Sunteți pe pagina 1din 9

LUCRUL CU MINTEA PENTRU IERTAREA DE SINE

Daca lasi mintea doar sa faca socoteli, doar sa proiecteze treburile casnice sau doar sa faca
lucruri in plan material, inseamna ca iti bati joc de mintea ta si o subestimezi. Mintea are o
capacitate incredibila; stiti ca daca vrem, ne putem imagina Calea Lactee, ne putem inagina ca
suntem pe malul marii si chiar sa simtim asta. De ce? In interiorul nostru se afla Totul! Universul
in format micro.

In noi sunt toate aspectele Divinitatii: toti sfintii si toate sfintele, toate arhietipurile la care ne
putem raporta, tot ce inseamana aspect angelic. In noi se afla absolut tot ce inseamna creatie. In
noi se afla o particica din Dumnezeu.

Daca tu cu mintea te duci doar in mentalul inferior, inseamana ca nu iti dai voie sa te explorezi si
sa te cunosti mai mult. Ar trebui sa te duci mai in profunzime, in acel loc din care tu manifesti
vointa; Un loc fara forma, nu iti pot spune exact unde e localizat (in ochi, in centrul fruntii..); este
un loc din care lansezi vointa, dorintele intentiile. Exista un centru in tine de unde tu dispui de
tine.  Acolo, ai creat un design, un fel de a fi, si te-ai dus numai intr-o anumita directie vreme de
"tz" ani: “cum sa imi aranjez sosetele?”, “cand sa ma duc la piata?”, “in ce interval orar sa
mananc?” Si atunci mintea in loc sa fie folosita si in alte aspecte creative, ea se duce pe aceleasi
trasee pe care tu i le-ai dat initial, pentru ca nu stie sa faca altfel. Totusi o poti invata: “Hai sa
exploram cutare lucru”; sa cream cu ajutorul imaginatiei (care este o forta a Universului). Si prin
aceasta manifestare din minte sa lucrezi cu tine.

Ce inseamna sa lucrezi cu tine? Sa ii dai mintii niste repere prin care ea sa inteleaga ca avand un
anumit comportament sau atitudine va avea o anumita performanta. Cumva la noi totul trebuie sa
aiba o logica. “Daca fac x lucru ce obtin?”, “De ce sa fac cutare lucru?” Si atunci iti poti crea un
obiectiv, mai intai mic pentru a nu crea o frustrare mintii. “Uite astazi voi sta 5 min si voi incerca
sa imi imaginez ca sunt lanaga un copac mare, chiar la radacina lui si ma incant cu prospetimea
aerului”, astfel incat mintea ta sa se duca in acea directie si sa creeze mirosul, postura si tot acel
ambient, astfel incat ea sa nu mai fie preocupata de propriul design. Atunci practic ii dau o
ghidare mintii, de aceea se numeste Meditatie Ghidata. Ii spun mintii pe unde sa o ia si sa faca
anumite lucruri cu energie, pentru ca mintea este energie, iar energia este co-creatoare; cu ea
pot realiza lucruri si pot determina lucruri in manifestare. Tot ceea ce crezi devine manifest!

Iisus spunea: “Credinta ta te va mantui”. El nu se referea doar la credinta in El, se referea la


credinta in ceea ce este Lumina si Virtutea. Credinta este cea care iti aduce mantuirea, practic ea
transforma fiinta ta si te aduce pe o directie. Daca tu construiesti cu ajutorul mintii, ii dai
posibilitatea acesteia sa faca un alt design interior, in care tu sa ai momentele tale de relaxare,
momentele tale de focusare.

Daca iti poti imagina ceva care te ajuta sa te concentrezi si sa te gandesti creativ, cu mintea
creativa, care ar fi acel lucru? De exemplu, te poti gandi la picatura de apa care cade pe luciul
apei. Pentru fiecare exista diverse ancore (asa se numesc in programare neurolingvistica); pentru
ca nu suntem la fel, fiecare are ancora lui; ea poate fi vizuala, auditiva, kinestezica – stimulare
prin atingere; iti adaptezi imaginea care sa te ajute sa te concentrezi cum reactionezi tu mai bine.
Un alt exemplu poate fi imaginea unui rau pe care tu il privesti.

In momentul in care mintea deviaza, inseamna ca a acumulat o perioada de stres; ea asa


reactioneaza intr-o perioada dificila, pentru ca stie “ca trebuie sa ordoneze totul”, sa clasifice. Ii
spui “Stop! Acum ne concentram, ne relaxam” .

Imi programez mintea sa poata sa urmeze o anumita directie si acest lucru ma poate duce catre
doua cai: pe de o parte imi pot creea stari deja prestabilite (vreau sa fiu atent, sa am
performanta) sau sa ma programez mental pentru a obtine anumite performante de la mine, iar
pentru acest lucru se poate folosi autohipnoza - este tot o activitatea a mintii, insa mai
performanta. Hipnoza este ce manifest in exterior, si avem cu totii din tot ce ne inconjoara
(repetitiv pe emotional); autohipnoza inseamna sa imi repet constant si intr-o anumita modalitate
lucruri care pentru mine sa insemne programare, sa ma obisnuiesc sa fac ceva. Si pentru a crea
acest design interior ai nevoie de o anumite obisnuinta, respectiv 21 de zile, necesare aparitiei
sistemului neuronal care creaza obisnuinta.

Si apoi poti sa ai un stimul; un bun exemplu este experimental cu cainii lui Pavlov; momentul
cand aprindea lumina cainele stia ca primeste de mancare. Lucrul acesta nu se intampla doar cu
cainele, ci se intampla si cu omul. Un alt exemplu ar fi un experiment unde un grup de oameni a
fost chemat la un interviu; printre ei erau si cativa actori. In momenutul in care intra un nou
candidat, actorii respectivi se ridicau in picioare si apoi se asezau. Dupa o perioada, cei care
stateau jos, in  momentul in care veneau alti candidati, se ridicau si ei, crezand ca acest lucru
este normal (si fara sa li se spuna sa faca acest lucru).   Ce demonstreaza acest lucru? Ca noi ne
manifestam inconstient si suntem foarte usor de hipnotizat. Daca vedem ca cineva face ceva intr-
o comunitate mai restransa, avem tendinta sa repetam acel lucru. De ce? Ne gandim ca asa
trebuie sa facem, iar daca nu facem probabil nu vom primi atentie. Prea putin din timp ne dam
seama de alegerile constiente. V-ati pus vreodata aceasta intrebare? 

Meditatia nu are nevoie de o anumita postura, sau o muzica relaxanta. Pot


medita oriunde: cand spal vasele, cand conduc masina si cand vorbeste seful cu
mine. Se poate medita cu ochii deschisi. Meditatia este de fapt o activitate
creativa a mintii. Meditatia in sine nu este faptul ca tin ochii inchisi, stau intr-o
anumita postura si folosesc o mudra. Nu! Meditatia inseamna activitatea mintii
care ma conduce la un rezultat. De asemenea ea poate fi o inactiune a mintii,
deoarece sunt mai multe tipuri de meditatie. Dar ca sa poti sa ajungi la inactiune
mai intai trebuie sa treci prin actiune. Iar controlul nu se face cu reguli, ci prin
practica si insusi actul creativ.
De exemplu: era un filmulet de desene animate cu un samurai care incerca sa
mediteze. Avea atmosfera potrivita, insa in camera intra o musca si incepe sa il
enerveze. Isi ia sabia si o omoara. Atunci camera se umple de musculite si el nu
se mai poate concentra si nu mai putea medita. Desi din interior nu avea nicio
provocare, exteriorul il deranja. Oare el medita corect? Caci respeta toate
celelalte reguli: era imbracat zen, nu se gandea la nimic, statea cu ochii inchisi,
in mudra potrivita… Nu se continea pe sine! Cand a acceptat exteriorul ca fiind
parte din interior…au disparut mustele.
Poate oare cineva sa defineasca meditatia? Este destul de greu deoarece ea se
petrece in neforma. Insa ca sa  creionam o definitie: meditatia este o
manifestare creativa a fortei mintii, prin care directionam energia in

interior fiind in armonie cu exteriorul.


Ce credeti ca se intampla in momentul in care nu ne iertam?
 Punem dop la noi, adica folosim doar un mic procent din cea ce suntem
 Ne otravim cu ganduri si suparari si le tot aducem dupa noi si recream naduful
 Autodistrugere si imbolnavire
 Nu te poti intelege pe tine
 Creezi repetitii ale unor lucruri care sti ca te dor, le recreezi; si mai mult decat atat
 Te pedepsesti

Moduri de pedeapsa
Fiecare se pedepseste pe sine facand compromisuri, umilindu-se, tradansu-se,
negandu-se, vitimizandu-se, frustrandu-se continuu, creandu-si dependente care
duc la autodistrugere (tutun alcool droguri, ec) si apoi mai exista pedeapasa prin
ceilalti; este destul de greu sa intelegi ca te pedepsesti prin ceilalti. Adica atragi
catre tine acele situatii, acele experiente acei oameni care sa te pedepseasca. De
ce? Pentru ca pentru unii e greu sao faca singuri. Te pedepsesti pentru ca nu te-ai
iertat si neiertandu-te trebuie sa fi pedepsit. Nu mai esti un copil ca sa te
pedepseasca mama si tata, tu nu esti suficient de creativ sa te pedepsesti si atunci
ii lasi pe ceilalti sa o faca. De exemplu: Iti atragi un sef care nu stie sa iti
recunoasca munca. Neiertarea este “consider ca nu sunt suficient de bun si
atunci trebuie sa fiu pedepsit”. Te muti intr-un loc unde nu te intelegi cu vecinii;
te pedepsesc prin faptul ca sunt rigizi, dogmatici sau despotici si astfel te simti
ca un intrus in comunitate si din cand in cand pedepsit (iti lipeste diverse pe usa,
iti ridica stergatoarele, iti pune gunoi la usa). Aici neiertarea este “dreptul meu
de a avea propriu loc” sau “a fi suficient de demn pentru a fii respectat”.
In momentul in care consideri ca nu esti bun, nu esti suficient de demn pentru a
primi respect sau a fi iubit, suficient de matur incat sa iti fie respectate drepturile
sau parerile, suficient de bine ancorat in viata ta astfel incat sa nu faci
compromisuri, vei vedea ca la un momentant dat cand nu te simti sufiecient de
stapan pe tine si ai tendinta de a responsabiliza pe altul si de a considera ca
cineva este de vina pentru orice, la un moment dat avand aceasta tentinta vei
intra implicit in compromisuri care te vor duce la nedreptate si umilinta. E clar
ca te autopedepsesti.
Ce ar trebui sa fac atunci cand observ ca realitatea mea inconjuratoare vine
si imi arata niste lucruri despre mine care nu imi plac si sunt pedepsit, fie
capat oameni duri, situatii imposibile, fie sunt intr-o situatie in care nu sunt
inteles, fie mi-as dori ceva si vad ca nu se intampla? Ar trebui sa ma gandesc
in profunzime si sa imi pun intrebarea: “pentru ce nu m-am iertat daca mi se
intampla acest lucru?”
Un gest sau un simplu cuvant este suficient ca tu sa te inchizi si atunci tu te simti
vinovat ca nu ai facut ce trebuia ca mama/ tata sa te iubeasca. Si atunci nu te mai
deschizi catre lume caci s-ar putea sa te raneasca.
Prima faza cand te doare ceva este sa vezi unde te doare, apoi sa iti dai
seama de ce te doare si de unde vine, iar pasul 3 cum poti sa vindeci.
Lucrurile care sunt in neiertare te fac sa plimbi dupa tine in viitor tristetea si
aceeasi fiinta schimonosita dornica de a demonstra si de a fi intr-un anume fel,
recreandu-ti pedeapsa. Tinzi sa atragi indiferent de situatie niste personaje care
sa iti arate ca tu nu sti sa spui nu, nu sti sa iti trasezi niste granite si consideri ca
daca nu faci niste concesii nu esti considerat bun, daca nu faci tu mai mult efort
nu primesti ce ar trebui sa primesti si atunci te pedepsesti: lasa dau eu de la
mine. In felul acesta voi fi considerat erou/eroina: m-am zbatut, am invins, mi s-
au dat laude. Stie cineva ca esti eroina/erou? Ca ai facut n sacrificii? Erou/
eroina esti numai tu in mintea ta.
Aceasta este schema in care ne-am format mintea: daca nu facem intr-un anume
fel suntem slabi, daca nu facem cutare suntem slabi; si atunci ma sacrific. De ce?
Ca asta inseamana performanta si doar asa pot fi fericit. De ce? Pai asa se face
nu? Mai exista altfel? Vestea buna este ca Raiul si recompensele sunt aici pe
Pamant. Vestea proasta este ca iadul incepe aici pe Pamant. 
Daca ceea ce faci faci cu pasiune, atunci nu conteaza cat timp investesti, insa e
important  sa fi in echilibru si cu celelalte aspecte ale tale. Depinde si sensul muncii
cum il privesti. Daca munca este facuta in ritm de supunere (ca nu ai alta solutie) atunci
devine pedeapsa si distrugere; daca munca este facuta din placere si din bucuria de a creea si

de a face lucruri, atunci muncesc. Spune am treaba in loc de muncesc .


 Tot ce este peste vointa ta si capacitatea ta de a darui creaza dezechilibru
mental, emotional si fizic.
Cand stai cu o persona cu care nu te intelegi o simti fizic. Aceasta este si o
pedeapsa, cat si o oglindire si depinde de tine cat timp te mai pedepsesti. Trebuie
sa intelegi mai intai ca este despre tine. Iti asumi anumite aspecte care depind de
tine ca relatia sa se imbunatateasca, iar daca este imposibil invata ce ai de
invatat si mergi mai departe.
Corpul retine nefericirea. Corpul astral este cel care inmagazineaza nefericirea.
Si tot ce se intampla in corpul astral se reflecta asupra fizicului. Acolo sunt toate
emotiile noastre inchistate, de aceea se spune ca exista o memorie a corpului. In
momentul in care traversezi o situatie similara corpul incepe sa se manifeste ca
atunci. In corpul nostru sunt toate emotiile de cand ne-am nascut si pana acum.
Transmutarea bagajului negativ din corpul astral se face cu multa munca.
Ridicarea vibratiei prin diverse tehnici si lucrul cu constiinta la un alt nivel, ajuta
la a intelege acele lucruri pe care le-ai carat dupa tine toate viata. Apoi ai nevoie
sa le privesti pentru a le vindeca si dizolva; cand tu ai dat echilibru puritate,
transformare, transfigurarea la nivelul corpului astral si cel fizic se schimba.
Cand iubiti corpul fizic se schimba, pentru ca duci in corpul astral informatii
care se vad imediat in fizic. Tot ce inseamna corp fizic este de fapt amprenta
corpului astral. In corpul astral ai atat lucrurile pozitive pe care le-ai creat de-
alungul vietii: iubire, creativitate, frumusete, compasiune devotiune, cat si acele
bagaje ale tristetii care au ramas inchistate acolo. Trebuie sa treci prin niste
procese si sa lucrezi acolo pentru a activa un nou nivel de constiinta. Atunci poti
accesa cauzalul. Se poate, insa pas cu pas: intai intelegem, vedem despre ce e
vorba. Este bine de stiut ca lucrand corpul reactioneaza.
Pune-ti aceasta intrebare “daca ne-am ierta si daca ne-am accepta pe deplin
oare cum ar deveni realitatea noastra?”, tot ce a plecat din viata ta a trebuit sa
plece si nu are cum sa se mai intoarca. Daca nu a ramas in viata ta, nu trebuia sa
ramana; a avut doar un rol.
Exista un moment in viata fiecaruia cand trebuie sa inceapa procesul
renasterii ; iarta-te chiar daca nu ai dimensiuni perfecte, chiar daca nu te-ai
nascut de un anume sex, chiar daca nu ai ajuns ce vroiau altii sa ajungi. Ia toate
momentele si treci prin ele. Roaga mintea seara sa iti arate acele momente
asupra carora trebuie sa iti indrepti atentia ca sa te ierti.
Si acum te intreb sti cum sa te ierti din tot sufletul si cu toata inima? Iertarea
inseamana acceptare pe deplin a tot ce s-a intamplat si eliberarea acelei presiuni
si tensiuni cand ai acuzat, ai invinovatit sau ai negat. Trebuie sa eliberezi acea
parte din tine imbratisand-o. Daca pana acum era dupa gratii, acum o gratiezi:
“gata, pleaca! Du-te! acum inteleg de unde mi s-au tras!”. Este unul din cele mai
frumoase procese pe care le poti face.
A te cunoaste pe tine insuti este cel mai profund lucru care ti se poate intampla.
Foloseste-ti mintea creativa. Daca iti este usor poti tine un jurnal sa lasi mintea
sa fie creativa si sa scrie, insa atentie sa nu aduci in prezent nimic negativ, doar
constiinta pura, doar ce este transformat si inteles. Poti face asta cu tine? Sa nu
mai dai voie acelor aspecte ale autocompatimirii, autopedepsirii sa vina dupa
tine. Ori de cate ori te ia gura pe dinainte: mi-a facut…..mi-a dres…. Ti-ai scris
viitorul. E trist!. Ori de cate ori te autocompatimesti, iti creezi un viitor nefericit
si trist. Cine este de vina? Desigur ca este mai usor sa dam vina pe cei din jur.
Daca faci acest process al iertarii de sine, crezi ca te mai poti autocompatimii?
Incepi sa intelegi lucrurile si sa accepti aspectele tale interioare care sunt straturi
ale planurilor inferioare sau poate chiar superioare.   

Meditatie pentru iertarea de sine


Coloana sa fie dreapta. Varful limbii pe cerul gurii.Lasati toata greutatea pe
scaun.
Incearca sa iti imaginezi Sufletul. Imaginaza-ti o sfera incandescenta in culorile
curcubeului, care se roteste in interiorul tau. Iar din ea o spirala de lumina se
ridica incet ca un cordon de argint si se ancoreaza undeva, in Cer, in cel mai
Sfant Loc pe care tu ti-l poti imagina.
Daca ar fi sa iti oferi iubire tie insuti, ce ai face mai intai pentru propria ta fiinta?
Ce i-ai spune sufletului tau?
StiI ca undeva intr-o camaruta din Sufletul tau exista niste daruri nepretuite care
au venit odata cu tine, odata cu acea sfera, acel Suflet incandescent cu culori vii.
Dar poate nicioadata nu ai stiut ca este posibil ca inauntrul tau sa fie atat de
multa lumina, atat de multe daruri minunate; ai stiut doar ceea ce ti-au spus altii
despre tine. Ai stiut doar asa cum ti s-a spus ca trebuie sa fi si nu ai putut sa fii
intotdeanuna; atunci cand ai incercat sa fi, te-ai compromis pe tine insuti. Iar
acum este momentul sa iti ceri iertare tie insuti pentru ca ai uitat de tine.
Abandoneaza-te in Sufletul tau, in acea Sfera minunata, rubiniu incandescenta si
descopera cine esti de fapt. Priveste lumea de acolo, din Lumina care esti si
priveste acele momente din viata in care te-ai intristat, in care ai disperat, in care
te-ai rasvratit, te-ai pedepsit si ai pedepsit la randul tau. Priveste de acolo, din
Lumina, viata ta si iarta acea fiinta, iart-o si cere-ti iertare. Este tu-ul care ai fost;
priveste-l in toate ipostazele in care vrea sa ti se arate acum. Lasa-l sa se
dezvaluie in neputinta, in slabiciune, in negarea, in revolta, in furie, in frica….
Este un tu care ai fost. Si este momentul sa iti iei ramas bun de la acel tu. Iarta!
Iubeste! Imbratiseaza! Si sustine acel tu. Sa sti ca nu poti avea nici o putere
asupra evenimentelor care au fost, dar poti avea putere asupra prezentului. Ia de
mana acel tu si accepta-l in josnicia lui, in minciuna lui umana si lasa-l sa plece
din constiinta ta, odata cu trecutul tau. Iarta-te pentru acea fateta a ta si pentru
toate fetele pe care le-ai jucat in aceasta viata, ca pe o scena pe care ai dat adesea
examene de iubire, de credinta, de vointa; toata acele fete sunt ale tale, toate
acele roluri; iarta-te, daca acel rau nu l-ai inteles; iarta-te pentru tot ce ai fi vrut
sa faci si nu ai facut; asa trebuia sa fie.
Iarta-te pentru lipsa de perfectiune pe care o vad altii sau pe care tu crezi ca o ai.
Daca privesti mai bine, din adancul Sufletului tau, vei intelege perfectiunea care
esti. Dincolo de minte, de corp, in lumea formelor, esti o fiinta unica si perfecta.
Da drumul acelui tu; ramai in lumina in care esti si da-ti drumul in ea chiar
acum.
Abandoneaza-te in lumina care esti, predate ei, preda-te pe deplin Sufletului tau
si adu in acest prezent bucuria de a fi, bucuria de a crea, bucuria de a intelege si
bucuria de a vindeca tot cea ce esti pentru a fi fericit.
Imagineaza-ti ca esti in fata lui Dumnezeu, copilul Lui cel iubit. Lasa inimia ta
sa vorbeasca si asculta cu inima. Abandoneaza-te in fata Tatalui Ceresc, lasa-te
cu totul in Lumina Lui si promite-I ca vei creea de acum inainte Bucuria si
Iubirea in viata ta, pana cand vei intelege darurile pe care le-a asezat in inima
Ta.
Intoarce-te in corpul tau in acest prezent si adu cu tine Lumina, creaza cu
lumina. Fii Lumina! Desprinde-te si da-ti voie ca de azi sa construiesti un nou
viitor si sa ii insipiri pe cei din jur. Sa dam Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Amin!
Admirati lucruri, situatii; binecuvantati ziua; intocmiti ritualuri; acordati-va
zilnic timp sa lucrati pe aspecte, in etape azi 5min, maine 10 min.