Proiecte politice si modernizare in statul roman

Secolul al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea au marcat intrarea societatii romanesti
intr-o noua faza a evolutiei sale istorice, caracterizata prin modernizare si afirmarea constiinţei naţionale.
Implinirea aspiratiei de realizare a unitaţii naţinale s-a facut treptat, pe fondul transformarilor petrecute in
societatea romaneasca si in raport de contextul european. Au existat mai multe etape in implinirea acestui
deziderat : mai intai o forma programatica : miscarea reformatoare de pana la jumatatea secolului al XIX-
lea , Revolutia de la 1848, apoi etapa concretizarii proiectelor de reforma prin constituirea statului
national roman (1859), castigarea independentei de stat (1877-1878),revenirea Dobrogei (1878;1913)
desavarsirea unirii (1918).
Astfel, au existat reforme in toate domeniile : politic, social si juridic , care au facut posibila
aplicarea unui program de reorganizare a institutiilor. Reformele lui Constantin Mavrocordat , inscrise in
”Proiect de Constitutie”, vizau modernizarea administratiei, fiscalitaii- prin impunerea unei dari fixe in 4
rate anuale- si a relatiilor sociale : prin desfiintarea serbiei (1746 in Tara Romaneasca ; 1749 in Mold.),
taranii devin clacasi (liberi juridic dar fara pamant) etc.
Numeroase proiecte politice inaintate de boieri au pus problema formei de guvernamant in
Principate. Intre 1716 si 1821 au fost inaintate 40 de memorii care cereau inlocuirea domniilor fanariote
cu domnii pamantene.
Aceste memorii au propus si forme moderne de guvernamant, ca de exemplu regimurile republicane
propuse Partida Nationala condusa de Mitropolitul Moldovei, Gavril Callimachi in 1769, respectiv cel al
lui Dumitrache Sturdza din 1802. La randul sau, marele vistier Iordache Rosetti Rosnoveanu a redactat 8
proiecte de reforma propunand instaurarea unui regim politic in care domnia sa fie un simplu organ de
supraveghere si control,puterea reala in stat urmand sa revina unei Adunari Obstesti si unui Divan ,
controlat de boierime.
In 1821 are loc revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, revolutie al carei program politic
“Cererile norodului romanesc”, reprezinta o sinteza a memoriilor boieresti precedente, un program
politic cu caracter constitutional. Boierii au continuat sa redacteze astfel de memorii si dupa infrangerea
revolutiei conduse de Tudor Vladimirescu,in 1821 si 1822 au fost redactate 75 memorii in care se cerea
recunoasterea drepturilor nationale si domn pamantean.
Importante propuneri de modernizare au fost elaborate si dupa restaurarea domniilor pamantene in
1822. Asa au fost: “Constitutia Carvunarilor” redactata de Ionica Tautu (1822)- program ale carui
revendicari erau inspirate din ideile Revolutiei Franceze: domn pamantean, Adunarea Obsteasca,
autonomie fata de Poarta, respectarea drepturilor si libertatilor.
Treptat, au fost redactate din ce in ce mai multe astfel de proiecte de catre boierimea liberala,
intelectuali si oraseni. Reformele propuse de Eufrosin Poteca urmareau instituirea impozitului pe venit,
libertatea tiparului si libertatea ocuparii functiilor administrative. Dinicu Golescu ( 1926) ,in Insemnare a
calatoriei mele , sustine ideea unirii tuturor provinciilor romanesti sub forma Daciei Mari, iar Partida
Nationala din Tara Romaneasca, condusa de Ioan Campineanu, a elaborat in 1938 “Act de unire si
independenta “, prin care se cerea: inlaturarea suzeranitatii otomane si a protectoratului tarist, unirea
principatelor intr-un Regat al Daciei , alegerea unui domn ereditar.
Societatea secreta Fratia, infiintata la Bucuresti din initiativa lui Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Ch. Tell
si C.A. Rosetti in 1843, societate care a avut un rol principat in pregatirea si organizarea Revolutiei de la
1848 in Tara Romaneasca, avea inscrise in program obiective ca: unirea Tarii Romanesti si Molvovei,
obtinerea independentei, emanciparea clacasilor, egalitatea cetatenilor in fata legii.
In Transilvania, in absenta unei nobilimi nationale, lupta romanilor pentru drepturi politice a fost
asumata de catre cler. Episcopul greco-catolic, Inochentie Micu (Klein) a revendicat in numeroase
memorii, adresate Curtii de la Viena, sintetizate in Supplex Libellus, includerea romanilor intre Stari ca
1
natiune aparte, reprezentarea natiunii in viata politica si anularea legilor discriminatorii pentru romani.
Programul sau politic a fost continuat da catre reprezentantii Scolii Ardelene, in Spupplex Libellus
Valachorum (1791) . Semnat in numele natiunii, Supplexul solicita: stergerea denumirii jignitoare de
tolerati si admisi pentru romani, egalitate in drepturi civile si politice cu celelalte natiuni, utilizarea
toponimiei romanesti, numirea in functii proportionala cu numarul de locuitori etc. Toate aceste programe
sunt respinse, motivul fiind ca recunoasterea lor ar fi rasturnat ordinea constitutionala a Transilvaniei.
Miscarile politice premergatoare anului 1848 concretizate in proiecte de reforma , actiuni protestatare si
societati secrete , au pregetit Revolutia din 1848 . Majoritarea obiectivelor pe care si le-au propus aceste
miscari politice se vor regasi in programele revolutiilor din cele trei Tari Romane din 1848 , ale caror
obiective continua pe o treapta mai inlta revendicarile programatice anterioare.
Proiectul politic pasoptist a fost in conformitate cu ceea ce se intampla in intreaga Europa, in special
cu Revolutia franceza. Prin revolutia de la 1848 si programele elaborate, romanii demonstreaza dorinta de
reformare a societatii dupa modelul societatii europene.
Documentele programatice vizeaza trei principale domenii:national, social , modernizarea statului si
drepturi si libertati cetatenesti , iar obiectivele programatice oscileaza intre minimal si maximal. Sub
aspect national, obiective maximale au fost unirea ( « Printipiile noastre pentru reformarea patriei »,
« Dorintele partidei nationale din Moldova ») si independenta ( “Petitia nationala”, Printipiile noastre
pentru reformarea patrei ”, “Proclamatia de la Islaz”. Componenta sociala privea , in principal, emanciparea
si improprietarirea taranilor, cu despagubire (“Proclamatia de la Islaz”, “Dorintele partidei nationale din
Moldova”, sau fara despagubire (”Petitia Nationala” de la Blaj: “desfiintarea iobagiei fara nicio
despagubire “, “ Printipiile noastre pentru reformarea patriei”). In privinta m odernizareii statului, cel mai
complet, in detaliile sale politice, este programul din Tara Romaneasca “ Proclamatia de la Islaz”. El
prefigura un stat modern, cu o constitutie si un domn ales pe cinci ani din toate starile sociale, cu o
Adunare Obsteasca reprzentativa, cu autoonmie administrativa, responsabilitate ministeriala, cu drepturi
cetatenesti si egalitate in fata legilor. Era de fapt un regim parlamentar. Toate celelalte programe prevad
libertati cetatenesti, libertatea cuvantului, egalitate in fata legii, Adunari cu reprezentanta proportionala ,
desfiintarea cenzurii, instruire egala, libertatea persoanei, etc.

Putem concluziona afirmand ca: inainte de deveni o realitate institutionala, statul roman modern a existat
ca proiect politic, care a inceput sa se contureze incepand cu secolul al XVIII-lea,proiect care a fost
raportat intotdeauna , de catre ganditorii si practicienii politici, la realitatile autohtone, precum si la
raportul dde forte dintre marile puteri vecine. Proiectele de reforma au cuprins obiective nationale
mergand de la autonomie pana la unire si independenta. Obiectivele unui stat national si independent ,
inscrise in programele revolutiei de la 1848, s-au realizat in mai multe etape: 1859, 1877 si 1918.