ALUPULUI(MURARIU)CATALINA

TEGUMENTE SI MUCOASE ALTERATE

Leziunile la nivelul tegumentelor pot fi cauzate de diminuarea circulaţie sanguine în

punctele de presiune, prin iritaţia produsă de veşminte (haine necorespunzătoare) şi prin
acumulare de murdărie.

Organismul uman, prin funcţia de apărare a pielii, este protejat împotriva agenţilor
externi. Totuşi, aceştia reuşesc, uneori, în funcţie de gradul de vulnerabilit

ate, să provoace leziuni.

O presiune exercitată un anumit timp asupra unei regiuni prin tulburările trofice pe care le
determină, produce apariţia escarelor sau chiar necroza ţesutului.

Murdăria acumulată la nivelul pielii produce cruste ce pot degenera în ulceraţii.

Orice leziune a pielii este o poartă de intrare a germenilor patogeni, de unde rezultă
importanţa menţinerii integrităţii ei.

1. Leziuni la nivelul pielii si mucoaselor

– apar in boli de piele, boli infecto – contagioase dar si in afectiuni generala, sistemice.

 eritem – pată congestivă datorată vasodilataţiei; roseata a pielii sau a mucoaselor

care dispare la presiune;
 macula – modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare pe o zona
limitata circumscrisa;
 excoriaţii – leziune superficiala a pielii sau a unei mucoase cu pierdere de
substanţă superficială, apărută în urma unui traumatism sau produsa prin grataj
(frecvent după prurit);
 papula – leziune elementara constand intr-o mica ridicatura circumscrisa ,
consistenta si bine delimitata la suprafata pielii (d<5mm) rosiatica sau neagra,
 rezultata fie prin hiperplazia celulelor din derm sau epiderm, fie prin infiltrate
seros localizat in derm; poate fi tranzitorie, pruriginoasa, persistenta; are caracter
rezolutiv, nu lasă cicatrici şi apare în urticarie, febre eruptive etc.
 nodulul – leziune solida tridimensionala, cu diametru mai mare decat al papulei,
localizata in derm sau hipoderm;
 vezicule – ridicături ale epidermului (băşici cu d<5 mm)) rotunde, de dimensiuni
mici, pline cu lichid clar sau galbui şi de cele mai multe ori însoţite de prurit şi
durere;
 flictena: d >5mm.
 pustule – abces minuscul la suprafaţa tegumentului, localizat la rădăcina firului de
păr şi constituind aşa-numitele leziuni de foliculită (coşuri); pot fi primitive sau
secundare, prin infectarea veziculelor care se pustulizează.
 fisuri – întreruperi liniare ale continuităţii tegumentului;
 descuamaţie – desprinderea celulelor cornoase, superficiale, din epidermă:

– furfuracee descuamare fină – „tărâţe”;

-Pitiriazica

– lamelar (descuamaţie brută);

– in lambour (detaşare accidentală sau chirurgicală a fragmentului de piele).

La copii în bolile infecţioase descuamările sunt frecvente.

 vitiligo – leuco-melano-dermie de natură, probabil, neuroendocrină caracterizată prin

pete acromice, mărginită de o zonă hiperpigmentată;
 ulceraţii – pierdere de substanţă rezultând dintr-un proces patologic ce acţionează
asupra pielii;

– poate fi superficială (eroziune) sau profundă (exulceraţie şi ulceraţie propriu-zisă);

– poate fi cutanat (de gamba) sau de mucoasa (gastroduodenal);

 escare – distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriţie locală, de obicei, prin
leziuni vasculare sau prin compresiune continuă se pot produce şi prin acţiunea directă
a unor factori infecţioşi sau prin toxinele lor, sau sub acţiunea unor substanţe chimice
caustice
  varice – dilatări permanente ale venelor superficiale, însoţită de insuficienţa valvulelor
peretelui venos; sensul circulaţiei venoase este inversat în ortostatism
 hemoroizi – afecţiuni ale plexurilor venoase anale şi din partea terminală a rectului,
constând în dilatarea acestor vene, cu apariţia de procese inflamatorii şi trombotice.
 ulcere varicoase – erodare a ţesutului pe teren varicos.
 eruptia cutanata – reprezintă modificarea tegumentelor determinate de:

• boli infecţioase acute (scarlatina, rujeola, rubeola, varicela, herpes etc);

• reacţii alergice (urticarie, boala serului);

• hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ale,pielii (meningite, Basedow etc);

 crusta -leziune elementară secundară rezultată în urma uscării unei serozităţi provenite
dintr-o ulceraţie, prezentându-se ca mici depozite de fibrina din plasma sanguină
(vezicula, flictena).
 acneea – afecţiune a pielii cauzată de inflamaţia glandelor sebacee şi polisebacee;
localizarea este în general pe faţă, umeri, spate iar forma cel mai des întâlnită survine
în perioada pubertăţii = acneea juvenilă/vulgară.
 furunculul – reprezintă inflamaţia unui folicul polisebaceu produsă de stafilococul
auriu; are aspectul unui burbion gălbui care se elimină la deschiderea furunculului
prezentând cicatrice după vindecare; Atenţie, nu se stoarce, sau presează furunculul în
ideea de eliminare a puroiului deoarece există riscul de diseminare a microbilor si în
funcţie de localizare.
 furunculoza – apariţia succesivă sau simultană în diferite regiuni ale corpului a mai
multor furunculi.
 intertrigo – apare mai ales la obezi la nivelul cutelor abdominale sau interfesiere, la
noi născuţi la nivelul feselor şi părţilor genitale; micoză cutanată, situată la nivelul
plicilor şi interdigital, caracterizată prin eritem pruriginos, apoi, decolorare
epidermica, secreţie şi depozit albicios, prin macerarea epidermei cornoase cu
fisurarea fundului pliului.
2. Modificari ale culorii tegumentelor
 paloarea reprezintă decolorarea pielii;

– paloarea pielii este cauzată de anemii şi deficit de irigare a pielii;

– paloarea instalată brusc se constată în hemoragii;

– paloarea accentuată se constată în colaps, şoc, prin fipsa de irigare a pielii cauzată de
depozitarea sângelui în vasele abdominale.

 cianoza

– reprezintă coloraţia albăstruie a tegumentelor şi mucoaselor;

– este determinată în cazul afecţiunilor aparatului respirator de:

– obturarea căilor respiratorii;

-micşorarea suprafeţei respiratorii;

– deficit funcţional al muşchilor respiratori;

– apare în cursul afecţiunilor aparatului circulator, bolilor cardiace congenitale;

Cianoza poate fi localizată:

-discret la nivelul extremităţilor degetelor şi al lobului urechilor;

– intensă la nivelul nasului, buzelor, ochilor;

-foarte intensă la nivelul feţei şi limbii;

– generalizată la nivelul unei anumite regiuni prin tromboză sau compresie venoasă.

 roşeaţa

-reprezintă coloraţia intensă a pielii apărută în emoţii, eforturi fizice, stări febrile,diferite
afecţiuni hemoragice

 hiperpigmentarea

– difuza generalizata in afara cazului care reprezinta o trasatura rasiala; apare in boala
Addison;
– circumscrisa- limitata:

– periocular in hipertiroidie, nevroze;

– la fata- cloasma gravidelor;

– frunte, obraji, perioral- masca biliara;

– difuza si circumscrisa:

 albinismul– anomalie congenitala: tegument alb-rozat, iris roz-rosu, par blond subtire
si mat;

 vitiligo – pete decolorate cu margini hiperpigmentate, neregulate si tegument

normal in rest;

 discromii– datorate acumularii in piele a unor pigmenti patologici:

 icterul coloratia galbena de nuante diferite:

– intensitatea mica si nuanta flavinica (galben deshis) ne orienteaza spre icterul hemolitic,

– intensitatea moderata si nuanta rubinica (galben rosiatic) ne orienteaza spre icterul hepatic

– intensitatea mare si nuanta verdinica (galben verzui) ne orienteaza spre icterul obstructiv.

3. Modificari de aspect si de volum

Edemul reprezintă acumularea de lichid seros caracterizat prin creşterea în volum a

regiunii edemaţiate; pielea este palidă, lucie, străvezie, fără elasticitate şi păstrează
impresiunea degetelor(godeu).

Edemul poate fi:

– localizat prin staza venoasă în părţile declive (înclinate) ale corpului;

– generalizat în afecţiuni cardiace şi pulmonare = anasarca; lichidul se acumuleaza in

cavitatile seroase(pleural, peritoneala, pericardica);

– cardiac: este de culoare albastra; apare la inceput in regiunile declive;

– renal: albe, moi, pufoase, lasa semnul godeului;

– caşectic; consecinta scaderii proteinelor plasmatice în tuberculoză, subnutriţie, cancer prin

scăderea albuminelor din sânge creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari;

– inflamator localizat în jurul proceselor inflamatoare (de culoare roşie); se insotesc de

semnele inflamatie: rubor, dolor, calor, tumor, lezarea functiei segmentului respectiv.

– angioneurotic când are o cauză alergică şi se instalează rapid;

4. Alte modificari la nivelul tegumentelor si mucoaselor

Hiperhidroza înseamnă creşterea anormală a secreţiei sudorale şi poate fi localizată sau

generalizată. Deasemeni poate fi transpiraţie continuă în stările febrile continue din criza
pneumonică si transpiraţia periodică = în stările febrile intermitente.

Acneea este o afecţiune comună, parţial determinată genetic, observată mai ales la puberi, dar
întâlnită şi la adulţi. În acnee coexistă leziuni retenţionale şi inflamatorii pe fond de piele
seboreică

Celulita defineşte, ca termen, două condiţii, care nu au nici o legătură una cu cealaltă: celulita
estetică sau comună, caracterizată prin depunerea inegală de grăsime subcutanată, oferind un
aspect de îmbătrânire a pielii şi celulita infecţioasă, care are o conotaţie pur medicală, fiind o
infecţie bacteriană ce poate lua forme grave. Fiecare formă de celulită prezintă tablou clinic
specific şi necesită îngrijiri speciale, mai ales în spectrul igienei.

Hemangioamele cutanate afectează structurile vasculare de la nivelul mucoaselor şi pielii şi

sunt, în general, localizate. Ele au o structură embrionară imatură, dar în timp se poate
maturiza. Din acest motiv majoritatea hemangioamelor cutanate dispar spontan până la vârsta
de 7 ani.

Hirsutismul este o condiţie ce se caracterizează printr-o creştere în exces a pilozităţii, cu

topografie specific masculină, la femei sau copii. Cauza este cel mai frecvent ovariană,
suprarenală sau iatrogenă (consum de medicamente), dar poate fi şi idiopatică (cauză
necunoscută).
Hipertricoza este o condiţie caracterizată de creşterea părului în zone care în mod normal nu
prezintă pilozitate sau în care pilozitatea este slab reprezentată.

Înţepăturile de insecte pot produce diferite leziuni, de la o inflamaţie mare, roşiatică, până la
una abia vizibilă. Înţepătura de insectă poate fi o simplă neplăcere, dar poate fi gravă, uneori
letală, mai ales dacă insecta a inoculat venin prin înţepătură. Este recomandată prezentarea la
medic.

Scabia este o afecţiune dermatologică pruriginoasă şi extrem de contagioasă provocată de un

artropod (Sarcoptes scabiae) ce parazitează în stratul superficial al epidermei. În urma
scărpinatului şi prin intervenţia mecanismelor imunologice, o parte din paraziţi sunt distruşi,
dar în caz de suprainfectare, numărul lor poate fi foarte mare. Pruritul şi erupţiile sunt
condiţionate de reacţia alergică: infestarea primară poate rămâne asimptomatică pentru 4-6
săptămâni, dar reinfestarea produce imediat o reacţie de hipersensibilitate.