Teoria comunicarii

CURS – I –

,,Cea dintâi dintre fortele care conduc lumea este minciuna” (Jean
Francois Raivelle).
Civilizatia sec. XX s-a bazat prioritar pe informatie, dar a avut si învătământ,
cultură si stiintă. A fost civilizatia care a permis tuturor accesul la cunoastere.
Sistemul de guvernare a fost unul democratic, în acest context.
Conceptul de informatie, corelat cu cel de democratie se sprijină pe un
altul: libertatea. Se impune liber acces la informatie, în cunoastere doar bogătia
cunoasterii nu a fost răspândită în mod egal. Cei care dispuneau de informatie
dispuneau de mijloacele care dezvoltau stiinta si căile de dezvoltare a actiunii.
Civilizatia sec XX înseamnă interes pentru transmiterea informatiei si aplicarea
ei. Sec XX continuă cu interesul pentru mijloacele de comunicare si tehnică.
Cei care administrează cele mai importante domenii dispun de informatii
plurivalente care le usurează activitatea, chiar deciziile sunt mult mai precise.
Cu toate ca se afirma o conjunctură favorabilă factorilor cognitivi care ar
însemna întelepciunea faptelor, deciziile devin din ce în ce mai sângeroase,
persecutiile, agresiunile sunt mai evidente decât în oricare altă etapă anterioară.
Doctrina drepturilor si libertătilor invocate de epoca modernă, sustinută
prin forme institutionalizate tn sec XX se pierde în arbitrariu si provoacă
demoralizări.
Informatia oricît de bogată a fost nu a putut argumenta starea anterioară
sau ce a avut loc după cădrea cortinei de fier. Ceea ce este clarificat apartine
libertătii de exprimare, orcine poate avea acces la informatie.
,,Câti receptori,, clienti ai profesionittilor în informatie se arată dispusi sa-
si valorifice acest drept?” => în democratie informatia circulă liber optiunii?

1
 Asistăm, datorită dreptului la liberă informare , la o varietate de mijloace
de comunicare, de la presa scrisă la media si la o varietate de stiluri de
comunicare. Intâlnim la tot pasul ziare, stiri care reprezintă informatii urmând
criteriul trustului de presă. Cel mai des avem de-a face cu un marketing politic
ce atrage atentia asupra unor persoane ,,fără voce interioară”, dar vocale. Se
afirma un haos prin care orice continut informational este gresit utilizat,
determinând aparitia, lipsa de interes, refuzul pentru viata politică a celor cu
atitudine critică. Apare un amestec de cuvinte, dorinte care expun opiniile
verificate, care tin de banal, de conjunctural. Aceasta apare pentru că receptorii
să fie deformati în zona imprecisului, bârfei => aceasta oboseste.
În ciuda erei informationale în care ne aflăm apar o multime de deformări
la nivelul societătii si chiar fracturări de zone ale societătii.
Ce presupune informatia conjuncturală în raport cu cea sigură?
Încăn de la Platon stim că opinia si stiinta presupuneau bunacredintă si
bunavointă. Acestea erau raportări oneste si nu treceau de zona arbitrarului.
Grija fată de adevăr, de aproximatie avea ca element sustinător bunaintentie,
virtutea prudentei fiind principala armă de apărare.
Frumusetea spiritului nu mai prezintă interes astăzi. Civilizatia noastră,
identitatea culturală sunt expresii pe care le-am uitat.
Dacă ignoranta secolelor anterioare reprezenta principalul fiu al răului
astăzi minciuna, falsul, lipsa de identitate sunt argumente forte.

Conceptul de informatie

Comunicarea se referă la informatie. Conceptele comunicare – informatie

sunt interdependente a. î. procesul de comunicare presupune un anumit nivel
informational. Eficienta fluxului informational este determinată de gradul de
organizare al sistemului. Informatia este o combinatie de semne, semnale si

2
simboluri. Acestea capătă semnificatii numai atunci când devin conventii
sociale, adică atunci când sunt decodate. Decodarea are loc în contextul practicii
sociale si într-un context cultural. Trei aspecte contrazic conceptul de
informatie:
1. aspectul sintactic (de succesiune impusă semnelor de emitător)operând
cu semne după reguli precis formulate;
2. aspectul semantic constă în semnificatia acordată semnelor si semnalelor
pe baza conventiilor sociale. Semnificatia nu poate fi absolut egală, identică
pentru toti cei care participă la actul comunicării. Apare o distinctie între
informatia semantică intentională (informatie pe care emitătorul vrea să o
transmită) si informatia semantică realizată (informatie pe care receptorul o
desprinde din mesajul receptat). Latura semantică a informatiei transmite un
orizont de cunoastere.
3. aspectul pragmatic => ceea ce se întâmplă cu informatia primită la
nivelul receptorului (influenta asupra receptorului). În această etapă se poate
constata un efect asupra receptorului, iată de ce în această etapă se constată
că nivelul produs la nivelul receptor corespunde intentiilor emitătorului sau
intentia emitătorului din contră, nu se concretizează.
Aspectul sintetic = semn + reguli
Aspectul semantic = semn + reguli + semnificatie
Aspectul pragmatic = semn + reguli + semnificatie + bB logic
Dimensiunea atiologică a informatiei. Mesajele contin cantităti diferite de
informatii. .....................................................................................................
.......................................................................................................................
.......................................................................................................................
.
deprinzi bogătia informatională. Mergând către stire avem în vedere
ineditul acesteia, informatia transmisă să capteze atentia receptorului.
Știrea depinde de orizontul deasteptare si cunoastere al receptorului.

3
Gradul de noutate al mesajului este foarte important. Evenimentele
neasteptate au o valoare ridicată de noutate. Aici se aplica regula conform
căreia noutatea este cu atât mai mare cu cât ceea ce s-a petrecut a fost
înainte ce faptul să se fi consumat mai improbabil. Iată că noutatea
depinde de improbabilitate. Valoarea semantică a unui mesaj, valore pe
care o transmite semnificatia mesajului se determină complexitatea.
În teoria logică se porneste cu premisa: cu cât incertitudinea
anterioară este mai mare, cu attt este mai mare valoarea informativă a
mesajului care determină incertitudinea. Se masoară prin frecventa
cuvântului în mesaj. Cu cât un cuvânt are o frecventă mai ridicată în
limbajul cotidian, cu atât se goleste de sensuri si transmite semantic mai
putină informatie. Există cazul cuvintelor rare, dificile care dispun de o
valoare informatională ridicată, ele având un aspect sintactic ridicat.
Frecventa cuvintelor depinde în mare măsură de nivelul social si de
situatia în care se află vorbitorii.
În ceea ce priveste valoarea pragmatică a mesajului nu poate fi
evaluată ca valoare informativă formală. Cât de mare este valoarea
informativă a unui mesaj este determinată de publicul receptor si
asteptările lui. Valoarea pragmatică a unei stiri depinde de valoarea
evenimentului, a informatiei transmise, depinde de:
1. înainte de receptarea mesajului, de incertitudinea receptorului în ce
priveste posibilitatea de a iesi dintr-o situatie + importanta pe care o
acordă fiecărei situatii;
2. după receptarea mesajului de improbabilităti care înconjoară
evenimentul înainte ca acesta să fie produs si de importanta socială a
evenimentului
Procesul informational se prezintă sub următoarea structură cu cei trei
a: emitător -> mesaj -> receptor. Acestor trei ac.. li se adaugă

4
 următoarele trei elemente ce reprezintă modalităti de întemeiere si
transmitere a mesajului: cod -> canal -> decodificat de receptor.
 valoarea pragmatică ....

Teoria comunicării
- CURS II –

Etapele procesului de comunicare

În prima etapă predomină comunicarea prealfabetică (semnificatiile

sumelor se transmit pe cale orală)
A doua etapă -> era scrisă
-> era tiparului (1500 – 1900)
-> era electronică
-> era informatională
Acestor etape le corespunde o structurare a formelor de cultură; în
continutul culturii se reflectă gradul de umanizare al etapei parcurse. Se poate
vorbi de o cultură tribală, mitică – orală, ce coincide în prima etapă procesului
de umanizare.
Era scrisului -> cultura vizuală (prezenta cuvântului)
Era electronică -> perioada în care scade rolul cuvântului în favoarea
imaginii, asistăm la o retragere a sferei de cultură umaniste.
Bogătia informatională a mesajului transmis este dependentă de nivelul
cultural al receptorilor. Intercomunicarea functioneză, ,,îsi dezvoltă puterea”
numai acolo unde semnificatiile sunt commune pentru emitător si receptor.
Postura de receptor critic nu poate exista decât în situatia în care poate prelua

5
continutul informational al mesajului transmis si poate răspunde în mod rational
la acest continut.
Ceea ce exercită ……………………………………………………………
De aici rezultă puterea persuasivă a mesajului. Functia persuasivă este
…… de functia socială a mesajului, urmăreste declansarea unui răspuns de la
nivelul întelegerii (compatibilitătii cognitive) -> transmiterea unor informatii
pentru realizarea comrehensiunii sau există formele lingvistice care urmăresc
transmiterea unor sentimente, stări afective. În acest caz procesul comunicarii se
realizează prin limbajul non – verbal (gesturi, posturi).
Modul în care se manifestă puterea procesului de comunicare atât
impersonal, cât si pe verticală si orizontală se reflectă în schimbarea de opinie,
în adoptarea pozitiei emitătorului. S-au constatat următoarele grade de
influentare:
1. conformarea -> este specifică acceptării continutului informational
transmis pentru a realiza o recompensă sau pentru a evita o pedeapsăs
2. identificarea -> puterea influentei creste (individul adoptă un
compartament de la altă persoană, pentru ca acel comportament ii
satisface idealurile). Prezenta modelelor are loc din copilărie;
3. internalizarea -> se referă la o schimbare congruentă cu sistemul de valori
al persoanei care acceptă influenta. Modelele se propagă. Puterea
procesului comunicational are câtiva indicatori:
- situatia în care se desfăsoară procesul comunicational;
- caracteristicile comunicatorului si ale mesajului;
- caracteristicile receptorului;
- subprocese precum: acordarea atentiei, întelegerea, acceptarea, rezonanta
afectivă între comunicator si receptor pentru că puterea influentei creste
cu cât se realizează o comunicare enpatică între emitător si receptor,
eliminând diferentele cognitive dintre ei.

6
 Influenta = corespunde oricărei forme de actiune eficientă
asupra ..............................................................................................................
............
Procesul comunicational = influenta are ca resort principal convingerea. La
nivel social are ca finalitate persuasiunea; este o formă specifică puterii.
Manipularea = actiune în care actorul social va gandi si actiona în functie de
interesele initiatorului prin utilizarea puterii de persuasiune, lăsând impresia
că există libertatea de gândire si decizie.
Persuasiunea = un proces de influentare a comportamentelor si atitudinilor
în functie de interesele emitătorului. Persuasiunea are ca bază referentială
factorii personali si modul de organizare a influentelor. Factorii personali
alcătuiesc persuabilitatea fiecărei persoane.
Persuabilitatea fiecărei persoane este indicatorul prin care aceasta acceptă
influentele exercitate asupra sa.
Opinie publică = complex de păreri; puncte de vedere diferite care nu se
exclud mutual si contribuie la nuantarea părerilor.
Sondaje de opinie = validează unele ipoteze asupra motivatiilor,
atitudinilor. Sunt elaborate sondaje contextuale care permit studierea valorii
reciproce dintre caracteristicile vietii sociale si variabilele individuale.
Studierea are loc pe esantioane reprezentative (chestionare).

Puterea de influentă a mesajului în functie de persuabilitatea, puterea

comunicatorului

Puterea de influentă a mesajului creste cu cât comunicatorul ocupă un loc

important în ierarhia socială, cu cât autoritatea lui profesională este cunoscută.

7
 Prezenta vestimentară este un element luat în considerare de receptor.
Stilul lui de prezentare conturează gradul persuasiune al mesajului transmis.
Fiecare comunitate prezintă un ansamblu de norme, valori, grile de
decodificare ............................................................................................................
.....................
constituie reprezentările sociale.
Elementele care influentează practica socială, acestea tinând de etapele
culturale, există contexte permisive în care procesul comunicational se
desfăsoară cu usurintă si contexte restrictive în care ...................., iar
zona ............. si manifestărilor comunicationale este blocată prin bariere
ideologice.
Reprezentarea = mod de a gândi, de a decodifica
Formele de comunicare cer stabilirea anumitor coordonate care ne facilitează
comunicarea.

Coordonatele comunicării

1. De ce ? -> scopul comunicării, ce intentionez să fac?

2. Cine ? -> (este interlocutorul meu, ce personalitate are acesta, ce vârstă,
ce statut social, ce cunoaste el despre continutul mesajului meu?
Cum va reactiona el când va primi mesajul?
3. Unde, când ? -> întrebare temporală si spatială
Unde este interlocutorul când primeste răspunsul?
Mesajul meu este o informatie reală pentru el?
Care este relatia mea cu interlocutorul?
4. Ce si cum comunic?
Ce -> reprezintă detalii asupra autoreflexivitătii comunicatorului
Ce vreau să spun, ce transmit, ce omit?
Cum voi comunica mesajul, cuvintele folosite.

8
 Cum vor fi organizate informatiile?
Ce ton voi folosi? Ce cuvinte trebuie să utilizez?
O etapă fundamentală tn comunicare o reprezintă ascultarea.
Ascultarea este etapa care dezvăluie eficienta procesului comunicational, numai
o ascultare optimă conduce la realizarea feedbackului. Aceasta reprezintă
influenta manifestată, persuasiunea comunicatorului. Nevoia de a sti să asculti
este determinată de următoarele cerinte:
- încurajarea celorlalti;
- obtinerea întregii informatii, ameliorarea problemelor cu ceilalti;
- o mai bună întelegere cu oamenii.
Profunzimea unei comunităti tine de valorile umaniste pe care aceasta o are.

Stiluri de comunicare

Cuvintele rostite, trăite sunt exprimate printr-un anumit fel, care este stilul
individului, omului.
Caracteristici:
- claritatea; corectitudinea; proprietatea (calitatea ce dezvăluie calitatea
calitatea cuvântului potrivit intentiei emitătorului); puritatea; precizia;
(expresii care fac posibilă întelegerea informatiei)
- concizia (relatia dintre aria comunicării si subiectul abordat)

Particularităti ale stilului

- naturaletea, demnitatea, armonia, finetea (utilizarea acelor expresii,

cuvinte prin care se exprimă indirect sentimente, gânduri)

Tipuri comunicationale

9
- stilul neutru (moderatori, diplomati, negociatori);
- stilul familiar (comunicare cordială, trăiri afective);
- stilul solemn, protocolar;
- stilul beletristic;
- stilul stiintific (rationamente, operatii logice);
- stilul administrativ (formule sintactice cliseizate);
- stilul publicistic;
- stilul managerial (eficientizarea receptorilor).

Formule de comunicare

- sunt aplicate diferite situatii comunicationale

Comunicarea: - orală;
- scrisă;
- nonverbală.
Deschiderea personală către mediu determină cresterea eficientei procesului
comunicational si îndeplineste o serie de functii: functia terapeutică,
eliminarea complexelor, optimizarea si cresterea profunzimii relatiilor între
subiecti, rezolvarea unor probleme cu ajutor extern.
Tipul de comunicare verbală stă la baza sistemului cognitive uman.
Există 2 căi: 1.canal auditiv
2.canal visual
În perceptia semnelor verbale intervin factori care influentează perceperea
mesajului:
1. factorul temporar (ordinea receptării diferitelor componente care
determină semnificatia mesajului);
2. acceptarea perceptiilor;
3. autoprofetia;

10
 4. stereotipurile (atributele unei persoane pe baza cărora se integrează
într-o comunitate);
5. atribuirea si eroarea fundamentală de atribuire.

Teoria comunicării
- CURS III –

Paternuri (modele) de comunicare verbală

1. Primul tip depinde de contextul social, organizational si impune anumite

reguli care particularizează stiluri de comunicare.
Aspectul normativ -> comunicarea ascendentă <-> comunicarea descendentă
acest model caracterizează statusurile detinute de comunicatori. Dincolo de
aceste pozitii ierarhice un semenea model se manifestă si în momentul tn care
există comunicatori care au o putere persuasivă mare. Astfel apar liderii de
grup.
2. Comunicarea descendentă are loc atunci când cel ce transmite mesajul are
o pozitie superioară fată de receptor. Deciziile sunt transmise prin acelasi tip
de comunicare.
Toate aceste parternuri functionează tinând cont de tipul de cultură si de tipul
de manager. În functie de competenta profesională a acestuia se impune
mesajul.
3. Comunicarea ascendentă -> ....... transmiterea mesajului de la un status
inferior către cel superior; este slab persuasiv
4. Comunicarea pe orizontală -> vizează ...... aflati pe o pozitie superioară de
putere (persoane aflate pe aceeasi linie ierarhică)
- acest tip de comunicare există în viata culturală
5. Validare <-> invalidare
- acceptarea mesajului de către cel care îl întelege sau îl critică

11
 6. Comunicare factuală <-> comunicare inferentială
Comunicarea factuală .........................................................................
Comunicarea inferentială se realizează în plan teoretic (nu se referă la
fapte)
- se întâlneste în viata publică
7. Etichetarea
- aplicarea unei etichete pentru a defini persoana
- îsi fac loc întelesuri culturale pentru anumite tipuri de comportament
- aplicarea unei etichete presupune un anumit tip de comportament, se
întâlneste în cazul stereotipului
8. Polaritatea
- gândirea umană functionează pe principiul polaritătii
- atributele acordate cognitiv se asimilează
9. Comunicarea ritualică
- se desfăsoară prin transmiterea unor mesaje predefinite
(adaptate/specifice unor cadre sociale în care are loc comunicarea)
- îndeplinesc următoarele functii:
a) înlocuieste comunicarea atunci când nu se doreste relationarea cu
ceilalti;
b) este un instrument pentru negocierea relatiilor de putere între oameni sau
între acestia si institutii;
c) este un instrument pentru definirea situatiei în care are loc procesul
comunicational;
d) îndeplineste rol profesional în cadrul relatiilor formale din organizatii
sau în cadre de organizatie formală.

Comunicarea orală

Este cel mai utilizat mod de comunicare în viata de zi cu zi.

12
Primul care a făcut o clasificare a acestui tip de comunicare este Platon:
1. discursul politic;
2. retorica;
3. vorbirea comună;
4. dialectica;
5. vorbirea mestesugarilor.
Platon s-a îngrijit asupra însusirilor unui discurs bun, ce duc la eficienta acestuia
prin grija pentru interlocutor. Există 4 specii de însusiri:
1. a vorbi ceea ce trebuie;
2. a vorbi în măsura cerută;
3. a vorbi potrivit auditorului;
4. a vorbi când trebuie.
În Grecia antică a existat o mare grijă pentru comunicarea orală întrucât aceasta
era cea care producea cele mai mari efecte asupra auditorului
Formele comunicării orale:
1. Monologul -> nu tine seama de particularitătile auditorului pentru că este
transmis unui public oarecare. Nu există un monolog absolut întrucât
chiar dacă nu participă receptorul, pe parcursul lui există un feedback.
- este cea mai complexă formă de manifestare a actului artistic.
2. Discursul -> este o formă elaborată de monolog prin care sunt aduse în
discutie temele transmise
- este o etapă definitorie într-un domeniu.
Toastul este o formă de manifestare a discursului, corelat cu anumite
evenimente.
- se desfăsoră într-un tim scurt (3 – 4 min)
- are la bază anumite ..................................
Expunerea -> alt tip de comunicare si presupune judecăti atiologice ale
comunicatorului.

13
 Conferinta -> aduce în atentie un subiect prin antrenarea subiectelor care a
dezbătut tema si în plan secundar sunt propiile perspective de abordare.
Prelegerea -> presupune un nivel minim informational din partea
receptorilor.
Relatarea -> stiri înlăntuite (comunicatorii se află pe pozitii de neutralitate)
Povestirea -> angajează subiectivitatea comunicatorului.
Predica -> reprezintă dezvoltarea unui subiect suspendând
contraargumentele , ex: predicile religioase
Alocutiunea -> este o formă discursivă de comunicare orală care aduce în
prim plan pozitia comunicatorului.
-> este limitată ca timp la 10 min
Interventia -> manifestă propia intentie.
Interpelarea -> are loc atunci când subiectul prezentat nu aduce suficiente
argumente fată de persoana care-l receptează.
Dezbaterea -> respectă structuri evaluative si prezenta unui moderator.
Dialogul -> schimbarea de pozitii între emitător si receptor.
Seminarul, ...........
Interviul -> formă de comunicare fată în fată dintre două persoane, cuprinde
probleme variate (poate fi stiintific, de consiliere, de relatie)
 are doi participanti: 1. anchetatorul (operatorul de interviu);
 2. respondentul (persoana intervievată);
 joacă un rol important în relatia de personal -> unele întrebări fac
parte din fisa postului.
Un rol important în interviu îl are comunicatorul.
Stimuli interni -> experienta profesională, nivelul cognitiv, afectiv de
comunicare, de deprinderile de comunicare, de tendinta comună de a evalua prin
propriul repertoriu axiologic.
Comunicatorul trebuie să manifeste tendinte de abstractizare, tendinta de a
enunta elemente clar, pentru a ajunge la concluzii clare.

14
Interlocutorul trebuie să posede capacitatea de a prelua mesajul, să nu aibă
disponibilitatea spre ascultare, de a urmări ceea ce i se spune;
- să manifeste interes fată de ceea ce i se comunică;
- să asculte în totalitate continutul informatiei pe care il transmite
anchetatorului;
- trebuie să fie urmărite ideile principale.
Anchetatorul trebuie să manifeste un feedback permanent.
Interviul cuprinde 3 faze:
1. pregătire, adunarea de date;
2. stabilirea obiectivelor interviului;
3. realizarea efectivă a interviului.
Există următoarele tipuri de interviuri:
- interviuri formale;
- interviuri informale;
- conversatie sub formă de interviuri;
- interviu gleidat, interviu de grup;
- interviu focalizat (permite interpretarea comportamentelor umane în
anumite situatii, ex: situatia fenomenelor de masă).
Întrebări:
De ce ? -> vizează ce tip de interviu, ce fel de informatii, ce convingeri s-au
comportament, schimbări, maturitatea problemelor puse în discutie.
Cine ? -> aduce în atentie persoan pe care o intervievăm (ce cunoastem despre
ea înainte interviului, capacitatea de a lua decizii, care sunt relatiile ei).
Unde si când ? -> unde are loc interviul, poate fi intrerupt din activitate, ce
experientă are în materie persoana, ce s-a întâmplat înaintea interviului.
Ce ? -> vizează continutul subiectelor puse în discutie. Tipuri de întrebări:
 directe sau cu răspândire deschisă;
 bipolare (Da/Nu);
 dirijate (nu e asa că ..........?);

15
  cu răspuns sugerat;
 întrebări ajutătoare.
Cum ? -> vizează stuctura interviului.
Cum ating obiectivul, cum mă comport, cum pun întrebări (de la simplu la
complex, etc).
Structura interviului

 începe prin deschidere, se stabiles relatiile cu respondentul, au loc

raporturi interpersonale;
 optim ar fi să se rezume problema centrală a interviului, aspectele
lui. Explicati modul în care ati găsit problema, sugerati că
problema nu dezvăluie răspunsuri cât mai sincere.
Întrebări: -> de probă: Ce întelegeti prin?
 oglindă: Credeîi că ati fost nedreptătit în situatia.......?
 pâlnie: De la întrebarea gen la întrebări specifice ......

Comunicarea non – verbală

Gesturile, posturile, intonatia, ritmul în multe situatii transmit mai multe

informatii decât cuvintele. La nivel afectiv, zona trăirilor si sentimentelor
noastre nu poate fi acoperită de cuvinte, a. î. Gesturile, părti ale fizionomiei
noastre transmit mai mult decât vorbele, cuvinte.
Dinamica gesturilor este mai activă decât ritmul. Semnele si semnalele
prin care comunicăm sunt acordate la codul socio – cultural nasional. Numai 7%
din informatiile primite de noi sunt transmise verbal. 38% din acestea sunt
realizate paraverbal. 55% sunt non – verbale, exprimate prin gesturi, posturi,
replici; acestea caracterizează o zonă socio – culturală.

16
 Gesturile si posturile sunt însusite cultural, acomodarea cu altă cultură
înseamnă acceptarea, acomodarea, respectarea particularitătilor acesteia.
Proxenica -> temperamentul nat. influentează distanta. În următoarele
modele apare o gestionare a spatiului si a timpului:
 functia de accentuare a comunicării verbale rezultă din faptul că
anumite gesturi si posturi exprimă sensuri emotionale care au
indicatori redusi de manifestare (ex: bucuria, tristetea, ura)
Sensurile emotionale complexe (ura, viclenia, falsificarea) au obiectivare
mult mai nuantată, putând fi marcate a. î. individul să nu le mai recunoască. În
special contactul vizual si proxemitatea sunt indici asociati expresiilor
lingvistice.
Kinetica -> parakinetica, poetica gesturilor.
S-a dovedit că vestimentatia, părul, accesoriile dezvăluie gradul de
cultură, nivelul social si economic.
Proxemica pe care o mentinem în timpul comunicării ne dezvăluie mediul
cultural în care comunicatorii s-au format. Această distantă evidentiază un
temperament national.
Ex.: anglo-saxoni: distanta la cel mult lungimea bratului;
Români – până la încheierea ........;
Meridionalii, arabii – până la lungimea cotului;
Tipuri reprezentative pentru comportamente : forma corpului
ectomorf – fragil -> tensionat, suspicios;
endomorf , rotund, gras -> persoane prietenoase si vorbărete, buni executanti,
depind de initiativa altora;
mezomorf – atletic -> înalt, musculos ->persoane aventuroase, puternice, cu
dorinta de a învinge; încăpătânate
Codurile emotionale simple sunt orientate spre relatii sociale, iar codurile
depind de manifestări culturale, iar cele elaborate sunt supuse valorilor preluate,
au întelesuri unice.

17
Fata -> începe de la frunte si se termină spre gât.
Expresivitatea fetei -> pozitia fruntii, forma. Indicatori -> dungi orizontale si
verticale care relevă gradul de concentrare al persoanei.
Sprâncenele -> au peste 40 de pozitii, ridicarea si coborârea lor dovedind gradul
de concentrare.
Ochii -> sunt cei mai reprezentativi pentru limbajul tăcerii (reprezintă ,,oglinda
sufletului,,) Modul în care este îndreptată privirea arată: aroganta, sinceritate,
senzualitate.
Buzele -> exprimă interesul persoanei în raport cu interlocutorul .
Zâmbet sigilat (în cazul oamenilor de afaceri).
Zâmbet apăsat (tinerea sub control a zâmbetului).
Râsul -> gradul de umanizare al persoanei.
Căscatul -> de oboseală, tranzitoriu, amenintător.
Bărbia -> echilibrul si forta persoanei.
Pozitia mâinilor -> cea mai evidentă în raport cu situatia de parcurs
Privirea : stânga sus -> imagine nouă
dreapta sus -> nostalgie
dreapta jos -> trăieste un sentiment inedit
stânga sus -> imagine din trecut
Mâinile vorbesc mai mult decât cuvintele.

18