Calirea organismului uman

Calirea cuprinde totalitatea modificarilor fiziologice care se produc sub influenta factorilor

naturali (aer, apa si radiatii solare)si care au drept rezultat marirea rezistentei organismului fata
de schimbarile bruste ale conditiilor
atmosferice (caldura, frig,umezeala, curenti de aer etc.), sporirea
puterii sale naturale de aparare fata de infectii si, in final, imbunatatirea starii de sanatate.
Organismul uman este dotat cu proprietatea de a-si mentine temperatura constanta,gratie
mecanismelor de termoreglare; astfelse realizeaza un echilibru permanent intre
producerea si pierderea de caldura, in functie de temperatura mediului extern. Un
organism neantrenat se adapteaza mai greu la aceste diferente de temperatura decat un
organism calit.Unul dintre mecanismele de termoreglare este debitul sanguin din piele. Cu
cat aparatul
vascular se adapteaza mai prompt la temperaturile externe scazute sau crescute, cu atat
rezistenta organismului este mai mare. De exemplu, organismul antrenat reactioneaza la frig, la
inceput printr-o scurta faza de vasoconstrictie (pielea se face palida), dupa care afluxul de
sange creste repede in regiunile corpului mai expuse la actiunea frigulu; pielea se incalzeste si
se inroseste ca urmare a circulatiei sanguine mai vii.
Omul trebuie să se adapteze permanent la condiţiile de mediu. Capacitatea de adaptare este
diferită în funcţie de modul de viaţă, vârstă, sex, de interesul pentru activitatea de călire în
diferite perioade ale vieții.
    Călirea organismului se realizează prin folosirea sistematică şi zilnică, în orice anotimp al
anului a unor proceduri de expunere, după metode ştiinţifice, la influenţele unor factori naturali:
aer, soare şi apă.
    Din punct de vedere fiziologic călirea organismului prezintă o perfecţionare şi antrenare a
forţei de rezistenţă îndreptată spre acţiunea nocivă a factorilor mediului ambiant. Sensul călirii
constă în antrenarea aparatului de termoreglare, în dezvoltarea forţelor de protecţie a
organismului, îndreptate spre factorii mediului ambiant, care au acţiuni nocive
    Călirea organismului trebuie să înceapă încă din copilărie, dar se poate face la orice vârstă. Nu
trebuie să ne limităm la utilizarea unui singur factor de călire, ci să utilizăm cât mai variate
moduri şi factori naturali, cum sunt aerul (cald, rece, umed, uscat), apa (rece, caldă, fierbinte, sub
formă de duşuri sau băi), soarele, gimnastica şi sportul.
       .
       Călirea prin apă.

Apa rece are un rol deosebit de important, deoarece aceasta stimulează activitatea inimii şi a
întregului sistem circulator. Ea are efect benefic asupra circulaţiei sângelui, în special asupra
vaselor superficiale. Calirea se poate face sub formă de baie zilnică, terminată cu un duş cu apă
ceva mai rece, cu 1-2 grade. În timpul clătirii se pot face fricţiuni pe piept, spate şi membre, cu
un burete sau mănuşa moale, timp de 5-7 minute, după care se continuă cu fricţionarea uscată a
pielii cu un prosop, până ce pielea se roşeşte. Fricţiunea se face iarna în casă iar vara afară, după
baia de aer şi de soare.
Apa este un factor important de călire, de care putem beneficia în orice anotimp. În sezonul
rece pot fi folosite pentru călirea organismului, în casă, următoarele proceduri: fricţiuni, duşuri,
stropiri cu apă etc.
 Fricţiunea constă din frecarea pielii cu un prosop aspru, muiat în apă rece şi stors, apoi cu
unul uscat, până la înroşirea pielii şi apariţia senzaţiei de căldură locală. Ambele manevre se
execută dinspre vârful degetelor (picioare și mâini) către inimă, de mai multe ori, apoi se
fricţionează spatele, toracele şi abdomenul. Sportivii şi persoanele foarte rezistente şi bine
antrenate se pot fricţiona cu zăpadă, în aer liber, după care se recomandă un duș sau o baie
fierbinte scurtă înainte de îmbrăcare. De asemenea, fricţiunile pot fi executate şi vara în aer liber.
Duşurile acţionează asupra organismului prin intermediul a doi factori: termic şi mecanic
(presiune). Astfel, duşurile reci (20°C) cu o durată scurtă, de 3-45 secunde, sunt stimulatoare, iar
cele calde (38°C), cu durata de câteva minute, au efecte calmante.
Dușurile reci sunt contraindicate persoanelor cu debilitate fizică, nevroză, fragilitate
vasculară, arterioscleroză, precum şi gravidelor şi copiilor mici.
Stropitul se face cu o cană sau stropitoare, temperatura apei, fixată inițial la 30 grade, reducându-
se progresiv până la 12-15 grade. După stropire, corpul va fi șters cu un prosop aspru.
Procedurile de călire cu apă rece sunt contraindicate bolnavilor reumatici, celor suferinzi de
inimă, nevroticilor și convalescenților.
În sezonul cald, în afara acestor proceduri de călire a organismului mai pot fi folosite băile în
mare, râu, lac sau piscină. Ele vor fi, însă, în mod obligatoriu, asociate cu băi de soare, băi de aer
și mișcare.
Băile în mare sunt cele mai eficiente deoarece se efectuează într-un climat marin, foarte
bogat în ioni negativi și aerosoli cu efect benefic asupra sănătății, îndeosebi în afecțiunile
pulmonare cronice (bronșită cronică, astmă bronșic, emfizem pulmonar).
În timpul băilor în mare, unele oligoelemente din apă pătrund în piele în doze infinitezimale,
ceea ce nu le anihilează influenţa favorabilă asupra activităţii unor organe, exercitată prin
intermediul unui mecanism asemănător homeopatiei. În timpul băilor în marea agitată,
beneficiem şi de acţiunea mecanică a valurilor, care ne masează întregul corp. Pentru aceasta este
bine să ne plasăm pe direcţia valului, nu să sărim peste el.
Băile în mare pot fi efectuate cu condiţia ca temperatura apei să fie de cel puţin 17°C, iar cea
a aerului de minimum 20°C şi numai după o expunere la soare de cel puţin 5 minute. Intrarea în
apă trebuie să se facă treptat, nu brusc prin aruncare, pentru a se preîntâmpina un eventual stop
cardio-respirator. În primele zile, durata unei băi va fi de numai 10-15 minute, apoi se va mări
zilnic cu alte 5-10 minute, ajungându-se până la 30-40 de minute. În apă se recomandă cât mai
multă mişcare, sub formă de înot, jocuri cu mingea etc. Persoanele bine antrenate pot face zilnic
2-3 băi, însă cu condiţia ca ele să fie alternate cu băi de soare, băi de aer şi jocuri de plajă.
În vacanţă mai pot fi folosite şi alte proceduri de călire cu ajutorul apei: mersul în picioarele
goale prin iarbă, după ploaie, sau dimineaţa, pe rouă, timp de 15-20 de minute ori pe malul mării,
prin apă până la glezne, zilnic câte 2-3 km. De asemenea, se recomandă plimbări pe nisipul umed
de la malul mării sau mersul în picioarele goale prin apa râurilor, mai ales când fundul lor este
presărat cu pietriş sau nisip.
La domiciliu, mersul prin apa rece poate fi înlocuit prin mers pe loc, pe un prosop muiat în apă
rece, într-o cadă de baie sau un lighean cu apă rece în care se cufundă picioarele până la glezne.
Asemenea proceduri se recomandă şi bolnavilor care suferă de pareze sau paralizii ale
membrelor inferioare, cât şi celor care îşi simt picioarele reci și amorțite.
Băile în apa râurilor, lacurilor sau piscinelor se recomandă în zilele călduroase, când
temperatura aerului este de minimum 26°C, iar cea a apei de 22°C. După mai multe zile de
antrenament, temperatura apei poate ajunge chiar la 15°C. Şi în acest caz baia va fi precedată de
încălzirea corpului la soare.
      Principiile călirii

Calirea organismului se obtine prin antrenarea mecanismelor de termoreglare, ceea ce serealizeaz
a respectand aplicarea gradata, continua, cu intensitate variata a unor mijloace diversesi a unor m
etode individualizate.

      Gradaţia: Se realizează prin variaţia intensităţii factorilor de mediu precum şi a duratei în

timp a acţiunii acestora . Călirea începe în sezonul cald când organismul este mai puţin solicitat
de mediul extern. Pentru a fi eficient un factor de mediul (temperatura apei, temperatura aerului,
espunerea la soare), se creste progresiv intensitatea si durata de actiune pentru a evita apariţia
efectelor negative.
    Continuitatea: Călirea se efectuează sistematic, continuu din prima copilărie până la vârsta
înaintată.. Întreruperea călirii duce la scăderea gradului de antrenament al aparatului
termoreglator.
     Variaţia intensităţii: Se modifică intensitatea factorilor de mediu, durata timpului mai scurtă,
mai lungă în funcţie de intensitatea factorilor de mediu.

     Variabilitatea mijloacelor de călire: Folosirea de factori diverşi, mijloace cât mai variate. Se
combină 2-3-4 factori: băi de aer, apă, soare în acelaşi timp; proceduri diferite cu apă, expunere
la aer cald rece, umed, uscat, vânt, ploaie toate combinate cu exerciţii fizice. Gimnastica de
dimineaţă în aer liber, urmată de proceduri de călire cu apă, exerciţii fizice, exerciţii de respiraţie
controlată. Practicarea de sporturi în aer liber, ciclism, crosuri, orientare turistică, schiului,
înotului etc. oferă posibilitatea menţinerii unui grad înalt de călire cu efecte dintre cele mai
favorabile asupra sănătăţii, puterii de muncă.

    Individualizarea mijloacelor de călire: Se face în funcţie de particularităţile individuale,

vârsta, sex, tip de sistem nervos, stare de sănătate, grad călire anterioare, de activitate
profesională, etc. Unii factori sunt suportaţi mai bine, de exemplu apa faţă de aer sau soare.
    
Călirea organismului aplicată corect şi continuu aduce beneficii remarcabile în dobândirea
imunităţii la stres şi efort, în ridicarea rezistenţei şi imunităţii făţă de viruşi şi diverse boli, ajută
organismul să se întărească şi-i menţin o stare de sănătate armonioasă.
Bibliografie

- curs
- internet