentru inculpat.
A fi \n favoarea inculpatului condamnat \n latura penal` \nseamn` c` prin recursul \n
anulare se cere schimbarea solu]iei (din condamnare \n achitare sau \ncetarea procesului
penal) ori men]inerea condamn`rii, dar pentru o infrac]iune mai u[oar` sau la o pedeaps`
mai pu]in sever`.
|n celelalte cazuri, recursul \n anulare poate fi declarat numai \n termen de un an de
la data c\nd a r`mas definitiv` hot`r\rea avut` \n vedere a fi atacat`. Intr` \n aceast`
prevedere un recurs \n anulare declarat \n defavoarea inculpatului \n latura penal` [i \n
toate cazurile c\nd eroarea s-a produs \n latura civil`, cu excep]ia cazului c\nd
solu]ionarea laturii civile s-ar r`sfr\nge asupra laturii penale.
Data de la care \ncepe s` curg` termenul de un an este data r`m\nerii definitive a
hot`r\rii atacate, \n condi]iile art. 416, 416 1 [i 417. |n practic` s-a statuat c` atacarea
solu]iei \n latura penal` este legat` de data c\nd a r`mas definitiv` latura penal` a cauzei,
chiar dac` procesul a continuat \ntr-o cale de atac numai \n latura civil`. Termenul de
recurs \n anulare expir` \n luna [i ziua corespunz`toare a anului urm`tor; dac` aceasta
este nelucr`toare, termenul se prorog` p\n` \n prima zi lucr`toare ce urmeaz`.
§3. Cazurile \n care se poate exercita recurs \n anulare
1) Caracterizare
Fiind o cale de atac extraordinar`, recursul \n anulare poate fi exercitat numai \n
cazurile prev`zute de lege. Legea nr. 45/1993 a renun]at la formula general` cuprins` \n
art. 410 anterior (care se referea la o “\nc`lcare esen]ial` a legii” [i la o “v`dit`
netemeinicie”), \nscriind un num`r de 18 cazuri \n care se poate declara recurs \n anulare
\mpotriva unei hot`r\ri de condamnare, de achitare [i de \ncetare a procesului penal, [i un
singur caz – cu caracter general – dac` se atac` orice alt` hot`r\re definitiv`. Prin Legea
nr. 141/1996 s-au ad`ugat, pentru prima categorie de hot`r\ri, \nc` dou` cazuri, cerute de
literatura de specialitate [i de practica judiciar`.
Cazurile de recurs \n anulare \mpotriva hot`r\rilor de condamnare, de achitare sau de
\ncetare a procesului penal se \mpart \n dou` categorii:
– unele prin care recursul \n anulare are efect cu privire la situa]ia p`r]ilor din proces
– ceea ce \nseamn` c` se poate schimba sau modifica solu]ia din hot`r\rea definitiv`
atacat` at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea oric`rei p`r]i, deci [i a inculpatului;
aceasta este posibil datorit` titularului recursului \n anulare, care este procurorul
general, reprezentantul intereselor generale ale societ`]ii, care cere solu]ionarea unei
cauze penale conform cu legea [i adev`rul, fie c` solu]ia este dat` \n mod eronat \n
favoarea unei p`r]i, fie c` este dat` eronat \n defavoarea sa;
– altele se refer` numai la acele erori grave de drept [i de fapt care s - au produs \n
defavoarea condamnatului, fiind justificat` exercitarea recursului \n anulare pentru
ca solu]ia atacat` s` fie schimbat` sau modificat` \n favoarea acestuia. |n favoarea
condamnatului opereaz` [i cazurile din prima categorie, dac` recursul \n anulare este
declarat \n favoarea acestuia.
Ca urmare, toate cazurile din a doua categorie justific` introducerea oric\nd a
recursului \n anulare, \n timp ce cazurile din prima categorie impun introducerea
recursului \n anulare \n termen de un an de la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii atacte,
dac` s\nt \n defavoarea inculpatului.
Cazurile din prima categorie pot fi clasificate \n cazuri favorabile condamnatului,
cazuri \n defavoarea sa [i cazuri at\t \n favoare, c\t [i \n defavoare.
 DPP–ps–202
2) Cazurile de recurs \n anulare care au efect cu privire la situa]ia
p`r]ilor din proces (art. 410 partea I pct. 1–9)
A. Cazuri \n favoarea condamnatului
a) C\nd nu s\nt \ntrunite elementele constitutive ale unei infrac]iuni sau c\nd instan]a a
pronun]at o hot`r\re de condamnare pentru o alt` fapt` dec\t cea pentru care
inculpatul a fost trimis \n judecat`, cu excep]ia cazurilor prev`zute \n art. 334–337
(pct. 2)
b) C\nd inculpatul a fost condamnat pentru o fapt` care nu este prev`zut` de legea
penal` (pct. 3)
c) C\nd persoana condamnat` a fost mai \nainte judecat` \n mod definitiv pentru
aceea[i fapt` sau dac` exist` o cauz` de \nl`turare a r`spunderii penale, pedeapsa a
fost gra]iat` ori a intervenit decesul inculpatului (pct. 5)
B. Cazuri \n defavoarea inculpatului
a) Instan]a nu s-a pronun]at asupra unei fapte re]inute \n sarcina inculpatului prin actul
de sesizare (pct. 1)
b) C\nd \n mod gre[it inculpatul a fost achitat pentru motivul c` fapta s`v\r[it` de el nu
este prev`zut` de legea penal` sau c\nd \n mod gre[it s-a dispus \ncetarea procesului
penal pentru motivul c` exist` autoritate de lucru judecat sau o cauz` de \nl`turare a
r`spunderii penale ori c` a intervenit decesul inculpatului (pct. 6)
C. Cazuri at\t \n favoarea, c\t [i \n defavoarea inculpatului
a) C\nd s-au aplicat pedepse gre[it individualizate \n raport cu prevederile art. 72 Cod
penal sau \n alte limite dec\t cele prev`zute de lege (pct. 4)
b) C\nd faptei s`v\r[ite i s-a dat o gre[it` \ncadrare juridic` (pct. 7)
c) C\nd hot`r\rea este contrar` legii sau c\nd prin hot`r\re s-a f`cut o gre[it` aplicare a
legii de natur` s` influen]eze solu]ia procesului (pct. 7 1)
d) C\nd s-a comis o eroare grav` de fapt (pct. 8)
e) C\nd judec`torii de fond au comis un exces de putere, \n sensul c` au trecut \n
domeniul altei puteri constituite \n stat (pct. 9)
3) Cazurile de recurs \n anulare care poate fi declarat numai \n
favoarea condamnatului (art. 410 partea a II-a pct. 1–9)
a) Nu au fost respectate dispozi]iile privind competen]a dup` materie sau dup` calitatea
persoanei
b) Instan]a nu a fost sesizat` legal
c) Instan]a nu a fost comups` potrivit legii ori s-au \nc`lcat prevederile art. 292 al. 2
(nu s-a p`strat componen]a completului de judecat`) sau a existat un caz de
incompatibilitate
d) {edin]a de judecat` nu a fost public`, \n afar` de cazurile c\nd legea prevede altfel
e) Judecata a avut loc f`r` participarea procurorului sau a inculpatului, c\nd aceasta era
obligatorie, potrivit legii
f) Judecata a avut loc f`r` citarea legal` a p`r]ilor sau cu procedura de citare
ne\ndeplinit`
g) Judecata a avut loc \n lipsa ap`r`torului, c\nd prezen]a acestuia era obligatorie
h) Judecata s-a f`cut f`r` efectuarea anchetei sociale \n cauzele cu infractori minori
i) C\nd nu a fost efectuat` expertiza psihiatric` a inculpatului \n cazurile [i cond]iile
art. 117 al. 1 [i 2
j) Instan]a a admis o cale de atac neprev`zut` de lege sau introdus` tardiv
§4. Exercitarea recursului \n anulare [i efectele sale
1) Exercitarea recursului \n anulare
|n cadrul Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie se organizeaz`
verificarea hot`r\rilor definitive care cuprind erori de fapt [i de drept, spre a se constata
dac` acestea se \ncadreaz` \n cazurile prev`zute \n art. 410. Se pot face propuneri de
exercitare a recursului \n anulare din partea procurorilor generali ai parchetelor din
subordine, din partea inspectorilor din Ministerul de Justi]ie, de c`tre p`r]ile din proces.
Instan]ele judec`tore[ti s\nt obligate ca \n termen de 10 zile de la primirea cererii
parchetului s` trimit` spre examinare dosarele \n care s\nt hot`r\rile definitive ce se cer
verificate sau, dup` caz, s` comunice \n acela[i termen situa]ia judiciar` a acestora.
Procurorii specializa]i \n verificarea dosarelor definitive, dup` verific`rile necesare,
 DPP–ps–203
propun procurorului general introducerea recursului \n anulare sau \nchiderea procedurii
de verificare. |n ultimul caz se trimite p`r]ii care a f`cut sesizarea solu]ia de
neintroducere a recursului \n anulare. Aceast` solu]ie nu mai poate fi atacat` pe nici o
cale, dar se poate interveni printr-un nou memoriu adresat procurorului general.
|n cazul \n care se justific` introducerea recursului \n anulare, se \ntocme[te de c`tre
procurorul general o cerere scris` de recurs \n anulare, \n care trebuie precizate hot`r\rea
sau hot`r\rile definitive care se atac` [i instan]ele care le-au pronun]at, p`r]ile din proces,
iar motivarea const` \n precizarea [i dezvoltarea cazului prev`zut \n art. 410 \n care se
\ncadreaz` eroarea de drept sau de fapt, precum [i solu]ia solicitat`. C\nd cazul de
recurs \n anulare poate fi [i \n favoare, [i \n defavoare, trebuie s` se fac` precizarea
necesar`, \n vederea determin`rii termenului \n care a fost exercitat, dac` p`r]ile se
citeaz` sau nu [i aplicarea regulii non reformatio in pejus la rejudecarea cauzei.
|n art. 412 se prevede dreptul procurorului general de a dispune suspendarea
execut`rii hot`r\rii definitive atacabile \nainte de introducerea recursului \n anulare.
Aceast` dispozi]ie a fost considerat` neconstitu]ional` de c`tre Curtea Constitu]ional` pe
considerentul c`, de[i procurorul face parte din autoritatea judec`toreasc`, nu este \ns` o
autoritate jurisdic]ional` [i, ca urmare, ar fi o \nc`lcare a separa]iei puterilor \n stat dac`
o alt` autoritate dec\t instan]a judec`toreasc` ar suspenda o hot`r\re judec`toreasc`
definitiv`.
Procurorul general – atunci c\nd consider` necesar, dar motivat – poate retrage
recursul \n anulare, ceea ce \mpiedic` examinarea sa de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie.
2) Efectele exercit`rii recursului \n anulare
Prin introducerea recursului \n anulare se devolueaz` judecarea cauzei \n fa]a Cur]ii
Supreme de Justi]ie. Devolu]ia se produce \n raport de hot`r\rea definitiv` atacat`, de
cazul de recurs \n anulare invocat [i de partea \n favoarea sau defavoarea c`reia s -a
ac]ionat.
Eroarea de fapt sau de drept la care se refer` recursul \n anulare trebuie s` fie
cuprins` \n hot`r\rea sau hot`r\rile atacate, mai ales dac` recursul \n anulare este \n
defavoarea inculpatului, deoarece trebuie declarat \ntr-un termen de un an de la data
r`m\nerii definitive a ultimei hot`r\ri atacate. Pot fi atacate at\t solu]iile date \n latura
penal`, c\t [i cele date \n latura civil`. Devolu]ia se refer` [i la cazurile de casare pe care
se \ntemeiaz` recursul \n anulare, \n sensul c` instan]a suprem` este investit` cu
examinarea hot`r\rilor atacate \n raport de aceste cazuri. Prin Legea nr. 141/1996 a fost
introdus un alineat nou la art 410, potrivit c`ruia recursul \n anulare investe[te Curtea
Suprem` de Justi]ie cu verificarea hot`r\rilor atacate sub aspectul tuturor cazurilor de
casare prev`zute \n acest articol, pun\ndu-le \n discu]ia p`r]ilor. Astfel, sub aspectul
cazurilor de casare, devolu]ia este integral`, prin toate cazurile prev`zute pentru
recursul \n anulare, nu numai a celor invocate de procurorul general, cu condi]ia de a nu
se solu]iona cauza \n defavoarea p`r]ii dac` recursul \n anulare a fost declarat \n favoarea
acesteia.
Recursul \n anulare nu are ca efect regula non reformatio in pejus, deoarece este
exercitat de c`tre procurorul general [i poate atrage, atunci c\nd este precizat \n acest
sens, o solu]ie \n defavoarea oric`rei p`r]i din proces. Cu toate acestea, atunci c\nd este
exercitate \n favoarea p`r]ii, nu se poate agrava situa]ia acesteia. |ns` c\nd este
introdus \n defavoare, poate oric\nd fi solu]ionat [i \n favoarea p`r]ii \mpotriva c`reia s-a
introdus.
Efectul extensiv este prev`zut [i pentru recursul \n anulare; potrivit art. 412 1,
introdus prin Legea nr. 141/1996, recursul \n anulare investe[te instan]a cu examinarea
cauzei prin extindere cu privire la p`r]ile la care acesta nu se refer`, put\ndu-se hot`r\
[i \n privin]a lor, f`r` a crea acestor p`r]i o situa]ie mai grea.
Ca orice cale de atac extraordinar`, recursul \n anulare nu are efect suspensiv de
executare, dar suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate se poate dispune de c`tre Curtea
Suprem` de Justi]ie.
§5. Judecarea recursului \n anulare
1) Instan]a competent`
Judecarea recursului \n anulare este de competen]a Cur]ii Supreme de Justi]ie, dup`
urm`toarele criterii:
 DPP–ps–204
– sec]ia penal` [i sec]ia militar` judec`, dup` caz, recursurile \n anulare \mpotriva
hot`r\rilor r`mase definitive la celelalte instan]e dec\t instan]a suprem`, at\t civile, c\t
[i militare;
– completul de 9 judec`tori judec` recursurile \n anulare \n cauzele \n care sec]ia
penal` [i sec]ia militar` au pronun]at sentin]e definitive prin nerecurare ori decizii \n
solu]ionarea recursurilor ordinare;
– sec]iile unite judec` recursurile \n anulare \n cauzele \n care completul de 9
judec`tori a pronun]at decizii \n recurs ordinar.
Se asigur` astfel ca recursul \n anulare s` fie judecat de c`tre o instan]` superioar` \n
grad sau de un complet superior celui care a pronun]at hot`r\rea definitiv` atacat`.
2) Judecarea recursului \n anulare
La judecarea recursului \n anulare declarat \n defavoarea condamnatului, a celui
achitat sau fa]` de care s-a \ncetat procesul penal, p`r]ile se citeaz` \n mod obligatoriu,
potrivit procedurii de citare. Este justificat` aceast` m`sur` pentru a da posibilitatea
p`r]ii, fa]` de care se poate agrava situa]ia, de a participa la judecat` [i a-[i formula
ap`r`rile; obliga]ia cit`rii p`r]ilor exist` [i atunci c\nd, de[i f`cut \n favoarea
condamnatului, s-ar putea modifica desp`gubirile civile. C\nd recursul \n anulare este \n
favoarea inculpatului, p`r]ile se citeaz` \n cazul c\nd Curtea Suprem` de Justi]ie
consider` necesar.
Dup` sesizare, la cererea procurorului general sau a condamnatului, Curtea Suprem`
de Justi]ie poate dispune suspendarea execut`rii hot`r\rii atacate, chiar [i atunci c\nd
condamnatul a \nceput executarea pedepsei; m`sura este necesar` pentru a nu se \ncepe
sau continua o condamnare a c`rei temeinicie [i legalitate este pus` la \ndoial` prin
declararea unui recurs \n anulare. C\nd recursul \n anulare este \n defavoarea
inculpatului, nu se poate justifica suspendarea execut`rii pedepsei, care poate fi agravat`.
La [edin]a de judecat` a Cur]ii Supreme de Justi]ie se prezint` raportul din partea
judec`torului delegat ca raportor [i se desf`[oar` dezbaterile judiciare. Se d` cuv\ntul
procurorului general sau reprezentantului s`u la Curtea Suprem` de Justi]ie, apoi p`r]ilor
prezente, astfel ca cel \n defavoarea c`ruia a fost introdus recursul \n anulare s` aib`
ultimul cuv\nt. P`r]ile prezente au cuv\ntul chiar dac` nu au fost citate. Dezbaterile au
loc cu privire la cazul sau cazurile de casare cuprinse \n recursul \n anulare exercitat.
Dac` instan]a suprem` consider` c` ar putea fi invocate [i alte cazuri de casare, le pune \n
discu]ia procurorului general [i a p`r]ilor, dup` care va delibera [i se va pronun]a asupra
lor.
3) Solu]ionarea recursului \n anulare (art. 414 1)
Solu]ionarea recursului \n anulare se face potrivit dispozi]iilor care reglementeaz`
solu]ionarea recursului ordinar. Ca urmare, se pot pronun]a solu]ii de baz`: respingerea
recursului \n anulare [i admiterea sa, \n care caz se caseaz` hot`r\rea definitiv` atacat`.
a) Respingerea recursului \n anulare se dispune atunci c\nd acesta este:
– inadmisibil – \n cazul \n care se atac` o hot`r\re nedefinitiv` ori o hot`r\re dat`
\ntr-un alt recurs \n anulare;
– tardiv – c\nd, \n cazurile prev`zute de lege, a fost dep`[it termenul de un an de la
data r`m\nerii definitive a hot`r\rii atacate;
– nefondat – dac` se constat` c` nu este \ntemeiat cazul de casare invocat [i nu
exist` un caz de casare care s` poat` fi luat \n considerare din oficiu.
Dac` \n cazul inadmisibilit`]ii [i tardivit`]ii nu se intr` \n discutarea erorii de drept
sau de fapt cuprinse \n hot`r\rea atacat`, respingerea ca nefondat a recursului \n
anulare presupune c` s-a examinat hot`r\rea atacat` [i, fiind legal` [i temeinic`, este
mn]inut`. |n toate situa]iile de respingere a recursului \n anulare, hot`r\rea atacat` se
men]ine \n vigoare, revoc\ndu-se totodat` suspendarea execut`rii acordate anterior.
b) Admiterea recursului \n anulare [i casarea hot`r\rii sau hot`r\rilor atacate – dup`
care, nemaiexist\nd o hot`r\re asupra fondului cauzei, este necesar s` se reia procesul
\ntr-o etap` anterioar` (la prima instan]`, la instan]a de apel sau de recurs) ori s` fie
solu]ionat` cauza direct de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie, f`r` rejudecarea ei,
potrivit art. 38515. Ca urmare, se pot adopta urm`toarele solu]ii:
1. Dac` hot`r\rea primei instan]e era corect`, dar instan]a de apel sau de recurs a
gre[it, se desfiin]eaz` deciziile date \n apel sau \n recurs [i se men]ine solu]ia
dat` de prima instan]`; dac` hot`r\rea dat` \n apel este corect`, iar cea dat` \n
 DPP–ps–205
recurs este gre[it`, se caseaz` hot`r\rea dat` \n recurs [i se men]ine decizia dat` \n
apel.
2. Se adopt` solu]ia de achitare sau de \ncetare a procesului penal, atunci c\nd
inculpatul a fost condamnat, de[i exista un caz de achitare sau de \ncetare a
procesului penal prev`zut \n art. 10 [i 11 pct. 2 lit. a [i b. (Solu]ionarea direct` a
cauzei de c`trei instan]a suprem` se explic` prin solu]iile de achitare [i de
\ncetare a procesului penal, care s\nt favoarabile inculpatului.)
3. Se dispune trimiterea spre rejudecare la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`,
dac` exist` vreuna din urm`toarele situa]ii:
– a operat nulitatea absolut`, cu excep]ia incompeten]ei, c\nd trimiterea se
face la instan]a competent`;
– judecata a avut loc \n lipsa unei p`r]i care nu a fost legal citat` sau care,
legal citat`, a fost \n imposibilitate de a se prezenta la judecat` [i de a
\n[tiin]a instan]a despre aceast` imposibilitate;
– unei p`r]i i s-a respins \n mod nejustificat o cerere de am\nare a judec`]ii [i
din aceast` cauz` nu a putut s`-[i fac` ap`rarea;
– prin hot`r\rea atacat` nu s-a rezolvat fondul cauzei.
4. Se dispune rejudecarea de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie \n celelalte cazuri
care se pot ivi. |ntruc\t la Curtea Suprem` de Justi]ie nu se administreaz` probe,
dac` este necesar` administrarea de noi probe la rejudecarea cauze se dispune
trimiterea spre rejudecare fie la instan]a a c`rei hot`r\re a fost casat`, fie – atunci
c\nd interesele justi]iei o cer – la o alt` instan]` de grad egal.
5. {i pentru recursul \n anulare se men]ine solu]ia restituirii cauzei la procuror,
pentru refacerea sau completarea urm`ririi penale, atunci c\nd s\nt \ndeplinite
condi]iile legale.
C\nd condamnatul se afl` \n curs de executare a pedepsei, Curtea Suprem` de
Justi]ie, admi]\nd recursul \n anulare [i pronun]\nd casare cu trimitere, dispune asupra
st`rii de libertate a acestuia, care se transform` din executare de pedeaps` \n m`sur`
preventiv`, revoc\nd-o sau men]in\nd-o (c\nd recursul \n anulare este \n defavoarea
condamnatului).
|ntruc\t recursul \n anulare se poate exercita [i atunci c\nd condamnatul a decedat, se
pune problema dac` decesul nu trebuia s` \mpiedice continuarea procesului penal (art. 10
al. 1 lit. g); dac` s-ar proceda astfel, recursul \n anulare nu ar avea nici o relevan]`, c`ci
Curtea Suprem` de Justi]ie nu s-ar putea pronun]a asupra fondului cauzei; de aceea, prin
prevedere expres`, se face trimitere la art. 13 al. 2 [i 3, ceea ce \nseamn` c` judecarea
cauzei \n fond continu` dup` admiterea recursului \n anulare, put\ndu-se pronun]a
achitarea inculpatului dac` este nevinovat; dac` nu se ajunge la o astfel de solu]ie, se va
da eficien]` decesului inculpatului ca un fapt juridic ce atrage \ncetarea procesului penal.
Aceea[i situa]ie c\nd inculpatul a decedat ulterior introducerii recursului \n anulare.
4) Limitele rejudec`rii cauzei dup` casare \n recursul \n anulare
Atunci c\nd Curtea Suprem` de Justi]ie caseaz` hot`r\rea atacat` cu recurs \n anulare,
cu trimitere spre rejudecare la o alt` instan]` sau re]ine cauza spre rejudecare, se aplic`
acelea[i limite ale rejudec`rii ca [i \n cazul recursului ordinar. Dac` s-a dispus casarea
total`, rejudecarea are loc cu privire la toate faptele [i persoanele pentru care s-a f`cut
sesizarea primei instan]e; c\nd casarea este par]ial` (\n latura penal` sau \n latura civil`,
numai cu privire la unele fapte [i la unele persoane), rejudecarea se va face numai \n
limitele cas`rii. Indica]iile date pentru rejudecare de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie s\nt
obligatorii pentru instan]a de rejudecare, afar` de cazul \n care, prin noi probatorii, s-a
schimbat situa]ia de fapt (art. 34 din Legea nr. 56/1993 a Cur]ii Supreme de Justi]ie).
Rejudecarea are loc dup` regulile etapei de judecat` reluate; dac` rejudecarea se face
la prima instan]`, se aplic` regulile [i procedura de la judecata \n prim` instan]`; dac`
rejudecarea are loc la instan]a de apel sau de recurs, aceasta se conduce dup` regulile
corespunz`toare.
Hot`r\rea pronun]at` la rejudecare poate fi atacat` cu apel sau cu recurs, dup` cum
hot`r\rea ini]ial` era susceptibil` de apel sau de recurs.
Rejudec\nd cauza, Curtea Suprem` de Justi]ie d` o decizie definitiv`, care nu mai
poate fi atacat` din nou cu un alt recurs \n anulare. Nu poate fi atact` din nou cu recurs \n
 DPP–ps–206
anulare nici hot`r\rea care fusese atacat` anterior cu recurs \n anulare, dar respins de
c`tre instan]a suprem`.
I.31. Recursul \n interesul legii (art. 414 2 )
1) Caracterizare [i evolu]ie legislativ`
Recursul \n interesul legii nu este o cale de atac cu efecte asupra situa]iei p`r]ilor din
proces, ci pentru a asigura interpretarea [i aplicarea unitar` a legilor penale [i de
procedur` penal` pe \ntreg teritoriul ]`rii. Dac` toate recursurile s-ar judeca de Curtea
Suprem` de Justi]ie, aceast` instan]`, unic` \n ]ar`, ar putea realiza interpretarea [i
aplicarea unitar` a legilor; cum recursurile pot fi judecate [i de c`tre tribunale [i cur]i de
apel, num`rul acestor a [i implicit num`rul judec`torilor care judec` creaz` posibilitatea
unor interpret`ri [i aplic`ri gre[ite a legilor, ceea ce nu este de natur` a asigura voin]a
legiuitorului exprimat` \n spiritul [i litera legii. Ca urmare, \n Codul de procedur` penal`
din 1936, printre formele recursului extraordinar se \ncadra [i recursul \n interesul legii,
care trebuia s` asigure “o uniform` interpretare [i aplicare a legilor penale [i de procedur`
penal`”, formulare aproape identic` celei actuale. Desfiin]\ndu-se \n 1949 prevederile
care reglementau recursul \n interesul legii, \n locul s`u a fost folosit` cererea de
\ndreptare, transformat` apoi \n recurs \n supraveghere, \ns` care avea efecte [i asupra
situa]iei p`r]ilor din proces.
|n baza art. 28 al. 1 lit. b din Legea nr. 5/1952 pentru organizarea judec`toreasc`,
plenul Tribunalului Suprem a fost investit cu dreptul de a adopta decizii de
\ndrumare, \n vederea “aplic`rii unitare a legilor \n activitatea de judecat`” 195. Rolul pe
care-l avea \nainte recursul \n interesul legii l-au preluat din 1952 deciziile de \ndrumare
ale plenului Tribunalului Suprem.
Prin Legea nr. 56/1993 a Cur]ii Supreme de Justi]ie s-a dat \n atribu]ia acesteia de a
judeca [i solu]iona recursurile \n interesul legii, iar prin Legea nr. 45/1993 s -a
introdus \n Codul de procedur` penal` art. 414 2, care instituie recursul \n interesul legii
ca o cale extraordinar` de atac, dreptul de a emite decizii de \ndrumare fiind \nl`turat.
Fa]` de deciziile de \ndrumare, care se emiteau din ini]iativa plenului Tribunalului
Suprem, recursul \n interesul legii se deosebe[te prin exercitarea lui de c`tre procurorul
general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, direct, sau de c`tre
ministrul justi]iei prin procurorul general, justific\ndu-se astfel sesizarea instan]ei
supreme de c`tre o autoritate din afara sistemului de instan]e judec`tore[ti.
Ca [i deciziile de \ndrumare, \ns`, recursul \n interesul legii este destinat a asigura o
unitar` interpretare [i aplicare a legilor, f`r` a avea efect asupra hot`r\rilor judec`tore[ti
examinate [i nici cu privire la situa]ia p`r]ilor din proces. Pentru a se asigura unitatea de
interpretare [i aplicare a legii, decizia prin care se solu]ioneaz` recursul \n interesul legii
se aduce la cuno[tin]a instan]elor judec`tore[ti de c`tre ministrul justi]iei.
Provoc\nd o \ndrumare \n interpretarea [i aplicarea unitar` a legii, recursul \n
interesul legii a fost \ncredin]at celor mai \nalte autorit`]i judiciare; se introduce de c`tre
procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie [i se
solu]ioneaz` de c`tre Sec]iile Unite ale instan]ei supreme.
2) Procedura recursului \n interesul legii
Fiind reprezentant al intereselor generale ale societ`]ii [i ap`r\nd ordinea de drept,
precum [i drepturile [i libert`]ile cet`]enilor, Ministerul Public este interesat ca legea
penal` [i de procedur` penal` s` fie interpretat` [i aplicat` unitar pe \ntreg teritoriul ]`rii.
De aceea, \n cadrul Ministerului Public se organizeaz` activitatea de depistare a acelor
dispozi]ii legale care au fost interpretate [i aplicate diferit \n cauzele penale de c`tre
instan]ele de recurs, de analizare a consecin]elor ce decurg din contrarietatea de solu]ii
date cu privire la aceea[i dispozi]ie legal`, f`c\ndu-se propunerea de a se adopta o
singur` solu]ie \n interpretarea legii. Procurorul general al Parchetului de pe l\ng` Curtea
Suprem` de Justi]ie, atunci c\nd constat` c` exist` hot`r\ri ale instan]elor de recurs – deci
definitive – cu solu]ii diferite asupra aceleia[i chestiuni de drept, introduce recurs \n
interesul legii [i solicit` Cur]ii Supreme de Justi]ie – Sec]ii Unite s` pronun]e solu]ia
corect`.

195
Prevedere \nscris` [i \n Constitu]ia din 1965 (art. 104 al. 2) [i apoi \n Legea nr. 58/1968
pentru organizarea judec`toreasc` (art. 35 pct.2).
 DPP–ps–207

Titlul V – PROCEDURA EXECUT~RII HOT~R|RILOR PENALE

DEFINITIVE
Cap. I. Executarea hot`r\rilor penale definitive

{edin]a Sec]iilor Unite ale Cur]ii Supreme de Justi]ie este prezidat` de pre[edintele
acestei instan]e, lu\nd parte cel pu]in 3/4 din judec`torii \n func]ie; procurorul general
particip` la dezbateri. Judec`torul delegat prezint` raportul cu privire la recursul \n
interesul legii, dup` care se d` cuv\ntul procurorului general care \[i sus]ine propunerea,
cer\nd Cur]ii Supreme de Justi]ie s` se pronun]e asupra solu]iei corecte \n chestiunea de
drept adus` \n fa]a sa. Dup` deliberare, Curtea Suprem` de Justi]ie – Sec]ii Unite se
pronun]` cu majoritatea voturilor judec`torilor prezen]i. Se poate adopta punctul de
vedere exprimat de procurorul general, cuprins \n recursul \n interesul legii, dup` cum se
poate da [i o solu]ie nuan]at`, corespunz`tor solu]iei exprimate de majoritatea
judec`torilor prezen]i.
Decizia Cur]ii Supreme de Justi]ie se aduce la cuno[tin]a celorlalte instan]e
judec`tore[ti prin grija ministrului justi]iei. Interpretarea [i aplicarea unitar` a
chestiunilor de drept se pronun]` numai \n interesul legii, nu are efect asupra hot`r\rilor
judec`tore[ti care s-au pronun]at diferit \n chestiunea dezlegat` [i nici cu privire la
situa]ia p`r]ilor din proces. |n baza interpret`rii corecte a legii a[a cum a fost dat` de
instan]a suprem`, procurorul general va putea introduce recurs \n anulare \mpotriva
acelor hot`r\ri definitive care s-au pronun]at diferit, dac` nu a trecut termenul de un
an, \n vederea cas`rii ei, cu schimbarea situa]iei p`r]ilor din proces.
Se pune problema dac` dezlegarea problemelor de drept de c`tre Curtea Suprem` de
Justi]ie devine obligatorie pentru judec`torii de la celelalte instan]e judec`tore[ti,
deoarece \n Codul de procedur` civil` (art. 329 al. 3) exist` o astfel de prevedere care nu
este reprodus` [i \n Codul de procedur` penal`. F`r` a exista obliga]ie expres`, aceasta
rezult` din modul de organizare a Cur]ii Supreme de Justi]ie [i a posibilit`]ii exercit`rii
recursului \n anulare. Conform art. 34 din Legea Cur]ii Supreme de Justi]ie, \n caz de
casare cu trimitere, solu]iile pronun]ate \n drept de Curte s\nt obligatorii, dac` \n urma
rejudec`rii nu se schimb` situa]ia de fapt. De asemenea, dac` un judec`tor ar interpreta
sau aplica legea altfel dec\t s-au pronun]at Sec]iile Unite ale Cur]ii Supreme de Justi]ie,
procurorul general poate ataca hot`r\rea cu recurs \n anulare [i, prin trimiterea spre
rejudecare, se va na[te obliga]ia de a se respecta solu]ia adoptat` de cel mai \nalt for
judec`toresc.
I.32. Punerea \n executare a hot`r\rilor penale definitive ca
ultim` faz` a procesului penal
1) Structura [i limitele fazei de executare a hot`r\rilor penale definitive
Ca faz` a procesului penal, judecata se termin` cu pronun]area unei hot`r\ri
definitive, care a c`p`tat putere de lucru judecat. Combaterea fenomenului infrac]ional
nu se poate realiza, \ns`, numai printr-o form` declarativ` – condamnarea inculpatului
pentru s`v\r[irea unei infrac]iuni, ci aceast` hot`r\re, prin care se aplic` legea penal` unui
caz concret de comitere a unei infrac]iuni, trebuie adus` la \ndeplinire, \n sensul c` cel
condamnat s` sufere efectiv constr\ngerea pedepsei, s` fie pus` \n executare pedeapsa
aplicat`. Ca urmare, judecata este urmat` de o ultim` faz` procesual` – executarea
hot`r\rii penale definitive.
Acest` ultim` faz` procesual` cuprinde:
– reglementarea modalit`]ilor de punere \n executare a dispozi]iilor luate prin hot`r\rea
penal` definitiv`, deci \ndeplinirea formalit`]ilor legale potrivit c`rora \ncepe
privarea de libertate, se \ncaseaz` amenda penal`, se pun \n aplicare m`surile de
siguran]` [i alte m`suri procesuale;
– rezolvarea incidentelor care se pot ivi cu ocazia punerii \n executare sau a execut`rii
dispozi]iilor din hot`r\rea penal` definitiv`, care ar putea \mpiedica executarea
pedepsei, schimba sau modifica pedeapsa pus` \n executare \n raport de evenimente
de fapt sau de factori juridici ce au intervenit \n cursul execut`rii;
 DPP–ps–208
– de asemenea, se pun la dispozi]ia autorit`]ilor judiciare, precum [i a celor fa]` de
care se execut` hot`r\rea penal`, mijloacele procesuale care asigur` respectarea [i
aplicarea \ntocmai a legii penale [i de procedur` penal`.
|n consecin]`, faza de executare a hot`r\rii penale definitive poate cuprinde acte
simple de punere \n executare a pedepsei, care nu se efectueaz` de completul de
judecat`, dar s\nt acte procedurale, de competen]a judec`torului \ns`rcinat cu executarea
hot`r\rilor penale, dar [i adev`ratele activit`]i jurisdic]ionale, desf`[urate \n fa]a instan]ei
judec`tore[ti, \n [edin]` public`, oral` [i contradictorial`. Procedurile jurisdic]ionale de
executare, promovate pentru aplicarea corect` a legii \n executarea pedepselor, au un
caracter eventual, \n sensul c` intervin numai \n acele cauze \n care s\nt necesare
schimb`ri sau modific`ri de pedepse, \mpiedic`ri la \nceperea sau continuarea execut`rii
ori alte situa]ii prev`zute de legea penal` ce se impun a fi aplicate cauzelor \n care se
face executarea. De aceea, \n numeroase cauze penale, procedura execut`rii hot`r\rilor
penale definitive se reduce numai la activitatea de punere \n executare a pedepselor [i a
altor m`suri penale, iar procedurile jurisdic]ionale de executare intervin numai \n cazuri
restr\nse, c\nd se produce vreun incident la executare.
Activitatea propriu-zis` de executare a pedepselor [i a altor m`suri penale se
situeaz` \n afara procesului penal. Astfel, modalit`]ile prin care se execut` efectiv
pedeapsa deten]iunii pe via]` sau a \nchisorii, pedeapsa amenzii penale, m`surile de
siguran]` nu fac parte din procesul penal [i nu s\nt reglementate de normele de drept
procesual penal; \n activitatea de executare propriu-zis` a pedepselor se aplic` normele
dreptului penal execu]ional; \n activitatea de executare a amenzilor penale [i a celor
judiciare se aplic` normele dreptului financiar; \n aplicarea unor m`suri de siguran]` s\nt
operante normele dreptului administrativ etc. De aceea, procedura execut`rii hot`r\rii
penale definitive, ca ultim` faz` a procesului penal, se limiteaz` numai la normele care
reglementeaz` modalit`]ile de punere \n executare a dispozi]iilor din hot`r\rile penale
definitive [i procedurile jurisdic]ionale promovate \n vederea realiz`rii execut`rii
hot`r\rii penale definitive \n conformitate cu legea.
2) Elementele definitorii ale fazei de executare a hot`r\rii penale
definitive
De[i \n art. 2 al. 1, a[a cum este formulat textul, s-ar p`rea c` legalitatea, ca regul` de
baz` procesului penal, s-ar aplica numai \n cursul urm`ririi penale [i al judec`]ii, nu
exist` nici o ra]iune ca respectarea [i aplicarea \ntocmai a legii de procedur` s` nu
constituie o obliga]ie pentru to]i cei care iau parte la faza de executare a hot`r\rilor
penale definitive. |n acest sens, trebuie subliniat` \nscrierea de mijloace care s` asigure
\nl`turarea oric`ror erori sau abuzuri de drept, cum s\nt procedurile jurisdic]ionale
promovate pentru schimb`ri sau modific`ri prev`zute de lege \n executarea unor hot`r\ri,
ori contesta]ia la executare pentru orice incident ivit \n cursul execut`rii. De asemenea,
art. 266 Cod penal sanc]ioneaz` fapta de a supune o persoan` la executarea unei pedepse
sau m`suri de siguran]` \n alt mod dec\t cel prev`zut prin dispozi]iile legale.
Regula de baz` a oficialit`]ii este operant` [i \n faza de executare a hot`r\rilor penale
definitive (art. 2 al. 2), deoarece actele necesare pentru punerea \n executare a
dispozi]iilor penale cu caracter definitiv se \ndeplinesc din oficiu, afar` de cazul c\nd
exist` vreo \mpiedicare legal`. Nu se poate concepe ca, dup` ce s-a pronun]at o hot`r\re
de condamnare a inculpatului, punerea \n executare a pedepselor aplicate s` depind` de
voin]a p`r]ii v`t`mate sau a inculpatului. Dac` pentru judecarea unei cauze penale
instan]a trebuie s` fie sesizat` de c`tre procuror sau persoana v`t`mat`, \n cazul
procedurilor jurisdic]ionale de executare instan]a se poate sesiza din oficiu, ceea ce
impune o aplicare mai larg` \n aceast` faz` a principiului oficialit`]ii. Art. 264 Cod penal
sanc]ioneaz` ajutorul dat unui condamnat de a z`d`rnici executarea pedepsei, ceea ce
include [i omiterea cu bun` [tiin]` a aducerii la \ndeplinire a procedurii de punere \n
executare a dispozi]iilor definitive.
Spre deosebire de Codul de procedur` penal` din 1936, care \ncredin]a competen]a
de punere \n executare a pedepselor Ministerului Public, actuala reglementare acord`
aceast` competen]` instan]ei de executare, ceea ce implic` o procedur` jurisdic]ional`.
Dac` unele acte de punere \n executare a hot`r\rii penale definitive s\nt \ndeplinite de un
judec`tor, delegat cu executarea hot`r\rilor penale, care procedeaz` f`r` prezen]a p`r]ilor
[i a procurorului, din moment ce se ivesc nel`muriri [i \mpiedic`ri privind executarea,
 DPP–ps–209
acestea se rezolv` de instan]a de executare dup` regulile judec`]ii. Se asigur` astfel
exrecitarea de c`tre cel interesat a dreptului de acces liber la justi]ie, prev`zut \n art. 21
al. 1 din Constitu]ie.
Raportul de drept penal execu]ional se stabile[te din momentul \n care s-a pus \n
executare pedeapsa sau m`sura penal` aplicat`, p\n` la \ncetarea ei prin ajungerea la
termenul fixat prin hot`r\rea judec`toreasc`. Legea penal` prevede dispozi]ii care
permit, \n cursul execut`rii, s` se schimbe sau modifice pedeapsa \nchisorii ori s`
\nceteze definitiv executarea pedepsei. De asemenea, Codul de procedur` penal` prevede
cazuri de \mpiedicare temporar` a \nceperii execut`rii; \n toate aceste cazuri durata
raportului de drept penal execu]ional poate fi scurtat` sau \nsu[i raportul s` fie stins prin
cauze legale. Instan]a de executare, pe cale jurisdic]ional`, este chemat` s` scurteze
durata raportului de drept execu]ional sau s` decid` stingerea sa. Ca urmare, durata fazei
de executare a dispozi]iilor penale [i civile poate dura p\n` la intervenirea unui incident
legat de schimbarea, modificarea sau \ntreruperea execut`rii sau se poate prelungi p\n` la
executarea \n \ntregime a pedepsei aplicate. De aceea durata fazei de executare a
hot`r\rii penale definitive poate dura poten]ial p\n` la executarea integral` a pedepsei;
\ns` dac` survin incidente ce trebuie solu]ionate pe cale jurisdic]ional`, \n mod efectiv ea
dureaz` obligatoriu p\n` ce au fost solu]ionate aceste incidente.
3) Autoritatea implicat` \n executarea hot`r\rilor penale definitive
Unele legisla]ii \ncredin]eaz` dreptul de a pune \n executare hot`r\rile penale
definitive Ministerului Public, \n ideea unei mai bune coordon`ri a for]elor de poli]ie [i a
altor organe de stat. Practica a dovedit c` un asemenea sistem nu prezint` operativitatea
necesar`, procurorul intercal\ndu-se \ntre instan]a care a pronun]at hot`r\rea definitiv` [i
organele for]ei publice chemate s` aresteze pe condamnat [i s`-l conduc` la locul de
executare a pedepsei. Alte legisla]ii dau \n comopeten]a instan]ei de judecat` puterea de
a dispune punerea \n executare a pedepselor; aceasr` formul` este \n concordan]` [i cu
conceptul de jurisdic]ie, care, pe l\ng` puterea de a solu]iona un caz de \nc`lcare a legii
penale, are [i puterea de a impune executarea a ceea ce s-a hot`r\t – imperium.
Legiuitorul nostru, dup` ce \n 1936 a adoptat primul sistem, actualmente a dat \n
c`derea instan]ei judec`tore[ti puterea de a pune \n executare condamnarea penal`,
aceast` instan]` c`p`t\nd denumirea de instan]` de executare. De principiu, ar trebui s`
fie instan]` de executare acea instan]` \n fa]a c`reia a r`mas definitiv` hot`r\rea penal`,
devenit` executorie. O astfel de reglementare nu asigur` \ns` o eviden]` clar` asupra
execut`rilor penale, deoarece unele hot`r\ri r`m\n definitive la prima instan]`, altele \n
apel [i altele \n recurs; este astfel posibil s` nu se poat` controla punerea \n executare a
tuturor hot`r\rilor penale definitive. Codul nostru de procedur` penal` a consacrat
sistemul cel mai potrivit pentru o strict` eviden]` a execut`rilor penale, \ncredin]\nd
competen]a punerii \n executare a hot`r\rilor penale instan]ei judec`tore[ti care a
judecat cauza \n prim` instan]`, etap` procesual` prin care trec toate cauzele penale \n
care s-a pronun]at condamnarea. |n acest mod eviden]a execut`rilor penale este clar`,
c`ci se verific` la fiecare dosar format la prima instan]` dac` s-a pronun]at o hot`r\re de
condamnare [i dac` aceasta a fost pus` \n executare.
Deci \n reglementarea noastr` actual`, instan]a de executare este instan]a care a
judecat \n prim` instan]`, chiar dac` hot`r\rea penal` a r`mas definitiv` la instan]a de apel
sau la cea de recurs (art. 418). Pentru a nu se \nt\rzia punerea \n executare a hot`r\rilor
penale definitive sa prev`zut c` atunci c\nd hot`r\rea r`m\ne definitiv` \n fa]a instan]ei
ierarhic superioare, aceast trimite de \ndat` un extras din acea hot`r\re, cu datele
necesare punerii \n executare. Astfel, dac` prim` instan]` a fost judec`toria, iar hot`r\rea a
r`mas definitiv` la curtea de apel, ca instan]` de recurs, curtea de apel va trimite
judec`toriei un extras de pe hot`r\re pentru ca judec`toria, ca prim` instan]` [i deci
instan]` de executare, s` pun` \n executare condamnarea pronun]at`.
De la aceast` regul` se face excep]ie pentru Curtea Suprem` de Justi]ie care a judecat
o cauz` \n prim` instan]`, deoarece aceasta nu \ndepline[te niciodat` atribu]ia de instan]`
de executare. S-a prev`zut astfel (art. 418 al. 2) c` hot`r\rile pronun]ate \n prim` instan]`
de c`tre Curtea Suprem` de Justi]ie [i r`mase definitive se pun \n executare, dup` caz, de
Tribunalul Municipiului Bucure[ti, pentru hot`r\rile pronun]ate \n prim` instan]` de
sec]ia penal`, respectiv de Tribunalul militar teritorial cu sediul \n Bucure[ti, pentru
hot`r\ri pronun]ate \n prim` instan]` de sec]ia militar`. Dac` hot`r\rile sec]iei penale [i ale
 DPP–ps–210
sec]iei militare au fost recurate sau atacate cu recurs \n anulare la completul de 9
judec`tori sau la Sec]iile Unite, unde au r`mas definitive, se aplic` acelea[i reguli de
executare, dup` caz, de Tribunalul Municipiului Bucure[ti sau de Tribunalul militar
teritorial cu sediul \n Bucure[ti.
Actele de punere \n executare a hot`r\rii penale definitive nu s\nt aduse la \ndeplinire
de un complet de judecat` al instan]ei de executare, ci de un judec`tor delegat cu
executarea. Acest judec`tor, care face parte din corpul de judec`tori al instan]ei de
executare, prime[te o delega]ie special` de a efectua punerea \n executare, \ntocmind [i
emi]\nd actele procedurale necesare punerii \n executare a dispozi]iilor penale [i civile.
Judec`torul delegat cu executarea ac]ioneaz` \n numele instan]ei de executare. |ntruc\t
incidentele \n leg`tur` cu executarea trebuie solu]ionate de instan]a de executare, dac`
cu prilejul punerii \n executare a hot`r\rii sau \n cursul execut`rii se ive[te vreo
nel`murire sau \mpiedicare, judec`torul delegat poate sesiza instan]a de executare, care
va proceda la \nl`turarea nel`muririi sau \mpiedic`rii (art. 419 al. 2).
Unele din procedurile jurisdic]ionale de executare pot fi promovate \n perioada c\nd
condamnatul este de]inut \n penitenciar, aflat \n alt` localitate dec\t cea a instan]ei de
executare; pentru mai mult` operativitate [i pentru a nu se mai produce transferarea
condamnatului dintr-un penitenciar \n altul, \n art. 460 se prevede c` unele din aceste
proceduri se judec` [i se rezolv` de instan]a corespunz`toare \n grad celei de
executare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea unde cel
condamnat execut` pedeapsa. Instan]a de executare, care ]ine eviden]a execut`rilor
penale, urmeaz` s` fie \n[tiin]at` de solu]ia adoptat`. Dac` judec`toria este instan]a de
executare (a pronun]at hot`r\rea \n prim` instan]`), iar condamnatul este de]inut, va fi
competent` judec`toria de la locul unde se afl` locul de de]inere a condamnatului. |ns`
dac` instan]a de executare este o instan]` militar`, iar condamnatul se afl` \ntr -un
penitenciar \n raza teritorial` a unor instan]e civile, competen]a revine, dup` caz,
judec`toriei, tribunalului sau cur]ii de apel, corespunz`toare \n grad tribunalului militar,
tribunalului militar teritorial sau Cur]ii Militare de Apel. S\nt [i cazuri \n care legea
trimite direct la tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se afl` \nchisoarea militar` \n
care-[i execut` pedeapsa militarul \n termen condamnat (art. 450 al. 1).
Competen]a nu este alternativ` (ori la instan]a de executare, ori la instan]a
corespunz`toare de la locul de de]inere), ci determinat` de starea de libertate sau de
de]inere a celui condamnat ori de executarea la locul de munc`. |n unele cazuri (liberare
condi]ionat`) legea face trimitere direct` la judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl`
locul de de]inere sau de executare a pedepsei la locul de munc`.
|ncredin]area competen]ei \n materie de executare a hot`r\rilor penale definitive
“instan]ei de executare”, care este prima instan]` de judecat`, permite condamnatului
nemul]umit de solu]ia dat` ori procurorului atacarea hot`r\rii pronun]ate, dup` caz, cu
apel sau cu recurs.
4) Supravegherea exercitat` de c`tre Ministerul Public privind
respectarea legii \n activitatea de punere \n executare a hot`r\rilor
penale definitive
Ministerul Public, reprezent\nd interesele generale ale societ`]ii, are atribu]ii cu
privire la respectarea legii [i \n activitatea de punere \n executare a hot`r\rilor penale
definitive, precum [i \n respectarea legii la locurile de de]inere preventiv`, de executare
a pedepselor, a m`surilor educative [i de siguran]` (art. 27 lit. g [i h L.O.J.).
|n leg`tur` cu prima atribu]ie, periodic procurorul delegat \n acest scop verific`
documentele de punere \n executare a hot`r\rilor definitive la sediul instan]ei de
executare, aflate \n r`spunderea judec`torului delegat. |n cazul \n care constat` nereguli
ce trebuie remediate imediat, sesizeaz` pre[edintele instan]ei de executare pentru a se lua
m`suri de \nl`turare a lor. Procurorul poate sesiza [i instan]a de executare pentru a
solu]iona incidentele ap`rute \n cursul execut`rii, folosind calea contesta]iei la executare
sau promov\nd procedura jurisdic]ional` corespunz`toare. “Supravegherea” exercitat` de
c`tre procuror196 nu are nimic comun cu supravegherea exercitat` de c`tre procuror
asupra activit`]ii organelor de cercetare penal`, care se realizeaz` de pe pozi]ia de
conducere [i de control a acestei activit`]i. Dac` procurorul constat` s`v\r[irea de
196
a[a o denume[te legea
 DPP–ps–211
infrac]iuni \n leg`tur` cu executarea hot`r\rilor penale definitive, se sesizeaz` din oficiu [i
\ncepe urm`rirea penal` \n condi]iile legii. Participarea procurorului este obligatorie \n
toate procedurile privind executarea hot`r\rilor penale, cu dreptul de a pune concluzii [i
de a ataca solu]ia pronun]at` prin c`ile de atac prev`zute de lege.
Procurorul delegat are atribu]ii [i \n ce prive[te verificarea respect`rii legii la locurile
de executare a pedepselor, m`surilor educative [i de siguran]`; aceast` verificare se face
asupra unor organe apar]in\nd autorit`]ii executive, care se realizeaz`, \n caz de \nc`lc`ri
ale legii, prin sesizarea comandantului locului de executare a pedepselor [i luarea de
m`suri imediate pentru \nl`turarea oric`ror abuzuri, inclusiv prin promovarea ac]iunii
penale \mpotriva celor ce au s`v\r[it infrac]iuni \n leg`tur` cu executarea pedepselor [i a
celorlalte m`suri penale.
I.33. Condi]iile [i modalit`]ile de punere \n executare a
hot`r\rilor penale definitive
§1. Caracterul executoriu al hot`r\rii penale definitive
1) Momentul \n care hot`r\rea penal` devine executorie
De principiu, hot`r\rea penal` devine executorie din momentul \n care a r`mas
definitiv`. Hot`r\rea penal` pronun]at` de prima instan]` poate cuprinde dispozi]ii care s`
fie puse \n executare odat` cu pronun]area ei, f`r` a se mai a[tepta r`m\nerea ei definitiv`;
dispozi]iile executorii ale hot`r\rii nedefinitive se refer` la luarea, revocarea, \ncetarea de
drept a unei m`suri preventive, la solu]ionarea unei pl\ngeri cu privire la m`surile
asigur`torii, la confirmarea intern`rii medicale [i la suspendarea judec`]ii. Dispozi]iile
privind condamnarea inculpatului la o pedeaps` nu pot fi puse \n executare dec\t dup`
r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii penale.
Hot`r\rea penal` r`m\ne definitiv` \n fa]a primei instan]e, \n fa]a instan]ei de apel sau
\n fa]a instan]ei de recurs. Legea stabile[te [i momentul \n care r`m\ne definitiv`
hot`r\rea penal`, \n diverse variante (art. 416, 416 1 [i 417), stabilind astfel [i data c\nd ea
poate fi pus` \n executare.
A. R`m\nerea definitiv` a hot`r\rii primei instan]e
a) Sentin]a penal` devine definitiv` la data pronun]`rii ei, c\nd hot`r\rea nu este supus`
apelului [i nici recursului. Actualmente nu s\nt apelabile sau recurabile sentin]ele de
declinare de competen]` (art. 42 al.ult.). Nefiind apelabile sau recurabile, \ncheierile
primei instan]e prin care s-a admis sau s-a respins ab]inerea [i prin care s-a admis
recuzarea devin definitive, de asemenea, la data pronun]`rii lor.
b) Sentin]ele susceptibile de apel devin definitive:
– la data expir`rii termenului de apel c\nd:
– nu s-a declarat apel \n termen;
– apelul declarat a fost retras \nl`untrul termenului de apel.
La data expir`rii termenului de introducere a unei c`i de atac ordinare, hot`r\rea
pronun]at` devine definitiv` [i executorie; de asemenea, retragerea unei c`i de
atac declarate este operant` la data declara]iei, ceea ce determin`, \n cazul \n
care retragerea s-a produs \nainte de expirarea termenului, s` fie considerat`
inexistent` calea de atac, deci hot`r\rea s` r`m\n` definitiv` la data expir`rii
termenului \n care poate fi atacat`.
– la data retragerii apelului, dac` aceasta s-a produs dup` expirarea termenului de
apel, fie c` retragerea a avut loc la prima instan]`, fie la instan]a de apel (art.
369); c\nd retragerea apelului este par]ial` (numai \n latura penal` sau numai \n
latura civil`) devine definitiv` hot`r\rea \n latura \n care apelul a fost retras;
– la data expir`rii termenului de recurs, pentru hot`r\rile atacate cu apel, dac`
acesta a fost respins de c`tre instan]a de apel;
– la data pronun]`rii hot`r\rii prin care s-a respins recursul declarat \mpotriva
hot`r\rii instan]ei de apel prin care s-a respins apelul introdus contra hot`r\rii
primei instan]e.
c) Pentru hot`r\rile nesusceptibile de apel [i atacabile doar cu recurs, hot`r\rea primei
instan]e r`m\ne definitiv`:
– la data expir`rii termenului de recurs, dac` nu s-a declarat recurs \n termen sau
dac` recursul declarat a fost retras \nl`untrul termenului;
 DPP–ps–212
– la data retragerii recursului, fie c` acesta a fost retras la prima instan]` sau la
instan]a de recurs, dac` retragerea s-a produs dup` expirarea termenului; se
aplic` acelea[i reguli de la apel dac` recursul a fost retras numai cu privire la una
din laturi;
– la data pronun]`rii hot`r\rii prin care s-a respins recursul declarat \mpotriva
hot`r\rii primei instan]e.
|ntruc\t \ncheierile s\nt hot`r\ri ale primei instan]e, atunci c\nd pot fi atacate numai
odat` cu fondul, deci odat` cu sentin]a, se aplic` regulile indicate mai sus. C\nd
\ncheierea primei instan]e poate fi atacat` cu un recurs separat, se aplic` reguliel de la
pct. c, \ntruc\t ele nu s\nt apelabile.
B. R`m\nerea definitiv` a hot`r\rii instan]ei de apel
a) La data expir`rii termenului de recurs:
– c\nd apelul a fost admis f`r` trimitere spre rejudecare [i nu s-a declarat recurs \n
termen;
– c\nd recursul declarat \mpotriva hot`r\rii instan]ei de apel a fost retras \nl`untrul
termenului de recurs.
b) La data retragerii recursului declarat \mpotriva hot`r\rii prin care s-a admis apelul
f`r` trimitere spre rejudecare, dac` aceasta s-a produs dup` expirarea termenului de
recurs.
c) La data pronun]`rii hot`r\rii prin care s-a respins recursul declarat \mpotriva hot`r\rii
la care s-a f`cut referire la lit. b.
Acelea[i reguli se aplic` [i \n cazul \ncheierilor atacabile separat cu recurs, cum ar
fi \ncheierile privind luarea, revocarea sau \ncetarea de drept a m`surilor preventive, cele
privind suspendarea judec`]ii [i confirmarea intern`rii medicale, ca m`sur` de siguran]`
provizorie (art. 141, 162, 303).
C. R`m\nerea definitiv` a hot`r\rii instan]ei de recurs
Se produce la data pronun]`rii acesteia, c\nd:
– recursul a fost admis [i procesul a luat sf\r[it \n fa]a instan]ei de recurs, f`r`
rejudecare;
– cauza a fost rejudecat` de c`tre instan]a de recurs, dup` admiterea recursului;
– cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, \n cazul respingerii recursului.
*
* *
Momentul r`m\nerii definitive a hot`r\rii penale a primei instan]e, a instan]ei de apel
sau a instan]ei de recurs este determinant nu numai \n privin]a punerii \n executare a
acesteia, dar [i pentru aplicarea unor institu]ii ale dreptului penal [i civil:
– s`v\r[irea unei infrac]iuni de c`tre cel condamnat dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii
atrage, dac` s\nt \ntrunite [i celelalte condi]ii, starea de recidiv`
postcondamnatorie, \n timp ce dac` noua infrac]iune s-a s`v\r[it \nainte de acest
moment exist` concurs de infrac]iuni;
– dob\nzile stabilite ca desp`gubiri \ncep s` curg` de la data r`m\nerii definitive a
hot`r\rii privind latura civil`;
– termenul pentru introducerea contesta]iei \n anulare pentru unele p`r]i (art. 388) [i a
recursului \n anulare \n defavoarea celui condamnat, achitat sau pentru care s-a
\ncetat procesul penal curge de la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii penale (art.
411).
2) Existen]a unor dispozi]ii ale hot`r\rii penale susceptibile de
punere \n executare
Hot`r\rea trebuie s` solu]ioneze definitiv ac]iunea sau ac]iunile penale [i ac]iunea
sau ac]iunile civile exercitate, deci s` solu]ioneze fondul cauzei. |ncheierile
premerg`toare fondului pot fi executate, dar numai \n chestiuni adiacente (privind starea
de libertate, sechestrul, amenzile judiciare). O hot`r\re de achitare sau de \ncetare a
procesului penal, prin care se solu]ioneaz` fondul cauzei, dar care nu cuprinde nici o
dispozi]ie de constr\ngere penal`, civil` sau de cheltuieli judiciare nu este susceptibil` de
executare. De aceea, o hot`r\re penal` definitiv` este executorie numai atunci c\nd
cuprinde dispozi]ii susceptibile de a fi executate, fie din latura penal` a hot`r\rii, fie din
latura sa civil` sau cu privire la chestiuni adiacente.
 DPP–ps–213
Hot`r\rea de condamnare cuprinde, de regul`, \n latura sa penal`, dispozi]ii care s\nt
susceptibile de executare. Pot fi puse \n executare: pedepsele aplicate, fie c` s\nt
principale, fie complementare; m`surile educative sau de siguran]`; amenzile judiciare [i
cheltuielile judiciare avansate de c`tre stat. |n latura civil`, s\nt susceptibile de executare
dispozi]iile care oblig` la desp`gubiri civile, la restituirea lucrurilor, la restabilirea
situa]iei anterioare sau a altor presta]ii civile, precum [i sumele acordate drept cheltuieli
judiciare f`cute de c`tre p`r]i. |n cazul \n care s-a pronun]at suspendarea condi]ionat` sau
sub supraveghere a execut`rii pedepsei \nchisorii, \n latura penal` hot`r\rea nu are nimic
de executat.
Hot`r\rile de achitare sau de \ncetare a procesului penal pot cuprinde dispozi]ii
susceptibile de a fi executate. |n caz de achitare pentru lipsa de pericol social a faptei se
aplic` o sanc]iune administrativ` ce urmeaz` a fi executat` (art. 18 1 Cod penal); \n caz
de \ncetare a procesului penal, prin \nlocuirea r`spunderii penale, se aplic`, de asemenea,
sanc]iuni administrative ce trebuie puse \n executare (art. 91 Cod penal). Potrivit art.
111 Cod penal, unele m`suri de siguran]` susceptibile de a fi executate se pot lua chiar
dac` f`ptuitorului nu i se aplic` o pedeaps`, deci [i \n caz de achitare sau de \ncetare a
procesului penal. |n latura civil`, hot`r\rile de achitare sau de \ncetare a procesului penal
pot cuprinde, \n cazurile prev`zute de lege, dispozi]ii privind repararea prejudiciului [i
obligarea la cheltuieli judiciare ce s\nt susceptibile de executare.
Deci punerea \n executare a hot`r\rilor penale definitive este condi]ionat` de
existen]a unor dispozi]ii cu privire la latura penal` [i la cea civil` ce pot fi executate.
Dac` hot`r\rile cuprinz\nd o condamnare penal` se pun \n executare din oficiu, cele
privind latura civil` se pun \n executare la cererea p`r]ii civile, potrivit legii civile. Cu
toate acestea, restituirea lucrurilor [i valorificarea celor ridicate, precum [i dispozi]ia
prin care un \nscris este declarat fals se pun \n executare din oficiu de c`tre judec`torul
delegat cu executarea.
§2. Modalit`]i de punere \n executare a hot`r\rilor penale definitive
1) Punerea \n executare a pedepselor principale
S\nt trei feluri de pedepse principale: deten]iunea pe via]`, \nchisoarea [i amenda
penal`. Primele dou` pedepse au regim asem`n`tor de punere \n executare, deosebindu-se
doar regimul de executare a amenzilor penale.
A. Punerea \n executare a pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe
via]` (art. 420–422, 423)
Punerea \n executare a pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` se efectueaz`
prin emiterea de c`tre judec`torul delegat cu executarea a mandatului de executare a
pedepsei \nchisorii sau a pedepsei deten]iunii pe via]`. Mandatul de executare se
emite \n trei exemplare [i cuprinde: denumirea instan]ei care l-a emis, data emiterii,
datele pentru identificarea condamnatului, num`rul [i data hot`r\rii care se execut` [i
denumirea instan]ei care a pronun]at-o (dac` este diferit` de instan]a de executare),
pedeapsa [i dispozi]ia din legea penal` aplicate, timpul re]inerii [i arest`rii preventive,
men]iunea dac` cel condamnat a fost recidivist, ordinul de arestare [i de de]inere,
semn`tura pre[edintelui, precum [i [tampila instan]ei.
Pentru aducerea la \ndeplinire a mandatului de executare se trimit dou` exemplare,
dup` caz, organului de poli]ie, comandantului locului de de]inere c\nd condamnatul este
de]inut sau comandantului unit`]i militare unde face serviciul militar cel condamnat. Un
exemplar de pe mandatul de executare r`m\ne la dosarul cauzei.
Pe baza mandatului de executare, organul de poli]ie procedeaz` la arestarea
condamnatului, dac` este \n stare de libertate; celui arestat i se \nm\neaz` un exemplar de
pe mandatul de executare, pentru a lua cuno[tin]` de condamnarea suferit`, fiind apoi
condus la locul de de]inere cel mai apropiat, c`ruia i se pred`, pentru justificarea
de]inerii, cel de-al doilea exemplar de pe mandatul de executare. |n caz de nevoie, odat`
cu arestarea, se iau m`surile de ocrotire prev`zute \n art. 161 fa]` de cei afla]i \n grija
condamnatului. Dac` cel condamnat este de]inut, comandantul locului de de]inere \i
\nm\neaz` un exemplar de pe mandatul de executare [i-i anun]` data c\nd expir` durata
pedepsei. Comandantul locului de de]inere consemneaz` \ntr-un proces-verbal data de la
care condamnatul a \nceput executarea pedepsei, iar o copie de pe acest proces-verbal se
 DPP–ps–214
trimite instan]ei de executare, care ia act de \nceperea execut`rii pedepsei \nchisorii sau
a deten]iunii pe via]`.
Dac` persoana \mpotriva c`reia s-a emis mandatul de executare nu este g`sit`,
organul de poli]ie constat` aceasta \ntr-un proces-verbal [i ia m`suri pentru darea \n
urm`rire; un exemplar de pe procesul-verbal se trimite instan]ei de executare.
C\nd cel condamnat efectueaz` serviciul militar, comandantul unit`]ii militare
\nm\neaz` un exemplar condamnatului [i ia m`suri pentru trimiterea acestuia la locul de
executare a pedepsei.
|n cazul \n care persoana fa]` de care se efectueaz` executarea mandatului ridic`
obiec]ii \n ce prive[te identitatea, este condus` \n fa]a procurorului locului unde a fost
g`sit, care solu]ioneaz` obiec]iile, lu\nd rela]ii de la instan]a de executare; dac` obiec]iile
s\nt \ntemeiate, persoana arestat` este pus` \n libertate; \n caz contrar, se dispune
executarea mandatului.
B. Punerea \n executare a pedepsei \nchisorii cu executare la locul
de munc` (art. 422 1–422 2)
Pentru executarea pedepsei \nchisorii la locul de munc` (art. 86 7–8611 Cod penal) se
emite un mandat de executare, \n patru exemplare, care cuprinde, pe l\ng` men]iunile
ar`tate anterior, denumirea [i sediul unit`]ii unde se execut` pedeapsa, dispozi]ia adresat`
conducerii unit`]ii privind executarea pedepsei [i de re]inere [i v`rsare la bugetul statului
a cotei prev`zute de lege din veniturile condamnatului. C\te un exemplar din mandat se
trimite unit`]ii unde se va executa pedeapsa, organului de poli]ie [i condamnatului. O
copie de pe dispozitivul hot`r\rii se trimite consiliului local \n a c`rui raz` teritorial` \[i
are domiciliul condamnatul.
C. Punerea \n executare a amenzilor penale (art. 425)
Ca regul`, plata amenzii penale se face benevol de condamnat la administra]ia
financiar`, care o face venit la buget. Legea prevede dou` modalit`]i: se acord` mai \nt\i
un termen de trei luni de la r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii pentru plata \n \ntregime a
amenzii, condamnatul depun\nd recipisa corespunz`toare; la cererea condamnatului,
aflat \n imposibilitate de a achita amenda \n acest termen, instan]a de executare poate
dispune e[alonarea pl`]ii amenzii \n rate lunare, \n cel mult doi ani, cu obliga]ia de a
prezenta periodic recipisa de plat`.
|n cazul ne\ndeplinirii obliga]iei de plat` \n \ntregime \n termenul de 3 luni sau de
neplata unei rate, instan]a de executare dispune punerea \n executare a amenzii penale
astfel:
– dac` cel condamnat este salariat, membru cooperator sau realizeaz` alte venituri din
munc` ori este pensionar, instan]a de executare comunic` unit`]ii care face plata
salariatului sau a oric`rui venit din munc` ori organului care dispune plata pensiei,
cuantumul amenzii de executat, precum [i dispozi]ia de a efectua re]inerile \n contul
amenzii [i a le v`rsa la bugetul statului;
– dac` cel condamnat nu se afl` \n nici una din situa]iile ar`tate, instan]a de executare
comunic` organului financiar al consiliului local al localit`]ii unde domiciliaz`
condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitivul hot`r\rii care prive[te plata
amenzii; executarea amenzii se face prin mijloace financiare asupra oric`ror bunuri
ale condamnatului ce pot fi urm`rite.
2) Punerea \n executare a pedepselor complimentare (art. 426–427)
S\nt pedepse complimentare interzicerea unor drepturi (art. 54–66 Cod penal) [i
degradarea militar` (art. 67 Cod penal).
a) Pedeapsa interzicerii unor drepturi se pune \n executare prin trimiterea de c`tre
instan]a de executare a unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii consiliului local \n a
c`rui raz` teritorial` \[i are domiciliul condamnatul [i organului care supravegheaz`
executarea acestor drepturi. Consiliul local ia m`surile necesare ca drepturile al c`ror
exerci]iu este interzis s` nu poat` fi exercitate.
b) Pedeapsa degrad`rii militare se pune \n executare prin trimiterea de c`tre instan]a de
executare a unei copii de pe hot`r\re, dup` caz, comandantului unit`]ii din care a
f`cut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar \n raza c`ruia
domiciliaz` condamnatul. Executarea pedepsei degrad`rii militare se efectueaz`
potrivit regulamentelor militare.
 DPP–ps–215
3) Punerea \n executare a m`surilor de siguran]` (art. 429–433)
A. M`surile de siguran]` de obligare la tratament medical [i de
internare medical`
Aceste m`suri, luate printr-o hot`r\re penal` r`mas` definitiv`, se pun \n executare
prin comunicarea copiei de pe dispozitivul hot`r\rii [i a copiei de pe raportul medico-
legal direc]iei sanitare din jude]ul pe teritoriul c`ruia locuie[te persoana fa]` de care s-a
luat aceast` m`sur`.
|n cazul oblig`rii la tratament medical, instan]a de executare comunic` [i persoanei
fa]` de care s-a luat aceast` m`sur` c` este obligat` s` se prezinte de \ndat` la unitatea
sanitar` unde urmeaz` a i se face tratamentul, atr`g\ndu-i-se aten]ia c` \n caz de
nerespectare se va dispune internarea medical`. Dac` aceast` persoan` se afl` \ntr-un loc
de de]inere, comunicarea se face administra]iei locului de de]inere. Unitatea sanitar` la
care a fost repartizat cel obligat s` fac` tratament medical este obligat` s` comunice
instan]ei dac` s-a prezentat sau s-a sustras de la tratament, dac` m`sura nu mai este
necesar`, dac` este indicat un alt tratament sau internarea medical`. |n aceste din urm`
situa]ii, instan]a de executare, dup` ascultarea concluziilor procurorului [i, dac` este
necesar, [i a celui interesat, dispune \nlocuirea tratamentului sau internarea medical`.
Hot`r\rea pronun]at` este supus` apelului [i recursului.
|n cazul intern`rii medicale, direc]ia sanitar` este obligat` s` efectueze internarea [i s`
dispun` aplicarea tratamentului medical corespunz`tor; atunci c\nd internarea medical`
nu mai este necesar`, unitatea sanitar` la care s-a f`cut internarea are obliga]ia s`
\ncuno[tin]eze judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl` unitatea sanitar`; ascult\nd
concluziile procurorului, ale ap`r`torului [i, dac` g`se[te necesar, [i ale persoanei
internate, judec`toria dispune \ncetarea intern`rii medicale ori \nlocuirea acesteia cu
obligarea la tratament medical.
|ncetarea m`surii intern`rii medicale sau \nlocuirea ei cu obligarea la tratament
medical poate fi cerut` [i de c`tre persoana internat`, \n care caz instan]a cere avizul
unit`]ii sanitare unde se afl` cel internat. Dac` aceasta nu are avocat, i se asigur` prezen]a
unui avocat din oficiu. Judec`toria competent` s` judece cererea comunic` instan]ei de
executare hot`r\rea de \ncetare sau de \nlocuire a intern`rii medicale.
B. Punerea \n executare a altor m`suri de siguran]` (art. 436)
Interzicerea exercit`rii unei func]ii sau profesii [i cea de interzicere de a se afla \n
anumite localit`]i se pun \n executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitivul
hot`r\rii organelor \n drept s` aduc` la \ndeplinire aceste m`suri [i s` spravegheze
respectarea lor, cum este colegiul medicilor, baroul de avoca]i, unitatea la care a
func]ionat condamnatul, poli]ia etc. Aceste organe iau m`surile corespunz`toare pentru
aplicarea interzicerii [i au obliga]ia de a comunica organului de urm`rire sustragerea de
la aceste m`suri, pentru a se proceda \n consecin]`.
M`surile de siguran]` examinate mai sus pot fi revocate c\nd temeiurile care au
impus luarea lor \nceteaz`. Revocarea se poate cere de persoana fa]` de care s-a luat
m`sura sau de procuror, \n cadrul unei proceduri jurisdic]ionale desf`[urate \n fa]a
instan]ei \n a c`rei raz` teritorial` locuie[te cel interesat, cu citarea persoanei fa]` de care
s-a luat m`sura, ascult\ndu-se concluziile ap`r`torului [i ale procurorului. Dac` cel
interesat nu are ap`r`tor, i se asigur` un avocat din oficiu. Hot`r\rea este spus` apelului [i
recursului.
C. Punerea \n executare a expulz`rii
C\nd cel expulzat se afl` \n executarea pedepsei, instan]a de executare men]ioneaz`
luarea m`surii expulz`rii \n mandatul de executare [i, la data liber`rii, condamnatul va fi
predat poli]iei pentru executarea expulz`rii. C\nd cel expulzat se afl` \n stare de libertate,
comunicarea expulz`rii se face organului de poli]ie, care va proceda la expulzare.
D. Punerea \n executare a confisc`rii speciale (art. 439)
Dac` m`sura de siguran]` a confisc`rii speciale a fost luat` provizoriu de c`tre
organul de urm`rire penal` sau de instan]`, instan]a de executare va hot`r\ dac` bunurile
ridicate se valorific` sau se confisc`. Lucrurile confiscate provizoriu, care pot fi
valorificate, se predau de c`tre instan]a de executare organelor \n drept a le prelua sau
valorifica potrivit legii. Dac` s-a dispus distrugerea bunurilor confiscate provizoriu,
aceasta se pune \n executare \n prezen]a judec`torului delegat, \ntocmindu-se proces-
verbal, care se depune la dosar.
 DPP–ps–216
4) Punerea \n executare a sanc]iunilor administrative aplicate potrivit
art. 91 Cod penal
|n cazul \n care s-a dispus achitarea pe temeiul art. 10 lit. b 1 – lipsa gradului de
pericol social al faptei (art. 181 Cod penal) – ori s-a \ncetat procesul penal [i s-a
dispus \nlocuirea r`spunderii penale \n temeiul art 10 lit. i, prin hot`r\re se aplic` una din
sanc]iunile administrative prev`zute \n art. 91 Cod penal: mustrarea, mustrarea cu
avertisment, amenda de la 100.000 lei la 1.000.000 lei.
|n cazul \n care s-a dispus sanc]iunea mustr`rii sau a mustr`rii cu avertisment,
aceasta se execut` de \ndat`, \n [edin]a \n care s-a pronun]at hot`r\rea. C\nd cel
sanc]ionat nu este prezent la [edin]`, pronun]area se am\n` [i se dispune aducerea
acestuia la un alt termen, c\nd se execut` sanc]iunea.
Dac` s-a aplicat amenda, aceasta se pune \n executare ca [i amenzile judiciare (art.
442–443).
5) Punerea \n executare a amenzilor judiciare [i a cheltuielilor
judiciare avansate de stat
Amenda judiciar` se pune \n executare de c`tre organul judiciar care a aplicat-o, care
trimite un extras de pe acea parte din dispozitiv care prive[te aplicarea amenzii,
organului care, potrivit legii, execut` amenda penal` (unit`]ii la care se afl` salariat,
organului de pensie etc. – dac` cel obligat este salariat, pensionar, membru cooperator –
sau organului financiar al consiliului local al localit`]ii unde domiciliaz` celo obligat – \n
celelalte cazuri).
Dispozi]ia din hot`r\rea penal` definitiv` privind obligarea la plata cheltuielilor
judiciare avansate de stat se pune \n executare, ca [i dispozi]ia de executare a amenzii
judiciare, prin trimiterea unui extras de pe dispozitiv, care se refer` la obligarea la
cheltuieli judiciare, organului care execut` amenda penal`, dup` distinc]iile de mai sus.
6) Punerea \n executare a dispozi]iilor civile din hot`r\re (art. 444–446)
Hot`r\rea penal` definitiv` poate cuprinde, \n solu]ionarea laturii civile, obliga]ia de
a se restitui lucrurile p`r]ii civile, de a se restabili situa]ia de fapt anterioar`, de a fi
desfiin]at (total sau par]ial) un \nscris [i de a pl`ti desp`gubiri civile [i cheltuieli judiciare
p`r]ii care le-a efectuat.
C\nd lucrurile care trebuie restituite se afl` \n p`strarea sau la dispozi]ia instan]ei de
executare, restituirea se face de judec`torul delegat cu executarea, prin remiterea acelor
lucruri persoanelor \n drept. |n acest scop s\nt \ncuno[tin]ate aceste persoane pentru a se
prezenta s`-[i ridice lucrurile. Dac` \n termen de 6 luni de la primirea \ncuno[tin]`rii
persoanele chemate a le primi nu se prezint`, lucrurile trec \n patrimoniul statului;
instan]a constat` aceast` situa]ie prin \ncheiere [i dispune predarea lucrurilor
organelor \n drept a le prelua sau valorifica, \n conformitate cu dispozi]iile legii. Dac` nu
se cunosc persoanele c`rora trebuie s` li se restituie lucrurile, dup` 6 luni de la r`m\nerea
definitiv` a hot`r\rii se procedeaz`, \n acela[i mod, la predarea lucrurilor organelor \n
drept de a le prelua sau valorifica.
Dispozi]ia care declar` un \nscris ca fiind fals, \n total sau \n parte, se execut` sau se
pune \n executare de c`tre judec`torul delegat. Dac` \nscrisul a fost declarat fals \n
totalitatea lui, se face men]iune despre aceasta pe fiecare pagin`, iar \n caz de anulare
par]ial` numai pe paginile care con]in falsul. |nscrisul declarat fals r`m\ne la dosarul
cauzei, de pe care se pot totu[i elibera copii, cu men]iunile f`cute, celor ce au un interes
legitim; dac` exist` un astfel de interes, \nscrisul par]ial falsificat, cu men]iunile f`cute,
poate fi restituit persoanelor interesate. Dac` este necesar s` se fac` men]iuni \n scriptele
unei unit`]i la care se refer` art. 145 Cod penal, i se trimite acesteia o copie de pe
hot`r\re.
Restabilirea situa]iei anterioare s`v\r[irii infrac]iunii se pune \n executare prin
executorul judec`toresc, potrivit procedurii civile.
Potrivit legii civile, se pun \n executare [i dispozi]iile din hot`r\rea penal` privitoare
la desp`gubirile civile [i la cheltuielile judiciare cuvenite p`r]ilor. La cererea p`r]ii
interesate, executarea se face prin executorul judec`toresc sau prin executorii proprii ai
unit`]ilor p`gubite, potrivit normelor de procedur` civil`.
 DPP–ps–217
I.34. Am\narea [i \ntreruperea execut`rii pedepsei \nchisorii [i a
deten]iunii pe via]`
1) Am\narea execut`rii pedepsei \nchisorii [i a deten]iunii pe via]` (art.
453–454)
De[i hot`r\rea definitiv` de condamnare la pedeapsa \nchisorii sau a deten]iunii pe
via]` este executorie, s\nt situa]ii de natur` a pune \n pericol via]a, s`n`tatea sau interese
majore ale condamnatului, dac` ar fi privat imediat de libertate. |n asemenea situa]ii
legiuitorul a considerat \n]elept a se am\na punerea imediat` \n executare a pedepselor
men]ionate p\n` \n momentul \n care pericolul ar fi \nl`tuat sau diminuat. Am\narea
execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` constituie un obstacol
temporar \n executarea unei hot`r\ri de \ndat` ce a devenit definitiv`.
|n art. 453 se prev`d trei cazuri \n care poate fi am\nat` executarea pedepsei
\nchisorii sau a deten]iunii pe via]`. Aceste cazuri s\nt operante [i \n cazul celui
condamnat la executarea \nchisorii la locul de munc`.
a) C\nd se constat` c` cel condamnat sufer` de o boal` care-l pune \n imposibilitatea de
a executa pedeapsa. Constatarea bolii trebuie f`cut` printr-o expertiz` medico-legal`,
care s` conchid` c` nu este posibil` tratarea bolii \n cadrul re]elei sanitare a Direc]iei
Generale a Penitenciarelor; cererea de am\nare nu este admisibil` f`r` efectuarea
expertizei medico-legale [i f`r` concluzia cu privire la imposibilitatea de a fi tratat`
boala la locul de executare a pedepsei. Am\narea execut`rii pedepsei trebuie
acordat` pe un termen stabilit de instan]`, \n raport [i de concluziile expertizei
medico-legale, nefiind legal` o am\nare f`r` s` fie stabilit un termen sau cu indicarea
general` c` dureaz` p\n` c\nd condamnatul se va afla \n situa]ia de a putea executa
pedeapsa; \n acest mod se poate verifica, la expirarea termenului, care este starea
condamnatului; \n cazul \n care a \ncetat boala de care a suferit, se va dispune
\nceperea execut`rii pedepsei \nchisorii sau deten]iunii pe via]`; \n caz contrar se va
stabili un nou termen p\n` c\nd este am\nat` executarea pedepsei privative de
libertate.
b) C\nd o condamnat` este gravid` sau are un copil mai mic de un an. Graviditatea
trebuie stabilit` printr-un act medico-legal, iar v\rsta copilului prin certificatul de
na[tere. Am\narea se acord`, \n acest caz, pentru orice infrac]iune, oric\t de grav` ar
fi. Durata am\n`rii variaz`; \n cazul condamnatei gravide – p\n` la data calculat` a
na[terii, dup` care se am\n` \n continuare pentru copil mai mic de un an, dac` acesta
tr`ie[te, sau \nceteaz` am\narea c\nd copilul nu supravie]uie[te ori este abandonat de
condamnat`, c`ci am\narea se d` \n cazul \ngrijirii copilului.
O situa]ie special` are condamnata la executarea pedepsei la locul de munc`, atunci
c\nd este gravid`, am\narea acord\ndu-se numai pe perioada stabilit` prin normele
legale cu privire la concediul ce se acord` salariatelor \nainte [i dup` na[tere, f`r` a
mai beneficia de am\narea pentru copil mai mic de un an. |n acest mod se aplic` un
regim egal condamnatei care nu este privat` de libnertate cu celelalte salariate care
au un copil mai mic de un an.
c) C\nd, din cauza unor \mprejur`ri speciale, executarea imediat` a pedepsei ar avea
consecin]e grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaz`.
L`murirea sintagmelor de “\mprejur`ri speciale” [i “consecin]e grave” a fost l`sat` la
aprecierea instan]elor judec`tore[ti care, de la caz la caz, apreciaz` \ndeplinirea
condi]iilor prev`zute de lege197.
197
S-a considerat astfel, \n leg`tur` cu cel condamnat sau familia sa, c` poate avea consecin]e
grave punerea imediat` \n executare a pedepsei \nchisroii atunci c\nd acesta este singurul
sus]in`tor al unei familii cu copii, care ar r`m\ne lipsit` de posibilit`]i de \ntre]inere dac`
executarea s-ar face imediat; de asemenea, c\nd un ]`ran cu o familie numeroas` ar trebui s` fie
\ncarcerat chiar \n toiul muncilor agricole de recoltare; nu s-a considerat c` s\nt \ndeplinite
cerin]ele legii atunci c\nd s-a cerut am\narea execut`rii pentru a se prezenta la un examen sau a
termina un curs [colar sau de perfec]ionare.|n leg`tur` cu consecin]ele grave care s-ar produce
pentru unitatea unde lucreaz` condamnatul, s-a re]inut ca \ntemeiat` cererea unit`]ii de a se am\na
executarea pentru un inginer care conducea o lucrare cu termen de executare, pentru un
tractorist \n cursul campaniei agriicole, pentru u manevrant de vagoane p\n` la g`sirea unui
\nlocuitor; nu s-a admis cererea unit`]ii atunci c\nd salariatul ei avea atribu]ii simple de serviciu
sau era muncitor necalificat, fiind posibil` oric\nd \nlocuirea.
 DPP–ps–218
|n acest caz am\narea se poate acorda pe termen de cel mult 3 luni [i numai o singur`
dat`. Aceast` dispozi]ie este de natur` a obliga condamnatul sau unitatea unde
lucreaz` s` ia toate m`surile \nl`tur`rii consecin]elor priv`rii de libertate.
Procedura de am\nare a execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` este
de competen]a instan]ei de executare. Cererea poate fi f`cut` de condamnat, \nainte de
punerea \n executare a pedepsei sau dup` aceasta, dar \nainte de arestarea de c`tre
poli]ie. Cererea mai poate fi introdus` de reprezentantul legal, de c`tre ap`r`tor [i de c`tre
so]ul condamnatului, iar \n cazul ultim de am\nare [i de conducerea unit`]ii unde
lucreaz` condamnatul. Sesizarea instan]ei se poate face [i de c`tre procuror, atunci c\nd
acesta cunoa[te existen]a unui caz de am\nare.
Procedura de am\nare se desf`[oar` \n [edin]` public`, cu citarea condamnatului.
Solicitantul am\n`rii sus]ine temeiurile cererii, aduc\nd dovezile necesare; c\nd se cere
am\narea pe motiv de boal`, la cerere sau din oficiu se dispune efectuarea expertizei
medico-legale; procurorul are cuv\ntul cu privire la temeinicia [i legalitatea cererii de
am\nare a execut`rii pedepsei. Instan]a se pronun]` printr-o sentin]`, supus`, dup` caz,
apelului sau recursului, admi]\nd sau resping\nd cererea. Dup` ce s-a acordat am\narea
execut`rii pedepsei, instan]a de executare ]ine eviden]a termenului stabilit [i, la data
expir`rii acestuia, verific` dac` temeiul pentru care a fost acordat` am\narea subzist`,
altfel dispun\nd punerea \n executare a pedepsei. Condamnatul poate sesiza instan]a
pentru a dovedi c` nu a \ncetat temeiul pentru care s-a dat am\narea, fiind posibil, cu
excep]ia celui de-al treilea caz, s` se acorde o nou` am\nare a execut`rii pedepsei, dac`
aceasta este justificat`.
2) |ntreruperea execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]`
(art. 455–457)
Dac` am\narea execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` presupune c`
nu s-a \nceput executarea, \ntreruperea execut`rii acelora[i pedepse implic` o
executare \n curs a pedepsei, dar care, \n cazul unui temei prev`zut de lege, este
\ntrerupt` pe o anumit` perioad` de timp, dup` care este reluat` executarea. Ca urmare,
\ntreruperea execut`rii pedepsei necesit` un temei serios, care s` justifice eliberarea
temporar` din penitenciar.
Cazurile de \ntrerupere a execut`rii pedepsei s\nt acelea[i ca [i pentru am\narea
execut`rii, \n condi]iile prev`zute de lege 198. |ntreruperea execut`rii pedepsei se dispune
pe o durat` determinat`, c`ci altfel ar apare ca o cauz` de \nl`turare a execut`rii pedepsei,
neprev`zut` de lege.
Cererea de \ntrerupere a execut`rii pedepsei \nchisorii sau a deten]iunii pe via]` se
poate face de persoanele ar`tate [i pentru cererea de am\nare a execut`rii, ar`t\ndu-se
cazul de \ntrerupere [i dovezile care-l confirm`. Dac` cererea a fost f`cut` de o persoan`
neprev`zut` de lege, condamnatul [i-o poate \nsu[i \n cursul judec`]ii.
Instan]a competent` este instan]a de executare, dac` locul de de]inere \n care se afl`
condamnatul este \n raza sa teritorial`. C\nd condamnatul se afl` \ntr-un loc de de]inere
dintr-o alt` localitate, cererea se adreseaz` instan]ei corespunz`toare \n grad instan]ei de
executare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere; dac` pedeapsa se execut` la
un loc de munc`, competent` este instan]a \n a c`rei raz` teritorial` se afl` unitatea la care
se execut` munca. S-a avut \n vedere acordarea unei c\t mai largi posibilit`]i [i urgen]ei
necesare pentru discutarea [i solu]ionarea cererii de \ntrerupere.
Procedura de judecare [i solu]ionare a cererii de \ntrerupere a execut`rii pedepsei se
desf`[oar` cu citarea condamnatului, aducerea sa fiind dispus` numai dac` instan]a
consider` necesar (art. 460). Hot`r\rea instan]ei poate dispune \ntreruperea execut`rii
pedepsei, stabilindu-se totodat` durata \ntreruperii, sau respingerea cererii, executarea
continu\nd p\n` la \mplinirea termenului de pedeaps`. Hot`r\rea este supus` apelului sau
recursului.

198
S-a statuat \n jurispruden]` c` cel de-al treilea caz poate fi operant, \n situa]ia c` se
invoc` \mprejur`ri speciale pentru familia condamnatului, ca eliberarea acestuia s` fie de natur`
a \nl`tura sau \mbun`t`]i imediat sau \n cel mult trei luni consecin]ele grave care au survenit
pentru familie prin privarea de libertate a condamnatului, \ntreruperea nefiind admisibil` dac` ar
fi necesar un timp mai \ndelungat.
 DPP–ps–219
Cap. II. Procedurile de rezolvare a incidentelor ivite \n cursul
execut`rii hot`r\rilor penale definitive

Instan]a care a acordat \ntreruperea execut`rii pedepsei comunic` de \ndat` aceast`

m`sur` locului de de]inere sau, dup` caz, unit`]ii unde condamnatul execut` pedeapsa
prin munc`, precum [i organului de poli]ie. C\nd \ntreruperea execut`rii a fost acordat`
de instan]a \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea, aceasta
comunic` m`sura luat` [i instan]ei de executare, care ]ine eviden]a execut`rilor.
Pe l\ng` instan]a de executare, eviden]a \ntreruperii execut`rii pedepsei se ]ine [i de
administra]ia locului de de]inere sau unitatea unde condamnatul \[i execut` pedeapsa.
Dac` la expirarea termenului de \ntrerupere cel condamnat la pedeapsa \nchisorii nu se
prezint` la locul de de]inere, administra]ia acestui loc trimite de \ndat` o copie de pe
mandatul de executare organului de poli]ie, \n vederea execut`rii lui; pe aceast` copie se
men]ioneaz` c\t a mai r`mas de executat din durata pedepsei; dac` cel condamnat la
executare prin munc` nu se prezint` la unitate la data expir`rii termenului de \ntrerupere
a execut`rii pedepsei, aceasta \n[tiin]eaz` instan]a de executare despre neprezentarea
condamnatului. C\nd condamnatul a re\nceput executarea, administra]ia locului de
de]inere sau unitatea unde se presteaz` munca \n[tiin]eaz` despre aceasta instan]a de
executare.
Timpul c\t executarea a fost \ntrerupt` nu se socote[te \n executarea pedepsei.
I.35. Cadrul procedural \n care se rezolv` incidentele la
executare
1) Incidente posibile la executarea hot`r\rilor penale definitive
Dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii penale, dar \nainte sau \n cursul execut`rii
pedepselor aplicate condamnatului, pot interveni \mprejur`ri pe care legea penal` le
consider` ca modalit`]i de schimbare a execut`rii dispozi]iilor penale definitive. |n acest
caz, \n aplicarea corect` a legii penale, este necesar a se promova o procedur`
jurisdic]ional` care s` aduc` schimb`rile sau modific`rile corespunz`toare asupra
pedepselor ce trebuie executate. Astfel, \n cazul \n care s-a dispus suspendarea
condi]ionat` sau sub supraveghere a pedepsei \nchisorii, dac` nu a fost respectat`
condi]ia prev`zut` de legea penal` de a nu mai s`v\r[i vreo infrac]iune \n perioada de
\ncercare, trebuie revocat` suspendarea [i dispus` executarea pedepsei prin privare de
libertate; dac` s-a descoperit c` inculpatul condamnat definitiv a fost \n realitate \n stare
de recidiv`, nere]inut` prin hot`r\rea de condamnare pus` \n executare, este necesar s` se
intervin` spre a se da efect dispozi]iei din legea penal` care prevede modificarea
pedepsei prin aplicarea st`rii de recidiv`; legea penal` prevede cauzele de \nlocuire a
pedepsei deten]iunii pe via]` cu pedeapsa \nchisorii, a pedepsei amenzii cu \nchisoarea,
a \nlocuirii pedepsei \nchisorii pentru militari cu executarea \ntr-o \nchisoare militar`; \n
toate aceste cazuri este necesar s` se aduc` schimb`ri \n dispozi]iile hot`r\rii penale
puse \n executare. |ntruc\t ceea ce a hot`r\t o instan]` judec`toreasc` nu poate fi schimbat
sau modificat dec\t tot de c`tre o instan]` judec`toreasc`, Codul de procedur` penal`
reglementeaz` procedura care trebuie urmat` \n acest scop. Rezolvarea acestor situ]ii nu
poate fi \ncredin]at` judec`torului delegat cu executarea, ci numai instan]ei judec`tore[ti,
de regul` instan]ei de executare sau instan]ei corespunz`toare \n grad cu aceasta care, \n
urma unei proceduri jurisdic]ionale, poate rezolva incidentele ivite.
2) Natura juridic` a procedurilor privind executarea
Fiind o procedur` de schimbare, de modificare sau de \ncetare a execut`rii
pedepselor prev`zute printr-o hot`r\re penal` defintiv`, s-ar putea considera aceste
proceduri ca un fel de c`i de atac extraordinare. |ntr-adev`r, prin aceste proceduri se
schimb`, se modific` sau \nceteaz` dispozi]iile privind pedeapsa dintr-o hot`r\re penal`
definitiv`; or, pedeapsa face parte din dispozitivul hot`r\rii penale definitive, care nu
poate fi schimbat, ca regul`, dec\t printr-o cale de atac extraordinar`. Astfel, potrivit art.
410 pct. 4, se poate exercita recursul \n anulare \n cazul \n care s -au aplicat pedepse
gre[it individualizate \n raport cu prevederile art. 72 Cod penal, prin care se cere a se ]
ine seama la aplicarea pedepsei de starea de recidiv`, de concursul de infrac]iuni, de
anularea sau revocarea suspend`rii condi]ionate sau sub supraveghere a pedepsei etc. |n
 DPP–ps–220
unele legisla]ii ob]inerea acestor schimb`ri este trecut` printre c`ile de atac
extraordinare.
Legiuitorul nostru a considerat c` ne afl`m \n fa]a unei proceduri care se refer` la
executarea unor pedepse, [i nu la fondul cauzei, de aceea le-a reglementat \n cadrul fazei
de executare a hot`r\rii penale definitive, [i nu la capitolul privitor la c`ile de atac
extraordinare. S-a avut \n vedere c` aceste proceduri se refer` la aplicarea unor dispozi]ii
din Codul penal privind pedeapsa, a c`ror aplicare nu a fost posibil` deoarece instan]a
care a pronun]at condamnarea nu a avut cuno[tin]` de ele. |n toate cazurile avute \n
vedere de Codul de procedur` penal` privind schimb`ri sau modific`ri ale unor pedepse,
ele s\nt determinate de descoperirea unor \mprejur`ri care nu au fost cunoscute de
instan]` la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii, ap`r\nd \n cursul execut`rii. |n aplicarea
corect` a legii penale fiind necesar a se ]ine seama de aceste \mprejur`ri ivite ulterior, s-a
ales calea cea mai u[oar` de interven]ie pentru asigurarea legalit`]ii pedepsei, d\ndu-se
posibilitatea condamnatului s` ac]ioneze imediat \n favoarea sa la instan]a cea mai
apropiat`; totodat`, s-a dat posibilitatea de a folosi acelea[i mijloace procesuale [i
procurorului, dac` legea impune schimb`ri \n defavoarea condamnatului. De asemenea
competen]a \n solu]ionarea acestor proceduri apar]in\nd instan]ei de executare (deci
instan]ei care a judecat \n prim` instan]`) sau instan]ei corespunz`toare de la locul de
de]inere sau a unit`]ii unde se presteaz` munca, hot`r\rea acesteia cu privire la
schimbarea sau modificarea pedepsei se pronun]` cu drept de apel sau de recurs, ceea ce
constituie o garan]ie pentru aplicarea corect` a legii penale.
I.36. Cazuri de schimb`ri sau de modific`ri \n executarea unor
pedepse
§1. Cazuri de schimb`ri \n executarea unor pedepse
1) Revocarea sau anularea suspend`rii execut`rii pedepsei
Potrivit art. 83, 94 Cod penal, suspedarea condi]ionat` a execut`rii pedepsei,
pronun]at` printr-o hot`r\re definitiv`, poate fi revocat` \n cazul s`v\r[irii unei
infrac]iuni \n perioada de \ncercare sau neexecut`rii obliga]iilor civile; suspendarea sub
supraveghere a pedepsei poate fi revocat`, \n afar` de cazurile de mai sus, [i atunci c\nd
condamnatul nu respect` m`surile de supraveghere prev`zute de lege ori obliga]iile
prev`zute de instan]`.
Anularea suspend`rii condi]ionate sau sub supraveghere a pedepsei poate fi dispus`
atunci c\nd se descoper` c` cel condamnat mai s`v\r[ise o infrac]iune \nainte de
pronun]area hot`r\rii prin care s-a dispus suspendarea sau p\n` la r`m\nerea definitiv` a
acesteia (art. 85, 865 Cod penal).
Pentru a se dispune revocarea su anularea suspend`rii execut`rii pedepsei, instan]a
care judec` ori a judecat \n prim` instan]` infrac]iunea ce putea atrage revocarea sau
anularea, sesizat` de procuror sau sesiz\ndu-se din oficiu, constat` dac` s\nt \ndeplinite
condi]iile prev`zute de lege [i dispune, dup` caz, revocarea sau anularea suspend`rii
execut`rii pedepsei pronun]ate printr-o hot`r\re definitiv`.
Dac` p\n` la expirarea termenului de \ncercare nu au fost respectate obliga]iile civile
prev`zute \n art. 84 [i 864 al. 1 Cod penal, partea interesat` sau procurorul sesizeaz`
instan]a care a pronun]at \n prim` instan]` suspendarea, \n vederea revoc`rii suspend`rii
execut`rii pedepsei.
2) Revocarea sau anularea execut`rii pedepsei la locul de munc` (art.
447 1)
Condi]iile prev`zute pentru revocarea sau anularea suspend`rii execut`rii se aplic`
[i \n cazul condamn`rii la pedeapsa \nchisorii la locul de munc` (art. 86 9, 8610 Cod
penal). |n ce prive[te competen]a de judecare a sesiz`rii procurorului sau a sesiz`rii din
oficiu pentru revocarea sau anularea execut`rii prin munc`, revine instan]ei de executare
sau instan]ei corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` unitatea unde se execut`
pedeapsa ori instan]ei care judec` sau a judecat \n prim` instan]` infrac]iunea ce ar putea
atrage revocarea sau anularea. Aceast` competen]` diferit` este determinat` de cele
dou` \mprejur`ri care pot atrage revocarea: sustragerea de la \ndeplinirea obliga]iilor
care revin condamnatului \n cursul execut`rii pedepsei la locul de munc` [i s`v\r[irea
unei noi infrac]iuni. |n primul caz, competen]a revine instan]ei de executare, dac`
condamnatul nu s-a prezentat la locul de munc`, [i instan]ei \n a c`rei raz` teritorial` se
 DPP–ps–221
afl` unitatea unde se presteaz` munca, dac` cel condamnat a \nceput executarea pedepsei.
|n cazul \n care revocarea este determinat` de s`v\r[irea unei infrac]iuni \n termenul de
pedeaps`, competent` este instan]a de executare, dac` locul de munc` se afl` \n raza sa
teritorial`, sau instan]a corespunz`toare \n grad instan]ei de executare \n a c`rei raz`
teritorial` se afl` locul de prestare a muncii.
3) |nlocuirea pedepsei deten]iunii pe via]` (art. 448)
Potrivit art. 55 al. 2 Cod penal, \n cazul \n care cel condamnat la pedeapsa
deten]iunii pe via]` a \mplinit v\rsta de 60 de ani \n timpul execut`rii pedepsei,
deten]iunea pe via]` se \nlocuie[te cu \nchisoare pe timp de 25 de ani. |n acest scop, la
cererea condamnatului, a procurorului sau sesiz\ndu-se din oficiu, instan]a de executare,
iar dac` cel condamnat se afl` \n stare de de]inere instan]a corespunz`toare \n a c`rei
raz` teritorial` se afl` locul de de]inere, dispune \nlocuirea pedepsei deten]iunii pe via]`
cu pedeapsa \nchisorii pe timp de 25 de ani.
Urmare a unei astfel de \nlocuiri a pedepsei, se procedeaz` la emiterea unui nou
mandat de executare a pedepsei de 25 ani \nchisoare, care \nlocuie[te mandatul anterior
pentru pedeapsa deten]iunii pe via]`.
4) |nlocuirea pedepsei amenzii (art. 449 1)
C\nd cel condamnat se sustrage cu rea credin]` de la executarea amenzii, se poate
\nlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa \nchisorii, \n limitele prev`zute pentru
infrac]iunea s`v\r[it`, ]in\ndu-se seama de amenda achitat` (art. 63 1 Cod penal). La
sesizarea organului care, potrivit legii, execut` amenda sau sesiz\ndu-se din oficiu,
instan]a de executare dispune \nlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa \nchisorii, \n
condi]iile legii.
5) |nlocuirea pedepsei pentru militari (art. 451)
|n cazurile prev`zute de lege, executarea pedepsei \nchisorii care nu dep`[e[te 2 ani
de c`tre militarii \n termen se face \ntr-o \nchisoare militar`. Aceast` dispozi]ie se aplic`
[i \n cazul condamna]ilor care au devenit militari \n termen \n cursul judec`]ii la o
instan]` civil`, precum [i pentru cei care au devenit militari \n termen dup` r`m\nerea
definitiv` a hot`r\rii de condamnare. |n vederea \nlocuirii pedepsei \nchisorii cu
executarea \ntr-o \nchisoare militar`, comandantul militarului \n termen sesizeaz`
tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se g`se[te unitatea militar` din care face parte
cel condamnat, care dispune \nlocuirea.
Tot la sesizarea comandantului unut`]ii militare din care face parte cel condamnat
sau din oficiu, tribunalul militar \n a c`rui raz` teritorial` se g`se[te unitatea militar` a
condamnatului trecut \n rezerv` \nainte de \nceperea execut`rii pedepsei dispune
\nlocuirea execut`rii pedepsei \ntr-o \nchisoare militar` cu executarea \ntr-un loc de
de]inere.
§2. Cazuri de modific`ri ale unor pedepse
1) Contopirea pedepselor \n caz de concurs de infrac]iuni (art. 449)
|n cazul \n care se constat`, la punerea \n executare a hot`r\rii sau \n cursul execut`rii
pedepsei, c` exist` [i o alt` hot`r\re definitiv` privind o infrac]iune care este \n concurs
real sau ideal cu infrac]iunea pentru care s-a dispus executarea, trebuie s` se procedeze,
potrivit art. 36 Cod penal, la contopirea pedepselor, aplic\ndu-se regulile prev`zute \n
art. 34, 35 Cod penal. Instan]a competent` s` contopeasc` pedepsele este instan]a de
executare a ultimei hot`r\ri sau, \n cazul \n care condamnatul se afl` \n stare de de]inere
ori \n executarea pedepsei la locul de munc`, instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz`
teritorial` se afl` locul de de]inere sau, dup` caz, unitatea unde se execut` pedeapsa.
Aceasta poate fi sesizat` de condamnat, de procuror sau se poate sesiza din oficiu. |n caz
de contopire se scade din durata pedepsei durata de]inerii preventive pentru toate
infrac]iunile aflate \n concurs, inclusiv cele pentru care anterior sesiz`rii a beneficiat de
amnistie.
2) Modificarea pedepsei \n caz de descoperire a recidivei (art. 449)
Conform art. 39 al. 6 Cod penal, dac` dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de
condamnare [i mai \nainte ca pedeapsa s` fi fost executat` sau considerat` ca executat`
(prin liberarea condi]ionat`), se descoper` c` cel condamnat este \n stare de recidiv`,
instan]a aplic` dispozi]iile legale, dup` cum recidiva este postcondamnatorie sau
 DPP–ps–222
postexecutorie; aceste dispozi]ii se aplic` [i \n cazul \n care condamnarea la pedeapsa
deten]iunii pe via]` a fost comutat` sau \nlocuit` cu pedeapsa \nchisorii.
|n cazul de mai sus, la cererea procurorului sau sesiz\ndu-se din oficiu, instan]a
procedeaz` la modificarea pedepsei prin aplicarea st`rii de recidiv`. Este competent`
instan]a de executare a ultimei hot`r\ri care nu a luat \n calcul recidiva sau, \n cazul \n
care cel condamnat se afl` \n stare de de]inere ori \n executarea pedepsei la locul de
munc`, instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau,
dup` caz, unitatea unde se execut` pedeapsa prin munc`.
3) Modificarea pedepsei \n caz de descoperire de noi acte materiale care
intr` \n con]inutul infrac]iunii a c`rei pedeaps` se execut` (art. 449)
La punerea \n executare a pedepsei sau \n cursul execut`rii ei se poate constata c`
exist` o hot`r\re definitiv` cu privire la alte acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni;
\n acest caz, la cererea procurorului sau din oficiu, instan]a reune[te cele dou` cauze
penale, pronun]` o nou` hot`r\re cu privire la toate actele materiale apar]in\nd aceleia[i
infrac]iuni [i desfiin]eaz` hot`r\rile anterioare (art. 335 al. 2). Este competent` s`
modifice pedeapsa, pentru infrac]iunea re]inut` \n integralitatea ei, instan]a de executare
a ultimei hot`r\ri r`mase definitive sau, \n cazul \n care cel condamnat se afl` \n stare de
de]inere ori \n executarea pedepsei la locul de munc`, instan]a corespunz`toare \n a c`rei
raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau, dup` caz, unitatea unde se presteaz` munca.
4) Reducerea pedepsei pentru militari (art. 452)
Dac` militarul condamnat a executat jum`tate din durata pedepsei [i a dat dovezi
temeinice de \ndreptare, parte din durata pedepsei ce a mai r`mas de executat se reduce
cu o treime, iar dac` s-a eviden]iat \n mod deosebit, reducerea poate dep`[i o treime,
put\nd cuprinde chiar tot restul pedepsei (art. 62 al. 2 Cod penal). La sesizarea
comandantului \nchisorii militare unde se execut` pedeapsa, tribunalul militar \n a c`rui
raz` teritorial` se afl` \nchisoarea militar` procedeaz` la reducerea pedepsei \n condi]iile
legii.
§3. Alte cazuri de \nl`turare sau de modificare a pedepsei
1) Intervenirea unei legi penale noi
C\nd dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de condamnare intervine o lege ce nu mai
prevede ca infrac]iune fapta pentru care s-a pronun]at condamnarea, ori o lege care
prevede o pedeaps` mai u[oar` dec\t cea care se execut` ori urmeaz` a se executa, la
sesizarea procurorului, a condamnatului sau din oficiu, instan]a ia m`suri pentru
aducerea la \ndeplinire, dup` caz, a dispozi]iilor art. 12, 14 [i 15 Cod penal. Conform art.
12, consecin]ele penale ale hot`r\rii judec`tore[ti privitoare la faptele care nu mai s\nt
incriminate de legea penal` nou` \nceteaz`, iar dac` legea nou` este mai bl\nd`, aceasta se
aplic` fie \n mod obligatoriu, dac` pedeapsa aplicat` dep`[e[te maximul special al
\nchisorii pentru acea infrac]iune (art. 14), fie facultativ atunci c\nd pedeapsa aplicat`
este mai mic` dec\t maximul special prev`zut prin legea nou` (art. 15).
Competen]a revine instan]ei de executare, iar dac` cel condamnat se afl` \n
executarea pedepsei, de c`tre instan]a corespunz`toare \n grad \n a c`rei raz` teritorial` se
afl` locul de de]inere sau unitatea unde condamnatul execut` pedeapsa la locul de munc`.
2) Aplicarea amnistiei [i gra]ierii (art. 459)
Aplicarea amnistiei care intervine dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de
condamnare, precum [i aplicarea gre]ierii se fac de c`tre un judec`tor de la instan]a de
executare, iar dac` cel condamnat se afl` \n executarea pedepsei de c`tre un judec`tor de
la instan]a corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de de]inere sau unitatea
unde se execut` pedeapsa prin munc`. Aplicarea amnistiei [i gra]ierii se face din oficiu.
Dac` judec`torul de executare consider` c` nu este cazul de a se aplica amnistia sau
gra]ierea, condamnatul poate sesiza instan]a din care face parte judec`torul de executare,
pentru a solu]iona cererea de aplicare a gra]ierii.
§4. Liberarea condi]ionat` [i \ncetarea execut`rii pedepsei la locul de
munc`
1) Liberarea condi]ionat` (art. 450)
|n temeiul art. 59 [i urm. Cod penal, condamnatul la \nchisoare care a executat o
parte din pedeaps` prin privare de libertate, dac` este st`ruitor \n munc`, disciplinat [i d`
dovezi temeinice de \ndreptare, poate fi liberat condi]ionat \nainte de executarea \n
 DPP–ps–223
\ntregime a pedepsei; pentru condamna]ii bolnavi, \n v\rst` sau minori s\nt prev`zute
condi]ii de liberare mai favorabile.
Procedura liber`rii condi]ionate are caracter jurisdic]ional, deoarece se dispune de
instan]a de judecat` dup` o [edin]` public` [i contradictorie. S\nt dou` c`i de a sesiza
instan]a de judecat`:
– propunerea f`cut` de comisia ce func]ioneaz` la locul de de]inere, cu participarea
procurorului, care se \nainteaz` instan]ei de judecat` \n vederea acord`rii liber`rii
condi]ionate;
– cererea celui condamnat, ce se introduce de \ndat` ce s\nt \ndeplinite condi]iile de
durat` a priv`rii de libertate.
La propunere sau la cerere se anexeaz` procesul-verbal al comisiei de propuneri, cu
aprecierea acesteia.
Instan]a competent` este judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de
de]inere. Pentru militarul condamnat devenit inapt serviciului, competent este tribunalul
militar \n a c`rui raz` teritorial` se afl` \nchisoarea militar`. Constat\nd c` s\nt \ntrunite
condi]iile cerute de lege, instan]a dispune, prin sentin]`, liberarea condi]ionat` a
condamnatului care, \n stare de libertate, se consider` c` execut` pedeapsa p\n` la
\mplinirea termenului de pedeaps`. C\nd nu s\nt \ntrunite condi]iile cerute de lege,
judec`toria respinge propunerea sau cererea de liberare condi]ionat` [i fixeaz` un nou
termen de cel mult un an pentru re\nnoirea cererii sau propunerii. La termenul fixat se
face o nou` propunere sau o nou` cerere de liberare condi]ionat`, asupra c`reia se va
pronun]a judec`toria competent`.
Sentin]a judec`toriei este supus`, dup` caz, apelului sau recursului, dar termenul de
apel [i de recurs este redus la 3 zile, fiind \n discu]ie starea de libertate a unei persoane. |
n cazul \n care s-a admis propunerea sau cererea [i condamnatul a fost liberat
condi]ionat, apelul [i recursul procurorului este suspensiv de executare, \n sensul c` cel
condamnat nu este pus \n libertate p\n` ce nu se solu]ioneaz` calea de atac.
S`v\r[irea unei infrac]iuni dup` liberarea condi]ionat`, dar \n perioada c\t pedeapsa
este considerat` \n executare (p\n` la expirarea termenului de pedeaps`) atrage revocarea
liber`rii condi]ionate. Instan]a care judec` noua infrac]iune, \n caz de condamnare, va
putea dispune fie men]inerea liber`rii condi]ionate, fie revocarea ei, \n care caz
pedepsele se contopesc, cu aplicarea unui spor; \n cazurile prev`zute de lege revocarea
este obligatorie. Dac` instan]a care a judecat noua infrac]iune nu s-a pronun]at asupra
revoc`rii liber`rii condi]ionate, judec`toria [i, dup` caz, tribunalul militar \n a c`rui raz`
teritorial` se afl` locul de de]inere sau \nchisoarea militar` se vor pronun]a, prin sentin]`,
asupra liber`rii condi]ionate. Ca [i la liberarea condi]ionat`, sentin]a poate fi atacat` cu
apel sau recurs, \n termen de 3 zile. Instan]a \n fa]a c`reia hot`r\rea r`m\ne definitiv` este
obligat` s` comunice locului de de]inere copia de pe dispozitivul prin care s-a dispus
revocarea liber`rii condi]ionate.
2) |ncetarea execut`rii pedepsei la locul de munc` (art. 450 1)
|n cazul \n care condamnatul a executat o parte din durata pedepsei cu executare la
locul de munc` [i a dat dovezi temeinice de \ndreptare, a avut o conduit` bun`, a fost
disciplinat [i st`ruitor \n munc`, la cererea sa ori a conducerii unit`]ii unde condamnatul \
[i desf`[oar` activitatea, instan]a poate dispune \ncetarea execut`rii pedepsei. Dispozi]iile
care reglementeaz` solu]iile pe care le poate pronun]a judec`toria cu privire la liberarea
condi]ionat`, cele care se refer` la fixarea unui termen pentru re\nnoirea cererii, la
revocarea \ncet`rii [i la c`ile de atac se aplic` corespunz`tor [i \ncet`rii execut`rii
pedepsei la locul de munc`.
O copie de pe dispozitivul hot`r\rii se comunic`, de c`tre instan]a unde aceasta a
r`mas definitiv`, unit`]ii unde se execut` pedeapsa, precum [i organului de poli]ie din
localitatea unde \[i are sediul unitatea.
I.37. Procedura la instan]a de executare
1) M`suri premerg`toare [edin]ei de judecat`
Cazurile de schimb`ri [i modific`ri de pedepse, de am\nare [i de \ntrerupere a
execut`rii pedepsei \nchisorii, de liberare condi]ionat` [i de \ncetare a execut`rii pedepsei
la locul de munc` au o procedur` comun` de judecare [i de solu]ionare. Dup` caz, ele s\nt
de competen]a instan]ei de executare, a instan]ei \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de
 DPP–ps–224
de]inere sau unitatea unde cel condamnat execut` pedeapsa la locul de munc`. Sesizarea
instan]ei se face, dup` caz, din oficiu, de c`tra procuror sau de c`tre condamnat.
Competen]a de executare este determinat` prin lege, \n sensul c` instan]a de executare
este competent` atunci c\nd condamnatul se afl` \n stare de libertate, iar instan]a de la
locul de de]inere sau al unit`]ii unde se presteaz` munca este competent` \n cazul \n care
condamnatul este de]inut sau execut` pedeapsa la locul de munc`.
Compunerea instan]ei este cea prev`zut` pentru judecata \n prim` instan]`, care, prin
modificarea L.O.J. intervenit` prin Legea nr. 142/1997, este de un singur judec`tor la
instan]ele civile [i de doi judec`tori la cele militare.
Procedura de judecat` are loc cu citarea p`r]ilor interesate, ceea ce \nseamn`
condamnatul [i partea v`t`mat`. Condamnatul arestat este adus la judecat` numai \n cazul
\n care i s-ar putea agrava situa]ia sau c\nd instan]a consider` necesar` aducerea sa. S\nt
cazuri \n care \n mod evident se ajunge la agravarea situa]iei condamnatului (ca:
revocarea sau anularea suspend`rii execut`rii pedepsei, aplicarea recidivei, constatarea
de acte materiale apr]in\nd aceleia[i infrac]iuni), ra]iune pentru care aducerea
condamnatului arestat este obligatorie; \n celelalte cazuri (contopirea de pedepse,
am\narea sau \ntreruperea execut`rii pedepsei, liberarea condi]ionat`) condamnatul este
adus la judecat` numai c\nd instan]a consider` necesar spre a ob]ine unele date, spre a
verifica starea sa fizic` [i psihic` etc. Aducerea condamnatului \n aceste cazuri fiind doar
o recomandare, nu poate opera o nulitate dac` instan]a nu a dispus aducerea.
|n cazul \n care condamnatul se afl` \n stare de de]inere sau \ntr-un institut medical-
educativ, militar \n termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei
unit`]i militare de \nv`]`m\nt sau internat \ntr-un centru de reeducare, trebuie s` fie
asistat de un avocat; pentru aceasta se apeleaz` la baroul de avoca]i pentru a se desemna
un ap`r`tor din oficiu, a c`rei \mputernicire \nceteaz` la prezentarea unui avocat ales.
Participarea procurorului este obligatorie.
2) Procedura de judecat` (art. 460)
Judecarea sesiz`rii sau a cererii privind executarea are loc \n [edin]` public`, oral`,
nemijlocit` [i contradictorie. C\nd cererea sau sesizarea se \ntemeiaz` pe anumite dovezi,
acestea trebuie produse \n cursul [edin]ei de judecat`, cum ar fi \mprejurarea care atrage
revocarea sau anularea suspend`rii execut`rii pedepsei, existen]a unei hot`r\ri privind
alte acte materiale apar]in\nd aceleia[i infrac]iuni, \mprejurarea care motiveaz` cererea
de am\nare sau \ntrerupere a execut`rii pedepsei.
Dup` ce s-au administrat probele necesare, se d` cuv\ntul procurorului, dac` acesta a
f`cut sesizarea sau instan]a s-a sesizat din oficiu, care argumenteaz` temeinicia ei [i
dispozi]ia legal` care o face aplicabil`, cer\nd totodat` rezolvarea \n sensul solicitat.
Partea v`t`mat`, dac` este prezent`, se poate al`tura la concluziile procurorului sau poate
sus]ine c` sesizarea nu este \ntemeiat`. Condamnqtul are cuv\ntul, personal sau prin
ap`r`torul s`u, pentru a argumenta c` solicitarea procurorului, dac` este \mpotriva sa, nu
este \ntemeiat`, ori, dimpotriv`, c` este de acord cu aceasta dac` \i este profitabil`. C\nd
cererea apar]ine condamnatului, primul cuv\nt \l are acesta, pentru a-[i sus]ine cererea,
apoi are cuv\ntul partea v`t`mat` [i \n final procurorul, care pune concluzii cu privire la
legalitatea [i temeinicia solicit`rii condamnatului.
Rezolvarea sesiz`rii sau a cererii privind executarea se dispune prin sentin]`
motivat`. Procurorul [i condamnatul pot declara apel sau recurs \mpotriva hot`r\rii
pronun]ate. |n afar` de cazurile de liberare condi]ionat` [i de \ncetare a execut`rii
pedepsei la locul de munc`, pentru care termenul de apel [i de recurs este de 3 zile, \n
toate celelalte cazuri termenul este de 10 zile. La judecarea [i solu]ionarea cererii s\nt
aplicabile dispozi]iile generale privind judecata \n prim` instan]`, care nu s\nt contrare
dispozi]iilor speciale care reglementeaz` aceste cazuri date spre rezolvare instan]ei de
executare sau celei corespunz`toare de la locul de de]inere a condamnatului.
Solu]ia definitiv` dat` \n aceste proceduri privind executarea se comunic` instan]ei
de executare, spre a se \nscrie \n registrul de execut`ri penale [i \n dosarul corespunz`tor.
 DPP–ps–225
I.38. Contesta]ia la executare
§1. Cazurile de contesta]ie la executare
1) Natura juridic` a contesta]iei la executare
|n Codul de procedur` penal` din 1936 “contesta]ia la executarea hot`r\rilor de
condamnare” era inclus` \ntre c`ile de atac extraordinare, cuprinz\nd at\t cazurile care se
reg`sesc actualmente la contesta]ia \n anulare, c\t [i cele care se includ \n contesta]ia la
executare. Titulatura de contesta]ie la executare nu era conform` cu reglementarea c`ilor
de atac extraordinare, care puteau atrage desfiin]area hot`r\rilor penale definitive de
condamnare, [i nu executarea lor. Pentru a corecta titulatura, \n 1960 s-a modificat
titulatura Cap. III [i \n loc de “contesta]ia la executarea hot`r\rilor de condamnare” s-a
adoptat denumirea de “contesta]ia”, justific\ndu-se astfel \ncadrarea ei \ntre c`ile de atac
extraordinare. |n acela[i timp, au fost reglementate dou` forme ale contesta]iei: contra
hot`r\rii [i contra execut`rii; prin cazurile la care se referea, contesta]ia contra hot`r\rii
se \ncadra printre c`ile de atac extraordinare, dar contesta]ia contra execut`rii dep`[ea
acest cadru.
Codul de procedur` penal` din 1968 a dat o reglementare corect` contesta]iei;
cazurile de contesta]ie contra hot`r\rii au fost preluate de contesta]ia \n anulare, care este
o cale de atac extraordinar`, iar cazurile de contesta]ie contra execut`rii au fost trecute
printre cazurile contesta]iei la executare, care a fost scoas` dintre c`ile de atac
extraordinare [i trecut` \n Titlul III privitor la Executarea hot`r\rilor penale.
Reglementarea actual` curm` orice discu]ie potrivit c`reia contesta]ia la executare ar
constitui o cale de atac extraordinar`, ceea ce duce la concluzia cu caracter general c`
prin contesta]ie la executare nu se poate schimba sau modifica solu]ia care a c`p`tat
autoritate de lucru jduecat. Deci contesta]ia la executare este doar un mijloc procesual,
cu caracter jurisdic]ional, care poate fi folosit \nainte de punerea \n executare a hot`r\rii
penale definitive, dac` s-a ivit un incident prev`zut de lege p\n` \n acest moment, \n
cursul execut`rii pedepsei, dac` incidentul s-a ivit \n perioada execut`rii ei [i chiar dup`
ce s-a executat pedeapsa, dar \n leg`tur` cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a
se asigura punerea \n executare [i executarea propriu-zis` a hot`r\rii penale definitive \n
conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispozi]ii de drept penal [i de drept
procesual penal care se refer` la executarea unei condamn`ri penale. Datorit` acestei
naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigur` aplicarea legii \n executarea
condamn`rii, dar exclude posibilitatea ca pe aceast` cale s` fie afectat` autoritatea de
lucru judecat.
2) Cazurile de contesta]ie la executare
|n art. 461 se prev`d patru cazuri de contesta]ie la executare; ultimul caz av\nd \n
vedere [i “orice alt incident \n cursul execut`rii”, se las` posibilitatea ca jurispruden]a s`
admit` contesta]ia la executare [i pentru incidente care nu s\nt nominalizate de lege, dar
care \ndeplinesc cerin]ele legii.
a) C\nd s-a pus \n executare o hot`r\re care nu era definitiv`
S-au ar`tat cazurile \n care hot`r\rea penal` r`m\ne definitiv`, printre care [i
situa]iile \n care nu s-a f`cut apel sau recurs \n termenul prev`zut de lege. Atunci c\nd
termenul de apel sau de recurs curge de la comunicarea unei copii de pe dispozitivul
hot`r\rii de condamnare, este posibil ca judec`torul delegat s` re]in` c` \n termenul legal,
dar pe care l-a calculat \n mod gre[it c` \ncepe s` curg` de la pronun]are, nu s-a declarat
apel sau recurs, astfel \nc\t, socotind c` hot`r\rea a r`mas definitiv`, a procedat la punerea
ei \n executare. Partea pentru care termenul de apel sau de recurs curge de la
comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii, poate face contesta]ie contra
execut`rii hot`r\rii [i, dovedind c` aceasta nu a r`mas definitiv`, fiindc` termenul de apel
sau de recurs, \n lipsa comunic`rii, nu a \nceput` s` curg`, s` cear` anularea execut`rii.
Dup` admiterea contesta]iei [i anularea execut`rii, instan]a de executare dispune
comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii p`r]ii \n drept, pentru a \ncepe s`
curg` termenul de apel sau de recurs. Se pot \nt\lni [i alte situa]ii c\nd se pun \n
executare dispozi]ii ale unei hot`r\ri care nu este definitiv` [i care s\nt supuse
contesta]iei la executare.
 DPP–ps–226
b) C\nd executarea este \ndreptat` \mpotriva altei persoane dec\t
cea prev`zut` \n hot`r\rea de condamnare
Acest caz, destul de rar \nt\lnit \n practic`, presupune c` executarea nu s-a
\ndreptat \mpotriva persoanei condamnate, ci a unei alte persoane, cu acela[i nume [i
prenume, dar cu alte date de identitate. Prin contesta]ia la executare aceast` persoan`
poate s` dovedeasc` c` nu este persoana condamnat` [i s` cear` \ncetarea execut`rii
\mpotriva sa, urm\nd a fi pus` \n executare condamnarea \mpotriva persoanei real
condamnate. Prin contesta]ia la executare, condamnatul nu poate cere instan]ei s`
stabileasc` nevinov`]ia sa, aceasta put\ndu-se ob]ine numai printr-o cale de atac
extraordinar`, ci doar constatarea c` nu exist` identitate \ntre persoana sa [i persoana
condamnat`.
c) C\nd se ive[te vreo nel`murire cu privire la hot`r\rea care se
execut` sau vreo \mpiedicare la executare
Poate exista nel`murire la o hot`r\re penal` de condamnare cu executare la locul de
munc` dac` s-a omis a se trece care este unitatea unde va presta munca cel condamnat
sau se dispune computarea deten]iei preventive, f`r` a se indica durata de timp
computat`; \n aceste cazuri, prin contesta]ie la executare se poate da l`murirea necesar`,
indic\ndu-se unitatea unde se va presta munca sau durata care se comput` din pedeaps`.
Exist` \mpiedicare la executare c\nd, de[i executarea hot`r\rii definitive a fost
suspendat` \ntr-o cale de atac extraordinar`, persoana condamnat` este privat` de
libertate \n executarea pedepsei \ntre timp suspendate; prin contesta]ie la executare se
pot anula formele de executare a pedepsei, ca urmare a suspend`rii execut`rii dispus` de
instan]a competent`.
d) C\nd se invoc` amnistia, gra]ierea sau orice alt` cauz` de
stingere sau de mic[orare a pedepsei, precum [i orice alt
incident ivit \n cursul execut`rii
Amnistia poate constitui un caz de contesta]ie la executare numai atunci c\nd a
intervenit dup` ce hot`r\rea de condamnare a r`mas definitiv`, iar \nl`turarea execut`rii
pedepsei nu s-a f`cut din oficiu de c`tre judec`torul delegat, sau acesta a respins cererea
de aplicare a amnstiei sub motiva]ia c` cel condamnat este exceptat de lege; prin
contesta]ie la executare se poate ob]ine de la instan]a de executare aplicarea amnstiei
omise sau refuzate de a fi aplicat`. |n cazul \n care amnistia a intervenit \n cursul
judec`]ii, iar instan]a a considerat c` nu se aplic` inculpatului, solu]ia dat` nu poate fi
atacat` prin contesta]ie la executare, ci numai prin recurs \n anulare. Dac` instan]a de
recurs a omis s` aplice amnistia intervenit` \n cursul judec`]ii, de[i era operant` \n cauz`,
se poate cere, pe calea contesta]iei \n anulare, \ntemeiat` pe art. 386 lit. c, s` fie luat` \n
considerare [i, dup` admiterea contesta]iei \n anulare, s` se dispun` \ncetarea procesului
penal.
Jurispruden]a a considerat, \ns`, admisibil` aplicarea amnistiei prin intermediul
contesta]iei la executare atunci c\nd s-a avut \n vedere constatarea c` cel condamnat nu
mai este \n stare de recidiv` datorit` interven]iei amnistiei 199.
Prin contesta]ie la executare se poate invoca prescrip]ia execut`rii pedepsei (art. 125
Cod penal), nu [i a r`spunderii penale, c`ci aceasta trebuie s` fie aplicat` prin hot`r\rea
pus` \n executare. Gra]ierea pedepsei, intervenit` \n cursul execut`rii hot`r\rii, se aplic`
de c`tre judec`torul delegat cu executarea; \ns` c\nd acesta consider` c` gra]ierea
condi]ionat` nu opereaz` \n cazul unui anumit condamnat, acesta poate introduce
contesta]ie la executare ca, prin procedur` jurisdic]ional`, s` se stabileasc` dac` i se
aplic` sau nu gra]ierea.
Legea se refer` la orice alt` cauz` de stingere sau de mic[orare a pedepsei. |n caz de
adulter, so]ul inocent poate cere, dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii, \ncetarea execut`rii
199
Dac` un inculpat a fost condamnat definitiv pentru o infrac]iune, cu re]inerea st`rii de
recidiv`, iar ulterior intervine un act de gra]iere, inaplicabil recidivi[tilor, poate cere, prin
contesta]ie la executare, s` se constate c` \ntre timp infrac]iunea pentru care fusese condamnat \n
stare de recidiv` a fost amnistiat`; fiind \nl`turat primul termen al recidivei, condamnatul nu mai
este recidivist, fiindu-i aplicabil actul de gra]iere. Contesta]ia la executare poate avea, \ns`, ca
obiect numai constatarea c` cel condamnat nu mai este recidivist pentru a i se aplica actul de
gra]iere; toate celelalte dispozi]ii ale hot`r\rii definitive r`m\n \n vigoare, inclusiv pedeapsa
aplicat` ini]ial.
 DPP–ps–227
pedepsei (art. 304 al. 3 Cod penal); c\nd dup` r`m\nerea definitiv` a hot`r\rii de
condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infrac]iune fapta pentru care s-a
pronun]at condamnarea, poate fi folosit` contesta]ia la executare pentru \ncetarea
execut`rii pedepsei, a m`surilor de siguran]` [i a m`surilor educative pronun]ate \n baza
legii vechi (art. 12 Cod penal); de asemenea, se poate cere reducerea obligatorie ori
facultativ` a pedepsei ce mai este de executat (art. 14 [i 15 Cod penal); contesta]ia la
executare este admisibil` numai dac` legea nou` a intervenit \n cursul execut`rii
pedepsei, nu [i dup` executarea ei \n \ntregime.
|n fine, acest caz se refer` la orice alt incident ivit \n cursul execut`rii pedepsei 200.
Pentru ca un “incident” s` poat` forma caz de contesta]ie la executare se cer
\ndeplinite dou` condi]ii:
– incidentul s` se iveasc` \n cursul execut`rii pedepsei – deci o \mprejurare ce nu putea
fi avut` \n vedere la pronun]area hot`r\rii de condamnare, deoarece altfel neaplicarea
sa de c`tre instan]` este o eroare de judecat` ce nu poate fi \nl`turat` dec\t printr-o
cale de atac extraordinar`201;
– incidentul s` se refere la executarea hot`r\rii, f`r` s` atrag` schimb`ri \n dispozitivul
hot`r\rii definitive de condamnare, s` respecte deci autoritatea de lucru judecat 202.
§2. Procedura contesta]iei la executare
1) Rezolvarea contesta]iei la executare
Instan]a competent` s` rezolve contesta]ia la executare este instan]a de executare;
dac` cel condamnat este de]inut sau execut` pedeapsa la locul de munc`, contesta]ia se
introduce la instan]a corespunz`toare \n grad \n a c`rei raz` teritorial` se afl` locul de
de]inere sau unitatea unde cel condamnat presteaz` munca. Competen]a nu este
alternativ`, \n sensul c` se poate introduce contesta]ia la oricare dintre cele dou` instan]e,
ci determinat` \n raport cu situa]ia celui condamnat, dac` se afl` sau nu de]inut \n cursul
execut`rii pedepsei sau la locul de munc`. De la aceast` regul` se face o excep]ie pentru
situa]ia \n care contesta]ia se \ntemeiaz` pe cazul de sub art. 461 lit. c – “c\nd se ive[te
vreo nel`murire cu privire la hot`r\rea care se execut` sau vreo \mpiedicare de la
executare” – competen]a revenind instan]ei care a pronun]at hot`r\rea ce se execut`, c`ci
aceasta poate da l`muririle necesare. |n cazul \n care contesta]ia este \ndreptat` \mpotriva
actelor de executare privind “confiscarea averii” dispus` \nainte de 1991, competent` de
a solu]iona este instan]a civil`, potrivit legii civile.
Compunerea instan]ei este cea prev`zut` de lege pentru judecata \n prim` instan]` (cu
un singur judec`tor la instan]ele civile [i doi judec`tori la cele militare).
Procedura de judecat` a contesta]iei la executare este cea prev`zut` pentru celelalte
proceduri de executare (examinat` anterior). |n cursul judec`rii contesta]iei se
administreaz` probele necesare pentru dovedirea cauzelor de stingere sau de mic[orare a
pedepsei sau incidentul la executare invocat de condamnatul contestator.
Rezolvarea contesta]iei la executare difer` dup` cazul invocat:

200
|n practic` s-au considerat ca incidente ce pot fi \nl`turate prin contesta]ie la executare:
c\nd nu s-a dedus, prin hot`r\rea definitiv`, din durata pedepsei durata re]inerii [i arest`rii
preventive; c\nd s-a cerut schimbarea locului de munc` pe motiv de boal` a condamnatului sau
reducerea activit`]ii unit`]ii, reevaluarea m`surii educative aplicate unui inculpat minor pentru
mai multe infrac]iuni, din care numai unele au fost gra]iate.
201
Practica judiciar` a statuat c` nu poate forma obiectul contesta]iei la executare aplicarea
st`rii de revidiv` care nu fusese re]inut` prin hot`r\rea de condamnare sau fusese gre[it re]inut`.
202
S-au considerat inadmisibile contesta]iile la executare prin care se solicita schimbarea
\ncadr`rii juridice [i reducerea pedepsei, \n raport de o reevaluare a pagubei sau ca urmare a
declar`rii par]ial neconstitu]ionale de c`tre Curtea Constitu]ional` a unor dspozi]ii privind
infrac]iunile contra avutului ob[tesc, deoarece efectele deciziei Cur]ii Constitu]ionale nu
constituie un incident la executare; de asemenea, reexaminarea pedepsei pentru care s-a aplicat \n
mod gre[it un act de gra]iere prin hot`r\rea de condamnare ori reexaminarea cuantumului pagubei
stabilit` printr-o hot`r\re definitiv` sau calculul gre[it de c`tre instan]a de fond a unui rest de
pedeaps` neexecutat. Nu este admisibil` contesta]ia la executare [i atunci c\nd s\nt prev`zute
proceduri speciale la executare, cum ar fi liberarea condi]ionat` sau \ntreruperea execut`rii
pedepsei pe caz de boal`; \n fine, pe calea contesta]iei la executare nu se poate reveni asupra unor
m`suri de siguran]` deja executate, cum ar fi restituirea unor lucruri confiscate [i trecute \n
patrimoniul statului.
 DPP–ps–228

Titlul VI – PROCEDURILE SPECIALE

Cap. I. Procedurile speciale de urm`rire [i de judecare a unor
infrac]iuni

– \n primul caz, c\nd hot`r\rea nu este definitiv`, se anuleaz` formele de executare [i se

dispune \ndeplinirea formalit`]ilor de comunicare a copiei de pe dispozitiv celui \n
drept;
– \n cazul c\nd o alt` persoan` dec\t condamnatul este arestat` \n executarea pedepsei,
aceasta este pus` \n libertate, iar executarea continu` \mpotriva persoanei
condamnate;
– dac` exist` vreo nel`murire, aceasta este l`murit` [i executarea poate avea loc \n
sensul l`muririi ob]inute;
– \n cazul prev`zut \n art. 461 lit. d, rezolvarea trebuie s` corespund` obiectului
contesta]iei, prin \ncetarea execut`rii \n caz de amnistie, gra]iere, prescrip]ie,
computarea duratei arest`rii preventive, dac` aceasta nu s-a dispus prin hot`r\rea de
condamnare, mic[orarea pedepsei \n cazul intervenirii unei legi noi etc.
2) Contesta]ia privitoare la desp`gubirile civile [i amenzile judiciare
(art. 463)
|n cazul \n care contesta]ia se refer` la modul \n care se execut` dispozi]iile civile ale
hot`r\rii sau cheltuielile judiciare acordate p`r]ilor, este competent` instan]a de
executare, \n primele dou` cazuri de contesta]ie, iar \n cel de-al treilea (lit. c) instan]a
care a pronun]at hot`r\rea ce se execut`. Al patrulea caz se refer` numai la latura penal`.
Procedura de rezolvare este aceea[i ca [i la contesta]ia \n executare a dispozi]iilor
penale, aplic\ndu-se regulile de procedur` penal`.
Contesta]ia contra actelor de executare privind confiscarea averii se solu]ioneaz` de
instan]a civil`, potrivit legii civile.
Contesta]ia privitoare la amenzile judiciare (art. 464) este de competen]a instan]ei
care le-a pus \n executare, iar rezolvarea se face dup` acelea[i reguli exaaminate
anterior.
I.39. Procedurile speciale de urm`rire [i de judecat` \n actuala
reglementare procesual penal`
1) Conceptul de “proceduri speciale” de urm`rire [i de judecat`
Normele de drept cuprise \n partea general` a Codului de procedur` penal` [i
normele de drept care reglementeaz` urm`rirea penal`, judecata [i executarea hot`r\rilor
penale cuprinse \n partea special` a Codului s\nt prev`zute a fi aplicate \n toate cauzele
penale, f`r` deosebire de tipul [i gravitatea infrac]iunilor s`v\r[ite, de v\rsta, profesia [i
statutul juridic al celor care le-au s`v\r[it. |n concep]ia legiuitorului, aceste norme
juridice, aplicabile oric`ror cauze penale, sub denumirea de procedura de drept comun
sau procedura obi[nuit`, s\nt de natur` s` asigure cel mai bine aflarea adev`rului \n
fiecare cauz` penal` [i solu]ionarea acestora potrivit legii. Ca urmare, procedura
obi[nuit` sau de drept comun reprezint` cadrul normal al desf`[ur`rii procesului penal.
Practica legislativ` din cele mai multe ]`ri a cunoscut [i a[a-numitele “proceduri
speciale” de urm`rire [i de judecat` \n acele cazuri \n care exist` factori care s` justifice
urgentarea desf`[ur`rii procesului penal, garan]ii speciale \n vederea ocrotirii unor
categorii de infractori, solemnitatea corespunz`toare inculpa]ilor cu func]ii de
r`spundere \n stat etc. Ca urmare, a ap`rut practica legifer`rii unor proceduri speciale, cu
elemente derogatorii de la procedura obi[nuit`. A[a s-a procedat cu regulile de
competen]` privind pe demnitari, militari, magistra]i; cu regulile privind asisten]a
juridic` obligatorie a militarilor \n termen sau cu termen redus, a celor de]inu]i sau
interna]i medical, a celor ce nu-[i pot face singuri ap`rarea. |ns` c\nd se au \n vedere un
complex de derog`ri de la procedura obi[nuit`, legiuitorul procedeaz` la reglementarea
unor proceduri speciale, \nscrise \n partea special` a Codului de procedur` penal` sau \n
legi speciale, cuprinz\nd norme de procedur` penal` derogatorii de la procedura
obi[nuit`.
 DPP–ps–229
Se poate defini procedura special` ca un complex de norme de drept procesual
penal care instituie, pentru anumite cauze penale, o desf`[urare a procesului penal
par]ial diferit` de procedura obi[nuit`.
Procedura special`, cuprinz\nd norme speciale fa]` de normele generale ale
procedurii obi[nuite, are fa]` de aceasta pozi]ia normelor speciale fa]` de normele
generale. Normele speciale nu se aplic` dec\t \n cauzele \n care exist` o derogare expres`
de la procedura obi[nuit`; procedura special` se realizeaz` [i prin normele procedurii
obi[nuite pentru toate chestiunile pentru care nu se face nici o derogare \n reglementarea
procedurii speciale; o norm` privind procedura special` derog` \ntotdeauna de la
procedura obi[nuit`, \n timp ce o norm` general` posterioar` uneia speciale nu abrog`
norma special` derogatorie dec\t \n cazul \n care se prevede \n mod expres.
Ca urmare a acestor rela]ii \ntre procedura obi[nuit` [i procedura special`, \n
reglementarea unei astfel de proceduri legiuitorul trebuie s` aib` \n vedere urm`toarele
\ndatoriri:
– s` stabileasc` cu precizie cauzele \n care se aplic` procedura special`, normele
derogatorii fiind de strict` interpretare;
– s` prevad` normele derogatorii de la procedura obi[nuit` astfel \nc\t s` dea form` unei
proceduri speciale, [i nu numai unor elemente de derogare;
– s` precizeze c` acolo unde nu se derog` se aplic` normele procedurii obi[nuite.
2) Criterii de reglementare a procedurilor speciale de urm`rire [i de
judecat` a unor cauze penale
Un criteriu de reglemntare a unor proceduri speciale \l constituie anumite st`ri [i
calit`]i ale persoanei trase la r`spundere penal`. Starea de minoritate a infractorului
impune un mod speical de urm`rire [i de judecat`, care s` \nt`reasc` protec]ia sa
procesual`, av\nd \n vedere lipsa de maturitate a minorilor 203. Calitatea de militar a
inculpatului determin`, \n unele legisla]ii, o procedur` special` de urm`rire [i de judecat`,
\n fa]a unor instan]e speciale204. Calitatea de magistrat sau de demnitar poate determina
o procedur` special` de urm`rire [i de judecat` 205. |n raport de calitatea persoanei urm`rite
sau judecate, actualul Cod de procedur` penal` rom#n a men]inut numai procedura
special` de urm`rire [i de judecat` a infractorilor minori.
Un alt criteriu pentru instituirea unei proceduri speciale de urm`rire sau de
judecat` \l poate constitui infrac]iunea s`v\r[it` [i condi]iile \n care a fost descoperit`.
Acest criteriu poate determina instituirea unei proceduri care s` asigure o mai ferm` [i
rapid` ap`rare a valorilor avute \n vedere de legea penal`, prin simplificarea [i urgentarea
procedurii de urm`rire [i de judecat` sau prin m`suri de ap`rare a patrimoniului statului
sau a siguran]ei na]ionale206. Reglementarea actual` a men]inut numai procedura urgent`
de urm`rire [i de judecat` a infrac]iunilor flagrante; o procedur` special` pentru
infrac]iunile de corup]ie care nu s\nt flagrante a fost instituit` prin Legea nr. 83/1992 207.
203
|n multe legisla]ii, printre care [i \n Codul de procedur` penal` din 1968, judecarea
minorilor infractori este \ncredin]at` unor tribunale speciale, \n compunerea c`rora intr`
magistra]i cu o preg`tire adecvat`.
204
\nainte de 1952, Codul Justi]eii Militare cuprindea at\t diszpoi]ii penale, c\t [i de procedur`
penal`, constituind astfel o procedur` special` reglementat` de o alt` lege dec\t Codul de procedur`
penal`; \n Fran]a [i ast`zi procedura de judecat` a militarilor este reglementat` de Codul Justi]iei
Militare din 1965.
205
Codul de procedur` penal` din 1936 prevedea o procedur` special` de urm`rire [i de
judecat` a magistra]ilor [i a \nal]ilor demnitari; \n Fran]a exist` proceduri speciale de judecat` a
demnitarilor \n fa]a |naltei Cur]i de Justi]ie [i la Curtea de Siguran]` a Statului.
206
Codul de procedur` penal` din 1936, \n modific`rile aduse \n 1957, a instituit o procedur`
pentru urm`rirea [i judecarea infrac]iunilor flagrante, simplificat` fa]` de procedura obi[nuit`, cu
luarea obligatorie a m`surilor preventive [i cu reducerea duratei de urm`rire [i de judecat`;
imediat dup` aceasta, \n scopul ap`r`rii or\nduirii socialiste, a fost introdus` o procedur` special`
de urm`rire [i de judecat` a infrac]iunilor contra avtului ob[tesc [i a infrac]iunilor pentru care
legea penal` prevedea executarea pedepsei \nchisorii \ntr-o colonie de munc`, cu unele dispozi]ii
aplicabile [i infrac]iunilor contra securit`]ii statuluii; de asemenea, Codul anterior prevedea o
procedur` special` \n materie de fals, pentru infrac]iunile de pres` [i infrac]iunile de audien]`.
207
De re]inut c` la Congresul al XIV-lea al Asocia]iei Interna]ionale de Drept Penal,
rezolu]ia sec]iunii a III-a cu tema de procedur` penal` a dat recomandarea, pentru perioad actual`
de cre[tere a infrac]ionalit`]ii sub forme diferite, c` se justific` proceduri speciale pentru
 DPP–ps–230
I.40. Procedura special` de urm`rire [i de judecare a unor
infrac]iuni flagrante
§1. No]iunea de infrac]iune flagrant`
1) Justificarea unei proceduri speciale pentru unele infrac]iuni
flagrante
Practica autorit`]ilor judiciare a \nvederat c` \n anumite cazuri, c\nd vinov`]ia
inculpatului poate fi stabilit` cu certitudine din primele momente ale s`v\r[irii
infrac]iunii, devine necesar` simplificarea procedurii de cercetare [i de judecat`, pentru a
se putea pronun]a c\t mai repede condamnarea penal` a infractorilor. O astfel de
procedur` simplificat` [i rapid` s-a adoptat \n special \n cazul infrac]iunilor flagrante; pe
de o parte, prinderea infractorului \n momentul s`v\r[irii infrac]iunii sau imediat dup`
aceasta \nl`tur` o proba]iune de durat`, prinderea \n flagrant fiind considerat` o dovad`
suficient` de vinov`]ie; pe de alt` parte; modul \n care a fost prins f`ptuitorul asupra
faptei st\rne[te indignarea popula]iei [i, ca urmare, necesit` o ripost` imediat` din partea
justi]iei, ceea ce implic` urgen]` \n urn`rire [i \n judecat`. Se asigur` totodat` [i
contribu]ia cet`]enilor la combaterea infrac]iunilor, prin dreptul acordat acestora de a
prinde pe f`ptuitor \n cazul infrac]iunilor flagrante [i de a-l preda poli]iei. Se pune astfel
accentul pe prevenirea s`v\r[irii de infrac]iuni, dat` fiind riposta ferm` [i imediat`
desf`[urat` de autoritatea judiciar`.
|n dezvoltarea legisla]iei noastre de procedur` penal` s-au prev`zut fie dispozi]ii
speciale pentru urm`rirea [i judecarea infrac]iunilor flagrante, fie chiar proceduri
speciale determinate de aceste infrac]iuni 208.
2) No]iunea de infrac]iune flagrant`
|n art. 465 se d` defini]ia infrac]iunii flagrante, \n sesnul c` este infrac]iunea
descoperit` \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[ire. Aceast` defini]ie se refer` la
infrac]iunea tipic` flagrant`, c`ci legea prevede [i o infrac]iune denumit` cvasiflagrant`.
“Descoperirea” presupune c` a fost constatat` fapta \n momentul s`v\r[irii sau imediat
dup` s`v\r[ire; legea referindu-se la “s`v\r[irea infrac]iunii”, se aplic` dispozi]iile art. 144
Cod penal, care \n]elege prin aceast` sintagm` “s`v\r[irea oric`reia din faptele pe care
legea le pedepse[te ca infrac]iune consumat` sau ca tentativ`, precum [i participarea la
comiterea acestora ca autor, instigator sau complice”. |n Codul de procedur` penal`
anterior se prevedea c` infrac]iunea continu` se consider` flagrant` p\n` la \ncetarea
ac]iunii delictuoase; f`r` a exista vreo dispozi]ie special` \n Codul actual pentru
infrac]iunea continu`, se poate considera c` aceasta este flagrant` dac` se descoper`
\nainte de \ncetarea ac]iunii infrac]ionale. |n ce prive[te infrac]iunea continuat`, dac` a
fost descoperit \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[ire unul din actele materiale
care o compun, nu pot fi considerate \n flagran]` [i celelalte acte s`v\r[ite anterior, c`ci
acestea trebuie dovedite printr-o procedur` obi[nuit` de proba]iune. Infrac]iunea
complex` este flagrant` dac` toate ac]iunile infrac]ionale care o compun au fost
descoperite \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup` s`v\r[irea lor.
Descoperirea infrac]iunii trebuie f`cut` \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup`
s`v\r[ire; dac` momentul s`v\r[irii este determinabil de descoperirea infrac]iunii \n cursul
efectu`rii ac]iunii prev`zute de lege [i a producerii rezultatului, pentru determinarea
perioadei de “imediat” dup` s`v\r[ire, legea nu are nici o precizare, d\nd un sens general
de “aproape \n timp” de momentul s`v\r[irii infrac]iunii; aceasta poate \nsemna un timp
calculat \n minute, dar, dac` \mprejur`rile s`v\r[irii infrac]iunii o cer, chiar o perioad`
combaterea criminalit`]ii organizate [i a celei economice, a criminalit`]ii interna]ionale, dar [i
a[a-numitei “mica delicven]`”.
208
Sub Codul de procedur` penal` din 1864, care d`dea o defini]ie infrac]iunilor flagrante, s-a
adoptat Legea din 1913 a “micului parchet”, prin care se simplifica trimiterea \n judecat` [i
judecata unor infrac]iuni s`v\r[ite \n stare de flagran]`. Con]inutul general al acestei legi a fost
inclus \n Codul de procedur` penal` din 1936 care, f`r` a carcteriza urm`rirea [i judecata
infrac]iunilor flagrante ca o procedur` special`, cuprindea dispozi]ii speciale at\t pentru cercetarea
acestor infrac]iuni, c\t [i pentru judecata lor.
Prin Decretul nr. 324/1957 s-au introdus \n Codul anterior, \ntre procedurile speciale, [i
“Procedura urgent` de urm`rire sau judecat` pentru anumite pricini”, care se referea \n principal
la infrac]iunile flagrante. O astfel de procedur` a fost reglementat` [i de Codul de procedur`
penal` din 1968 (art. 465–479).
 DPP–ps–231
mai \ndelungat`, cum ar fi urm`rirea de c`tre poli]ei a infractorului care a fugit de la
locul unde a s`v\r[it infrac]iunea [i a fost prins prin aceast` urm`rire.
Caracterul tipic al infrac]iuni flagrante implic` [i prinderea f`ptuitorului \n momentul
s`v\r[irii infrac]iunii sau imediat dup` s`v\r[irea ei. Aceast` condi]ie, de[i nu este expres
prev`zut` de lege, se sub\n]elege \n raport de justificarea procedurii urgente a
infrac]iunilor flagrante; dac` nu se [tie cine este f`ptuitorul, nu exist` dovada evident` a
vinov`]iei sale, deci nu se justific` folosirea unei proceduri urgente [i simplificate; de
asemenea, legea prevede c` orice persoan` are dreptul s` prind` pe f`ptuitor, iar organul
de urm`rire penal` \ntocme[te un proces-verbal \n care consemneaz` declara]iile
\nvinuitului [i dispune re]inerea sa, ceea ce implic` cunoa[terea f`ptuitorului din primul
moment al descoperirii faptei sau imediat dup` s`v\r[irea ei.
Potrivit art. 465 al. 2, este, de asemenea, considerat` flagrant` [i infrac]iunea al c`rei
f`ptuitor, imediat dup` s`v\r[ire:
– este urm`rit de persoana v`t`mat`, de martorii oculari sau de strig`tul public;
– este surprins aproape de locul comiterii infrac]iunii cu arme, instrumente sau orice
alte obiecte de natur` a-l presupune participant la infrac]iune.
|n aceste cazuri infrac]iunea este denumit` cvasiflagrant` pentru c`, de[i nu
\ndepline[te cerin]ele flagran]ei (descoperirea ei \n momentul s`v\r[irii sau imediat dup`
s`v\r[ire) se afl` \n condi]iile \n care f`ptuitorul a fost v`zut [i urm`rit dup` descoperirea
infrac]iunii sau a fost g`sit \n circumstan]e (la locul infrac]iunii, cu arme, instrumente
sau obiecte) care conduc la concluzia c` a participat la s`v\r[irea infrac]iunii. Urm`rirea
f`ptuitorului de persoana v`t`mat` care-l acuz` de comiterea infrac]iunii, de martorii
oculari care l-au v`zut s`v\r[ind infrac]iunea sau de strig`tul public (reac]ia cet`]enilor
imediat dup` s`v\r[irea infrac]iunii) constituie suficiente dovezi care s` confirme
\nvinuirea ce i se aduce. Nu poate fi \ns` cvasiflagran]` atunci c\nd, dup` un anumit timp,
f`ptuitorul este recunoscut \nt\mpl`tor de persoana v`t`mat`, de martori, ca fiind acela
care ar fi comis infrac]iunea, sau care ar fi g`sit \nt\mpl`tor, la o verificare de rutin`, cu
arme, instrumente sau alte obiecte care ar fi putut fi folosite la comiterea infrac]iunii;
legea cere pentru flagran]` ca f`ptuitorul s` fie “urm`rit” sau “surprins”, ceea ce
presupune o ac]iune care s` fie situat` \n timp aproape de momentul comiterii
infrac]iunii [i s` duc` la presupunerea c` el este persoana care s-a implicat \n s`v\r[irea
infrac]iunii.
Deci procedura urgent` a unor infrac]iuni flagrante solicit`, \n primul r\nd, condi]ia
ca infrac]iunea s` \ndeplineasc` cerin]ele flagran]ei propriu-zise sau ale cvasiflagran]ei,
constatate de un organ de urm`rire penal`, sesizat cu s`v\r[irea infrac]iunii, \ntr-un
proces-verbal de infrac]iune flagrant`. Acest proces-verbal nu numai c` este mijlocul de
prob` prin care se stabile[te s`v\r[irea infrac]iunii, dar este [i actul prin care se constat`
flagran]a; f`r` o astfel de constatare nu se poate deschide procedura special` urgent` de
urm`rire [i de judecat` a unor infrac]iuni flagrante.
Codul de procedur` penal` prevede, \ns`, pentru deschiderea procedurii penale, \n
afar` de constatarea flagran]ei, [i alte condi]ii care se refer` la gravitatea infrac]iunii,
exprimat` prin pedeapsa prev`zut` de lege pentru acea infrac]iune, precum [i s`v\r[irea ei
\n anumite locuri stabilite de lege. Dac` astfel de condi]ii nu s\nt \ndeplinite, nu se poate
desf`[ura aceast` procedur` urgent`.
Codul de procedur` penal` are unele dispozi]ii speciale care se aplic` tuturor
infrac]iunilor flagrante sau cvasiflagrante, chiar dac` nu se poate recurge la procedura
urgent`; dintre acestea:
– \n cazul infrac]iunilor flagrante poli]istul poate efectua perchezi]ii domiciliare f`r`
autorizarea prealabil` a procurorului (art. 101 al. 3);
– organele de constatare prev`zute \n art. 214 [i 215 au obliga]ia s` prind` [i s`
\nainteze de \ndat` pe f`ptuitor procurorului, \mpreun` cu lucr`rile efectuate [i cu
mijloacele de prob`;
– se poate dispune re]inerea sau arestarea f`ptuitorului \n condi]iile \n care pedeapsa
pentru infrac]iunea flagrant` este mai mare de 3 luni (fa]` de celelalte infrac]iuni
pentru care se cere s` fie mai mare de 1 an sau 2 ani – art. 148 lit. b);
– organul de urm`rire penal` este obligat s` constate s`v\r[irea infrac]iunii flagrante
chiar \n lipsa pl\ngerii prealabile, dac` legea cere o astfel de pl\ngere (art. 280 al. 1).
 DPP–ps–232
Aceste dispozi]ii se aplic`, \n m`sura \n care s\nt compatibile cu derog`rile prev`zute
de procedura special`, [i infrac]iunilor care \ndeplinesc condi]iile de a putea fi urm`rite
[i judecate dup` procedura special` urgent`.
§2. Condi]iile ce trebuie \ndeplinite ca infrac]iunea flagrant` s` deschid`
procedura special`
1) Infrac]iunea flagrant` s` fie pedepsit` prin lege cu \nchisoare mai
mare de 3 luni [i cel mult 5 ani, precum [i formele agravate ale
acestei infrac]iuni (art. 466)
Impun\nd aceast` condi]ie, legiuitorul a \n]eles s` nu admit` aplicarea procedurii
urgente \n cazul unor infrac]iuni de minim` importan]` (pedepsite cu amenda sau cu
\nchisoare p\n` la 3 luni), dar nici de prea mare gravitate (stabilindu-se limita la cel mult
5 ani \nchisoare), deoarece pentru infrac]iunile lipsite de gravitate nu se justific` aceast`
procedur`, iar pentru cele mai grave trebuie s` existe garan]iile procedurii obi[nuite.
S-au purtat discu]ii asupra \n]elesului no]iunii de “forme agravate” ale infrac]iunii
pedepsite de lege cu cel mult 5 ani \nchisoare; s-a ajuns la concluzia c` legea nu se refer`
la s`v\r[irea infrac]iunii \n circumstan]ele agravante prev`zute \n art. 75 Cod penal, cum
au sus]inut unii autori, ci la s`v\r[irea ei \n condi]iile ce determin` \ncadrarea \ntr-o
infrac]iune calificat` sau \ntr-o form` agravat`, conform prevederilor din partea special`
a Codului penal sau a altor legi speciale, chiar dac` acestea atrag pedepse ce dep`[esc 5
ani \nchisoare209.
Agravarea pedepselor pentru numeroase infrac]iuni, prin Legea nr. 140/1990, a
determinat o reducere a sferei de aplicare a procedurii urgente 210.
2) Infrac]iunea flagrant` trebuie s` fie s`v\r[it` fie \n anumite localit`]i,
fie \n anumite locuri \n afara acestor localit`]i, prev`zute de lege (art.
466)
Legea se refer` la:
– s`v\r[irea infrac]iunii flagrante \n municipii [i ora[e, ]in\ndu-se seama de
aglomera]ia care se poate produce [i de frecven]a infrac]iunilor comise \n aceste
unit`]i teritoriale;
– locuri situate \n afara municipiilor [i ora[elor, dar care presupun o anumit`
aglomera]ie, cum s\nt mijloacele de transport \n comun, b\lciuri, t\rguri, porturi,
aeroporturi, g`ri [i la orice loc aglomerat, permanent sau temporar, din afara
situa]iilor ar`tate (de exemplu \ntrunire, competi]ie sportiv`, ceremonie religioas`
desf`[urat` \n afara ora[elor).
Condi]ia de loc a s`v\r[irii infrac]iunii are \n vedere \n special posibilitatea
constat`rii infrac]iunii \n stare flagrant`, aglomera]ia d\nd posibilitatea existen]ei unor
martori oculari, a urm`ririi [i prinderii f`ptuitorului imediat dup` s`v\r[irea infrac]iunii, a
intervenirii de \ndat` a organelor de urm`rire penal`.
3) Introducerea pl\ngerii prealabile \n termen de 24 de ore, c\nd
infrac]iunea flagrant` este supus` pl\ngerii prealabile a persoanei
v`t`mate ce se adreseaz` organelor de urm`rire penal`
{i infrac]iunile supuse pl\ngerii prealabile pot fi descoperite \n condi]ii de flagran]`;
cum \nceperea urm`ririi penale implic` introducerea pl\ngerii prealabile, iar procedura
este de natur` urgent`, ca o condi]ie pentru aplicarea procedurii urgente s-a prev`zut un
termen scurt de interven]ie, de 24 de ore; pe de o parte, infrac]iunea flagrant` s` fie
dintre acele infrac]iuni pentru care pl\ngerea prealabil` se introduce la organele de
urm`rire penal`, (deci cu excluderea infrac]iunilor prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a), iar pe
de alt` parte, ca pl\ngerea prealabil` s` fie introdus` \n termen de cel mult 24 de ore de la
s`v\r[irea infrac]iunii flagrante. |n cazul acestor infrac]iuni, organul de urm`rire penal`
este obligat s` constate, prin proces-verbal, s`v\r[irea infrac]iunii flagrante [i s` cheme
persoana v`t`mat` pentru a o \ntreba dac` \n]elege s` fac` pl\ngere prealabil` \n termenul

209
Ultrajul fiind pedepsit cu \nchisoare \ntre 3 luni [i 4 ani, \ncadr\ndu-se \n limitele de cel
mult 5 ani, va putea fi aplicat` procedura urgent` \n cazul ultrajului cu violen]`, pedepsit cu
\nchisoare de la 6 luni la 7 ani, fiind forma agravat` a primei infrac]iuni.
210
Infrac]iunilor contra patrimoniului, c`rora \nainte de 1996 li se putea aplica procedura
urgent`, ast`zi fiind pedepsite chiar \n forma lor simpl` cu pedepse care dep`[esc 5 ani \nchisoare,
nu li se mai poate aplica aceast` procedur`,d e[i s\nt de multe ori descoperite \n stare de flagran]`.
 DPP–ps–233
de 24 de ore. Introduc\nd pl\ngerea prealabil` \n acest termen, persoana v`t`mat`
deschide posibilitatea aplic`rii procedurii urgente [i a acestor infrac]iuni.
4) Cazuri de neaplicare a procedurii urgente de urm`rire [i de judecare
a infrac]iunilor flagrante (art. 479)
O infrac]iune flagrant`, de[i \ndepline[te condi]iile prev`zute \n art. 466, nu provoac`
aplicarea procedurii urgente \n urm`toarele situa]ii:
a) Dac` este s`v\r[it` de un minor. Legea a stabilit o procedur` special` de urm`rire [i de
judecare a infractorilor minori, cu garan]iile necesare de protec]ie a acestei categorii
de infractori, astfel \nc\t nu se poate \nlocui cu aceast` procedur` urgent`, care
presupune mai pu]ine garan]ii procesual penale.
b) Dac` infrac]iunea face parte dintre infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a. {i
pentru aceste infrac]iuni este reglementat` o procedur` atipic`, deoarece pl\ngerea se
adreseaz` instan]ei de judecat`, f`r` a se mai efectua urm`rirea penal`. De aceea
organul de urm`rire penal` este obligat s` constate prin proces-verbal s`v\r[irea
vreuneia dintre infrac]iunile prev`zute \n art. 279 al. 2 lit. a, urm\nd s` trimit` – dac`
persoana v`t`mat` o cere – constat`rile f`cute instan]ei sesizate prin pl\ngerea
prealabil`. |n aceste cazuri pl\ngerea prealabil` urmeaz` regimul s`u firesc, \n sensul
c` se introduce \n termen de dou` luni de la cunoa[terea f`ptuitorului.
c) Infrac]iunile prev`zute \n art. 2 [i 3 din Decretul nr. 304/1974 pentru \nfiin]area [i
organizarea de sec]ii maritime [i fluviale la unele instan]e judec`tore[ti [i unit`]i de
procuratur`, c`rora nu li se aplic` procedura urgent` chiar dac` s\nt flagrante.
5) Infrac]iuni concurente, indivizibile sau conexe (art. 476)
Exist` posibilitatea ca infrac]iunea flagrant`, \ndeplinind condi]iile de gravitate [i de
loc, s` se afle \n concurs, \n stare de indivizibilitate sau conexitate cu infrac]iuni care nu
s\nt flagrante sau nu \ndeplinesc condi]iile cerute de lege pentru aplicarea procedurii
urgente. Starea de indivizibilitate, de conexitate [i de concurs de infrac]iuni implic`
leg`turi care cer urm`rirea [i judecarea \mpreun` a tuturor infrac]iunilor. Legea rezolv`
aceast` situa]ie \n raport de posibilitatea de a se urm`ri [i judeca separat infrac]iunea
flagrant`. |n caz de concurs de infrac]iuni, c\nd exist` \ntotdeauna posibilitatea
disjungerii, infrac]iunea flagrant` va urma procedura urgent`, iar infrac]iunile
neflagrante \n concurs vor urma procedura obi[nuit`.
|n caz de indivizibilitate [i conexitate \ntre infrac]iuni flagrante, \ndeplinind
condi]iile prev`zute de lege pentru aplicarea procedurii urgente, [i infrac]iuni care nu
\ndeplinesc aceste condi]ii, se pot \ntrevedea dou` posibilit`]i:
– dac` infrac]iunea flagrant` poate fi disjuns` de celelalte infrac]iuni, se vor urma dou`
proceduri diferite: pentru infrac]iunea flagrant` se va aplica procedura urgent`, iar
pentru celelalte infrac]iuni indivizibile [i conexe procedura obi[nuit`;
– dac` disjungerea nu este posibil`, urm`rirea [i judecarea se va face pentru toate
infrac]iunile dup` procedura obi[nuit`.
|n acest mod, procedura urgent` nu se aplic` infrac]iunilor neflagrante sau care nu
\ndeplinesc condi]iile prev`zute de lege, chiar dac` s\nt indivizibile sau conexe cu
infrac]iuni c`rora li se aplic` aceast` procedur`.
§3. Procedura urgent` de urm`rire [i de judecare a infrac]iunilor
flagrante
1) Caracterizare
Procedura de urm`rire [i judecare a infrac]iunilor flagrante se caracterizeaz` prin
urgen]` [i simplificarea formelor procesuale, precum [i prin m`surile preventive
obligatorii luate \mpotriva \nvinui]ilor [i inculpa]ilor.
Urgen]a este justificat` prin aceea c` fapta [i \mprejur`rile \n care a fost s`v\r[it`,
precum [i indentitatea persoanei care a s`v\r[it-o s\nt stabilite cu certitudine, prin
descoperirea infrac]iunii \n momentul s`v\r[irii [i prin prinderea f`ptuitorului asupra
faptei sau imediat dup` comiterea ei; nu mai subzist` astfel necesitatea administr`rii
probelor, care poate impune o perioad` mai \ndelungat` de timp. De asemenea, urgen]a
este justificat` de producerea unei reac]ii ferme [i rapide a societ`]ii, \n condi]iile \n care
prinderea infractorului asupra faptei scandalizeaz` opinia public`, care cere o imediat`
condamnare a celui vinovat. Urgen]a se manifest` prin termenele scurte \n care trebuie s`
se desf`[oare urm`rirea [i judecata.
 DPP–ps–234
Urgen]a procedurii atrage, \n mod necesar, simplificarea formalit`]ilor procesuale [i
procedurale. |n afar` de reducerea la minimum a probatoriului, s\nt eliminate actele de
\ncepere a urm`ririi penale, de prezentare a materialului de urm`rire penal` \nvinuitului
[i \ntocmirea referatului de terminare a urm`ririi penale.
|n fine, termenele scurte \n care trebuie s` se efectueze urm`rirea [i judecata impun
prezen]a \nvinuitului [i a inculpatului \n fa]a organelor de urm`rire penal` [i a instan]ei
de judecat`, ceea ce determin` luarea obligatorie a m`surilor de privare de libertate a
\nvinuitului [i a inculpatului pe tot parcursul procedurii urgente, fiind asigurat` astfel
prezen]a sa la desf`[urarea procesului.
Procedura urgent` se justific` numai \n m`sura \n care aflarea adev`rului este
realizat` cu certitudine; de aceea, dac` acest obiectiv nu poate fi realizat \n termenele
scurte prev`zute de lege, datorit` unor \mprejur`ri referitoare la modul \n care a fost
constatat` infrac]iunea sau la situa]ia personal` a \nvinuitului sau inculpatului, cauza se
desf`[oar` potrivit procedurii obi[nuite, at\t \n cadrul urm`ririi penale, c\t [i al judec`]ii.
2) Procedura special` de urm`rire penal` (art. 467–470)
Procedura de urm`rire penal` \ncepe cu \ntocmirea procesului-verbal \n care se
consemneaz` cele constatate cu privire la fapta s`v\r[it` [i la persoana celui care a
s`v\r[it-o.
Competen]a de a \ntocmi procesul-verbal revine “organului de urm`rire penal`” –
organele de cercetare penal` [i procurorii. |ntruc\t legea nu fixeaz` o regul` de
competen]` \ntre organele de urm`rire penal` pentru \ntocmirea procesului-verbal [i nici
pentru efectuarea cercet`rii penale, competen]a revine organului de urm`rire penal`
determinat de regulile generale de competen]`. Pentru a se da posibilitatea intervenirii la
timp \n constatarea infrac]iunii flagrante, au aplicare dispozi]iile art. 213, potrivit c`rora
organul de cercetare penal` este obligat s` efectueze actele de cercetare ce nu sufer`
am\nare, chiar dac` acestea privesc o cauz` care nu este de competen]a sa. Organul de
cercetare penal` care se afl` \n pozi]ia cea mai accesibil` pentru constatarea unei
infrac]iuni flagrante este chemat s` procedeze la \ntocmirea procesului-verbal, chiar dac`
infrac]iunea cade \n competen]a obligatorie a procurorului, potrivit art. 209 al. 3.
Nu s\nt competente s` \ntocmeasc` procesul-verbal de constatare a unei infrac]iuni
flagrante organele de constatare prev`zute \n art. 214, 215.
Cercetarea penal` este simplificat`. Organul de urm`rire penal` \ntocme[te procesul-
verbal de constatare a infrac]iunii flagrante, care, chiar dac` nu cuprinde dispozi]ia de
\ncepere a urm`ririi penale, \ndepline[te sarcinile acesteia, c`ci organul de urm`rire se
investe[te cu efectuarea urm`ririi penale, iar persoana urm`rit` devine \nvinuit. |n
procesul-verbal de constatare trebuie descris` fapta [i \mprejur`rile \n care a fost s`v\r[it`,
din care s` rezulte c` a fost descoperit` \n stare de flagran]`, precum [i datele din care
rezult` vinov`]ia \nvinuitului. |n acest proces-verbal se consemneaz` [i declara]iile
\nvinuitului [i ale celorlalte persoane ascultate (persoana v`t`mat`, martorii oculari,
persoanele care l-au prins pe f`ptuitor). Procesul-verbal se cite[te \nvinuitului, precum [i
persoanelor care au fost ascultate, c`rora li se atrage aten]ia c` pot completa declara]iile
sau pot face obiec]ii cu privire la acesta. Obiec]iile se pot referi [i la modul \n care a fost
descris` fapta [i caracterul ei flagrant. Procesul-verbal se semneaz` de organul de
urm`rire penal` care l-a \ncheiat, de \nvinuit [i de persoanele ascultate. Dac` nu s\nt luate
\n considerare obiec]iile f`cute, persoanele ascultate pot refuza semnarea procesului-
verbal, despre aceasta f`c\ndu-se men]iune \n procesul-verbal.
De principiu, administrarea probelor \n cursul urm`ririi penale se poate reduce
numai la cele consemnate \n procesul-verbal. Organul de urm`rire penal` poate \ns` lua
declara]ii separate celor asculta]i, insist\nd asupra unor am`nunte, sau poate str\nge [i
alte probe prin obiecte materiale, \nscrisuri, constat`ri medico-legale.
Re]inerea \nvinuitului pe timp de 24 de ore este obligatorie. La sesizarea organului
de cercetare penal` sau din oficiu, procurorul emite mandat de arestare preventiv` a
\nvinuitului pe timp de cel mult 5 zile; m`sura arest`rii preventive a \nvinuitului se ia
atunci c\nd cercetarea penal` nu a fost terminat` \n cele 24 de ore c\t dureaz` re]inerea.
S\nt aplicabile dispozi]iile art. 23 al. 5 din Constitu]ie, potrivit c`rora celui re]inut sau
arestat i se aduc la cuno[tin]`, \n limba pe care o \n]elege, motivele re]inerii sau ale
arest`rii, iar \nvinuirea \n cel mai scurt timp; \nvinuirea se aduce la cuno[tin]a
\nvinuitului numai \n prezen]a unui avocat ales sau din oficiu. Aceste prevederi s\nt
 DPP–ps–235
implicit realizate prin citirea procesului-verbal de constatare a infrac]iunii flagrante,
ceea ce implic` \n acest moment prezen]a avocatului ales sau din oficiu.
Consider\nd c` cercetarea a fost terminat`, f`r` a mai prezenta materialul de urm`rire
penal` \nvinuitului, deoarece acestuia i se citise procesul-verbal de constatare, organul
de cercetare penal` \naintaz` dosarul procurorului, care procedeaz` de \ndat` la
verificarea sa. |n urma verific`rii, dac` procurorul apreciaz` c` s\nt suficiente dovezi
pentru punerea \n mi[care a ac]iunii penale, d` rechizitor prin care pune \n mi[care
ac]iunea penal` [i dispune trimiterea \n judecat` a inculpatului, emi]\nd totodat` mandat
de arestare ca inculpat. Potrivit legii, \nainte de emiterea mandatului de arestare ca
inculpat, procurorul trebuie s`-l asculte pe inculpat. |n acest mod este sesizat` instan]a de
judecat`.
C\nd procurorul constat` c` nu este terminat` cercetarea \n cele 24 de ore de re]inere,
dispune arestarea \nvinuitului pe cel mult 5 zile [i restituie cauza organului de cercetare
penal` pentru a o continua, d\nd termen 3 zile pentru terminarea ei. Pentru a se continua
procesul \n procedura de urgen]`, terminarea cercet`rii trebuie s` se \nscrie \n cele 3 zile
acordate de procuror. Dac` acest obiectiv nu poate fi \ndeplinit \n termenul de 3 zile,
cercetarea se continu` potrivit procedurii obi[nuite.
Primind dosarul cu cercetarea terminat`, \n termenul acordat, procurorul trebuie s`
verifice lucr`rile de cercetare penal` [i s` se pronun]e asupra lor \n cel mult 2 zile.
Procurorul poate lua una din urm`toarele m`suri:
– c\nd constat` c` exist` vreunul din cazurile prev`zute \n art. 10, dispune, dup` caz,
scoaterea de sub urm`rire penal` sau \ncetarea urm`ririi penale;
– c\nd constat` c` fapta a fost s`v\r[it` \n stare de flagran]`, \ndepline[te celelate
condi]ii prev`zute \n art. 466, iar \nvinuitul se face vinovat de s`v\r[irea faptei,
dispune, prin rechizitor, punerea \n mi[care a ac]iunii penale, trimiterea \n judecat`
[i arestarea preventiv` a inculpatului, \naint\nd dosarul instan]ei competente s`
judece cauza;
– c\nd constat` c` cercetarea nu este complet` sau nu a fost efectuat` \n condi]ii legale,
dispune restituirea cauzei organului de cercetare penal` pentru completarea sau
refacerea urm`ririi penale. |n acest caz, urm`rirea se efectueaz` potrivit procedurii
obi[nuite; \n cadrul procedurii obi[nuite nefiind obligatorie luarea m`surii arest`rii,
procurorul se pronun]` cu privire la m`sura arest`rii preventive, la m`sura provizorie
de siguran]` sau la cele asigur`torii luate anterior.
Pentru a se continua procedura urgent` a infrac]iunilor flagrante, este necesar ca
urm`rirea s` fie efectuat` \n cele 5 zile afectate de lege urm`ririi penale \n condi]ii de
urgen]`.
|n mod firesc, emiterea rechizitoriului trebuie s` apar]in` procurorului din parchetul
corespunz`tor instan]ei competente s` judece cauza \n prim` instan]`.
3) Procedura special` de judecat` a infrac]iunilor flagrante (art. 471–
477)
Cauzele privitoare la infrac]iunile flagrante se judec` de instan]a competent` s`
judece infrac]iunea s`v\r[it` potrivit regulilor obi[nuite de competen]`. Se face excep]ie
numai pentru judec`toriile din Bucure[ti, pentru care legea prevede c` ministrul justi]iei
poate desemna una sau mai multe judec`torii s` judece aceste cauze, cu excluderea
celorlalte judec`torii.
Judecata are loc dup` regulile procedurii obi[nuite, cu excep]ia unor dispozi]ii
speciale care se aplic` numai \n cauzele privitoare la infrac]iunile flagrante, care
\ndeplinesc condi]iile de aplicare a procedurii speciale.
|n ce prive[te m`surile preg`titoare pentru judecarea \n prim` instan]`, se aplic`
urm`toarele prevederi speciale:
– termenul de judecat` se fixeaz` de urgen]`, astfel \nc\t s` nu dep`[easc` 5 zile de la
data primirii dosarului;
– p`r]ile nu se citeaz`, dar inculpatul este adus \n mod obligatoriu la judecat`, altfel
aceasta nu poate avea loc; \n acest scop, inculpatul, care este de]inut, este citat de
urgen]` cu indicarea de a fi adus la termenul de judecat`;
– martorilor nu li se trimit cita]ii, dar se emit mandate de aducere, pe care le execut`
organul de poli]ie;
 DPP–ps–236
– inculpatul fiind arestat, trebuie asigurat` asisten]a juridic`; dac` nu are avocat ales,
se iau m`suri pentru numirea unui avocat din oficiu.
{edin]a de judecat` este public`, oral`, contradictorial` [i nemijlocit`; potrivit
modific`rilor recente aduse legii de organizare judec`toreasc`, cauza \n prim` instan]` la
judec`torii, tribunale [i cur]i de apel se judec` de un singur judec`tor. Participarea
procurorului la judecat` este obligatorie.
Printre verific`rile prealabile din [edin]a de judecat` se num`r`: verificarea
constituirii instan]ei cu judec`tor care nu se afl` \ntr-un caz de incompatibilitate;
prezen]a procurorului [i a inculpatului arestat, asistat de c`tre avocat ales sau din oficiu;
prezen]a p`r]ii civile sau a p`r]ii v`t`mate care, f`r` a fi citate, pot lua parte la judecat`. |n
cazul \n care verific`rile nu au dus la am\narea cuzei, se trece la verificarea dac` \n cauz`
s\nt \ntrunite condi]iile de flagran]`, constatat` prin proces-verbal de c`tre organul de
urm`rire penal`, precum [i cele privind pedeapsa [i locul unde a fost s`v\r[it`
infrac]iunea; de asemenea, s` nu fie o infrac]iune exclus` de la aplicarea procedurii
urgente. Dac` aceste condi]ii nu s\nt \ndeplinite, judecata se face potrivit procedurii
obi[nuite. |n cazul \n care se constat` \ndeplinirea condi]iilor de aplicare a procedurii
urgente, judecata se continu` cu cercetarea judec`toreasc`.
Cercetarea judec`toreasc` este simplificat`. Instan]a ascult` pe inculpat, persoana
v`t`mat` dac` este de fa]` [i martorii prezen]i. De regul`, judecata se m`rgine[te la aceste
probatorii, care s\nt coroborate cu lucr`rile din dosar, \n special procesul-verbal de
constatare. Dac` este necesar, la cererea inculpatului, a procurorului sau a p`r]ii civile,
eventual din oficiu, se poate dispune administrarea altor probe (producerea unor
\nscrisuri, mijloace materiale de prob`, ascultarea unor martori). Pentru a nu se pierde
caracterul urgent al judec`]ii, instan]a ia m`surile necesare, direct sau prin organele de
poli]ie, ca aceste probe s` fie administrate imediat sau la termenul acordat \n acest scop.
Legea prevede c` termenele acordate \n vederea administr`rii de probe nu pot dep`[i, \n
total, 10 zile.
Dezbaterile judiciare au loc potrivit procedurii obi[nuite, av\nd cuv\ntul \n ordine:
procurorul, parta v`t`mat`, partea civil` [i inculpatul, care \[i formuleaz` concluziile [i
propun solu]iile corespunz`toare intereselor pe care le ap`r`.
|n leg`tur` cu ac]iunea civil`, pentru a nu fi st\njenit` urgen]a de judecat`, se prevede
c` se admite constituirea de parte civil` dac` preten]iile acesteia pot fi solu]ionate f`r`
am\narea judec`]ii; c\nd persoana v`t`mat` este o unitate din cele la care se refer` art. 145
Cod penal ori o persoan` lipsit` de capacitate de exerci]iu ori cu aceast` capacitate
restr\ns`, instan]a examineaz` ac]iunea civil` chiar \n lipsa acestora [i chiar dac` nu s-au
constituit parte civil`, f`c\nd aplicarea principiului oficialit`]ii \n ce prive[te ac]iunea
civil` \n cazurile ar`tate. Dac` rezolvarea ac]iunii civile nu este posibil` \n termenele
fixate pentru latura penal`, instan]a rezerv` solu]ionarea ac]iunii civile pe calea unei
ac]iuni separate la instan]a civil`; \n acest caz, pentru a veni \n sprijinul p`r]i civile,
ac]iunea este scutit` de taxa de timbru.
Pronun]area hot`r\rii are loc \n aceea[i zi \n care s-au \ncheiat dezbaterile sau cel
mai t\rziu \n urm`toarele dou` zile. Inculpatul de]inut este adus la pronun]are pentru a
curge termenul de apel de la data pronun]`rii.
Hot`r\rea trebuie motivat` \n cel mult 24 de ore, fa]` de 20 de zile la procedura
obi[nuit`.
Instan]a se pronun]` [i asupra m`surii preventive ce trebuie men]inut` sau revocat` \n
raport de solu]ia dat`; astfel, dac` inculpatul fusese pus \n libertate, cauza suferind
am\n`ri, se poate dispune arestarea preventiv` \n caz de condamnare; dimpotriv`, dac` se
dispune achitarea sau \ncetarea procesului penal ori condamnarea cu suspendarea
execut`rii pedepsei sau la amend`, inculpatul arestat preventiv va fi pus \n libertate,
m`sura preventiv` \ncet\nd de drept.
Hot`r\rea pronun]at` este supus` apelului, termenul de apel fiind \ns` redus la 3 zile
de la pronun]are, dac` inculpatul a fost adus la pronun]are; altfel termenul va curge de
la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Recursul \mpotriva hot`r\rii date \n apel este tot
de 3 zile [i curge, de asemenea, de la pronun]are, afar` de cazul \n care, din motive
justificate, inculpatul arestat nu a fost adus la pronun]are.
 DPP–ps–237
Judecarea cauzei \n apel [i recurs se face de urgen]`. Legea nu mai fixeaz` durata
termenelor de judecat`, dar se are \n vedere fixarea unor termene scurte. Judecarea \n
apel [i \n recurs se desf`[oar` potrivit procedurii obi[nuite.
4) Infrac]iuni care s\nt urm`rite [i judecate potrivit procedurii urgente,
chiar dac` nu s\nt flagrante
|n primii ani dup` 1989 s-a procedat la incriminarea unor fapte care puneau \n
pericol ordinea nou` instaurat`, care infrac]iuni, nefiind flagrante, se urm`resc [i se
judec` potrivit procedurii urgente de urm`rire [i de judecare a infrac]iunilor flagrante
(dac` s\nt flagrante, nu este necesar s` se \ndeplineasc` [i celelalte condi]ii pentru
aplicarea procedurii urgente). Unele din actele normative care au introdus procedura
urgent` [i altor infrac]iuni dec\t cele flagrante au fost abrogate \ntre timp 211, dar altele au
r`mas \n vigoare. Astfel, se urm`resc [i se judec` potrivit procedurii urgente privind
infrac]iunile flagrante [i infrac]iunile prev`zute \n urm`toarele acte normative, chiar dac`
nu s\nt flagrante [i nu \ndeplinesc condi]iile de gravitate [i de loc prev`zute \n art. 466:
– Decretul–lege nr. 15/1990 privind urm`rirea, judecarea [i pedepsirea unor infrac]iuni
de specul`;
– Legea nr. 12/1990 privind protejarea popula]iei \mpotriva unor activit`]i comerciale
ilicite;
– Decretul–lege nr. 41/1990 privind asigurarea unui climat de ordine [i legalitate;
– Decretul–lege nr. 24/1990 privind sanc]ionarea ocup`rii abuzive a locuin]elor din
fondul locativ de stat;
– Legea nr. 88/1990 privind unele m`suri de ocrotire a organelor de stat, a institu]iilor
publice, a sediilor partidelor [i forma]iunilor politice, a lini[tii cet`]enilor [i a ordinii
de drept.
Extinderea urm`ririi [i judec`rii infrac]iunilor flagrante [i asupra unor infrac]iuni
care nu s\nt flagrante sau nu \ndeplinesc condi]iile prev`zute de lege pentru a atrage
procedura special` se explic` prin necesitatea unei ferme ap`r`ri a ordinii [i lini[tii
publice \n perioada de tranzi]ie imediat dup` decembrie 1989; aceast` extindere a fost
\ntre timp restr\ns`, deoarece legile speciale care o consacr`, adoptate \ntr-o perioad` de
tranzi]ie, s\nt destinate a fi abrogate \n cadrul statului de drept.
I.41. Procedura urgent` pentru urm`rirea [i judecarea unor
infrac]iuni de corup]ie
1) Cauzele la cre se refer` aceast` procedur` urgent`
Lupta \mpotriva corup]iei a determinat adoptarea, pe l\ng` modific`ri ale legii penale
privind infrac]iunile, [i instituirea unei proceduri speciale urgente de urm`rire [i de
judecare a acestor infrac]iuni. |n acest scop a fost adoptat` Legea nr. 83/1992 privind
procedura de urgen]` de urm`rire [i de judecare pentru unele infrac]iuni de corup]ie; de[i
se face trimitere [i la procedura special` prev`zut` pentru infrac]iunile flagrante, s -au
adoptat totu[i [i dispozi]ii care derog` de la aceast` procedur`, ceea ce \nseamn` c` s-a
instituit o nou` procedur` special`, care nu este \ns` prev`zut` \n Codul de procedur`
penal`, ci \ntr-o lege special` din domeniul dreptului procesual penal.
O prim` dispozi]ie a acestei legi face aplicabil` procedura urgent` de urm`rire penal`
[i judecare a infrac]iunilor flagrante [i \n cazul unor infrac]iuni de corup]ie, chiar dac`
nu \ndeplinesc condi]iile prev`zute \n art. 466 (de a nu fi pedepsite cu mai mult de 5
ani \nchisoare [i s` fie s`v\r[ite \n anumite localit`]i sau locuri aglomerate). Aceste
infrac]iuni s\nt: luarea de mit`, darea de mit`, primirea de foloase necuvenite [i traficul
de influen]`212 (art. 254, 255, 256, 257 Cod penal).
Noua procedur` stabilit` prin Legea nr. 83/1992 se aplic` infrac]iunilor de corup]ie
ar`tate anterior atunci c\nd acestea nu s\nt flagrante. Necesitatea administr`rii mai
\ndelungate a probelor \n \nvinuire [i \n ap`rare \n cazul c\nd infrac]iunile de corup]ie nu
211
De exemplu Decretul–lege nr. 5/1989, Decretul–lege nr. 7/1990.
212
Dac` la data adopt`rii Legii nr. 83/1992 numai luarea de mit` era pedepsit` de lege cu mai
mult de 5 ani \nchisoare, \n urma modific`rii Codului penal prin Legea nr. 140/1996 se prevede o
pedeaps` mai mare de 5 ani [i pentru traficul de influen]`. Deci \n cazul lu`rii de mit` [i a
traficului de influen]` descoperite \n starea de flagran]` se aplic` procedura special` pentru
infrac]iunile flagrante, chiar dac` pedeapsa prev`zut` de lege dep`[e[te 5 ani \nchisoare, f`r` a se ]
ine seama [i de condi]ia de a fi comis` \n locurile prev`zute \n art. 466.
 DPP–ps–238
s\nt flagrante a determinat legiuitorul s` fixeze termene de judecat` mai mari dec\t cele
pentru procedura special` a infrac]iunilor flagrante.
Spre deosebire de procedura urgent` a infrac]iunilor flagrante, care poate fi \nlocuit`,
c\nd este necesar, cu procedura obi[nuit`, pentru infrac]iunile de corup]ie neflagrante o
asemenea posibilitate nu este prev`zut` de lege, astfel \nc\t se aceasta este obligatorie.
Acest caracter se justific` prin termenele mai \ndelungate at\t la urm`rire, c\t [i la
judecat`, ceea ce, chiar dac` exprim` o urgen]`, acord` timp suficient pentru a se
administra toate probele necesare.
2) Urm`rirea penal` a infrac]iunilor de corup]ie neflagrante
|n lipsa unor dispozi]ii derogatorii, pentru infrac]iunile de luare [i dare de mit`, de
trafic de influen]` neflagrante, urm`rirea se efectueaz` de c`tre procurorul de la
parchetul de pe l\ng` instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]` (art. 209 al.
3). Numai pentru infrac]iunea de primire de foloase necuvenite urm`rirea poate fi
efectuat` de c`tre organul de cercetare penal`.
Dac` infrac]iunile de corup]ie nu s\nt flagrante, organul de urm`rire penal` trebuie s`
str\ng` probe pentru confirmarea \nvinuirii. Ca urmare, nu se mai aplic` dispozi]iile care
cereau ca urm`rirea s` fie efectuat` de organul de cercetare \n 24 de ore, iar dup`
restituire \n cel mult 3 zile, ci se aplic` dispozi]iile art. 2 al Legii nr. 83/1992, potrivit
c`rora organul de urm`rire are termen de cel mult 10 zile de la data sesiz`rii s` termine
urm`rirea penal`. |n cazul \n care, datorit` complexit`]ii cauzei, urm`rirea penal` nu poate
fi terminat` \n termenul de 10 zile, se poate prelungi durata urm`ririi penale de cel mult
dou` ori, fiecare prelungire neput\nd dep`[i 15 zile. Prelungirea duratei urm`ririi este
pus` sub control, deoarece aprobarea se poate dispune doar de prim procurorul de la
parchetul de pe l\ng` tribunal ori procurorul ierarhic superior c\nd urm`rirea se
efectueaz` de un procuror din Parchetul de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie.
C\nd urm`rirea infrac]iunii neflagrante de primire de foloase necuvenite se
efectueaz` de organul de cercetare penal`, procurorul poate cere acestuia s` finalizeze
urm`rirea \n termenele prev`zute de lege, iar restituirea pentru completarea sau refacerea
urm`ririi se poate dispune cu respectarea termenelor [i aprob`rilor ar`tate anterior.
Organul de cercetare penal` are obliga]ia s` \nainteze dosarul procurorului cu cel pu]in 2
zile \nainte de expirarea termenelor ar`tate, pentru ca procurorul s` aib` timpul necesar s`
emit` rechizitoriul \n aceste termene.
Deci \n loc de cel mult 5 zile c\t prevede legea pentru procedura infrac]iunilor
flagrante, pentru infrac]iunile de corup]ie neflagrante urm`rirea penal` trebuie
terminat` \n cel mult 40 zile de la sesizare, dac` se ob]in prelungirile de la procurorul
competent, timp suficient pentru l`murirea cauzei sub toate aspectele. De aceea, nu se
poate aplica dispozi]ia potrivit c`reia, dac` nu se poate termina urm`rirea \n termenele
fixate, se trece la urm`rirea obi[nuit`, deoarece procedura urgent` pentru unele
infrac]iuni de corup]ie este obligatorie, conform` cu politica de combatere a acestor
infrac]iuni.
Legea nu se refer` la obliga]ia lu`rii m`surilor preventive, astfel \nc\t, dup` caz, se
poate lua m`sura arest`rii preventive sau poate fi l`sat \nvinuitul sau inculpatul \n stare
de libertate.
Celelalte dispozi]ii privind urm`rirea penal` dup` procedura obi[nuit` s\nt aplicabile.
|n termenul prev`zut de lege trebuie pus` \n mi[care ac]iunea penal`, prezentat materialul
de urm`rire penal` inculpatului, adoptat` solu]ia corespunz`toare – trimiterea \n judecat`,
scoaterea de sub urm`rire sau \ncetarea procesului penal. Instan]a este sesizat` prin
rechizitoriul procurorului competent.
|n cursul urm`ririi penale asisten]a juridic` a \nvinuitului [i a inculpatului este
obligatorie, \n condi]iile art. 171 [i 172, astfel \nc\t dac` nu are ap`r`tor ales este
obligatoriu s` fie desemnat un ap`r`tor din oficiu.
3) Judecata infrac]iunilor de corup]ie
Legea trimite la dispozi]iile art. 471–479, care reglementeaz` judecata infrac]iunilor
flagrante, stabilind [i dou` dispozi]ii derogatorii importante:
– pentru administrarea probelor se pot acorda termene care \n total nu pot dep`[i 15
zile;
– asisten]a juridic` a inculpatului este obligatorie, chiar dac` nu este arestat; dac`
acesta nu [i-a ales ap`r`tor, se iau m`suri pentru desemnarea unui ap`r`tor din oficiu.
 DPP–ps–239
Competen]a de judecat` este cea obi[nuit`: tribunalul pentru infrac]iunile de luare de
mit`, dare de mit` [i trafic de influen]`, iar judec`toria pentru infrac]iunile de primire de
foloase necuvenite.
S\nt aplicabile dispozi]iile de la procedura privind infrac]iunile flagrante,
compatibile cu derog`rile prev`zute \n Legea nr. 83/1992, care se refer` la m`surile
preg`titoare, la cercetarea judec`toreasc` [i dezbaterile judiciare, la hot`r\rea instan]ei, la
ac]iunea civil` [i la cazurile c\nd nu se aplic` procedura special` 213.
I.42. Procedura \n cauzele cu infractori minori
1) Caracterizare
|n leg`tur` cu infratorii minori, legisla]iile moderne au adoptat un regim penal
special, format numai din m`suri educative, a[a cum a fost instituit \n România prin
Decretul nr. 218/1977 (abrogat prin Legea nr. 104/1992), sau un regim mixt – inclusiv
pedepse, dar \n care predominant` trebuie s` fie aplicarea de m`suri educative. Odat` cu
regimul penal special, legisla]iile au instituit [i un regim procesual penal special, fie
\ncredin]area urm`ririi [i judec`rii minorilor unor organe [i instan]e speciale, fie prin
instituirea unei proceduri speciale, de natur` s` ocroteasc` drepturile [i interesele acestei
categorii de infractori, care nu au ajuns la maturitatea unui adult 214.
Deci protec]ia procesual` ce se acord` minorilor infractori se manifest` pe dou`
planuri:
– se instituie o jurisdic]ie special` pentru minori, format` din judec`tori [i asesori
nemagistra]i, care au capacitatea de a \n]elege mai bine pe minori [i comportarea
lor, posibilit`]ile de \ndreptare;
– s\nt adoptate dispozi]ii de procedur` penal` care s` apere interesele legitime ale
minorilor \n cursul urm`ririi [i al judec`]ii.
Codul de procedur` penal` actual prevede o procedur` special` \n cauzele cu
infractori minori (art. 480–493). Pe l\ng` dispozi]iile aplicabile urm`rii penale [i
judec`]ii, Codul a \nscris [i dispozi]ii speciale \n leg`tur` cu executarea m`surilor
educative ce se pot aplica minorilor, deci care nu s\nt aplicabile \n procedura obi[nuit`.
Procedura special` \n cauzele cu infractori minori se aplic` tuturor minorilor care
r`spund din punct de vedere penal (14–18 ani). Cu toate acestea, \ntruc\t exist` o
prezum]ie legal` relativ` de lips` de discern`m\nt pentru minorii \ntre 14–16 ani, unele
dispozi]ii speciale de protec]ie s\nt prev`zute numai pentru aceast` categorie de minori.
|n mod firesc, procedura special` ocrote[te pe infractor c\t este minor,
consider\ndu-se c` singur nu [i-ar putea face ap`rarea \n bune condi]ii; ar fi justificat`
astfel trecerea la procedura obi[nuit` \n momentul \n care a dep`[it v\rsta de 18 ani. Ca o
prelungire a protec]iei procesuale, legea prevede (art. 483) c` procedura special` se
aplic` \n cursul judec`]ii atunci c\nd, la data sesiz`rii instan]ei inculpatul era minor, chiar
dac` \ntre timp a \mplinit 18 ani.

213
Se aplic` numai \n m`sura \n care s\tn compatibile cu procedura infrac]iunilor de corup]ie
deoarece, de exemplu, nu se pot aplica dispozi]iile art. 472 al. 4 [i 55, fiindc` pentru aceast`
procedur` nu se cer condi]iile prev`zute \n art. 466 [i, ca urmare, nu se face o astfel de verificare
[i nu se poate trece la procedura obi[nuit` pentru c` aceste condi]ii nu ar fi \ndeplinite; de
asemenea, dispozi]iile art. 479 al. 2 nu s\nt aplicabile deoarece pentru nici una din infrac]iunile
de corup]ie legea penal` nu condi]ioneaz` punerea \n mi[care a ac]iunii penale de pl\ngerea
prealabil` a persoanei v`t`mate.
214
Codul de procedur` penal` din 1936 prevedea c` instruc]ia prealabil` [i judecata minorilor
sub 15 ani se desf`[ura \n fa]a instan]ei pentru minori, potrivit unei proceduri speciale, iar pentru
minorii \ntre 15–18 ani se desf`[ura \n fa] instan]ei de drept comun, pe baza unor dispozi]ii de
ocrotire. |ntre 1977–1992, \n cazul \n care urma s` se aplice unui infractor minor cea mai u[oar`
m`sur` educativ`, judecata se desf`[ura, potrivit Decretului nr. 218/1977, \n fa]a comisiei de
judecat` de la locul de munc` sau de \nv`]`tur` al minorului, sub pre[edin]ia unui judec`tor, dar
compus` din educatori, muncitori, ]`rani. |n Fran]a, judec`torul pentru minori efectueaz` instruc]ia
prealabil`, dup` care \l poate [i judeca, pronun]\nd m`suri educative sau pedepse, ori poate s`
sesizeze tribunalul pentru minori, compus dintr-un judec`tor [i doi asesori magistra]i; \n caz de
crim`, judecata se desf`[oar` \n fa]a unei cur]i cu jura]i pentru minori.
 DPP–ps–240
Procedura special` \n cauzele cu infractori minori este obligatorie, \n sensul c` un
minor nu poate fi urm`rit [i judecat potrivit procedurii obi[nuite, \ntruc\t aceasta nu ofer`
protec]ia deosebit` pe care o acord` procedura special` 215.
2) Procedura de urm`rire a infractorilor minori
Dispozi]iile speciale prev`zute pentru urm`rirea infractorilor minori s\nt de dou`
feluri: unele se aplic` numai minorilor sub 16 ani, iar altele se aplic` tuturor minorilor
\ntre 14–18 ani. Dac` minorul a \mplinit v\rsta de 18 ani la data sesiz`rii organului de
urm`rire penal` sau \n cursul urm`ririi, procedura special` \nceteaz` [i se aplic` procedura
obi[nuit`, \n afar` de efectuarea anchetei sociale, necesar` pentru aplicarea regimului
penal special.
A. Normele care se aplic` numai minorilor \ntre 14–16 ani
a) La orice ascultare sau confruntare a minorului, dac` organul de urm`rire penal`
consider` necesar, citeaz` delegatul autorit`]ii tutelare, precum [i pe p`rin]i, iar c\nd
este cazul pe tutore, curator, persoana \n \ngrijirea c`reia se afl` minorul 216. Citarea
acestor persoane este facultativ`, deoarece legea se refer` la situa]ia c\nd organul de
urm`rire ar aprecia c` este necesar. De aceea, necitarea acestor persoane nu poate
atrage nulitatea actelor de ascultare [i de confruntare.
b) La prezentarea materialului de urm`rire penal`, deci c\nd trebuie formulate
ap`r`rile \n leg`tur` cu probele \n \nvinuire, organul de urm`rire penal` are obliga]ia
de a cita persoanele indicate la lit. a. Nerespectarea acestei dispozi]ii atrage nulitatea
actului numai dac` s-a produs vreo v`t`mare care nu poate fi \nl`turat` dec\t prin
anularea actului de prezentare a materialului de urm`rire penal`. Nulitatea este
relativ`, deoarece nu este prev`zut` \n art. 197 al. 2.
|n ambele cazuri, neprezentarea persoanelor legal citate nu \mpiedic` efectuarea
ascult`rii, confrunt`rii sau a prezent`rii actelor de urm`rire penal`.
B. Norme speciale care se aplic` oric`rui infractor minor \ntre 14–18
ani
a) Pentru \nvinuitul sau inculpatul minor, asisten]a juridic` din partea unui avocat este
obligatorie \n tot cursul urm`ririi penale, \n condi]iile legii. Avocatul poate participa
la orice act de urm`rire penal`, dar prezen]a sa este obligatorie la prezentarea
\nvinuirii, la ascultarea inculpatului minor [i la prezentarea materialului de urm`rire
penal`. Neasistarea \nvinuitului sau inculpatului minor de c`tre avocat atrage o
nulitate relativ`, dar neasistarea inculpatului minor de c`tre avocat atrage nulitatea
absolut` a actului de urm`rire penal` efectuat \n lipsa avocatului (art. 197 al. 2 [i 3).
b) Organul de urm`rire penal` este obligat s` dispun` efectuarea anchetei sociale atunci
c\nd urm`rirea penal` se refer` la un minor. Ancheta social` const` \n str\ngerea de
date cu privire la purtarea pe care minorul o are \n mod obi[nuit, la starea fizic` [i
mintal` a acestuia, la antecedentele sale, la condi]iile \n care a fost crescut [i a tr`it,
la modul \n care p`rin]ii, tutorele sau persoana \n \ngrijirea c`reia se afl` minorul \
[i \ndeplinesc \ndatoririle fa]` de acesta [i, \n general, cu privire la orice elemente
care pot servi la luarea unei m`suri educative sau la aplicarea unei pedepse. Ancheta
social` se efectueaz` de c`tre persoana desemnat` de c`tre autoritatea tutelar` a
consiliului local \n a c`rui raz` teritorial` domiciliaz` minorul. Ancheta social`
trebuie efectuat` [i pentru \nvinuitul sau inculpatul major, care \ns` era minor la data
s`v\r[irii faptei, pentru c` acestuia urmeaz` a i se aplica regimul penal al minorilor,
ancheta social` servind la individualizarea sanc]iunii.
|n ce prive[te modul de efectuare a anchetei sociale, s-a statuat c` aceasta nu poate
fi \nlocuit` cu un referat aflat \ntr-o alt` cauz` [i datat cu mult \nainte, deoarece
minorul a putut \ntre timp s`-[i \ndrepte atitudinea sau, dimpotriv`, s` aib` purt`ri mai
rele dec\t anterior. Efectuarea anchetei sociale subzist` [i atunci c\nd urm`rirea
penal` se efectueaz` pentru un concurs de infrac]iuni, dintre care unele au fost
comise \n perioada c\t era minor, iar altele ca major.
215
Plenul fostului Tribunal Suprem a statuat c` s\nt lovite de nulitate absolut` sau relativ`,
dup` caz, hot`r\rile care au fost pronun]ate cu \nc`lcarea normelor speciale prev`zute pentru
urm`rirea [i judecarea infractorilor minori.
216
Aceast` m`sur` este de natur` a crea intimitatea necesar` pentru ca minorul de v\rst`
fraged` s` nu se simt` izolat, s` capete curajul [i \ncrederea de a face declara]ii corespunz`toare
adev`rului.
 DPP–ps–241
Lipsa anchetei sociale \n cauzele cu infractori minori atrage nulitatea absolut` a
urm`ririi penale, \n conformitate cu art. 197 al. 2 [i 3 (\n interpretarea dat` de plenul
fostului Tribunal Suprem).
|n afar` de dispozi]iile speciale de la lit. A [i B, urm`rirea penal` a infractorilor
minori se desf`[oar` potrivit procedurii obi[nuite.
3) Procedura de judecat` a infractorilor minori (art. 483–486)
Pentru judecarea inculpa]ilor minori s\nt dispozi]ii speciale cu privire la compunerea
instan]ei de judecat` [i la regulile de desf`[urare a judec`]ii.
a) |n ce prive[te comepten]a de judecat`, se aplic` regulile comune de competen]` dup`
materie [i dup` calitatea persoanei, precum [i cele privind competen]a teritorial`.
Compunerea instan]ei de judecat` este derogatorie, deoarece judec`torii trebuie s` fie
desemna]i, pentru a judeca pe inculpa]ii minori, de c`tre pre[edintele instan]ei de
judecat`217. Desemnarea se face dintre acei judec`tori care au familie [i copii,
\nzestra]i cu aptitudinea de a \n]elege mai bine pe cei de o v\rst` mai fraged`, care
pot aprecia corect posibilit`]ile minorilor de \ndreptare. Judec`torii care judec` \n
apel sau \n recurs trebuie s` fie desemna]i \n acela[i mod. Desemnarea judec`torilor
nu trebuie f`cut` \n fiecare cauz` \n parte, ci pentru toate cauzele cu minori care vor
fi judecate \ntr-o perioad` de timp (de exemplu un an).
Instan]a compus` potrivit dispozi]iilor de mai sus r`m\ne competent` s` judece chiar
dac` \ntre timp inculpatul a \mplinit v\rsta de 18 ani, dac` la data sesiz`rii instan]ei
era minor.
Nerespectarea dispozi]iilor privind compunerea instan]ei de judecat` este prev`zut`
sub sanc]iunea nulit`]ii absolute (art. 197 al. 2 [i 3), ceea ce atrage – \n cazul \n care
un infractor minor inculpat a fost judecat de judec`tori care nu fuseser` desemna]i s`
judece pe minori – desfiin]area \n apel sau casarea \n recurs a hot`r\rii pronun]ate.
b) Participarea procurorului este obligatorie . De regul`, participarea procurorului la
judecata \n prim` instan]` este obligatorie, dar la judec`torie, unde \n unele cauze
participarea procurorului nu este obligatorie, aceast` participare devine obligatorie
dac` inculpatul este minor. Prin participarea sa, procurorul r`spunde atribu]iei
\ncredin]ate Ministerului Public de a veghea la ap`rarea drepturilor [i intereselor
minorilor.
c) M`surile preg`titoare cu caracter special ale [edin]ei de judecat` se refer` la
persoanele chemate la judecat`. |n afar` de p`r]i se citeaz` autoritatea tutelar` [i
p`rin]ii, iar dac` este cazul tutorele, curatorul sau persoana \n \ngrijirea c`reia se afl`
minorul; de asemenea, se citeaz` [i alte persoane a c`ror prezen]` este apreciat` ca
necesar` de c`tre instan]` (dirigintele clasei, medicul familiei etc.). Prezen]a acestor
persoane nu este formal`, c`ci potrivit art. 484 ele au dreptul [i \ndatorirea s` dea
l`muriri, s` formuleze cereri [i s` prezinte propuneri \n privin]a m`surilor ce ar urma
s` fie luate. Cu toate acestea, neprezentarea persoanelor legal citate nu \mpiedic`
judecarea cauzei.
d) Judecata inculpatului minor trebuie s` se desf`[oare \n prezen]a acestuia, afar` de
cazul \n care se sustrage de la judecat` (art. 484 al. 1). Prezen]a inculpatului minor la
judecat` este necesar` pentru a se produce un contact direct \ntre judec`tori [i minor,
contact prin care judec`torii ar putea cunoa[te mai bine pe minor prin comportarea
sa \n instan]`, prin r`spunsurile pe care le-ar da \ntreb`rilor puse. Fiind un caz de
prezen]` obligatorie a inculpatului la judecat`, desf`[urarea judec`]ii \n lipsa
minorului atrage nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate. Prezen]a inculpatului
minor trebuie asigurat` la fiecare termen de judecat` \n care s-au luat m`suri de care
depinde solu]ia cauzei. |ntruc\t legea face excep]ie pentru cazul c\nd inculpatul se
sustrage de la judecat`, instan]a va putea proceda la judecarea cauzei \n lipsa
inculpatului minor numai atunci c\nd s\nt date concrete c` \ntr-adev`r se sustrage de
la judecat`218.
217
Aceast` dispozi]ie derogatorie, prev`zut` \n Legea nr. 142/1997, o \nlocuie[te pe cea \n
vigoare p\n` la 25 august 1997, care cerea ca judec`torii s` fie desemna]i de un organ al
administra]iei de stat – ministrul justi]iei; \n acest mod judec`torii nu s\tn desemna]i de la centru,
ci de acel magistrat care cunoa[te cel mai bine pe judec`torii din unitatea pe care o conduce..
218
Nu s\nt astfel de date simpla \mprejurare c` inculpatul minor nu s-a prezentat la judecat`,
de[i fusese legal citat sau avusese termenul \n cuno[tin]`, f`r` o cercetare temeinic` din care s`
 DPP–ps–242
e) |n cazul judec`]ii asisten]a juridic` pentru inculpatul minor este obligatorie, prin
avocat ales sau numit din oficiu. Lipsa ap`r`torului la judecata inculpatului minor,
chiar la un singur termen c\nd s-au luat m`suri care prefigureaz` fondul cauzei,
atrage nulitatea absolut` a hot`r\rii pronun]ate \mpotriva sa. Asisten]a juridic` este
obligatorie numai dac` la data sesiz`rii instan]ei inculpatul nu devenise major.
f) {edin]a \n care are loc judecarea inculpatului minor de desf`[oar` separat de
celelalte [edin]e [i nu este public`. Lipsa de publicitate, ca derogare de la principiul
publicit`]ii [edin]ei de judecat`, se explic` prin necesitatea ca minorul s` nu fie expus
unei traume psihice, afl\ndu-se judecat \n fa]a publicului din sal`. Totu[i, la [edin]a
de judecat` s\nt admise persoanele care s\nt citate spre a ocroti pe minor, ap`r`torii
p`r]ilor, precum [i alte persoane cu \ncuviin]area instan]ei. S-a statut c` judecarea
minorului \n [edin]` public` nu atrage nulitatea dec\t dac` acestuia i s-a adus vreo
v`t`mare a intereselor sale sau dac`, din aceast` cauz`, nu s-a putut afla adev`rul [i
ob]ine solu]ionarea just` a cauzei.
C\nd inculpatul este minor sub 16 ani, instan]a, dup` ce-l ascult`, poate dispune
\ndep`rtarea sa din [edin]a de judecat`, dac` apreciaz` c` cercetarea judec`toreasc` [i
dezbaterile judiciare ar putea avea o influen]` negativ` asupra minorului.
g) Obligativitatea anchetei sociale subzist` [i la judecat`. Dac` nu s-a efectuat ancheta
social` \n cursul urm`ririi penale, prima instan]` trebuie s` restituie dosarul
procurorului pentru a se dispune efectuarea ei. Dac` o anchet` social` a fost efectuat`
la urm`rirea penal`, dar aceasta este necomplet`, \ntregirea acesteia se poate face [i
de c`tre instan]`. |ntruc\t ancheta social` este un mijloc de proba]iune cu privire la
persoana inculpatului minor, instan]a poate dispune ea \ns`[i efectuarea anchetei
sociale, \n cursul judec`]ii \n prim` instan]`; a[a cum se poate admite administrarea
de probe noi \n cursul judec`]ii, se poate admite [i ob]inerea datelor necesare despre
inculpatul minor printr-o anchet` social` dispus` [i efectuat` \n cursul judec`]ii.
h) C\nd \n aceea[i cauz` s\nt mai mul]i inculpa]i, dintre care unii minori [i al]ii majori,
cauzele se disjung [i \ntr-o cauz` se desf`[oar` procedura special` pentru minori,
iar \n cealalt` procedura obi[nuit`. Dac` disjungerea nu este posibil`, se poate
desf`[ura judecata \ntregii cauze, cu \ndeplinirea urm`toarelor cerin]e:
– instan]a se va compune cu judec`torii desemna]i de pre[edintele instan]ei pentru
to]i inculpa]ii;
– pentru inculpa]ii minori se respect` dispozi]iile speciale (persoane citate,
prezen]` obligatorie a inculpatului minor, asisten]` juridic` obligatorie, anchet`
social`), iar pentru inculpa]ii majori se aplic` procedura obi[nuit`. |n acest caz
[edin]a de judecat` este public`, deoarece aceasta este o garan]ie pentru
inculpatul major.
i) Judecata \n apel [i \n recurs \n cauzele cu infractori minori se desf`[oar` dup`
procedura special`, aplic\ndu-se dispozi]iile derogatorii pentru minori. Aceste
dispozi]ii s\nt aplicabile dac`, la data sesiz`rii instan]ei de apel sau de recurs,
inculpatul era \nc` minor, chiar dac` \n cursul judec`]ii \n apel sau \n recurs devenise
major. Celelalte dispozi]ii privind judecata \n apel sau \n recurs se aplic` potrivit
procedurii obi[nuite.
4) Executarea hot`r\rilor privind pe infractorii minori
Unele din m`surile educative se pun \n executare chiar dac` hot`r\rea nu este
definitiv`, iar aceste m`suri s\nt proprii numai cauzelor cu infractori minori; de aceea,
aceste reguli s\nt examinate \n cadrul procedurii speciale privind infractorii minori.
a) Executarea mustr`rii (art. 487). |n cazul \n care s-a luat fa]` de minor m`sura
educativ` a mustr`rii, aceasta se execut` de \ndat`, \n [edin]a \n care s-a pronun]at
hot`r\rea. Deci mustrarea se execut` de c`tre prima instan]` imediat, la pronun]are,
chiar dac` hot`r\rea prin care s-a luat m`sura mustr`rii nu este \nc` definitiv`; numai
astfel \[i poate produce efectele m`sura mustr`rii, ca m`sura educativ` cea mai
u[oar`. M`sura mustr`rii se poate lua [i fa]` de inculpatul care a devenit major la data
pronun]`rii hot`r\rii.

rezulte c` inculpatul minor a fugit de acas`, c` se ascunde, c` a declarat c` nu se va prezenta la

judecat`.
 DPP–ps–243
C\nd din orice \mprejurare m`sura mustr`rii nu poate fi executat` de \ndat` dup`
pronun]are, nefiind prezent inculpatul, se fixeaz` un termen de pronun]are, pentru
care este adus inculpatul, cit\ndu-se p`rin]ii ori, dac` este cazul, tutorele sau
curatorul ori persoana \n \ngrijirea sau supravegherea c`reia se afl` minorul. S-a
considerat c` atunci c\nd m`sura mustr`rii s-a pronun]at \n lipsa inculpatului
minor, \n calea de atac exercitat` se va dispune executarea m`surii potrivit legii, \n
prezen]a sa.
b) Punerea \n executare a libert`]ii supravegheate (art. 488). {i aceast` m`sur`
educativ` se pune \n executare de \ndat` dup` pronun]are, \n prezen]a inculpatului
minor [i a persoanei sau reprezentantului institu]iei sau unit`]ii c`reia i s-a
\ncredin]at supravegherea. Se ob]ine astfel \ncuno[tin]area \n acela[i timp a
minorului [i a celui ce supravegheaz` libertatea sa, asigur\ndu-se astfel asumarea
obliga]iilor corespunz`toare.
C\nd punerea \n executare nu se poate face \n aceea[i [edin]` se fixeaz` un termen
pentru c\nd se dispune aducerea minorului [i chemarea persoanelor c`rora li s-a
\ncredin]at supravegherea libert`]ii lui. Aceast` m`sur` educativ` nu se poate lua fa]`
de inculpatul care a dep`[it v\rsta de 17 ani.
Libertatea supravegheat` se revoc` de instan]a care a pronun]at aceast` m`sur`,
\nlocuind-o cu m`sura intern`rii \ntr-un centru de reeducare, dac` minorul se
sustrage de la surpavegherea ce se exercit` asupra sa ori s`v\r[e[te o fapt` prev`zut`
de legea penal`. Dac` fapta s`v\r[it` \n timpul libert`]ii supravegheate constituie
infrac]iune, revocarea acestei m`suri [i \nlocuirea ei cu internarea \ntr-un centru de
reeducare sau cu o pedeaps` se dispune de instan]a care judec` aceast` infrac]iune.
c) Internarea minorului \ntr- un centrul de reeducare (art. 490) se poate dispune cu
executare de \ndat`, \n care caz se trimite o copie de pe dispozitivul hot`r\rii
organului de poli]ie, care ia m`suri pentru internarea minorului. Centrul de
reeducare execut` internarea pe baza copiei de pe dispozitivul hot`r\rii [i comunic`
instan]ei care a pronun]at hot`r\rea efectuarea intern`rii.
Potrivit legii penale, se poate dispune liberarea minorului dintr-un centru de
reeducare \nainte de a deveni major, precum [i revocarea acestei liber`ri, dac`
minorul are o purtare necorespunz`toare; aceste m`suri se dispun din oficiu sau la
sesizare de judec`toria sau tribunalul care a judecat \n prim` instan]` pe minor.
Aceea[i instan]` judec` [i cererile de ridicare a intern`rii sau de prelungire a acestei
m`suri.
d) Internarea \ntr- un institut medical-educativ se poate dispune de c`tre instan]a care-l
judec` pe inculpatul minor, pe baza expertizei medico-legale care recomand`
tratament medical [i un regim de educa]ie. M`sura se pune \n executare prin
comunicarea unei copii de pe dispozitivul hot`r\rii [i a unei copii de pe raportul
medico-legal direc]iei sanitare din jude]ul pe teritoriul c`ruia locuie[te persoana fa]`
de care s-a luat m`sura.
e) Revocarea m`surilor luate fa]` de minor (art. 492). C\nd minorul a s`v\r[it din nou o
infrac]iune, revocarea sau men]inerea m`surii educative, precum [i a m`surii liber`rii
minorului dintr-un centru de reeducare \nainte de a deveni major sau dintr-un
institut medical-educativ se dispune, \n condi]iile prev`zute de Codul penal, de
instan]a competent` s` judece acea infrac]iune. Instan]a poate men]ine m`sura
educativ`, dac` aplic` aceea[i m`sur` educativ` pentru noua infrac]iune s`v\r[it` de
minor, sau o poate revoca [i \nlocui cu o m`sur` educativ` mai grav` sau cu o
pedeaps`.
f) Am\narea sau \ntreruperea execut`rii m`surii educative a intern`rii \ntr-un centru de
reeducare se poate dispune \n cazurile [i condi]iile prev`zute \n art. 453 [i 455.
Aceast` posibilitate a fost acordat` prin Legea nr. 45/1993 [i devenise necesar`,
deoarece nu exista vreo justificare ca executarea pedepselor aplicate minorilor s`
poat` fi am\nat` [i \ntrerupt`, dar privarea de libertate \n cadrul intern`rii \ntr-un
centru de reeducare s` nu poat` fi am\nat` sau \ntrerupt` 219. Am\narea execut`rii

219
|n cazul unei minore condamnate la internare \ntr-un centru de reeducare, anterior Legii
nr. 45/1993, nu era prev`zut` de lege am\narea execut`rii intern`rii, dac` era gravid` ori avea copil
mai mic de un an, \n timp ce o major` condamnat` la \nchisoare putea beneficia de am\narea
 DPP–ps–244
Cap. II. Alte proceduri speciale

intern`rii \ntr-un centru de reeducare se acord` de c`tre instan]a de executare, iar

\ntreruperea execut`rii acestei m`suri de instan]a corespunz`toare \n grad \n a c`rei
raz` teritorial` se afl` centrul de reeducare.
I.43. Reabilitarea judec`toreasc` (art. 494–503)
1) Condi]ii pentru deschiderea procedurii speciale a reabilit`rii
judec`tore[ti
Potrivit art. 133 Cod penal, reabilitarea face s` \nceteze dec`derile [i interdic]iile,
precum [i incapacit`]ile care rezult` din condamnare. Reabilitarea are loc de drept \n
cazul condamn`rii la amend` sau la pedeapsa \nchisorii care nu dep`[e[te un an, dac` \n
decurs de 3 ani condamnatul nu a s`v\r[it nici o alt` infrac]iune. C\nd condamnarea este
mai grav`, reabilitarea se poate ob]ine pe cale judec`toreasc`, dac` s\nt \ntrunite
condi]iile privind termenul care trebuie s` treac` de la data c\nd a luat sf\r[it executarea
pedepsei (art. 135–136 Cod penal), precum [i cele privind comportarea
condamnatului \n perioada de la executarea pedepsei la depunerea cererii de reabilitare
[i dac` are posibilit`]i materiale de via]` (art. 135 Cod penal).
|n cazul reabilit`rii de drept nu este necesar s` se intervin` pe cale judec`toreasc`,
deoarece reabilitarea opereaz` de drept la \mplinirea termenului prev`zut de lege [i a
condi]iei de a nu fi s`v\r[it o alt` infrac]iune. Cu toate acestea, c\nd o persoan` are
interesul legitim de a i se recunoa[te de c`tre instan]a judec`toreasc` c` a operat
reabilitarea de drept, cererea sa este admisibil`, dar hot`r\rea dat` de instan]` nu are
caracter constitutiv de drepturi [i nu schimb` natura juridic` a reabilit`rii de drept. |n
acest caz se urmeaz` procedura reabilit`rii judec`tore[ti, dar reabilitarea nu este acordat`
de c`tre instan]`, ci aceasta doar constat` intervenirea de drept a reabilit`rii.
Reabilitarea judec`toreasc` se poate ob]ine \n urma unei cereri adresate instan]ei
judec`tore[ti, prin care se deschide o procedur` jurisdic]ional`.
Cererea pentru reabilitarea judec`toreasc` se face de c`tre cel condamnat, dup`
expirarea termenelor prev`zute de lege [i cu \ndeplinirea celorlalte condi]ii impuse de
Codul penal. |n cazul \n care cel condamnat a decedat dup` ce condi]iile de termen
prev`zute de art. 135–136 Cod penal au fost \ndeplinite, cererea poate fi introdus` [i de
c`tre so] sau de rudele apropiate interesate; aceste persoane pot continua procedura
pornit` anterior de condamnat, dac` acesta a decedat \n cursul procedurii de reabilitare.
Cererea de reabilitare judec`toreasc` trebuie s` cuprind` urm`toarele men]iuni:
– adresa condamnatului, iar c\nd cererea este f`cut` de alt` persoan`, adresa acesteia, \n
vederea cit`rii pentru [edin]a de solu]ionare a cererii de reabilitare;
– condamnarea pentru care se cere reabilitarea [i fapta pentru care a fost pronun]at`
aceasta; \n cazul mai multor condamn`ri, trebuie men]ionate \n cerere toate
condamn`rile, pentru c` termenul de reabilitare curge de la data execut`rii ultimei
hot`r\ri de condamnare; de asemenea, este necesar pentru determinarea competen]ei
instan]ei care urmeaz` s` solu]ioneze cererea de reabilitare \n raport de regulile de la
conexitate;
– localitatea unde condamnatul a locuit [i locurile de munc` pe tot intervalul de timp
de la executarea pedepsei [i p\n` la introducerea cererii, iar \n cazul \n care
executarea pedepsei a fost prescris`, de la data r`m\nerii definitive a hot`r\rii [i p\n`
la introducerea cererii. |n raport de aceste date se poate stabili dac` s\nt \ntrunite
condi]iile de bun` purtare [i de asigurare onest` a mijloacelor materiale de trai;
– temeiurile cererii de reabilitare, care justific` admiterea cererii;
– indica]iile necesare pentru indetificarea dosarului \n care s-a pronun]at hot`r\rea de
condamnare, precum [i orice alte date care pot contribui la solu]ionarea cererii.
La cerere se anexeaz` actele din care reiese c` s\nt \ndeplinite condi]iile cerute de
Codul penal pentru acordarea reabilit`rii; totodat` se invoc` [i alte probe prin care s-ar
putea confirma datele care justific` cererea de reabilitare.
2) Instan]a competent` s` se pronun]e asupra reabilit`rii
Solu]ionarea cererii de reabilitare este de competen]a instan]ei care a judecat \n
prim` instan]` cauza \n care s-a pronun]at condamnarea pentru care se cere reabilitarea,
sau \ntreruperea execut`rii pedepsei \nchisorii.
 DPP–ps–245
dac` cel condamnat locuie[te \n raza teritorial` a acestei instan]e. |n cazul \n care cel
condamnat domiciliaz` \n alt` localitate, competent` este instan]a corespunz`toare \n a
c`rei raz` teritorial` domiciliaz` condamnatul 220. Legea referindu-se la instan]a unde
“domiciliaz`” condamnatul, nu poate fi competent` instan]a unde acesta \[i are o
re[edin]` temporar` ori [i-ar avea domiciliul so]ul sau o rud` apropiat` care a introdus
cererea de reabilitare. C\nd cererea de reabilitare se refer` la condamn`ri pronun]ate \n
prim` instan]` de instan]e de grad diferit, competen]a se stabile[te potrivit art. 35, \n
sensul c` revine instan]ei superioare \n grad.
Instan]a de reabilitare este compus` dup` regulile de la judecata \n prim` instan]`.
Procurorul particip` la [edin]a de solu]ionare a cererii de reabilitare.
3) Procedura reabilit`rii judec`tore[ti (art. 496–503)
|n vederea solu]ion`rii cererii de reabilitare judec`toreasc`, dup` fixarea termenului
pentru [edin]a de judecat` se dispune citarea peti]ionarului [i a persoanelor a c`ror
ascultare se consider` necesar`; totodat`, se iau m`suri pentru aducerea dosarului \n care
se afl` hot`r\rea de condamnare [i se cere o copie de pe fi[a de antecedente penale a
condamnatului.
Instan]a sesizat` cu solu]ionarea cererii de reabilitare face o verificare prealabil` cu
privire la \ndeplinirea condi]iilor de form` ale cererii de reabilitare. |n cazul
ne\ndeplinirii unor din condi]iile de form`, cererea se respinge; aceast` solu]ie se
adopt` \n urm`toarele situa]ii:
– c\nd a fost introdus` \nainte de termenul legal;
– c\nd lipse[te men]iunea cu privire la adresa condamnatului sau a persoanei care a
f`cut cererea \n locul condamnatului decedat [i peti]ionarul nu s-a prezentat la
termenul de \nf`]i[are;
– c\nd lipsesc celelalte men]iuni cerute pentru cererea de reabilitare, iar peti]ionarul
nu a completat cererea la prima \nf`]i[are [i nici la termenul ce i s-a acordat \n
vederea complet`rii.
Dup` respingerea cererii de reabilitare se poate introduce o nou` cerere; dac` cererea
a fost respins` pentru c` nu se \mplinise termenul legal de reabilitare, poate fi repetat`
numai dup` \mplinirea acestui termen; \n cazul lipsei celorlalte men]iuni, cererea de
reabilitare poate fi repetat` oric\nd, \ndep`rt\ndu-se lipsurile anterioare.
|n cazul \n care cererea este complet` [i f`cut` \n termen, se trece la solu]ionarea ei.
Peti]ionarul poate cere completarea dovezilor prezentate, ascult\nd martorii propu[i sau
depun\nd \nscrisurile necesare. Dup` concluziile puse de peti]ionar [i de c`tre procuror,
instan]a examineaz` cererea de reabilitare \n fondul ei, \n sensul dac` s\nt \ndeplinite
condi]iile de fond ale reabilit`rii cerute de Codul penal. Constat\nd c` aceste condi]ii s\nt
\ndeplinite de cel condamnat, instan]a admite cererea [i dispune reabilitarea
judec`toreasc` a condamnatului; dac` aceste condi]ii nu s\nt \ntrunite, cererea de
reabilitare este respins`. Spre deosebire de Codul anterior, care d`dea dreptul de a
aprecia asupra oportunit`]ii reabilit`rii, Codul actual nu mai prevede o astfel de
apreciere, instan]a fiind obligat` s` dispun` reabilitarea c\nd s\nt \ndeplinite condi]iile
prev`zute \n art. 135–137 Cod penal. Reabilitarea poate fi admis` [i atunci c\nd
infrac]iunea pentru care s-a pronun]at condamnarea a fost \ntre timp amnistiat`,
socotindu-se c` \n anumite privin]e efectele reabilit`rii s\nt mai favorabile
condamnatului dec\t amnistia.
Dup` respingerea \n fond a cererii de reabilitare nu se poate re\nnoi cererea dec\t \n
condi]iile art. 138 Cod penal, anume dup` trecerea unor anumite termene [i cu
\ndeplinirea condi]iilor de comportare \n intervalul dintre cele dou` cereri.
Una din condi]iile de fond ale reabilit`rii const` \n plata \n \ntregime a desp`gubirilor
civile la care a fost obligat condamnatul, afar` de cazul c\nd persoana v`t`mat` a renun]at
220
Dac` a judecat \n prim` instan]` judec`toria, competen]a revine acestei instan]e, care \[i
men]ine competen]a [i \n cazul \n care solu]ia de condamnare apar]ine instan]ei de apel sau de
recurs, care a schimbat solu]ia de achitare a primei instan]e \n condamnare; de asemenea, dac`
\ntre timp s-a schimbat competen]a de judecat` \n fond a cauzei, competent` a se pronun]a asupra
reabilit`rii este instan]a competent` s` judece cauza \n prim` instan]` la data introducerii cererii.
Dac` judecata \n prim` instan]` a fost de competen]a unei instan]e militare, prin “instan]a
corespunz`toare \n a c`rei raz` teritorial` domiciliaz` condamnatul” se \n]elege instan]a civil`
corespunz`toare \n grad.
 DPP–ps–246
la desp`gubiri sau c\nd instan]a constat` c` cel condamnat [i-a \ndeplinit \n mod regulat
obliga]iile privitoare la dispozi]iile civile din hot`r\rea de condamnare; se poate dispune
reabilitarea [i \n cazul \n care se constat` c` neplata desp`gubirilor civile nu se datoreaz`
relei voin]e a condamnatului (art. 137 Cod penal). Ca urmare, c\nd condamnatul
dovede[te c` nu a avut posibilitatea s` p`lteasc` desp`gubirile \n \ntregime, instan]a poate
s` acorde un termen, de cel mult 6 luni, pentru a achita \n \ntregime sau \n parte suma
datorat`. |n raport de \mprejur`ri, instan]a poate admite reabilitarea [i \n cazul \n care nu
s-au pl`tit desp`gubirile civile, f`r` a se aduce atingere prin aceasta drepturilor p`r]ii
civile.
Examinarea cererii de reabilitare judec`toreasc` este suspendat` atunci c\nd a fost
pus` \n mi[care ac]iunea penal` pentru o nou` infrac]iune s`v\r[it` de condamnat,
suspendare care dureaz` p\n` la solu]ionarea definitiv` a cauzei privitoare la noua
infrac]iune.
Hot`r\rea prin care instan]a rezolv` cererea de reabilitare este supus` apelului, iar
hot`r\rea pronun]at` de instan]a de apel este supus` recursului, instan]ele de control
urm\nd a se pronun]a asupra constat`rii corecte a \ndeplinirii sau ne\ndeplinirii
condi]iilor prev`zute de lege pentru reabilitarea judec`toreasc`. Dup` r`m\nerea definitiv`
a hot`r\rii prin care s-a dispus reabilitarea, instan]a dispune a se face men]iune despre
aceasta pe hot`r\rea prin care s-a pronun]at condamnarea pentru care s-a admis
reabilitarea.
Potrivit art. 139 Cod penal, reabilitarea judec`toreasc` este anulat` dac`, dup`
acordarea ei, s-a descoperit c` cel reabilitat suferise o alt` condamnare care, dac` ar fi
fost cunoscut`, ducea la respingerea cererii de reabilitare. |n acest caz, procurorul poate
cere instan]ei care a solu]ionat cererea de reabilitare de a dispune, dup` aceea[i
procedur`, anularea reabilit`rii; men]iunea de pe hot`r\rea de condamnare va fi [i ea
\nl`turat`.
I.44. Repararea pagubei \n cazul condamn`rii sau al lu`rii
m`surii preventive pe nedrept (art. 504–507)
1) Caracterizare
Codul de procedur` penal` admite c` \n activitatea autorit`]ilor judiciare se pot
produce erori judiciare; de aceea s-a prev`zut solu]ia de achitare, care repune pe inculpat
\n situa]ia de dinainte de \nvinuire. Activitatea judiciar` eronat` poate produce prejudicii
materiale [i morale celui ce a fost condamnat pe nedrept sau a fost supus priv`rii de
libertate pe nedrept. Ca urmare, legisla]iile de procedur` penal` prev`d proceduri
speciale prin care se pot ob]ine desp`gubiri civile pentru prejudiciile produse printr-o
condamnare sau arestare preventiv` pe nedrept. Pactul interna]ional cu privire la
drepturile civile [i politice, adoptat de Adunarea General` a ONU \n 1966, prevede:
“C\nd o condamnare penal` definitiv` este anulat` sau se acord` gra]ierea, deoarece un
fapt nou sau nou descoperit dovede[te c` s-a produs o eroare judiciar`, persoana care a
suferit o pedeaps` \n urma acestei condamn`ri va primi o indemniza]ie \n conformitate
cu legea, afar` de cazul c\nd s-a dovedit c` nedescoperirea \n timp util a faptului
necunoscut \i este imputabil`, \n \ntregime sau \n parte” (art. 14 pct. 6).
|n România, Codul de procedur` penal` din 1936 [i cel din 1968 au prev`zut
proceduri speciale de reparare a pagubelor produse \n caz de condamnare sau de]inere
pe nedrept. Constitu]ia din 1991, pentru a da caracter constitu]ional dreptului de a
ob]ine desp`gubiri pentru pagubele produse prin condamnare sau de]inere pe nedrept, a
prev`zut c` “statul r`spunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin
erorile judiciare s`v\r[ite \n procesele penale” (art. 48 al. 3). Aceast` dispozi]ie
constitu]ional` \mpiedic` legiuitorul ordinar de a interzice o astfel de r`spundere a
statului [i, totodat`, d` legii ordinare competen]a de a reglementa condi]iile, limitele [i
procedura de reparare de c`tre stat a prejudiciilor produse prin erorile judiciare.
|n art. 48 al. 3 din Constitu]ie se prevede c` r`spunderea statului este patrimonial`,
ceea ce duce la concluzia c` repararea prejudiciului poate fi ob]inut` printr-o ac]iune
civil`; aceast` concluzie este \nt`rit` prin dispozi]ia art. 506, care se refer` la chemarea \n
judecat` civil` a statului, deci ac]iunea civil` trebuie \ndreptat` la instan]a civil` [i
desf`[urat` potrivit normelor de drept procesual civil. Condi]iile r`spunderii civile a
statului s\nt reglementate de Codul de procedur` penal` (art. 504–507).
 DPP–ps–247
2) Cazuri care dau dreptul la repara]ii (art. 504)
Eroarea judiciar` se poate referi la o persoan` care a fost condamnat` pe nedrept sau
la o persoan` \mpotriva c`reia s-a luat o m`sur` preventiv`, dup` care s-a constatat c` \n
mod gre[it s-a procedat la privarea sa de libertate. Codul se refer` la dou` categorii de
persoane:
a) Persoanele care au fost condamnate definitiv, dac` \n urma rejudec`rii cauzei \n
baza exercit`rii unei c`i de atac extraordinare s-a stabilit, prin hot`r\re definitiv`, c`
nu a s`v\r[it fapta imputat` ori c` acea fapt` nu exist`.
|n termenii legii, la rejudecare trebuie s` se pronun]e achitarea pe temeiul art. 10 lit.
a sau c. |n raport de textul art. 48 al. 3 din Constitu]ie, dispozi]ia din art. 504 este, \n
mare m`sur`, restrictiv`, c`ci s\nt exceptate acele persoane care au fost achitate pe
considerentul c` fapta nu este prev`zut` de legea penal`, c` nu are gradul de pericol
social al unei infrac]iuni, c` lipse[te un element constitutiv al infrac]iunii sau c`
exist` o cauz` care \nl`tur` caracterul penal al faptei (art. 10 lit. b, b 1, d [i e), care,
sub aspect juridic, s\nt tot erori judiciare221.
b) Persoanele \mpotriva c`rora s-a luat o m`sur` preventiv` (de regul` arestarea), iar
ulterior a fost scoas` de sub urm`rire sau a fost achitat` pe acelea[i temeiuri de sub
art. 10 lit. a sau c.
|ntruc\t nu se d` nici o explica]ie cu privire la “m`sura preventiv`” care a fost luat`,
trebuie s` \n]elegem c` poate fi o m`sur` privativ` de libertate, dar [i una limitativ` de
drepturi, dac` a produs \n mod efectiv prejudicii materiale [i morale.
De la dreptul la repararea de c`tre stat a pagubei suferite s\nt exceptate acele
persoane care, \n cursul urm`ririi penale sau al judec`]ii, cu inten]ie sau din culp`
grav`, au st\njenit sau au \ncercat s` st\njeneasc` aflarea adev`rului 222. Aceast`
exceptare este \nscris` [i \n Pactul Interna]ional privind drepturile civile [i politice
din 1966.
3) Procedura special` de reparare a prejudiciului pentru cei
condamna]i sau aresta]i pe nedrept
Ac]iunea pentru repararea prejudiciului apar]ine persoanei \ndrept`]ite potrivit art.
504, deci fie persoanei \mpotriva c`reia s-a luat o m`sur` preventiv`, dar pentru care
ulterior s-a pronun]at o hot`r\re definitiv` de achitare sau s-a dat o ordonan]` de scoatere
de sub urm`rire \n temeiul cazurilor prev`zute \n art. 10 lit. a sau c. Dup` moartea
persoanei \ndrept`]ite, ac]iunea poate fi continuat` sau pornit` de persoanele care se
aflau \n \ntre]inerea sa. Se poate trage concluzia c` nu pot continua sau porni ac]iunea
civil` \n repararea pagubei acele persoane care, de[i rude apropiate, nu se aflau \n
\ntre]inerea persoanei \ndrept`]ite la repara]ii civile.
Instan]a civil` competent` este tribunalul \n a c`rui raz` teritorial` domiciliaz`
persoana \ndrept`]it` la repara]ii.
Ac]iunea civil` se \ndreapt` \mpotriva statului, care este citat prin Ministerul
Finan]elor.
Judecarea ac]iunii \n repara]ii se face potrivit normelor de drept procesual civil.
Reclamantul trebuie s` dovedeasc` prejudiciul material [i moral pe care l-a suferit, iar

221
Prejudiciile au fost aduse [i persoanelor achitate pe aceste temeiuri, c`ci acestea au
executat pedepse privative de libertate, aplicabile numai \n cazul s`v\r[irii de infrac]iuni, [i care
au fost aplicate pe nedrept unor fapte considerate gre[it de c`tre instan]a de judecat` ca fiind
infrac]iuni. Nu poate fi justificat` exceptarea de la repara]ii civile a celui achitat pentru c` fapta
nu este prev`zut` de legea penal` sau nu prezint` gradul de pericol social al unei infrac]iuni. Este
adev`rat c` [i \n art. 657 al Codului de procedur` penal` din 1936 exista o prevedere asem`n`toare,
dar \n condi]iile dispozi]iei constitu]ionale actuale, care se refer` la “erori judiciare”, nu se
poate \ngusta aceast` sintagm` numai la erorile judiciare de fapt, c`ci Constitu]ia nu face nici un
fel de distinc]ie \ntre erorile de fapt [i cele de drept. |ntruc\t \n textul constitu]ional se prevede c`
statul r`spunde patrimonial, potrivit legii, iar legea interpreteaz` restrict\v conceptul de “erori
judiciare”, p\n` la modificarea legii r`spunderea statului este limitat` la cazurile pe care le
prevede art. 504.
222
O persoan` care, \n scopul de a-l ajuta pe infractor s` nu fie tras la r`spundere penal`, \n
mod voit recunoa[te s`v\r[irea infrac]iunii, induc\nd \n eroare organul de urm`rire penal`, [tiind c`
poate oric\nd dovedi ulterior nevinov`]ia sa, nu poate beneficia de repara]ii civile de la stat, c\t
timp cu inten]ie a provocat eroarea judiciar`.
 DPP–ps–248
instan]a, dac` ac]iunea este \ntemeiat`, o admite [i oblig` statul, prin Ministerul
Finan]elor, s` pl`teasc` desp`gubirile civile corespunz`toare prejudiciului suferit de
reclamant. Dac` se constat` c` achitarea sau scoaterea de sub urm`rire penal` s-a
\ntemeiat pe un caz neprev`zut de art. 504 sau c` reclamantul este exceptat de la
repararea pagubei, ac]iunea civil` va fi respins`.
|n afar` de desp`gubirile civile pentru prejudiciul suferit, persoana condamnat` sau
de]inut` pe nedrept, dac` era \ncadrat` \n munc` \nainte de arestare, are dreptul s` i se
calculeze la vechimea \n munc` [i timpul c\t a fost arestat`, iar pentru cei condamna]i
la \nchisoare cu executarea prin munc` [i timpul c\t au executat aceast` pedeaps`.
Dac` a fost obligat la repara]ii civile \n condi]iile ar`tate, statul are ac]iune \n regres
\mpotriva aceluia care, cu rea credin]` sau din grav` neglijen]`, a provocat situa]ia
generatoare de daune.
I.45. Procedura \n caz de dispari]ie a \nscrisurilor judiciare
1) Constatarea dispari]iei unui \nscris judiciar
Neglijen]a \n p`strarea dosarelor penale, erorile \n repartizarea coresponden]ei la
dosarele la care se refer`, sustragerea [i distrugerea unora dintre \nscrisurile judiciare
esen]iale ale unei cauze penale sau chiar a unui dosar \ntreg pot atrage, \n caz de interes
justificat, necesitatea \nlocuirii sau reconstituirii acestor \nscrisuri. C\nd dispari]ia se
refer` la un dosar \n curs de urm`rire [i de judecat`, \n momentul constat`rii dispari]iei se
procedeaz` potrivit procedurii obi[nuite de a se depune la dosar \nscrisurile oficiale
aflate asupra p`r]ilor [i la organele judiciare sau copii legalizate de pe acestea. Aceea[i
procedur` obi[nuit` se folose[te [i atunci c\nd a disp`rut un \ntreg dosar, care fiind pe
rolul organului de urm`rire penal` sau al instan]ei de judecat`, trebuie ref`cut \n vederea
rezolv`rii lui. |n cazul c\nd \nlocuirea sau reconstituirea nu este posibil` prin procedura
obi[nuit`, se folose[te procedura special`. Aceast` procedur` se folose[te [i \n cazul
\nscrisurilor sau dosarelor definitiv solu]ionate223.
Procedura special` \ncepe prin \ntocmirea actului de constatare a dispari]iei
dosarului sau \nscrisului judiciar. Pentru constatarea dispari]iei organul de urm`rire sau
pre[edintele instan]ei de judecat` la care se g`sea \n conservare dosarul sau \nscrisul
\ntocme[te un proces-verbal prin care constat` dispari]ia [i se arat` m`surile care s -au
luat pentru g`sirea acestuia. Procesul-verbal de constatare constituie documentul
procedural care st` la baza procedurii de \nlocuire sau reconstituire a \nscrisului judiciar
disp`rut.
Procedura special` nu se declan[eaz` dec\t dup` ce se constat` \ndeplinirea a dou`
condi]ii:
– o condi]ie negativ` – imposibilitatea \nlocuirii sau reconstituirii pe calea procedurii
obi[nuite \n cursul urm`ririi sau judec`rii cauzei;
– o condi]ie pozitiv` – existen]a unui interes justificat determinat de necesitatea
aducerii \nscrisului sau dosarului disp`rut \ntr-un cadru procedural legal,
folosindu-se o cale de atac extraordinar` sau o procedur` special`.
2) Procedura special` de \nlocuire sau reconstituire a unui \nscris
judiciar disp`rut
C\nd \nlocuirea sau reconstituirea unui \nscris judiciar disp`rut nu este posibil` prin
procedura obi[nuit`, procurorul \n fa]a c`ruia se afl` urm`rirea penal` emite o ordonan]`,
iar pre[edintele instan]ei la care este pendinte cauza o \ncheiere, prin care dispun, dup`
caz, \nlocuirea sau reconstituirea dosarului sau \nscrisului judiciar disp`rut. |ncheierea
instan]ei se d` f`r` citarea p`r]ilor, afar` de cazul c\nd se consider` necesar` chemarea
acestora pentru a da l`muriri. |ncheierea nu este supus` nici unei c`i de atac.
Competen]a de efectuare a \nlocuirii sau reconstituirii unui document sau \nscris
judiciar apar]ine organului de urm`rire penal` ori instan]ei de judecat` \naintea c`reia
cauza este pendinte, iar \n cauzele definitiv solu]ionate instan]ei la care dosarul se afl` \n
conservare. C\nd constatarea dispari]iei s-a f`cut de un organ de urm`rire sau de o
instan]` de judecat`, altele dec\t cele care pot efectua \nlocuirea sau reconstituirea,
223
De exemplu, pentru o reabilitare, c\nd se cere depunerea unei copii de pe hot`r\rea
definitiv` de condamnare, pentru introducerea unui recurs \n anulare sau a unei revizuiri \n
favoarea celui condamnat, pentru ob]inerea unui \nscris depus \n original \ntr-un dosar penale sau
a unei copii legalizate de pe acesta.
 DPP–ps–249
organul de urm`rire penal` sau instan]a de judecat` care au constatat dispari]ia trimite
organului de urm`rire penal` sau instan]ei de judecat` competente toate materialele
necesare efectu`rii \nlocuirii sau reconstituirii \nscrisului disp`rut.
|nlocuirea \nscrisului disp`rut are loc atunci c\nd exist` copii oficiale de pe acel
\nscris, organul de urm`rire penal` sau instan]a de judecat` lu\nd m`suri pentru ob]inerea
copiei oficiale. Copia ob]inut` ]ine locul \nscrisului original p\n` la g`sirea acestuia 224.
Persoanei care a predat copia oficial` i se elibereaz` o copie certificat`.
Reconstituirea \nscrisului judiciar disp`rut se efectueaz` atunci c\nd nu exist` o copie
oficial` de pe acesta. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea \nscrisurilor pe
care le con]inea. |n acest scop se pot folosi orice mijloace de prob`. Rezultatul
reconstituirii se constat`, dup` caz, prin ordonan]a organului de urm`rire confirmat` de
c`tre procuror sau prin hot`r\rea instan]ei; p`r]ile s\nt chemate la constatarea rezultatelor
reconstituirii.
Hot`r\rea de reconstituire este supus` apelului, iar hot`r\rea dat` \n apel este supus`
recursului.
I.46. Asisten]a judiciar` interna]ional`
1) Cazurile de asisten]` judiciar` interna]ional` [i modalit`]ile de
reglementare a acestei proceduri
|n condi]iile s`v\r[irii unor infrac]iuni pe teritoriul unui stat de c`tre persoane
apar]in\nd altui stat sau \n cazul organiza]iilor criminale interna]ionale care implic`
s`v\r[irea de infrac]iuni pe teritoriul mai multor state, s\nt necesare ac]iuni [i
reglement`ri de colaborare interna]ional` pe plan judiciar. Aceast` colaborare se ob]ine
prin \ncheierea de tratate de asisten]` juridic` [i judiciar` \ntre state, pe baza unor
recomand`ri ale conven]iilor interna]ionale \n acest domeniu. |n cazul \n care se pune
problema unei asisten]e judiciare \ntre statul nostru [i alt stat, regulile convenite \n
Tratatul de asisten]` judiciar` \[i au deplin` aplicare. Fiind posibil`, \ns`, o colaborare
\ntre statul nostru [i un stat cu care nu avem tratat de asisten]` judiciar`, \n practic` se pot
folosi reguli stabilite \ntre state pe baz` de reciprocitate. |n cazul \n care nici astfel de
reguli nu s\nt stabilite, Codul nostru de procedur` penal` a adoptat, \n art. 513–522,
norme dup` care s` se conduc` asisten]a judiciar` interna]ional`. Astfel de norme pot fi
stabilite [i prin legi speciale225.
|n ce prive[te prioritatea normei care trebuie aplicat` \n caz de asisten]` judiciar`
interan]ional`, \n art. 513 se stabile[te prioritatea normelor stabilite prin conven]ii ori, \n
lipsa acestora, pe baz` de reciprocitate. Deci normele din legile rom#ne privind asisten]a
judiciar` interna]ional` s\nt subsidiare, aplic\ndu-se numai dac` nu s-a stabilit altfel prin
conven]ii sau, \n lipsa acestora, pe baz` de reciprocitate.
Dac` Codul anterior cuprindea norme de asisten]` judiciar` interna]ional` cu privire
la extr`dare, Codul de procedur` penal` din 1968 cuprinde norme privind comisiile
rogatorii interna]ionale [i recunoa[terea unor hot`r\ri penale str`ine 226.
|n cadrul procedurii speciale privind asisten]a judiciar` interna]ional` intereseaz` trei
chestiuni: comisiile rogatorii interna]ionale, recunoa[terea hot`r\rilor penale str`ine [i
extr`darea.
2) Comisiile rogatorii interna]ionale (art. 514–518)
Codul de procedur` penal` din 1968 reglementeaz` comisiile rogatorii interne \n art.
132–134. Comisia rogatorie const` \n cererea unei autorit`]i judiciare, care urm`re[te sau
judec` o cauz` penal`, adresat` unei alte autorit`]i judiciare de acela[i grad, de a efectua
un act procedural pe care ea \ns`[i nu-l poate efectua. Se poate cere prin comisie
rogatorie ascultarea unui martor, efectuarea unei cercet`ri la fa]a locului, ridicarea unor
obiecte sau orice alt act procedural; nu se poate cere efectuarea de acte procesuale
penale, cum s\nt punerea \n mi[care a ac]iunii penale, luarea m`surilor preventive,
\ncuviin]area unor probatorii sau efectuarea oric`ror acte procesuale sau luarea unor
m`suri procesuale.

224
De exemplu, dac` \nscrisul disp`rut este un act autentificat la un notariat, se poate ob]ine o
copie oficial` de pe acest \nscris.
225
De exemplu Legea nr. 4/1971 privind extr`darea.
226
Normele prividn extr`darea au fost cuprinse \n Legea nr. 4/1971 privind extr`darea.
 DPP–ps–250
C\nd efectuarea unor acte procedurale ca cele ar`tate anterior trebuie s` aib` loc pe
teritoriul altor state, comisia rogatorie se adreseaz` autorit`]ilor judiciare din aceste state,
fiind o comisie rogatorie interna]ional` activ`. Dar [i autorit`]ile judiciare din alte ]`ri pot
solicita o comisie rogatorie interna]ional` pasiv`. Codul de procedur` penal` denume[te
comisia rogatorie activ` ca o comisie rogatorie \n str`in`tate, iar ep cea pasiv` ca o
comisie rogatorie din str`in`tate.
Comisia rogatorie \n str`in`tate (art. 514–516) const` \n cererea adresat` de un organ
de urm`rire penal` din România, respectiv de o instan]` judec`toreasc` rom#n`, unui
organ de urm`rire penal`, respectiv unei instan]e judec`tore[ti din str`in`tate, de a efectua
unul din actele procedurale la care se refer` art. 132: ascultarea unui martor, o cercetare
la fa]a locului, o ridicare de obiecte, o perchezi]ie sau un alt act procedural, care trebuie
efectuat pe teritoriul statului str`in a c`rui autoritate judiciar` a fost solicitat`.
Comisia rogatorie se \nainteaz`, dup` caz, procurorului general din Parchetul de pe
l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie sau ministrului justi]iei care, la r\ndul lor, intervin la
Ministerul Afacerilor Externe pentru transmiterea comisiei rogatorii. Cererea pentru
efectuarea comisiei rogatorii interna]ionale adresat` unei autorit`]i str`ine, precum [i
\nscrisurile care o \nso]esc trebuie s` fie traduse [i legalizate potrivit regulilor privind
\nscrisurile oficiale ce urmeaz` a fi prezentate unor autorit`]i din str`in`tate. P`r]ile pot
formula \ntreb`ri pentru martorii care ar urma s` fie cita]i pentru a asista la efectuarea
actului.
Dup` efectuarea actului procedural de c`tre autoritatea judiciar` a statului str`in,
acesta \napoiaz` actul procedural \ndeplinit, pe aceea[i cale, autorit`]ilor judiciare
rom#ne care l-au solicitat. Prin derogare de la principiul teritorialit`]ii normelor de
procedur` penal`, actul procedural \ndeplinit \n ]ara str`in`, potrivit legii acelei ]`ri, este
valabil \naintea autorit`]ilor rom#ne.
Comisia rogatorie din str`in`tate se efectueaz` de c`tre autorit`]ile judiciare rom#ne
la solicitarea unei autorit`]i judiciare str`ine. Ministerul Afacerilor Externe, care
prime[te cererea din partea statului str`in, sesizeaz`, dup` caz, procurorul general al
Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie sau ministrul justi]iei, care sesizeaz`
organul de urm`rire penal` sau instan]a de judecat` competent`. Actul efectuat \n ]ara
noastr`, potrivit legii rom#ne, este valabil \naintea autorit`]ii judiciare str`ine. {i la
comisia rogatorie din str`in`tate se aplic` dispozi]iile art. 134 privind drepturile p`r]ilor
la efectuarea comisiei rogatorii. Rezultatul comisiei rogatorii se trimite procurorului
general de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie sau ministrului justi]iei, dup` care, prin
Ministerul Afacerilor Externe, ajunge la autoritatea str`in` solicitant`.
3) Recunoa[terea hot`r\rilor penale sau a altor \nscrisuri judiciare
str`ine (art. 519–522)
O hot`r\re penal` str`in` [i alte \nscrisuri judiciare str`ine, \n baza principiului
teritorialit`]ii legii de procedur` penal`, nu pot avea aplicare pe teritoriul statului nostru,
dac` nu s\nt recunoscute de o autoritate judiciar` rom#n`, \n condi]iile legii. Ca urmare, a
fost reglementat` procedura recunoa[terii acestor acte judiciare str`ine.
Pentru a avea loc recunoa[terea unei hot`r\ri penale definitive pronun]ate de o
instan]` de judecat` din str`in`tate ori a actelor efectuate de aceste autorit`]i, este necesar
s` se constate c` s\nt de natur` s` produc`, potrivit legii rom#ne, efecte judiciare penale.
Astfel, potrivit art. 37 al.ult. Cod penal, pentru stabilirea st`rii de recidiv` se poate ]ine
seama [i de hot`r\rea de condamnare pronun]at` \n str`in`tate, pentru o fapt` prev`zut` [i
de legea rom#n`, dac` hot`r\rea de condamnare a fost recunoscut` potrivit dispozi]iilor
legii; \n cazul infrac]iunilor s`v\r[ite \n condi]iile art. 4, 5 [i 6 Cod penal, partea din
pedeaps`, precum [i re]inerea sau de]inerea preventiv` executat` \n afara teritoriului ]`rii
se scad din durata pedepsei aplicate pentru acea infrac]iune de instan]ele rom#ne. Dac`
nu s\nt susceptibile s` produc` efecte juridice penale pe teritoriul ]`rii noastre,
recunoa[terea unei hot`r\ri penale str`ine nu este justificat`; astfel, dac` s-ar cere
recunoa[terea numai a dispozi]iilor civile din hot`r\rea penal`, cererea nu poate fi admis`
pentru c`, \n ceea ce prive[te repara]iile civile, recunoa[terea nu produce efecte juridice.
Recunoa[terea unei hot`r\ri penale sau a unui act judiciar str`in se poate dispune
numai dac` s\nt \ndeplinite condi]iile prev`zute \n art. 520:
 DPP–ps–251
– hot`r\rea a fost pronun]at` de o instan]` competent` sau actul eman` de la un organ
judiciar competent; \ndeplinirea acestei condi]ii se constat` pe baza certific`rii
autorit`]ii competente a statului str`in;
– hot`r\rea sau actul nu contravine ordinii publice din ]ara noastr`, exprimat` \n
normele juridice [i morale.
Recunoa[terea se poate face pe cale incidental` sau principal`. |n cazul judec`rii unei
cauze penale, se poate invoca existen]a unei hot`r\ri penale str`ine care produce efecte \n
leg`tur` cu cauza care se judec`; pentru a produce aceste efecte hot`r\rea penal` str`in`
trebuie recunoscut` de c`tre instan]a rom#n`. Ridicat` ca un incident \n cauza aflat` pe
rolul instan]ei de judecat`, pe baza concluziilor procurorului [i ale p`r]ilor, instan]a va
putea recunoa[te hot`r\rea str`in` [i folosi efectele pe care le produce pentru rezolvarea
cauzei ce se judec`. Aceast` cale incidental` poate fi folosit` [i de procuror \n cursul
urm`ririi penale, dac` hot`r\rea penal` str`in`, prin efectele juridice pe care le produce,
contribuie la solu]ionarea legal` a cauzei \n curs de urm`rire penal`.
Procedura recunoa[terii pe cale principal` a unei hot`r\ri penale definitive
pronun]ate de o instan]` str`in` este mai complicat`. Procurorul care constat` necesitatea
recunoa[terii unei hot`r\ri penale definitive sau a unui act judiciar str`in sesizeaz`
judec`toria \n a c`rei raz` teritorial` se afl` condamnatul, instan]a solu]ion\nd sesizarea
fie \n sensul recunoa[terii hot`r\rii sau actului judiciar str`in la care se refer` sesizarea,
dac` s\nt \ntrunite condi]iile legale, fie respinge sesizarea, dac` aceste condi]ii nu s\nt
\ndeplinite. C\nd pedeapsa pronun]at` prin acea hot`r\re nu a fost executat` sau a fost
executat` numai \n parte, instan]a substituie pedepsei neexecutate sau restului de
pedeaps` o pedeaps` corespunz`toare potrivit legii penale rom#ne, aplic\nd totodat`
actele de clemen]` intervenite fie \n str`in`tate, fie \n ]ara noastr` 227.
Dispozi]iile civile dintr-o hot`r\re penal` definitiv` str`in`, recunoscute de instan]a
rom#n`, se execut` potrivit regulilor prev`zute pentru executarea hot`r\rilor civile str`ine.
4) Extr`darea (Legea nr. 4/18.03.1971)
De[i nu este inclus` \n capitolul dn Codul de procedur` penal` privind asisten]a
judiciar` interna]ional`, extr`darea constituie o institu]ie de drept penal [i de drept
procesual penal care contribuie la colaborarea \ntre state \n vederea combaterii
infrac]ionalit`]ii. Prin reglementara extr`d`rii \n art. 9 Cod penal, care se refer` la
aplicarea legii penale \n spa]iu, aceast` institu]ie face parte din dreptul penal; prin
procedur`, care se desf`[oar` \n fa]a autorit`]ii judiciare, extr`darea este [i o institu]ie a
dreptului procesual penal, legat` de asisten]a judiciar` interna]ional`.
Procedura extr`d`rii urmeaz` regulile stabilite prin conven]ii interna]ionale \ntre
statul nostru [i alte state. |n lipsa unor astfel de conven]ii [i a unor reguli bazate pe
reciprocitate, se aplic` dispozi]iile \nscrise \n Legea nr. 4/1971 privind extr`darea,
dispozi]ii care au astfel un caracter subsidiar.
Extr`darea const` \n predarea unei persoanei de c`tre statul pe teritoriul c`ruia se afl`
c`tre alt stat, la cererea acestuia, \n vederea urm`ririi sau judec`rii \ntr-o cauz` penal` ori
pentru executarea unei pedepse ce i s-a aplicat \n acel stat. Statul care cere extr`darea
este statul solicitant, iar statul pe teritoriul c`ruia se afl` persoana a c`rei extr`dare se
cere devine statul solicitat.
Pentru a fi extr`dat` o persoan` care se afl` pe teritoriul ]`rii noastre se cere
\ndeplinirea mai multor condi]ii:
– condi]ii pozitive:
– fapta pentru care se cere extr`darea s` fie prev`zut` ca infrac]iune [i de legea
penal` rom#n` [i s` fie sanc]ionabil` cu pedeapsa \nchisorii mai mare de 2 ani;
– dac` se cere extr`darea \n vederea execut`rii pedepsei, aceasta s` fie mai mare de
1 an \nchisoare228;
– condi]ia negativ`:
227
Av\nd de recunoscut o hot`r\re de condamnare a unui rom#n pentru un omor [i o t\lh`rie
s`v\r[it` \n Italia, pentru care a fost condamnat la 30 ani \nchisoare, instan]a rom#n` a substituit
pedepsei aplicate \n Italia pentru omor maximum de pedeaps` pentru omor prev`zut de legea
penal` rom#n` – 20 de ani – [i a f`cut aplicarea Decretului nr. 11/1988 de amnistie [i de gra]iere,
reduc\nd pedeapsa la jum`tate.
228
Rezult` ideea de a fi extr`date numai persoanele care au s`v\r[it fapte de o anumit`
gravitate.
 DPP–ps–252
– determinarea persoanelor care nu pot fi extr`date:
– cet`]enii rom#ni;
– persoanele f`r` cet`]enie domiciliate \n România;
– persoanele care nu au ob]inut drept de azil politic \n România.
Potrivit art. 19 din Constitu]ie, cet`]enii str`ini [i apatrizii pot fi extr`da]i numai \n
baza unei conven]ii interna]ionale \ntre statul nostru [i alte state sau \n condi]ii de
reciprocitate.
|n art. 5 al Legii nr. 4/1971 se prev`d [i cazurile \n care extr`darea nu poate fi
admis` \n raport de locul unde a fost s`v\r[it` infrac]iunea, condi]iile de punere \n
mi[care a ac]iunii penale sau de stingere a ac]iunii, care trebuie s` fie prev`zute at\t \n
legea str`in`, c\t [i \n legea noastr`, existen]a unei hot`r\ri penale rom#ne cu privire la
aceea[i fapt`.
Legea nr. 4/1971 prevede o procedur` mixt` de extr`dare, cu caracter judiciar [i cu
caracter politic. Autoritatea judiciar`, dup` desf`[urarea procedurii prev`zute de lege,
constat` \ndeplinirea sau nu a condi]iilor de extr`dare; aceast` hot`r\re a instan]ei de
judecat` are un caracter de aviz, deoarece “Guvernul hot`r`[te asupra admiterii sau
respingerii cererii de extr`dare” (art. 23 al. 2), ceea ce \nseamn` c` guvernul poate trece
peste avizul autorit`]ii judiciare. Fa]` de art. 19 al. 3 din Constitu]ie, care prevede c`
“Expulzarea sau extr`darea se hot`r`[te de justi]ie”, \n temeiul art. 150 al. 1 din
Constitu]ie, procedura extr`d`rii a devenit o procedur` judiciar`, iar hot`r\rea trebuie s`
fie pronun]at` de justi]ie, deci de o instan]` de judecat`, [i nu mai are caracterul de aviz,
ci de hot`r\re executorie.
Cererea de extr`dare se transmite [i se prime[te pe cale diplomatic`.
C\nd statul rom#n solicit` unui stat str`in extr`darea unei persoane aflate pe teritoriul
acestuia, procurorul (\n faza de urm`rire) sau instan]a (\n faza de judecat` sau de
punere \n executare a hot`r\rii definitive) propune s` se cear` extr`darea unei persoane
aflate pe teritoriul altei ]`ri. Propunerea autorit`]ii judiciare trebuie motivat` [i \nso]it` de
actele care s` justifice propunerea, indic\ndu-se [i dispozi]iile legale aplicabile [i datele
necesare pentru identificarea persoanei \n cauz`; totodat` se emite [i un mandat de
arestare preventiv` sau de executare a pedepsei \nchisorii, care se anexeaz` la
propunerea de extr`dare. Ordonan]a procurorului sau hot`r\rea instan]ei prin care se
propune extr`darea se \nainteaz`, dup` caz, procurorului general al parchetului de pe
l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie sau ministrului justi]iei care, dac` s\nt de acord cu
propunerea, \ntocmesc cererea de extr`dare [i intervin prin Ministerul Afacerilor Externe
pentru ob]inerea acesteia. Primirea persoanei extr`date se face prin organele
Ministerului de Interne.
|n cazul \n care statul rom#n este stat solicitat al unei extr`d`ri, cererea se trimite de
Ministerul Afacerilor Externe Parchetului de pe l\ng` Curtea Suprem` de Justi]ie, care o
trimite prim-procurorului parchetului de pe l\ng` tribunalul \n a c`rui raz` teritorial` \[i
are domiciliul persoana a c`rei extr`dare se cere sau, c\nd nu are domiciliu cunoscut,
prim-procurorului parchetului de pe l\ng` Tribunalul Municipiului Bucure[ti. Procurorul
str\nge datele necesare pentru a stabili dac` s\nt \ntrunite condi]iile extr`d`rii; procurorul
procedeaz` la arestarea celui a c`rei extr`dare se cere, la ascultarea sa, la administrarea
probelor existente pe teritoriul ]`rii noastre. C\nd a constatat c` s\nt \ndeplinite condi]iile
de fond ale extr`d`rii, procurorul emite o ordonan]` motivat`, prin care declar` cercetarea
terminat`, dup` care \nainteaz` lucr`rile tribunalului competent. Tribunalul, \n [edin]`
secret`, ascult` persoana pentru care s-a cerut extr`darea, concluziile procurorului [i ale
ap`r`torului, dup` care hot`r`[ete extr`darea, dac` s\nt \ntrunite condi]iile extr`d`rii, sau
respingerea cererii de extr`dare \n caz contrar. Potrivit art. 121 al Legii nr. 4/1971,
hot`r\rea instan]ei nu este supus` recursului, ceea ce este contrar dispozi]iilor
constitu]ionale (art. 128) [i \n contradic]ie cu modific`rile Codului de procedur` penal`
prin care toate hot`r\rile care privesc libertatea unei persoane s\nt supuse controlului
instan]ei de recurs.
Dac` extr`darea a devenit de competen]a instan]ei judec`tore[ti, potrivit art. 19 din
Constitu]ie, hot`r\rea definitiv` a instan]ei se trimite organelor Ministerului de Interne
pentru a fi executat`, prin predarea persoanei extradate reprezentantului statului
solicitant.
 DPP–ps–253
C\nd s\nt mai multe state solicitante pentru extr`darea aceleia[i persoane, dac` nu
exist` criterii speciale de preferin]`, Legea nr. 4/1971 prevede urm`toarea ordine:
– statul pe teritoriul c`ruia s-a s`v\r[it infrac]iunea;
– statul \mpotriva intereselor c`ruia a fost \ndreptat` infrac]iunea;
– statul al c`rui cet`]ean este infractorul.
|n cazul \n care cererea se \ntemeiaz` pe acela[i criteriu 229, preferin]a o are statul care
a solicitat mai \nt\i extr`darea.

229
De exemplu locul unde s-a s`v\r[i infrac]iunea.