Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daca lasi mintea doar sa faca socoteli, doar sa proiecteze treburile casnice sau doar sa faca
lucruri in plan material, inseamna ca iti bati joc de mintea ta si o subestimezi. Mintea are o
capacitate incredibila; stiti ca daca vrem, ne putem imagina Calea Lactee, ne putem inagina ca
suntem pe malul marii si chiar sa simtim asta. De ce? In interiorul nostru se afla Totul! Universul
in format micro.
In noi sunt toate aspectele Divinitatii: toti sfintii si toate sfintele, toate arhietipurile la care ne
putem raporta, tot ce inseamana aspect angelic. In noi se afla absolut tot ce inseamna creatie. In
noi se afla o particica din Dumnezeu.
Daca tu cu mintea te duci doar in mentalul inferior, inseamana ca nu iti dai voie sa te explorezi si
sa te cunosti mai mult. Ar trebui sa te duci mai in profunzime, in acel loc din care tu manifesti
vointa; Un loc fara forma, nu iti pot spune exact unde e localizat (in ochi, in centrul fruntii..); este
un loc din care lansezi vointa, dorintele intentiile. Exista un centru in tine de unde tu dispui de
tine. Acolo, ai creat un design, un fel de a fi, si te-ai dus numai intr-o anumita directie vreme de
"tz" ani: “cum sa imi aranjez sosetele?”, “cand sa ma duc la piata?”, “in ce interval orar sa
mananc?” Si atunci mintea in loc sa fie folosita si in alte aspecte creative, ea se duce pe aceleasi
trasee pe care tu i le-ai dat initial, pentru ca nu stie sa faca altfel. Totusi o poti invata: “Hai sa
exploram cutare lucru”; sa cream cu ajutorul imaginatiei (care este o forta a Universului). Si prin
aceasta manifestare din minte sa lucrezi cu tine.
Ce inseamna sa lucrezi cu tine? Sa ii dai mintii niste repere prin care ea sa inteleaga ca avand un
anumit comportament sau atitudine va avea o anumita performanta. Cumva la noi totul trebuie sa
aiba o logica. “Daca fac x lucru ce obtin?”, “De ce sa fac cutare lucru?” Si atunci iti poti crea un
obiectiv, mai intai mic pentru a nu crea o frustrare mintii. “Uite astazi voi sta 5 min si voi incerca
sa imi imaginez ca sunt lanaga un copac mare, chiar la radacina lui si ma incant cu prospetimea
aerului”, astfel incat mintea ta sa se duca in acea directie si sa creeze mirosul, postura si tot acel
ambient, astfel incat ea sa nu mai fie preocupata de propriul design. Atunci practic ii dau o
ghidare mintii, de aceea se numeste Meditatie Ghidata. Ii spun mintii pe unde sa o ia si sa faca
anumite lucruri cu energie, pentru ca mintea este energie, iar energia este co-creatoare; cu ea
pot realiza lucruri si pot determina lucruri in manifestare. Tot ceea ce crezi devine manifest!
Daca iti poti imagina ceva care te ajuta sa te concentrezi si sa te gandesti creativ, cu mintea
creativa, care ar fi acel lucru? De exemplu, te poti gandi la picatura de apa care cade pe luciul
apei. Pentru fiecare exista diverse ancore (asa se numesc in programare neurolingvistica); pentru
ca nu suntem la fel, fiecare are ancora lui; ea poate fi vizuala, auditiva, kinestezica – stimulare
prin atingere; iti adaptezi imaginea care sa te ajute sa te concentrezi cum reactionezi tu mai bine.
Un alt exemplu poate fi imaginea unui rau pe care tu il privesti.
Imi programez mintea sa poata sa urmeze o anumita directie si acest lucru ma poate duce catre
doua cai: pe de o parte imi pot creea stari deja prestabilite (vreau sa fiu atent, sa am
performanta) sau sa ma programez mental pentru a obtine anumite performante de la mine, iar
pentru acest lucru se poate folosi autohipnoza - este tot o activitatea a mintii, insa mai
performanta. Hipnoza este ce manifest in exterior, si avem cu totii din tot ce ne inconjoara
(repetitiv pe emotional); autohipnoza inseamna sa imi repet constant si intr-o anumita modalitate
lucruri care pentru mine sa insemne programare, sa ma obisnuiesc sa fac ceva. Si pentru a crea
acest design interior ai nevoie de o anumite obisnuinta, respectiv 21 de zile, necesare aparitiei
sistemului neuronal care creaza obisnuinta.
Si apoi poti sa ai un stimul; un bun exemplu este experimental cu cainii lui Pavlov; momentul
cand aprindea lumina cainele stia ca primeste de mancare. Lucrul acesta nu se intampla doar cu
cainele, ci se intampla si cu omul. Un alt exemplu ar fi un experiment unde un grup de oameni a
fost chemat la un interviu; printre ei erau si cativa actori. In momenutul in care intra un nou
candidat, actorii respectivi se ridicau in picioare si apoi se asezau. Dupa o perioada, cei care
stateau jos, in momentul in care veneau alti candidati, se ridicau si ei, crezand ca acest lucru
este normal (si fara sa li se spuna sa faca acest lucru). Ce demonstreaza acest lucru? Ca noi ne
manifestam inconstient si suntem foarte usor de hipnotizat. Daca vedem ca cineva face ceva intr-
o comunitate mai restransa, avem tendinta sa repetam acel lucru. De ce? Ne gandim ca asa
trebuie sa facem, iar daca nu facem probabil nu vom primi atentie. Prea putin din timp ne dam
seama de alegerile constiente. V-ati pus vreodata aceasta intrebare?
Moduri de pedeapsa
Fiecare se pedepseste pe sine facand compromisuri, umilindu-se, tradansu-se,
negandu-se, vitimizandu-se, frustrandu-se continuu, creandu-si dependente care
duc la autodistrugere (tutun alcool droguri, ec) si apoi mai exista pedeapasa prin
ceilalti; este destul de greu sa intelegi ca te pedepsesti prin ceilalti. Adica atragi
catre tine acele situatii, acele experiente acei oameni care sa te pedepseasca. De
ce? Pentru ca pentru unii e greu sao faca singuri. Te pedepsesti pentru ca nu te-ai
iertat si neiertandu-te trebuie sa fi pedepsit. Nu mai esti un copil ca sa te
pedepseasca mama si tata, tu nu esti suficient de creativ sa te pedepsesti si atunci
ii lasi pe ceilalti sa o faca. De exemplu: Iti atragi un sef care nu stie sa iti
recunoasca munca. Neiertarea este “consider ca nu sunt suficient de bun si
atunci trebuie sa fiu pedepsit”. Te muti intr-un loc unde nu te intelegi cu vecinii;
te pedepsesc prin faptul ca sunt rigizi, dogmatici sau despotici si astfel te simti
ca un intrus in comunitate si din cand in cand pedepsit (iti lipeste diverse pe usa,
iti ridica stergatoarele, iti pune gunoi la usa). Aici neiertarea este “dreptul meu
de a avea propriu loc” sau “a fi suficient de demn pentru a fii respectat”.
In momentul in care consideri ca nu esti bun, nu esti suficient de demn pentru a
primi respect sau a fi iubit, suficient de matur incat sa iti fie respectate drepturile
sau parerile, suficient de bine ancorat in viata ta astfel incat sa nu faci
compromisuri, vei vedea ca la un momentant dat cand nu te simti sufiecient de
stapan pe tine si ai tendinta de a responsabiliza pe altul si de a considera ca
cineva este de vina pentru orice, la un moment dat avand aceasta tentinta vei
intra implicit in compromisuri care te vor duce la nedreptate si umilinta. E clar
ca te autopedepsesti.
Ce ar trebui sa fac atunci cand observ ca realitatea mea inconjuratoare vine
si imi arata niste lucruri despre mine care nu imi plac si sunt pedepsit, fie
capat oameni duri, situatii imposibile, fie sunt intr-o situatie in care nu sunt
inteles, fie mi-as dori ceva si vad ca nu se intampla? Ar trebui sa ma gandesc
in profunzime si sa imi pun intrebarea: “pentru ce nu m-am iertat daca mi se
intampla acest lucru?”
Un gest sau un simplu cuvant este suficient ca tu sa te inchizi si atunci tu te simti
vinovat ca nu ai facut ce trebuia ca mama/ tata sa te iubeasca. Si atunci nu te mai
deschizi catre lume caci s-ar putea sa te raneasca.
Prima faza cand te doare ceva este sa vezi unde te doare, apoi sa iti dai
seama de ce te doare si de unde vine, iar pasul 3 cum poti sa vindeci.
Lucrurile care sunt in neiertare te fac sa plimbi dupa tine in viitor tristetea si
aceeasi fiinta schimonosita dornica de a demonstra si de a fi intr-un anume fel,
recreandu-ti pedeapsa. Tinzi sa atragi indiferent de situatie niste personaje care
sa iti arate ca tu nu sti sa spui nu, nu sti sa iti trasezi niste granite si consideri ca
daca nu faci niste concesii nu esti considerat bun, daca nu faci tu mai mult efort
nu primesti ce ar trebui sa primesti si atunci te pedepsesti: lasa dau eu de la
mine. In felul acesta voi fi considerat erou/eroina: m-am zbatut, am invins, mi s-
au dat laude. Stie cineva ca esti eroina/erou? Ca ai facut n sacrificii? Erou/
eroina esti numai tu in mintea ta.
Aceasta este schema in care ne-am format mintea: daca nu facem intr-un anume
fel suntem slabi, daca nu facem cutare suntem slabi; si atunci ma sacrific. De ce?
Ca asta inseamana performanta si doar asa pot fi fericit. De ce? Pai asa se face
nu? Mai exista altfel? Vestea buna este ca Raiul si recompensele sunt aici pe
Pamant. Vestea proasta este ca iadul incepe aici pe Pamant.
Daca ceea ce faci faci cu pasiune, atunci nu conteaza cat timp investesti, insa e
important sa fi in echilibru si cu celelalte aspecte ale tale. Depinde si sensul muncii
cum il privesti. Daca munca este facuta in ritm de supunere (ca nu ai alta solutie) atunci
devine pedeapsa si distrugere; daca munca este facuta din placere si din bucuria de a creea si