Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instituţiile Uniunii
Europene
Statele membre ale Uniunii Europene au delegat o parte dintre puterile lor
acesteia, astfel încât în domenii specifice, de interes comun, deciziile sunt
adoptate la nivel comunitar de către instituţiile europene.
Principalele trei instituţii decizionale sunt: Parlamentul European (care
reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia), Consiliul Uniunii
Europene (reprezentând statele membre) şi Comisia Europeană (care urmăreşte
interesele UE). Acest „triunghi instituţional” elaborează politici şi adoptă acte
(regulamente, directive, decizii) care sunt aplicate pe tot teritoriul UE. Aplicarea
normelor UE este supravegheată de către Curtea de Justiţie, iar partea financiară
a activităţilor este verificată de către Curtea Europeană de Conturi.
Relaţiile dintre instituţiile UE se bazează pe parteneriat, cooperare şi
dependenţă mutuală.
Obiectivul acestora este de a creşte bunăstarea socială, economică şi
culturală a cetăţenilor, de a promova pacea şi dezvoltarea economică, nu numai în
ţările Europei, ci şi în întreaga lume.
2.1):
1
Pentru o perioadă de cinci ani.
2
Trebuie spus că interesul pentru alegerile europene a scăzut constant în ultimii 25 de ani,
prezenţa la vot fiind tot mai redusă de la an la an: de la 63% în 1979 la 45,5% în 2004.
3
Până la 1 ianuarie 2007, Parlamentul număra 732, dupa 2007 a numarat 766 membrii, iar in
perioada 2014-2019 a avt 751 de membrii.
34 Instituţii şi politici europene
A. Puterea legislativă
4
În ceea ce priveşte anumite chestiuni (cum ar fi fiscalitatea), Parlamentul European
nu emite decât un aviz consultativ („procedura de consultare”). În unele cazuri, Tratatul
prevede că procedura de consultare este obligatorie, în temeiul bazei juridice, iar
propunerea nu poate dobândi forţă de lege decât dacă Parlamentul şi-a dat avizul. În acest caz,
Consiliul nu are competenţa de a lua singur o decizie.
Această procedură se aplică, de exemplu, la fixarea preţurilor agricole.
5
Această procedură se aplică la un număr important de domenii, precum Fondul European
de Dezvoltare Regională, cercetarea, mediul înconjurător, cooperarea şi dezvoltarea.
6
Procedura de codecizie se aplică asupra problemelor legate de mişcarea liberă a forţei de muncă,
de crearea unei pieţe interne, de cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, mediul înconjurător,
protecţia consumatorului, educaţie, cultură şi sănătate. Această procedură s-a folosit, spre exemplu,
atunci când Parlamentul European a adoptat Directiva „televiziunii fără graniţe“, care interzicea
transmiterea evenimentelor sportive numai în formă codificată. Procedura a permis, de asemenea,
Parlamentului European să asigure reguli mult mai stricte cu privire la calitatea combustibililor şi a
uleiurilor de motor începând din anul 2000, ca un mijloc de a micşora considerabil poluarea
atmosferică. În baza Tratatului de la Lisabona, a crescut numărul domeniilor care fac obiectul
codecizie, ceea ce îi conferă Parlamentului European mai multă putere de a influenţa
36 Instituţii şi politici europene
conţinutul actelor legislative în sectoare care includ agricultura, politica energetică, migraţia şi
fondurile europene.
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 37
B. Puterea bugetară
Veniturile Uniunii
Parlamentul European votează în fiecare an bugetul Uniunii. Bugetul
comunitar este alimentat prin patru surse de venituri fiscale care revin de
drept Uniunii Europene:
38 Instituţii şi politici europene
• agricultura inovatoare și
7
Pentru perioada de programare bugetară 2014-2020, contribuția este de 0,73% din venitul
naţional brut al fiecărui stat membru, ceea ce reprezintă două treimi din bugetul UE;
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 39
1% securitate si cetatenie
6% administratie- Această cifră include costurile de funcționare aferente
tuturor instituțiilor (în principal Comisia Europeană, Parlamentul European și
Consiliul UE), deci și costurile necesare pentru serviciile de traducere și
interpretare, care permit ca informațiile să fie disponibile în toate limbile
oficiale ale UE.
Ca parte a unui pachet de reforme, cea mai mare instituție, Comisia, a decis să
prelungească programul de lucru și să facă reduceri treptate de personal (1 %
pe an). La final, numărul angajaților va fi redus cu 5 %.
6% Europa globala - actiuni exterioare
În calitate de actor mondial important, UE are unele obligații pe plan extern:
• promovarea dezvoltării economice și sociale
• menținerea păcii
8
Relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale, din 16 aprilie 2014
(Raportul Casini)
Dezvoltarea relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale, în
temeiul Tratatului de la Lisabona, din 7 mai 2009 (Raportul Brok)
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 45
E. Globalizarea
9
OMC este organizaţia internaţională în cadrul căreia ţările semnatare definesc reguli privind
comerţul internaţional
50 Instituţii şi politici europene
candidatul cel mai în vârstă. Trebuie spus că votul europarlamentarilor este secret şi se
folosesc urnele în locul sistemului electronic de votare.
14
O comisie este alcătuită din 28 până la 86 de deputaţi. Ea are un preşedinte, un birou şi un
secretariat. Se reuneşte o dată sau de două ori pe lună la Bruxelles, iar dezbaterile sale sunt
publice. În cadrul comisiilor parlamentare, deputaţii elaborează, modifică şi adoptă
propuneri legislative şi rapoarte din proprie iniţiativă. Parlamentarii examinează
propunerile Comisiei şi ale Consiliului şi, dacă este cazul, întocmesc rapoarte care sunt
prezentate în cadrul şedinţelor plenare.
15
Cele 22 de comisii permanente ale Parlamentului sunt:
- Comisia pentru afaceri externe,
- Comisia pentru drepturile omului,
- Comisia pentru securitate şi apărare;
- Comisia pentru bugete;
- Comisia pentru control bugetar,
- Comisia pentru dezvoltare
- Comisia pentru afaceri economice și monetare
- Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
- Comisia pentru transport și turism;
- Comisia pentru libertăţile civile , justiție și afaceri interne;
- Comisia pentru comerț internațional,
- Comisia pentru dezvoltare regională
- Comisia pentru industrie, cercetare şi energie;
- Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală;
- Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranță alimentară;
- Comisia pentru cultură și educaţie;
Comisia pentru afaceri juridice;
- Comisia pentru pescuit;
- Comisia pentru afaceri constituţionale;
- Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen;
- Comisia pentru petiții
- Comisia pentru piaţa internă și protecția consumatorilor.
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 55
Incompatibilităţile şi
mandatele duble
Membrii Parlamentului European nu au voie să desfăşoare anumite
activităţi profesionale sau să deţină anumite funcţii (spre exemplu, funcţia de
judecător, ministru sau director al unei companii de stat). De asemenea, ei
trebuie să se supună legilor naţionale care restricţionează sau interzic manda-
tele duble.
16
Există 32 de delegaţii, fiecare fiind alcătuită din aproximativ 15 deputaţi europeni.
56 Instituţii şi politici europene
Unstatut comun
Deputaţii europeni primesc aceleaşi alocaţii ca şi membrii
parlamentelor lor naţionale. Această alocaţie este plătită de fiecare stat
membru şi este completată de Parlamentul European cu o sumă care acoperă
cheltuielile europarlamentarilor, apărute ca urmare a îndeplinirii îndatoririlor
lor şi recrutării de asistenţi. Aceste alocaţii pot fi blocate dacă deputaţii nu
participă regulat la şedinţele plenare.
În septembrie 2005, a fost adoptat un Statut al deputaţilor europeni care
a intrat în vigoare în 2009, eliminând diferenţele salariale şi va asigura o mai
mare transparenţă a remunerării acestora.
Deputaților acționează în baza unui Cod de conduită, intrat în vigoare
la 1 mai 2012 ce trasează liniile directoare ale activității acestora. Ei trebuie să
acționeze doar în interesul public și în mod dezinteresat, cu integritate ,
transparență , conștiinciozitate , cinste și responsabilitate, respectând totodată
reputația Parlamentului european.El trebuie să întocmească o declarație de
interese financiare și o declarație privind participarea la evenimente organizate
de către terți, atunci când diurnele, cheltuielile de deplasare și cazare erau
suportate de către terți.
18
În general, majoritatea calificată se aplică în cazul adoptării actelor cu caracter legislativ
din domeniul comunitar.
19
Această clauză oferă Germaniei un statut diferenţiat, dat fiind faptul că ea dispune de cea
mai mare putere de blocaj.
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 61
20
Actele legislative comune ale UE sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene
în toate limbile oficiale.
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 63
22
Articolul 4 al Tratatului Uniunii Europene.
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 65
23
În Anexa 7 am prezentat modul în care o propunere este adoptată în cadrul Comisiei.
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 67
Comisia este cea mai mare instituţie a UE. Personalul Comisiei Europene
face parte din funcția publică europeană.
Acesta numără aproximativ 32 000 de angajați permanenți și temporari
care lucrează, printre altele, ca responsabili de politici, cercetători,
juriști și traducători.
Cu toate acestea, costurile de funcţionare ale Comisiei reprezintă doar 3,3%
din bugetul anual al UE.
Funcționarii europeni trebuie să respecte un cod de conduită în
exercitarea atribuțiilor profesionale, atât pe durata ocupării postului, cât și
după încheierea contractului de muncă. Toate regulile în acest sens figurează
în Statutul funcționarilor și în Codul bunei conduite administrative.
24
Din misiunea sa de punere în practică a gestiunii diferitelor politici europene decurg
următoarele sarcini:
• elaborarea textelor de aplicare a diferitelor dispoziţii;
• aplicarea regulilor tratatelor în cazuri particulare;
• gestionarea bugetului anual al Uniunii şi a fondurilor structurale ce vizează, în
principal, reducerea disparităţilor economice dintre diferitele regiuni ale Uniunii.
68 Instituţii şi politici europene
25
1. Administraţie şi Plata Drepturilor Individuale
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 69
A. Curtea de Justiţie
26
Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 ianuarie 2009), această instituţie a
fost cunoscută sub denumirea de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, cand cuprindea
şi Tribunalul Funcţiei Publice.
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 73
• Etapa scrisă
o Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile
naționale, instituțiile UE și uneori persoanele fizice pot transmite
observații.
o Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul
raportor și apoi discutate în cadrul reuniunii generale a Curții, care
stabilește:
76 Instituţii şi politici europene
27
http://curia.europa.eu/ro
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 77
Organizare. Tribunalul de Primă Instanţă este compus din cel puţin câte un
judecător pentru fiecare stat membru (2 judecatori pentru fiecare tara).
Judecătorii sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, pentru
un mandat de şase ani ce poate fi reînnoit. Judecătorii desemnează din rândul
lor un președinte pentru un mandat de trei ani și numesc un grefier pentru un
mandat de șase ani.
Judecătorii își exercită atribuțiile în deplină imparțialitate și independență.
Spre deosebire de Curtea de Justiţie, Tribunalul nu dispune de avocaţi generali
permanenți. În mod excepțional, această funcție poate fi încredințată unui
judecător.
Președinții camerelor compuse din cinci judecători sunt aleși dintre judecători
pentru o perioadă de trei ani.
A. Parlamentul European
28
http://europa.eu/lisbon_treaty
29
În Anexa 8 am prezentat legăturile formale care există în procesul de adoptare al deciziilor
la nivelul UE şi al statelor membre.
Instituţiile şi organele Uniunii Europene 81
Parlamentele naţionale
Tratatul de la Lisabona recunoaşte şi consolidează rolul parlamentelor
naţionale care vor putea participa mai activ la lucrările Uniunii, respectând, în
acelaşi timp, rolul instituţiilor europene. O nouă dispoziţie reflectă clar
drepturile şi obligaţiile pe care le au parlamentele naţionale în cadrul Uniunii,
fie că este vorba despre informarea lor, controlul respectării principiului
subsidiarităţii, mecanismele de evaluare în cadrul spațiului de libertate,
securitate şi justiţie sau despre revizuirea tratatelor.
Tratatul de la Lisabona aduce noutăți semnificative în special în ceea
ce priveşte controlul respectării principiului subsidiarităţii. Potrivit acestui
principiu, exceptând domeniile care ţin exclusiv de competenţele sale,
Uniunea nu acţionează decât în cazul în care intervenţia sa este mai eficientă
decât o acţiune întreprinsă la nivel naţional. Orice parlament naţional va avea
dreptul să-şi susţină argumentele potrivit cărora o propunere nu este conformă
cu acest principiu. Prin urmare, se va institui un mecanism în doi timpi:
- dacă o treime din parlamentele naţionale consideră că o
propunere nu este conformă cu principiul subsidiarităţii,
Comisia va trebui să își reanalizeze propunerea, având
posibilitatea de a o menţine, de a o modifica sau de a o
retrage;
- dacă majoritatea parlamentelor naţionale împărtăşesc aceste
preocupări, iar Comisia decide, totuşi, să îşi menţină
propunerea, va fi declanşată o procedură specifică. Comisia
82 Instituţii şi politici europene
B. Consiliul de Miniştri
Rol
Consiliul reprezintă guvernele statelor membre. Rolul său rămâne în
mare măsură neschimbat. Consiliul va continua să împartă prerogativele
legislative şi bugetare cu Parlamentul şi îşi va menţine rolul central în materie
de politică externă şi de securitate comună (PESC) şi de coordonare a
politicilor economice.
Transparenţa acţiunilor
Atât parlamentele naţionale, cât şi cetăţenii vor putea lua la cunoștință
în mod direct deciziile adoptate de membrii Consiliului din fiecare stat
membru, întrucât toate dezbaterile şi deliberările Consiliului în domeniul
legislativ vor fi publice.
C. Consiliul European
D. Comisia Europeană
Principala misiune a Comisiei Europene este să promoveze interesul
general european.
Tratatul de la Lisabona:
• propunea schimbări la nivelul structurii acesteia. Potrivit
principiului rotaţiei egale între statele membre, începând din 2014, colegiul va
fi format dintr-un număr de comisari egal cu două treimi din numărul statelor
membre (adică 19, în cazul unei Uniuni cu 28 de ţări). Numărul membrilor
Comisiei va putea fi modificat de Consiliul European cu unanimitate de voturi.
Mandatul va fi de cinci ani. Prin urmare, fiecare stat membru va fi reprezentat
în două din trei Comisii;
Cu toate acestea, potrivit EuropeanVoice, în 2013 liderii UE au votat în
unanimitate pentru continuarea actualului sistem ce prevede un comisar din
partea fiecărei țări în Comisia Europeană până în 2019, ignorând articolul 17
din Tratatul de la Lisabona, care stipulează că numărul acestora ar fi trebuit să
fie redus la 19 începând din 2014.
• introduce o legătură directă între rezultatele alegerilor pentru
Parlamentul European şi alegerea candidatului la preşedinţia Comisiei;
• consolidează rolul preşedintelui Comisiei (acesta îi va putea obliga
pe membrii colegiului să demisioneze).
Cetăţenii europeni dispun deja de o serie de instrumente care le permit
să se informeze şi să ia parte la procesul politic comunitar. Acestora li se va
adăuga, în viitor, iniţiativa cetăţenilor. În virtutea acestui nou drept de
iniţiativă, un milion de cetăţeni provenind din mai multe state membre vor
putea solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă în domenii care ţin
de competenţa Uniunii.
F. Celelalte instituţii